Gradinarit ecologic, pentru o mai mare

protectie a naturii
Gradinaritul ecologic se bazeaza, in principal, pe folosirea unor tehnici de cultura
respectand mediul si ecosistemul, pe o buna gestionare a resurselor naturale, cum ar fi
apa si, in special, pe folosirea oricaror ingrasaminte naturale in locul pesticidelor.

Gradinaritul ecologic este un mod de a gradinari respectand echilibrul mediului unui

ecosistem. Intrucat anumite insecte sunt foarte utile in culturi, regula globala a acestui
concept de gradinarit este sa profitam cat se poate de mult de aceste insecte, nu sa le
eliminam, asa cum ar face actiunea pesticidelor si ingrasamintelor chimice.

Acestea, spre deosebire de compostul biologic, nu fac deosebirea intre insectele bune si
cele rele si le elimina pe toate. In aceste conditii, gradinarul se bazeaza pe principiul ca
plantele hranite suficient de un pamant de calitate si bogat in nutrienti se pot apara mai
bine - fiind mai puternice - fata de parazitii si insectele distrugatoare fara ajutorul
pesticidelor de sinteza. Ingrasamintele verzi si prepararea insecticidelor naturale
constituie in acest sens un aliat pentru a avea o gradina frumoasa, biologica.

Compostul si ingrasamintele naturale

Daca doriti sa va lansati in gradinaritul ecologic, trebuie sa stiti ca obtinerea unor plante
frumoase este conditionata de calitatea si capacitatea solului de a le furniza acestora
nutrientii necesari.

In primul rand, trebuie sa pregatiti pamantul, fertilizandu-l. Trebuie sa hraniti solul cu

compost de mai multe ori pe an, pentru a produce humus, si cu ingrasaminte verzi (trifoi,
lupin, spanac). Compostul poate fi obtinut din deseuri vegetale (ramurele, frunze moarte,
ierburi) si resturi din bucatarie, precum coaja fructelor si a legumelor, coji de ou zdrobite,
frunze si fructe sau legume uscate, ori resturi menajere (pliculetele de ceai folosite,
cantitati mici de hartie rupta, par de animale).

Acest amestec poate fi depus in gramada intr-un colt nefolosit al gradinii. Va trebui sa-l
udati si sa-l aerati regulat pentru a-l face omogen si suplu. Dupa cateva luni, compostul
este gata sa fie imprastiat pe pamant. Humusul permite protejarea solului si il hraneste
datorita radacinilor si microorganismelor care se formeaza.

Insecticide biologice

In paralel cu productia de bacterii bune, alte animale parazite se dezvolta in gradina. Spre
deosebire de pesticidele chimice, insecticidele naturale nu ucid decat insectele
daunatoare. In ceea ce priveste ierbicidele, trebuie sa stiti ca una dintre regulile de baza
ale unei gradini ecologice este sa lasati cat mai mult spatiu posibil actiunii naturii. Din
acest motiv, gradina dumneavoastra ar putea adaposti ierburi rele sau insecte a caror
raspandire trebuie stapanita pentru a nu va distruge culturile de legume.

Echilibrul si stapanirea sunt asadar esentiale. Fiecarui tip de parazit ii corespunde un

insecticid bio bine determinat. Sapunul negru lichid poate lupta impotriva paduchilor de
copaci, in timp ce un preparat bacterian pe baza de bacil Thuringe elimina capusele.
Puteti „pacali“ melcii punand seara resturi de foi de salata in jurul plantelor.

Alternative pentru pesticide

Majoritatea pesticidelor biologice sunt fabricate pe baza de plante medicinale deloc

toxice pentru om, spre deosebire de pesticidele chimice care lasa urme de reziduuri
nocive pe plantele si legumele culese.

Ca alternative la pesticide, puteti aduna cu mana ierburile si insectele daunatoare de pe

plante sau puteti folosi capcane cu bere pentru a captura anumite insecte. Alta varianta
este sa acoperiti plantele noaptea pentru a le apara de insectele care le fac rau.

Incurajati aparitia dusmanilor naturali ai insectelor daunatoare: insecte precum

buburuzele sunt foarte folositoare in gradina. Puteti atrage buburuzele plantand cateva
urzici in gradina sau lasand cateva ramasite de plante, ca ele sa poata hiberna printre
acestea. In plus, puteti planta garofite, al caror parfum respinge puricii, iar radacinile lor
fabrica o substanta ce indeparteaza daunatorii.

Gradina pentru consum propriu

Pentru inceput trebuie sa formati straturile, incepand lucrul de toamna sau iarna
cand nu este foarte frig, iar astfel vor aparea primele plante. Terenul este de
peferat sa fie insorit si pe cat posibil protejat de vant. Indepartati plantele
nefolositoare, smulgeti buruienile din pamant si ca sa cresteti calitatea
pamantului intoarceti pamantul si acoperiti-l cu compost.
 
Legumele prefera pamantul neutru, care nu este nici prea acid, nici prea bazic.
Acesta trebuie sa fie afanat si permeabil. Incercati pe cat posibil sa indepartati
pietrele din pamant si astfel stratul de sus va fi bine afanat. Plantele se vor
semana in randuri, pastrand distanta corespunzatoare intre acestea, in functie de
marimea lor.
 
Inainte de a planta sau semana, trebuie sa udati bine straturile dupa care sa
asezati bine rasadurile sau semintele in cuiburi. Trebuie sa puneti rasadurile la o
adancime corespunzatoare cu cea care a fost inainte. Continuati udarea pana
veti obtine un pamant oarecum noroios.
 
Ca sa va puteti folosi la maxim de gradina dumneavoastra o perioada mai lunga
de timp, trebuie sa cunoasteti perioada de recoltare a fiecarei plante. Cel mai
bine este sa folositi metoda rotirii culturilor. Impartiti portiunea de pamant in trei si
din trei in trei ani schimbati legumele. Plantati printre legumele care necesita mult
loc, legume care cresc repede si care se recolteaza mai des. Nu uitati sa faceti
mai multe carari in gradina ca sa aveti acces la toate legumele.
 
In urma studiilor realizate de specialisti s-a ajuns la concluzia ca sunt mult mai
reusite culturile mixte decat monoculturile. Deoarece se coc in perioade diferite si
sunt tipuri diferite, ele au nevoie de substante nutritive diferite. Un avantaj care
decurge de aici este faptul ca culturile mixte prelucreaza mai bine substantele
nutritive din pamant.
 
Ca sa puteti realiza o cultura mixta, trebuie sa aveti foaarte mare grija de pamant.,
adaugandu-i periodic compost. Culturile mixte sporesc activitatea microorganismelor,
adica se autoingrasa si gradina nu trebuie sapata foarte des. De asemenea, si ramelor le
place sa se plimbe printre aceste legume, ajutand astfel la afanarea solului. In acest fel
este suficient daca veti misca putin pamantul cu furca primavara si daca veti presara
compost.
Inmultirea plantelor prin seminte.Marea majoritate a plantelor de apartament se
inmultesc pe cale asexuata (vegetativa) - prin butasire, divizarea (despartirea) tufei,
drajoni, stoloni, muguri adventivi, marcotaj, altoire. Numarul plantelor care se inmultesc
pe cale sexuata (prin seminte) este mai mic.

Inmultirea prin seminte

Duce la obtinerea unui numar mare de plante, dar acestea nu mostenesc in totalitate
caracteristicile identice de la planta-mama (pot avea forme si culori diferite, datorita hibridarii).
Astfel, seria de boli transmisibile descendentilor este mult mai redusa in comparatie cu inmultirea
vegetativa. Multe seminte de plante germineaza repede, fara nici o pregatire speciala. Numai
semintele de palmieri trebuie "pregatite" dinainte, pentru a grabi germinatia; acestea se tin in apa
calda (25-30°C) timp de 24-72 ore - apa se poate schimba de de 2-3 ori -, dupa care se scot din
apa si se planteaza.Iata pasii pe care trebuie sa ii urmati inainte si dupa semanatul semintelor:
- pregatiti recipientele (ladite, ghivece, caserole) si asigurati-va ca au gauri pentru drenaj;
- umpleti vasele cu un amestec de pamant dinainte pregatit, compus din mranita, turba si nisip in
parti egale;
- nivelati pamantul si tasati-l usor;
- semanati semintele cat mai uniform, in strat subtire, la suprafata (individual sau prin
imprastiere);
- acoperiti semintele cu un strat de pamant fin sau cu nisip uscat. Nu acoperiti semintele foarte
fine, pentru ca ele se vor amesteca imediat in pamant si in plus sunt unele care au nevoie de
lumina pentru a germina (begonia de exemplu). Semintele de marime mijlocie si mare se
seamana in randuri, cu 2-3 cm distanta intre ele si pana la 3 cm adancime. Stratul de pamant cu
care se acopera semintele trebuie sa fie egal sau cu numai putin mai mare decat diametrul
semintei;
- dupa insamantare umeziti bine pamantul cu o stropitoare cu sita fina sau cu un pulverizator;
- asezati ghivecele in fata unei ferestre luminate, dar nu cu soare direct;
- verificati mereu cat de umed e pamantul si aveti grija sa nu se usuce.
Atentie ! Apa de udat trebuie sa fie la temperatura mediului.Dupa ce semintele au
germinat si au crescut, rariti plantele inghesuite si, cand au 3-4 frunze, transplantati-le in
ghivece individuale cu dimensiuni de 4x4 pana la 7x7 cm, cu grija ca sa nu se rupa
radacinile.
Calendarul gradinii de legume
FEBRUARIE
- Se incearca semintele sanatoase punand cateva din ele sa incolteasca in muschi sau nisip
umezit.
- Livada doarme sub amortirea iernii; in zilele frumoase se pot curata pomii de frunzele uscate - in
ele se ascund dusmani din primavara; tot in aceste zile se sapa pomii la radacina si se pune
gunoi, se acopera cu pamant sapat, sau se aduna zapada la radacina lor.
- si pamantul are viata lui; din cand in cand nu strica sa se puna pe el gunoi. Pe straturile de
langa casa se pune gunoi de pasari, cenusa pentru ingrasarea pamantului.
 
MARTIE
- replicatul rasadurilor in cuburi sau ghivece nutritive destinate culturilor timpurii de camp (tomate,
ardei, vinete)
- insamantarea in rasadnite sau solarii incalzite biologic a legumelor destinate culturilor de vara
(varza, tomate)
- plantarea in prima jumatate a lunii in solarii sau tunele a verzei timpurii, conopidei timpurii si
gulioarelor
- plantatul si semanatul din timp a mazarei, verzei si conopidei timpurii, a cepei din arpagic si
samanta, a usturoiului de primavara, a morcovului, patrunjelului, spanacului, ridichii de luna, etc.

- in a doua jumatate a lunii se planteaza in rasadnite castravetii, ardeii

- se pregatesc solariile pentru tomate, ardei, vinete
- se continua protejarea verdeturilor cu polietilena si recoltarea verdeturilor produse in sistem
fortat
- se practica supraaltoirea pomilor (unde e cazul) dupa metoda prin despicatura, copulatie sau
triangulatie
- fertilizarea suplimentara cu azot
- dezgropatul si demusuroitul vitei de vie
- se face taierea radacinilor pornite din altoi (taierea de rodire si copcitul)
- in legumicultura se continua dezinfectarea rasadnitelor, solariilor, cu formalina sau sulfat de
cupru;
- pomii fructiferi se pot stropi cu solutie sulfo-calcica, impotriva fainarii; peste 2 saptamani se mai
face o stropire impotriva moniliei, cu o solutie pe baza de cupru. Tot in aceasta luna putem
pregati terenul pentru plantarea de noi pomi fructiferi: se sapa si se gunoieste pentru a fi reavan,
apoi, spre sfarsitul lunii, se pot planta.
 
APRILIE
- pana la mijlocul lunii aprilie se mai pot planta in gradina:
- radacinoasele (morcovi, patrunjel, pastarnac) in randuri, distanta de 25 cm; salata, spanacul;
- se seamana soiuri de mazare tarzie, sfecla rosie si samanta de ceapa;
- de la mijlocul lunii incepe:
- plantatul varzoaselor, guliei si conopidei;
- semanatul cartofilor preincoltiti la distanta de 70 cm intre randuri, iar pe rand, intre cuiburi, 30-40
cm, la adancimea de 10 cm;
- semanatul fasolei, castravetelui, pepenelui si dovlecelului;
- se mai poate semana inca sfecla rosie la 30 cm intre randuri;
- plantarea telinei la distanta de 40 cm intre randuri si pe rand;
- semanatul porumbului;
- semanatul florilor anuale, plantatul trandafirilor, al daliilor, gladiolelor, crinilor;
- la sfarsitul lunii se poate planta rasadul de rosii timpurii si ardei;
- Atentie la semanat! Combinatii bune: morcovi-mazare, semanate alternativ; ceapa-morcov,
semanate alternativ; ceapa-sfecla rosie-gulie; cartof timpuriu-mazare; cartof-fasole sau ridiche de
luna cu fasolea. Combinatii rele: ceapa-usturoi; morcov-patrunjel; mazare-fasole; castravete-
cartof;
- În livada se uda bine pomii fructiferi plantati in primavara si se incepe pregatirea pentru stropitul
lor.
 
MAI
- incepe plantarea rasadurilor de legume. Vom planta rasadurile de ardei, rosii, castraveti, varza,
gulie, conopida, broccoli, telina, ceapa (din seminte), praz, vinete;
- inainte de plantarea rasadurilor este necesar sa faceti o erbicizare a solului cu urmatoarele
substante: Dithane 0,5%, Captan 5%, Merpan 0,5%. De asemenea, uneltele trebuie dezinfectate
cu solutie de Carbetox 0,4% sau sulfat de cupru 2-3%.
- plantarea rasadurilor de varza timpurie, conopida, broccoli si castraveti se face numai pe
pamant umed, la o temperatura de 7-10 grade Celsius. daca nu a plouat, udati terenul,
operatiune care se repeta si dupa plantare;
- rasadurile vor avea roade dupa 50-60 de zile, timp in care trebuie sa prasiti de 2 ori si sa udati
din 10 in 10 zile. Controlati mereu rasadurile pe masura ce cresc si nu ezitati sa folositi
insecticide daca vor aparea paraziti: purici, fluturi, muste. 
IUNIE
- daca nu ai reusit sa termini plantarea rasadurilor de legume in luna mai, ai timp doar la inceputul
lunii iunie sa plantezi rasadurile de rosii, ardei si vinete;

- pe soluri fertilizate cu ingrasamant organic planteaza conopida, varza de toamna, varza rosie,
varza de Bruxelles, gulia de toamna si broccoli;
- foloseste culturile succesive pe parcele eliberate dupa ceapa verde, salata, spanac, mazare si
gulioare. În vederea infiintarii culturilor duble cureti terenul de resturile vegetale, sapi si nivelezi
pamantul. Poti cultiva fasole, ridichi de toamna, castraveti de toamna;
- este perioada pentru palisarea, copilirea si carnatirea rosiilor timpurii;
- daca ai vita de vie, continua legarea lastarilor, copilitul si carnatitul (indepartarea varfurilor
tuturor lastarilor mai vigurosi). Daca ai timp suficient, aranjeaza frunzele vitei in asa fel incat
ciorchinii sa aiba mai multa lumina, mai mult soare. Stropeste via contra manei, fainarii si
putregaiului;
- intinde castravetii timpurii din sera pe sfoara. Daca frunzele nu sunt ridicate pe sfoara,
castravetii nu vor avea lumina si nu se vor coace;
- continua prasitul. Plivitul, raritul si irigarea zarzavaturilor si combaterea bolilor si daunatorilor la
legume.
 
IULIE
- Atentie! Rosiile care incep sa se maneze pot fi salvate prin ruperea regulata a frunzelor si
indepartarea fructelor stricate.
 
AUGUST
- grabeste strangerea cepei, dar inainte de depozitare pastreaz-o la soare cateva zile;
- continua recoltarea castravetilor pentru muraturi;
- strange rosiile pentru sucuri si bulion, dar nu uita sa continui copilitul si carnitul lor;
- spre sfarsitul lunii poti incepe recoltarea cartofilor, dupa o prealabila verificare daca s-au maturat
suficient;
- fasolea uscata pentru consum se aduna, se despoaie si se mai pastreaza la soare cateva zile
inainte de depozitare;
- pentru o productie sporita de ardei vei continua fertilizarea cu azot si potasiu;
- continui recoltarea vinetelor, ardeilor, verzei de vara, pepenilor galbeni si verzi;
- in livezi incepe adunarea merelor de vara (imediat dupa ce roua s-a uscat) si se continua
recoltarea piersicilor si a caiselor tarzii;
- incep sa se coaca strugurii timpurii, dar atentie, acestia nu se recolteaza decat daca sunt
complet copti, caci altfel sunt acri;
- nu uita sa semeni pe sol bine maruntit salata, pentru obtinerea rasadului de plantat la inceputul
lunii octombrie;
- daca vrei sa ai hrean cu radacina dreapta si groasa, indeparteaza radacinile laterale;
- pe terenuri eliberate se poate semana spanac, morcov si patrunjel, pentru productia de
primavara.
 
SEPTEMBRIE
- acum este momentul strangerii semintelor pentru primavara. La tomate, se aleg fructele
mari, specifice soiului, sanatoase, coapte bine. Rosiile se zdrobesc bine, se pun in vase
cu apa, unde se spala bine. Dupa ce s-au spalat se indeparteaza de pe seminte resturile
de pulpa si se lasa apa sa se linisteasca. Semintele bune se lasa la fund, in timp ce
semintele seci plutesc la suprafata. Semintele bune se spala bine si se pun la uscat, la
soare. Cand s-au uscat trebuie sa aiba o culoare albicioasa-argintie. În medie la 10 kg
tomate se obtin 30-50 g samanta ( in functie de soi). La ardei, pentru extragerea
semintelor se taie fructul in jurul coditei, apoi se scot semintele (codita cu seminte se
aseaza pe un ziar si cu mana se desprind semintele). Acestea se spala in apa, se separa
semintele bune de cele seci prin punerea lor in apa si decantarea apei. Se usuca la
umbra, iar semintele se rasfira intr-un strat subtire (1-2 cm). Din cand in cand se
rascolesc cu mana, pentru a se usca mai repede. Cand sunt uscate au o culoare galben-
aurie.

- Se pastreaza pana in primavara in pungi de hartie. Din 15 kg ardei se pot obtine in medie
100 g samanta. La vinete, cand fructele au ajuns la maturitate, se zdrobesc, se toaca
marunt, apoi pulpa se pune intr-un vas cu apa, unde se  freaca bine cu mainile pentru a
separa semintele de pulpa. Semintele bune sunt grele si se lasa la fundul apei, separate
de cele seci, usoare, care raman la suprafata. Cele bune se spala, se usuca la umbra si
apoi se pun in pungi de hartie. La castraveti se aleg fructele mari, galbene, care au ajuns
la maturitate. Se lasa la soare 6-7 zile, dupa care se extrag semintele. Se taie
longitudinal fructul si cu o lingura se scot semintele, se spala si se lasa in apa. Apoi, dupa
cateva ore acestea se desprind usor de mucilagiile care le inconjoara. Semintele bune
raman la fundul vasului, se scurg, se usuca la soare in strat subtire de 1-2 cm, cat mai
repede, pentru a nu se innegri. La salata, semintele ajung la maturitate la 25-30 de zile
de la inflorire. Plantele se taie, se fac snop, se duc la umbra pentru uscare. Dupa o
saptamana snopii se scutura bine deasupra unui ziar, se vantura si ramane samanta
buna, care se pastreaza in pungi de hartie. La ceapa, semintele se recolteaza dimineata,
pe roua, pentru a nu se scutura. Se taie cu tija intreaga, se fac snopi mici, se usuca la
umbra, dupa care se scutura capsulele, sa iasa semintele, care sunt de culoare neagra.
Se vantura semintele si se pun la uscat in strat subtire.
 
OCTOMBRIE
- se scot cartofii de toamna;
- morcovii, patrunjelul, pastarnacul se scot pe timp uscat, se zvanta, se curata de frunze si se
depoziteaza in pivnita;
- se recolteaza ultimii ardei, care au devenit dulci si carnosi;
- rosiile necoapte se pot smulge din vrejuri cu tot si se pun la adapost si intuneric, unde se coc;
- se recolteaza varza si se pune la murat;
- se recolteaza vinetele, ardeii, guliile, morcovii, patrunjelul, pastarnacul, telina;
- se recolteaza gogonelele, care pot fi puse la murat sau pot fi depozitate in pivnita sau in incaperi
mai calduroase, unde cu timpul se inrosesc si se pot consuma ca rosii coapte. Se vor depozita
numai gogonelele sanatoase; pivnita inainte de depozitare trebuie aerisita, curatata si
dezinfectata;
- se defriseaza terenul de resturile vegetale si se pregateste terenul in vederea fertilizarii;
- se sapa terenul, pe masura ce s-au recoltat ultimele legume;
- Nu uita! Pentru a avea legume proaspete primavara devreme, este timpul sa le cultivam - ceapa
verde (de stufat), usturoiul verde, salata, spanacul, loboda, toate acestea rezista bine la
temperaturi joase: se planteaza rasadul de salata pentru primavara, cu 2-3 udari obligatoriu; se
seamana morcovii, patrunjelul, mazarea, ceapa si usturoiul pentru recoltele timpurii de anul viitor;
- se recolteaza merele, perele, gutuile, nucile, prunele;
- se aduna porumbul care este copt;
- se mai pot aduna semintele de ceapa si loboda;
- pentru protejarea pomilor tineri de inghet si de rozatoare vom pune frunze moarte in jurul lor si
le vom acoperi tulpinile cu saci.
 
NOIEMBRIE
- pe masura ce gogosarii se coc, sunt culesi si pusi la borcan;
- sfecla rosie mai poate fi recoltata, curatata de frunzele verzi si depozitata in pivnita;
- se mai culege porumbul, se taie cocenii si se pun pe foc;
- zarzavaturile vor fi recoltate dupa 1 noiembrie, dupa caderea brumei;
- varza se recolteaza tot acum;
- toamna se scurteaza radacinile pomilor batrani pentru a le prelungi viata. O lucrare care da
bune rezultate la pomii batrani carora li s-au aplicat taieri de regenerare este si intinerirea
radacinilor.

Aceasta lucrare se face fie in toamna premergatoare regenerarii, fie primavara, inainte de
intrarea pomilor in vegetatie, si consta in saparea unui sant circular in dreptul proiectiei
coroanei pe sol, adanc de 60-80 cm si lat de 60 cm. Toate radacinile se taie cu fierastraul
de pomi si se scot. Apoi santul se acopera cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Pentru
un pom se socotesc 150 kg gunoi de grajd bine putrezit, 3 kg superfosfat si 1 kg sare
potasica. santul se umple pe trei sferturi, se toarna 10 caldari de urina de grajd subtiata cu
apa (1 parte urina si 3-4 parti apa). Dupa udat santul se umple definitiv cu pamant. La
pomii batrani se face o scurtare foarte puternica a ramurilor de schelet astfel incat
jumatate din lungimea lor se taie. Trebuie insa sa respectam cateva reguli la taierea de
intinerire: 1) punctul din care se face scurtarea ramurilor trebuie sa se  afle deasupra unor
ramuri lacome sau a unei ramuri laterale; 2) in locul unde se face taierea, ramura nu
trebuie sa fie au groasa de 8-10 cm. Pentru asigurarea unei incarcaturi normale de fructe
pe pom, este bine sa se faca si rarirea ramurilor de rod, stiut fiind ca distanta normala
intre ele este de 10-20 cm. Trebuie pastrate ramurile de rod cu pozitie laterala, acestea
fiind considerate cele mai bune.
Denumirea plantei: cicoarea (Cichorium intybus)
Familia: Compositae
Perioada de vegetatie: creste din luna mai pina in luna octombie, inceputul lunii
noiembrie.
Perioada si organul de recoltare: in scopuri medicinale pot fi utilizate partile
aeriene, care se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire a plantei, in
lunile iulie-august, cind tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. Pentru ca
produsul sa fie de calitate superioara se taie si rozeta de frunze bazale.
Radacinile se recolteaza in septembrie-octombrie.
Boli in care se utilizeaza: in furunculoza si acnee (sub forma de ceai,in asociatie
cu radacina de brusture si iarba de trei frati patati). In angiocolite, deschinezii
biliare, constipatii cronice, in alimentatie planta este cultivata pentru prepararea
cafelei de cicoare cu proprietati gastrice.

Uz intern: angiocolita, colicistita, tuse, insuficienta cardiaca, seboree.

Uz extern: vindecarea ranilor si taieturilor.

Retete: Decoct - 2 lingurite de radacina maruntite in 200ml apa rece, se fierbe 5

minute, se bea caldut in 3 reprize, inainte de mesele principale.
O cura de 2 saptamini cu ceai de cicoare ajuta la cresterea secretiei de bila, a
celulelor hepatice diminuate, mai ales in cazul consumatorilor de alcool. 

Gradina de condimente: tarhonul

Afla mai multe despre:
stiati ca, in gradina, bucatarie, gradina toamna, vara

Tarhonul -  Artemisia dracunculus, este o planta adusa in trecut la noi in tara din nordul
indepartat al Asiei, de catre popoarele slave. Frunzele sale, datorita continutului de 1% uleiuri
eterice,  sunt foarte aromate iar gustul lor este usor amarui, amintind de anason. Ele se folosesc
atat in bucatarie pentru condimentarea ciorbelor si fripturilor dar si in farmacia naturista,
unde sunt utilizate indeosebi in tratarea unor afectiuni ale rinichilor, ficatului si stomacului.

Stiati ca? Tarhonul poate inlocui sarea din mancaruri. El se poate presara peste omlete, fripturi
sau salate, imbogatind gustul.
 
Este o planta care trebuie udata destul de des, sistemul sau radicular nefiind foarte bine dezvoltat
in profunzime. Tarhonul se prezinta sub forma unei tufe de 60-100 cm inaltime, cu o tulpina bine
ramificate pe care se gasesc frunze lungi, lanceolate. Florile tarhonului sunt galbene spre
violaceu si sunt dispuse in inflorescente globuloase.
 

Sfat: pentru a cultiva tarhonul in gradina, alegeti un loc insorit si ferit de vant puternic, cu sol nisipos dar
bine legat.
 
Uzual tarhonul se inmulteste pe cale vegetativa, prin butasi sau prin despartirea tufei. Pentru
obtinerea butasilor, vara, cand tufa este bine dezvoltata, taiem fragmente ramificate de tulpina si
le punem la inradacinat intr-o ladita care contine un amestec format din pamant de padure,
mranita si nisip, in proportie de 4:4:2 Ladita se muta la un loc umbros si se uda periodic fara insa
a lasa apa sa balteasca.
 
Dupa inradacinare, plantarea butasilor se face toamna, pe un teren amenajat astfel: parcela se
sapa la 30 cm, si se inglobeaza un ingrasamant organic. Se marunteste bine solul si se
modeleaza straturi inaltate la aproape 1 metru. Butasii se planteaza pe randuri, la 20 cm distanta
unul de altul si 50 cm distanta intre randuri.
 
Cultura astfel initiata dureaza in medie 7-8 ani. Frunzele se pot recolta pe tot parcursul verii, dupa
necesitati
 

Se conserva bine in otet: frunzele de tarhon se pot pastra uscate si maruntite, sau in otet. Tarhonul in otet
are insa o aroma mult mai puternica decat cel uscat iar otetul scurs se poate folosi pentru salate.
 
Tratament naturist: Cateva frunze proaspete de tarhon mestecate dimineata, pe stomacul gol,
va protejeaza dintii impotriva cariilor, va intaresc gingiile. Inghitite apoi, frunzele sunt un leac
impotriva anorexiei si va stimuleaza pofta de mancare.
 
Ciorba de porc cu tarhon
Avem nevoie de: 1 kg carne de porc afumata, tarhon in otet, ceapa, 2 linguri orez, 2 linguri
smantana, un galbenus de ou, otet  
Se pun carnea si ceapa taiate in bucati marunte la fiert. Cand carnea este aproape fiarta se
adauga orezul. Dupa ce orezul este fiert se adauga tarhonul maruntit tocat, cu tot cu o lingura din
otet. Separat, se bate galbenusul cu smantana si se adauga inainte de a lua ciorba de pe foc.
Transformarea frunzelor in compost
Frunzele care cad toamna din copaci sunt foarte
valoroase pentru gradina dumneavoastra deoarece ele
contin de doua ori mai multe minerale decat alte
ingrasaminte, cum ar fi balegarul. De exemplu, o frunza
de artar are mai mult de 5 procente minerale, in timp ce
acele de pin contin calciu, magneziu, nitrogen, fosfor si
alte elemente intr-un procent de 2,5 din greutatea lor.
Acest lucru se explica prin faptul ca majoritatea
copacilor au radacini adanci, iar asta le permite sa
absoarba minerale mai usor; o mare parte din acele
minerale se duce in frunze. De fapt, aceste daruri
multicolore care cad din copaci sunt foarte valoroase
pentru cantitatile mari de materie organica pe care le
contin si care pot imbunatati structura pamantului. Ele
ajuta la aerisirea solurilor argiloase, previn uscarea
rapida a solurilor nisipoase, absorb apa de ploaie
controleaza evaporarea.
Unii oameni se plang ca nu stiu cum sa obtina compost din frunze. Facem o gramada din
frunzele din gradina, spun ei, dar fara nici un rezultat. Aceasta este una din plangerile des auzite.

Sunt doua lucruri de care trebuie sa va ocupati pentru ca sa transformati cu succes frunzele in
compost:
1. Adaugati nitrogen peste frunze. Nitrogenul este elementul care face sa cresasca temperatura
in interiorul gramezii de frunze. Balegarul este cea mai buna sursa de nitrogen pe care il puteti
folosi si un amestec de 5 parti frunze la 1 parte balegar va face ca acestea sa se descompuna
mai repede. Daca nu aveti balegar utilizati alte surse de nitrogen.
2. Taiati sau rupeti frunzele, acest lucru va garanta succesul.

Gramada de frunze pe care vreti sa o transformati in compost poate avea orice forma si
dimensiune, dar majoritatea oamenilor prefera forme dreptunghiulare, pentru ca sunt mai usor de
manevrat.
Este o idee buna sa asezati materialul in straturi:
- incepeti cu un strat de frunze rupte sau sfasiate, gros de 15 cm.
- adaugati apoi un strat de 5 cm de material organic cu nivel de nitrogen mai mare decat cel al
frunzelor. Puteti alege ceva din lista urmatoare: balegar, gunoi, iarba verde sau corzi de vita de
vie din gradina. Mai puteti adauga si materiale cu nivel scazut de nitrogen, cum ar fi: rumegus,
paie, stiuleti de porumb sau iarba uscata.
Gramada trebuie sa fie umeda, dar nu sa musteasca de apa. Nu uitati sa intoarceti cu o furca
frunzele cam la 3 saptamani sau mai devreme, daca vreti. Daca amestecati straturile de frunze si
materiale organice de 3-4 ori pana primavara tarziu, veti avea o cantitate buna de compost
potrivita pentru plantarile de sezon.Puteti obtine compost si in 14 zile, daca respectati pasii
urmatori:
1. Rupeti sau sfasiati frunzele.
2. Amestecati 4 parti frunze cu 1 parte balegar sau alte materiale cu supliment de nitrogen.
3. Intoarceti gramada la 3 zile. Nu este dificil, pentru ca frunzele sunt rupte, deci compostul este
usor.Si inca un sfat: puteti acoperi gramada de compost cu o folie de plastic - tine de cald
si impiedica uscarea sau udarea excesiva.

Cateva procedee simple si eficace pentru asigurarea umiditatii atmosferice   -

Pulverizarea frecventa a frunzelor cu apa pura (apa de ploaie de preferinta), cu
ajutorul unui vaporizator cu jet foarte fin.
Spalarea periodica a frunzelor pe ambele fete, de exemplu speciile cu frunze
mari (Ficus, Dracaena, Philodendron, Aucuba, Anthurium) cu un burete sau
carpa moale, procedeu ce contribuie in acelasi timp la curatirea frunzelor si la
contracararea infestarii cu paianjenul rosu, paduchi lanosi si alti paraziti favorizati
de ambianta uscata.

- Asezarea ghivecelor cu plante in farfurii adanci, umplute cu turba, muschi sau

pietris, mentinute umede in permanenra. Apa se evapora progresiv si mentine in
jurul frunzelor un micrclimat favorabil. Este un procedeu simplu si eficace.
Plasarea ghivecelor cu plante in alte ghivece goale, numite "ghiveci-pat", cu
diametru mai mare si deschidere larga. Intervalul existent intre cele doua
recipiente se umple cu turba sau muschi umed. Muschiul umed sau turba
fibroasa se pot infasura pe un tutore fixat cu sarma spiralata, tutore ce poate fi
utilizat pentru sustinerea speciilor grimpante ( Ficus repens, Philodendron
scadens, Scindapus auretus, Hedera helix, etc.)

- Achizitionarea unor mici fantani decorative de apartament, prevazute cu jeturi

de apa care functioneaza in permanenta in circuit inchis, asigurand in mod
eficient o umiditate benefica plantelor.
Asociind mai multe specii in compozitii decorative, se realizeaza o mai buna
vegetatie decat atunci cand plantele cresc izolat. Puteti realiza diverse
combinatii, exploatand acest procedeu.
Exemplu de asociere a plantelor: 1.Ficus benjamina; 2. Aphelandra Squarosa; 3.
Begonia Rex; 4. Pteris; 5. Croton
Se mai pot combina: 1. Cordyline;2. Sanseviria; 3. Tradescantia; 4. Hedera; 5.
Aphelandra.Foarte multi oameni se intreaba de cate ori se uda plantele de
apartament pe saptamana. Un raspuns precis nu este posibil, dar trebuie avut in
vedere ritmul de crestere al plantelor pe sezon, in functie de temperatura
ambientala, de gradul de uscare al pamantului din ghiveci, de intensitatea luminii
si de perioada de repaus.
Experienta va va invata ca frecventa si importanta udarilor alterneaza in functie de
perioada de crestere activa si de perioada de repaus.
Gutui
Pom fructifer
Denumire stiintifica: Cydonia oblonga
Familia: Rosaceae
Origine: Asia
Dimensiuni: 1,5 - 6 m
Climat: gutuiul este foarte adaptabil. Creste in orice conditii, de la partile ceva mai
racoroase ale regiunilor subtropicale pana la cele temperate.
Sol: aproape toate solurile sint potrivite, in afara de cele uscate. Gutuiul poate supravietui
unei perioade fara prea multa apa, dar asta nu inseamna ca nu trebuie udat. Sint
susceptibili la lipsa de fier, prefera solurile usor acide.
Vant: vantul excesiv face sa ingreuneze cresterea, ceea ce poate dauna recoltei.
Plantarea: Daca terenul a mai fost cultivat, incercati sa fertilizati
solul si trebuie sa va asigurati ca are un pH satisfacator.
Se lasa intre pomi distanta de 2,5-3 m. Daca solul este fertil, pomii pot creste mai mari,
de aceea trebuie pusi la 4.5 m, adica 370 copaci/ha.
Nutritie: variaza in functie de fertilitatea solului, de varsta.
Culoarea frunzelor, cresterea si productivitatea sunt cei mai buni
indicatori.
Cei mai potriviti fertilizatori sunt cei micsti.
Alegeti unul care are nitrogen mai mult decit fosfor si potasiu. La fiecare pom aplicati
350 g anual. Se poate adauga mai mult primavara, ajungand pana la 450 g. Se mai adauga
toamna 50-100 kg/ha, ceea ce duce la cresterea frunzelor. Puteti folosi si ferilizatori
organici.
Toti gutuii au coaja sensibila si sunt sensibili la loviri, chiar si superficiale.
Tot despre bonsai
Ce este un bonsai?
Bonsaiul este arta miniaturizarii plantelor; bonsai este numele dat oricarei plante care este
cultivata in ghiveci si care este mentinuta la o dimensiune mai mica sau chiar mult mai mica
decat cea normala. Japonezii au rafinat atat de mult tehnica bonsaiului, incat acum sunt capabili
sa creeze peisaje intregi in miniatura, pana la cel mai mic detaliu. Cel mai perfect bonsai este cel
care, atunci cand e privit, seamana incredibil de mult cu arbustul asa cum arata in realitate, in
habitatul sau natural; ca bonsai, el va avea un trunchi mult mai mic, noduros, ramuri si frunze
mult mai mici. Pentru chinezi, bonsaiul este mai mult o forma contorsionata; el trebuie sa
reprezinte mai degraba un simbol sau o anumita forma, decat un copac adevarat. Pentru un
gradinar obisnuit... bonsai poate fi si un copac pitic sau o planta uitata care trebuia asezata in
gradina de mult timp si care a trebuit sa se acomodeze la conditiile oferite de ghiveci.

Ce plante pot fi transformate in bonsai

Orice planta poate deveni un bonsai, daca poate lua o forma mai mica decat cea normala si daca
poate rezista ani intregi plantata in ghiveci; chiar si ierburile pot lua forma aceasta. Ideea din
spatele bonsaiului este sa creati inghiveci un aranjament miniatural atragator. Planta poate fi
stilizata in asa fel incat sa corespunda modului in care trebuie sa arate un bonsai; pentru a realiza
acest lucru, planta trebuie taiata regulat, de aceea se aleg in general arbusti sau tufe care pot fi
intretinute mai usor. Cei care sunt pasionati de arta bonsaiului vor experimenta cu siguranta pe
arbusti mai dificili. O lege esentiala cand vine vorba de crearea unui bonsai este sa tineti seama
mai intai de necesitatile plantei si apoi de regulile de realizare a bonsaiului (daca exista astfel de
reguli). Intrebarile la care trebuie sa raspundeti sunt:
- radacinile arborelui pot fi tunse?
- ramurile pot fi taiae?
- planta va rezista daca e plantata intr-un ghiveci?
Nu uitati ca orice modificare ati face in forma si modul de ingrijire al plantei, acestea nu trebuie sa
il afecteze negativ.

Unde se tine bonsaiul

Acest lucru depinde in intregime de planta aleasa si de cat de multa atentie va primi din partea
gradinarului. Cei mai des intalniti bonsai sunt arbori mici, cu forma bine conturata, care sunt
plantati in ghivece foarte joase. Pamantul se va usuca foarte repede, asa ca planta va trebui
udata mai des: chiar si de trei ori pe zi, daca este tinuta afara, vara, inbataia directa a soarelui;
daca e tinuta la umbra, atunci trebuie udata numai o data pe zi. Majoritatea celor care ingrijesc un
bonsai isi instaleaza sisteme automatice de irigare, pentru a fi siguri ca arborele nu ramane fara
apa. Iata cateva sfaturi:
- bonsaiul trebuie tratat la fel cum ati trata planta in mediul ei natural;
- daca arbustul este de tipul celor care cresc in gradina, atunci acesta trebuie tinut afara;
- o planta care iubeste umbra trebuie tinuta la umbra;
- pinii, de exemplu, in afara perioadelor foarte calde, trebuie tinut in plin soare.

Arbori care pot deveni bonsai

Acer buergerianum   I, A, Ap, R, P
Acer palmatum   I, A, Ap, R, P
Acer palmatum v atropurpureum   I, A, Ap, R, P
Acer palmatum v atropurpureum disectum   I, A, Ap, R, P
Almus parvifolia   I, A, Ap, P
Banksia integrifolia   A
Banksia serrata   A
Betula pendula   I, Ap, R, P
Buxus microphylla   I, Ap
Buxus sempervirens   I, P
Cedrus atlantica   Ap, A, R
Cedrus deodora   Ap, A, R
Chamaecyparis obtusa kosteri   I, Ap, R
Chamaecyparis pisifera   I, Ap, C
Chameacyparis obtusa nana   I, Ap, A, R
Coccinnia royallii   I, Ap, P, F, Int
Cotonester microphyllus   I, Ap, A, F
Cratagus monogyna   I, Ap, F, P
Crypromeria japonica   Ap, A, R
Fagus silvatica   Ap, A, R, P

Ficus benjamina   I, Ap, A, Int, U, xx

Ficus macrophylla   I, Ap, A, Int, U, x,
Ficus microcarpa retusa   I, Ap, A, Int, S, x
Ficus rubiginosa   I, Ap, A, Int, S, x
Fraxinus americana   I, Ap, A, P, R
Juniper chinense   I, Ap, A, R
Juniperus procumbens nana   I, Ap, A, R
Juniperus sargentii   I, Ap, A, R
Juniperus squamata prostrart   I, Ap, A, R
Leptospermum laevigatum   I, Ap, A, F
Liquidamber styracoflua   I, Ap, A, P, R
Olea europaea   I, Ap, A
Parleyensis   I, Ap, A
Picea abies (Little Gem)   I, Ap, A, R
Picea albertiana   I, Ap, A, C
Pieris japonica   I, Ap, A, U
Pieris japonica   I, Ap, A, U
Pinus densiflora   Ap, A, R
Pinus mugo   I, Ap, A, R
Pinus parviflora   I, Ap, A, R
Pinus sylvestris   P, E, C
Pinus thumbergii   Ap, A, R
Pittosporum   I, Ap
Pittosporum tenuifolium   I, Ap
Pyrus ussuriensis   I, Ap, A, P, Berr
Quercus cerris   I, Ap, A, P, R
Quercus robur   I, Ap, A, P, R
Rhododendron indica   I, Ap, A, F
Rhododendron   I, Ap, A, F
Salix gracilistyla   I, Ap, A, P, C
Sequoia sempervirens   I, Ap, A, P, R
Serissa foetida   I, Ap, A, X, F
Serissa foetida   I, Ap, A, X, F
Taxodium disrichum   I, Ap, A P, R
Thyhus serphyllum   I, Ap, A, X
Ugni molinae   I, Ap, A, X
Ulmus elegantissima   I, Ap, A, P, R
Ulmus parvifolia   I, Ap, A, P, R
Wisteria floribunda   I, Ap, A, P, R
Wisteria sinensis   I, Ap, A, P, R
Zelkova serrata   I, Ap, A, P, R

Note:
I - pentru nivelul incepator; sunt arbusti rezistenti, usor de ingrijit.
Ap - arbusti populari printre cunoscatori, des intalniti ca bonsai.
A - pentru nivelul avansat, des intalnit la colectionari.
Int - creste bine daca e tinut in interior.
U - are nevoie de umbra pe timpul verii.
X - sensibil la inghet, trebuie protejat de temperaturile foarte scazute.
XX - numai pentru zonele in care temperaturile nu scad sub limita inghetului.
R - are nevoie de o perioada de latenta in anotimpul rece.
P - arbust peren, care isi va pierde frunzele peste iarna.
F - cultivat pentru flori.

Lemnul dulce Glycyrrhiza glabra

  Descriere:
Lemnul dulce este o planta inalta pana la 150 cm, avand in pamant o
radacina groasa si numerosi rizomi subterani, galbeni la interior si cu gust
dulce. Din acesti rizomi cresc din loc in loc tulpinile aeriene care formeaza tufe,
iar in pamant se intind radacinile pe o suprafata de cativa metri. Tulpina este
dreapta si puternica, putin ramificata, iar la partea superioara aspra la pipait.
Frunzele sunt lungi de 10-20 cm, formate din mai multe foliole, de obicei intre 5-
9. Foliolele sunt ovale, rotunjite, iar la varf se termina printr-un fir scurt (mucron).
La baza frunzelor se afla niste frunzisoare mai mici (stipele), care cad in timpul
maturizarii plantei. Inflorescenta are forma unui strugure si este asezata pe o
codita lunga ce depaseste dimensiunea frunzei. Florile sunt mici, de culoare
violet albicioasa, fiecare floare avand o codita scurta. Caliciul este scurt, avand 5
sepale unite intre ele si acoperite cu peri glandulosi. Corola are forma de fluture
(papilonacee) si este formata din 5 petale neregulate. Fructul este o pastaie
dreapta, lunga de 15-20 mm si lata de 4-6 mm, prezentand gaturi intre seminte.
Suprafata pastaii este neteda, glabra, de culoare bruna. La maturitate, pastaile
nu se deschid. Infloreste in lunile iunie-iulie. Creste in locuri umede, prin tufisuri
si pe marginea apelor.
 Recoltarea:
Primavara devreme sau toamna, dupa caderea frunzelor se recolteaza radacinile
si rizomii. Dupa ce s-au scos din pamant se lasa 2-3 ore la ofilit si apoi se
acopera cu stuf sau paie si se tin 10-15 zile, aerisindu-se la 2-3 zile.

 Mod de uscare:
Dupa fermentare, radacinile se usuca fie la soare sau in incaperi cu o puternica
circulatie a aerului, fie artificial la o temperatura de 35-40 grade C. Din 3-4 kg
radacini proaspete se obtine 1 kg produs finit.

 Intrebuintari:
In medicina se utilizeaza ca laxativ si calmant al tusei. In scopuri industriale se
foloseste la stingatoarele de incendii. Intern: antiinflamator articular, diuretic,
laxativ sau purgativ in functie de doza, fluidifiant al secretiilor traheobronsice,
expectorant, actiune estrogena.

Observatii:
Este contraindicat folosirea la bolnavii hipertensivi.

Roua cerului, spaima insectelor

Roua cerului, denumita stiintific Drosera rotundifolia, este una din putinele plante carnivore ce pot
fi intalnite si in Romania ; specie ocrotita, ea poate fi admirata in turbariile muntoase, majoritatea
astazi aflate in rezervatii naturale. Planta este deosebit de mancacioasa: aproximativ 50 de
insecte pe an.  Poate fi usor recunoscuta dupa   florile de culoare alba si indeosebi dupa frunze,
care au pe suprafata lor numerosi peri glandulari cu rol in digerarea insectelor. Perisorii, numiti si
tentacule, secreta substante lipicioase care se aduna sub forma unor picaturi stralucitoare de
roua, de unde vine si denumirea plantei.
 
Radacinile droserei sunt destul de slab dezvoltate. Frunzele sunt dispuse sub forma unei rozete
bazale. Petiolul lor este lung, iar limbul este acoperit de peri. O insecta care se aseaza pe o
frunza a acestei plante se lipeste de sucul lipicios al perilor maciucati. Facand miscari de
eliberare, ea se lipeste de mai multi peri. Perii se incolacesc in jurul insectei si secreta un suc
lipicios, abundent , care sufoca insecta. Ea este apoi digerata de anumite enzime proteolitice timp
de cateva zile, din insecta ramanand doar scheletul chitinos.  
 
Alte plante carnivore in Romania sunt Adrovanda vesiculoasa, o planta acvatica ce are
infatisarea unei tufe plutitoare si cu frunze ale caror modificari constituie veritabile capcane, fara
nici o iesire pentru animalele acvatice mici. O alta cunoscuta planta carnivora de la noi, din balti si
lacuri, este otratelul de balta (Utricularia vulgaris)
 
Tratament naturist: roua cerului se utilizeaza la prepararea ceaiului impotriva tusei, in
amestec cu cimbru si coacaze. Substantele continute de drosera au rol antibiotic.
 
In folclor, roua cerului este una din plantele careia i s-a atribuit renumele de "iarba
fierului", despre care se spune ca are puterea de a desface orice lacat.
Drosera rotundifolia
Drosera rotundifolia: detaliu
Lamaiul Familie: Citrus
Descriere: Originile lamaiului sunt invaluite in mister, dar unele surse afirma ca el este adus din
India. Ca majoritatea citricelor, ramurile lamaiului au tepi; frunzele sunt eliptice, ascutite, de
culoare verde-inchisa pe partea superioara si mai deschise pe partea inferioara. Florile sunt albe,
cu tente purpurii. Fructul lamaiului are coaja galbena, iar cantiatea de seminte depinde de
varietate (unele, cum sunt lamaile Armstrong, nu au seminte deloc).
Cultivare si ingrijire:Lamaii sunt o specie de citrice care sunt sensibile la frig. Varietatile de
lamai s-au adaptat bine la orice tip de pamant, atata timp cat acesta are un bun drenaj. Cultivarea
in pamant greu, lutos este problematica. Din cauza sensibilitatii la frig, lamaii trebuie amplasati in
casa intr-o zona orientata spre sud sau sud-est.Lamaiul se adapteaza si la niveluri relativ scazute
de lumina, dardaca vreti ca arbustul sa infloreasca si sa faca fructe, atunci asigurati-i cat mai
multa lumina. Daca nu puteti plasa arbustul intr-un loc in care sa beneficieze de lumina naturala,
folositi o sursa de lumina artificiala. Legat de umiditate, mai ales iarna trebuie sa luati masuri
speciale: o tava cu apa asezata in vecinatatea ghiveciului este o idee foarte buna. Stropirea
frunzelor nu este foarte efectiva in ceea ce priveste ridicarea gradului de umiditate, dar poate
ajuta la indepartarea prafului de pe frunze.

Pamantul. Lamaii sunt in general cultivati in climate calde si uscate, iar pamantul in acele zone
este arid, nisipos si fin, dar fertil. Ca planta de interior, lamaiul are nevoie de un compost
asemanator, dar mult mai fertil. Turba simpla nu este neaparat potrivita pentru ca mentine
umezeala si se aduna in jurul radacinilor, asa ca trebuie sa o amestecati cu o patre egala de nisip
care sa ajute la drenaj. Nu uitati ca radacinile trebuie sa respire, asa ca e bine sa utilizati si
pietricele.

Ghiveciul. Dupa cum am mentionat, radacinile lamaiului trebuie sa respire, asa ca ghivecele de
plastic sunt contraindicate. Cele mai bune containere sunt, de departe, ghivecele de teracota.
Alegeti unul care sa nu fie decorat cu modele pictate, pentru ca acestea inpiedica circulatia
aerului. Ghiveciul nu trebuie sa fie foarte mare, pentru ca lamaiului ii place sa stea mai inghesuit;
daca ghiveciul este prea mare, pamantul nefolosit de radacini va retine apa si va danuna
copacului.

Inainte de a planta lamaiul trebuie sa spalati bine ghiveciul pentru a inlatura pamantul vechi,
uscat si evenetualele particule. Un alt pas important este sa scufundati ghiveciul inainte de a-l
folosi, timp de 10 minute, in apa curata. Daca nu faceti acest lucru, atunci cand veti uda lamaiul
(la fel se intampla cu orice planta) pamantul se va indeparta de peretii ghiveciului pentru ca
teracota va absorbi toata apa; data ormatoare cand veti uda, apa se va scurge in zona libera
dintre pamant si peretele ghiveciului, fara sa ajunga la radacinile plantei.

Udarea. Lamaiul iubeste apa, dar prefera sa fie udat din abundenta la timpul potrivit si apoi lasat
pana se usuca putin pamantul. Udati bine arbustul, lasati sa absoarba apa, apoi repetati actiunea
10 minute mai tarziu, astfel ca pamantul sa fie bine imbibat cu apa. Dupa aceasta, nu mai udati
pana cand pamantul nu e uscat la suprafata. Nu uitati ca apa de udat trebuie sa fie la
temperatura camerei.

Tratarea cu fertilizator. Lamaii trebuie tratati cu o substanta fertilizatoare care se amesteca in

apa, si care trebuie folosita in perioada de crestere, o data la trei udari. Este recomandat sa
aplicati si o substanta care incurajeaza dezvoltarea foliajului, de trei ori pe toata perioada de
crestere. In fiecare primavara lamaiul trebuie sa primeasca un "tonic" compus din saruri si
minerale esentiale, care pot fi gasite la magazinele de specialitate. Citricele sufera din cand in
cand de deficienta de magneziu, care duca la ingalbenirea frunzelor, mai ales a nervurilor.

Temperatura potrivita. Lamaii nu tolereaza inghetul, cand isi pierd toate frunzele - in conditii
normale acestea nu cad pentru cativa ani. La temperaturi mai mici de 13°C lamaiul intra in
repaus. Sunt putine sanse ca un arbust care a inghetat putin sa aiba mult de suferit - ii vor creste
iar frunze, desi vor trece chiar si 12 luni pana sa isi reia culsul normal de dezvoltare. Arbustii care
au fost atinsi serios de inghet si care nu arata nici un semn de vegetatie timp de 8 saptamani sunt
cu siguranta deja morti. Temperatura optima pentru lamai pe perioada de iarna este de 13-18°C,
dar in timpul verii acestea pot urca si pana la 35°C.

Inflorirea. Lamaii infloresc de obicei primavara, prin ramurile tinere sau cele mai batrane. Odata
ce au aparut fructele mici, sa nu fiti dejamagiti cand veti vedea ca 95% din ele vor cadea fara
motiv - este un lucru normal. Un lamai mic, de 90 cm inaltime, poate duce pana la sfarsit numai
3-4 fructe din sezonul trecut si din anul in curs. Unii copaci au in acelasi timp fructe coapte, fructe
pe jumatate crescute si/sau noi si flori, pentru ca o lamaie se coace intr-o perioada de 8-18 luni,
adica pe mai mult de un sezon.Daca lamaiul este mare va trebui probabil sa legati ramurile pe un
suport, pentru ca sa nu se rupa.

Taierea lamaiului consta numai in scurtarea ramurilor foarte lungi, dezordonate, sau a ramurilor
tinere, incurcate. In rest nu are necesita taieri speciale de incurajare a infloririi, pentru ca acestea
apar in mod normal, la capatul ramurilor. Taiati in asa fel incat ramurile sa fie destul de scurte si
puternice pentru a putea tine fructele. De asemene, centrul copacului trebuie sa fie mai putin
dens, ca sa patrunda lumina.

Inmultirea:1.
Seminte - scoateti samanta din fruct, spalati-o bine si plantati-o cat mai
curand posibil intr-un ghiveci cu pamant, la 0,5-1 cm. Cu lumina, pamant cald si
umezeala, samanta va incolti in sapte zile de la plantare. Pe masura ce creste, aveti grija
sa inlaturati ramurile adiacente tulpinii, care cresc sub 20 cm de la nivelul solului. Unul
din dezavantajele cultivarii lamaiului din samanta este ca trebuie sa treaca chiar si zece
ani pana la aparitia primului fruct, fata de trei ani, cat dureaza la lamaii obtinuti prin
butasire.
2. Butasi.

Cum se recolteaza plantele medicinale

Foarte apreciate pentru efectele lor benefice, plantele utilizate in tratamentele naturiste
ale unor afectiuni pot fi recoltate chiar de noi, daca stim sa respectam cateva reguli
simple. In primul rand, trebuie sa cunoastem foarte bine specia pe care o cautam, atat din
punct de vedere al aspectului sau cat si ca areal de raspandire. Exista plante care traiesc
pe camp, altele care traiesc in paduri, pe pasuni si fanete, pe stancarii, etc. 

Trebuie sa cunoastem si partea din planta care se foloseste pentru obtinerea preparatelor pe
care le vom utiliza: ceaiuri, decocturi, extracte 
Exista perioade optime pentru recoltarea acetor parti din plante, atunci cand continutul lor in
ingredienti activi este maxim.  
 Radacinile se recolteaza toamna dupa caderea frunzelor sau primavara, dupa dezghet.
 Tulpinile, frunzele si florile se recolteaza in perioada infloririi. Exista unele plante de la care
frunzele se recolteaza in primele stadii de dezvoltare, imediat dupa aparitie (Exemplu: papadia)
 Scoarta se recolteaza primavara imediat cu plecarea in vegetatie a copacului
 Mugurii se recolteaza de asemenea tot primavara, cand sunt suficient de bine dezvoltati
 
Daca in cazul frunzelor si florilor pentru recoltare se alege o dimineata de zi senina, insorita, dupa
ce s-a evaporat roua, pentru recoltarea fructelor sau semintelor sunt potrivite zilele innorate si
racoroase  
Uscarea plantelor medicinale se face imediat dupa recoltare si ea trebuie facuta in spatii aerisite
si curate. Se va evita aparitia de mucegaiuri sau diferiti alti contaminanti prin asezarea plantelor
in straturi subtiri pe panza, nu pe material plastic. Dupa uscare, ele se pastreaza in saculeti de
panza sau pungi de hartie.
Depozitarea plantelor medicinale se face in incaperi racoroase, uscate, ferite de razele soarelui.
Este bine ca pe fiecare saculet sau punga sa scriem tipul plantei si anul recoltarii.

Merisorul
Vaccinium vitis idaea Descriere:Merisorul este o planta vivace, inalta pana la
30 cm, cu o tulpina cilindrica, taratoare, apoi dreapta. Frunzele sunt scurt
petiolate, persistente, de forma ovala, lungi de 1-3 cm, tari la pipait, pieloase,
adeseori crestate la varf, cu margini intregi si rasucite. Pe fata superioara sunt
verzi-intunecate, lucioase, iar pe cea inferioara palid-verzui, prezentand puncte
rare de culoare bruna. Florile sunt albe, usor roz, dispuse la varful ramurilor,
aplecate in jos in forma de clopotei. Fructele sunt sferice, carnoase, la inceput
albe apoi de culoare rosie lucitoare, cu multe seminte la interior. Infloreste in
lunile mai-iulie. Creste prin pajistile alpine si prin taieturile de padure.

 Recoltarea:
Frunzele se culeg de preferinta toamna, in lunile septembrie-octombrie,
deoarece in aceasta perioada contin maxim de principii active (arbutina).

 Mod de uscare:
Se usuca in straturi subtiri, in locuri umbroase si bine aerisite. Daca se usuca pe
cale artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C, de preferinta
35-40 grade C.
 Intrebuintari:
Frunzele au proprietati antiseptice si diuretice. De asemenea este si litotriptic,
recomandat in litiaze renale (pietre la rinichi). Intern: antidiareic, diuretic,
dezinfectant renal, astringent, antiinflamator al vezicii urinare(in afectiuni renale
se adauga putin bicarbonat de sodiu).
 Observatii:
Este contraindicat administrarea in timpul sarcinii.
Combaterea daunatorilor plantelor cu flori

Pentru plantele cu flori daunatorii cei mai raspanditi sunt: acarianul,

afidele.

Acarianul - se fixeaza de obicei pe partea inferioara a frunzelor de iasomie,

de trandafiri. Prezenta lui se constata dupa mici si subtiri fire de paianjen,
de culoare alba, care apar pe frunze. Pentru distrugerea acarianului
frunzele se pulverizeaza pe partea inferioara cu extract de tutun sau de
esenta de tutun.

Afidele ataca majoritatea plantelor cultivate pentru flori. Ele se ivesc pe plante in
colonii. Pentru combaterea lor plantele se pulverizeaza cu sulfat de nicotina. 

Cimbrisor Denumirea plantei: Cimbrisor (Thymus serpillum)

Fam. Lamiaceae

Denumiri populare: balsama, buruiana de balsam, cimbrisor de cimp, cimbrisor

salbatic, cimbru pasaresc, cimbru tirlit, cimbrul ciobanului, iarba-cucului, lamiita,
pimou, sarpunel, schinduf, simbru, sumuduc, serpunel, tamiita, timian, timisor,
timbrisoare. Ecologie si raspindire: Un subarboret mic cu flori albe sau rosii-
purpurii, cu tulpinile ascendente, inaltimea carora variaza de la 5-30 cm. Este
raspindita prin pasuni si finete uscate, pe coline si pe marginea padurilor, pe
soluri aride, pietroase si nisipoase, formind mici tufe.Perioada de vegetatie:
Infloreste din luna mai pina in septembrie.Perioada de recoltare: In perioada de
inflorire a plantei se recolteaza partea ei aeriana, care chiar si dupa uscare are
miros placut si aromat.

Boli in care se utilizeaza:

Uz intern: rinite cronice, lepra, enterocolite, dispepsii, viermi intestinali, boli
hepatice, bronsita, astm bronsic, laringite, traheite, tusa convulsiva, anemie, tonic
digestiv, tonic nervos (paralizie, apoplexie, scleroza in placi, trofie musculata),
reconfortant general, epilepsie, alcoolism, afectiuni renale, afectiuni cardiace,
gripa, guturai, stimularea secretiei de lapte, voma, abcese.
Uz extern: rani si ulceratii tegumentare, rinite cronice, reumatism, crampe
abdominale, stomacale si menstruale, spasme ale organelor pelviene (genitale).

Retete: Infuzie: una sau doua lingurite de planta taiata marunt la 250 ml apa
clocotita. Acest ceai se consuma in decursul unei zile, de trei ori, cite o ceasca
inaintea meselor principale, dar se poate consuma si mai concentrat folosindu-se
2-3 linguri de planta la 250 ml apa clocotita. Din acest ceai se vor bea 3-4 linguri
pe zi, tot inaintea meselor principale.
Sirop: Florile si tulpinile acestei plante, asezate intr-un vas de sticla peste care se
toarna (in straturi) zahar, se lasa sa stea la un loc insorit timp de 20 de zile. Se
filtreaza dupa acest timp siropul realizat punindu-se la foc mic fara a-l lasa sa
fiarba.Acest sirop este un excelent medicament pentru cazurile de raceli si
raguseli.
Tinctura: se recolteaza inflorescentele atit cit sa poata incape intr-o sticla de un l,
in care se introduce floarea fara a se indesa si peste care se toarna alcool pur.
Aceasta sticla se aseaza linga o sursa de caldura sau la soare si se lasa sa se
macereze planta timp de 2 saptamini. Este extrem de eficace pentru masaje la
copiii firavi, slab dezvoltati in scopul unei fortificari a membrelor.
Uz extern: In cazul durerilor abdominale, dureri de menstra, crampelor
abdomonale, se recomanda bai: 200-250 g planta la o baie completa. Planta se
pune in apa si se tine aproximativ 3 ore, dupa care se face baia obisnuita in care
se sta 15-20 de minute.

Din planta culeasa si uscata timp de 24 ore, se umple o pernita confectionata dintr-o
bucata de pinza, care este extrem de relaxanta daca se aplica pe fata crispata de insomnii
sau dureri.

Cum sa obtinem un ananas din fruct

Primul pas este cumpararea unui ananas. Aceasta este o problema, pentru ca ananasii copti au o
concentratie atat de mare de zahar, incat intra in fermentatie in 24 de ore. Daca fructul a fost
cules cand era copt, inseamna ca deja e fermentat cand ajunge in magazin. Daca atunci cand il
cumparati e putin verde, e mai bine, dar nu va avea acelasi gust bun.
 Rasuciti pana se rupe coroana ananasului. Indepartati pulpa
fructului pentru ca aceasta va putrezi si va ucide planta. Rupeti
toate frunzele din partea de jos a coroanei (2-3 cm) - se vor
vedea niste noduli mici care cresc in radacina.

Puneti coroana intr-un pahar si umpleti cu atata apa cat sa fie

acoperita partea de jos.

Asezati paharul intr-un loc luminos (dar nu in bataia directa a

soarelui, daca e vara) si in 4-6 saptamani vor aparea noile
radacini. Verificati calitatea si cantitatea apei zilnic. Unele
pareri sustin ca ananasul absoarbe apa prin coroana, asa
ca puteti pune apa in asa fel incat sa se adune la baza
frunzei.

Indiferent cat de atenti sunteti cand dati la o parte urmele de fruct de pe coroana, mai mereu
raman urme mici, care, daca nu sunt inlaturate, vor dauna plantei. O metoda simpla de a scapa
de ele este sa spalati baza coroanei la un jet slab de apa. De cate ori adaugati apa in pahar,
verificati daca exista zone putrezite; daca da, atunci inlaturati-le cu apa. De asemenea, spalati
paharul inainte de a-l umple din nou cu apa. Dupa sase saptamani radacinile au deja 5-6 cm;
atunci e momentul sa mutati ananasul intr-un pahar mai mare pentru ca radacinile nu trebuie sa
fie inghesuite. De cate ori adaugati apa e bine sa adaugati putin substanta hranitoare solubila.

La doua luni dupa ce ati pus coroana in apa radacinile sunt deja lungi de 10-12 cm. E timpul sa
plantati ananasul in ghiveci.
Faceti o groapa inalta de 7-8 cm adancime si turnati apa. Rasfirati radacinile si umpleti
usor cu pamant. Udati bine dupa ce terminati.

MacesulRosa caninaDescriere:
Macesul este un arbust, inalt de 1-3 m, avand ghimpi cu baza lata, iar varful
curbat in jos in forma de secera. Frunzele sunt compuse, formate din mai
multe foliole, de obicei 5-7, de forma ovala, dintate pe margini. La baza
frunzelor se afla doua frunzisoare mai mici (stipele). Florile sunt de culoare
roz, uneori albe, dispuse cate 2-3 la varful ramurilor. Fiecare floare este
formata din 5 sepale, 5 petale, numeroase stamine dispuse pe un
receptacul care la maturitate devine carnos si de culoare rosie. In acest
receptacul, numit impropriu fruct, se afla numeroase achene, in realitate
adevaratele fructe, carora in mod obisnuit li se spune seminte. Infloreste in
luna iunie. Creste prin tufisuri, pe dealuri, la marginea drumurilor si a
padurilor. Recoltarea:
De la maces se recolteaza fructele in diverse stadii de coacere. Recoltarea
incepe in momentul cand fructele trec de la culoarea caramizie spre rosu-
portocaliu. Acest moment corespunde cu sfarsitul lunii august si inceputul
lunii septembrie, perioada in care macesele contin cantitatea cea mai mare
de vitamina C, principiul lor activ de baza.
 Mod de uscare:
Pentru ca fructele sa-si pastreze continutul de vitamina C, ele trebuie uscate
imediat dupa recoltare. Uscarea lor se face numai pe cale artificiala la o
temperatura de 80-85 grade C. Din cca 2 kg fructe proaspete se obtine 1 gk
produs uscat.

 Intrebuintari:
Fructele de maces se folosesc ca vitaminizant pentru convalescenti si anemici.
Semintele se folosesc ca diuretic. Intern: colagog, coleric, tonic vitaminizant,
vasodilatator arterial, diuretic, impiedica formarea de calculi renali, inflamatii
intestinale.

 Observatii:
Perii care acopera semintele de macese sunt foarte iritanti, producand
mancarimi. Se vor utiliza manusi, haine bine inchise la gat si maneci, iar la nas si
gura se va purta masca din tifon. Ochii vor fi protejati cu ochelari.

 
Confuzii frecvente: cimbru sau cimbrisor?
Cand vine vorba de ierburi aromate, toata lumea a auzit despre cimbru si cimbrisor. Putini insa
cunosc diferentele. Toate speciile fac parte din aceeasi familie botanica, Familia Lamiaceae .
Este familia aromelor, familia plantelor care dau gust si savoare mancarurilor. In aceasta familie
mai intalnim alaturi de cimbru si maghiranul, salvia, levantica, busuiocul si menta. Plantele intre
care adesea se fac confuzii sunt  cimbrul de gradina, cimbrul de camp si cimbrisorul.
 
Cimbrul de gradina - Satureja hortensis
 
Din genul Satureja face parte Satureja hortensis, denumit si cimbrul de
gradina, cimbrul bun sau cimbrul mirositor. Cimbrul de gradina este o planta
anuala, utilizata drept condiment. Frunzele sale sunt netede si ascutite la varf,
placut mirositoare. Tulpina creste inalta pana la 30-60 cm; planta infloreste
incepand cu luna iulie pana toamna tarziu, florile sale fiind de culoare alb-violacee.
 
Cimbrul, atata timp cat este cultivat intr-un loc bine insorit, se multumeste cu putin. Creste pe
aproape orice tip de sol, rezista la seceta dar si la ploi abundente. Este in schimb o planta
posesiva care, precum mai toate rudele sale aromate, este sufocat repede de buruieni, de aceea
plivitul trebuie facut cat mai des. Cele mai aromate frunze se recolteaza atunci cand plantele au
inceput sa infloreasca.
 
Cimbrul de camp - Thymus vulgaris
 
Din genul Thymus face parte Thymus vulgaris, denumit cimbrul nemtesc,
cimbrul comun, cimbrul de camp sau lamaioara, planta care contine aceleasi
principii active ca si ruda sa cimbrul de gradina, si anume uleiuri eterice,
substante amare si diferite alte substante volatile. Spre deosebire de cimbrul de
gradina, cimbrul de camp este o planta multianuala care isi dezvolta in primele
stadii de dezvoltare o radacina pivotanta puternic ancorata in pamant. In urmatorii ani, radacina
se va ramifica iar din ramificatii vor pleca in vegetatie alte plante dand nastere unei tufe, alcatuita
dintr-o radacina si mai multe tulpini. Diametrul acesteia poate ajunge chiar la 50 cm, crescuta in
conditii optime. Tufa este insa mai scunda decat cimbrul de gradina. Frunzele sale sunt mai
rotunjite si un miros usor amarui.
 
Din punct de vedere al cultivarii, are aceleasi pretentii ca si cimbrul de gradina, respectiv un loc
insorit si ferit de vanturi puternice, si necesita multa atentie in privinta buruienilor.
 
Cimbrisorul - Thymus serpillum
 
Ruda salbatica a cimbrului de camp este cimbrisorul, Thymus serpillum, care
mai este numit tamaita sau iarba cucului. Este o planta pe care o intalnim pe
dealuri, pe pajisti sau pasuni alpine, in locuri mai greu accesibile precum
stancariile. Tulpina lui este taratoare si nu depaseste 10-15 inaltime. Frunzele sale
sunt mici si au un miros puternic aromat, usor iute. Se foloseste atat pentru
condimentarea mancarurilor cat si pentru prepararea unor ceaiuri in medicina
naturista. Are o actiune diuretica, coleretica, antihelmintica si antiseptica
intestinala, dar se recomanda ca stomahic-aromatic in tusea spastica, convulsiva si astmatica.
Fertilizarea terenului este bine sa se faca folosind numai ingrasaminte
organice, deoarece este mai sanatos si pentru dumneavoastra, cat si pentru
clientii amatori de legume proaspete, care vor aprecia foarte mult acest lucru.
Solul care este bogat in substante hranitoare va da o recolta mai mare, iar
legumele vor fi mult mai gustoase si mai bune calitativ. De aceea, daca detineti o
gradina de legume trebuie sa o fertilizati in fiecare an. Cel mai bun ingrasamant
pentru sol este gunoiul de grajd putrezit, care se aplica de regula toamna, la
pregatirea terenului. In functie de posibilitati, gunoiul se va aplica in primul rand
la culturile de castraveti, vinete, varza, conopida, tomate, ardei, cartofi,
dovlecei.Un alt ingrasamant organic este mranita , aceasta obtinandu-se in
amestec din gunoi de grajd foarte bine putrezit (vechi de 2-3 ani) si resturi
vegetale descompuse. Aceasta se foloseste in cantitati mai mici, aplicandu-se in
special la cuiburile vegetale, la plantare, insamantare sau la ingrasarea
suplimentara.Compostul se prepara foarte usor, din resturi vegetale, paie, frunze
uscate, buruieni smulse la plivit, cenusa, resturi alimentare, etc. Toate acestea
se asaza in gramada intr-un loc mai izolat. Coama gramezii va forma o scobitura
pentru ca apa de ploaie sa se stranga acolo si sa patrunda in interior. In lipsa
ploilor, gramada va trebui sa fie udata periodic cu apa sau cu urina de la
animale.

Odata la 3 luni, gramada de compost se va intoarce si se va muta alaturi,

straturile de sus se vor aseza la baza, iar cele de jos la coama. Dupa 2-3 ani se
va obtine un ingrasamant foarte valoros din punct de vedere nutritiv, care se
foloseste la fel ca mranita.
 Indiferent daca porniti sa amenajati o gradina Zen
sau daca adaugati gradinii dumneavoastre cateva
caracteristici legate de Zen, sunt cateva lucruri de care
trebuie sa tineti, cu siguranta, cont. In primul rand, va
trebui sa va asigurati ca aveti la baza un sol cu adevarat
uscat sau ca reusiti sa reproduceti foarte bine unul,
acesta fiind baza unei gradini de acest fel.
Cele mai importante elemente ale unei gradini Zen sunt
pietrele, cu care veti forma muntii in miniatura, nisipul,
de buna calitate, care va ajuta la crearea unor cascade,
mai mici sau mai mari, dupa gusturi. Nisipul folosit de
japonezi nu este unul asemanator celui de pe plaja, ci
nisip obtinut din granit pisat, normal, in diferite culori si
nuante, avand un diametru de aproximativ 2 milimetri.
Evitati sa folositi nisip foarte deschis la culoare
deoarece in lumina soarelui va produce straluciri
orbitoare, desi acelasi nisip ar putea lumina si gradinile
care sunt realizate in locuri mai intunecoase. Daca un
asemenea nisip nu este de gasit in zona in care stati,
atunci cel folosit pentru amenajarea spatiilor speciale
pentru curcani sau gaini este si el suficient de bun.

In ceea ce priveste rocile, alegeti unele foarte bine

sculptate sau modelate, pentru ca ele vor constitui inima
viitoarei fantani pe care o veti realiza. Tot la acest capitol
trebuie sa stiti ca insulele au o mare importanta pentru
japonezi, dat fiind ca ele reprezinta un simbol al insulei
de liniste pe care se aduna sufletele celor morti. De
asemenea, reprezinta un simbol al longevitatii si al
sanatatii, majoritatea gradinilor din Japonia avand un
asemenea element inserat in constructia lor, fie ca este
vorba de o singura piatra, fie de mai multe care sunt
adunate la un loc, pentru a genera o insula mai mare. Nu
putine sunt momentele in care insula imita forma unei
broaste testoase, aceasta fiind considerata un simbol al
longevitatii, crezandu-se ca ea traieste 10.000 ani.
La o astfel de constructie, la fel de comune pot fi
considerate si podurile, a caror utilitate nu este doar
aceea de a fi traversate sau a lega intre ele doua insulite,
ci si de a deschide o alternativa de perceptie care, altfel,
poate nu ar fi fost posibila. Si in cele din urma nu trebuie
sa uitam nici ornamentele, care, aranjate cu bun gust si
inspiratie, creeaza puncte de sprijin gradinii, oferind si
baza pe care sa aprecieze distantele existente intre
diferite puncte.
Gradina Zen...istorie si realizare
Karensansui, sau stilul japonez in gradinarit, isi traieste de secole existenta, dar de-abia
spre sfarsitul secolului al VI-lea, cu ajutorul budismului Zen, si-a facut cunoscuta
existenta la nivel general. Primele gradini au fost create in locuri in care omul sa le poata
bate cu pasul si priveasca, la o scara mult mai larga decat se practica astazi, in majoritatea
cazurilor. Aproape de secolul al XI-lea, calugarii Zen au adoptat ideea de a construi
gradini de gen pe pamant uscat, ele insele fiind asezonate de plante care se adapteaza
foarte bine solului mai arid sau chiar foarte arid, iar gradina de acest fel a ajuns sa
foloseasca mult mai multor scopuri decat celor initiale. Nu in ultimul rand, putem
mentiona ca acestea au ajuns si spatii in care doritorii se puteau acomoda cel putin cu
conceptele de baza ale filosofiei Zen. Nu numai ca aici se intentiona acumularea
principiilor de baza, dar se si presupunea ca intreaga aranjare a gradinii trebuia sa induca
contemplatia specifica. Pana la sfarsitul anului 1200, principiile de baza ale unei astfel de
gradini au fost stabilite si, de atunci, ele au suferit repetate rafinari si extensii. Gradinile
sunt numite "kansho-niwa" sau gradini de contemplare, iar denumirea generica sub care
sunt cunoscute este de "gradina zen". De aici, extinzand termenul, orice gradina japoneza,
mai mica sau mai mare, poarta denumirea de "zen".

Cultivare ecologica
Cultivarea zarzavaturilor in mod ecologic promite a fi o speculatie
castigatoare pentru fermieri. Un sol fertil si un climat favorabil pot
determina o buna productie pe tot parcursul unui an.

Schimbari de atitudine.

Agricultorii sunt inca foarte influentati de conceptul gresit de "productie mare cu

pesticide scumpe". Fermierul cheltuieste mai mult cumparand fertilizatori si
pesticide scumpe. Problema este, in principal, de atitudine.
Este posibil sa produci mai mult cu mai putine cheltuieli. Agricultorii dintr-o
statiune agricola din Statele Unite au condus demonstratia cultivand si ingrijind
zarzavaturile in mod ecologic in ferme.
De fapt, experimentul avea ca scop sa arate efectul fertilizatorilor ecologici, al
practicilor conservarii pamantului si al
diferitelor practici manageriale asupra productiei zarzavaturilor si sa compare
avantajele economice asupra celor care au cultivat neecologic.
Experimentul a incercat, de asemenea, sa arate ca se poate cu
ajutorul cultivarii ecologice sa economisesti mai mult, mai ales pentru fermierii
mici, legati de conceptul "sa produci mai mult cu mai mult".

Tehnologie demonstrata.

Demonstratia a avut loc intr-o arie inchisa. Imprejmuirea ariei poate fi o

modalitate de a conserva pamantul si de a evita eroziunea solului. In aceasta
arie au fost plantate zarzavaturi ca rosii, morcovi, varza, fasole. Pentru sursele
nutritive s-au folosit fertilizatori ecologici, mai ales balegarul de la ferma, pus in
cantitate de 5t/ha si 10 sacose de fertilizator organic comercial.

Asigurarea profitului cu ferma organica.

Ingrasamantul natural a dat rezultate mai bune in ceea ce priveste productia in comparatie
cu recolta scoasa din fertilizatori organici comerciali. Aceasta datorita faptului ca
eliberarea inceata a nutritivilor din ingrasamantul natural micsoreaza pierderile nutritive
ducand la intelegerea motivului cresterii productiei.
Acesta mai serveste si ca intaritor al solului, retinand umiditatea si imbunatatind structura
si drenajul intern.
Din punct de vedere al marketingului, fermierii au putut vinde usor recolta fiind vorba de
produse ecologice. 

Efecte benefice: astringent, bacteriostatic, scade zaharul din sange

Parti utilizate: frunze, fructe

Sinonime: Afin de munte, Afin negru, Afinele, Coacaza, Pomusoara.

Descriere
Afinul este un arbust inalt pana la 30-50 cm, cu tulpini taratoare si cu ramuri
opuse, verzi, cu marginile costate. Frunzele cad toamna. Ele sunt alterne, de
forma ovala, glabre, lungi de 1-3 cm, cu marginea dintata marunt, prezentand un
petiol scurt. Florile sunt de forma globuloasa, de culoare alb-roz, corola
terminandu-se in 5 dinti. Fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-
albastruie, cu aspect brumariu, continand numeroase seminte marunte. Sucul lor
este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-aromat. Afinul infloreste in lunile mai-
iunie. Creste in regiunea de munte prin taieturile de paduri, mai ales prin goluri
alpine, in asociatie cu merisorul, unde formeaza tufarisuri compacte si intinse.
Recoltarea
De la afin se recolteaza frunzele si fructele. Frunzele se culeg tot timpul verii
pana toamna tarziu, rupandu-se ramurile fara flori. Fructele se aduna cu mana
sau cu ajutorul pieptenilor, atunci cand sunt deplin coapte (iulie-august). Dupa
recoltare se inlatura resturile de frunze, ramuri sau alte impuritati.

Mod de uscare
Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in locuri umbrite si bine aerisite. Daca
se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade
C. Din 3-4 kg frunze proaspete, se obtine 1 kg produs uscat. Fructele se intind in
straturi subtiri in camere incalzite, pe rame cu plasa de sarma galvanizata. Se
pot usca si in uscatoriii sistematice unde temperatura nu trebuie sa depaseasca
60-70 grade C.Dupa uscare se lasa 2-3 zile si apoi se ambaleaza. Din 7-8 kg de
fructe proaspete se obtine 1 kg produs uscat.
Intrebuintari
Frunzele se folosesc sub forma de ceai ajutator in diabet, iar fructele in
tratamentul diareei si in alte boli de stomac. Intern: antidiareic, diuretic, antiseptic
urinar, creste acuitatea vizuala, adjuvant in tratamentul de baza al diabetului,
antiseptic intestinal, antihelmintic.

Observatii
A nu se recolta din greseala fructele speciei Vaccinum uliginosum care se
deosebesc de afine prin sucul albicios ce-l contin. Afinele prin strivire dau un suc
negru-violaceu.