Introducere

Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziția lor
chimică au proprietăți farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și veterinară. Până în urmă cu
un veac, aproape toate ,,leacurile” folosite de om erau de origine vegetală. Plantele medicinale, sub
diverse forme, ,,slujesc” sănătatea cu succes, încă de la începuturile lumii.
Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare şi aproape imediat ce a învăţat să scrie el a
consemnat descrieri ale propietăţilor curative ale acestora în “tratate despre plante” . Primul tratat
despre plante cunoscut a fost scris în urmă cu aproape 5000 de ani de împaratul chinez Chi’en Nung
(sau sub auspiciile lui ). Se numea Pen Tsao şi conţine descrieri ale utilizărilor medicinale a peste 300
de plante. Prin 2000 I.Hr., egiptenii antici utilizau plante în medicină, în cosmetică şi în îmbălsămare.
Grecii şi romanii au perfecţionat căteva dintre aceste tehnici şi au dezvoltat altele noi propii.
Odată cu dezvoltarea chimiei o parte din remediile populare au primit o altă formă, au fost
modernizate. De cele mai multe ori efectul folosirii plantelor medicinale este mai lent, necesitând un
tratament mai îndelungat, dar este mai puţin ,,riscant” şi mai ieftin. Efectul plantelor medicinale este
mai complex, acţionând asupra mai multor organe sau sisteme concomitent. Plantele medicinale produc
mai puţine şi mult mai reduse efecte secundare .
Numeroase studii ştiinţifice au demonstrat că medicamentele ,,de sinteză”, cu structuri
necunoscute organismului uman, şi care reprezintă, de fapt, o intervenţie artificială asupra organismului
uman, pot declanşa reacţii de respingere, cu toxicitate şi, uneori, cu urmări întârziate. Americanii
recunosc că peste 70% din îmbolnăviri se datorează folosirii medicamentelor de sinteză. Acestea au
efecte rapide în cazul boli acute, dar efectele secundare produse au provocat manifestarea altor
afecţiuni, unele chiar mai grave. Arsenalul terapeutic a depăşit 200.000 de produse farmaceutice şi
creşte în continuare. Progresele realizate în fabricarea medicamentelor de sinteză au fost umbrite de
multiplele efecte negative. Agresiunea produselor de sinteză asupra organismului uman, precum şi
reacţiile de respingere a organismului, determină în primul rând reacţii de tip alergic, dar şi multe alte
efecte.
Plantele medicinale şi preparatele făcute din acestea ocupă un loc important în viaţa sănătoasă a
omului şi animalelor. Un mare număr de preparate provin din plante. 77 % din preparatele pentru boli
cardiovasculare şi 74% din preparatele pentru boli digestive sunt obţinute din plante. În medicina
prezentă, importanţa plantelor medicinale este în continuă creştere iar dintre ele mai mult de 50 se
cultiva la scară mare.
Datorită actualelor aplicări ale principiilor de viaţă ecologică a oamenilor, o pondere mare în
alimentaţie precum şi în medicină o au, tot mai mult, plantele cultivate ecologic sau biologic (fără
aplicarea unor pesticide care să ,,intoxice” aceste produse). În ultimul timp, în industria farmaceutică şi
cosmetică, se utilizează tot mai mult resurse vegetale din zone rustice, nepoluate, cum sunt numeroase şi
în ţara noastră. Se ştie că marile companii farmaceutice sau cosmetice occidentale cumpără diverse
produse vegetale, mai ales plante medicinale recoltate din flora spontană, din ţările în care încă nu s-a
aplicat o chimizare intensă a agriculturii, cum sunt multe zone şi în ţara noastră.
Pe de altă parte se urmăreşte ca exploatarea resurselor vegetale spontane să nu se facă
disproporţionat, peste potenţialul de refacere a acestora, care să ducă la dispariţia acestor specii. Unele
specii existente in flora spontană nu pot asigura necesarul pentru industria farmaceutică, cosmetică sau
alimentară. Principiile active ale plantelor medicinale din flora spontană sunt foarte variate ca şi
concentraţie şi calitate în funcţie de microzonă, de climat ş.a. ceea ce face ca dozarea lor în fitoterapie să
fie mai dificilă. Alteori concentraţia principiilor active la plantele din flora spontană este prea scăzută

1
pentru a avea efect fitoterapeutic complet. Unele specii, originare de pe alte continente, cum ar fi
Echinacea spp. sau Solanum laciniatum din America de Nord, trebuie adaptate la cultura din ţara
noastră. Din aceste motive, la unele specii se fac cercetări pentru introducerea lor în cultură.
Plantele medicinale sunt organisme vii, în care se produc cu ajutorul biocatalizatorilor (enzime)
transformări şi reacţii chimice din momentul germinării până la completa lor dezvoltare. Substanţele
preexistente sunt descompuse şi transformate în alţi compuşi care pot avea efecte benefice asupra
organismului şi care poartă denumirea de „principii active”. Compuşii chimici sintetizaţi de către plantă
pot fi răspândiţi în toată planta sau numai în anumite organe, variind ca şi cantitate. În scop medicinal
plantele se recoltează atunci când organele lor conţin aceste principii active în cantităţi maxime,
Fitoterapia este ramura terapeuticii care utilizează plantele medicinale şi preparatele din
plantele medicinale ca mijloace de prevenire şi tratare a bolilor. Este probabil cea mai veche formă de
tratament, apărută pe o bază empirică şi în contextul unei viziuni magice a lumii, dar cu un rol
important în zilele noastre, alături de medicina alopată, fără să fie la concurenţă cu aceasta. Sunt
incluse aici şi tratamentele cu legume şi fructe, sucuri din legume şi fructe. Unele plante pot fi folosite
ca atare, constituind remedii naturale, în timp ce alte plante medicinale sunt materii prime valoroase
pentru obţinerea multor medicamente.
Medicina alopată este ştiinţa care se ocupă cu studiul maladiilor şi tratamentul lor, fiind
practicată numai de persoane abilitate să exercite medicina, pe baza unei diplome obţinute după studii
şi examene susţinute într-o facultate de profil.
Medicina naturală defineşte acele practici medicale inspirate şi legate strâns de natură, putând fi
considerată un sistem terapeutic în care medicamentele nu sunt mai importante decât factorii naturali
(aer, apă, plante, soare, alimente, mişcare etc). Ea poate fi practicată atât de medici, cât şi de persoane
care nu au absolvit o facultate de medicină, numiţi terapeuţi, dar, din păcate, şi de impostori.
Nu se poate trasa o graniţă clară între medicina alopată şi medicina naturistă, cu atât mai mult
cu cât de multe ori medicii alopaţi îşi tratează pacienţii în ambele feluri, iar singurele terapii specifice
medicinei alpoate sunt terapiile chirurgicale, terapia de transplant, reanimarea şi terapia intensivă. Au
în comun terapiile ocupaţionale, psihoterapia, meloterapia, terapia prin artă etc, deşi schema terapeutică
naturistă se referă la fitoterapie, homeoterapie, hipnoză, sacroterapie, dietoterapie, apiterapie,
acupunctura, balneoterapie, gemoterapie şi kinetoterapie.
Practicile naturale, de orice fel ar fi ele, care se asociază terapiilor alopate în scopul ajutorării
sau grăbirii procesului de vindecare sunt terapii complementare. Termenul „terapii alternative” poate
crea confuzii, în sensul că se poate înţelege excluderea unui tip de terapie dacă este ales celălalt.
organele vegetale recoltate şi uscate purtând apoi denumirea de „produse vegetale”.

2
 CAPITOLUL I
Valeriana

1.Generalităţi

Denumire ştiinţifică: VALERIANA OFFICINALIS

Denumire populară: Valeriană
Alte denumiri populare: odolean, gușa porumbelului, iarba mâţului, iarba pisicii, năvalnic.

Fig.1 Valeriana

2. Încadrare sistematică

Regn: Plantae

Încrengătură: Magnoliophyta

Clasă: Magnoliopsida

Ordin: Dipsacales

Familie: Valerianaceae

Gen: Valeriana

Specie: V. officinalis

3
 3. Istoric

Utilizarea valerianei are o tradiție de peste patru mii de ani, fiind considerată o plantă de
referință, atât în Europa, cât și în Asia. Investită cu însușiri magice de tradiția populară, în ultimele
decenii i-au fost dedicate sute și sute de studii medicale, care toate atestă același lucru: valeriana este
unul dintre cele mai eficiente remedii în tratarea tulburărilor emoționale, precum și a bolilor fizice
asociate lor.

4. Ecologie şi răspândire

În flora spontană, unde cantităţile recoltabile sunt reduse, creşte în tufărişuri, păduri, locuri
umede şi umbroase, la marginea apelor, în lunci şi zăvoaie, în zona de deal si munte. În cultură este mai
bine adaptată la temperaturi mai scăzute, are pretenţii ridicate faţă de umiditate şi lumină (suportă cel
mult semiumbra). Preferă solurile profunde, uşoare, bogate în humus, permeabile.
Zonele foarte favorabile se găsesc în Campia Timişului şi, în special, a Crişurilor (jud. Bihor),
Podişul Transilvaniei, depresiunile din jud. Bistriţa-Năsăud, Mureş, Harghita, Covasna, ţara Bârsei, iar
zone favorabile nordul Moldovei (jud. Suceava, Botoşani, Neamţ).

5. Organul vegetal utilizat

Se utilizează rizomul şi rădăcinile (Rhizoma et Radix Valerianae).

Fig.2 Rădăcina de Valeriană

4
 6. Caractere morfologice

Valeriana este o plantă perenă, înaltă de 30-150 cm, cu un rizom scurt, gros, galben-brun din
care pornesc numeroase rădăcini ce prezintă un miros caracteristic. Din rizomi se pot dezvolta stoloni
subterani scurţi, precum şi 60-70 rădăcini adventive din care pornesc rădăcini de ordinul II şi III, astfel
încît sistemul radicular are un aspect foarte stufos.
Tulpina aeriană apare abia vara sau în al doilea an de vegetaţie, este dreaptă, fistuloasă (goală
la interior), cilindrică, brăzdată şi acoperită cu frunze opuse, fiind puţin păroasă numai la partea
inferioară.
Frunzele, în primele faze de vegetaţie sunt frunze în rozetă. Frunzele tulpinale sînt opuse,
imparipenat sectate, lungi de 5-25 cm, cu 5-11 perechi de lacinii, lanceolate, late de 0,5-1,5 cm. Pe faţă
sînt scurt păroase, pe dos şi la bază părozitatea este mai dezvoltată. Baza frunzei înconjură pe jumătate
tulpina, iar peţiolii descresc de la bază către partea superioară, unde frunzele sunt sesile. Frunzele sunt
adânc divizate, cu segmentul terminal mai mare.

Fig.3 Componentele plantei Valerină

Florile sunt mici de 4-5 mm de culoare alb-roz, plăcut mirositoare, aşezate la vârful tulpinilor şi
al ramurilor. Fiecare floare are 5 petale unite între ele într-un tub scurt. Una dintre petale prezintă o
mică umflătură la baza ei. Înfloreşte în luna mai până în iulie.

5
 Rădăcina este puternică și bine dezvoltată, cu miros caracteristic, neplăcut ușor vomitiv, dulce
înțepător, aici sunt depozitate peste iarnă toate substanțele de rezervă ale plantei. Rădăcina se
recoltează toamna, la sfârșitul lui septembrie până la mijlocul lui octombrie, după ce partea aeriană,
ierboasă a plantei s-a veştejit, sau primăvara în februarie și martie.
Fructe sunt achene ovate, îngustate spre vârf comprimate, cu o nervură pe faţă şi 3 pe dos, iar
terminal păstrează o coroană de papus.

7. Tehnologia de cultură

În situaţia înfiinţării culturii prin semănare directă în câmp, plantele premergătoare sunt
cerealele păioase, mazărea, macul, coriandrul etc. care eliberează terenul devreme. Dacă înfiinţarea
culturii se realizează primăvara prin semănat sau plantare de răsaduri, premergatoare pot fi şi culturi
prăşitoare, la care nu s-au aplicat ierbicide atrazinice. Nu se recomandă monocultura.
Deşi specia este răspîndită şi în flora spontană, în tufărişuri, păduri, locuri umede şi umbroase,
marginea apelor, lunci şi zăvoaie în special în zona de deal şi munte, astăzi ea este exploatată aproape
exclusiv numai din cultură.

8. Cerinţe faţă de mediu

Este o plantă care traieşte în condiţii variate de climă, mediul în care se dezvoltă influenţând
într-o oarecare măsură principiile active pe care le conţine.

Temperatura
În concordanţă cu condiţiile în care se dezvoltă în flora spontană, Valeriana suportă mai bine
temperaturile scăzute decât cele ridicate. Seminţele încep germinarea la +5° (temperatura optimă fiind
de 20-30°). Suportă geruri de -15 ...-20° fără strat de zăpadă, pornind în vegetaţie primăvara la 1 -2°.
În condiţiile în care este cultivată în locuri mai călduroase, ca factor ecologic de compensaţie va fi
umiditatea în exces.

Umiditatea
Faţă de umiditate planta prezintă pretenţii ridicate, dezvoltându-se optim acolo unde
precipitaţiile anuale sînt de cca. 650 mm. Plantele pot suporta şi perioade de secetă, dar aceasta
influenţează negativ asupra conţinutului în ulei esenţial.

Lumină
Poate creşte la lumină sau semiumbră, dar la lumină sistemul radicular are cea mai mare
dezvoltare.

Sol
Solurile cele mai indicate sînt cele profunde, bogate în humus, uşoare, luto-nisipoase situate pe
6
locuri umede, dar permeabile pentru apă. Se pot utiliza şi solurile desecate, turboase. Sunt
contraindicate solurile grele, argiloase, care împiedică dezvoltarea sistemului radicular şi fac totodată
foarte anevoioasă operaţia de spălare a rădăcinilor după recoltare.

Recoltarea
Toamna, după ce partea ierboasa a valerianei s-a vestejit, se recoltează rizomul împreuna cu
rădacinile. În cazul în care rădăcinile se culeg primăvara, scoaterea lor din pământ se face în lunile
februarie-martie.

Mod de uscare
După recoltare rădăcina, se spală, se taie pe lungime în fâșii subțiri, se pune la uscat, în locuri
aerisite și uscate, sunt uscate când devin casante și se rup ușor, se depozitează în săculeți de pânză sau
hârtie, în locuri reci și uscate.
Rădăcinile de valeriană se usucă în încăperi bine aerisite. Ele se întind în straturi subţiri şi se
întorc în primele zile pentru a uniformiza uscarea. Rădăcinile se pot usca şi în camere cu aer cald sau
uscătorii, la o temperatură cuprinsă între 35-40 grade C. Pentru uscare rizomii se pot aşaza în poduri de
case, şoproane sau încăperi bine aerisite, într-un strat de numai 5 cm. Pe o ramă de 1 X 0,70 m se aşază
2 kg rizomi în stare proaspătă. Rădăcinile fiind foarte fragile, nu se întorc în timpul uscării. În uscătorii
artificiale, la o temperatură de 35-40°, uscarea se face în două zile, iar la soare se realizează în 20 zile.
Se consideră produsul bine uscat cînd rizomii (partea groasă) se pot rupe şi în interior sînt uscaţi.
Rădăcinile fiind subţiri, sfărîmicioase, produsul uscat se lasă un timp înainte de ambalare, pentru
revenirea şi uniformizarea umidităţii. Rizomii cu rădăcini se păstrează în vrac şi nu se ţin în aceeaşi
încăpere cu alte plante cărora le pot transmite mirosul.
Cu cât uscarea se face mai încet, cu atât produsul va fi mai aromat. Din 4-5 kg rădăcini
proaspete se obţine 1 kg produs uscat.

9. Pregătirea produsului în vederea prelucrării

Partea aeriană se taie de la colet, după care rădăcinile se curăţă de pământ prin scuturare, se pun
în coşuri de nuiele, se spală bine într-o apă curgătoare, într-un timp cît mai scurt posibil pentru a nu-şi
pierde calităţile. Printr-o verificare atentă se îndepărtează resturile de tulpini şi frunze netăiate, resturile
de pămînt rămase între rădăcini, rizomi şi resturile de rădăcini înnegrite.
După spălare, rizomii cu rădăcini se lasă la zvântat timp de 1-2 zile, în straturi de 10-15 cm, în
aer liber, pe timp frumos sau în încăperi aerisite atunci cînd timpul este ploios. Odată uscaţi, radicelele
(firele foarte subţiri ale rădăcinii) se înlătură prin scuturare sau pieptănare. Pentru uscare rizomii se
aşază în poduri de case, şoproane sau încăperi bine aerisite, într-un strat de numai 5 cm. Pe o ramă de 1
X 0,70 m se aşază 2 kg rizomi în stare proaspătă. Rădăcinile fiind foarte fragile, nu se întorc în timpul
uscării.
În uscătorii artificiale, la o temperatură de 35-40°, uscarea se face în două zile, iar la soare se
realizează în 20 zile.
Se consideră produsul bine uscat cînd rizomii (partea groasă) se pot rupe şi în interior sunt
uscaţi. Rădăcinile fiind subţiri, sfărâmicioase, produsul uscat se lasă un timp înainte de ambalare,
pentru revenirea şi uniformizarea umidităţii.

7
 Rizomii cu rădăcini se păstrează în vrac, în poduri sau camere aerisite. Nu se ţin în aceeaşi
încăpere cu alte plante cărora le pot transmite mirosul.

10. Compoziţia chimică

Conţine 0,5-2% ulei volatil. Cercetările efectuate în ţara noastră au arătat că uleiul volatil creşte
considerabil în rizomi şi rădăcini prin plantarea şi însămînţarea direct în cîmp la sfîrşitul verii faţă de
pragul iernii sau începutul primăverii (1,85% faţă de 0,90%). De asemenea, tăierea tijelor florale la
îmbobocire duce la creşterea conţinutului în ulei volatil.

Uleiul volatil de valeriană conţine cca. 9,5% izovalerianat de bornil, formiat, acetat şi butirat de
bornil, 1-camfen şi 1-pinen şi borneol sub formă esterificată cu acizii formic, acetic şi butiric; acid
izovalerianic, alcaloizi (catinina, valerina, α-metilpirilcetonă, valerianona etc.) rezine şi alţi acizi
organici liberi (formic şi acetic), tanin, acid α-oxivalerianic, acid valerinic şi valerenolic, izoferulic etc,
sescviterpene (valene), alcooli, esteri, fenoli, cetone, oxilactone, sitosteroli etc.
Rădăcina de valeriană, conține ulei volatil, acid clorogenic, acid cafeic, substanţe terpenoide,
glucide, acid salicilic, flavonoizi, cumarine, taninuri, rășini,
Rizomii şi rădăcinile mai conţin: acid cafeic şi clorogenic, heterozide (valeride), lipaze,
oxidaze, zaharoză, glucoză, antibiotice, săruri minerale etc.
Cercetătorii din ţara noastră au adus în ultimii 40 ani contribuţii importante la elucidarea
compoziţiei chimice atît de complexe a acestei specii.

11. Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice

Acţiunea specifică sedativă a acestei specii este condiţionată de materia primă (proaspătă,
stabilizată, nestabilizată sau uscată) şi de procedeul de extracţie, în special de solventul utilizat.
Componentele principale din uleiul volatil, α-metil-cetona şi unii dintre alcaloizi au efecte
inhibitoare pentru ţesuturile nervoase şi musculare. Acţiunea principiilor considerate active asupra
sistemului nervos se caracterizează prin modelarea sistemului nervos de relaţie. Efectele sedative se
manifestă atît asupra encefalului cît şi asupra celorlalte segmente ale sistemului nervos. Preparatele pe
bază de rizomi şi rădăcini de valeriană au efecte sedative în special în nevroze prin diminuarea
excitabilităţii măduvei spinării şi a creierului.
Acţiunea exercitată asupra musculaturii netede şi striate se obţine printr-un dublu mecanism:
unul direct-muscular, iar altul indirect nervos. După cercetări mai recente s-a constatat că nu există un
singur principiu activ responsabil pentru acţiunea terapeutică, produsele farmaceutice din această
specie acţionînd prin complexul de principii active.
S-a pus în evidenţă şi acţiunea hipotensivă a acestei specii.
Preparatele pe bază de Valeriană sînt recomandate ca sedativ în stări de excitaţie manifestate
prin insomnii, nervozitate, hipersensibilitate motorie şi senzorială, în nevroza cardiacă şi ca antispastic
uşor.
8
 Rizomii şi rădăcinile de Valeriană intră în compoziţia ceaiurilor: calmant, calmant împotriva
tulburărilor cardiace, gastric şi sedativ.

Proprietăţi terapeutice:

 neurosedative la nivelul encefalului, hipnotice şi calmante asupra sistemului nervos şi cardiac

(mai eficace decât tranchilizantele chimice, fără a da obişnuinţă sau dependenţă), antispastice,
antiepileptice, antiemetice (contra greţurilor şi vomei), carminative, hipoacidifiante, antihelmintice,
hipotensive, antidiabetice, antiastmatice, antiseptice pulmonar.

Acţiuni specific în:

 nervozitate, stres, insomnii, isterie, epilepsie, paralizie, oboseală, astenie, migrene, sughiţ,
ameţeli, anxietate, distonii neurovegetative, excitabilitatea creierului şi a măduvei spinării, convuisii la
copii, stări de excitaţie nervoasă, tremurături, dureri de cap datorate alcoolului şi fumatului, pierderea
vocii de natură emoţională;
 favorizează apariţia somnului la persoane surmenate, cu obsesii şi cu gânduri negre;
 colici stomacale de natură nervoasă, balonări, vome, diminuarea secreţiilor gastrice, diaree,
dizenterie, antihelmintic în distrugerea ascarizilor, calmează tulburările nervoase datorate prezenţei
paraziţilor intestinali;
 reglarea palpitaţilor inimii, aritmie extrasistolică, nevroze cardiace, angină pectorală,
tahicardie, ateroscleroză, tulburări circulatorii, hipertensiune;
 bronşite, astm bronşic, tuse;
 tulburări de menopauză, dureri menstruale, retenţie urinară;
 dureri sciatice, reumatice, nevralgii, spasme musculare, hipersensibilitate motorie şi senzorială;
 asigură dezintoxicarea tabagică, dând senzaţie dezagreabilă la fumători;
 ameliorează durerile şi vindecă dermatozele, plăgile, ulceraţiile, erupţiile, varicele, urticaria,
contuziile.

Alte utilizari
În parfumerie pentru compoziţii orientale cu nuanţe balsamice, chypre şi tabac.
Aromatizant pentru tutun sau în băuturi alcoolice (bere, lichior) şi nealcoolice.
Condimentarea produselor conservate din carne.
În medicina veterinară sub formă de pulbere, infuzie sau decoct, se administrează, în doze variate la
câine, oaie, porc, cal şi bovine adulte, în caz de oboseală cardiacă, epilepsie şi convulsii.
În compoziţia preparatelor medicinale, simple sau în asociere şi recomandate în stări de excitaţie
nervoasă şi isterie.

12. Preparate pe bază de Valeriană

9
 În scopuri terapeutice, este utilizată valeriana de cultură, planta care crește spontan, este destul
de rară, și destul de greu de găsit, valeriana se cultivă și la noi în țară, și o găsim sub formă de diferite
preparate în magazinele naturiste sau în farmacii.

Extractul hidroalcoolic (tinctura)

Este forma de administrare terapeuticaăcea mai frecvent utilizată, întrucât are o acţiune rapidă şi
intensă, chiar şi în doze relativ mici. Iată metoda de preparare: se pun într-un borcan cu filet douăzeci
de linguri de pulbere de rădăcină de valeriană, peste care se adaugă două căni (500 ml) de alcool
alimentar de 70 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă vreme de două săptămâni într-un loc
călduros, după care maceratul obţinut se filtrează şi se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se
administrează de patru ori pe zi câte 50 de picături diluate în puţină apă. Este utiulă în afecțiuni
cardiace, palpitații, aritmii, anxietate, stări de nervozitate, în insomnie (se iau 1-2 lingurițe în jumătate
de pahar de apă, cu 15 minute înainte de culcare).

Pulberea de Valeriana
Se obţine prin măcinarea cât mai fină a plantei, cu râşniţa electrică de cafea. Depozitarea pulberii de
rădăcină de valeriană se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o
perioadă de maximum 2 săptămâni (deoarece uleiurile sale volatile se evaporă rapid). De regulă, se
administrează de 3-4 ori pe zi, câte o jumatate de linguriţă rasă, de pulbere de valeriană, pe stomacul
gol. Este benefică în colici stomacale pe bază nervoasă, în stări de nervozitate, de furie, de neliniște,
afecțiuni cardiace de natură nervoasă.

Maceratul
Maceratul din 2 linguri de rădăcini uscate la 1 litru de apă rece se lasă la macerat 24 ore, se strecoară şi
se beau 2-3 pahare pe zi în stări de agitaţie şi convulsii nervoase.

Infuzia
Infuzia de rădăcină de valeriana se prepară dintr-o linguriță de rădăcina uscată și mărunțită la 250 ml
apă clocotită, se lasă la infuzat 15 minute şi se foloseşte în probleme cardiace, stări de astm, stări de
nervozitate, vomă, stări de anxietate, de teamă, insomnie, stări de furie, aduce un somn liniștitor și
profund în perioada menopauzei,

Infuzia combinată
Se pun la macerat 3-4 linguri rase de rădăcină de valeriană mărunţită în jumătate de litru de apă, vreme
de 8-10 ore, dupa care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare
se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se
filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de preparat, care se
foloseste intern (1-2 cani pe zi).

Baia terapeutică
Medicina populara recomandă băile complete cu un extract de valeriană obţinut astfel: o mână de
plantă (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat în doi litri de apă, la temperatura camerei, vreme
de 8-10 ore (de dimineaţa până după amiază), apoi preparatul se strecoară, maceratul rezultat punându-
se deoparte, în timp ce planta rămasă se pune în alţi doi litri de apă clocotită şi se lasă să stea acoperită
până se răceşte, după care se filtrează. În final, se combină cele două preparate (maceratul şi infuzia
răcită), care se vor pune în apa de baie, potrivită la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia
10
durează 10-15 minute, după care pacientul se va usca puţin prin tamponare cu prosopul şi va rămâne să
se odihnească la loc foarte călduros, vreme de jumătate de oră.

13. Reacţii după administrarea valerianei

În doze normale, valeriana dă foarte rar reacţii adverse, care constau în somnolenţă şi uneori
uşoară senzaţie de vertij. Depăşirea dozei produce însă efecte cum ar fi: senzaţii de ameţeală, lipsă de
concentrare şi coordonare, dureri de cap etc. Un studiu făcut în Statele Unite pe 102 voluntari a arătat
că administrată în doze mari, seara, valeriana poate da dimineaţa încetineală de reacţie, de decizie, şi
poate slăbi concentrarea. Contra acestor simptome se administrează sunătoare, care păstrează efectele
calmante, dar are totodata şi o acţiune înviorătoare. Ca somnifer şi calmant, doza la care valeriana îşi
face efectul nu depinde neapărat de greutatea corporală sau de vârstă, cantitatea optima pentru
obţinerea efectelor terapeutice fiind găsită prin încercare, însă fără a depăşi doza maximă admisă.

15. Precauţii
Nu este indicată utilizarea pe durată lungă sau nelimitată.
Fitoterapeuții recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu valeriană, întreruperea bruscă
poate afecta echilibrul emoțional, întreruperea trebuie făcută treptat, prin reducerea dozelor
administrate.
Mărirea dozei de valeriană nu înseamnă neapărat şi mărirea efectului terapeutic.
Nu exista suficiente dovezi stiintifice care sa recomande administrarea acestei plante copiilor sub 18
ani

11
 CAPITOLUL II
Boli tratate cu Valeriană

Cunoscută din Antichitate pentru numeroasele sale virtuţi terapeutice, de la astm la deficienţele
de vedere, valeriana ţine pasul cu "concurenţa" până în secolul nostru, fiind considerată un panaceu
foarte răspândit în Europa, în Asia şi în Statele Unite ale Americii.
Totodată, specialiştii apreciază că valeriana este în fruntea topului fiind cea mai utilizată plantă
medicinală la nivel mondial. Datorită consumului foarte mare de valeriană la scară mondială,
specialiştii discută în ultima vreme despre un deficit de valeriană. Referindu-se la efectele terapeutice
ale acestui panaceu, Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie
precizează: "Studiile recente oferă specialiştilor şi iubitorilor de plante medicinale noi concluzii
referitoare la efectele terapeutice ale acestei plante; aceste noi descoperiri completează lista
recomandărilor clasice. În cunoştinţă de cauză, mai multe categorii de bolnavi vor beneficia de puterea"
plantei salvatoare ".

1. Cardiopatia ischemică
Cardiopatia ischemică se manifestă în principal sub forma anginei pectorale sau a infarctului
miocardic, boli caracterizate prin dureri de mare intensitate apărute brusc la nivelul inimii, cu o durată
mai scurtă, în cazul anginei, sau mai prelungită, în cazul infarctului.
Dacă nu este tratată, angina pectorală se poate complica, ajungîndu-se la infarct miocardic acut.
La apariţia acestei boli contribuie aşa-numiţii factori de risc: hipercolesterolemia, hipertensiunea
arterială, dieta cu exces de grăsimi saturate şi zaharuri rafinate, fumatul, diabetul zaharat, obezitatea,
guta, sedentarismul şi altele.
Cardiopatia ischemică trebuie să fie diagnosticată şi necesită un tratament complex care include
regim alimentar riguros, un program de activitate fizică aerobică adecvat gradului de toleranţă la efort,
evitarea tuturor toxicelor şi a exceselor şi, ori de cîte ori este necesar, tratament medicamentos.
Următoarele plante au utilitate dovedită fără a fi însoţite de riscuri: păducelul, talpa-gîştii,
valeriana.). Un studiu efectuat în SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat că administrarea de
valeriană, câte 30 de picături de tinctură de trei ori pe zi, diminuează rata bolilor cardiace care apar pe
fond de stres, în special a aritmiei şi a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a
redus sentimentul subiectiv de stres.

12
2. Palpitaţiile

Palpitaţiile sunt bătăi de inimă neregulate care pot surveni în numeroase situaţii: abuz de cafea,
ceai, alcool sau în diverse boli de inimă, organice sau cu substrat nervos. În toate situaţiile este necesară
înlăturarea cauzei care le determină, respectiv tratarea bolii în contextul căreia se manifestă. Plantele
medicinale recomandate în palpitaţii sunt următoarele: păducelul, talpa-gîştii, valeriana sau odoleanul
şi teiul.
Un ceai combinat, util în cazul palpitaţiilor şi în general în tulburările cardiace pe fond nervos,
se prepară dintr-un amestec în părţi egale de frunze şi flori de păducel, talpa-gîştii, flori de tei şi
rădăcină de valeriană (pentru a obţine o cantitate de 100 g de amestec uscat se vor folosit cîte 25 g din
fiecare plantă). Se pun la infuzat 2 linguriţe de amestec de plante la 1 cană cu apă. Se beau 2 căni pe zi.

3. Angina pectorală
Un studiu făcut în China arată că tratamentul cu valeriană a avut efecte benefice pentru 88% din
pacienţii supuşi testului. Se administrează de trei ori pe zi câte o linguriţă de tinctură, în cure de 40 de
zile, cu 7-10 zile de pauză. Valeriana reduce semnificativ frecvenţa şi intensitatea crizelor de angină
pectorală, imbunătăţeşte activitatea inimii (acţiune pusă în evidenţă prin analizarea evoluţiei
electrocardiogramelor celor trataţi).

4. Ulcerul gastric şi duodenal

Ulcerul gastric şi ulcerul duodenal sunt două boli diferite ca localizare (prima situată la nivelul
stomacului, iar cealaltă la nivelul duodenului (prima porţiune a intestinului subţire), dar care au în
comun prezenţa ulcerului, adică a unei leziuni la nivelul mucoasei locale.
Boala este înâlnită mai ales în ţările cu un nivel de trai ridicat unde are o incidenţă de 12-14%
din totalul populaţiei adulte, ulcerul duodenal fiind de 3-5 ori mai frecvent decît cel gastric. În ţara
noastră, frecvenţa bolii este de 6-8%. În boala ulceroasă regimul dietetic este primordial. Fructele de
avocado, varza şi ale cîteva legume verzi conţin un factor antieroziv sau antiulceros, numit „vitamina
U", care favorizează vindecarea eroziunilor mucoasei gastrice sau duodenale.
Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasă - se administrează infuzie
combinată de valeriană, câte o cană (300 ml), care se bea în reprize, pe parcursul unei zile. Un
tratament durează 12 zile, cu 5-10 zile de pauză. Se foloseşte conjunctural, în perioadele cu stres intens,
substanţele active din valeriană intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substanţe
(neurotransmiţători) care induc stări de calm, mulţumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ,
ajutând la diminuarea durerilor gastrice.
Spasme gastrointestinale - valeriana are calităţi relaxante asupra musculaturii netede, fiind
eficientă în colici şi în spasme intestinale. Se administrează sub forma de infuzie combinată, câte 2 căni
pe zi. Tratamentul durează 3-7 zile
Adjuvant în sindromul colonului iritabil - se face un amestec în proporţii egale de pulbere de
rădăcină de valeriană şi de seminţe de fenicul. Se administrează câte o jumătate de linguriţă de patru ori
pe zi din acest amestec, în cure de câte două săptămâni.

Un ceai combinat, util în ulcerul gastric şi duodenal, se prepară din următoarele plante astfel:
flori de gălbenele - 2 părţi, flori de muşeţel - 2 părţi, flori de coada-şoricelului - 2 părţi, păpădie - 3
părţi, rădăcină de valeriana mărunţită - 1 parte. Se pun 2 linguriţe de plante uscate la infuzat în 1 cană
cu apă. Se beau 1-2 căni pe zi timp de 4-6 săptămîni.
13
5. Insomnia

Insomnia este o suferinţă specifică vieţii moderne, încărcate de stres psihic, şi se caracterizează
prin dificultate la adormire, somn superficial, cu treziri repetate, sau durata insuficientă şi
nereconfortantă a somnului. Cauzele insomniei sunt numeroase: unele boli somatice (boli de inimă,
hipertensiune arterială etc), nevrozele, mesele copioase servite seara tîrziu, sedentarismul, consumul de
cafea, ceai, băuturi Cola, lectura unor cărţi sau vizionarea unor filme, zgomotul, căldura sau frigul
excesiv etc.
Pentru combaterea raţională a insomniei trebuie în primul rînd să se stabilească şi să se înlăture
cauza. Regularitatea în toate activităţile, respectarea orei de culcare şi adoptarea unui program regulat
de exerciţii fizice nu pot fi înlocuite cu nimic. Influenţa reconfortantă şi regeneratoare a naturii precum
şi exercitarea unei credinţe autentice în Dumnezeu sunt în măsură să ofere pace şi linişte sufletească
într-o lume atît de agitată cum este cea în care trăim.

6. Depresia
Depresia, în forme mai mult sau mai puţin grave, este una dintre cele mai frecvente boli din
practica medicală curentă. Ea se caracterizează ca o stare de tristeţe accentuată şi continuă, prezenţa
copleşitoare a unor simţăminte de disperare, pierderea interesului pentru preocupările curente. Cauzele
depresiei sunt multiple. Cert este că remediile naturale din plante pot să contribuie la ameliorarea
formelor uşoare de depresie.
Pe lîngă multele sale efecte cunoscute, sunătoarea are şi proprietatea, mai puţin cunoscută, dar
dovedită, antidepresivă. Sunătoarea are nu doar un simplu efect sedativ, ci are un efect antidepresiv
expres. Acţiunea ei nefiind atît de intensă ca a unor medicamente antidepresive, nu va fi prescrisă ca
tratament unic în depresiile grave.
Ea este binevenită în tratarea depresiilor simptomatice şi reactive, în depresiile nevrotice, în
distonia neurovegetativă.Administrarea ceaiului de sunătoare în combaterea depresiei va fi pe termen
lung, nu numai datorită caracterului cronic al stărilor depresive, dar şi pentru că acţiunea antidepresivă
a sunătoarei nu se instalează decît după 2-3 săptămîni de la începerea administrării. Pe toată durata
tratamentului, bolnavul trebuie să evite expunerea la razele solare intense. Depresie - se recomandă o
cură de 15-30 de zile cu valeriană, pentru pacienţii ce duc lipsă de exercitiu fizic ori mental, precum şi
pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvată, manifestând din această cauză stres asociat cu
depresie şi astenie. Se administrează câte o jumătate de linguriţă de pulbere dimineaţa la ora 8, seara la
ora 19 şi cu puţin timp înainte de culcare
Anxietate - valeriana este (alături de o plantă exotică - kava-kava) cel mai bun remediu natural
anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar după 4 săptămâni de tratament, care va consta în
administrarea unei jumătăţi de linguriţe de pulbere, de 4 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de două
luni, cu 14-21 de zile de pauză. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice
de intensitate slabă şi medie, dar fară efectele adverse majore ale acestora

7. Stresul

14
 Stresul este principalul duşman al societăţii moderne. Statisticile arată că 90 la sută dintre
consultaţiile la medicul de familie sunt cauzate de afecţiuni provocate de stres. Probleme precum
afecţiunile cardiovasculare, pulmonare, ciroza sau cancerul au ca punct declanşator stresul, în condiţiile
în care o persoană din cinci suferă de această stare. Pe piaţa există şi capsule cu extract de valeriană, ce
au un efect calmant-sedativ. Potrivit studiilor acest tratament s-a dovedit a fi util în caz de surmenaj şi
nervozitate. Capsulele de valeriană conţin pulbere obţinută prin mărunţire la rece a rădăcinii acestei
plante. Extractul de valeriană se foloseşte în perioadele cu stres intens, deoarece compuşii activi din
tratament intervin la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substanţe care induc stări de calm,
mulţumire şi relaxare

8. Dureri de cap
Durerile de cap pot fi cauzate de mai multi factori de natură fizică şi psihică. Trei dintre cei mai
întâlniţi sunt: stresul şi tensiunea, tulburările digestive şi problemele posturale. Plantele medicinale care
ar putea fi utilizate sunt cele care au proprietăţi analgezice.
Cercetatorii au descoperit că tombocitele pacienţilor care suferă de migrene se lipesc între ele
mai mult decât în mod normal în timpul crizelor de migrene. Durerile de cap sunt destul de des întâlnite
şi variază în intensitate de la o persoană la alta. Acestea pot avea mai multe cauze, inclusiv: stres,
oboseală, sinuzită, alergii alimentare, oboseala ochilor, traumatisme fizice sau consumul excesiv de
alcool.
Durerile de cap şi migrenele sunt adesea însoţite de greaţa şi tulburări de vedere. Acestea sunt
adesea declanşate de consumul de alimente care conţin tiramina cum ar fi: banana, ciocolata, branza,
vinul, citricele.
Ca remedii naturiste pentru durerile de cap se pot folosi următoarele plante care au cele mai
rapide efecte benefice împotriva durerilor de cap, mai ales dacă sunt însoţite de o baie relaxantă:
roiniţa, ardei roşu, muşetel, floarea de soc, lavanda, maghiranul, menta, valeriana, rozmarin, gura
lupului, verbena, cimbrul.
Durerile de cap în timpul menstruaţiei. Problemele menstruale pot provoca dureri de cap care
sunt tratate cel mai bine prin corectarea dezechilibrului hormonal. Cu toate acestea, pe termen scurt
poate avea efect urmatorul remediu:
- 1 parte gura lupului
- 1 parte valeriana.
Se vor combina ingredientele. Se va turna o linguriţă din acest amestec peste o cană cu apă clocotită. Se
va lăsa să infuzeze timp de 10-15 minute. Se va strecura şi se va bea o ceaşcă din acest ceai ori de câte
ori este nevoie.
Migrenele sunt o formă intensă de suferiţnă şi adesea sunt însoţite de greaţă, vărsături, tulburări
de vedere şi fotofobie. Ca şi alte dureri de cap acestea pot fi declanşate de diferiţi factori. Tratamentul
este individual şi necesită ajutorul unui expert pentru a se stabili corect diagnosticul problemei de bază,
care declanşează simptomul. Destul de multe plante ar putea alina durerea în cazul unei crize de dureri
de cap atunci când sunt folosite de la primele simptome: salcia neagră, passiflora încarnata, valeriana,
vindecea, etc.

9. Afecţiuni ginecologice

15
 Adjuvant în sindromul premenstrual - se face un tratament de o săptămână cu tinctură de
valeriană, din care se iau câte 2-3 linguriţe pe zi. Tratamentul începe cu aproximativ 5 zile înaintea
menstruaţiei şi se prelungeste până în a doua zi a ciclului menstrual. Înlătură stările de iritare şi de
excitabilitate nervoasă, diminuează durerile de sâni, durerile din zona ovarelor, senzaţia de tensiune sau
de greutate în bazin.

Crampe în timpul menstrelor - se administrează o doză şoc, de 2 linguriţe de tinctură de

valeriană, care are efect rapid antispastic şi sedativ. Suplimentar, se pot face băi fierbinţi cu valeriană la
membrele inferioare, ale cărei substanţe active ajunse în circulaţia sanguină periferică au efecte
antispastice şi calmante rapide.

10.Crampe musculare

Provocarea legată de această afecțiune este că nu se caracterizează numai prin dureri musculo-
scheletice cronice pe scară largă, dar este, de asemenea, un sindrom însoțit de oboseală, insomnie,
rigiditate articulară și chiar are implicații psihologice cum ar fi depresia și anxietatea.
În timp ce originea exactă a acestei tulburări a sistemului nervos central rămâne necunoscută,
multe tratamente clinice implică intervenții terapeutice și farmacologice. Cu toate acestea, de cele
multe ori acestea nu sunt eficiente. Studiile clinice, arată că intervențiile în cazurile de fibromialgie au
eficacitate doar pe termen scurt sau pacienții pot avea probleme cu respectarea tratamentelor pe bază de
exerciții fizice. Tratamentele farmacologice pe de altă parte pot prezenta efecte secundare
considerabile. Ca și în cazul mușețelului, valeriana este, de asemenea, un relaxant natural. Când
cercetătorii din Germania au studiat efectul băilor în care s-a adăugat ulei de valeriană asupra durerii și
crampelor musculare, un număr semnificativ de pacienți cu fibromialgie generalizată au raportat
îmbunătățiri majore resimțite în starea lor generală și de odihnă în timp ce numărul de crampe
musculare, de asemenea, a scăzut semnificativ.
Valeriana are calităţi relaxante asupra muşchilor. Se administrează, atunci când este nevoie,
câte 1-2 cani de infuzie combinată pe zi, pe o perioadă nu mai lungă de trei zile. Este eficientă în
combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorită supra-efortului fizic şi mai ales,
datorită încordării psihice.

11.Valeriana ca plantă magică

În medicina populară românească, valeriana era considerată cea mai puternică armă pentru
alungarea tuturor spiritelor rele. În unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca în turtele date drept
merinde feciorilor când plecau cu oile la păscut, pentru a-i feri de iele. În Moldova, fetele tinere purtau
o rădăcina de valeriană în sân pentru a fi ferite de zburători şi de tot felul de ispite ale trupului. În zona
Neamţului se punea o rădăcină de valeriană pisată într-un ulcior cu apă neîncepută şi se lăsa de la
răsăritul până la asfinţitul soarelui. Apa respectivă era băută de bărbaţii cu aplecare spre desfrâu, iar
rădăcina rămasă se îngropa la stâlpul de la cerdacul casei (ca să le fie sufletul chemat lângă familie şi să
nu uite rânduielile firii). În zona muntoasă a Olteniei, rădăcina de valeriană pisată se dădea vreme de 49
de zile celor posedaţi de necurat. La răsărit şi la asfinţit, se lua câte un praf (aproximativ 1,5 grame) de
valeriană, care se înghiţea cu agheasmă. Noaptea se dormea cu o legatură de valeriană, leuştean şi iarbă
creaţă la cap, pentru a alunga tot răul din suflet şi din trup. În Bucovina, copiii mici şi agitaţi, care
plângeau peste măsură, nu dormeau noaptea şi păreau chinuiţi de spirite rele, erau scăldaţi în apă caldă,

16
în care se punea o cană de fiertură de valeriană. Tratamentul se făcea şapte zile la rând, după care
numaidecât copilul se liniştea.

CAPITOLUL III
Medicamente care conţin planta Valeriană

CEAI DE RĂDĂCINĂ DE VALERIANĂ

Forma de prezentare: plantă uscată mărunţită

Fig.4 Ceai de Valeriană

Compozitie:
Rădăcină de Valeriana officinalis L.(conţine iridoide, ulei esenţial, sequiterpene, alcaliozi actinidinici,
derivaţi de acid cafeic, acizi graşi, taninuri, steroli, rezine)

Indicaţii:
Insomnie, anxietate, nelinişte, tensiune nervoasă, stress
Ajută la instalalrea unui somn natural
Favorizează păstrarea calmului în condiţiile unui stil de viaţă solicitant
Susţine starea de bine mentală în caz de tensiune şi stress

Alte întrebuintări:
Distonie neurovegetativa (palpitaţii, dureri precordiale, dischinezii gastro-biliare), dismenoree,
menopauză, migrene, spasme, colici, balonări

Preparare:
17
Uz intern: infuzie din 1 linguriţă materie vegetală la o cană cu apă
Uz extern: infuzie concentrată din 3-4 linguri materie vegetală la 1 litru de apă

Mod de administrare:
Uz intern: se beau 2-3 căni cu ceai pe zi.
Uz extern: infuzia concentrată se toarnă în apa de baie

Contraindicaţii:
Sarcina şi alaptare

Precauţii:
Poate afecta reflexele conducătorilor auto şi ale persoanelor care manipulează utilaje

TINCTURĂ DE VALERIANĂ
Forma de prezentare: soluţie hidroalcoolică

Fig.5 Extract de Valeriană

Compoziţie:
Soluţie hidroalcoolică obţinută prin preparare la rece din rădăcina plantei Valeriana officinalis

Indicaţii:
Funcţionarea normală a sistemului nervos, prin:
- reducerea tensiunilor psihice, conferind o stare de linişte şi calm lăuntric
- armonizarea stării psiho-emoţionale
- eliminarea tensiunilor psihice care împiedică instalarea somnului
- îmbunătăţirea calităţii şi duratei somnului
-protejarea organismului împotriva stresului, contribuind la eliminarea disconfortului ce poate
apare la nivelul aparatului cardiovascular sau tractului gastro-intestinal

Mod de dministrare:
Adulţi şi tineri peste 15 ani: o linguriţă diluată în 100 ml de apă de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol
Copii 7-14 ani: câte 5-20 picături diluate în 100 ml de apă sau ceai de 3 ori pe zi, pe stomacul gol

Contraindicaţii:
18
Din cauza conţinutului de alcool, nu se recomandă administrarea în: hepatite virale, toxice şi
metabolice, steatoză hepatică şi ciroză hepatică. Sarcină, alăptare, alergie la valeriană, tratamente care
nu permit consumul de alcool

Reacţii adverse:
La depăşirea dozei poate produce scăderea capacităţii de concentrare şi lentoare mentală

Precauţii:
Se administrează cu prudenţă la persoanele cu gastrită hiperacidă şi ulcer gastric şi duodenal (datorită
conţinutului în alcool, poate creşte aciditatea gastrică).

HOFIGAL VALERIANĂ
Forma de prezentare: capsule

Fig.6 Valeriană

Compoziţie:
Pulbere din rădăcină de valeriana (Valerianae radix) şi excipienţi

Indicaţii:
În restabilirea funcţiilor fiziologice şi stării de sănătate în tulburări minore ale somnului, în stări de
nervozitate, iritabilitate, agitaţie psihomotorie, anxietate, migrene

Mod de administrare: 1 capsulă de 2 - 4 ori pe zi, sau după recomandarea medicului. Pentru insomnie
se ia o capsulă cu 30 - 60 minute înainte de culcare

Contraindicaţii:
În sarcină şi perioada de alăptare, copii pană la vârsta de 7 ani, hipotensivi
Administrarea produsului cu 3-4 ore înainte de a se conduce autovehicule sau a se lucra la agregate sau
aparate care prezintă un risc de accidente deoarece scade vigilenţa şi viteza de reacţie

Reacţii adverse:
Pot apărea simptome ca: vedere neclară, palpitaţii, cefalee, greaţă, stări de nelinişte, numai la doze mari

Precauţii:
La bolnavii de astm bronşic şi emfizem pulmonar, la copii 7 -14 ani numai cu indicaţia şi
supravegherea medicului, la persoane cu hipertensiune arterială se administrează numai cu avizul
medicului (poate accentua acţiunea substanţelor antihipertensive)

19
STRESCLIN
Forma de prezentare: capsule

Fig.7 Stresclin

Compoziţie:
Extract de Withania somnifera
Extract de Centella asiatică
Extract de Valerianaă
Extract de Hypericum perforatum

Indicaţii:
Reducerea stării de oboseală şi extenuare datorate suprasolicitărilor fizice şi nervoase
Refacerea funcţionalităţii normale a sistemului nervos
Stres, anxietate, depresie, isterie

Mod de administrare:
Administrare orala: 1 -2 capsule, de 2 ori pe zi. Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă

Contraindicaţii:
Sensibilitate la oricare dintre componentele produsului

NERVOCALMIN® RELAXARE
Forma de prezentare: capsule moi

Fig.8 Nervocalmin Relaxare

Compoziţie:
Rădăcina de Valeriană 125 mg,
Floarea Pasiunii 40 mg,
Frunze de Roiniță 25 mg,
Frunze de Mentă 25 mg
20
Indicaţii:
Contribuie la păstrarea bunei dispoziţii, a unui nivel de optimism şi a unei percepţii reale asupra vieţii,
datorită acţiunii sinergice a celor patru extracte uscate

Mod de administrare
Câte 1 capsulă de 1-3 ori pe zi

Contraindicaţii:
Nu trebuie utilizat de către persoanele alergice la soia sau oricare dintre celelalte ingrediente
Se recomandă evitarea alcoolului înainte, în timpul şi imediat după utilizarea acestui supliment
Nu se recomandă utilizarea produsului în caz de afecţiuni biliare şi în timpul sarcinii şi alăptării

Precauţii:
Poate accentua efectul hipnoticelor, de aceea nu se recomanda utilizarea concomitentă cu acestea
Poate afectata capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

NERVOCALMIN SOMN UŞOR cu Valeriană

Forma de prezentare: capsule moi

Fig.9 Nervocalmin Somn uşor

Compoziţie:
Extract hidroalcoolic uscat din rădăcină de Valeriană (Valeriana officinalis) 80 mg,
melatonină 3 mg, antioxidant şi excipienţi

Indicaţii:
Pentru un somn liniştit şi sănătos, datorită efectului sinergic al celor două ingrediente naturale

Mod de administrare:
Adulţi: o capsulă administrată seara, cu 30 de minute înainte de culcare
Capsula se înghite cu o cantitate corespunzătoare de lichid

Reacţii adverse:
Poate determina nelinişte, insomnie, slăbiciune, dureri de cap, ameţeală, somnolenţă, stări depresive
sau simptome digestive (la persoanele sensibile la melatonină, precum şi la administrarea în exces

Contraindicaţii:
Înainte de activităţi ce necesită atenţie sau concentrare

21
În perioada sarcinii şi alăptării
La sensibilitatea la melatonină sau la oricare dintre excipienţi

Precauţii:
Poate accentua proprietăţile sedative ale hipnoticelor, de aceea nu se recomandă administrarea
concomitentă cu acestea
Se recomană evitarea alcoolului înainte, în timpul şi imediat după administrarea suplimentului cu
melatonină
Produsul nu conţine glucoză sau zahăr şi poate fi administrat diabeticilor

PERSEN FORTE
Forma de prezentare: capsule

Fig.10 Persen Forte

Compoziţie:
Extract de Melissae officinalis herbae (melisa, roiniţa)
Extract de Menthae (menta)
Extract de Valerianae rhizomatum (valeriana)

Indicaţii:
- iritabilitate şi agitaţie
- tensiune emoţională şi anxietate
- dificultate de concentrare şi tulburări de memorie (trac şi emoţii)
- oboseală aparutaăla ridicare sau la cel mai mic efort

Mod de administrare:
Cate o capsulă, seara la culcare

Contraindicaţii:
Hipersensibilitate, hipotensiune arterială, ulcer gastric şi duodenal

Reacţii adverse:
Pot să apară reacţii alergice, scăderea vitezei răspunsurilor psihomotorii
Precauţii:
Amplifică efectul medicamentelor hipotensive, anestezice, somnifere şi a altor medicamente care
inhibă SNC
22
STRESCONTROL Naturalis
Forma de prezentare: comprimate

Fig.11 Stres Control

Compoziţie:
Extract de Valeriana, extract de Sunătoare, Magneziu şi Vitamina B6

Indicaţii:
Refacerea stărilor emoţionale şi a capacităţii organismului de a se adapta la stres
Insomnie şi anxietate
Tulburări afective cauzate de stres, sindrom premenstrual, menopauza, tulburări afective sezoniere.
Contribuie la funcţionarea normală a sistemului nervos şi muscular
Diminuarea senzaţiilor de oboseală, de epuizare şi de menţinerea normală a funcţiilor afective şi
cognitive

EXTRAVERAL
Forma de prezentare: capsule

Fig.12 Extraveral

Compoziţie:
Extract uscat de valeriană 80 mg,
Fenobarbital 20 mg şi excipienţi

Indicaţii
Tratament de scurta durata in:
-Tulburări uşoare de somn
23
-Tulburări minore de anxietate
-Hiperexcitabilitate nervoasă.
Contraindicaţii:
-Hipersensibilitate la barbiturice sau la oricare dintre componentele medicamentului
-Porfirie
-Insuficienţă respiratorie severă
-Copii
-Insuficienţă hepatică gravă
-Insuficienţă renală gravă
-Sarcină şi alăptare

Precauţii:
Administrarea prelungită a fenobarbitalului poate determina un sindrom de dependenţă.
Administrarea medicamentului trebuie întreruptă în cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate sau a
unor manifestări cutanate sau hepatice
PERSEDON ZI
Forma de prezentare: comprimate 500 mg

Fig.13 Persedon Zi
Compoziţie:
Extract hidroalcoolic uscat din rădăcini de Valeriană
Extract hidroalcoolic uscat 4:1 din rădăcini de Rhodiola
Extract hidroalcoolic uscat din părţi aeriene de Roiniţă

Indicaţii:
Reducerea stresului, anxietăţii, iritabilităţii, şi creşterea bunei-dispoziţii, ameliorarea simptomelor
digestive asociate stresului menţinerea sănătăţii aparatului cardio-vascular; reducerea oboselii şi a
extenuării şi la menţinerea rezistenţei, la menţinerea atenţiei şi a capacităţii de memorare şi concentrare

Mod de administrare:
1-2 comprimate pe zi, între mese, cu un pahar cu apă la adulţi şi copii peste vârsta de 14 ani

Contraindicaţii:
Alergie (hipersensibilitate) la Valeriana, Rhodiola, Roiniţa sau la oricare dintre ingrediente
Adolescenţilor şi copiilor sub 14 ani
Sarcina şi alăptarea

Precauţii:
Utilizarea concomitenta cu benzodiazepine, sau barbiturice, sau alte produse care conţin Valeriană

Reacţii adverse:
24
În cazul persoanelor sensibile, utilizarea pentru o perioadă mai mare de 2 săptămâni poate cauza durere
de cap, tulburări gastro-intestinale şi nelinişte

PERSEDON NOAPTE
Forma de prezentare: comprimate 600 mg

Fig.14 Persedon Noapte

Compoziţie:
Extract uscat de: Valeriană 250 mg, Mac Californian 150 mg, Roiniță 150 mg, Melatonină 1 mg

Indicaţii:
Persen se administrează în forme uşoare de surmenaj mental, agitaţie, excitabilitate şi insomnie.
Facilitează instalarea somnului la persoanele cu dificultăți în a adormi, ajută la îmbunătățirea calității
somnului. Relaxează și reduce stresul având efect sedativ moderat.Îmbunătățește tonusul general și
ajută la menținerea sănătății psihice. Contribuie la menținerea capacității de memorare și concentrare.

Mod de administrare:
1-2 comprimate/zi, între mese sau cu cel puțin o jumătate de oră înainte de culcare
Se poate administra începând cu vârsta de 14 ani

Contraindicaţii:
Sarcină și alăptare

Precauţii:
Consumul de alcool etilic in timpul administrării de Persedon Noapte

RELAXIREM FORTE
Forma de prezentare: comprimate drajefiate

25
 Fig.15 Relaxirem Forte
Compoziţie:
Extract din rădăcina de Valeriană (Valeriana officinalis)
Extract de Passiflora / Floarea-pasiunii (Passiflora încarnata)
Extract din frunze de Mentă (Mentha piperita)
Extract de Roiniţă (Melissa officinalis)

Indicaţii:
Supliment alimentar recomandat pentru reducerea starilor de nervozitate şi a stresului. Induce o stare de
somn odihnitor şi relaxează musculatura. Reduce durerile de cap şi palpitaţiile, îmbunătăţeşte memoria

Mod de administrare:
În stările de nervozitate, stres, surmenaj:1-2 comprimate de 2- 3 ori pe zi
În tulburări de somn: 1-2 comprimate d cu o oră înainte de culcare

Contrindicaţii:
Persoanelor alergice la oricare dintre componentele produsului
Sarcină sau alăptare

Precauţii:
În cazul unor afecţiuni cronice sau al urmării unui tratament medicamentos
Utilizatrea concomitentă cu alte sedative de sinteză
Conducera autovehicolelor sau manipularea altor utilaje utilaje

RELAXIREM
Forma de prezentare: capsule

Fig.16 Relaxirem

Compoziţie:
Extract uscat de Valeriana officinalis 80 mg,
Extract uscat de Passiflora încarnata 40 mg şi excipienţi

Indicaţii:
Se utilizează în anxietate, hiperexcitabilitate nervoasă, stres, tulburări de somn
Are un uşor efect sedativ, favorizează relaxarea şi creşte calitatea somnului natural
Reduce durerile de cap şi palpitaţiile, îmbunătăţeşte memoria

Mod de a dministrare:
26
Se administrează oral câte 2-3 comprimate pe zi. Pentru tulburări de somn 1-2 comprimate seara

Precauţii:
Nu este recomandat în timpul sarcinii sau alăptării

CALMOGEN PLANT
Forma de prezentare: capsule

Fig.17 Calmogen
Compoziţie:
Floarea pasiunii (passiflora) extract - 50 mg
Hamei (hamulus lupulus) extract - 50 mg
Gintură (genţiană) extract - 20 mg
Valeriană (valeriana officinalis) extract - 50 mg

Indicaţii:
În anxietate (de nelinişte, de aşteptare încordată, jenă la respiraţie întâlnită în unele boli de nervi),
iritabilitate (ca tonic general, relaxant, sedativ, calmant), antiaritmic (combate palpitaţiile) şi antispastic

Mod de administrare:
Adulţi: 1 capsulă de 3 ori pe zi
Copii: se va administra la recomandarea medicului de familie sau a medicului cu specialitatea pediatrie.

Atenţionări speciale:
Sarcină şi alăptare; ulcer, hipertensiune arterial, boli renale şi cardiace, dieta hiposodată, sângerare
rectală. Alergie cunoscută la oricare dintre constituenţi.

NOAPTE BUNĂ! - Fares

Forma de prezentare: capsule 330mg

27
 Fig.18 Noapte Bună!

Compoziţie:
Passiflora (Passiflorae herba) 132 mg, flori de lavandă (Lavandulae flos) 66 mg, flori de tei (Tiliae flos)
33 mg, extract de conuri de hamei (Humulus lupulus) 33 mg, rădăcina de valeriană (Valerianae radix)

Indicaţii:
Insomnie, agitaţie, stres, migrene

Mod de administrare:
Doza recomandată este de 1-2 capsule, seara înainte de culcare
Durata unei cure este de 2-3 luni sau conform recomandarii medicului.

Containdicaţi:
Nu se recomandă copiilor sub 14 ani
Nu este recomandat femeilor însărcinate şi mamelor care alăptează

Reacţii adverse:
La dozele recomandate nu se cunosc efecte secundare

BIEN DORMIR
Forma de prezentare: capsule

Fig.19 Bien Dormir

Compoziţie:
28
Extract hidroalcoolic uscat din partea aerianîă de passiflora (Passiflora încarnata)
Extract hidroalcoolic uscat din flori de musetel (Matricaria chamomilla)
Extract hidroalcoolic fluid din partea aeriana de busuioc (Ocimum basilicum)
Extract hidroalcoolic fluid din flori de tei (Tilia cordata)
Indicaţii:
Tulburări privind durata şi calitatea somnului, stări de nelinişte, stres, tensiune nervoasă

Mod de administrare:
Se face cu aproximativ 1 ora înainte de culcare, după care se recomandă repaus la pat
- copii peste 7 ani: 1-2 capsule pe zi
- adulţi: 2-4 capsule pe zi
Durata de administrare recomandată este de 3-4 săptămâni

Contraindicaţii:
Este contraindicat în cazul hipersensibilitatii la ingrediente
Administrarea în timpul sarcinii şi alăptării

Reacţii adverse:
În cazuri rare poate să producă tulburări gastrointestinale

Precauţii:
Datorita efectului sedativ, poate influenţa capacitatea de a conduce autovehicule sau de a folosi utilaje
Administrat în asociere cu medicamente de tipul barbituricelor şi benzodiazepinelor, poate creşte
efectul acestora
A se administra la interval de 1-2 ore înainte/după administrarea unor preparate cu fier

COLON SĂNĂTOS
Forma de prezentare: capsule

Fig.20 Colon sănatos

Compoziţie:
Frunze de măslin (Olivae folium)
Mentă (Menthae herba)
29
Volbură (Convolvuli herba)
Extract de rădăcină de valeriana (Valerianae radix)
Extract de sunătoare (Hyperici herba)
Rizomi de obligeană (Calami rhizoma)
Flori de lavandă (Lavandulae flos)
Scortişoară (Cinnamomi cortex)

Indicaţii:
Tulburăi digestive cu substrat nervos: sindromul colonului iritabil, colici intestinale.
Sedativ, calmant, stomahic (stimulează secreţia sucurilor gastro-intestinale), antispastic (combate
spasmele musculaturii netede a intestinelor), carminativ (ajută eliminarea gazelor intestinale)

Mod de administrare:
1 capsulă de 3 ori pe zi, după masă
Dacă durerile colicative sunt intense se poate administra câte 2 capsule de 3 ori pe zi.
Durata curei: 2-3 luni, sau conform recomandării medicului şi se poate repeta după o pauză de o lună.

Reacţii adverse:
La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare

Contraindicaţii:
La copiii sub 10 ani. Sarcină şi alăptare
În caz de hipersensibilitate la oricare din ingredientele produsului
MELATONINĂ
Forma de prezentare: comprimate filmate

Fig.21Melatonină

Compoziţie:
Melatonină - 300 mg, extract de rădăcină de valeriană - 130 mg, vitamina b6, ulei de soia, oxid de
magneziu, calciu carbonat, lecitină, calciu glicerofosfat, magneziu citrat, pudră de hamei, extract de
muşetel, extract de Kava Kava, ulei de lămâie, pudră de floare de portocal, extract de Passiflora, pudră
de mac de California

Indicaţii:
Reglarea ritmului somn-veghe, în insomnii rebele, insomnii prin schimbarea fusului orar (călătorii cu
avionul), oboseală cumulativă, stări depresive tranzitorii, indispoziţii pasagere

30
Mod de administrare:
Adulţi: seara, o capsulă cu aproximativ 30 de minute înainte de culcare

Contraindicaţii:
Sarcină şi alăptare. Nu se asociază cu IMAO, alte antidepresive, cu stimulenţi cum sunt cafeaua, sau
băuturile alcoolice.
Nu se administrează în timpul activităţii conducatorilor auto şi celor cu profesiuni ce impun
concentrare psihică intensă

Precauţii:
Pentru copii sub 18 ani, persoane cu boli autoimune, epilepsie, leucemie, diabet, cu tulburări psihice
majore sau care folosesc medicamente cu steroizi

Concluzie

Plantele medicinale erau întrebuinţate în prevenirea şi vindecarea multor boli încă din timpul
strămoşilor noştri geto-daci. Tradiţia s-a transmis mai departe în special în rândul populaţiei de la ţară.
Oamenii, care în acea perioadă utilizau pentru combaterea bolilor la pacienţi plante, erau cunoscuţi sub
numele de vraci. Au existat asemenea oameni la toate popoarele lumii şi încă mai există, dar într-un
număr foarte mic. Este posibil ca anumiti vraci să fi avut calitatea de a recunoaşte o planta medicinală
de cele care nu poseda asemenea proprietăţi prin nişte simţuri pe care oamenii obişnuiţi nu le aveau.
Foarte multa vreme, oamenii au crezut ca “buruienile de leac” au puteri misterioase, ascunse,
insotind folosirea lor de vraji si descantece. Treptat, oamenii de stiinta, studiind puterea vindecatoare a
diferitelor plante folosite de popor, au dezvaluit “tainele” ascunse ale acestora aratand ca, pentru a
obtine substantele medicamentoase din plante, se pot utiliza diferite procedee de preparare ca: infuzie,
decoctie, maceratie, digestie etc., care in general se bazeaza pe extractia principiului sau a grupului de
principii active, folosindu-se dizolvanti ca apa, vinul, alcoolul, otetul, uleiul etc. Aceste solutii
extractive se prepara prin actiunea lichidului dizolvant fie asupra unei singure plante, fie asupra unui
amestec din mai multe plante.
Proprietăţile terapeutice ale plantelor medicinal sunt condiţionate de prezenţa în acestea de
substanţe active, cum ar fi alcaloizi, flavonoide, glicozide, vitamine, taninuri şi compuşi precum
cumarina, care afectează fiziologic organele la oameni şi animale sau care sunt biologic active în ceea
ce priveşte agenţii cauzatori de diverse boli.
Studii științifice sponsorizate de companii farmaceutice au adus doevzi clare ce demonstrează
faptul că plantele produc substanțe chimice puternice, care au capacitatea de a distruge bacterii,
31
ciuperci și virusuri cu o rapiditate și ușurință incredibilă. Aceste substanțe chimice apar în mod natural
și acționează ca mecanisme de apărare împotriva agenților patogeni invadatori. Astăzi este recunoscut
la nivel mondial în indistria farmaceutică faptul că plantele medicinale produc medicamente puternice.
Proprietățile lor terapeutice sunt folosite pentru tratarea unor numeroase boli, avantajul major
fiind că plantele medicinale sunt 100% naturale. În zilele noastre, suntem loviți din toate părțile de o
mulțime de alimente nesănătoase, iar sistemul imunitar este din ce în ce mai slăbit.
De aceea, uzul plantelor medicinale poate reprezenta cea mai bună soluție. Astazi, produsele pe bază de
plante medicinale simbolizează siguranță, în contrast cu produsele sintetice ale epocii moderne
Fitoterapia utilizeaza ca mijloace de tratament plantele medicinale. Unle traditii de scoli de
fitoterapie folosesc plantele in intregime sau doar anumite parti ale acestor plante binefacatoare
Una dintre condițiile necesare pentru succesul în medicina primara este disponibilitatea și utilizarea de
medicamente adecvate. Plantele medicinale au fost întotdeauna o sursă comună de medicamente, fie
sub formă de preparate tradiţionale, fie în formă pură.
În cadrul medicaţiei geneale a diferitelor afecţiuni produsele vegetale reprezintă o clasă
importantă, atât prin numărul mare de produse farmaceutice cât şi prin rata lor de prescriere si utilizre.
Studiul amănunţit al produselor naturale (proprietăţi fizico-chimice ale substanţelor active, proprietăţi
farmacocinetice şi farmacodinamice, etc.) este util asistentului de farmacie atât pentru a da informaţii
adecvate şi complete la eliberarea acestora pe bază de prescripţie medicală cât şi pentru a decide asupra
celor eliberate pe baza simptomelor descrise de pacient.

32