conf. univ. dr.

Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Etnologie și turism cultural – ETT I

Mărțișorul tradițional cu crucea Sfântului Andrei din Maramureș și

promovarea turistică

1. Introducere
Pornim de la premisa că mărțișorul tradițional cu crucea Sfântului Andrei din județul
Maramureș, abordat din perspectivă teoretică și praxiologică, pentru a putea fi înțeles, trebuie
raportat la fenomenul „mărțișor”. Prin prisma anumitor binarități (general-particular; trecut-
prezent) potențăm complexitatea fenomenului „mărțișor” și unicitatea mărțișorului tradițional cu
crucea Sfântului Andrei din Budești, Valea Cosăului, Țara Maramureșului.
Mărțișorul propriu-zis este întâlnit în toate regiunile țării noastre, însă și în țările din sud-
estul Europei: Basarabia, Bulgaria, Macedonia, Albania, Serbia, Grecia. Nu putem pune în
discuție paternitatea mărțișorului. Constatăm că mărțișorul predomină în spațiul traco-dacic.
În ceea ce privește vechimea mărțișorului, cercetătorii se împart în două categorii: unii îi
conferă o vechime de 2000 de ani; alții o vechime de 8000 de ani. La Schela Cladovei –
Mehedinți s-a descoperit un șirag de pietre albe și roșii de râu (foto 1 ). Cea mai veche atestare a
mărţişorului o întâlnim, în secolul al XIX-lea, la Iordache Golescu (perioada 1810–1820), în
Condica limbii rumâneşti, în unul dintre cele 7 volume.

2. Polisemantismul termenului „mărțișor” și corelarea fenomenului „mărțișor” cu

sărbătorile

Remarcăm pe de o parte polisemantismul termenului „mărțișor” și pe de altă parte

asocierea mărțișorului cu anumite sărbători.
La prima vedere, fenomenul „mărțișor”1 pare a se reduce la șnurul îngemănat, în alb-roșu,
din prezent sau la luna martie. De-a lungul timpului, în spațiul cultural românesc, mărțișorul a
reușit să supraviețuiască și este purtat în luna mărțișor, respectându-se cu sfințenie, prescripțiile
străvechi căpătate moștenire de veacuri de la străbuni: „fiindcă așa se face, fiindcă așa e frumos,
fiindcă e de bun augur, fiindcă așa-i obiceiul”2.
a. Șnurul răsucit dăinuie în toate zonele etnografice. Remarcăm o serie de denumiri
regionale: Mart, Marte, Mărţişor, Mărţiguş, Marţ, Mărţug, Mărțăruș, Mărțăguș ori Mărţâşor,
Mărție. Analizându-l în profunzime, mărțișorul poate să fie monocrom, bicolor, tricolor sau
policrom. Șnurul îngemănat al mărțișorului, corelat cu funia anului, cu funia răsucită inserează,
de fapt, o dialectică a contrariilor care se armonizează: masculin–feminin; viață–moarte;
ascendent–descendent; viața oamenilor cu bune și cu rele. Nu întâmplător, funia răsucită este
indispenabilă artei tradiționale românești. O regăsim în arta lemnului, pe veșminte, bucate,
accesorii tradiționale etc. (foto 2a, foto 2b).
b. Denumirile regionale subliniază importanța lunii Mărțișor [Martie], indiferent de
regiune, de zona etnografică: Germănar, Germinar, Germinariu, Marţ, Marţiu, Mart sau
1
Vezi despre complexitatea fenomenului „mărțișor” la Delia-Anamaria Răchișan, Istoricul și estetica mărțișorului
românesc din cele mai vechi timpuri până în prezent, Cluj-Napoca, Editura Mega, Editura Argonaut, 2017a, pp. 71-
96.
2
Vezi detalii despre mărțișor la Otilia Hedeșan, Mărțișorul: 7 intrări, în Mărțișorul, Coordonatori: Mihaela Bucin,
Natalia Golant, Otilia Hedeșan,Timișoara, Editura Universității de Vest, 2016, p. 7.

1
 conf. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Etnologie și turism cultural – ETT I

Mărţişor (români); Marțul (aromâni); Marta (meglenoromâni). Luna Martie (lat. Martius) are un
status aparte. Aducem câteva argumente care relevă complexitatea și importanța lunii mărțișor:
bi. An de an, postul, premergător sărbătorilor pascale, este nelipsit în această lună:
„Martie din post, nu lipsește”3;
bii. Raportându-ne la sărbătorile/la manifestările ritualice din Calendarul Popular (Zilele
Babei Dochia 1–9 martie/1–12 martie; Măcinici–9 Martie; Blagoveștenie–25 martie), luna
martie stă sub semnul autorității feminine;
biii. Această lună, (re)aminteşte de zeul ambivalent Mars: zeu al războiului; inițial, zeu
ocrotitor al căsătoriilor, al câmpului, al turmelor de oi: „era o divinitate a vegetației și protector
al căsătoriilor”4. Extrapolând, Zeul Marte poate fi corelat pe de o parte cu roșul agresiv care
incită spiritele la luptă, iar pe de altă parte cu roșul senzual care emană iubire.
biv. Întâi martie ne duce cu gândul la Anul Nou, sărbătorit de romani, dar și la sărbătoarea
Matronalia, dedicată femeilor: „bărbații ofereau daruri soțiilor” (Evseev, 1994: 103). Anul Nou,
care începea la 1 martie, a fost transferat oficial la 1 ianuarie, fapt ce a generat o serie de migrații
la nivelul manifestărilor ritualice, aspect remarcat și de Varvara Buzilă: „O bună parte dintre
obiceiurile specifice începutului de an au migrat treptat înspre 1 martie, păstrând memoria
vechiului început de an” (Buzilă, 2010: 241). Începând cu anul 46 î. Hr., Iulius Cezar instituie un
nou calendar: „Iulius Caesar a schimbat data anului nou la 1 ianuarie în anul 46 a Ch. Canonul
62 al Conciliului trulan aboleşte atât sărbătoarea calendelor, cât şi Brumalia, Vota şi toate
celelalte, dar nu specifică nicăieri o substituţie a practicilor păgâne cu cele creştine, ci numai
interzicerea celor dintâi” (Brăiloiu; Ispas, 1998: 46). În prezent, 1 Martie poate fi asociată cu
zeița pământului și a vegetației. Enumerăm denumirile regionale alocate zilei de 1 Martie: Baba
Dochița, Baba Odochia, Cap de Primăvară, Dragobete, Chirdosia, Doca, Dochia, Dochia cu 9
cojoace, Iodochia, Ghiocel, Ișdochia, Ișdode, Baba Marta, Odoca, Odochea, Odochia, Mărțișor,
Moașa, Zâua de Ijdode cu 99 de cojoace.
bv. Totodată, se presupune că în anotimpul primăvara, probabil în luna martie, tracii îl
celebrau pe zeul Marsyas Silen – făuritor al fluierului; protector al gliei roditoare și al vegetației:
„Sosirea Noului An era marcată de o amuletă alb-roșie, sub forma unui fir răsucit, care avea
darul de a proteja copiii și animalele în Noul An”5.
Sesizăm polisemantismul termenului „mărțișor”: a1 șnurul răsucit; a2 derivat al lunii
martie („Marţ”, „marţu”, Martius + sufixul -ișor); a3 denumirea mai multor specii de salcie; a4
plantă erbacee cu flori mari, galbene, cu frunze crestate (Geum montanum); a5 ghiocel
(Galanthus nivalis) ”6; a6 mugurele alb, moale, lânos al salciei (mâţişor): „credem că nu poate fi
exclusă existenţa unor legături între unele dintre aceste cuvinte, spre exemplu,
între mărţişor şi mâţişor” (Mihăescu, 2005: 81-82); a7 denumirea dată, în trecut, vântului din
luna martie (Arghezi, 1972: 62).

3
Vezi *** Dicționarul limbii române, tom IX, M, București, Editura Academiei Române, 2010, p. 146.
4
Vezi Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara, Editura Amarcord, 1994, p. 103; Vezi
Adriana Almășan, articolul Obiceiurile primăverii și verii, în revista Memoria Ethnologică, nr. 21-23, ianuarie-
iunie, Anul VII, 2007, p. 2178.
5
Vezi Carolina Marcu, Mărțișorul, Accesare site: 30 octombrie 2017;
http://www.enciclopediadacica.ro/?option=com_content&view=article&id=766&Itemid=444
6
Vezi *** Dicționarul limbii române, ed. cit., pp. 289-290; Vezi *** Dicționarul explicativ al limbii române, Ediția
a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, București, 1998,
p. 610.

2
 conf. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Etnologie și turism cultural – ETT I

c. Totodată, așa cum s-a mai menționat, mărțișorul poate să fie asociat cu anumite
sărbători. Evidențiem succint binaritatea mărțișor-sărbători7. Mărțișorul și sărbătorile devin un
tot unitar. De exemplu, mărțișorul poate fi corelat cu Dragobete, un moment de conciliere între
autoritatea masculină și feminină: „Dragobete este un zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată
fixă de celebrare în acelaşi sat, dar variabilă de la zonă la zonă (24 şi 28 februarie; 1 şi 25
martie), patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti” (Ghinoiu, 2002: 229);
„Încă din secolul al XIX-lea, documentele ne furnizează informații conform cărora, între
sărbătoarea Dragobetelui și cea de 1 martie, au avut loc substituiri sau extinderi ale unor
practici, Dragobetele fiind asociat, uneori, cu prima zi a lunii martie” (Ispas, 2015: 47).
Dragobete, în trecut, în anumite zone etnografice avea loc de 1 Martie. Atunci se culegeau
primele flori de primăvară: ghiocei, brândușe. Primele roade, primele flori aparțin Domnului, nu
omului. Florile de primăvară erau aruncate pe apă. Gestul echivala cu o faptă bună, reprezenta
jumătate de sărindar. Gestul se repeta de Sânziene/Drăgaica (24 iunie). Florile vitregite de
soartă, chiar dacă nu creșteau în același timp formau, la nivel simbolic, un buchet. Este vorba, de
fapt, de dihotomia dintre echinocțiul de primăvară (nouă martie după Calendarul Iulian) și
solstițiul de vară (24 iunie).
Zilele Babei Dochia (re)amintesc de Baba Dochia. Aceasta a tors la brâu firul
mărțișorului, adică ziua și noaptea, lunile anului cu bune și cu rele, cele 365 de zile ale anului,
iarna și vara. Și-a supus nora unor probe imposibil de realizat fără ajutor divin: transformarea
lânii negre în lână albă și viceversa. Se crede că Baba Dochia găsit un bănuț căruia i-a făcut o
„bortă” [o gaură] și l-a aninat de un fir de lână. Totodată, Baba Dochia poate fi Mama Bună și
Mama Rea a pământului aflată la vârste diferite ale anului. De 1 martie se rosteau formule,
precum: „Mart în casă!/Puricii afară!” – România sau „Lună nouî în casă, / Puricii afarî!” –
Basarabia (Buzilă, 2010: 251); „Întâi martie avea valoare de omen, ca ziua de Crăciun și ca cea
de Anul Nou” (Buzilă, 2010: 258).
Mărțișorul se purta până la Măcinici, apoi se anina de un arbust (mălin, trandafir,
păducel) sau de pom roditor (cireș, măr, prun, zarzăr etc.). Mărțișorul, indiferent dacă este
tradițional sau contemporan, indiferent dacă este purtat în mediul rural sau urban, se anină și în
prezent în punctele considerate a fi vitale organismului uman (gât, inimă, încheietură etc.).
Cercurile, nodurile întreite formează o fundă în formă de „opt” culcat. Opt-ul trebuie conexat cu
veșnicia sau cu bucatele tradiționale preparate de Măcinici în anumite regiuni ale țării noastre. La
nivel simbolic, un cerc reprezintă cununa, celălalt cerc simbolizează buzduganul cu care le-au
fost sfărâmate gleznele martirilor din Sevastia. Mărțișorul se purta, în funcție de zona
etnografică, până la Blagoveștenie, Florii, Paști, până la venirea păsărilor călătoare etc.
Simbioza mărțișor-sărbători (Blagoveștenie, Dragobete, Floriile, Măcinicii,
Sânziene/Drăgaica, Paștile) relevă complexitatea și importanța mărțișorului din spațiul cultural
românesc.

7
Vezi detalii despre sărbători corelate cu mărțișorul – Dragobete, Sânziene, Baba Dochia, Măcinici, Blagoveștenie
– la Delia-Anamaria Răchișan, Istoricul și estetica mărțișorului românesc din cele mai vechi timpuri până în
prezent, Cluj-Napoca, Editura Mega, Editura Argonaut, 2017a, pp. 16-66; pp. 175-218.

3
 conf. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Etnologie și turism cultural – ETT I

2. Mărțișorul tradițional cu crucea Sfântului Andrei din Maramureș – taxonomie, rol,

funcții, semnificații, cromatism, praxis ritualic

Mărțișoarele tradiționale din prezent nu se rezumă doar la mărțișorul cu crucea Sfântului.

Andrei din Maramureș. De exemplu, mărțișor tradițional este și șnurul bicolor, înnodat la capete,
de care se acroșează o monedă de argint. Tot mărțișor tradițional este și mărțișorul cu canafi.
Canaful alb reprezintă masculinul, canaful roșu semnifică femininul (foto 3a, foto 3b).
Mărțișorul tradițional cu crucea Sfântului Andrei din prezent, întâlnit în Budești, Valea
Cosăului, Maramureșul Voievodal este unic8. Aducem câteva argumente în acest sens:
i1 Este în formă de romb. Rombul, format din două triunghiuri, reprezintă o reminiscență a unui
cult solar: pământ-cer, masculin-feminin. Sesizăm o dialectică a contrariilor care se armonizează.
În Maramureșul Voievodal, rombul este denumit „roată”.
i2 Firele se urzesc pe o bucată de „draniță” (rus. dranița; ucr. dranyća): „fiecare dintre
scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case
țărănești”9. În trecut se folosea cutia de carton în care se țineau „șălitrele” (srb. šalitra)
[chibriturile].
i3 Mărțișorul este și în prezent din lână, iar șnurul este înnodat la capete.
i4 Crucea Sf. Andrei este confecționată din mărgele roșii care se prind, de obicei, pe un mărțișor
urzit din fire albe de lână (foto 4a) sau realizat din binaritatea alb-„sur” [albastru] (foto 4b).
Menționăm că lâna „sură” era denumită, în trecut, lână „albastră”. În prezent, doar inițiații mai
știu acest detaliu – pentru bătrâni, culoarea „sură” este sinonimă cu culoarea „albastră”.
i5 În prezent, remarcăm și alte binarități pe care se poate prinde crucea Sf. Andrei: alb-roșu; alb-
negru (foto 5a); alb-sur; alb-albastru propriu-zis (foto 5b). Pentru tinerii din prezent, pentru
oamenii din societatea modernă, culorile „sur” și „albastru” sunt culori distincte. Pentru etnologi,
anumite binarități, din prezent, reprezintă mutații funcționale.
i6 La prima vedere, mărțișorul este bicolor. Șnurul îngemănat poate să fie format și din alte
binarități decât firele urzite pe bucata de draniță – de exemplu, șnur alb-roșu combinat cu șnur
negru-roșu (foto 6). Acest șnur (re)amintește de triada alb-roșu-negru din care s-au format
binaritățile alb-roșu, alb-negru, roșu-negru și în mod implicit de ceramica de la Cucuteni.
i7 Privind cu atenție mărțișoarele menționate anterior, impresionează simbolurile întâlnite:
„corigăul” [linia în zig-zag] după unii/colții de lup după alții.
i8 Pe meleagurile maramureșene, fiecare (non)culoare are o anumită semnificație: negrul
reprezintă pământul, albul semnifică puritatea, culoarea sură/albastră reprezintă cerul. Purtătorul,
înălțându-și privirea înspre tăriile cerului, știe că de acolo vine ajutorul divin.
i9 Mărțișorul cu Crucea Sf. Andrei se confecționa în cadrul șezătorii și era oferit de fete,
feciorilor.
i10 Mărțișorul era purtat la vedere (pe clop, pe pieptar, pe cămașă, la mână) sau în taină (în partea
din interiorul gulerului, în buzunar).
i11 În timp ce se urzeau firele se punea o dorință. Exemplificăm câteva rugi înălțate Bunului
Dumnezeu:
În timp ce era acroșat de ramura de mălin se înălța Bunului Dumnezeu o rugă:

8
Vezi detalii despre unicitatea și autenticitatea mărțișorului tradițional cu crucea Sfântului Andrei din Maramureș la
Delia-Anamaria Răchișan, Istoricul și estetica mărțișorului românesc din cele mai vechi timpuri până în prezent,
ed. cit., pp. 231-238.
9
Vezi și alte detalii despre termenul „draniță” în *** Dicționarul explicativ al limbii române, ed. cit., p. 318.

4
 conf. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Etnologie și turism cultural – ETT I

i11a – „Dă-mi Doamne noroc cum ’oi gândi cu gândul, să nu cunosc supărarea, nici minciuna,
nici invidia, nici răutatea”; „Mă rog Tătucului ceresc să-mi dea glas mândru ca să pot hori ca
păsările cerului, ca privighetoarea, să mi se audă glasul până pe celălalt hotar”; „Dă-mi Doamne
putere să pot lucra la câmp; să pun în pământ «piciocii» [cartofii], cepele, aiul, morcovii,
pătrunjelul şi dă Doamne soare şi ploaie să crească să avem roade bogate”10.
i11b – „Dă-mi Doamne minte luminată și să învăț bine la școală!”11
i11c. – „Gândul meu să îl știu doar eu și Bunul Dumnezeu!”12
i11d. – „Dă-le Doamne sănătate mamei și tatălui să mă poată crește om de omenie!”13
Mărțișorul romboidal din Budești, Valea Cosăului, Țara Maramureșului era purtat până
înflorea „liliacul”, denumit „mălin” în zonă. Și în prezent, așa cum s-a mai menționat, este purtat
pe pieptar, pe clop, pe cămașă, în buzunar etc. până înfloresc mălinii. În Transilvania și în Banat,
mălin este denumit prunul sălbatic, cireșul păsăresc. În Banat, simbolul dendromorf, denumit
„liliac” se numește „bagrin”, „iorgovan”.
Crucea Sfântului Andrei este la loc de cinste în Budești, Valea Cosăului, Țara
Maramureșului. Este corelată cu creștinismul, cu Apostolul Andrei. Crucea Sfântului Andrei este
redată, indiferent de zona etnografică, pe diverse obiecte din lemn, pe textile, pe podoabe
tradiționale, nu doar pe mărțișorul tradițional: linguri ornamentale (foto 7), pecetare de lemn
(foto 8), veșminte tradiționale (foto 9); sărăriță (foto 10) etc.
Menționăm faptul că Apostolul Andrei14, (re)amintit în Biblie a propovăduit cuvântul
Domnului în Scitia (Zonele din nordul Mării Negre și Dobrogea), în Asia Mică, în Peninsula Balcanică,
în sudul Rusiei de astăzi, în Grecia: „După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Parția, lui
Andrei în Sciţia, lui Ioan în Asia [...]. Petru pare a fi predicat la început între iudeii împrăștiați prin Pont,
Galatia, Bitinia, Capadochia și Asia, iar la urmă a venit și la Roma [...]. Pavel, începând din Ierusalim și
până în ținuturile Iliricului a împlinit Evanghelia lui Hristos”15. A fost răstignit, la Patras, în Grecia, cu
capul în jos pe o cruce în formă de „X”. Sfântul Apostol Andrei este patronul spiritual al Scoției.
Pe drapelul Scoției apare Crucea Sf. Andrei (foto 11). Sfântul Apostol Andrei are un impact
deosebit și asupra creștinilor din țara noastră: „Sfântul Apostol Andrei este menționat atât în
Calendarul Creștin Ortodox (Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat – Ocrotitorul României),
cât și în Calendarul Popular (denumiri regionale: Andreiu’, Andreluşă, Andreiul lupilor,
Apostolul lupilor, Indreiul lupilor, Gădineţul Şchiop, Sântantrei, Sânt Indrea, Sfântu' Andreiu',
Ziua Luptilor, Ziua Lupului etc.). Începând cu anul 1997, Sfântul Apostol Andrei a fost
proclamat Ocrotitor al României, iar începând cu anul 1995, sărbătoarea Sfântului Andrei este
însemnată în Calendarul Creștin Ortodox cu cruce roșie, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii

10
Culegător: Răchişan Delia-Anamaria, informator-tip: Maria Marinca, Budeşti, Valea Cosăului, Maramureşul
Voievodal, 59 ani, 2017.
11
Culegător: Răchişan Delia-Anamaria, informator-tip: Bud Mihaela Florina, 9 ani, Budeşti, Valea Cosăului,
Maramureşul Voievodal, 2017.
12
Culegător: Răchişan Delia-Anamaria, informator-tip: Crăciun Ileana, 26 ani, Budeşti, Valea Cosăului,
Maramureşul Voievodal, 2017.
13
Culegător: Răchişan Delia-Anamaria, informator-tip: Bud Ilie Laurențiu, 10 ani, Budeşti, Valea Cosăului,
Maramureşul Voievodal, 2017.
14
Vezi detalii despre Apostolul Andrei la Delia-Anamaria Răchișan Delia-Anamaria, Privire apolinică. Studii de
literatură, etnologie și folclor. Perspective comparativ-analitice, ediția a doua, revizuită și adăugită, Cluj-Napoca,
Editura Mega; Editura Argonaut, 2017, pp. 188-203.
15
Vezi, perspectiva diacronică și religioasă, despre Apostolul Andrei la Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească.
Martiri din Palestina, traducere de pr. prof. T. Bodogae, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, 1987, p. 99.

5
 conf. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Etnologie și turism cultural – ETT I

Ortodoxe Române, conform calendarului gregorian. Basarabenii, rușii, ucrainenii prăznuiesc

sărbătoarea Sfântul Andrei, în luna „Undrea” [Decembrie], pe data de 13 decembrie, respectând
calendarul iulian.
Conform legendelor, Apostolul Andrei, denumit și Apostolul Lupilor, i-a creștinat pe
daci [dáoi < lupi]. Se presupune că ar fi fost protejat de Marele Lup Alb Luminos care trăia într-o
peşteră. În prezent, în județul Constanța, există Peștera Sfântul Apostol Andrei în incinta căreia
s-a înălțat o biserică, un martor fidel peste veacuri al spiritualității românești. Sărbătoarea
Sântandrei face parte din cele treizeci și cinci de zile consacrate lupului16. Etnologul Ion
Ghinoiu, conchide că ar fi vorba despre supraviețuirea unui scenariu ritualic de primenire – „de
înnoire a timpului calendaristic, probabil Anul Nou Dacic”17.
Apostolul Andrei, crucea Sfântului Andrei devin un tot unitar. Mărțișorul cu crucea
Sfântului Andrei din Budeșt, Valea Cosăului, Țara Maramureșului atestă credința
maramureșenilor și vechimea mărțișorului tradițional.

3. Concluzii
Mărțișorul tradițional cu crucea Sfântului Andrei din Budești, Valea Cosăului, Țara
Maramureșului subliniază unicitatea, rădăcinile ancestrale, unitatea în diversitate, capacitatea
acestui mărțișor de a supraviețui, de-a lungul timpului, într-un spațiu arhaic de mare prestigiu
cultural, precum Maramureșul Voievodal. Perspectiva teoretică și praxiologică, analiza
sincronică și diacronică, perspectiva interdisciplinară (etnologie, lingvistică, mitologie, religie)
relevă complexitatea temei cercetate. Mărțișorul tradițional cu crucea Sfântului Andrei va
supraviețui atâta timp cât vom prețui și transmite tinerei generații valorile culturale strămoșești.

16
Vezi detalii despre cele treizeci și cinci de zile consacrate lupului la Delia-Anamaria Răchișan, The wolf and the
Folk Calendar, in Literature, Disccourse and Multicultural Dialogue, Iulian Boldea (coord.), Arhipelag XXI Press,
Tîrgu-Mureș, Mureș,pp. 248-257 (în curs de indexare Thomson Reuters Web of Science), ISBN 978-606-8624-12-9,
2017b, pp. 248-257, http://www.upm.ro/ldmd/LDMD-05/Hst/Hst%2005%2028.pdf.
17
Vezi zilele dedicate lupului și din alte perspective la Ion Ghinoiu, Panteonul românesc. Dicţionar, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 2001, p. 109.

6
 conf. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Etnologie și turism cultural – ETT I

Referințe bibliografice:
*** Mărțișorul, 2016, Coordonatori: Mihaela Bucin, Natalia Golant, Otilia Hedeșan, Timișoara,
Editura Universității de Vest.
*** Dicționarul limbii române, 2010, tom IX, M, București, Editura Academiei Române.
*** Dicționarul explicativ al limbii române, 1998, Ediția a II-a, București, Editura Univers
Enciclopedic, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”.
Almășan, Adriana, 2007, articolul Obiceiurile primăverii și verii, în revista Memoria
Ethnologică, nr. 21-23, ianuarie-iunie, Anul VII, pp. 2178-2182.
Arghezi, Tudor, 1972, Cu bastonul prin București, București, Editura Minerva.
Buzilă, Varvara, 2010, Aspecte rituale și sărbătorești ale mărțișorului, în Anuarul Muzeului
Etnografic al Moldovei, nr. X, Iași, pp. 239-260.
Evseev, Ivan, 1994, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Timișoara, Editura Amarcord.
Ghinoiu, Ion, 2002, Sărbători şi obiceiuri româneşti, Bucureşti, Editura Elion.
Ghinoiu, Ion, 2001, Panteonul românesc. Dicţionar, Bucureşti, Editura Enciclopedică.
Ispas, Sabina, Mărțișorul și relațiile lui cu timpul sacru, în Sub semnul mărțișorului, Ministerul
Culturii al Republicii Moldova, 2015, Coordonaor științific, Redactor literar și traducător în
engleză, Referent științific: academician Sabina Ispas, Muzeul Național de Etnografie și Istorie
Naturală, Societatea de Etnologie din Republica Moldova, Chișinău, pp. 41-54.
Mihăescu, Doru, 2005, Contribuţii etimologice şi lexicale, București, Editura Academiei
Române.
Răchișan, Delia-Anamaria, 2017a, Istoricul și estetica mărțișorului românesc din cele mai
vechi timpuri până în prezent, Cluj-Napoca, Editura Mega, Editura Argonaut.
Răchișan, Delia-Anamaria, 2017b, The wolf and the Folk Calendar, in Literature, Disccourse
and Multicultural Dialogue, Iulian Boldea (coord.), Arhipelag XXI Press, Tîrgu-Mureș, Mureș
(în curs de indexare Thomson Reuters Web of Science), ISBN 978-606-8624-12-9, pp. 248-257,
http://www.upm.ro/ldmd/LDMD-05/Hst/Hst%2005%2028.pdf.
Răchişan, Delia-Anamaria, Privire apolinică. Studii de literatură, etnologie și folclor.
Perspective comparativ-analitice, ediția a doua, revizuită și adăugită, Cluj-Napoca, Editura
Mega; Editura Argonaut, 2017.
Răchișan, Delia-Anamaria, Mărțișorul tradițional cu crucea Sfântului Andrei din Maramureș, în
Caietele ASER, 14/2017, Colegiul științific: Silviu Angelescu, Camelia Burghele, Nicolae
Constantinescu, Ligia Fulga, Sabina Ispas, Coordonatori volum: Ioana Fruntelată, Gabriel-
Cătălin Stoian, Emil Țîrcomnicu, Patrimoniu cultural: abordări teoretice și praxiologice, 8-12
noiembrie 2017, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca-Centrul Universitar Nord din Baia
Mare, Consiliul Județean Maramureș, Asociația pentru Cultură, Comunicare și Dezvoltare
Durabilă și Muzeul Țării Oașului, ISSN 1842-4279, București, Editura Etnologică, pp. 75-85.

Webografie:
Marcu, Carolina, Mărțișorul, Accesare site: 30 octombrie 2017,
http://www.enciclopediadacica.ro/?option=com_content&view=article&id=766&Itemid=444
httpsro.wikipedia.orgwikiDrapelul_Sco%C8%9Biei, Accesare site: 31.10. 2017.

7
 conf. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Etnologie și turism cultural – ETT I

Anexa Foto – fotografii realizate de Delia-Anamaria Răchișan

Foto 1: Șirag de pietre albe și roșii de râu, Foto 2a: Pecetar cu motivul funiei răsucite,
reconstituire după descoperirea de la Schela Colecția: Muzeul Etnografic din Sighetul
Cladovei – Mehedinți, Colecția: Rodica Marmației, Maramureș, 2017.
Belea, Timișoara – Banat, 2016.

Foto 3a: Canafi, binaritatea alb-roșu; Foto 3b:

Foto 2b: Funia răsucită pe trăistuță Șnur îngemănat și monedă cu gaură, datată 1905,
maramureșeană, Arhivă personală, 2017. de pe vremea Regelui Carol I, Arhivă personală,
2017.

8
 conf. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Etnologie și turism cultural – ETT I

Foto 4a: Mărțișor cu crucea Sf. Andrei pe Foto 4b: Mărțișor cu crucea Sf. Andrei,
fundal alb, datat 1974, Colecția: Rodica binaritatea alb-sur/albastru, Budești, Țara
Belea, Timișoara – Banat, 2016. Maramureșului, Arhivă personală, 2017.

Foto 5a: Mărțișor romboidal alb-negru, Foto 5b: Mărțișor romboidal alb-sur, alb-
alb-roșu, Budești, Țara Maramureșului, albastru, Budești, Țara Maramureșului, Arhivă
Arhivă personală, 2017. personală, 2017.

Foto 7: Crucea Sf. Andrei pe lingură

Foto 6: Șnur alb-roșu combinat cu șnur ornamentală, Autor: Toader Bârsan, Bârsana,
negru-roșu, Budești, Țara Maramureșului, Țara Maramureșului, Arhivă personală, 2017.
Arhivă personală, 2017.

9
 conf. univ. dr. Delia-Anamaria RĂCHIŞAN
Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare
Etnologie și turism cultural – ETT I

Foto 8: Crucea Sf. Andrei pe pecetar, Foto 9: Detaliu. Crucea Sf. Andrei pe cămașă
Autor: Pop Petru (Niță), Breb, Țara tradiționlă, Giulești, Valea Marei, Țara
Maramureșului, Arhivă personală, 2017. Maramureșului, Arhivă personală, 2017.

Foto 10: Detaliu. Crucea Sf. Andrei pe

sărăriță, Autor: Pop Petru (Niță), Breb,
Țara Maramureșului, Arhivă personală,
2017.
Foto 11: Detaliu. Crucea Sf. Andrei pe drapelul
Scoției,
httpsro.wikipedia.orgwikiDrapelul_Sco%C8%9Bi
ei, Accesare site: 31.10. 2017.

10