Valorificarea plantelor medicinale

 
În continuare sunt prezentate succint regulile de valorificare a plantelor
medicinale, aromatice şi tinctoriale.
1. Reguli de recoltare
1.1. Reguli de mediu
 se recoltează numai din zone curate, nepoluate, cu un istoric cunoscut
de minim 5 ani;
 nu se recoltează din zone protejate;
 nu se recoltează din bazine sărăcite;
 se recoltează numai organele cu valoare fitoterapeutică;
 pentru speciile la care se recoltează organele care asigură înmulţirea
(seminţe, fructe, rizomi) sau supravieţuirea pentru speciile perene
(muguri, rădăcini) se au în vedere limitele naturale de regenerare a
speciilor;
 definirea bazinelor din punct de vedere pedoclimatic, în vederea
constituirii loturilor omogene;
 studiu de impact al bazinelor conform datelor furnizate de organizaţiile
abilitate;
1.2. Reguli tehnice de recoltare
 recoltarea trebuie să fie făcută atunci când planta oferă calitatea
maximă pentru diverse utilizări;
 recoltarea se face în condiţii climatice şi momente ale zilei care asigură
conservarea valorii fitoterapeutice a organului de plantă recoltat (solul
umed, roua, ploaia sau umiditatea aerului deosebit de ridicată sunt în
general condiţii nefavorabile). Dacă recoltarea se face în condiţii de
umezeală, se iau măsuri suplimentare de eliminarea influenţei
nefavorabile a umidităţii ;
 recoltarea se face numai după identificarea corectă a speciei
eliminându-se riscul de confuzie (Ex.: Equisetum arvense – plantă
medicinală; Equisetum palustre – plantă toxică;
 recoltarea se face la optimul tehnic conform specificaţiilor tehnice
(Ex.: frunze tinere – frunze mature sau fructe în pârgă – fructe mature,
flori aflate la începutul înfloririi sau înflorire deplină, ş.a.);
 echipamentele utilizate la recoltare trebuie să fie în stare perfectă de
funcţionare atât din punct de vedere igienic cât şi din punct de vedere
tehnic. Acele părţi ale echipamentului de recoltare (inclusiv carcasele)
care au contact direct cu plantele recoltate trebuie curăţate sistematic şi
ferite de contactul cu ulei sau alte contaminări;
  trebuie evitate distrugerile mecanice ale plantelor deoarece acestea
reduc calitatea produsului (de exemplu: pierderea uleiurilor esenţiale).
 dispozitivele de tăiat ale recoltatoarelor trebuie reglate astfel încât să se
reducă la minimum colectarea de particule de sol.
 personalul implicat în operaţia de recoltare manuală trebuie să fie
sănătos;
1.3. Reguli post recoltare
 intervalul de timp dintre recoltarea şi uscarea plantelor trebuie să fie
foarte scurt în vederea eliminării deteriorării produsului în ceea ce
priveşte conţinutul său calitativ şi microbiologic;
 ambalarea în vederea transportului de la punctul de achiziţie la punctul
de uscare;
 în cazul transportului materialului vegetal de la punctul de achiziţie
este foarte important să se asigure condiţii climatice de transport, să se
transporte cantităţi mici, pe distanţe mici, pentru a elimina deteriorarea
acestuia în ceea ce priveşte conţinutul său calitativ şi microbiologic;
2. Reguli de conditionare - uscare şi procesare primară
 ajunsă la facilităţile de procesare primară, recolta trebuie descărcată şi
dezambalată imediat. Materialul de prelucrat nu trebuie expus direct la
soare înainte de procesare (decât dacă acest lucru este necesar, de
exemplu: pentru distilare) şi trebuie ferit de ploaie;
 încăperile unde se prelucrează plantele recoltate trebuie să fie curate şi
bine aerate şi nu se utilizează niciodată pentru alte scopuri (adăpostirea
animalelor etc.);
 echipamentele de procesare primară trebuie păstrate curate şi
întreţinute sistematic;
 în cazul uscării plantelor pe cale naturală, acestea trebuie întinse în
strat subţire. Pentru a se asigura o circulaţie bună a aerului, cadrele de
susţinere trebuie să fie ridicate la o înălţime suficientă faţă de sol. Se
acordă atenţie deosebită uscării uniforme a plantelor recoltate şi se
evită formarea mucegaiurilor;
 exceptând cazul uscării pe cale naturală, condiţiile de uscare
(temperatură, durată etc.) trebuie selectate în funcţie de tipul
materialului (rădăcini, frunze, flori) şi de conţinutul de substanţe active
(exemplu: uleiuri esenţiale şi altele) ale materiei prime brute ce trebuie
produsă;
 uscarea pe sol la lumina directă a soarelui trebuie evitată cu excepţia
materialului vegetal particular care necesită acest lucru;
 tot materialul vegetal trebuie recondiţionat pentru eliminarea
 impurităţilor, a părţilor de plantă sub standard şi a corpurilor străine
organice sau minerale;
 trebuie făcută identificarea urmelor de atac de dăunători care ar
compomite întreaga masă vegetală;
3. Reguli de ambalare
- după repetarea unui control riguros şi eventual eliminarea părţilor de plante
de calitate scăzută şi a corpurilor străine, materialul trebuie să fie ambalat în
ambalaje curate şi uscate, de preferinţă în saci, saltele, baloţi sau lăzi noi,
pentru protecţie şi pentru a reduce riscul atacului dăunătorilor
- toate loturile trebuie etichetate clar, fără ambiguităţi (exemplu: aplicarea
unei etichete cu numărul lotului). Eticheta trebuie să fie vizibilă, cu fixare
permanentă şi confecţionată din material netoxic. Trebuie etichetat fiecare
ambalaj. Informaţiile trebuie să corespundă normelor de etichetare naţionale
şi europene. În mod special, etichetele cuprind următoarele informaţii:
 denumirea comună şi latină a plantei ( cu caractere evidenţiate);
 părţile utilizate ( cu caractere evidenţiate);
 numele şi adresa producătorului (cu caractere evidenţiate);
 numărul lotului cu dată şi an ( cu caractere evidenţiate);
 tehnicile de conservare;
 indicaţii despre pericol;
 modalităţi de ambalare şi transport.
- materialele de ambalare trebuie păstrate în locuri curate şi uscate, ferite de
dăunători şi inaccesibile animalelor domestice şi vitelor. Trebuie să fie
garantat faptul că nu are loc nici un fel de contaminare a produsului prin
folosirea ambalajelor, în special în cazul folosirii sacilor de fibre.
- materialele de ambalare refolosibile trebuie curăţate bine şi perfect uscate
înainte de utilizare. Trebuie să se garanteze că nu are loc nici un fel de
contaminare prin refolosirea sacilor.
4. Tipuri de produse
4.1. Forme fitoterapeutice de uz intern
Cea mai simpla forma de preparare si administrare a plantelor medicinale
este masticarea plantelor. La fel de la indemana este si administrarea
plantelor pe cale orala, sub forma de pulbere obtinuta dintr-o singura planta
sau un amestec de pulberi din mai multe plante, inghitite ca atare cu putina
apa. Pulberea se obtine prin macinarea diferitelor parti ale plantei (flori,
frunze, tulpina, radacina). Extractia substantelor active prin aceasta cale de
administrare a plantelor medicinale se realizeaza dupa ingerare, de catre
sucul gastric. Avantajul acestei forme de administrare a unui produs
fitoterapeutic consta in aceea ca substantele active, cele termolabile si cele
care-si schimba structura prin folosirea unor solventi de extractie, nu vin in
contact cu agentii fizico-chimici. O forma farmaceutica mai noua de
administrare sunt comprimatele simple preparate si din pulberi de plante,
printr-o tehnologie clasica sau cele drajate printr-o tehnica mai
complicata, drajare, care consta in acoperirea cu o pelicula speciala gastro-
solubila, a comprimatelor. 
Comprimatele din pulberi de plante prezinta avantajul unei dozari precise,
posibilitatea controlului analitic, stabilirea termenului de valabilitate si
prezentarea intr-un ambalaj modern si sigur.
Solutiile extractive apoase se prepara din diferite parti de planta sau
amestecuri de plante medicinale, utilizand ca solvent apa, preferabil distilata
sau dedurizata. In apa se dizolva insa numai substante active hidrosolubile la
un pH apropiat de cel neutru; de aceea, in unele cazuri se recomanda
alcalinizarea usoara a apei cu bicarbonat de sodiu sau acidifierea cu acid
citric.
Solutiile extractive apoase sunt obtinute prin diferite variante: 
Infuzia, metodă de extracţie utilizată pentru obţinerea principiilor active in
cazul partilor de planta care au peretii celulari mai subtiri cum sunt florile,
frunzele şi părţile aeriene subtiri ale plantelor, chiar si unele fructe, care
conţin principii active termostabile şi greu solubile la rece. În acest scop
produsul vegetal, adus într-un grad de mărunţire corespunzătoare, se
umectează cu trei părţi de apă şi se lasă în repaus 5 minute; după aceea se
adaugă cantitatea de apă indicată, încălzită la fierbere, apoi se acoperă vasul
cu un capac şi se lasă să stea astfel maxim 30 de minute, agitând din când în
când. După scurgerea acestui timp când infuzia are temperatura de 40 oC se
filtrează, se spală cu cantitate suficientă de apă cu care se completează soluţia
extractivă la volumul necesar – adică cel indicat iniţial. 
Decoctul, cunoscut si sub numele popular de fiertură este lichidul obtinut
prin fierberea produsului vegetal mărunţit cu solventul necesar, obişnuit apa.
Decocţia constă în tratarea produsului vegetal mărunţit cu cantitatea de apă
necesară şi fierberea lui si se recomanda in genereal pentru radacini si coji,
respectiv acele organe ale plantei care au membrana mai groasa si prin care
difuziunea substantelor active se face mai greu. Mai rar, acest procedeu se
recomanda in cazul florilor, frunzelor, ramurelelor sau fructelor, si aceasta in
special cand urmarim ca in extractul apos sa ramana pretioasele uleiuri
volatile. Soluţia extractivă se filtrează fierbinte, reziduul se spală cu apă care
se completează soluţia la volumul indicat iniţial. 
Maceratul sau plămădeala la rece
Unele substante active se extrag mai bine la rece (caldura le precipita) decat
prin infuzare si decoctie. 
Macerarea este metoda de extracţie cea mai simplă care se face la
temperatura obişnuită. Produsul vegetal este menţinut în contact cu solventul
un timp variabil, agitând din când în când , după care se separă extractul. 
Macerarea la rece cu ajutorul apei constă în tratarea produsului vegetal cu
cantitatea de apă prescrisă; este recomandabil să se folosească apa proaspăt
fiartă şi răcită şi menţinerea amestecului un timp determinat la temperatura
camerei (15-25 oC). Deşi de multe ori se recomandă ca timpul de extracţie să
fie 30-60 de minute, totuşi se consideră că folosirea unui timp de extracţie de
3-6 ore asigură o extracţie practic totală a principiului activ; şi într-un caz şi
în altul se agită din când în când. Soluţia extractivă se filtrează, reziduul se
spală tot cu apă proaspăt fiartă şi răcită şi se completează la volumul indicat. 
Maceratul la rece se prepara din radacini, tulpinite, frunze sau seminte. 
Siropurile sunt solutii estractive apoase (infuzii, decocturi, macerate la rece)
la care se adauga o cantitate mare de zahar. Adaosul ridicat de zahar este
menit, pe de o parte, sa fie un corectiv al unor gusturi neplacute (astringente,
amare, etc.), iar pe alta parte sa exercite ur rol conservant asupra produsului
care de obicei se administreaza in cantitati mici, dar pe o perioada mai
indelungata de timp. Zaharul poate fi inlocuit cu miere sau alti edulcoranti. 
Solutiile extractive hidroalcoolicesunt forme farmaceuticein care plantele
sunt macerate sau percolate intr-un amestec de apa si alcool, cu o
concentratie mai mare in alcool in cazul tincturilor sau mai redusa, in cazul
vinurilor medicinale. 
Tincturile . Din plantele maruntite sunt extrase substantele terapeutice, prin
macerare cu alcool etilic in diverse concentratii (45 0, 60 0, 70 0), de regula
pe o durata de timp variind intre 8-10 zile. Operatiunea se executa in vase de
sticla bine inchise. Agitarea, pentru o buna extractie, este necesara pe toata
durata extractiei. O metoda mai rapida este prepararea tincturilor prin
percolare simpla sau multipla, curent aplicata in farmacii, laboratoare
galenice sau in instalatii industriale sau o metoda mult mai rapida, de data
aceasta la scara industriala, este turboextractia sau vibroextractia, necesitand
o aparatura speciala. 
Tincturile, sub aspectul tehnologiei farmaceutice si al modului de
administrare, prezinta unele avantaje fata de solutiile extractive apoase prin
aceea ca extractia in mediul hidro-alcoolic este completa, conservabilitatea
de lunga durata, iar administrarea sub forma de picaturi mult mai simpla. 
Vinurile medicinale . Desi este o forma farmaceutica veche, considerata de
unii chiar depasita, vinul medicinal este si ramane un remediu terapeutic
adjuvant. Extractia se realizeaza in mediu hidroalcoolic slab, la un pH usor
acid. Pentru preparare, plantele maruntite in prealabil se macereaza timp de
7-10 zile in vin (de buna calitate si bine stabilizat) dupa care urmeaza
filtrarea preparatului. Administrarea lor ca tonic-aperitive se face inaintea
meselor principale. 
Cidrurile. In limbajul curent, se intalnesc sub denumiri improprii de genul
„vin de macese”, „vin de coacaze”, etc. Este bine de stiut insa ca vinul se
obtine numai din struguri; de aceea, toate celelalte bauturi slab alcoolice
obtinute din diferite fructe prin fermentatie alcoolica se incadreaza in
termenul de cidruri. 
In tehnologia farmaceutica exista si numeroase alte forme fitofarmaceutice
care necesita tehnologii speciale de realizare a lor. Ne referim la extractele
fluide (moi sau uscate), la pulberile liofilizate din solutii extractive si
la ceaiurile medicinale „instant” folosite in ultimul timp din ce in ce mai
mult. 
Acestea din urma reprezinta extracte apoase sau hidroalcoolice din plante
care apoi se liofilizeaza sau se atomizeaza in scopul conservarii pe o durata
mai indelungata de timp. Printr-un proces tehnologic larg raspandit astazi in
lume, ele se granuleaza fin si astfel se pastraza pana in momentul folosirii lor
prin dizolvare in apa calda sau chiar rece. 
Tot in industria farmaceutica se prepara capsule, gelule, solutii injectabile si
altele, in compozitia carora intra extracte totale sau substante active pure de
origine vegetala.
4.2. Forme fitoterapeutice de uz extern
Unguentele sunt prepararte de consistenta semisolida, formate intr-o baza de
unguent” (vaselina, grasimi hidrogenate, lanolina, ceara, untura, etc.) in care
se incorporeaza tincturi din plante, extracte (moi sau uscate) sau pulberi de
plante. In cazuri speciale se pot incorpora si substante active pure.
Unguentele sau alifiile sunt destinate exclusiv uzului extern. In ultimul timp
sau produs diferite „baze de unguente” din geluri hidrosolubile, care prezinta
avantajul ca au o mai mare putere de penetrare a tegumentelor si mucoaselor,
nu pateaza si sunt usor lavabile. 
La unguentele clasice folosite pe timpul verii se adauga o cantitate mai mare
de ceara, parafina sau stearina, pentru a le asigura consistenta crescuta. 
In cazul in care unguentele au fost prepararte pe baza de grasimi animale sau
vegetale, conservarea lor este limitata. 
Supozitoarele din diverse medicamente naturale, se prepara in farmacii, fie in
industria de medicamente si se administreaza exclusiv pe cale externa. 
Uleiurile medicinale reprezinta o forma de macerare a plantelor in ulei
comestibil de Floarea-soarelui, arahide sau masline. Durata macerarii este de
4-6 saptamani. Exista si un procedeu mai rapid in care plantele se umecteaza
in prealabil cu alcool concentrat si se tin intr-un vas inchis 10-12 ore. Se
adauga uleiul comestibil, fierbandu-se apoi pe baia de apa timp de 2-3 ore. Se
lasa in repaus 2-3 zile, dupa care se filtreaza. Se pastreaza in sticle bine
inchise, la intuneric si la loc racoros. 
Cataplasmele (prisnitele) se obtin fie din frunzele proaspete de plante, fie din
seminte macinate, care se amesteca cu apa calduta, pana ce se obtine o
plasma care sepune in tifon dublu sau intr-o panza curata. Cataplasmele se
aplica pe zona in care se manifesta afectiunea si au rol emolient,
antiinflamator sau activeaza circulatia periferica. 
Baile cu plante se bazeaza in principal pe actiunea directa la nivelul
tegumentelor sau al mucoaselor a diferitelor substante active din plante
(obtinute prin extractie apoasa). Baile cu plante sunt utile in boli de piele sau
chiar in unele afectiuni interne. Tegumentele si mucoasele fiind destul de
permeabile pentru numeroase substante active din plante, fiind transportate
de curentul sanguin, ele pot ajunge in intreg organismul, facandu-le utile intr-
o serie de boli interne. 
Substantele active se pregatesc in infuzii sau decocturi concentrate, care se
introduc in apa de baie, dupa filtrare. Un alt procedeu recomanda ca plantele
maruntite sa fie introduse intr-un saculet de tifon care se infuzeaza sau se
fierbe in apa. Infuzia, decoctul sau saculetul de tifon cu plante se rastoarna in
apa din cada de baie. Baile medicinale se pot face si cu uleiuri esentiale in
proportie de 5-10 % ulei, dizolvate in alcool concentrat. 
Oteturile aromatice sunt o forma farmaceutica veche, obtinuta prin
macerarea plantelor aromatice in otet de vin. Macerarea dureaza 7-8 zile,
dupa care continutul se filtreaza prin presare. Solutia extractiva hidroacetica
se foloseste pentru frictiuni locale sau generale. 
Inhalatiile reprezinta forma de administrare a uleiurilor esentiale din plante
prin tractul respirator. Se prepara fie din plante medicinale prin infuzare, fie
din uleiurile volatile, puse direct in apa clocotita. In prezent exista
vaporizatoare de ceramica sau electrice cu care se obtin aerosolii utilizati. 
Gargarismele reprezinta o cale de dezinfectare a cavitatii bucale si a
faringelui cu ajutorul unor infuzii sau decocturi obtinute din plante. 
Badijonajele reprezinta o forma de aplicare externa, direct pe o leziune a
pielii sau mucoaselor, a unor substante medicamentoase obtinute din plante.
5. Reguli de depozitare
- materialul vegetal uscat şi ambalat se păstrează în depozite uscate, bine
aerate, în care fluctuaţiile zilnice de temperatură sunt limitate şi se asigură o
aerare bună;
- este recomandat ca materiile prime vegetale uscate şi ambalate să fie
păstrate:
 în depozite cu pardoseală din beton sau din materiale similare uşor de
curăţat;
 pe paleţi ;
 la o distanţă suficientă de pereţi ;
 complet separate de alte sortimente sau alte loturi de plante
asemănătoare pentru a se evita impurificarea încrucişată şi confuzia;
 produsele organice trebuie păstrate separat.
- fumigarea împotriva atacului de dăunători trebuie făcută numai în cazuri de
necesitate şi în exclusivitate numai de către personal autorizat. Trebuie
folosite numai substanţe certificate. Orice fumigare împotriva atacului
dăunătorilor trebuie înregistrată în documentele produsului. Dacă tratamentul
este indispensabil, după operaţie, se verifică existenţa oricărui reziduu chimic
în materialul tratat. Pentru fumigarea depozitelor trebuie folosite numai
substanţe permise conform normelor naţionale şi europene şi tratamentul
trebuie menţionat în documente; 
- la folosirea congelării sau a aburului saturat, pentru controlul dăunătorilor,
după tratare se verifică umiditatea produsului.
6. Reguli de transport - desfacere
 în cazul transportului unor cantităţi mari este foarte important să se
asigure condiţii uscate şi în plus, pentru a reduce riscul formării
mucegaiului sau fermentaţiei, este recomandată utilizarea containerelor
prevăzute cu aerisire. Ca înlocuitor, se recomandă utilizarea
vehiculelor de transport aerate şi a altor facilităţi de aerare. Trebuie
respectate şi aplicate normele naţionale şi europene de transport;
 trebuiesc impuse şi respectate aceleaşi condiţii de depozitare şi în cazul
depozitelor de marfă finită din cadrul lanţurilor de desfacere.