c






 



Herbarul este o colecţie de plante uscate prin presare, aranjate pe coli speciale şi ordonate în funcţie

de tematica acestuia.

Se cunosc mai multe tipuri de herbare, clasificate după o serie de criterii:  

cuprind taxoni vegetali aranjaţi în ordine sistematică;  !" # cuprind taxoni

vegetali grupaţi în fitocenoze; !" plantele sunt grupate în funcţie de biotopul din

care au fost colectate;  !" cuprind taxoni vegetali ordonaţi în funcţie de ciclul lor

de dezvoltare (perioada de înflorire şi fructificare etc.);  !" sunt inserate specii

diferite, grupate după criterii morfologice (tipul de aparat vegetativ, tipul de organ vegetativ

rădăcina, tulpina, frunza sau reproducător floarea ş.a.);  $ %! $! omului şi

animalelor (herbare cu plante alimentare, medicinale, furajere, melifere, ornamentale, herbare cu

plante tehnice etc.).

!&$!

Tehnica de întocmire a unui herbar implică o serie de operaţii succesive: herborizarea, uscarea prin

presare, determinarea (identificarea taxonilor), aranjarea pe coli şi conservarea plantelor.

c
' constituie operaţia de colectare a plantelor.

Pentru herborizare sunt necesare o serie de ustensile şi materiale (Fig. 148):

lupa (cu putere de mărire de 10x şi 20x) este necesară pentru o primă identificare a plantelor pe

teren, facilitând observarea unor caractere morfologice inaccesibile ochiului uman;

deplantor/deplantator metalic (lopăţică) cu ajutorul lui se scot plantele superioare tericole

împreună cu porţiunea lor subterană;

cuţit cu lama lungă şi bine ascuţită util la desprinderea lichenilor şi muşchilor de pe substrat

(scoarţa arborilor, pietre, lemne, pământ);

dalta şi ciocanul necesare pentru obţinerea unor fragmente de stâncă pe care se dezvoltă unele

grupe taxonomice de talofite;

botanieră (cutie specială din tablă, de formă cilindrică) în care se depozitează temporar plantele

colectate pe teren; în lipsa acesteia pot fi utilizate pungi de material plastic;

presa de teren este necesară deoarece unele plante trebuiesc introduse în presă imediat după

colectare; presa este formată din două plăci de placaj sau carton, de formă dreptunghiulară (30 x 45
cm), ce pot fi strânse cu chingi sau benzi de cauciuc, între care se prind colile de sugativă (sau foile de

ziar), intercalându-se şi câteva coli de carton gofrat pentru a asigura aerisirea;

±
. Î  ! !&%!!: c- deplantor; ( )cosor; *- daltă; + - lopăţică;

, - botanieră; -- presă de teren.

hârtie sugativă specială sau în lipsa acesteia hârtie de ziar, necesară la presarea plantelor pe teren;

etichete pe care se vor nota imediat după colectare, denumirea plantei (dacă aceasta poate fi

identificată pe teren), localitatea, staţiunea, altitudinea, expoziţia şi data colectării;

caiet de teren în care se trec toate datele referitoare la plantele colectate;

harta regiunii în care se face deplasarea şi o busolă indispensabile pentru orientarea în teren;

altimetru indispensabil în cazul în care deplasarea se face într-o regiune colinară sau montană,

pentru aprecierea corectă a altitudinii staţiunilor. Prin .$ se înţelege totalitatea factorilor de

mediu ce acţionează asupra plantelor dintr-o anumită localitate sau dintr-un loc determinat (relief,

altitudine, expoziţie, tipul de sol, pH etc.).

!!$!$ se face în mod diferit pentru diferitele grupe taxonomice.

 datorită particularităţilor lor biologice, pot fi colectaţi în tot timpul anului. Este de preferat ca

materialul biologic să fie colectat pe timp umed, când talurile nu se rup.

Colectarea se face cu un cuţit prin intermediul căruia lichenii pot fi desprinşi de substrat împreună cu o

porţiune din acesta. Pentru lichenii saxicoli, crustoşi se va utiliza dalta şi ciocanul, cu ajutorul cărora se

pot obţine fragmente din stânca pe care se dezvoltă aceştia.

 /.:

fiecare eşantion lichenic va fi desprins cu o porţiune de substrat, acordându-se o atenţie deosebită

marginii talului şi apoteciilor (peritecii), care trebuie să însoţească eşantionul, fiind caractere de

determinare;

lichenii saxicoli şi gelatinoşi fiind foarte fragili, trebuie manipulaţi cu multă atenţie; pentru lichenii

gelatinoşi, uscaţi se recomandă ca înainte de ambalare să fie uşor umectaţi, ceea ce le conferă

elasticitatea necesară.

probele colectate se ambalează imediat, separat, în pliculeţe numerotate, confecţionate în prealabil

în acest scop (Fig. 149).

Pentru   tehnica de colectare este în general asemănătoare cu cea a lichenilor. Exemplarele

Äcomplete´ se curăţă bine de resturile organice şi minerale. Pentru muşchii care înmagazinează multă

apă este necesară îndepărtarea acesteia prin tamponare cu hârtie sugativă sau lăsându-i să se zvânte

la un loc uscat şi bine aerisit. Muşchii presaţi se pun de asemenea în plicuri confecţionate în acest scop

(Fig. 149).

±
. ¢0$!$0 .%!$!.!

 pentru ambalarea şi conservarea lichenilor şi muşchilor.

 . La colectarea cormo-fitelor terestre se va utiliza deplantorul pentru detaşarea plantei de

substrat împreună cu organele sale subterane (rădăcini şi tulpini ± rizomi, tuberculi, bulbo-tuberi sau

bulbi).

 /.:

plantele nu se colectează pe timp ploios şi nici pe arşiţă;

se colectează numai plante sănă-toase, complete, cu toate organele vege-tative (rădăcină, tulpină,

muguri, frunze) şi reproducătoare (spice sporifere, sori, conuri, flori); dacă pentru determinare sunt

necesare şi fructele, aceeaşi plantă va fi colectată în diferite stadii fenologice (în perioada de înflorire

şi după maturarea fructelor);

plantele erbacee cu habitus mic se colectează integral; de la plantele erbacee de dimensiuni mari se

pot îndepărta acele porţiuni de tulpină care nu prezintă importanţă taxonomică;

organele tuberizate se secţionează reţinându-se numai o parte din acestea, pentru a putea fi mai

uşor presate şi uscate;

de la plantele lemnoase (arbori, arbuşti, subarbuşti) se vor lua doar acele părţi care sunt strict

necesare pentru determinarea lor (ramuri tinere cu frunze şi muguri, flori, fructe, iar uneori şi

eşantioane de ritidom);

se recomandă a se colecta mai multe exemplare din aceeaşi specie, dar $ /!$0&

%!!12!, 1'$!!3$ /!$;prezenţa

plantei va fi notată în caiet şi dacă este posibil i se va face o fotografie;

de fiecare plantă colectată se va ataşa câte o etichetă care va cuprinde datele mai sus menţionate;

plantele pot fi introduse imediat în presă sau depozitate şi transportate în botaniere sau pungi de

material plastic.

(
 3$ 

Presarea şi uscarea plantelor colectate se face în linii generale, în mod similar la toate grupele de

plante. Cormofitele terestre transportate în laborator, trebuiesc imediat presate şi uscate.

Fiecare plantă se curăţă bine de pământ, se aşează pe hârtia de filtru specială sau pe hârtie de ziar.

Aşezarea plantelor se face într-o poziţie cât mai naturală. Frunzele şi florile se vor etala (se vor

întinde) foarte bine; cel puţin una sau două frunze vor fi răsucite cu 180° pentru ca la determinare să
se poată analiza cu uşurinţă ambele feţe foliare. Florile vor fi de asemenea, cât mai mult posibil

desfăcute pentru a facilita analiza detaliată a componentelor lor.

Înainte de a fi aşezate pe coli, organele tuberizate (rădăcini, rizomi, bulbi şi tuberculi) vor fi

secţionate, de regulă longitudinal, reţinându-se numai părţile esenţiale ale acestora.

Dacă plantele sunt de dimensiuni reduse, pot fi aranjate pe aceeaşi coală două sau mai multe

exemplare din aceeaşi specie.

Alături de plantă (e) pe fiecare coală se aşează şi eticheta pe care au fost completate toate datele

menţionate.

Plantele mari care depăşesc cadrul hârtiei de presare se îndoaie făcând 2±3 coturi, potrivindu-se pe

dimensiunile hârtiei, cu o aranjare cât mai naturală a rădăcinii, frunzelor şi florilor.

Peste fiecare coală pe care au fost aranjate plantele, se pune aşa numitul Ästrat tampon´ format din

două sau trei coli de sugativă sau hârtie de ziar.

Plantele cu spini, ghimpi, cele lipicioase (cleioase) şi cele suculente se presează separat.

Pentru plante cu organe suculente se recomandă a se aşeza sub şi peste acestea un strat subţire de

vată hidrofilă care asigură o mai rapidă şi mai perfectă presare a lor.

Plantele trebuiesc aranjate în aşa fel, încât în permanenţă pachetul ce se formează să aibă o formă

perfect paralelipipedică. Când pachetul are înălţimea de 40±50 cm se introduce între plăcile presei şi

se strânge cu chingi. În lipsa presei poate fi utilizată o placă de lemn (35 x 50 cm) care se aşează

peste pachetul de plante, iar peste aceasta o greutate corespunzătoare care să asigure presarea

optimă. Plantele trebuiesc ţinute în presă până la completa uscare fiindcă altfel se încreţesc (în special

florile şi frunzele).

Plantele se usucă în decurs de mai multe zile, dar este necesar ca Ästratul tampon´ să fie schimbat în

fiecare zi, hârtia umectată fiind schimbată cu alta perfect uscată (Fig. 150). Putem să ne dăm seama

dacă plantele sunt complet uscate, prin atingere cu mâna; dacă nu sunt reci înseamnă
 ±
 .¢ $!0 2!$ %!!

*
4

Identificarea taxonilor este o operaţie deosebit de importantă. Pentru determinarea taxonilor sunt

utilizate: determinatoare pentru grupul respectiv (talofite, cormofite), albume, atlase etc. În

determinatoare sunt incluse cheile dichotomice, diagnozele, desenele şi fotografiile habitusului

taxonilor sau a unor caractere morfologice şi anatomice esenţiale. Comparând caracterele morfo-

anatomice ale plantei de determinat cu cele incluse în chei, diagnoze, desene şi fotografii se poate

ajunge în final la cunoaşterea taxonului căreia îi aparţine specimenului respectiv.

+
%!!%!!0

După uscare, presare şi determinare plantele vor fi aranjate (montate) pe coli de herbar. Colile de

herbar sunt cartoane duplex, albe cu dimensiuni de 42 x 29 cm.

Plantele se fixează pe cartoane prin fâşii înguste de hârtie gumată, de circa 2±3 mm lăţime.

În colţul din dreapta-jos al colii se lasă suficient loc pentru lipirea etichetei care va cuprinde:

denumirea ştiinţifică (genul şi specia) şi populară, localitatea, staţiunea, altitudinea şi numele celui

care a colectat şi determinat planta.

Talofitele (licheni, muşchi) vor fi ambalate în pliculeţe speciale, confecţionate din coli albe de hârtie

(Fig. 149). Acestea la rândul lor vor fi lipite pe coala de herbar. În funcţie de mărimea pliculeţelor pe

aceeaşi coală pot fi lipite 2-8 pliculeţe, având însă grijă ca plicurile de pe o coală să alterneze cu cele

de pe coala anterioară şi următoare (Fig. 151.1.).

Pe fiecare carton se va lipi o singură plantă, dacă aceasta este mare sau mai multe, în cazul celor mai

mici, dar care trebuie să aparţină aceleiaşi specii sau aceluiaşi taxon infraspecific. Dacă este posibil se

vor lipi pe aceeaşi planşă mai mulţi indivizi aflaţi în diferite faze fenologice (Fig. 151: 2±4).

După lipirea tuturor plantelor, colile se grupează după criterii taxonomice (pe încrengături, clase,

ordine, familii, genuri şi specii) sau în alt mod, în funcţie de scopul pentru care a fost întocmit herbarul

respectiv.

±
. M05%!$!.!%!!0: 1a, 1b, 1c. Modalităţi de

aranjare a cormofitelor pe colile de herbar în cazul exemplarelor de talie mică (2), medie (3) şi mare

(4).
Ê