FARMACOGNOZIA

Farmacognozia este o stiinta farmaceutica care are ca si obiect de studiu produsele

medicinale de origina vegetala si animala care sunt folosite in farmacie, in industria
farmaceutica pt. obtinerea de preparate galerice sau de medicamente.
Produsul vegetal brut denumit si drog reprezinta organul sau partea de planta
recoltata si uscata mai rar in stare proaspata care se utilizeaza in scopul prepararii unui
medicament fie la nivel de receptura sau in substante active in tratamentul unor afectiuni
umane.
Plantele aromatice contin, pe langa principiile active, si un ulei volatil. Aceasta isi
gaseste utilizare in terapie, alimentatie, cosmetica si industria parfumului.
Plantele utilizate in practica medicala pot proveni din flora spontana sau pot fi palnte
de cultura. Orice planta apartine unei specii care face parte dintr-un gen care, la randul
sau, apartine unei familii. In cadrul aceleasi specii pot exista mai multe subspecii;
diferenta dintre ele facandu-se pe baza unor criterii: morfologice, chimice, citologice.
Prelucrarea plantelor medicinale in scopul obtinerii unor produse vegetale.
Principalele etape: recoltarea, uscarea, coditionarea; dupa care produsele sunt
ambalate, marcate si, daca e nevoie, conservate.
1.Recoltarea
- aceasta se recomanda a fi facuta in momentul in care plantele medicinale contin o
cantitate maxima deprincipii active. momentul optim este strans legat de dezvoltarea
plantei.
Continutul in substante active poate fi influentat de altitudinea (inaltimea), longitudinea,
latitudinea, de gardul de umiditate al solului, de momentul zilei in care se face recoltarea,
de temperatura.
Momentul recoltarii:
-mugurii se recolteaza primavara inainte de momentul desfacerii lor;
-scoarta se recolteaza tot primavara pana in momentul aparitiei primelor frunze;
-frunzele, se recomanda recoltarea lor intr-o zi frumoasa, exceptie o fac frunzele care
contin un procent inalt de ulei volatil, care se recolteaza intr-o zi noroasa. Recoltarea
frunzelorincepe de la baza si se continua catre varf.
-florile, in functie de specia respectiva, pot fi recoltate sub forma de boboc, la
maturitate cand sunt complet desfacute sau in orice stadiu.
-fructele si semintele se recolteaza in stadiul de maturitate (cu unele exceptii)
- rizomii si radacinile, in functie de specie, se recolteaza primavara, respectiv
toamna.
Tehnica recoltarii:
-mugurii se recolteaza manual
-scoarta se recolteaza prin dezlipire cu cutitul, facandu-se incizii;
-frunzele se recolteaza manual
-florile se recolteaza manual, se taie cu foarfeca in cazul inflorescentei; tehnica
recoltarii prin scuturare
-frunzele se recolteaza manual, recoltare mecanizata;
-fructele ase recolteaza manual prin scuturare sau cu ajutorul unor piepteni cu dinti
lungi;
-radacinile si rizomii se recolteaza manual, cu ajutorul harletului, lopetii.
 Sortarea produselor vegetale:
Dupa recoltare produsele vegetale sunt transportate in ambalaje corespunzatoare, bine
aerisite, catre locul de uscare.
Pregatirea pt. uscare necesuta o selectionare a produsului recoltat. Astfel sunt
indepartate corurile straine, organele care apartin altor plante, unele substante minerale.
Tot in cadrul acestei operatii unele operatii de plante, cum ar fi: scoarta, redacinile,
rizomii, sunt taiate la dimensiuni convenabile.
Uscarea produselor vegetale
Plantele recoltate si sortate sunt supuse imediat unui proces de uscare. de regula, dupa
recoltare incepe, de fapt, procesul de degradare a constituientilor celulari inclusiv a
principiilor active. Aceste procese implica reactiile de hidroliza, de oxidare, de
izomerizare, de polimerizare, toate catalizate enzimatic.
Actiunea enzimelor poate fi oprita prin scaderea continutului de apa sau modificarea
temperaturii de conservare (cea mai practica metoda prin care se poate face oprirea
acestui proces este uscarea produselor vegetale pana la un cotinut in apa de 10-15
procente. Umiditatea care ramane este extrem de redusa, ea neputand fi folosita de catre
microorganisme pt. procesele lor metabolice. Prin eliminarea apei volumul si greutatea
produselor vegetale scade, iar forma lor initiala se schimba. Astfel frunzele subtiri se
incretesc, scoarta ia forma unui jgheab, suprafata rizomilor, a radacinilor devine striate
(zgronturoase).
Uscarea naturala
- se face in aer liber la soare sau la umbra
- putem usca rizomii, radacinile, fructele, semintele si unele flori, de regula albe si
respectiv, galbene.
- nu se recomanda uscarea la soare a partilor aeriene, a frunzelor si a florilor colorate.
- pt. uscarea in aer liber sunt folosite hambare speciale amenajate in acest scop. Aceste
uscatorii trebuie sa aiba o buna ventilatie astfel incat aerul, incarcat cu vapori de apa, sa
poata fi indepartat cu usurinta; in aceste zone trebuie sa fie in mod permanent curatenie.
- intervalurile de timp alocat acestui proces este unul variabil, in functie de anotimp si
de conditiile atmosferice.
Uscarea artificiala
- avantajul major al acestuia, comparativ cu uscarea naturala, sa refera la faptul ca prin
aceasta metoda procesul de uscare se desfasoara intr-un timp mult mai scurt astfel incat
se pot evita unele degradari ale principiilor active continute in plante.
- temperatura de uscare poate fi reglata in functie de natura compusilor chimici
continuti in planta respectiva, astfel incat principiul activ final obtinut sa fie de o calitate
superioara.
- in zonele in care se practica uscarea pe cale artificiala sa asigura o circulatie continua
a aerului cald, astfel incat temperatura sa fie uniforma in toata incinta respectiva.
- la uscarea peoduselor se utilizeaza, de regula, o temperatura medie de 40-50*C,
rareori mai ridicat (60-70*C).
- produsele vegetale care contin ulei volatil se usuca la o temperatura de 30-35*C.
Uscarea in vid da rezultate bune, produsul isi mentine aporape neschimbate toate
proprietatile care le avea in stare proaspata.
- aceasta modalitate se recomanda plantelor care contin ca si principii active ulei
volatil; acestea trebuie uscate repede si la o temperatura cat mai joasa.
 ex.: in cazul semintelor de cacao, scortisoarei
- uscarea in cauza se efectueaza in etuve de prevazuta cu pereti rezistenti si dotate
cu pompe de vid. Uneori putem folosi pt. procesul de uscare si radiatiile infrarosii.
Liofilizarea este un procedeu rapid, bun, apa fiind eliminata din produsul vegetal
printr-un proces de sublinare.

Stabilizarea produselor vegetale

Stabilizarea produselor vegetale se poate face prin introducerea produselor proaspat
recoltate pt. un interval scurt de timp in alcool fierbinte.
- mentinerea produselor se face la o temperatura de 60*C, timp de o ora.
- vizeaza precipitarea unor principii active cu anumita saruri.
Conditionarea produselor vegetale:
- produsele vegetale sunt supuse unei moi selecionari in vederea aducerilor la un
grad de puritate, cont. de farmacopeea in vigoare.
- in timpul sunt indepartate partile de planta alterate, mucegaite, degradate in
timpul uscarii.
Ambalarea:
- produsele vegetale, inainte de a fi expediate, trebuie sa fie ambalate: florile se
ambaleaza in saci de hartie, frunzele si partile aeriene se ambaleaza in saci de panza,
redacinile pot fi ambalate in saci de panza.
Etichetarea:
- denumirea stiintifica
- denumirea populara
- partile de planta care sunt ambalate
- adresa unitatii furnizoare
- numarul lotului
- greutatea neta/bruta
- datele de identificare ale buletinului care reglementeaza calitatea.
- pe eticheta se precizeaza daca produsele sunt toxice sau nu: produsele toxice sunt
marcate pe eticheta cu cap de mort.
Depozitarea si conservarea:
- conservarea depinde in mare masura de calitatea lor, de principiile active pe care le
contine.
- este remarcabil sa fie folosite depozite curate, uscate, bine aerisite, care au o
umiditate constanta, iluminate in mod indicat.
- aceste depozite trebuie ferite de agenti daunatori (rozatoare, insecte)
- plantele vegetale care contin principii active toxice depozitarea se face in incaperi
complet separate special.
- plantele vegetale care contin uleiuri volatile se conserva in vase inchise si la
temperaturi de 19*C.
Factorii care pot influenta in mod negativ conservarea: temperatura, arerul,
umiditatea, lumina, poluarea microbiana.

Principiile active care le pot contine produsele vegetale:

Glucide: fructoza, glucoza, galactoza, ramnoza,
 oxidele se numesc ozide, combinatiile glicozilice rezultate din legarea electrica prin
intermediul oxidului glicozilic a doua sau mai multe molecule de oza.
ex. de ozide: maltoza, celobioza, gentiobioza.
- amidonul
- imulina
- celuloza
- poliuronidele sunt compusi macromoleculari de origine glucidica, care au prin
molecula lor acizi uronici, acid glupuronic, acid galacuronic
- heteroxide
- vitamina - acid ascorbic
- compusi fenolici cu nuclee benzoatice, cu structura propochimica, cu structuri
cumarinica, ligmatica
Compusi cu structura flavonitica
- fosfolipide (lecitina)
- glicerinele
- prostaglandina
- parafina
Compusi aromatici
- monocitrici
- bicitrici ex: naftochionic
- tricitric ex: santonele
- izoprerozidele, monoterpene citrice, dipertene, tipertene, steronice, carotenozide,
alcaloizi.