Liceul ,,Charles Laugier Craiova

coala Postliceal Sanitar

PORTOFOLIU
PLANTE MEDICINALE

Elev: Dumitracu (Berceanu) Nicoleta

Anul: I C, AMF
Modulul: BOTANIC

CUPRINS

1. Introducere....3
2. Recoltarea,uscarea i conservarea plantelor medicinale...3
3. Modul de administrare si consum al plantelor cu efect terapeutic...5
4. Suntoarea.....6
5. Ginseng.....10
6. Drcila..12
7. Mueel.....13
8. Ppdia.....14
9. Concluzii...15
10. Bibliografie.....16

PLANTE MEDICINALE
1. INTRODUCERE
Plante medicinale plante care pot fi folosite n scop profilactic sau de
tratament. Dup cum arat spturile arheologice, plantele se utilizeaz n scop curativ
de circa 5000 de ani. Date despre acest lucru se gsesc n operele lui Hipocrat, medic cu
renume (sec.4 .e.n.), Dioscorid, fondatorul farmacognoziei n Europa (sec.I e.n.)., Pliniu
cel Btrn, savant roman (sec.I e.n.). Numeroase lucrri despre plante medicinale are
Ibn-Sina (Avicena), medic i cercettor al naturii (sec.10 e.n.). Pe teritoriul Moldovei
plante medicinale sunt de asemenea cunoscute din timpuri strvechi, ns tratamentul
cu ajutorul lor a avut aici mult timp un caracter empiric i se baza pe tradiii, care, de
cele mai dese ori, purtau amprenta misticismului. Astzi folosirea plantelor medicinale
se bazeaz pe serioase cercetri biochimice, farmacologice i clinice.
n practica medical organele vegetale bogate n substane biologic active se
numesc droguri. La unele plante medicinale se gsesc n toate organele (de ex., la
nalba-mare), la altele n anumite organe. Efectul terapeutic depinde de substanele
farmacologic active, din care fac parte alcaloizi, glicozidele, saponinele de natur
triterpenic i steroidic etc. Multe plante medicinale conin compui fenolici (ligane,
cumarine, furocumarine, flavonoizi, taninuri etc.). O grup deosebit de substane
farmacologic active o constituie uleiurile eterice. Unele plante medicinale acumuleaz
n organele lor acizi organici, mucilagii, substane amare etc. Farmacologic active pot
fi i vitaminele. Dup mecanismul de aciune biologic asupra organismului, substanele
din plante medicinale posed proprieti tonicardiace (accelereaz ritmul btilor
inimii), antihipertensive (micoreaz tensiunea arterial), hemostatice (contribuie la
oprirea scurgerilor de snge), astringente (au un efect antiinflamator, analgezic,
stimuleaz cicatrizarea leziunilor), expectorante (uureaz eliminarea flegmei sau a
mucozitilor din cile respiratorii), antimicrobiene (mpiedic nmulirea microbilor),
antiparazitare (contribuie la eliminarea paraziilor din organism) etc.
n scop terapeutic plante medicinale se folosesc proaspete, aplicnd organele
lor (de ex., frunzele de ptlagin) puse direct pe ran, tieturi sau indirect, adic obinnd
din ele preparate medicamentoase. n condiii casnice se utilizeaz, de obicei, extracte
apoase, care se pot prepara prin urmtoarele procedee: 1) turnnd peste drogul dozat (o
lingur de mas) un pahar de 200 ml de uncrop (infuzare la cald fr ferbere); peste 15
min. (pentru unele plante peste o or) coninutul (infuzia) se strecoar i se
ntrebuineaz n corespundere cu indicaiile medicului; 2) innd n prealabil drogul n
ap rece (uneori pn la 24 de ore); ulterior amestecul obinut se fierbe (florile i
frunzele 10-15 min., scoara i rdcinile 30-40 min.), iar la filtratul (decoctul)
fierbinte se adaug ap fiart pn la volumul iniial; 3) amestecnd planta mrunit cu
uncrop pn se obine o past, care se aterne pe o bucat de pnz i se aplic la partea
bolnav a o obloji (aa se aplic cataplasmele); 4) adugnd infuzie sau decoct n ap
pentru baie etc. Se recomand ca aceste preparate s fie folosite n aceiai zi. Din drogul
uscat se pot obine i extractele alcoolice (tincturi), extracte fluide i extracte uscate,
Sunt de o calitate nalt tincturile i extractele procurate de la farmacie. Plante
medicinale vor fi calitative, dac la recoltarea, colectare i uscarea lor se vor respecta
anumite reguli.

Recoltarea plantelor medicinale trebuie fcut respectndu-se cu strictee

termenele optime i msurile pentru pstrarea plantelor proaspete pn la uscare. Plante
medicinale se recolteaz pe timp favorabil, de regul. Uscat. Rizomii i rdcinile se
recolteaz toamna, dup ce se usuc partea aerian a plantei, sau primvara, la nceputul
vegetaiei; mugurii i scoara numai primvara, cnd ncepe se circule intens seva;
frunzele cnd au ajuns la dezvoltarea maxim, dar pn la apariia organelor
generative; florile n faza lor de butonizare i nflorire; fructele cnd i capt
culoarea caracteristic speciei sau soiului respectiv, dar pn la ngheuri.
Uscarea corect a plantelor medicinale colectate asigur pstrarea prilor
necesare ale lor. Cea mai raional este uscarea la aer sau n ncperi, bine aerisite
(oproane, mansarde, poduri). Fructele, seminele, rizomii, rdcinile, organele bogate n
alcaloizi i substane tanante pot fi uscate la soare. plantele medicinale otrvitoare i
cele cu miros specific se usuc ntr-un loc aparte.
Efectul tratamentului cu plante medicinale nu ntotdeauna se resimte imediat,
de acea, n cazul bolilor acute grave sau al celor cronice, acest tratament poate fi
riscant, deoarece din cauza lui se poate ntrzia cu tratamentul medicamentos necesar i
urgent. nainte de a utiliza plante medicinale bolnavul trebuie s cear sfatul medicului.

2. Recoltarea,uscarea i conservarea plantelor

Deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia dialectica
substanta aciva- actiune farmacodinamica, de prima importanta este calitatea materiei
prime.
Primul element pentru obtinerea unei materii prime de buna calitate il constituie
cunoasterea organului de planta cu continutul cel mai ridicat in substante active( radacini,
rizomi, parti aeriene, scoarta, flori, Frunze, fructe, seminte).
Al doilea element important, legat tot de continutul in substante active, este momentul
optim de recoltare:

Partea
recolteaza

care

se

Perioada recoltarii

Organele subterane:
-frunzele
-iarba
Florile si inflorescentele
Fructele si semintele

-perioada se repaus din primavera

si
toamna
-de la aparitie pana la inflorirea
plantelor
-la inceputul inforitului
-de la inceputul pana in toiul
infloritului
-aproape de maturitate deplina(la
cele
care
se
scutura)
sau
la
maturitate( la cele
care nu se scutura)
Tot in legatura cu acest factor sunt si perioada de zi si conditiile meteorologice
cand se face recoltarea. In general, plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat,
dimineata, dupa ce roua s-a evaporat sau dupa amiaza, pana la apusul soarelui. Plantele
4

continand uleiuri volatile se vor recolta, in special, pe timp noros sau dimineata, inainte
de rasaritul soarelui. Radacinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) si tuberculii
(Tubera), cu alte cuvinte partile subterane ale plantelor,se recolteaza primavera timpuriu,
inainte de formarea mugurilor sau a partilor aeriene ale plantei sau toamna tarziu dupa
ofilirea partilor aeriene.
Partile aeriene (Herba) ale plantei, impropriu numite iarba prin vulgarizarea
termenului latin herba se recolteaza, de obicei, cu putin inainte de inflorirea completa
sau in timpul infloririi. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera, in nici un
caz prin smulgere. Mugurii foliari ( Gemmae sau Turiones) se recolteaza primavera
devreme, inainte de desfacerea lor. Se recomanda ca mugurii sa se recolteze in parchetele
de exploatare forestiera. Scoarta sau coaja (Cortex) tulpinilor, ramurilor sau radacinilor
se recolteaza, in special, primavera, la inceputul vegetatiei, cand se desprinde mult mai
usor.
Frunzele ( Folium) se recolteaza dupa ce au ajuns la maximum de dezvoltare,
manual dar nu prin strujire pentru a nu se zdrobi, marind astfel suprafata de contact cu
aerul si pentru a nu se distruge celulele ce contin uleiuri volatile.
Florile(Flores) pentru unele specii se recomanda sa se faca in boboc, iar pentru
altele la inceputul infloririi sau in timpul infloririi,inainte de inflorire.
Fructele (Fructus) se recolteaza unele in parga (macese), cand contin maximum
de vitamine, iar altele cand au ajuns la coacere (afine,ienupere). Semintele (Semen) se
recolteaza cu putin inainte de completa maturitate, apoi se intend imediat pentru uscare in
straturi subtiri.
Uscarea. Inainte de uscare se va proceda la o conditionare a partilor de planta,
intelegand prin aceasta indepartarea corpurilor straine, a partilor din planta care nu sunt
indicate, partile alterate sau atacate de insecte. La materia prima care nu se prelucreaza
imediat dupa recoltare se face uscarea pe cale naturala la soare sau la umbra..In tabelul
urmator sunt prezentate cantitatile si durata uscarii la umbra a materiei prime:
PRODUSUL DE USCAT CANTITATEA
DATA USCRII(zile)
(kg/mp)
Vara
Primvara sau
Toamna
Flori
0,25-0,50
3-8
8-14
Frunze
si
ierburi 0,50-1,0
3-8
10-14
subtiri
0,50-1,0
10-14
12-21
Frunze
si
ierburi 1-2
14-21
21-31
groase
1-2
30-35
35-60
Radacini subtiri
Radacini groase
In timpul uscarii produsul se intoarce, pentru a evita decolorarea, incingerea si
deprecierea calitatii.
Temperatura si conditiile de uscare influenteaza puternic continutul in principii
active. Dupa uscare produsul se sorteaza pe calitati, se ambaleaza, se eticheteaza si se
pastreaza pana la livrare.

3.Modul de administrare al plantelor medicinale

Modul de administrare consta n obtinerea substantelor medicamentoase din
plante. Se pot folosi diferite procedee de preparare ca: infuzia, decoctul, maceratul, baile,
5

tincturile etc., care n general se bazeaza pe extractia principiilor active, folosindu-se

dizolvanti ca: apa, vinul, alcoolul, otetul, uleiul etc. Aceasta se poate face prin
cunoasterea si respectarea unor reguli privind prepararea, folosirea, pastrarea extractelor
fitoterapeutice. Cele mai uzuale metode de administrare a plantelor terapeutice sunt:
- Adausul pentru baie,
- Baile complete,
- Baile de sezut,
- Baile reci locale,
- Cataplasmele,
- Compresele cu aburi din plante,
- Infuzia,
- Maceratul la rece i la cald,
- Oteturile aromatice,
- Pasta de plante,
- Siropurile,
- Tinctura,
- Uleiurile terapeutice.

I.

SUNATOAREA

1) PREZENTARE GENERALA
Plant medicinal numit popular sunatoare (lat. Hyperium perforatum L.) sau
buruiana-de-naduf, buruiana-de-pe-rozor, crucea-voinicului, drobisor, floarea-lui-loan,
hemei-de-pamtnt, lemnie, inchegatoare, osul-iepurelui, pojarnita, sburatoare, sunaica,
sovirvarita. Numele popular de sunatoare provine de la faptul ca in fructele mature
semintele desprinse suna la cea mai mica atingere.
2) INCADRAREA SISTEMATICA A PLANTEI
2.1. Hypericum perforatum L.;
2.2. Familia: Hyperaceae;
2.3. Ordin: Theales;
2.4. Clasa: Magnolidae;
2.5. Increngatura: Angiospermatophyta
2.6. Regn: Vegetal
3) RASPANDIREA GEOGRAFICA
Sunatoarea (Hypericum perforatum L.) este o planta indigena in Europa, Africa
(zona de nord si de sud), Asia, Australia, America de Sud si este naturalizata si in
America de Nord.
La noi este intalnita in toata tara, de la campie pana in regiunea subalpina, dar cu
precadere in regiunea deluroasa in fanete, locuri necultivate, ochiuri de padure.
4) DESCRIERE GENERALA
Sunatoarea este o planta erbacee, perena. Are tulpina dreapta, lemnoasa, in partea
inferioara, cu doua muchii longitudinale echidistante, creste pana la 20-100 cm inaltime
si prezinta numeroase ramuri sterile (fara flori). Frunzele sunt sesile, ovat-eliptice cu
marginea limbului intreaga, cate doua opuse si privite in transparenta (inspre lumina) se
observa prezenta unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor ce dau
impresia de perforare (sunt aglomeratii de celule secretorii). Florile de 2cm in diametru
sunt dispuse in corimb, in farful tulpinii si a ramurilor nesterile. Florile au caliciul si
6

corola pentamere, sepale lanceolate, petale galben aurii cu puncte negre. Floare prezinta
gineceu superior, sincarp, trilocular si androceu superior numeros. Fructul este capsula
ovala. Planta emana un miros balsamic si are gust aromatic-amar, astringent.
Hypericum perforatum L. : F =

K5C5 AG(3)

5) PRINCIPII ACTIVE ALE PLANTEI

5.1. hipericina (0,1-0,2%) (este o naftodiantrona), de culoare rosie-violet, cu
fluorescenta in UV;
5.2. ulei eteric (0,05-0,1% in tulpina si 0,40-0,50% in flori);
5.3. flavonoide (rutina, cvercetina, hiperozid;
5.4. rezine;
5.5. tanin (12%);
5.6. hiperforin;
5.7. acid cafeic, ascorbic,nicotinic,valerianic si clorogenic;
5.8. carotenoide;
5.9. saponine;
6) CALITATI CURATIVE SI ACTIUNE FARMACEUTICA
Utilizari terapeutice: Se utilizeaza ca balsamic antiinflamator al cailor bronsice si
genito-urinare, ca antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, cicatrizant si antiulceros.
Poseda actiune hipotensiva si vasodilatatoare. De asemenea o actiune diuretica. A fost
pusa in evidenta si este folosita, pentru actiunea coleretica si colagoga, administrandu-se
sub forma de infuzie sau decoct. Mai are si unele proprietati antibiotice, nefiind cunoscut
principiul responsabil de aceasta actiune, iar hipericina ii confera proprietati
fotosensibilisatoare, datorita unui efect fotodinamic.
Ca macerat uleios, Oleum Hyperici coctum sau untul de sunatoare este folosit,
indeosebi in medicina populara, ca cicatrizant, in tratamentul arsurilor iar intern in
tratamentul ulcerului gastric. Actiunea hipericinei este asemanatoare hematoporfirinei,
produs de degradare al hemoglobinei, cu proprietati antidepresive. Este, de asemenea
importanta, actiunea de vitamina P a sunatoarei determinata de glicozidele cvercetolului
si in primul rand de hiperozida. Acesteia catena glucidica constituita din galactoza, ii
confera o mai buna solubilitate, difuziune si permeabilitate, ceea ce explica si actiunea sa
vasodilatatoare. Hyperici herba intra in compozitia ceaiului anticolitic, gastric nr.2,
hepatic nr.2, preparate farmaceutice precum Fitogastrin
7) PERIOADA DE RECOLTARE
Se considera perioda de recoltare intraga perioada de inflorire, respectiv din lunile
iunie pana in septembrie. Se culege varful tulpinilor inflorite, prin taiere, in zilele uscate
si insorite. Uscarea se face la umbra, in locuri foarte bine aerisite, in strat gros de
maximum un centimetru si jumatate. Dupa uscare, iarba de sunatoare se pastreaza in
pungi de hartie, in locuri lipsite de umiditate si fara lumina
MODALITATI DE FOLOSIRE
ulei din sunatoare impotriva alergiilor, eczemelor, iritatiilor; fierii lenese, a pietrelor la
vezica, durerilor de cap. Cand este gata, va avea un gust astringent si culoare
rosiatica. Acest ulei se aplica pe piele in caz de alergie, arsuri (inclusiv solare),
eczeme, iritatii etc. O lingura luata pe stomacul gol din acest ulei este utila in cazurile
7

de fiere lenesa, de pietre la vezica biliara, precum si in cazul durerilor de cap care
apar la persoanele care au probleme biliare.
unguent din flori impotriva afectiunilor pielii. Daca alte plante au asupra pielii doar
efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important si in combaterea senzatiilor de
durere, usturime sau mancarime. Ea este prin excelenta o planta calmanta, fiind
extrem de utila in diminuarea suferintelor, dar si pentru vindecarea arsurilor de
gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni
dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi. Pentru combaterea
mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare zece picaturi de
ulei volatil de menta (se gaseste in magazinele si farmaciile naturiste). Efectul este
exceptional.
infuzie din flori impotriva gastritei. Se bea infuzie neindulcita.
infuzie din planta pentru gargara in caz de gingivite, abcese dentare (eventual in
amestec cu patlagina, in proportii egale), afte, rani. Se fac mai multe gargare pe zi,
dintre care obligatoriu una seara, inainte de culcare.
infuzie din planta pentru cataplasme pentru tratarea ranilor si a nevralgiilor.
Amestecul se lasa acoperit 20 minute, dupa care se strecoara si se aplica comprese.
tinctura din iarba de sunatoare in tratamentul care favorizeaza stabilitatea emotionala,
diminueaza intensitatea acceselor de panica sau manie. Este recomandata contra
depresiilor, starilor de anxietate si neliniste care apar in preajma menopauzei. Se
administreaza sub forma de tinctura, din care se iau zilnic 4 lingurite, ce se
administreaza pe stomacul gol, diluate in apa.
pulbere din iarba de sunatoare in cazul in care tulburarile emotionale sunt mai
puternice. Efecte foarte bune se obtin prin administrarea pulberii. Se ia o lingurita
rasa la intervale de aproximativ patru ore, pe parcursul zilei.
8) PREPARARE
Infuzia
Se prepara dintr-o lingurita de planta maruntita peste care se adauga o cana de apa
clocotita (200 ml), se acopera, iar dupa 15-20 minute se strecoara. Se beau doua-trei cani
pe zi (neindulcit) pentru tratarea diskineziei biliara (fiere lenesa, enterocolite cronice).
Persoanele care prezinta tendinta de a retine apa in organism, infuzia se prepara in
acelasi mod, dar folosind o lingura de sunatoare la o cana de apa clocotita, si vor bea o
lingura de ceai dupa fiecare masa.
Tot cu acest mod de preparare, dar cu consumul a 2-3 cani pe zi, se recomanda si
pentru tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive,
colite cronice, colecistite.
Infuzie impotriva gastritei.
Se prepara din 1-2 linguri de planta uscata, maruntita, la o cana (200 ml) cu apa
clocotita.
Infuzie impotriva problemelor dentare
8

Se face o infuzie din doua linguri de planta uscata si maruntita la o cana de apa
clocotita.
Infuzie impotriva ranilor si nevralgiilor
Se face o infuzie din 30 g planta la un litru de apa clocotita.
Maceratul in ulei
Se prepara din 20 g de sunatoare bine maruntita care se umecteaza cu 20 ml alcool de
cel putin 70%, timp de 12 ore, dupa care se adauga 200 ml de ulei de floarea-soarelui. Se
incalzeste pe abur timp de 3 ore, amestecand din cand in cand. Se mai lasa la macerat 2-3
zile, dupa care se filtreaza in sticle de culoare inchisa, se astupa bine cu dop si se
pastreaza la loc racoros. Se ia cate o lingurita de ulei de sunatoare dupa fiecare masa
pentru diskinezie biliara, stimularea functiei hepatice, gastrite hiperacide si ulcer gastric.
Tinctura
Se prepara din: sunatoare - 40 g, roinita - 30 g, valeriana - 15 g si levantica - 15 g,
prin macerarea acestora timp de 5-7 zile, in 700 ml de alcool de 60%, urmata de filtrare.
Este recomandata in hipertensiunea arteriala pe fond nervos, distonie neurovegetativa,
menopauza, stari de irascibilitate, agitatie psihomotorie. Tinctura, la fel ca si maceratul in
ulei, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine inchise, la loc racoros.
Modul de utilizare si dozarea: dupa masa se iau picaturi cu ajutorul unei pipete, dozajul
stabilindu-se in functie de varsta, dupa cum urmeaza: 2-5 ani - de 3 ori pe zi, cate 4-7
picaturi; 5-12 ani - de 3 ori pe zi, cate 7-10 picaturi; peste 13 ani - de 3 ori pe zi, cate 1020 picaturi.
Plamadeala in ulei
Se prepara dintr-un pumn de flori proaspete de sunatoare puse intr-un vas de sticla, si
peste care se adauga ulei atat cat sa acopere florile. Se acopera vasul si se lasa sa stea la
soare 6-7 zile, dupa care se strecoara, se pune in vase de sticla de culoare inchisa care se
astupa cu dop si se pastreaza la loc racoros. Cu acest preparat se ung ranile, eczemele,
arsurile, zonele articulare cu dureri reumatismale.
Sunatoarea este un remediu deosebit de valoros, utilizat in combinatie cu alte plante
pentru tratarea unor afectiuni ca: balonari abdominale, colici intestinale, hemoroizi,
dismenoree, menopauza, bronsite, guta, tulburari nervoase, hipertensiune arteriala.
Ulei volatil
Planta cruda sau uscata se toaca marunt si se umple cu ea o sticla, in care se adauga
apoi ulei de floarea-soarelui. Sticla se pune langa soba sau o alta sursa de caldura si se
lasa la macerat. Daca s-a folosit planta cruda, ne dam seama cand este gata preparatul
dupa faptul ca face floare. Daca s-a folosit planta uscata, uleiul trebuie gustat din cand in
cand.
Unguent
Inflorescentele uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de
cafea. Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra unt
clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pana ce
compozitia se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a
facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se
filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care se va pastra la
frigider.

 Pulbere
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea.
Precautii
Este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de doua luni, urmat de
doua saptamani de pauza, intrucat favorizeaza aparitia unor simptome cum ar fi
nevralgia, sensibilitatea exagerata la lumina, durerile usoare de cap.
La utilizarea oricarui preparat pe baza de sunatoare, este recomandata evitarea
expunerii la soare (plaja), deoarece pot aparea reactii de fotosensibilizare.

II.
GINSENG
1) PREZENTARE GENERALA
Denumire tiinific: Panax ginseng
Denumiri populare: ginseng asiatic, ginseng coreean.
Ginsengul este o plant peren. Aparine familiei araliaceelor. Specific Peninsulei
Coreene, ginsengul are, ns, o arie de vegetaie ceva mai ntins, cuprinznd nordul
Chinei i chiar zone din Siberia. Fiind foarte cutat, ginsengul este cultivat intens nu
numai n China i Coreea, ci i n Japonia, Rusia, Vietnam, SUA, Canada. Frunzele
ginsengului sunt lung-peiolate. n general, planta are o dezvoltare specific, nscriindu-se
printre plantele originare din Orientul ndeprtat ale cror evoluii sunt mai puin
obinuite. De pild, ginsengul ajunge la nflorire dup civa ani cel puin patru -, iar
rdcina este bun de recoltat tot dup cel puin patru ani.
lat i un fapt surprinztor rdcina de ginseng are un contur asemntor cu cel al fiinei
omeneti. Chiar cuvntul ginseng nseamn, potrivit unor cunosctori, esen uman.
Se gsete n flora spontan, ct i sub form cultivat. Pentru aplicaii i
tratamente se recolteaz rdcina. n practica medicinal se folosete ndeosebi rdcina
de ginseng cultivat,
ginsengul slbatic fiind, la ora actual, o plant ocrotit de lege. Rdcina de ginseng
poate ajunge la un metru lungime i o grosime cuprins ntre cinci i 10 cm. Din rdcina
de ginseng se prepar o tinctur i se produc, pe cale industrial, comprimate. Se
folosete i rdcina de ginseng ca atare, uscat i curat. n general, o rdcin de
ginseng slbatic, de un nalt nivel calitativ, trebuie s provin de la o plant cu o vrst de
cel puin 10 ani. Pentru ginsengul cultivat nu e nevoie, totui, de un interval de timp att
de mare, fiind necesar doar o perioad de dezvoltare cuprins ntre patru i ase ani.
Mult vreme, ginsengul a fost considerat un remediu eficient n tratarea tuturor
bolilor, opinie care nc mai struie i n zilele noastre. Oricum, proprietile medicinal
ale ginsengului sunt excepionale, potenialul su terapeutic fiind greu de egalat de
oricare alt plant medicinal.
Substane active importante: ginsenozide, glucozai, esen, tiamin,
riboflavin, vitamine, saponine, precum i un compus asemntor hormonilor sexuali.
Ginsenozidele substane specifice ginsengului, se gsesc n cantitate nsemnat i mai
ales ntr-o mare varietate, fiind identificai circa 30 de derivai.

10

ntrebuinri. Plant miraculoas n sensul cel mai credibil al cuvntului,

ginsengul contribuie la sporirea randamentului fizic i mental, ntrete memoria, fortific
sistemul nervos central i periferic i, mai ales, celulele nervoase, dezvolt imunitatea
organismului, stimulnd activitatea factorilor de imunitate, faciliteaz circulaia sngelui
i nsntoete sngele, acioneaz pentru ntrirea i nsntoirea aparatului
cardiovascular. Unii cercettori afirm c ginsengul ar fi i un bun agent mpotriva
cancerului. Un alt aspect care a determinat creterea interesului oamenilor pentru aceast
plant ine de aseriunea potrivit creia ginsengul ar combate fenomenele de mbtrnire.
Mai nou, a fost dovedit faptul c ginsengul poate fi un remediu util n cazurile de diabet,
reducnd glicemia. Pe lista de virtuilor medicinale ale ginsengului se afl i cele privind
calitile sale de afrodiziac (acioneaz asupra glandelor corticosuprarenale), precum i de
tonic al organelor interne. Potrivit unei strvechi tradiii, ginsengul este considerat i un
eficient
antireumatic. Datorit acestor caliti, ginsengul a generat de-a lungul istoriei sale, de
peste 1500 de ani, numeroase legende. Dincolo de acestea, cercettorii susin c
ginsengul, dei nu este un panaceu, are o semnificaie mai mult dect important pentru
cei aflai n suferin.
Ginsengul este un medicament natural aproape complet, cu att mai mult cu ct
nu creeaz dependen, nu are contraindicaii importante sau numeroase i nu-i
cumuleaz, n timp, efectele posibil negative. Totui, dozele prea mari pot crea unele
neajunsuri i, de aceea, se impune atenie n utilizarea lui, putnd provoca hipoglicemie,
nervozitate, iritabilitate. Ct despre contraindicaii, trebuie menionat, totui, c nu se
recomand celor suferinzi de hipertensiune arterial.
Sub denumirea de ginseng este cunoscut i planta numit Eleutherococcus
senticosus. Aceast plant crete n flora spontan din Siberia, fiind identificat sub
numele curent de ginseng siberian sau shigako. Cercetrile efectuate pe baze tiinifice au
demonstrat c extractele obinute din aceast plant contribuie, ntr-o manier
semnificativ, la sporirea imunitii organismului, probnd i caliti anticancerigene. Se
spune despre ginsengul siberian c reduce efectele iradierilor i ale citostaticelor i c
frneaz evoluia SIDA.

11

GINSENG- Panax ginseng

III.
DRCILA
1) PREZENTARE GENERALA
Denumire tiinific: Berberis vulgaris.
Denumire popular: dracin, gard viu, drgin, lemn galben.
Dracila este un arbust foarte spinos, cu o nlime de pn la trei metri. Face parte
din familia berberidaceelor. Dracila dezvolt nite rdcini foarte puternice, de un galben
intens la interior i galben-maro la nivelul coajei. Aceste rdcin o ajut s se
regenereze, chiar dac este distrus. Tulpina este rmuroas i bine narmat cu spini
cafenii sau galbeni. Frunzele sunt alterne. Florile, grupate n nite ciorchini de circa ase
centimetri lungime, au culoarea galben. Dracila nflorete la sfritul primverii i
nceputul verii. Fructul su este o bobi alungit, comestibil, cu gust acru, astringent.
Dracila este prezent mai ales n zonele deluroase, prin tufriuri, la marginea
pdurilor, pe cmp n zonele accidentate. Prefer locurile nsorite. Este cultivat i ca
arbust ornamental sau n loc de gard, datorit spinilor neierttori. Pentru uz medicinal se
recolteaz fructele, frunzele, coaja, rdcinile i florile din care se prepar infuzie,
tincturi, extracte, sirop. Fructele sunt folosite i n alimentaie, fiind bune pentru dulcea
i pentru preparate de patiserie.

12

Substane active importante: dou substane specifice numite barberina i

oxiacantina, prezente n scoar i rdcini, acid malic i vitamina C n fructe.
ntrebuinri. Majoritatea specialitilor sunt de acord asupra faptului c
preparatele pe baz de dracil acioneaz benefic n cazul afeciunilor hepato-biliare.
Extractele de dracil sporesc de dou-trei ori secreia bilei, sporind i calitatea produselor
biliare. Preparatele din frunze de dracil mresc contraciile uterine, fiind indicate i n
tratamentul colicilor biliare. Dracila este un agent de regularizare a activitii
gastrointestinale, fiind un bun laxativ i un diuretic eficient. Alte utilizri n terapii
medicinale:n cazuri de hepatit, icter, gut, reumatism, varice, hemoroizi, scorbut. n
prezent, este tot mai acreditat ideea potrivit creia un consum moderat i cvasipermanent de preparate de dracil (dulceuri, jeleuri) ar aciona n mod preventive
mpotriva unor cancere.

DRCIL- Berberis vulgaris

IV.
MUEEL
1) PREZENTARE GENERALA
Denumire tiinific: Matricaria chamommilla.
Denumiri populare: romani, morun.
Mueelul aparine familiei compozitelor. Crete, n mod obinuit, n flora
spontan de pe tot cuprinsul Romniei. Totui, dat fiind importana sa pentru industria
alimentar i farmaceutic, mueelul a devenit plant de cultur. Poate crete pn la
nlimea de 40 cm, dar sub form cultivat ajunge i pn la 80 cm. Mu eelul este o
plant anual, cu o tulpin ramificat i flori galben-aurii, cu petale albe. Mu eelul
nflorete pe toat durata verii. Fructul este o achen. Pentru terapii medicinale se
recolteaz florile, care se usuc. Din flori uscate se face renumita infuzie de mu eel, care
este att de eficient nct exist prerea potrivit creia acestei plante ar trebui s i se
spun nu mueel, ci Bun ziua, doctore!
Substane active importante: ulei volatil, azulen, camazulen, matricin, acizi
(printre care i acidul clorogenic), rezine i multe alte substane cu efecte dintre cele mai
benefice asupra organismului omenesc.
ntrebuinri. Ca plant medicinal, mueelul are ase caliti principale. Este
antispastic, antiseptic, bacteriostatic, antiinflamator, dezinfectant i anestezic. Totodat,
13

preparatele pe baz de mueel au i caliti de tonic capilar, fiind, de asemenea,

emoliente, carminative, cicatrizante, sudorifice. Infuzia de mueel este utilizat n multe
afeciuni, dar cu precdere n gastrite, enterocolite, colite, deci n afeciuni ale stomacului
sau intestinelor, precum i ale ficatului, rinichiului i bilei. n mod curent, infuzia de
mueel d rezultate bune n tratamentul diareei, colicilor, balonrilor, bolilor de ficat, de
rinichi, astmului bronic la copii, strilor gripale, rcelilor, dismenoreei, conjunctivitei,
abceselor dentare, stomatitelor, laringitelor, amigdalitelor, dermatozelor inflamatorii,
inflamaiilor hemoroidale, inflamaiilor vaginale, pruritului vulvar.
Mueelul se folosete mai ales sub form de infuzie, pentru uz intern, dar se
folosete i extern (aplicaii locale) n stomatite, afte, ulceraii, eczeme, hemoroizi, rni
vechi, arsuri. Tot pentru uz extern se mai folosesc tinctura i uleiul de mueel. n
combinaie cu menta, mueelul rezolv n mod decisiv crampele stomacale. Foarte
numeroase sunt aplicaiile mueelului n tratamente cosmetice, cele mai la ndemn
dintre acestea fiind bile n infuzie de mueel.

MUEEL- Matricaria chamommilla

V.
PPDIA
1) PREZENTARE GENERALA
Denumire tiinific: Taraxacum officinale.
Denumiri populare: lptuc, pplung, gua ginii, floarea turcului.
Ppdia este o erbacee peren. Face parte din familia compozitelor i poate atinge
nlimea de 15 20 cm. Rizomul ppdiei este vertical. Tulpina, care este foarte scurt,
formeaz la baz o rozet de frunze. Florile, grupate ntr-o inflorescen colorat n
galben auriu, au un parfum dulce. Ppdia nflorete din aprilie i pn n octombrie.
ntreaga plant conine un suc lptos. Ppdia crete pretutindeni n Romnia pe paji ti,
pe fnee, pe terenurile necultivate, pe maidane, pe marginea drumurilor, fiind o plant
melifer.Valoare medicinal au rdcinile i frunzele de ppdie, din care se prepar, n
primul rnd, infuzie i decoct. n practica medicinal curent, ppdia se utilizeaz i sub
alte forme.
Substane active importante: taraxacin i taraxosterin compui specifici,
pectin, glucide, vitaminele A, B, C i D, inulin, rezine, fitosteroil, acizi. Rdcina este
foarte bogat n latex, substan care conine, desigur, cauciuc.
ntrebuinri. Ppdia este una dintre cele mai la ndemn i mai cunoscute plante
medicinale. Bogia de compui activi inclusiv ageni bactericizi din frunze, i mai
14

ales din rdcin, face din ea un leac pentru multe afeciuni. Infuzia i decoctul de
ppdie reduc aciditatea din stomac, sporesc diureza, tonifiaz i detoxific ntreg
organismul, poteneaz activitatea ficatului i a vezicii biliare (stimulnd secreiile acestor
dou organe, precum i secreiile intestinale, stomacale, salivare), contribuie la refacerea
i meninerea echilibrului endocrin.
Preparatele de ppdie ajut la eliminarea colesterolului din organism, dar se
utilizeaz chiar i n constipaii, afeciuni renale, eczeme, gut, diabet, lips de poft de
mncare, ateroscleroz, varice, reumatism. Interesant este folosirea ppdiei n
tratamente mpotriva obezitii, mai ales n combinaie cu alte plante medicinale. Ppdia
se utilizeaz i ca aliment din frunzele acestei micue plante se face salat. A nceput
chiar s se i cultive din acest motiv. Florile i capitulele pot fi, la rndu-le, prelucrate,
pentru a se produce un vin medicinal. Din rdcinile de ppdie
se poate obine i un nlocuitor de cafea. Ppdia se folosete i ca materie prim n
industria farmaceutic.Naturitii recomand cura de ppdie, n fiecare primvar cnd
planta e fraged pe durata a cinci ase sptmni.

PPDIA- Taraxacum officinale

VI.

CONCLUZII

Plantele medicinale au secrete i compui pe care poate, noi, oamenii, nu le vom

dezvlui niciodat n toat complexitatea lor. Medicamentele sunt fcute de mna omului,
n timp ce plantele au harul divin. O diferen care spune totul i nc ceva n plus: c nu
existm i c nu vom exista dect prin natur.
Ca fiecare medicament, i plantele medicinale au contraindicaii i efecte
secundare atunci cnd se supradozeaz. Comparativ cu preparatele medicinale chimice,
plantele acioneaz mai fin, provoac mai puine reacii adverse i complicaii. Din acest
motiv, unii oameni consider c folosirea plantelor este complet inofensiv, indiferent de
modul lor de administrare. Lucrurile nu stau chiar aa. Ca i n cazul tratamentelor cu
pastile i administrarea plantelor necesit respectarea strict a dozelor i termenelor.
Depirea lor provoac deseori diferite dereglri n funcionarea echilibrat a
organismului.
n zilele noastre, pe glob, circa jumatate din produsele farmaceutice au la baza
plante medicinale sau au in compozitia lor principii active extrase din plante( alcaloizi,
glicozizi, uleiuri volatile,etc.), fiind folosite in tratamentul unor boli grave. La aceasta se
15

adauga produsele utilizate la prepararea ceaiurilor si in diverse industrii

(alimentara,parfumerie,cosmetica).
Se apreciaza ca la scara mondiala, se folosesc astazi in fitoterapia populara si
culta circa 20.000 specii de plante medicinale si aromatice, din care cele mai utilizate
sunt circa 300 de plante.
Merita mentionat faptul ca prima statiune experimentala din lume specializata in
studiul plantelor medicinale a fost infiintata la Cluj, in anii 1904, punandu-se astfel
bazele cercetarii experimentale in domeniul plantelor medicinale si aromatice din flora
noastra. Botanisti, biologi, agronomi,farmacisti si medici de prestigiu din tara noastra siau legat numele de cunoasterea si valorificarea plantelor medicinale si aromatice.Avand
conditii foarte variate de sol si clima, tara noastra are o flora diversificata si bogata. Din
zona de stepa pana in cea montana se intalnesc felurite specii ierboase si lemnoase, plante
care cresc spontan si un numar insemnat de plante cultivate. In scop medicinal si
aromatic,pentru nevoile interne si pentru export, in tara noastra se recolteaza sistematic,
in prezent, peste 150 de specii de plante.
In Romania se cultiva peste 50 de specii de plante in scop medicinal si aromatic,
cu tendinta de crestere, pe masura sporirii solicitarilor din partea industriei chimicofarmaceutice, a altor beneficiari interni si a posibilitatilor de stimulare si de valorificare
tot mai eficiente a acestor produse la export.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandriu-Peiulescu Maria i Popescu Horia Plantele medicinale n terapia

modern, Editura Ceres, Bucureti, 1978
2. Bojor Ovidiu Pledoarie pentru viat lung, ed. a ll-a, Editura Fiat Lux,
Bucureti, 2002
3. Bojor Ovidiu, Popescu Octavian Fitoterapie tradiional i modern, ediia a
lll-a, Editura Fiat Lux, Bucureti, 2003
4. Chiril Pavel Medicin naturist Mic tratat terapeutic, Editura Medical,
Bucureti, 1987.

16

5. Coiciu Evdochia, Racz Gabriel Plantele medicinale i aromatice, Editura

Academiei, Bucureti, 1962.
6.Duchamel Catherine Cartea verde a femeii, partea a treia, Editura Z 2000,
Bucureti, 2000
7. Gherman Ion Medicin alternativ tradiional, ghid practic, Editura Vestala,
Bucureti, 2001.
8. Gunter Ernest Hrana vie, o speran pentru fiecare, Editura Venus, Bucureti,
1998.
9. Ni Ibrian Elena Plantele, aliment i medicament, Editura Miracol, Bucureti,
2000
10. Ni Ibrian Elena Tratat de hran vie, Editura Miracol, Bucureti, 2000
11. Prvu Constantin, Godeanu Stoica, Stroe Laureniu Cluz n lumea
plantelor i animalelor, Editura Ceres, Bucureti, 1988
12. Popovici Lucia, Moruzi Constana, Toma Ion Atlas botanic, Editura
Didactic i pedagogic, R.A., Bucureti, 1993.
13. Saragea M. Tratat de fiziopatologie, Editura Academiei, Bucureti, 1985.
14. Todor I. Mic atlas de plante, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti,
1968.
15. Valnet Jean Fitoterapia, tratamentul bolilor cu plante, Editura Garamond,
Bucureti
16. Vasilca-Mozceni Adrian Ghidul plantelor medicinale, Editura Polirom, lai,
2003.

17