Toader CHIFU Ciprian MÂNZU

Oana ZAMFIRESCU Bogdan ŞURUBARU

Îndrumãtor pentru lucrãri

practice de Botanicã
sistematicã
Cormobionta

Ed. Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi

2002
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:

Prof. dr. Mihai MITITIUC – Facultatea de Biologie, Univ. „Al. I. Cuza”

Prof. dr. Neculai ŞTEFAN – Facultatea de Biologie, Univ. „Al. I. Cuza”
C. P. I. dr. Ion SÂRBU – Grădina Botanică „Anastasie Fătu” Iaşi
 CUPRINS

Tehnica recoltării plantelor şi alcătuirea colecţiilor de ierbar………………………1

Determinarea plantelor………………………………………………………………...3
Cheia dicotomică pentru determinarea încrengăturilor……………………………45
ÎNCRENGĂTURA POLYPODIOPHYTA (Pteridophyta)…………………………..45
ÎNCRENGĂTURA PINOPHYTA……………………………………………………55
ÎNCRENGĂTURA MAGNOLIOPHYTA (Angiospermatophyta)…………………..64
Cl. MAGNOLIATAE (Dicotiledonatae)………………………………………………64
Cl. LILIATAE (Monocotiledonatae)………………………………………………...278
DICŢIONAR EXPLICATIV DE TERMENI……………………………………...331
LISTA DE ABREVIERI…………………………………………………………….339
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….340
 TEHNICA RECOLTĂRII PLANTELOR ŞI
ALCĂTUIREA COLECŢIILOR DE IERBAR

Colecţiile de ierbar au o valoare ştiinţifică şi didactică, formativă, dar şi

informativă; pentru realizarea acestor colecţii trebuie respectate anumite etape pe care
vom incerca să le redăm, într-un mod sintetic, în cele ce urmează.

Recoltarea plantelor:

Plantele alese pentru ierborizare trebuie să fie de talie medie (evitându-se

alegerea unor exemplare de talie prea mică sau, dimpotrivă, exagerat de mare), întregi
(la speciile erbacee) sau fragmente reprezentative (la speciile arbustive şi/sau
arborescente). Indicat este să se aleagă cca. 3 exemplare în diverse stadii de dezvoltare,
cu toate organele – atât cele aeriene cât şi cele subterane – şi mai ales cu flori şi fructe.
Se va ţine seama de modul de dispunere a frunzelor pe tulpină, iar unde este
cazul, se vor recolta obligatoriu şi frunzele bazale şi cele superioare.
Dacă este vizată o specie de plantă ce prezintă lăstari diferiţi, se vor preleva
ambele tipuri de lăstari (întregi sau fragmente). Plantele dioice se caută în exemplare de
ambele sexe.
Recoltarea ferigilor se va efectua în momentul în care sorii şi induziile sunt
deplin dezvoltate, având valoare determinativă.
Plantele recoltate se vor dispune, până la etapa următoare, în pungi de plastic
închise, dar nu mai mult de o zi (deşi este de preferat ca o dată recoltate, acestea să fie
imediat introduse în presă).
Recoltarea plantelor nu se va face, pe cât posibil, pe timp umed, pentru a evita
distrugerea exemplarelor (mucegăire, înegrire la presare-exicare etc.)

Presarea şi exicarea (uscarea) plantelor:

Exemplarele recoltate în vederea ierborizării se aşează pe mape (foi) de hârtie de

filtru cu porozitate mare sau pe foi de ziar (numite cămăşi), bine etalate.
Astfel, dacă planta prezintă bulbi, rizomi sau rădăcini tuberizate, acestea se vor
secţiona astfel încât foliile să păstreze forma şi mărimea normală, apoi se tratează cu
acid boric. Frunzele şi tulpinile plantelor de talie mare se vor îndoi de 2 – 3 ori (fără a se
tăia în fragmente separate). Frunzele vor fi bine întinse, dispuse astfel încât să fie
evidenţiate ambele feţe. În cazul plantelor « grase », cu frunze suculente şi a celor
acvatice, se poate utiliza, pentru a determina o mai rapidă pierdere a apei din ţesuturi, o
presare cu fierul de călcat încălzit. Plantele cu frunze uşor caduce (de exemplu speciile
genului Larix) se vor scufunda într-o soluţie de alcool şi apoi în una de clei diluat pentru
fixare.
Plantele ale căror flori au petale caduce se dispun imediat în presă. Pentru florile
mari se indică adăugarea în cămaşă, deasupra florii, a unei pernuţe de tifon cu vată
higrofilă. Astfel, florile nu îşi vor denatura culoarea.
1
 Între cămăşi se dispun alte 3 – 5 straturi de hârtie de filtru sau ziar, straturi ce
alcătuiesc “salteaua”; acestea se vor schimba zilnic, iar apoi, pe măsură ce plantele se
usucă, la două zile.
În fiecare cămaşă se mai adaugă, alături de exemplarul etalat şi o etichetă cu
datele recoltării din teren : genul şi specia (dacă se pot determina imediat), data,
localitatea, altitudinea, staţiunea, tipul şi pH-ul solului.
Pachetele cu plante se vor aşeza apoi într-o presă formată din două rame de lemn
sau carton rigid, şi se leagă strâns, pentru a-şi păstra forma şi a nu se torsiona în timpul
uscării.
Exicarea plantelor în presă va avea loc în spaţii bine aerisite, uscate, departe de
acţiunea directă a razelor de soare. După uscarea completă, exemplarele (doar cele
ierborizate corespunzător) se vor sorta pe familii şi genuri, alfabetic, pe foi separate,
pentru a fi determinate şi etichetate.

Alcătuirea ierbarului

Foile definitive de ierbar vor avea dimensiunile orientative de 30/45 cm,

semirigide (tip bloc de desen) pentru a nu flecta şi rupe exemplarul dispus pe ele.
Plantele se vor aşeza astfel încât să fie vizibile cât mai multe amănunte ale
organelor lor şi vor fi lipite cu fâşii înguste de hârtie sau scotch, pentru a nu glisa pe
suprafaţă. Fructele se vor dispune în plicuri de hârtie ataşate colii de ierbar.
În colţul din dreapta, jos, va fi lipită o etichetă de identificare, ce va conţine
următoarele informaţii : familia; genul, specia şi autorul; numele popular al plantei (din
zona recoltării); utilizări; data; localitatea; altitudinea şi expoziţia; panta; staţiunea; tipul
de sol; numele celui care a recoltat şi determinat planta.
Astfel realizate, planşele de ierbar se vor dispune în mape de hârtie pe familii, iar
pachetele de mape obţinute se vor păstra în cutii de carton bine închise şi etichetate (cu
familiile şi genurile ce le conţin). Dispunerea în cutii va fi făcută în ordine alfabetică, pe
grupe mari de plante (briofite, ferigi, gimnosperme, angiosperme).
Pentru a preveni o deteriorare a exemplarelor ierborizate, toate foile trebuie
trecute printr-un process de dezinsecţie periodică (la 5 ani), stropindu-le cu un amestec
benzină-petrol 2:1. Metodele moderne prevăd congelarea–decongelarea pachetelor cu
plante la o temperatură ce nu permite remanenţa niciunei forme de viaţă. Totuşi, această
metodă este accesibilă doar colecţiilor mari din instituţii specializate.
Ierbarele se păstrează în dulapuri etanşe, fără geamuri, la o temperatură constantă
şi o umiditate redusă.
Colecţiile de ierbar sunt necesare atât în cazul comparării şi verificării unor
determinări, cât şi pentru a se păstra taxonii noi descrişi. De asemenea este importantă
de menţionat şi valoarea ca material de schimb între diferite ierbare ale unor ţări.
Grădinile botanice fac permanent şi un schimb de seminţe. Ierbarele oficiale sunt
înregistrate într-un « index herbariorum » internaţional.

Pentru studenţi, alcătuirea ierbarului (prin parcurgerea etapelor descrise mai sus)
reprezintă atât o deprindere a unei tehnici de pregătire practică, cât şi realizarea unei
2
colecţii proprii cu valoare ştiinţifică dar şi didactică, pentru orientarea lor profesională
ulterioară.

DETERMINAREA PLANTELOR

Principiul care stă la baza determinării unei plante este acela de a pleca de la
general la particular, adică de a identifica mai întâi unitatea taxonomică cea mai mare,
încrengătura sau filumul (Polypodiophyta, Pinophyta şi Magnoliophyta), după care se
trece, treptat, la determinarea unităţilor taxonomice inferioare, la clase, familii, genuri,
specii şi uneori la subspecii sau varietăţi.
Acest lucru devine posibil prin utilizarea „determinatoarelor” bazate pe chei
dicotomice de determinare, care ne conduc treptat, de la încrengătură la specie.

Ce sunt cheile dicotomice şi cum se folosesc

Cheile dicotomice se bazează pe principiul eliminării caracterelor

necorespunzătoare şi reprezintă descrieri succinte (diagnoze) ale fiecărei unităţi
taxonomice, evidenţiindu-se caracterele principale, de regulă uşor vizibile, sub formă de
articole, care se numerotează.
Cheia se numeşte dicotomică deoarece toate caracterele, grupate pe articole, se
impart, pe rând, numai în câte 2 grupe, care se exclud reciproc, deci sunt caractere
antitetice. Prin urmare, fiecare articol are 2 părţi (propoziţii): prima parte se notează cu
a (teza), iar a doua cu b (antiteza).
Întotdeauna trebuie să citim atât caracterele din teză (a) cât şi cele din antiteză
(b), pentru a putea decide la care dintre acestea corespund caracterele plantei analizate.
Primul articol se notează cu 1, la care prima parte (prin care se afirmă) se
notează cu 1a, iar partea a doua (prin care se neagă) se notează cu 1b.
De exemplu : 1a. Plante fără flori ; 1b. Plante cu flori.
Al doilea articol se notează cu 2a şi 2b, al treilea articol cu 3a şi 3b etc. şi sunt
plasate în stânga paginii. Aceste cifre se numesc numere caracteristice, deoarece în
dreapta lor se prezintă caracterele principale ale taxonilor.
Caracterele plantei pe care dorim să o determinăm se încadrează în mod
obligatoriu, fie în 1a, fie în 1b.
În dreapta paginii, la sfârşitul fiecărei părţi a articolului se află fie un număr
numit număr indicator, care ne trimite la un alt articol, fie un nume care reprezintă
taxonul în care se încadrează planta pe care o determinăm.
Când determinarea ne trimite la un număr indicator (de exemplu la 2), atunci
se citesc cu atenţie caracterele de la 2a şi 2b, se compară cu cele ale plantei pe care o
determinăm şi stabilim în care din acestea se încadrează.
Se continuă firul indicat de cheia dicotomică, plecând de la încrengătură, la
clasă, familie, gen şi specie.
Precizăm că există tabele cu chei dicotomice separate pentru fiecare taxon.
3
 Astfel, într-o determinare vom pleca de la cheia dicotomică pentru
determinarea încrengăturilor şi un număr ne va trimite la pagina la care se află cheia
dicotomică pentru determinarea claselor din fiecare încrengătură, apoi un număr ne va
indica pagina unde se află cheia dicotomică pentru determinarea familiilor din fiecare
clasă, iar familia reţinută ne indică pagina unde se află cheia dicotomică pentru
determinarea genurilor. Fiecare gen este însoţit de un număr, la care vom afla cheia
dicotomică de determinare a speciilor, iar speciile pot avea uneori şi chei dicotomice
pentru determinarea subspeciilor şi a varietăţilor.
Fiecare specie poartă un nume dublu latin (numele generic şi numele specific),
urmat de prescurtarea numelui botanistului care a descris-o, numele popular
(vernacular), durata de viaţă, forma biologică, elementul fitogeografic, habitatul etc.
De exemplu : Ranunculus repens L. (Floare de leac) – Perenă, hemicriptofită
(H), eurasiatică (Euras), frecventă în locuri umede etc.
Aşadar, cheia dicotomică presupune împărţirea tuturor caracterelor (generale şi
particulare) unui taxon, în caractere discriminatorii: unele, care sunt specifice şi duc la
taxonul respectiv şi altele care sunt comune cu alţi taxoni şi conduc la taxoni înrudiţi sau
asemănători. Astfel, întreaga diagnoză (descriere) este descompusă într-o suită de
caractere, plecând de la cele mai generale la cele particulare, care marchează succesiv
apartenenţa unei specii la diferiţi taxoni, începând cu cei superiori şi mergând până la
cei inferiori. Treptat, confruntarea cu cheia ne va conduce de la un număr caracteristic la
altul (de la 1 la 2a sau 2b, apoi la 3a sau 3b), până se ajunge la taxonul corespunzător.
Dacă drumul a fost corect, diagnoza speciei (care trebuie confruntată şi cu iconografia
sau cu ierbarul) va corespunde exact, în caz contrar înseamnă că am greşit la o anumită
treaptă şi operaţia de determinare se reia de la capăt.
Speciile dificile (cretice) trebuie verificate de specialişti cu experienţă.
Pentru a putea determina o plantă, trebuie mai întâi să cunoaştem bine o serie
de caractere, printre care morfologia organelor vegetative şi de reproducere sunt de cea
mai mare importanţă.

Elemente de morfologia organelor vegetative, de înmulţire şi de

reproducere ale cormofitelor

Organele vegetative
Rădăcina

Este partea principală a cormului la plantele superioare (cormofite), cu creştere

acropetală. Ea creşte şi se dezvoltă în general vertical, de sus în jos, nu are noduri şi nu
poartă frunze. Este lipsită de stomate şi serveşte la fixarea plantei în sol şi la absorbţia
apei cu săruri minerale.
Se formează din rădăciniţa embrionului în cursul germinaţiei seminţei (rădăcini
embrionare) sau ia naştere din nodurile bazale ale tulpinilor, pe bulbi, rizomi, tuberculi
şi chiar frunze (rădăcini adventive) (pl. I, 1). La polipodiofite şi la unele angiosperme
rădăcina principală dispare de timpuriu, fiind înlocuită cu rădăcini adventive.
4
 Forme şi tipuri de rădăcini (pl. I, 2). În urma ramificării rădăcinii iau naştere
următoarele forme principale:
- rădăcini pivotante, cu axul principal mult mai dezvoltat în comparaţie cu ramificaţiile
secundare şi de origine embrionară;
- rădăcini fasciculate, având forma unor fire de lungimi şi grosimi asemănătoare, cu
origine adventivă;
- rădăcini rămuroase, caracteristice plantelor lemnoase, având ramificaţiile secundare
bine dezvoltate, ce pot egala sau chiar depăşi rădăcina principală.

Se cunosc următoarele tipuri de rădăcini:

- rădăcini normale, principale sau primare, a căror bază se racordează cu cea a tulpinii,
provenite din radicula embrionului;
- rădăcini secundare, succesive sau radicele;
- rădăcini adventive, care se formează pe alte organe decât pe rădăcină;
- rădăcini metamorfozate, adaptate structural şi funcţional la diferite medii de viaţă.

Planşa I. 1- Originea embrionară (a)

şi adventivă (b) a rădăcinii de
porumb (Zea mays): r- rădăcina
embrionară, ra- rădăcini adventive,
t- tulpiniţa. 2- Forme de rădăcini: a-
fasciculată, b- pivotantă, c-
rămuroasă (din V. CIOCÂRLAN,
2000)

5
 Dintre rădăcinile metamorfozate, formele frecvent întâlnite sunt:
- rădăcinile tuberizate, mult mai îngroşate datorită dezvoltării mari a unor ţesuturi în
care se depozitează substanţe de rezervă; se poate tuberiza fie rădăcina principală, fie
rădăcinile secundare, fie cele adventive (pl. II, a, b, c);
- rădăcinile cu muguri, sunt o excepţie, din aceşti muguri luând naştere tulpini aeriene
numite drajoni (pl. II, d);
- rădăcinile cu nodozităţi se întâlnesc la fabacee; pe ramificaţiile secundare apar mici
umflături datorate diviziunii celulelor invadate de bacterii (Rhizobium leguminosarum)
fixatoare de azot, cu care rădăcinile trăiesc în simbioză;
- rădăcinile aeriene fixatoare (agăţătoare), de origine adventivă, întâlnite de exemplu la
Hedera helix (pl. II, e);
- rădăcinile sugătoare (haustori), întâlnite la plante parazite şi semiparazite (pl. II, f);
- rădăcinile respiratoare (pneumatofori), întâlnite la plantele ce cresc pe terenuri
mlăştinoase.

Planşa II. Rădăcini metamorfozate:

tuberizate: a- pătrunjel (Petroselinum
crispum), b- gherghină (Dahlia), c-
grâuşor (Ranunculus ficaria), d- cu
muguri la pălămidă (Cirsium
arvense), e- rădăcini aeriene fixatoare
la iederă (Hedera helix), f- haustori la
vâsc (Viscum album) (din V.
CIOCÂRLAN, 2000)

6
 Tulpina

Este organul vegetativ al cormofitelor cu creştere geotropic negativă, alcătuit din

noduri şi internoduri, care poartă muguri şi frunze. Ea serveşte ca aparat de susţinere al
organelor fotosintetizatoare şi reproducătoare. Serveşte, de asemenea, la conducerea
substanţelor nutritive, la depozitarea substanţelor de rezervă şi este organ de asimilaţie
şi de înmulţire vegetativă.
Tulpina ia naştere din embrion în cursul germinaţiei seminţei. Embrionul este
alcătuit din rădăciniţă, tulpiniţă, muguraş şi cotiledoane. În timpul germinaţiei, din
rădăciniţă rezultă rădăcina embrionară (principală), din tulpiniţă axa hipocotilă, din
muguraş axa epicotilă şi tulpina (pl. III, 1).
Cotiledoanele la cele mai multe specii sunt scoase la suprafaţa pământului,
servesc la asimilaţie şi după 2-3 săptămâni dispar.

Creşterea şi ramificarea tulpinii. Aceste fenomene au loc simultan. Creşterea

în lungime se face prin muguri terminali şi axilari (laterali), iar ramificarea se face prin
muguri axilari.

Creşterea este neuniformă şi duce la formarea unor ramuri:

- ramuri scurte (microblaste sau brahiblaste) cu internoduri foarte scurte
- ramuri lungi (macroblaste sau dolihoblaste) cu internoduri lungi.

Ramificarea, datorată creşterii în lungime, poate fi:

- dicotomică, când din mugurele terminal se formează două axe; dacă mugurele terminal
moare sau dă naştere la o inflorescenţă iar sub el se află doi muguri opuşi, ia naştere o
dicotomie aparentă; ramurile fiice pot fi egale şi dicotomia este isotomică, sau inegale,
iar dicotomia este anisotomică;
- monopodială, când mugurele terminal este activ în tot cursul vieţii plantei, formând o
tulpină principală bine dezvoltată;
- simpodială, mugurele terminal are activitate limitată, dând naştere la o inflorescenţă
sau un cârcel, sau poate muri, caz în care creşterea în lungime este preluată de mugurele
axilar cel mai apropiat;
- ramificarea mixtă (monopodial-simpodială) începe monopodial şi continuă simpodial.

Tipuri de tulpini aeriene

Tulpini erbacee

Tulpini erecte (ortotrope)

- culmul (paiul) este o tulpină cu noduri evidente şi internoduri alungite, de obicei
fistuloase, acoperite parţial cu teaca frunzei (la poacee);
- calamusul, are noduri neevidente, internoduri pline cu ţesut spongios, internodurile
inferioare foarte scurte şi ultimul internod foarte alungit (specii de Juncus, Carex);
- caulisul este o tulpină simplă sau ramificată, anuală sau perenă, fără noduri evidente,
plină sau fistuloasă, de obicei de consistenţă moale (apiacee, lamiacee etc.);
7
- scapul este format dintr-un singur internod alungit terminat cu o floare sau o
inflorescenţă; internodurile bazale sunt foarte scurte, nodurile foarte apropiate, iar
frunzele dispuse în rozetă bazală (Taraxacum officinale).

Tulpini volubile, sunt cele care se răsucesc în jurul unui suport (Convolvulus
arvensis).

Tulpini agăţătoare, care se prind de alte plante, prin cârcei (Pisum sativum) sau
prin rădăcini adventive (Hedera helix).

Tulpini târâtoare (plagiotrope), sunt cele care se alungesc pe sol formând

rădăcini adventive la noduri (Trifolium repens, Fragaria vesca- prezintă tulpini drepte
de la baza cărora pleacă tulpini subţiri, târâtoare, numite stoloni).

Unele tulpini pot fi flotante (Salvinia natans).

Tulpini lemnoase

Sunt caracteristice arborilor, arbuştilor şi subarbuştilor.

Arborii au deasupra pământului un singur ax principal, neramificat, trunchiul, ce
poartă coroana.
Arbuştii au dimensiuni mai reduse şi au mai multe tulpini la suprafaţa solului,
fără a se deosebi un trunchi (Syringa vulgaris, Prunus spinosa, Corylus avellana etc.)
Subarbuştii (semiarbuştii) au numai baza tulpinii lignificată. Din aceasta se
formează lăstari, ce rămân de consistenţă erbacee şi mor iarna (Lavandula).

Tulpini aeriene metamorfozate (pl. III, 2), care datorită adaptărilor realizate şi-au
modificat forma şi structura, îndeplinind astfel şi alte funcţii. Din această categorie mai
importante sunt:

- tulpini asimilatoare (pl. III, 2a, 2b), foarte bogate în clorofilă şi cu frunzele reduse;
acestea sunt cladodii şi filocladii, cladodiile fiind tulpini asimilatoare lăţite (Genistella
sagittalis), iar filocladiile ramuri lăţite de forma frunzelor (Ruscus aculeatus); la
cactacee, tulpinile sunt şi asimilatoare şi suculente, acumulând o mare cantitate de apă
în ţesuturi;

- tulpini tuberizate (pl. III, 2c, 2d), adaptate funcţiei de depozitare. Astfel, la Brassica
oleracea var. gongylodes câteva internoduri de la baza tulpinii s-au tuberizat, la
Ranunculus ficaria s-au tuberizat mugurii axilari care poartă numele de tuberule. La alte
specii substanţele de rezervă se depozitează în frunzele care acoperă mugurii axilari
denumiţi bulbili (specii de Allium);

- tulpini transformate în spini (Prunus spinosa) sau în cârcei (Vitis vinifera).

8
Planşa III. 1- Originea tulpinii la o plantulă de fasole (Phaseolus vulgaris): rp- rădăcina principală, rs- rădăcini
secundare, c- colet, ah- axa hipocotilă, cot- cotiledoane, ae- axa epicotilă, f- primele frunze, mt- mugur
terminal. 2- tulpini aeriene metamorfozate asimilatoare: 2a- cladodie la grozamă (Genistella sagittalis), 2b-
filocladie la ghimpe (Ruscus aculeatus- f- frunză, fl- floare), 2c, d- tulpini aeriene metamorfozate tuberizate
(2c- la gulie- Brassica oleracea var. gonylodes, 2d- la ridichea de lună- Raphanus sativus var. sativus) (din V.
CIOCÂRLAN, 2000)

9
 Tulpinile subterane. Sunt o categorie de tulpini metamorfozate care se
dezvoltă în sol şi servesc la depozitarea substanţelor de rezervă şi la înmulţirea
vegetativă. Se întâlnesc la plantele perene şi pot fi împărţite astfel:

- rizomi, microblaste mai mult sau mai puţin îngroşate şi lignificate, cu internoduri
relativ scurte, cu rădăcini adventive la noduri, frunze reduse şi muguri din care se
formează tulpini aeriene; poziţia în sol este variată, iar ramificarea este, fie
monopodială, fie simpodială (pl. IV, 1);

- tuberculi, microblaste puternic îngroşate, tuberizate, acoperite cu suber şi prevăzute cu

frunze reduse şi muguri (Solanum tuberosum, Helianthus tuberosus etc.) (pl. IV, 2);

- bulbi, microblaste mai mult sau mai puţin disciforme, ce poartă la bază rădăcini
adventive, iar în partea superioară un mugur terminal din care se va dezvolta tulpina
aeriană; ei sunt acoperiţi de frunze cărnoase (tunici interne) în care se depozitează
substanţe de rezervă, iar la exterior au frunze subţiri, uscate, numite catafile (tunici
externe); în subsoara frunzelor cărnoase se formează muguri axilari, ce vor da naştere la
bulbii de înlocuire sau la bulbili; după modul de dispunere al tunicilor se pot deosebi:
bulbi tunicaţi, când tunicile se acoperă complet una pe cealaltă (Allium cepa) şi bulbi
solzoşi când tunicile se acoperă parţial (Lilium) (pl. IV, 3);

- bulbo-tuberuli, au o parte centrală tuberizată, asemănătoare tuberculilor, iar la exterior

frunze uscate (catafile), ca la bulbii tunicaţi (Crocus reticulatus, Gladiolus imbricatus
etc.) (pl. IV, 4).

Frunza

Este organul lateral al tulpinii, dorsiventral, monosimetric, împreună cu rădăcina

şi tulpina formând cormul. Are creştere limitată şi durată de viaţă scurtă, câteva luni sau
cel mult câţiva ani (frunze sempervirescente). Îndeplineşte funcţiile de fotosinteză,
transpiraţie şi respiraţie.
Frunzele iau naştere din muguri vegetativi sau micşti şi împreună cu axa care le
poartă formează lăstarul.
După mărime şi geneză, frunzele cormofitelor se împart în microfile şi
macrofile.
Microfilele sunt frunze mici, cu aparat vascular simplu, format dintr-un singur
fascicul libero-lemnos.
Macrofilele sunt frunze mari, având un aparat vascular complex,
multifasciculat.

Frunzele polipodiofitelor (pl. V, 1-3) poartă numele de fronde. La licopodiate

şi ecvisetate frunzele sunt microfile, iar la polipodiate sunt macrofile. În general,
frunzele alcătuiesc aparatul sintetizator şi de aceea se numesc trofofile, cu limbul
10
simplu, întreg sau divizat (palmat sau penat) sau compus. Unele frunze pierd funcţia
asimilatoare şi prezintă sporangi, acestea numindu-se sporofile. Sporofilele au diverse
forme şi se află fie în lungul tulpinilor printre trofofile, fie se grupează în vârful
tulpinilor şi ramurilor, alcătuind spice sporifere (strobili). Alte frunze sunt asimilatoare
şi purtătoare de sporangi şi se numesc trofosporofile.

Planşa IV. Tulpini metamorfozate subterane: 1- rizom: a- ortotrop (Primula veris), b- şerpuitor (Polygonum
bistorta), c- rizom simpodial la Polygonatum multiflorum (bt- baza tulpinii florifere, ct- cicatrici, mt- mugure
terminal). 2- tuberculi: a, b- la Solanum tuberosum; c- la Helianthus tuberosus; d- la Stachys sieboldii. 3-
bulbi: a- bulb tunicat (la Hyacinthus orientalis, în dreapta în secţiune, m- mugure de înlocuire), b- bulb solzos
(la Lilium candidum, în dreapta în secţiune). 4- bulbo- tubercul de la Crocus sativus (în dreapta în secţiune).
5- Părţile componente ale unei frunze complete de Ranunculus ficaria: tc-teacă, pt- peţiol, lb- limb (1, 2, 3,
4- după I. GRINŢESCU; 5- din I. SÂRBU et al., 2001)

11
 Frunzele pinofitelor (pl. V, 4-7) sunt, în cea mai mare parte, de tip microfilin.
Acestea pot fi sub formă de scvame neasimilatoare (Ephedra distachya) sau
asimilatoare (Cupressaceae), aciculare dispuse singular (Abies, Picea), câte două sau
mai multe (Pinus), sau lăţite (Gingko biloba). Frunzele de tip macrofilin se întâlnesc
mai rar la pinofitele actuale şi sunt mari, penate (Cycadatae), în formă de panglică
(Welwitschia) etc. Nervaţiunea poate fi dicotomică, uninervă, penată sau paralelă.

Frunzele magnoliofitelor (pl. IV, 5) sunt de tip macrofilin.

O frunză completă este alcătuită din: limb (lamina), partea turtită, dezvoltată şi
străbătută de nervuri; peţiol (codiţa); teaca, partea inferioară, dilatată a peţiolului, prin
care frunza se prinde de lăstar.

Planşa V. 1- Lycopodium clavatum: mfa- microfile asimilatoare (trofofile), spf- sporofilă, str- strobil, sp-
sporange. 2- Equisetum arvense, tulpină fertilă: mfn- microfile asimilatoare, str- strobil. 3- Polypodium
vulgare- trofosporofile. 4- Frunze scvamiforme: a- Ephedra distachya, b- Thuja orientalis. 5- Frunze
aciculare: a- Abies alba, b- Picea abies, c- Pinus sylvestris, d- Juniperus communis. 6- Frunze lăţite (Gingko
biloba). 7- Frunze în formă de panglică (Welwitschia mirabilis): fz- frunze (1, 2, 3- din I. SÂRBU et al., 2001;
4-7- din T. CHIFU et al., 2001)

12
 Există şi frunze incomplete, la care lipsesc una sau două din părţile componente.
Cel mai adesea lipsesc peţiolul sau peţiolul şi teaca, în acest caz vorbind de frunze
sesile.

Limbul este cea mai variabilă parte a frunzei, care derivă din trei forme
fundamentale: forma circulară, eliptică şi ovală.
În cadrul limbului prezintă importanţă nervaţiunea, forma, vârful, baza şi
marginea.
Nervaţiunea este modul de ramificare al fasciculelor libero-lemnoase în limb şi
poate fi:
- penată, asemănătoare unei pene, adică cu o nervură principală mai dezvoltată, cu
poziţie median-longitudinală, din care pleacă lateral nervuri secundare;
- palmată, nervurile pleacă radiar de la baza limbului, asemănător degetelor depărtate de
la palmă;
- paralelă, când nervurile sunt mai mult sau mai puţin paralele între ele şi paralele cu
marginea limbului;
- arcuată (curbată), cu nervurile curbate şi convergente către vârf.
Forma, vârful şi baza limbului sunt foarte variate şi foarte mult folosite în
caracterizarea plantelor, determinând denumirea frunzelor. (pl. VI)
Marginea limbului (pl. VII, 1) poate fi întreagă, sinuată (ondulată), cu mici
incizii, când adânciturile pătrund mai puţin de un sfert, în acest caz separându-se dinţi şi
cu mari incizii, când adânciturile pătrund mai adânc, individualizându-se lobi sau
segmente.
Micile incizii se definesc după poziţia dinţilor faţă de margine determinând
următoarele tipuri de margini:
- serată, când dinţii sunt ascuţiţi şi orientaţi către vârful limbului;
- dinţată, când dinţii sunt ascuţiţi şi perpendiculari pe margine;
- crenată, când dinţii sunt rotunjiţi.
Marile incizii se definesc după nervaţiune şi după gradul de adâncire al inciziilor,
determinând tipurile:
- lobată, când inciziile pătrund până la un sfert din limb;
- fidată, până la jumătate;
- partită, până la trei sferturi;
- sectată, până la nervura mediană la frunzele cu nervaţiunea penată şi până la baza
limbului la frunzele cu nervaţiunea palmată.
Combinând tipul de nervaţiune (penat sau palmat) cu denumirea inciziei rezultă
frunze penat-lobate, penat-fidate, penat-partite şi penat-sectate, respectiv palmat-
lobate, palmat-fidate, palmat-partite şi palmat-sectate (pl. VII, 2).
Frunzele la care limbul este format dintr-o singură porţiune, fie cu marginea
întreagă, fie cu incizii (mici sau mari) se numesc frunze simple, iar frunzele la care
limbul este alcătuit din mai multe porţiuni individualizate numite foliole, fiecare foliolă
având peţiol propriu, se numesc frunze compuse (pl. VIII, 1). Acestea pot fi:

13
Planşa VI. 1- Forme de limb: a- aciformă, b- solziformă, c- liniară, d- lanceolată, e- spatulată, f- ovată, g-
eliptică, h- rombică, i- cordată, j- reniformă, k- circulară (orbiculară), cu inserţie peltată, l- hastată, m-
triunghiulară, n- sagitată. 2- Vârful limbului: a- acut, b- acuminat, c- mucronat, d- rotunjit, e- obtuz, f-
trunchiat, g- emarginat. 3- Baza limbului: a- cuneată, b- rotunjită, c- trunchiată, d- cordată, e- reniformă, f-
sagitată, g- hastată, h- auriculată (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

14
Planşa VII. 1- Marginea limbului: a- întreagă, b- dinţată, c- serată, d- crenată, e- sinuată. 2- Marile incizii: a-
penat-lobat, b- penat-fidat, c- penat-partit, d- penat-sectat, e- palmat-lobat, f- palmat-fidat, g- palmat-partit, h-
palmat-sectat (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

15
 - palmat-compuse.
- penat-compuse, care, la rândul lor, sunt imparipenat-compuse, când se termină cu
o foliolă şi paripenat-compuse când se termină cu cârcei sau cu un vârf erbaceu.

Peţiolul şi teaca frunzei sunt mai puţin variabile (pl.VIII, 2, 3).

Anexele frunzelor sunt formaţiuni care însoţesc frunza (pl. VIII, 4). Acestea
sunt:
- stipelele, în număr pereche, aflate la baza peţiolului;
- ohrea, o formaţiune în formă de pâlnie rezultată din concreşterea stipelelor;
- urechiuşele şi ligula, întâlnită la frunza poaceelor, la baza limbului.

Dispoziţia frunzelor (modul de prindere de lăstar) poate fi:

- alternă, câte una la un nod;
- opusă, câte două la un nod, una în faţa celeilalte;
- verticilată, câte trei sau mai multe la acelaşi nod.

Organele de înmulţire şi reproducere

Polipodiofitele se caracterizează printr-o înmulţire asexuată şi o reproducere

sexuată.
Înmulţirea asexuată se realizează prin spori care se formează în sporangi.
Sporangii, la polipodiofitele primitive se află în vârful tulpinilor şi ramurilor, sau se
grupează formând sinangii (Psilotales). La polipodiofitele evoluate se află pe sporofile,
care uneori se grupează în vârful tulpinilor şi ramurilor, formând spice sporifere, sau se
aglomerează pe dosul frunzelor, formând sori, uneori protejaţi de marginea frunzei
(Pteridium aquilinum) sau de induzie (Dryopteris) (pl. IX, 1).
După provenienţă şi poziţie, sporangii sunt de tip eusporangiat şi
leptosporangiat.
Sporii pot fi identici, nediferenţiaţi pe sexe, numiţi izospori, sau diferenţiaţi pe
sexe şi se numesc homospori, sau sunt de dimensiuni diferite numindu-se heterospori.
Aceştia sunt microspori şi macrospori.
La germinare sporii dau naştere unui masiv de celule numit protal. Acesta este,
în general, mic (de câţiva mm, rar atingând 1-2 sau 5 cm), având formă lamelară,
cordiformă sau lobată, uneori tuberculiform sau filamentos şi se dezvoltă la suprafaţa
solului (epigeu), nutrindu-se autotrof, sau în sol (hipogeu), când se nutreşte saprofit sau
micotrof.
Pe protal se formează organele de reproducere, gametangiile, adică anteridiile
şi arhegoanele, care produc gameţii masculi (anterozoizii) şi femeli (oosferele).
Fecundarea se realizează prin intermediul apei, deci este zoidiogamă.
La unele polipodiate (Selaginellales şi Salviniales), protalul se dezvoltă în
interiorul sporului, acest tip de protal numindu-se endoprotal. La aceste plante şi
sporangii sunt înveliţi de către frunze modificate, alcătuind sporocarpii.
16
 Pinofitele şi magnoliofitele se caracterizează prin apariţia unui organ nou,
specializat în vederea reproducerii- floarea.
Floarea, de cele mai multe ori reprezintă un complex de organe, unele cu rol de
apărare şi altele cu rol de producere a gameţilor. În urma fecundaţiei se formează
sămânţa, care la gimnosperme este golaşă, iar la angiosperme este închisă în fruct.

Floarea pinofitelor (pl. IX, 2) are o conformaţie strobilară, de con, este lipsită
de înveliş floral, sau are un înveliş redus (Ephedra distachya), fiind alcătuită numai din
sporofile numite stamine şi carpele. Acestea se dispun spirociclic pe un lăstar scurt,
terminal sau axilar.
Staminele au forme variate: scut peltat (Taxus baccata), solz purtător de 2
antere (Pinaceae), solzi cu numeroase antere concrescute (Cycadatae), cu un filament
simplu (Ginkgo biloba) sau ramificat (Ephedra distachya). Anterele au de regulă câte 2
saci polenici, uneori 3 (Ginkgo biloba) sau mai mulţi (Taxus baccata) (pl. IX, 3). În
sacii polenici, în urma diviziunii reducţionale se formează grăunciorii de polen, care vor
produce gameţii masculi (anterozoizii şi spermatiile).
Carpelele pot fi de forme diferite: cupuliforme (Ginkgo biloba, Taxus
baccata), solziforme (Pinaceae), penate (Cycadatae) etc. (pl. IX, 4)
La pinacee, carpelele sunt însoţite de un solz steril, care reprezintă o bractee
ligulară.
Carpelele poartă ovulele, organe nou apărute la pinofite, care produc gameţii
femeli (oosferele).
După modul de repartiţie a sexelor, pinofitele au două tipuri de flori: mascule şi
femele separate şi se numesc flori unisexuate. În acest caz, pinofitele pot fi dioice sau
monoice.

Floarea la Magnoliophyta (Angiospermae) (pl. X, 1), este variat alcătuită, o

floare completă fiind formată din: pedunculul floral, terminat cu receptaculul, învelişul
floral numit periant, format din sepale şi petale şi organele reproducătoare,
reprezentate prin stamine, a căror totalitate formează androceul (ce reprezintă sexul
bărbătesc) şi carpele, a căror totalitate formează gineceul (sexul femeiesc). La baza
florii, adică la baza pedunculului floral se află bracteea, iar mai sus pe pedicel, sub
sepale, la unele flori se află două bracteole.

Pedunculul floral (codiţa florii) este partea prin care floarea se inseră pe
tulpină. Uneori pedunculul lipseşte, florile fiind în acest caz sesile.

Receptaculul (axul florii) reprezintă partea terminală a pedunculului, mai

dezvoltată, pe care se prind celelalte părţi ale florii, adică periantul, androceul şi
gineceul. El variază ca formă, de la convex (globulos) până la concav (cupă).

17
Planşa VIII. 1- Frunze compuse: a- imparipenat-compusă la nuc (Juglans regia), b- paripenat-compusă la
măzăriche (Vicia sativa), c- palmat-compusă la lupin (Lupinus albus). 2- Forme de peţiol: a- cilindric, b-
canaliculat, c- umflat, d- auriculat. 3- Forme de teci: a- cilindrică şi despicată, b- cilindrică şi întreagă, c-
umflată. 4- Anexele frunzelor: a- ohree (o), b- stipele (st), c- urechiuşe sau auricule (u) şi ligulă (l) (din V.
CIOCÂRLAN, 2000)

18
Planşa IX. 1a- Sinangi la Psilotum triquetrum; 1b- Lycopodium clavatum: str- strobili (spice sporifere), spf-
sporofilă, sp- sporange; 1c- Pteridium aquilinum- schema secţiunii transversale prin frunză: mfz- marginea
frunzei, i- induzie, sp- sporangi; 1d- Dryopteris filix-mas: f- foliolă cu sori reniformi, i- induzie, sp- sporangi.
2- Floarea la Pinophyta: a- floarea ♂ şi o stamină cu cei 2 saci polenici deschişi; b- floarea ♀ reprezentată prin
carpelă (cp), cu cele 2 ovule (ov) pe partea internă (superioară) şi bracteea (br) pe partea externă (inferioară).
3- Tipuri de stamine la Pinophyta: a- Taxus baccata, b- Pinus sylvestris, c- Cycas revoluta, d- Ginkgo biloba,
e- Ephedra distachya. 4- Tipuri de carpele la Pinophyta: a- Taxus baccata, b1-b3- Pinus sylvestris (faţa
superioară, faţa inferioară şi schema secţiunii transversale), c- Cycas revoluta

Periantul este, de obicei, reprezentat prin două învelişuri, unul extern, format
din frunzişoare verzi numite sepale, a căror totalitate formează caliciul şi unul intern,
format din frunzişoare colorate altfel decât verde, numite petale, a căror totalitate
formează corola. Uneori învelişul floral nu este diferenţiat în sepale şi petale, respectiv
în caliciu şi corolă, ci este uniform şi în acest caz se numeşte perigon. Frunzişoarele
care alcătuiesc perigonul nu sunt nici petale nici sepale, ci tepale.
19
 Tepalele pot fi aşezate pe un singur rând sau pe două rânduri (cercuri), fiind
verzi şi în acest caz vorbim de perigon sepaloid (Beta, Juglans) sau colorate, când
vorbim de perigon petaloid (Tulipa, Lilium etc.).
Caliciul, după raportul dintre sepale, poate fi dialisepal, cu sepale libere şi
gamosepal, cu sepalele unite, când poate avea formă de tub (tubulos), clopot
(campanulat), pâlnie (infundibuliform), urcior (urceolat). Unirea sepalelor, de cele mai
multe ori este parţială iar părţile care rămân libere se numesc lacinii.
Mai rar se întâlneşte şi un caliciu extern sau calicul (Fragaria).
Corola poate avea petalele libere, când se numeşte corolă dialipetală sau unite
– gamopetală. Corola gamopetală are diferite forme, ca şi caliciul. O petală este formată
dintr-o parte lăţită numită lamină, care se continuă cu o parte îngustată numită
unguiculă, prin care se prinde de receptacul. La baza laminei petalei sau tepalei, la unele
flori există o formaţiune anexă numită ligulă şi totalitatea lor formează coronula sau
paracorola (Narcissus).
Perigonul, asemănător caliciului şi corolei, după raportul dintre tepale, poate fi
dialifil (Tulipa, Lilium) şi gamofil (Hyacinthus, Convallaria). Există şi flori complet
lipsite de înveliş floral (Salix, Fraxinus), acestea numindu-se flori nude.

Simetria învelişului floral determină şi simetria florii (pl. X, 2). Dacă sepalele,
petalele sau tepalele unei flori au aceeaşi formă, sunt egale ca mărime şi uniform situate,
prin acea floare se pot duce numeroase planuri de simetrie. Astfel de flori au simetrie
radiară (polisimetrie) şi se numesc flori actinomorfe. Dacă printr-o floare se pot duce
numai două planuri de simetrie, această floare este bisimetrică (floarea de Brassica).
Prin alte flori se poate duce un singur plan de simetrie, aceste flori fiind monosimetrice
sau zigomorfe (floarea de Anthirrhinum majus).
Există şi flori asimetrice.

Androceul este format din totalitatea staminelor şi reprezintă sexul bărbătesc. O

stamină (pl. X, 3) este alcătuită dintr-un filament care poartă terminal antera. O anteră
este formată din două părţi simetrice (două jumătăţi) unite între ele prin conectiv, care
reprezintă partea terminală a filamentului staminal. O jumătate de anteră – teca, este
formată din doi saci polenici, deci antera are patru saci polenici. Anterele se deschid
variat, cel mai adesea prin crăpături longitudinale, mai rar crapă transversal sau se
deschid prin pori (deschidere poricidă), prin valve (valvicidă) şi eliberează polenul.
Filamentele staminale pot fi libere şi atunci vorbim de androceu dialistemon sau unite şi
atunci este vorba de androceu gamostemon. Uneori se unesc anterele, fenomenul fiind
numit sinanterie, iar androceul sinanter. Filamentele staminale, în cazul androceului
dialistemon pot fi egale, sau inegale, când androceul este didinam, cu patru stamine,
dintre care două au filamentele mai scurte şi două mai lungi şi tetradinam, cu şase
stamine, dintre care patru cu filamente mai lungi şi două mai scurte (pl. X, 4a, b).
Androceul gamostemon poate fi monadelf, diadelf, triadelf sau poliadelf, după cum
filamentele sunt unite în unul, două, trei sau mai multe mănunchiuri (pl. X, 4c, d, e).

20
Planşa X. 1- Floarea la Angiospermae: p- pedicel, r- receptacul, s- sepale, pe- petale, st- stamine, g- gineceu.
2- Simetria florii: a- radiară (actinomorfă); b- monosimetrică (zigomorfă). 3- Alcătuirea staminei (văzută din
profil şi în secţiune transversală la nivelul anterelor): f- filament, c- conectiv, a- anteră, sp- sac polenic, t- teca.
4- Tipuri de androceu: a- dialistemon didinam; b- dialistemon tetradinam; c- gamostemon monadelf; d-
gamostemon diadelf; e- gamostemon triadelf (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

Gineceul este format din totalitatea carpelelor şi reprezintă sexul feminin.

Deosebit de important este faptul că la angiosperme carpela nu mai este plană, în formă
de solz, ca la gimnosperme, ci este închisă, are forma unui vas, astfel că ovulele sunt
închise. Într-o floare se găsesc una sau mai multe carpele.
Gineceul format din mai multe carpele, după raportul dintre carpele, poate fi
apocarp (dialicarpelar) cu carpele libere şi sincarp (gamocarpelar), cu carpelele unite.
Din punct de vedere morfologic gineceul este alcătuit din trei părţi: ovar, partea bazală
mai umflată, stil, porţiunea cilindrică ce continuă ovarul şi stigmat, partea terminală a
stilului (pl. XI, 1a).

21
 Poziţia ovarului în floare se apreciază în raport cu locul de fixare a învelişului
floral faţă de ovar sau gineceu. Dacă învelişul floral se prinde pe receptacul la baza
ovarului (gineceului) acesta este superior, în acest caz receptacul fiind convex sau cel
puţin plan. Dacă receptaculul este concav (în formă de cupă) ovarul (gineceul) este
adăpostit în interiorul receptaculului, fiind inferior faţă de învelişul floral fixat deasupra.
Există şi o situaţie intermediară – ovar semiinferior (pl. XI, 2).
Ovarul prezintă în interior una sau mai multe cavităţi numite loji ovariene sau
loculi. Pe pereţii interiori ai carpelelor, în lojile ovariene se află localizate, în anumite
puncte, placentele (ţesuturi placentare) pe care se află fixate ovulele (pl. XI, 1b).

Raportul dintre numărul de carpele şi numărul de loji ovariene. În general,

când ovarul este alcătuit dintr-o singură carpelă are o singură lojă. Când ovarul este
alcătuit din mai multe carpele, ovarul poate avea o singură lojă, dacă unirea dintre
carpele s-a făcut numai prin margini sau mai multe loji, în număr egal cu numărul
carpelelor când unirea s-a făcut şi prin pereţii laterali.

Ovulul. Un ovul este alcătuit dintr-un funicul (picioruş) prin care se prinde de
ţesutul placentar şi poartă ovulul propriu-zis. Locul de fixare al ovulului de funicul se
numeşte hil. Ovulul este acoperit la exterior de unul sau două integumente (unul extern
şi altul intern), care lasă o deschidere numită micropil. Integumentele acoperă un masiv
de celule numit nucelă. În nucelă se află sacul embionar format din şapte celule:
oosfera (gametul femel) mărginită de două sinergide, orientate spre micropil, la polul
opus se află trei antipode, iar la mijlocul saculului embionar se află celula secundară,
care îndeplineşte rolul unui al doilea gamet. Prin funicul vine din carpelă un fascicul
conducător ce se ramifică la baza nucelei, locul de ramificare numindu-se chalază (pl.
XI, 3a).

După poziţia reciprocă dintre micropil, hil şi chalază, există trei tipuri
principale de ovule (pl. XI, 3b, c, d):
- ovulul ortotrop (drept), are micropilul, hilul şi chalaza situate pe o linie dreaptă,
verticală;
- ovulul anatrop, cel mai des întâlnit, este răsturnat cu 180º, astfel că micropilul, se află
lângă hil, iar chalaza în partea opusă. În urma întoarcerii cu 180º, corpul ovulului
concreşte cu funiculul rezultând un cordon reliefat, vizibil la sămânţă şi numit rafă.
- ovulul campilotrop este curbat în formă de rinichi, astfel că micropilul, hilul şi chalaza
sunt apropiate, adică micropilul şi chalaza sunt de o parte şi alta a hilului (leguminoase).

Placentaţia. Ovulele sunt fixate pe placente. Poziţia placentelor, deci şi a

ovulelor poartă numele de placentaţie. Aceasta poate fi:
- placentaţia parietală, când ovulele sunt prinse pe placente de origine carpelară (pl. XI,
4a- d);
- placentaţie centrală, când ovulele sunt prinse pe placente de origine axială
(receptaculară), pe o coloană centrală fără legătură cu pereţii carpelelor (pl. XI, 4e).

22
Planşa XI. 1- Alcătuirea gineceului (a) şi ovarul (b) în secţiune transversală: stg- stigmat, o- ovar, ca –carpelă,
lo- lojă ovariană, ov- ovule, pl- placentă. 2- Poziţia ovarului: a- superior, b- inferior şi liber faţă de receptacul
(semiinfer), c- inferior şi concrescut cu receptaculul. 3- a- Alcătuirea ovulului: m- micropil, ch- chalază, h- hil,
f- funicul, ie- integument extern, ii- integument intern, n- nucelă, se- sac embrionar, at- antipode, cs- celulă
secundară, o- oosferă, s- sinergide, fc- fascicul conducător; Tipuri de ovule: b- ortotrop, c- anatrop, d-
campilotrop. 4- Placentaţia: a- parietal-laminală; b- parietal-mediană; c- parietal-marginală; d- parietal-
unghiulară (axilară); e- centrală (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

Placentaţia parietală prezintă variantele:

- parietal-laminală (totală) când ovulele sunt fixate pe toată faţa internă;
- parietal-marginală, cu ovulele de o parte şi alta a liniei de sutură;
- parietal-mediană, când ovulele sunt fixate în dreptul nervurilor mediane;
- parietal-unghiulară, (axilară, axială, central-unghiulară), cu ovulele situate în unghiul
intern al fiecărei carpele, respectiv în partea internă a fiecărei loji.
23
 Stilul, cea de a doua parte a gineceului care continuă ovarul, este variat, uneori
putând chiar să lipsească.

Stigmatul este partea terminală a stilului, cu rolul de a recepţiona polenul, în

care scop prezintă papile. Este mai dezvoltat decât stilul şi de multe ori prezintă lobi sau
ramificări, numărul acestora indicând numărul de carpele ce alcătuiesc gineceul (pl. XII,
1).

Tipuri de flori după repartiţia sexelor. După prezenţa sau repartiţia sexelor
în cadrul aceleaşi flori se pot deosebi următoarele categorii:
- flori bisexuate (monocline), care au şi androceu şi gineceu;
- flori unisexuate (dicline) care au un singur sex putând fi unisexuate mascule, care au
numai androceu şi unisexuate femele, care au numai gineceu;
- flori agame (asexuate), flori sterile, fără sex.

Tipuri de plante după repartiţia sexelor (pl. XII, 2)

- plante cu flori bisexuate – toţi indivizii unei specii au numai flori bisexuate;
- plante monoice – florile mascule şi femele sunt situate pe aceeaşi tulpină (porumb);
- plante dioice – florile femele şi mascule sunt situate pe tulpini separate (cânepa);
- plante poligame – cu flori bisexuate şi unisexuate pe aceeaşi tulpină sau pe tulpini
diferite ale aceleaşi specii.
În funcţie de modul în care sexele sunt separate pe acelaşi individ (tulpină), pe
doi sau trei indivizi, plantele poligame se împart în : poligam-monoice, poligam-dioice
şi poligam-trioice:
Plantele poligam-monoice au flori bisexuate, plus unul sau ambele sexe şi pot fi:
- ginandromonoice (trimonoice- bisexuate, femele şi mascule);
- ginomonoice – bisexuate, plus femele;
- andromonoice – bisexuate, plus mascule.
Plantele poligam-dioice au pe un individ flori bisexuate şi pe un alt individ unul sau
ambele sexe şi ele pot fi:
- ginandrodioice – bisexuate, plus femele şi mascule;
- ginodioice – bisexuate, plus femele;
- androdioice – bisexuate, plus mascule.
Plantele poligam-trioice au sexele separate pe trei indivizi, având flori bisexuate,
mascule şi femele sau alte combinaţii, pe un individ putând să se afle două feluri de flori
– mascule, femele şi bisexuate plus femele sau mascule, femele şi bisexuate plus
mascule etc.

24
Planşa XII. 1- Forme de stil şi stigmat (stg): a- stil terminal; b- stil absent şi stigmat disciform; c- stile şi
stigmate foliacee, petaloide; d- stigmate plumoase. 2- Tipuri de plante după repartiţia sexelor: a- hermafrodite;
b- monoice; c- dioice; d-f- poligam-monoice (d- ginandromonoice, e- ginomonoice, f- andromonoice); g-i-
poligam-dioice (g- ginandrodioice, h- androdioice, i- ginodioice) (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

Inflorescenţele. Florile se dezvoltă câte una (solitare) sau mai multe la un loc,
în acest caz formând o inflorescenţă.
Florile solitare, la fel ca şi inflorescenţele se pot găsi fie terminal, fie lateral
(axilar).
Inflorescenţele reprezintă grupări variate de flori şi ramuri care poartă florile.

25
 La o inflorescenţă deosebim axul principal numit şi rahis, pe care se află florile
sau axul principal se ramifică, florile fiind situate pe axe de ordin superior (secundare,
terţiare, etc).
Clasificarea inflorescenţelor se realizează ţinând cont de tipul de ramificare
(monopodial sau simpodial), de faptul dacă florile se află pe axul principal sau pe axe
secundare, de forma axului (alungit, scurt, subţire, gros) şi de lungimea pedicelilor
florali.
Se pot diferenţia două grupe mari de inflorescenţe:
• inflorescenţe racemoase (botritice, monopodiale, nedefinite, centripetale, bazifugale),
la care axul principal se termină cu un mugure vegetativ, ramificarea fiind deci
monopodială şi creşterea este continuă, nedefinită, iar înflorirea se face fie centripet, fie
bazifug;
• inflorescenţe cimoase (simpodiale, definite, centrifugale), la care axul principal se
termină cu o floare, ramificarea fiind simpodială, definită, axele de ordin superior
depăşind prima floare, înflorirea făcându-se centrifug.
La aceste grupe se poate adăuga şi o a treia:
• inflorescenţe mixte (racemo-cimoase)

Inflorescenţele racemoase se împart în două subgrupe: simple şi compuse,

după cum florile sunt situate pe axul principal sau pe axe de ordin superior:
Inflorescenţe simple – au florile situate pe axul inflorescenţei (pl. XIII, 1a-h):
spic, ament, spadice, racem, corimb, umbelă, capitul, antodiu etc.

Spicul, are axul alungit şi subţire, iar florile sunt mai mult sau mai puţin sesile
(Plantago);
Amentul (mâţişorul), este asemănător cu spicul, are însă flori unisexuate, axul flexibil,
de multe ori pendul şi căzător (Juglans, Salix, Populus etc.);
Spadicele, se caracterizează prin axul îngroşat şi cărnos, cu flori sesile, unisexuate,
acoperite cu o frunză modificată, în formă de cornet numită spată (Arum maculatum);
Racemul, are axul alungit şi subţire, florile pedicelate, pedicelii cam de aceeaşi lungime,
deci se termină la nivele diferite şi sunt fie alterni, fie opuşi (Ribes, Robinia,
Hyacinthus, Convallaria etc.);
Corimbul, este asemănător cu racemul, dar pedicelii florilor sunt inegali, descresc de la
bază spre vârf, astfel că florile ajung la aceeaşi înălţime (Pyrus communis);
Umbela, are axul scurt şi subţire, pedicelii florilor au aceeaşi lungime şi florile ajung la
aceeaşi înălţime. Pedicelii pleacă din puncte apropiate şi ca urmare bracteele de la baza
inflorescenţei se grupează sub forma unui involucru (Hedera helix, Cerassus avium,
Lotus corniculatus etc.);
Capitulul, se caracterizează printr-un ax scurt şi îngroşat pe care se află florile mai mult
sau mai puţin sesile (Trifolium, Dipsacus etc.);
Antodiul (calatidiul), are axul scurt şi puternic îngroşat, disciform sau globulos, florile
sesile şi cu frunzişoare (hipsofile) pe faţa inferioară formând un involucru (Helianthus,
Matricaria etc.).

26
 Inflorescenţele compuse, au florile situate pe ramificaţii ale axului
inflorescenţei, astfel că o ramificare secundară formează o inflorescenţă simplă, iar
inflorescenţa compusă este alcătuită din mai multe inflorescenţe simple. Cele mai
frecvent întâlnite sunt:

Spicul compus (pl. XIII, 2a) (Triticum, Secale etc.), prezintă un ax principal în
continuarea paiului numit rahis (axul spicului). La nodurile rahisului se află axe
secundare ce poartă una sau mai multe flori sesile. Un ax secundar, împreună cu florile
pe care le poartă alcătuieşte un spiculeţ. Axele secundare reprezintă axele spiculeţelor.
La bază, spiculeţul este protejat de două frunzişoare modificate numite glume, iar
fiecare floare este îmbrăcată în doi solzişori numiţi palee. Deci, spicul compus este
alcătuit din mai multe spice simple care poartă numele de spiculeţe şi care sunt sesile, la
fel ca şi florile;
Racemul compus (pl. XIII, 2b) (Raphanus, Brassica etc.);
Paniculul (pl. XIII, 2c) se aseamănă cu racemul, dar are formă piramidală şi ramificarea
se repetă de mai multe ori, nu se opreşte la ramurile de ordin doi (Syringa, Ligustrum
etc.);
Paniculul cu spiculeţe (panicul spiculifer) se caracterizează prin aceea că ultimile
ramificaţii poartă spiculeţe pedunculate şi nu flori (Avena, Poa etc.);
Paniculul spiciform (Phleum, Setaria etc.), are spiculeţele scurt pedunculate,
asemănându-se cu spicul compus;
Corimbul compus (pl. XIII, 2d) (Crataegus, Sorbus etc.);
Umbela compusă (pl. XIII, 2e) (Daucus, Conium etc.) şi este alcătuită din umbele
simple numite umbelule, ce au la bază un involucel, la baza umbelei compuse fiind
involucrul;
Spadicele cu spiculeţe (spadix spiculifer) este inflorescenţa femelă de la porumb,
învelită în hipsofile numite pănuşe şi unde axul inflorescenţei poartă spiculeţe femele,
biflore.
Umbela cu spice (Cynodon), numită şi spic digitat;
Racemul cu umbele (Hedera helix);
Corimbul cu antodii (Achillea).

Inflorescenţele cimoase: monocaziu, dicaziu, pleiocaziu.

Monocaziul (cima unipară), are axul principal terminat cu o floare, de sub care pleacă o
singură ramificaţie laterală, ce se va termina tot cu o floare şi aşa mai departe,
ramificaţia continuă unilateral. Monocaziul are variantele:
- Drepaniul (cima seceră), la care ramificarea se face în acelaşi plan şi aceeaşi direcţie
(Gladiolus, Juncus bufonius etc.) (pl. XIV, 1);
- Ripidiul (cima evantai), ramificarea se face în acelaşi plan, dar alternativ în direcţii
opuse (Iris) (pl. XIV, 2);
- Bostrixul (cima elicoidală), ramificarea se face în planuri diferite, după o linie
elicoidală (Hemerocallis) (pl. XIV, 3);

27
- Cincinul (cima scorpioidă), ramificarea se face în planuri diferite care duc într-o
singură direcţie, la început inflorescenţa fiind răsucită (pl. XIV, 4). Cincinul rareori este
simplu (Hyosciamus niger), de obicei fiind dublu (Myosotis);
Dicaziul (cima bipară), are axul principal terminat cu o floare, de sub care pleacă două
ramuri opuse, care se termină cu câte o floare. Acesta este dicaziul triflor, rar întâlnit
(Castanea sativa). Mai frecvent ramificarea continuă, rezultând dicaziul multiflor
(Silene vulgaris, Gypsophila muralis etc.) (pl. XIV, 5).
O variantă de dicaziu cu ramurile foarte scurte este glomerulul (Beta vulgaris).
Pleiocaziul este acel tip la care de sub floarea terminală pleacă trei sau mai multe axe
secundare (Filipendula vulgaris) (pl. XIV, 6).

Inflorescenţe mixte (racemo-cimoase) reprezintă diferite combinaţii între o

inflorescenţă racemoasă şi una cimoasă, aşa cum sunt:
- Amentul cu dicazii (Betula, Carpinus);
- Racemul cu dicazii (Silene otites);
- Paniculul cu dicazii (Galium uliginosum);
- Umbela cu cime elicoidale (Allium);
- Cima cu antodii (Hieracium aurantiacum).

Sămânţa

În urma polenizării, grăunciorul de polen germinează, rezultând gameţii masculi

care vor produce fecundarea.
La pinofite, fecundarea este simplă, adică gametul mascul fecundează numai
oosfera, proces în urma căruia se formează zigotul principal.
La magnoliofite, fecundarea este dublă (pl. XV, 1): un gamet mascul fecundează
oosfera, dând naştere la zigotul principal (sexuat), care va forma apoi embrionul, partea
cea mai importantă a seminţei; un al doilea gamet mascul fecundează celula secundară a
sacului embrionar, rezultând zigotul secundar (vegetativ), care va forma endospermul
(albumenul), o altă parte componentă a seminţei.
Din integumentele ovulului se va forma o altă parte componentă a seminţei şi
anume tegumentul seminal. Astfel, din ovul, în urma fecundaţiei ia naştere sămânţa.
Tegumentul seminal acoperă sămânţa şi prezintă diferite formaţiuni anexe (pl.
XV, 2). Acestea se pot utiliza la recunoaşterea speciilor.
Hilul este cicatricea care rămâne pe sămânţă în urma desprinderii de funicul.
Micropilul (cicatricea micropilului) se observă la unele seminţe, fie ca o mică
adâncitură, fie ca o uşoară ridicătură. Este urma fostului micropil.
Rafa se prezintă ca o dungă longitudinală situată între hil şi chalază. Ea provine
din concreşterea funiculului cu ovulul, în timpul transformării acestuia în sămânţă. Se
găseşte la seminţele ce provin din ovule anatrope, de exemplu la ricin (Ricinus). La
aceleaşi seminţe se observă şi chalaza la capătul rafei, opus hilului, sub forma unei
proeminenţe circulare sau a unei linii proeminente, ramificate. La unele seminţe de
leguminoase, ce provin din ovule campilotrope, lângă hil, opus micropilului se găsesc
două excrescenţe alipite ce formează strofiolul (tuberculi gemeni).
28
Planşa XI. 1- Inflorescenţe racemoase simple: a- spic; b- ament; c- spadice; d- racem; e- corimb; f- umbelă; g-
capitul (Trifolium repens); h- antodiu (inv- involucru; fl. l- flori ligulate; fl. t- flori tubuloase). 2- Inflorescenţe
racemoase compuse: a- spic compus cu spiculeţ triflor (r- rahis; as- axa spiculeţului; a. fl- axa florii; gi- gluma
inferioară; gs- gluma superioară; pi- paleea inferioară; ps- paleea superioară; a- androceu; g- gineceu; l-
lodicule; c- culm; p- prag; 1, 2, 3, 4- locurile de inserţie ale florilor); b- racem compus; c- panicul; d- corimb
compus; e- umbelă compusă (inv- involucru; invl- involucel) (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

29
Planşa XII. Inflorescenţe cimoase: 1- drepaniu (din profil şi din faţă); 2- ripidiu; 3- bostrix în proiecţie; 4-
cincin la tătăneasă (Symphytum officinale); 5- dicaziu; 6- pleiocaziu (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

30
 Arilul este o anexă cărnoasă care se dezvoltă începând din jurul hilului şi
acoperă total sau parţial sămânţa (Nuphar, Taxus).
Ariloidul este asemănător arilului, dar începe să se dezvolte din jurul
micropilului (seminţele de Evonymus europaeus).
Carunculul este o excrescenţă cărnoasă ce se dezvoltă la unele seminţe în jurul
micropilului pe care îl acoperă (Ricinus).

Planşa XV. 1- O floare completă secţionată longitudinal: ped- pedicel; r- receptacul; s- sepale; p- petale; st-
stamină; f. st-filament staminal; a- anteră; gr. p- grăuncior de polen; o- ovar; lo- lojă ovariană; ov- ovul; stg-
stigmat; tp- tub polenic; se- sac embrionar. 2- Formaţiuni anexe ale tegumentului seminal: a- sămânţa de
fasole (Phaseolus vulgaris); b- sămânşa de ricin (Ricinus communis); c- sămânţa de tisă (Taxus baccata); d-
sămânţa de salbă moale (Evonymus europaeus): h- hil; m- micropil; r- radiculă; ra- rafă; ch- chalaza; st-
strofiol; s- sămânţa; c- caruncul; a- aril; ad- ariloid (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

31
 Embrionul este alcătuit din: radicula (rădăciniţa), axa hipocotilă (tigelă,
tulpiniţă), cotiledoane (2-15 la gimnosperme, 2 la dicotiledonate şi 1 la
monocotiledonate) şi plumula (gemula, muguraşul). La unele seminţe embrionul este
voluminos, mai ales la cotiledoanele în care sunt depozitate substanţe de rezervă. Astfel
de seminţe sunt formate numai din tegument seminal şi embrion (endospermul lipseşte),
numindu-se exalbuminate (pl. XVI, 1b). Celelalte seminţe, care au şi endosperm, se
numesc albuminate (pl. XVI, 1a).

Planşa XVI. 1- Tipuri de seminţe: a- albuminate (Ricinus communis), în secţiune longitudinală; b-

exalbuminate (Phaseolus vulgaris), desfăcută longitudinal: ts- tegument seminal; r- radicula; h- hipocotil; p-
plumula; cot- cotiledoane; embr- embrion; e- endosperm; c- caruncul. 2- Germinaţia epigee (a) şi hipogee (b):
r- rădăcina; h- hipocotil; c- cotiledoane; e- epicotil; pt- protofile; mt- mugure terminal (din V. CIOCÂRLAN,
2000)

32
 În timpul germinaţiei primul organ care iese din sămânţă este radicula, apoi apare
axa hipocotilă, care la unele plante se alungeşte mult şi scoate cotiledoanele la
suprafaţă. Alteori axa hipocotilă creşte puţin şi cotiledoanele rămân în pământ (pl. XVI,
2a, b).
Primul tip de germinaţie se numeşte epigee, iar al doilea tip hipogee.

Fructul

Este ultimul organ care a apărut în filogeneză şi el caracterizează

magnoliofitele. El se formează din peretele ovarului în urma fecundaţiei. De multe ori
însă, la formarea fructului participă şi alte părţi ale florii cum ar fi receptaculul, la
plantele cu ovar inferior şi aderent, sau învelişul floral.
Fructul închide seminţele pe care le apără.
Peretele fructului se numeşte pericarp şi este diferenţiat în trei părţi: epicarpul,
partea externă, subţire, uneori acoperit cu ceară (prun, viţă-de-vie), mezocarpul, partea
cea mai dezvoltată ca volum şi endocarpul, partea internă, subţire în majoritatea
cazurilor, rareori mai dezvoltat (prun, cireş, etc.), cunoscut şi sub numele de sâmbure.
Fructul rezultă fie dintr-o floare la care gineceul este dialicarpelar sau
gamocarpelar, indiferent dacă alături de ovar mai participă sau nu şi alte părţi ale florii,
fie din întreaga inflorescenţă.
La clasificarea fructelor se ţine seama de mai multe criterii: consistenţa
pericarpului, uscat sau cărnos, dehiscent sau nu etc.
Astfel, avem următoarele tipuri:

Fructe care se formează dintr-o floare:

Fructe simple, ce rezultă din gineceul (ovarul) format din una sau mai multe carpele
unite sau mai multe carpele libere care concresc cu receptaculul. Dintr-o floare rezultă
un singur fruct;
Fructe multiple, care rezultă din gineceul dialicarpelar, deci cu mai multe carpele libere,
din fiecare carpelă rezultând un fruct;
Fructe mericarpice (dialicarpoide), care iau naştere din gineceul gamocarpelar, dar la
maturitate se desfac în fructe parţiale numite mericarpii.

Fructele simple sunt cele mai frecvent întâlnite şi în funcţie de consistenţa

pericarpului se împart în uscate şi cărnoase. Acestea, la rândul lor se împart în
dehiscente şi indehiscente.

Fructe simple, uscate, dehiscente: folicula, leguma, silicva, silicula, capsula.

Folicula, provine dintr-un ovar monocarpelar şi monolocular. Ea se deschide pe o
singură linie, linia de sutură ventrală (Consolida) (pl. XVII, 1).
Leguma (păstaia), rezultă dintr-un ovar monocarpelar şi monolocular şi se deschide pe
două linii, linia suturii ventrale şi linia nervurii mediane dorsale (Pisum, Phaseolus etc.)
(pl. XVII, 2).

33
Silicva, provine dintr-un ovar bilocular şi se deschide în două valve, pe patru linii
longitudinale, de jos în sus, câte două de fiecare parte a peretelui despărţitor. Lungimea
depăşeşte lăţimea mai mult de trei ori (Brassica, Sinapis etc.) (pl. XVII, 3).
Silicula, este asemănătoare silicvei, dar lungimea şi lăţimea sunt mai mult sau mai puţin
egale, sau lungimea depăşeşte lăţimea de cel mult trei ori. Silicula poate fi latiseptă,
când fructul este comprimat dorsiventral şi peretele este de lăţimea fructului (Lunaria)
şi angustiseptă, când fructul este comprimat lateral, iar peretele este mult mai îngust
(Capsella) (pl. XVII, 4).
Capsula, ia naştere dintr-un ovar cu două sau mai multe carpele unite. Ea poate fi
uniloculară, biloculară sau pluriloculară. Este fructul cel mai răspândit şi prezintă mai
multe tipuri, în funcţie de tipul de deschidere (pl. XVII, 5): valvicide, denticulate,
operculate, poricide.
Capsulele valvicide se deschid prin crăpături longitudinale, de la vârf spre bază.
Ele sunt:
- loculicide – crăpăturile se produc în dreptul nervurilor mediane;
- septicide – crapă în dreptul liniilor de unire;
- septifrage – crapă în dreptul liniilor de sutură, dar pereţii se rup, valvele se separă de
partea centrală de care sunt prinse seminţele.
Capsulele denticulate se deschid numai la vârf, prin dinţi.
Capsulele operculate se deschid transversal, separând un căpăcel (opercul).
Capsulele poricide se deschid prin pori situaţi apical, subapical, lateral sau bazal.
Capsulele cu deschidere neregulată sunt mai rar întâlnite (de exemplu la
Cuscuta).

Fructe simple, uscate, indehiscente: achena, samara, cariopsa, păstaia,

lomenta, silicula, silicva.
Aceste fructe nu se deschid la maturitate şi conţin, de cele mai multe ori, o
singură sămânţă.
Achena, provine dintr-un gineceu superior sau inferior, este uniloculară şi monospermă.
Sămânţa este liberă, neconcrescută cu pericarpul sau numai puţin aderentă. Este foarte
răspândită, Asteraceae, Polygonaceae, Fagaceae etc. (pl. XVIII, 1);
Samara este o achenă aripată. Pericarpul creşte sub formă de aripă în jurul seminţei
(Ulmus), unilateral (Fraxinus) sau bilateral (Betula) (pl. XVIII, 2);
Cariopsa este fructul propriu poaceelor şi se caracterizează prin aceea că pericarpul este
concrescut cu sămânţa (pl. XVIII, 3). Cariopsa poate fi golaşă (Triticum, Secale, Zea),
sau îmbrăcată (Hordeum, Oryza);
Păstaia indehiscentă (pl. XVIII, 4) poate avea o sămânţă (Trifolium, Melilotus,
Onobrychis), 2-3 seminţe (Arachys hypogea), sau mai multe seminţe (Gleditsia
triacanthos).
Lomenta (pl. XVIII, 5) este un fruct puternic gâtuit între seminţe, care la maturitate se
fragmentează în articule, fiecare articul având câte o sămânţă (Coronilla varia);

34
Planşa XVII. Fructe simple, uscate, dehiscente: 1- folicula (Consolida); 2- leguma (Pisum); 3- silicva
(Sinapis); 4- silicula (a- latiseptă la Camelina, b- angustiseptă la Capsella); 5- capsula (a- loculicidă, b-
septicidă, c- septifragă, d- operculată, e- poricidă, f- denticulată); lnm- linia nervurii mediane; lsv- linia suturii
ventrale; s- seminţe; sp- septum (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

35
Silicva indehiscentă, se întâlneşte la Raphanus sativus (pl. XVIII, 6);
Silicula indehiscentă (pl. XVIII, 7), se întâlneşte la Cardaria draba etc.

Planşa XVIII. Fructe simple, uscate, indehiscente: 1- achenă; 2- samară (a- Fraxinus; b- Betula; c- Ulmus); 3-
cariopsă; 4- păstaie indehiscentă (Onobrychis); 5- lomentă (Ornithopus); 6- silicvă indehiscentă (Raphanus
sativus); 7- siliculă indehiscentă (Cardaria draba); p- papus; r- rostru (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

Fructe simple, cărnoase

Aceste fructe au pericarpul cărnos şi marea majoritate nu se deschid (pl. XIX):
baca, peponida, hesperida, poama, drupa.
Baca are pericarpul în întregime cărnos şi diferenţiat într-o parte externă sub forma unei
pieliţe subţiri ce reprezintă epicarpul plus hipocarpul, apoi pulpa cărnoasă, suculentă ce
reprezintă mezocarpul şi endocarpul redus la un singur rând de celule. Uneori ţesutul
placentar este foarte dezvoltat (Lycopersicon);
Peponida (melonida) este asemănătoare bacei, dar partea externă se lignifică la
maturitate (Cucurbita, Cucumis etc.);
Hesperida este fructul de la citrice (Citrus) cu pericarpul diferenţiat în epicarp pielos, cu
pungi secretoare, mezocarpul spongios şi endocarpul membranos, cu peri suculenţi,
reprezentând partea comestibilă;

36
Poama este fructul de la măr, păr şi provine în cea mai mare parte din receptacul, care
concreşte cu carpelele. Din carpelă este distinct endocarpul cartilaginos, care închide
seminţele;
Drupa are endocarpul puternic sclerificat, numit sâmbure (Prunus, Cerasus avium etc.);
Drupa parţial dehiscentă (Amygdalus communis, Juglans regia) are epicarpul şi
mezocarpul uscat, crăpând la maturitate, iar endocarpul sclerificat închide sămânţa.
Un fruct cărnos dehiscent este baca de la Ecballium elaterium, care la
maturitate aruncă seminţele în afară, prin orificiul rezultat în urma desprinderii fructului
de pedicel.

Fructele multiple (pl. XX) se clasifică la fel ca şi fructele simple, după

consistenţa pericarpului, în uscate şi cărnoase. Acestea, la rândul lor se împart în
dehiscente şi indehiscente.

Fructe multiple, uscate, dehiscente

Polifolicula este întâlnită la Spiraea, Paeonia etc.

Fructe multiple, uscate, indehiscente

Poliachena (polinucula), prezentă la Ranunculus, Rosa etc.

Fructe multiple, cărnoase

Polidrupa, întâlnită la Rubus, este o reunire de drupe mici numite drupeole.
Bidrupa se întâlneşte la unele soiuri de Persica vulgaris, la care gineceul este format din
două carpele libere.

Fructele mericarpice (dialicarpoide)

Sunt fructe uscate ce se desfac în mericarpii monosperme.
Dicariopsa, la Apiaceae şi unele Rubiacaeae (pl. XXI, 1a);
Disamara, la genul Acer (pl. XXI, 1b);
Tetraachena (tetranucula), la Boraginaceae şi Lamiaceae (pl. XXI, 1c).

Fructe care se formează din inflorescenţă, numite şi fructe compuse: soroza,

glomerulul, sicona.
Soroza este fructul provenit din inflorescenţa femelă spiciformă, la care învelişurile
florale devin cărnoase, fructele propriu-zise fiind achene (Morus) (pl. XXI, 2a);
Glomerulul este fructul la care învelişurile florale se lignifică, concresc, devin
persistente şi închid fructele propriu-zise care sunt achene (Beta) (pl. XXI, 2b);
Sicona este fructul provenit din întreaga inflorescenţă care a devenit cărnoasă, închizând
în interior fructele care sunt achene (Ficus carica) (pl. XXI, 2c).

37
Planşa XIX. Fructe simple, cărnoase: 1- baca (Lycopersicon); 2- hesperida (Citrus); 3- poama (Malus); 4-
drupa (Prunus); 5- drupa parţial dehiscentă (Amygdalus communis); ep- epicarp; m- mezocarp; end- endocarp;
ţ.pl- ţesut placentar; ps- pungi secretoare; s- seminţe; fv- fascicule vasculare (din V. CIOCÂRLAN, 2000)

38
Planşa XX. Fructe multiple: 1- polifolicula (Helleborus); 2- bidrupa (Persica vulgaris); 3- poliachena
(Ranunculus, în detaliu- achenă); 4- poliachenă la Fragaria (achene concrescute cu receptaculul cărnos); 5-
poliachenă la Rosa (achene incluse în receptaculul cărnos); 6- polidrupa (Rubus); r- receptacul; d- drupeolă;
ep- epicarp; m- mezocarp; end- endocarp; t- tegument; s- sămânţă; p- pedicel; ls- linia de sutură; sp- sepale;
nc- nucule (achene) (după V. CIOCÂRLAN, 2000 şi I. SÂRBU et al., 2001)

39
Planşa XXI. 1- Fructe mericarpice: a- dicariopsa (Foeniculum); b- disamara (Acer); c- tetraachena
(Lithospermum, în detaliu- achenă); cp- carpofor; mc- mericarp; st- stil; stp- stilopodiu. 2- Fructe compuse: a-
soroza (Morus); b- glomerul (Beta); c- sicona, întreagă şi în secţiune longitudinală (Ficus carica) (din V.
CIOCÂRLAN, 2000)

Cum se determină o plantă ?

Pentru a învăţa modul cum se determină o plantă, vom lua un exemplu:

determinarea speciei Ranunculus repens L.
Se pleacă de la cheia dicotomică de determinare a încrengăturilor (p. 45) şi citim
de la 1a şi 1b:
1a. Plante fără flori şi fără seminţe, posedând frunze sau tulpini cu frunze.
Înmulţirea se face prin spori conţinuţi în sporangi reuniţi în sinangii, spice sau în sori,
pe faţa inferioară a frunzelor ………………………………………….…Polypodiophyta
1b. Plante cu flori şi seminţe. Înmulţirea se face vegetativ şi prin seminţe…...2

Planta noastră având flori şi seminţe se încadrează la 1b, care ne trimite la 2.

2a. Arbori, arbuşti sau subarbuşti, cu frunze aciculare sau solziforme. Când
frunzele sunt foliacee nervaţiunea acestora este dicotomică. Florile reunite în conuri,

40
sunt lipsite de înveliş floral. Carpela este solziformă şi poartă ovule descoperite, iar
după fecundare, seminţe golaşe………………………………………………..Pinophyta
2b. Plante lemnoase şi erbacee cu flori veritabile. Teoretic o floare este
compusă dintr-un peduncul (receptacul), un înveliş simplu sau dublu (caliciul şi corola),
stamine şi gineceu. Uneori florile sunt foarte mici, puţin vizibile sau incomplete.
Carpela (carpelele) este închisă (sunt închise) şi formează ovarul care adăposteşte
ovulele. După fecundare, ovarul se transformă în fruct care închide seminţele
…………………………………………………………………………....Magnoliophyta

Planta noastră are carpelele închise şi floarea are înveliş floral, deci se
încadrează la 2b, adică încrengătura Magnoliophyta. Determinarea continuă
la p. 64 unde se află cheia dicotomică de determinare a claselor.
1a. Frunze cu nervaţiune penată sau palmată. Limbul întreg, divizat sau
compus. Florile pe tipul 5 sau 4. Excepţii: frunze cu nervaţiune arcuată însă florile sunt
pe tipul 5 sau 4; flori pe tipul 3, însă nervaţiunea este penată………….Cl. Magnoliatae
1b. Frunze cu nervaţiune paralelă sau arcuată. Limbul întreg. Florile pe tipul 3.
Excepţii: frunze cu nervaţiune penată însă florile sunt pe tipul 3; florile pe tipul 4 sau 2.
De aici mai fac parte şi plante acvatice mici de cca. 1 cm, natante. …………Cl. Liliatae

Planta noastră are frunze cu nervaţiune ramificată, iar florile sunt pe tipul 5,
deci se încadrează la 1a- clasa Magnoliatae (p. 64), unde urmează
determinarea familiilor.
1a. Flori fie cu periantul redus sau fără periant, fie cu periant format din 1 sau
mai multe cicluri de elemente la fel colorate, uniforme sau puţin deosebite între ele.
Uneori periantul poate fi caduc. Sunt cazuri de periant dublu, însă cu caliciul redus sau
caduc……………………………....I. Flori nude sau cu perigon sepaloid sau petaloid
1b. Flori cu periantul diferenţiat în caliciu şi corolă, distincte ca formă şi
culoare, adesea şi ca mărime, uneori unul din învelişuri sau ambele caduce, sau caliciul
redus, iar corola transformată în nectarine………………………………………………2

Examinând floarea, constatăm că are înveliş dublu, deci se încadrează la 1b,

care ne trimite la numărul indicator 2.
2a. Petale libere, uneori unite numai la vârf………………..II. Flori dialipetale
2b. Petale unite începând de la bază………………..……III. Flori gamopetale

La planta noastră corola prezintă petale libere, deci corespunde la 1a, de

aceea vom continua la punctul II (p. 69).
1a. Flori cu ovarul super………………………………………………………..2
1b. Flori cu ovarul semiinfer şi infer………………………………………….39

Planta prezintă ovarul super, fiindcă staminele, petalele şi sepalele se prind

sub carpele, deci se încadrează la 1a, care ne trimite la 2.
2a. Gineceul format dintr-o singură carpelă sau mai multe carpele unite pe cel
puţin ½ din lungimea lor; gineceu sincarp sau pseudosincarp…………………………..3
41
 2b. Gineceu multicarpelar, apocarp (dialicarpic), rare ori carpelele sunt unite
puţin la bază…………………………………………………………………………….33

Planta noastră are gineceul dialicarpelar, adică numeroasele carpele sunt

libere, deci se încadrează la 2b, care ne trimite la 33.
33a. Plante lemnoase………………………………………………………….34
33b. Plante erbacee……………………………………………………………36

Planta analizată este erbacee, deci se încadrează la 33b, care ne trimite la 36.
36a. Gineceu bicarpelar, cu carpele unite puţin la bază. Fructul format din 2
folicule unite la bază. Frunze mari, dispuse la bază……………………….Saxifragaceae
36b. Gineceu multicarpelar; dacă sunt numai 1-2 carpele, frunzele nu sunt
dispuse în rozetă, iar fructele nu sunt folicule………………………………………….37

Planta se încadrează la 36b şi determinarea continuă.

37a. Frunze cu stipele adesea persistente. Hipantiu adesea prezent, uneori
persistent….…………………………………………………………………….Rosaceae
37b. Frunze nestipelate………………………………………………………..38

Frunzele nu sunt prevăzute cu stipele, deci planta se încadrează la 37b şi

determinarea continuă la 38.
38a. Plante perene cu flori solitare, mari, peste 6 cm în diametru. Gineceu 2-8
carpelar. Fructe folicule……………………………………………………..Paeoniaceae
38b. Flori mai mici. Gineceu multicarpelar. Fructe poliachene..Ranunculaceae

Caracterele plantei noastre se încadrează la 38b, deci aceasta aparţine

familiei Ranunculaceae (p. 80), unde se continuă determinarea.
1a. Flori zigomorfe……………………………………………………………..2
1b. Flori actinomorfe…………………………………………………………...3

Floarea este actinomorfă, deci determinarea continuă la 3.

3a. Frunze tulpinale opuse, întregi sau compuse. Periant simplu, din 4 (5)
tepale petaloide albe, roşii sau violete. Plante erecte sau volubile, uneori
lemnoase……………………………………………………………………..15. Clematis
3b. Frunze tulpinale alterne sau verticilate, uneori numai involucrale sau
bazale…………………………………………………………………………………….4

Frunzele au dispoziţie alternă, deci determinarea continuă la 4.

4a. Flori pintenate, albastre, albastru - purpurii sau albe. Frunze mari, compuse.
Fructele folicule mari …………………...………………………………….12. Aquilegia
4b. Flori nepintenate……………………………………………………………5

Florile sunt nepintenate şi determinarea continuă la 5.

42
 5a. Carpele şi folicule concrescute în întregime sau unite pe cel puţin ½ din
lungimea lor. Frunzele de 2-3 ori penat divizate, cu segmentele liniare……….7. Nigella
5b. Carpele şi fructe libere sau concrescute numai la bază…………………….6

Gineceul prezintă carpele libere, deci vom continua determinarea la 6.

6a. Flori nediferenţiate în caliciu şi corolă, adesea cu un perigon din 4 sau mai
multe tepale petaloide. Nectarinele lipsesc sau sunt prezente, dar nu sunt separate,
petaloide………………………………………………………………………………….7
6b. Flori diferenţiate în caliciu şi corolă sau cu un perigon din 3-5 tepale
sepaloide şi corola constă din nectarii petaloide……………………………………….15

Caracterele plantei se încadrează la 6b şi deteminarea continuă la 15.

15a. Petale cu gropiţe nectarifere la bază (fovea), acoperite sau nu cu solzi…16
15b. Petale fără gropiţe nectarifere…………………………………………...17

Planta corespunde la 15a şi determinarea continuă la 16.

16a. Toate frunzele lat ovate, nedivizate, cu baza cordată. Sepale 3- (7), petale
8-10 (12), galbene. Rădăcina tuberizată, iar frunzele prevăzute cu bulbili…….2. Ficaria
16b. Cel puţin frunzele inferioare lobate sau sectate. Flori cu 5 petale albe sau
galbene, terminale sau axilare, pedunculate………………………………1. Ranunculus

Planta noastră aparţine, prin caracterele evidenţiate până în prezent, genului

Ranunculus. De aici se merge la cheia de determinare a genului Ranunculus
(p. 83).
1a. Receptacul mult alungit la fructificare. Plantă glabră, cu flori mici, petale de 2
- 4 mm lungime. Nucule mici, până la 1 mm lungime, glabre sau slab rugoase, cu laturi
proeminent convexe…………………………………………..Ranunculus sceleratus L.
1b. Receptacul globulos ……………………………………………………….2

Planta se încadrează la 1b şi determinarea continuă la 2.

2a. Nucule spinoase sau cu tuberculi pe ambele feţe. Sepale patente. Frunze
tulpinale penat-sectate cu segmente înguste……………………Ranunculus arvensis L.
2b. Nucule netede, glabre ……………………………………………………...3

Planta corespunde la 2b şi vom continua la 3.

3a. Sepale reflecte la înflorire. Frunze bazale trisectate, cu segmentul mijlociu
adesea peţiolat. Receptacul pubescent…………………………Ranunculus sardous Cr.
3b. Sepale patente sau alipite de petale ………………………………………..4

Florile plantei corespund la 3b şi determinarea continuă la 4.

4a. Plante cu stoloni. Frunze bazale trisectate, segmentul mijlociu peţiolat sau
chiar trifoliat, cu segmentele din nou trifidate. Plante perene……Ranunculus repens L.
4b. Plante fără stoloni. Frunze bazale palmat-fidate, cu segmente nepeţiolate...5

43
 Caracterele plantei pe care am dorit să o determinăm corespund diagnozei de
la 4a, deci este vorba de specia Ranunculus repens L.

NOTĂ !

Speciile ale căror denumiri ştiinţifice sunt

subliniate în text (de exemplu : Abies alba Mill.), vor
fi analizate în detaliu în timpul şedinţelor de lucrări
practice.

44
 Cheia dicotomică pentru determinarea încrengăturilor

1a. Plante fără flori şi fără seminţe, posedând frunze sau tulpini cu frunze.
Înmulţirea se face prin spori conţinuţi în sporangi reuniţi în sinangii, spice sau în sori,
pe faţa inferioară a frunzelor …………………………………….Polypodiophyta (p. 45)
1b. Plante cu flori şi seminţe, uneori fără flori aparente ……………………... 2
2a. Arbori, arbuşti sau subarbuşti, cu frunze aciculare sau solziforme. Când
frunzele sunt foliacee nervaţiunea acestora este dicotomică. Florile reunite în conuri,
sunt lipsite de înveliş floral. Carpela este solziformă şi poartă ovule descoperite, iar
după fecundare, seminţe golaşe………………………………………..Pinophyta (p. 55)
2b. Plante lemnoase şi erbacee cu flori veritabile. Teoretic o floare este
compusă dintr-un peduncul (receptacul), un înveliş simplu sau dublu (caliciul şi corola),
stamine şi gineceu. Uneori florile sunt foarte mici, puţin vizibile sau incomplete.
Carpela (carpelele) este închisă (sunt închise) şi formează ovarul care adăposteşte
ovulele. După fecundare, ovarul se transformă în fruct care închide seminţele
……………………………………………………………………Magnoliophyta (p. 64)

ÎNCRENGĂTURA POLYPODIOPHYTA (Pteridophyta)

Cheia dicotomică pentru determinarea claselor

1a. Plante fără rădăcină şi frunze. Sporangii reuniţi câte 2-3 în sinangii
…………...……………………………………………………...….Cl. Psilotatae (p. 46)
1b. Plante cu rădăcini şi frunze. Sporangii reuniţi în spice sau în sori ………...2
2a. Plante cu tulpini articulate (formate din noduri
şi internoduri) simple sau ramificate, cu ramuri dispuse
verticilat. La noduri se află frunze reduse, scvamiforme,
reunite într-o teacă dinţată (vagina). Sporangii, câte 5-12, se
află pe sporofile peltate (în formă de disc), grupate în spice
terminale…………………………….Cl. Equisetatae (p. 46)
2b. Plante cu alte caractere: tulpina fără noduri
evidente, frunzele nu sunt reduse şi concrescute în teci,
sporofilele de altă formă ………………………………………..3
3a. Plante cu frunze mici, până la 1 cm lungime, ±
întregi. Sporangii se află câte unul la subţioara sporofilelor, care
uneori sunt grupate în spice terminale …Cl. Lycopodiatae (p. 48)

45
 3b. Plante cu frunze mari, adesea divizate. Atunci când frunzele sunt mici,
plantele sunt acvatice sau de mlaştină.
Sporangii sunt grupaţi în sori pe
marginea sau pe faţa inferioară a
frunzelor, mai rar în spice terminale, sau
închişi în sporocarpi situaţi la baza
peţiolului……..Cl. Polypodiatae (p. 51)

CL. PSILOTATAE
Ord. Psilotales
Arbuşti fără rădăcini şi frunze, răspândiţi pe sol sau pe scoarţa arborilor în
pădurile tropicale şi subtropicale umede.

Psilotum triquetrum Sw. – Are forma unei tufe de 50 cm până la un metru, cu

un rizomoid ramificat, prevăzut cu rizoizi şi cu tulpini aeriene rigide, verzi, în secţiune
triunghiulare, ramificate dicotomic, afile în tinereţe, iar la maturitate cu mici solzi bifizi,
nevascularizaţi, cei superiori purtând la subsuoara lor pediceli scurţi cu câte un sinangiu
de 3 sporangi uniţi (proveniţi din trei ramuri rezultate din două dicotomii succesive).
(Fig. 1)

CL. EQUISETATAE
Ord. Equisetales
Cuprinde o singură familie - Equisetaceae cu un singur gen Equisetum L.
(coada calului) cu specii de plante erbacee, perene prin rizom. Plantele au tulpini
articulate (unele specii au tulpini sterile şi fertile), cu frunzele reduse la scvame şi
reunite într-o teacă (vagină), dinţată. Sporofilele au formă peltată, poartă câte 5 - 12
sporangi şi sunt grupate în spice sporifere terminale. Plantele sunt izosporee, izosporii la
germinare formează protale dioice.

1a. Tulpini de două feluri, una fertilă care poartă terminal un spic sporifer şi
alta sterilă, verde, asimilatoare, la noduri cu ramuri dispuse în verticil…………………2
1b. Tulpini asemănătoare, asimilatoare şi putătoare de spice sporifere ……….4
2a. Tulpina sterilă este de culoare brună, apare înaintea celei fertile şi piere
după răspândirea sporilor ………………………………………………………………..3
2b. Tulpinile fertile şi sterile apar în acelaşi timp. Tulpina fertilă după
răspândirea sporilor formează ramuri scurte, verzi, devenind asemănătoare cu tulpina
46
sterilă. Tulpina sterilă este mai lungă, cu ramuri verticilate, subţiri, arcuite în jos.
Ramurile încă o dată ramificate. Tecile cu dinţi uniţi în 3 - 6 lobi.

Fig. 1: 1- Psilotum triquetrum, aspect general,; a- sinangiu. 2- Equisetum sylvaticum: a- tulpină sterilă, b-
tulpină fertilă. 3- Equisetum arvense: a- tulpină sterilă, b- tulpină fertilă, c- spic sporifer, d- sporofilă peltată,
cu sporangi. 4- Equisetum telmateia: a- tulpină sterilă, b- tulpină fertilă. 5- Equisetum fluviatile: a- tulpini
fertile, b- tulpină sterilă. 6- Equisetum hyemale (după W. ROTHMALER, 1987, T. CHIFU et al., 2001)

Equisetum sylvaticum L. – Plantă perenă prin păduri, zăvoaie, pajişti

înmlăştinite. G, Cp. (Fig. 1)
3a. Tecile tulpinii fertile îndepărtate unele de altele, sunt în număr de 4 - 6 şi
câte 6 - 12 (16) dinţi. Spicul sporifer lung de 1 - 4 cm
Equisetum arvense L. (Coada calului) – Sporofitul are în sol un rizom
orizontal, peren, articulat, adesea tuberculat, purtând la noduri mici solzi sudaţi într-o
teacă şi emiţând rădăcini adventive. Tulpinile aeriene cresc de pe rizom şi sunt net
articulate, cu internoduri costate. Acestea sunt de două feluri: fertile şi sterile. Tulpinile

47
fertile apar primăvara, au 5 – 15 cm înălţime, sunt neramificate, brune, neasimilatoare,
purtând la noduri frunze verticilate unite într-o teacă cu margine dinţată. Spicul sporifer,
situat în vârful tulpinii, este alcătuit dintr-un ax pe care se dispun în verticile sporofilele
hexagonale peltate, purtând pe dos 5 – 8 sporangi sesili, producători de homospori.
Tulpinile sterile apar mai târziu, cam la mijlocul primăverii, înalte de 20 – 50 cm, sunt
verzi, asimilatoare, cu internoduri cu 6 – 19 coaste pronunţate. La noduri se găsesc
frunze uninerve, verticilate, unite într-o teacă, precum şi ramuri verticilate, având
aceeaşi morfologie ca şi tulpinile, dând aspectul de coadă de cal. Perenă, frecventă din
zona stepei până în etajul molidului, în locuri nisipoase, ogoare. Med., G, Cosm. (Fig.
1)
3b. Tecile tulpinii fertile numeroase, apropiate, cu câte 20 - 30 (35) dinţi.
Spicul sporifer lung de 4 - 8 cm
Equisetum telmateia Ehrh. (syn.: E. maximum auct.) – Plantă perenă de 30 -
100 cm, creşte prin păduri, zăvoaie, pajişti, malul apelor. G., Cp. (Fig. 1)
4a. Tulpinile netede sau cel mult fin striate, moi, de 4 - 10 mm grosime. Tecile
cu (10) 15 - 20 (30) dinţi, spice sporifere obtuze, fără mucron la vârf
Equisetum fluviatile L. (syn.: E. limosum L.) (Pipirig) – Plantă perenă de 30 -
150 cm, frecventă în pajişti înmlăştinite, malul apelor din zona colinară până în cea
montană. HH, Cp. (Fig. 1)
4b. Tulpină ± aspră, rigidă, robustă, de 50 - 100 cm înălţime şi 5 - 6 mm
grosime, cu (7) 8 - 20 (30) coaste. Dinţii tecilor cad de timpuriu. Spice sporifere
mucronate la vârf
Equisetum hyemale L. (Pipirig) – Plantă perenă, frecventă pe malul apelor şi
tufişuri din zona colinară până în cea montană. G., Cp. (Fig. 1)

CL. LYCOPODIATAE
Cheia dicotomică pentru determinarea familiilor
1a. Plante erbacee homosporee (sporangi şi spori asemănători). Frunze mici,
lipsite de ligulă. Sporofilele dispuse în spice sporifere. Tulpini erecte sau
plagiotrope………………………………………………….Fam. Lycopodiaceae (p. 48)
1b. Plante erbacee heterosporee (microsporangi cu numeroşi microspori şi
macrosporangi cu 4 macrospori). Tulpini ramificate, adesea plagiotrope. Frunzele moi,
de 1-3 mm, cu ligulă……………………………………….Fam. Selaginellaceae (p. 49)

Ord. Lycopodiales
Fam. Lycopodiaceae
Plante erbacee, perene, cu frunze mici, rigide, lipsite de ligulă. Frunzele sunt
diferenţiate în trofofile (verzi, asimilatoare) şi sporofile (brune, purtătoare de sporangi).

48
Sporangii şi sporii sunt asemănători, plantele sunt, deci, homosporee. Sporii dau naştere
la homoprotale pe care se află anteridii şi arhegoane.

1a. Tulpini ascendente ramificate dicotomic. Trofofilele şi sporofilele sunt ±

asemănătoare. Sporangii sunt în axila sporofilelor.
Huperzia selago (L.) Bernh. (syn. Lycopodium selago L.) – Plantă perenă, de
locuri înierbate, ± umede, prin păduri, tufişuri şi turbării. Ch., Cosm. (Fig. 2)
1b. Tulpini târâtoare cu ramuri laterale, scurte. Frunzele diferenţiate în trofofile
şi sporofile. Sporofilele sunt grupate în spice sporifere terminale………………………2
2a. Spice sporifere lung pedunculate, câte 1-3, frecvent câte 2. Trofofilele şi
sporofilele sunt prevăzute la vârf cu câte un păr lung, alb.
Lycopodium clavatum L. (Pedicuţă) – Specie perenă, cu sporofilele grupate în
spice sporifere pedicelate. Sporofitul erbaceu este constituit dintr-o tulpină târâtoare
atingând până la 1 metru lungime, ramificată, uneori subterană asemănătoare unui
rizom. De pe această tulpină pleacă ramuri erecte ramificate dicotomic. Tulpina
târâtoare emite rădăcini adventive care se bifurcă dicotomic. Tulpinile poartă microfile
spiralate sau opuse, lungi de câţiva milimetri, mucronate, liniare. Sporadică în etajul
gorunului şi al molidului, prin tufişuri, pajişti, margini de pădure. Ch., Cosm. (Fig. 2)
2b. Spice sporifere sesile şi solitare. Trofofilele şi sporofilele fără peri
terminali.
Lycopodium annotinum L. (Cornişor) – Plantă perenă, cu tulpini târâtoare
lungi de până la 1m, cu ramuri erecte. Prin locuri umede, mlaştini, păduri, tufişuri şi
turbării. Ch, Cp. (Fig. 2)

Ord. Selaginellales
Fam. Selaginellaceae
În flora României familia este reprezentată printr-un singur gen, Selaginella
Beauv., cu două specii de plante mici, erbacee, perene. Frunzele sunt solziforme,
ligulate, diferenţiate în trofofile şi sporofile. Sporofilele sunt heterofile: microsporofilele
ce poartă microsporangi care închid numeroşi microspori şi macrosporofilele care
poartă macrosporangi cu câte 4 macrospori. Heterosporii prin germinare dau
heteroprotale.

1a. Tulpini târâtoare radial simetrice, cu ramuri ascendente. Trofofilele şi

sporofilele asemănătoare ca formă, dar diferite ca mărime (sporofilele sunt de cca 2 ori
mai lungi decât trofofilele) cu marginea dinţată, sunt dispuse în spirală. Sporofilele în
spice sporifere singulare indistinct separate de ramuri.
Selaginella selaginelloides (L.) Link. – Plante perene, din pajişti şi tufişuri
alpine. Ch, Cp. (Fig. 2)
1b. Tulpini târâtoare turtite dorso-ventral. Trofofilele şi sporofilele au
marginea ± întreagă şi sunt dispuse pe patru şiruri, cu trofofilele mai mari şi situate pe

49
muchii. Sporofilele formează spice sporifere distincte de restul ramurii, grupate câte 1-
2.
Selaginella helvetica (L.) Link. (Struţişor) – Este o plantă mică, erbacee, de
câţiva centimetri lungime, cu tulpini repente ramificate dicotomic. Pe tulpini se
formează rizofori terminaţi cu rădăcini adventive. Frunzele microfile, anizofile, dispuse
pe 4 rânduri, dintre care două laterale mai mari şi două dorsale mai mici (ligule). În
vârfurile ramurilor ascendente se află spice sporifere cu microsporofile la vârf şi
macrosporofilele la bază. Planta trăieşte şi în ţara noastră pe stânci umede, mai ales
calcaroase, în regiunile montane. Perenă în pajişti. Ch, Euras. (Fig. 2)

Fig. 2: 1- Huperzia selago: 1a- trofofilă, 1b- sporofilă. 2- Lycopodium clavatum: 2a- trofofilă, 2b- sporofilă. 3-
Lycopodium annotinum: 3a- trofofilă, 3b- sporofilă. 4- Selaginella selaginelloides: 4a- fragment de ramură cu
trofofile, 4b- megasporofilă. 5- Selaginella helvetica: 5a- dispoziţia alternă a microfilelor anizofile pe tulpină,
5b- megasporofilă, 5c- microsporofilă, rzf- rizofori (după W. ROTHMALER, 1987, T. CHIFU et al., 2001)

50
 CL. POLYPODIATAE
Cheia dicotomică pentru determinarea familiilor
1a. Sporangi închişi în sporocarpi situaţi la baza pedicelului
frunzei. Plante acvatice, fără rizomi, natante, heterosporee, cu câte 2
frunze ovat-eliptice, opuse, de cca 1 cm lungime şi o a treia frunză
transformată în rădăcini…………………...Fam. Salviniaceae (p. 55)
1b. Sporangii sunt grupaţi pe marginea sau pe faţa inferioară a frunzelor. Plante
izosporee, de uscat, mai rar de mlaştini …………………………………………………2
2a. Frunzele sunt formate din două segmente diferite:
un segment steril, verde, asimilator (trofofilă) şi un segment
fertil (sporofilă), care poartă sporangi. Frunzele tinere nu au
vârful răsucit în spirală. Sporangii se deschid printr-o crăpătură
transversală ………………………………………………Fam. Ophioglossaceae (p. 51)
2b. Frunzele în mod excepţional sunt separate în trofofile şi sporofile,
majoritatea au trofosporofile. Frunzele tinere au vârful răsucit în spirală. Sporangii sunt
grupaţi în sori pe faţa inferioară a frunzelor şi prezintă inel mecanic .………………….3
3a. Sorii sunt confluenţi şi protejaţi de marginea
răsfrântă a frunzei ………………….Fam. Pteridaceae (p. 53)
3b. Sorii sunt hipofili, uneori acoperiţi de induzie….4
4a. Frunze dimorfe şi diferenţiate în trofofile
şi sporofile………………..Fam. Blechnaceae (p. 53)
4b. Frunzele nu sunt diferenţiate,
trofosporofile………………………………………………………...5
5a. Frunze ± întregi sau penat-sectate, cu sori hipofili
neinduziaţi ………………………………...Fam. Polypodiaceae (p. 53)
5b. Frunze frecvent divizate, cu sori hipofili induziaţi……….6
6a. Frunze penat-divizate sau ± întregi. Sorii alungiţi până la
liniari, uneori falcaţi …………………………………………………...7
6b. Frunze divers penate, sorii hipofili rotunzi,
acoperiţi cu induzii reniforme sau peltate …Fam. Aspidiaceae
(p. 53)
7a. Sorii alungiţi liniari. Plante mici, cu frunze late de
până la 12 cm …………………..…Fam. Aspleniaceae (p. 54)
7b. Sorii alungiţi sau falcaţi (uneori în formă de potcoavă). Plante robuste cu
frunze mari, mai late de 12 cm ………………………………..Fam. Athyriaceae (p. 54)

Subcl. Ophioglossidae
Ord. Ophioglossales
Fam. Ophioglossaceae
Plante cu câte o frunză compusă din două segmente: steril, verde, autotrof
(trofofilă) şi fertil, care poartă sporangi (sporofilă). Sporangii sunt fără inel mecanic şi
51
se deschid printr-o crăpătură transversală. Sporii sunt izospori, iar protalele sunt
izoprotale.

1a. Segmentul fertil al frunzei este redus la o nervură care poartă 12-40 perechi
de sporangi concrescuţi, grupate pe două rânduri sub formă de spic liniar. Segmentul
steril este ovat eliptic, întreg.
Ophioglossum vulgatum L. (Limba şarpelui) – Este o plantă mică, de până la
20 cm înălţime, întâlnită prin pajişti umede, având în sol un rizom scurt, dictiostelic şi
cu endoderm intern. Segmentul steril al frunzei este foliaceu, ca o limbă întreagă, iar
segmentul fertil este alungit liniar, cu numeroşi sporangi grupaţi într-un spic sporifer.
Protalul (izoprotal) este tuberculiform, de 1 – 2 cm lungime, hipogeu, incolor,
saprofitic, peren. Sporadică în pajişti umede din zona silvostepei până în cea montană.
G, Cp. (Fig. 3)
1b. Ambele segmente sunt divizate, ramificate, iar sporangii sunt liberi.
Segmentul steril al frunzei este alungit-oblong, simplu penat sectat, cu 3-9 perechi de
lobi.
Botrychium lunaria (L.) Sw. (Limba cucului) – Sporadică în pajişti colinare
până în cele subalpine. G., Cosm. (Fig. 3)

Fig. 3: 1- Ophioglossum vulgatum: 1a- segment fertil, 1b- segment steril. 2- Botrichium lunaria. 3- Dryopteris
filix-mas: 3a- pinulă cu sori, 3b- secţiune prin sor. 4- Pteridium aquilinum: 4a, b- dispoziţia sorilor pe frunză.
5- Blechnum spicant: 5a- trofofilă, 5b- sporofilă. 6- Asplenium trichomanes: 6a- pinulă cu sporangi, 6b- rahis
aripat (i- induzie, sp- sporangi, mfz- marginea frunzei) (după W. ROTHMALER, 1987, T. CHIFU et al, 2001)
52
 Subcl. Polypodiidae
Ord. Polypodiales
Fam. Aspidiaceae
Plante perene prin rizom târâtor sau ascendent. Frunze divers penat-sectate, cu
sori hipofili, de obicei rotunzi dispuşi în lungul nervurilor sau acoperind întreaga
suprafaţă a frunzelor. Induzia este peltată, reniformă sau sferică.

1a. Induziul reniform, persistent, fixat lateral printr-o margine. Limbul de 2-3
ori penat-sectat, segmentele primare de 1-2 ori penat-sectate.
Dryopteris filix-mas (L.) Schott (Ferigă) – Specie cu frunze bipenat-sectate,
putând atinge 1 m lungime, în primul an cu o dezvoltare circinată. Sporangii sunt lung
peţiolaţi, grupaţi în sori, dispuşi pe două rânduri pe faţa inferioară a pinulelor, pe mici
ridicături (receptacule) protejaţi de o induzie reniformă. Perenă, din zona pădurilor de
stejar până în etajul molidului, prin păduri, tufişuri. H, Cosm. (Fig. 3)
1b. Induziul peltat acoperind sorii ca o umbrelă. Frunze de 2-3 ori penat-
divizate. Segmentele secundare bazale şi superioare mai mari şi auriculate unilateral.
Polystichum aculeatum (L.) Roth. (Creasta cocoşului) – Frecventă prin păduri
şi tufişuri. H, Euras.

Fam. Pteridiaceae
Ferigi mari, de până la 2 m, cu frunze ± întregi sau 2-4 ori penat-sectate. Sorii
formează o linie continuă pe marginea segmentelor, protejaţi de marginea răsfrântă a
acestora.
Pteridium aquilinum (L.) Kuhn (Ferigă de câmp) – Frecventă pe margini şi
tăieturi de pădure şi în pajişti din zona colinară până în cea montană. G, Cosm. (Fig. 3)

Fam. Blechnaceae
Ferigi terestre cu frunze coriacee, adesea dimorfe, penat-sectate, diferenţiate în
trofofile cu lacinii late şi sporofile brunii, mai lungi, cu lacinii înguste, purtând sori
liniari, hipofili, induziaţi.
Blechnum spicant (L.) Roth (Scăriţa muntelui) – Sporadică în pajişti şi
tufişuri din zona colinară până în cea montană. H, Cp. (Fig. 3)

Fam. Polypodiaceae
Cuprinde un număr mare de specii erbacee răspândite pe tot globul. Frunze
întregi sau simplu penat-sectate, purtând sori hipofili, rotunzi, neinduziaţi, pe două
rânduri paralele.

53
 Polypodium vulgare L. (Feriguţa, iarbă dulce) – Este o ferigă mică, cu frunze
simplu penat sectate, purtând pe dosul laciniilor sori mari, rotunzi, neinduziaţi, pe două
rânduri paralele. Frecventă în păduri şi stâncării umbroase din zona colinară până în cea
montană. G, Cp. (Fig. 4)

Fam. Aspleniaceae
Cuprinde ferigi erbacee terestre, cu frunze întregi sau penate, purtând sori
hipofili, uneori fuzionaţi, alungiţi, liniari cu induzie simplă sau dublă.

1a. Sorii alungiţi până la liniari. Plante mici cu frunze simplu penat-sectate
având peţiolul şi rachisul de culoare brun-negricioasă pe toată lungimea şi aripat.
Asplenium trichomanes L. (Straşnic) – Frecventă în păduri pe stâncării. H,
Cosm. (Fig. 3)
1b. Sorii liniari, paraleli între ei, acoperiţi cu induzii care se se deschid
longitudinal şi median. Frunze întregi cu limbul ± lanceolat şi cu baza cordată. Peţiolul
mai scurt decât limbul.
Phyllitis scolopendrium (L.) Newm. (Năvalnic) – Sporadic pe stâncării. G,
Cp.

Fam. Athyriaceae
Ferigi erbacee cu frunze uneori mari, penat-sectate, purtând sori hipofili
alungiţi, falcaţi sau în formă de potcoavă, induziaţi.
Athyrium filix-femina (L.) Roth. (Spinarea lupului) – Frecventă în păduri. H,
Cosm. (Fig. 4)

Fig. 4: 1- Polypodium vulgare: 1a- pinulă cu sori neinduziaţi. 2- Athyrium filix-femina: 2a- pinulă cu sori
induziaţi şi forme de induzii. 3- Salvinia natans: spc- sporocarpi, fzm- frunze metamorfozate (după W.
ROTHMALER, 1987)

54
 Subcl. Hydropterididae
Ord. Salviniales
Fam. Salviniaceae
Reuneşte plante acvatice, natante. Sporangii sunt diferenţiaţi în micro- şi
macrosporangi care conţin micro- şi macrospori. Sunt deci heterosporee şi
heteroprotaliene. Sporangii sunt închişi separat în sporocarpi la baza peţiolului frunzei.
Salvinia natans (L.) All. (Peştişoară) – Ferigă mică, cu o tulpină filiformă,
lungă de până la 20 cm, pe care se află trei feluri de frunze în verticil. Două dintre
frunze au o formă ovală, sunt verzi, păroase, plutind la suprafaţa apei; unele
metamorfozate, reduse la nervuri, albe-gălbui, dispuse vertical şi cu peri absorbanţi,
îndeplinind rolul rădăcinilor, iar altele formează peretele sporocarpilor, care sunt dispuşi
câte 3-8 printre filamentele verticale. Frecventă la câmpie în ape puţin adânci, stagnante
sau slab curgătoare şi în Delta Dunării. Th (HH), Euras. (Fig. 4)

ÎNCRENGĂTURA PINOPHYTA
Cheia dicotomică pentru determinarea claselor
1a. Plante lemnoase dioice, asemănătoare la port cu
palmierii, cu trunchi scurt, terminat cu un buchet de frunze penate,
pteridoide, de cca 1m lungime……………….Cl. Cycadatae (p. 56)
1b. Plante cu frunze aciculare, solziforme sau în formă de
evantai, mult mai mici……………………..2
2a. Arbori cu frunze semicirculare
sau în formă de evantai, bilobate şi
căzătoare…………………………………Cl. Ginkgoatae (p. 56)
2b. Arbori sau arbuşti cu frunze
aciculare sau solziforme……………………..3
3a. Arbuşti scunzi, puternic ramificaţi, ramurile cu
internoduri lungi de 3-4 cm şi cu noduri evidente. Frunze opuse,
reduse la teci mici, concrescute, membranoase, la început verzi, apoi
alburii-brune……………………………………..Cl. Gnetatae (p. 63)
3b. Arbori şi arbuşti cu internodurile lăstarilor
foarte scurte şi frunze aciculare sau solziforme,
verzi………………………………..….Cl. Pinatae (p. 57)

55
 CL. CYCADATAE
Ord. Cycadales
Fam. Cycadaceae
Cycas revoluta Thunb. (Cicas) – Este un arbore înalt de câţiva metri, cu
tulpina stip, purtând la vârf un buchet de frunze mari, penate. Conul mascul este format
din stamine solziforme cu antere concrescute câte 2-3, iar conul femel este alcătuit din
flori reprezentate de carpele penate, cu ovulele mari, ce au un tegument cărnos, dispuse
pe rahis. Specia este răspândită în sudul Chinei şi Japoniei. La noi este cultivată în sere.

CL. GINKGOATAE
Ord. Ginkgoales
Fam. Ginkgoaceae
Ginkgo biloba L. (Arborele pagodelor, Ginco) – Este un arbore de până la 30
m înălţime, cu coroana bogat ramificată, cu ramuri lungi (macroblaste) şi ramuri scurte
(microblaste). Frunzele, fixate pe microblaste, sunt deltoidale, peţiolate, mari, adesea
bilobate, dar pot fi şi tri- sau tetralobate sau întregi, cu nervuri dicotomice. Floarea
masculă este formată dintr-o stamină alcătuită dintr-un filament purtând la vârf 2 saci
polenici. Staminele se grupează în inflorescenţe amentiforme. Floarea femelă este
alcătuită din 2 ovule situate pe un peduncul dicotomic. La maturitate, după fecundare,
partea externă a tegumentului devine cărnoasă, iar partea internă se sclerifică, luând
aspect de sâmbure, întreg ovulul semănând cu o cireaşă galbenă.
Specia este originară din China şi este cultivată ca plantă ornamentală în toată
ţara.

Fig. 5: 1- Cycas revoluta: 1a- stamină cu antere, 1b- antere concrescute, 1c- carpelă cu ovule. 2- Ginkgo
biloba: 2a- ramură cu flori femele, 2b- floare femelă, 2c- ovul matur, 2d- ramură cu flori mascule (din T.
CHIFU et al., 2001)
56
 CL. PINATAE
Cheia dicotomică pentru determinarea familiilor
1a. Frunze opuse sau dispuse în verticil, solziforme sau
aciculare………………………………….Fam. Cupressaceae (p. 57)
1b. Frunze aciculare cu dispoziţie alternă sau grupate câte 2-
5 într-o teacă comună…………….…………………………………..2
2a. Floarea femelă solitară, alcătuită din câţiva solzi sterili la
bază şi unul singur (cel superior) fertil, cu 1 ovul. Sămânţa acoperită
incomplet de un înveliş cărnos roşu, numit aril………Fam. Taxaceae (p. 62)
2b. Floarea femelă formează inflorescenţe asemănătoare unor
conuri. Sămânţa lipsită de înveliş cărnos………….…………………………3

3a. Carpela se deosebeşte de bracteea sterilă situată la

bază şi poartă câte 2 ovule. Dacă bracteele sunt mici, greu de
observat, frunzele sunt grupate câte 2 sau mai multe la un loc.
Staminele au câte 2 saci polenici……....Fam. Pinaceae (p. 58)
3b. Carpela poartă câte 2-12 ovule şi concreşte cu
bracteea sterilă, care devine astfel indistinctă. Staminele au
câte 2-8 saci polenici….…………...Fam. Taxodiaceae (p. 61)

Ord. Pinales
Fam. Cupressaceae
Conifere cu frunze solziforme, cu dispoziţie opusă sau aciculare, subulate, cu
dispoziţie verticilată. Florile sunt unisexuate, iar plantele monoice sau dioice. Staminele
poartă câte 3-5 saci polenici, iar carpelele câte 2-20 ovule. Carpelele concresc complet
cu bracteele.

1a. Conuri femele ovoide sau alungit-ovoide, cu 3-6 perechi de

solzi carpelari liberi. Frunze solziforme. Plante monoice………..Thuja

1b. Conuri femele sferice, formate din solzi cărnoşi, concrescuţi.

Frunze aciculare. Plante dioice……………………………………Juniperus

Subfam. Juniperoideae
Juniperus L. – Ienupăr

1a. Frunze aciculare, dispuse în verticile de câte 3

Juniperus communis L. – Arbust montan dioic foarte ramificat, cu frunze
aciculare pungente, grupate câte 3 în verticile. Conurile mascule sunt mici, formate din

57
câteva stamine, iar conurile femele sunt formate din 3 carpele, fiecare purtând câte un
ovul. După fecundare carpelele concresc, devin cărnoase, învelind seminţele asemănător
unui fruct („boabe de ienibahar”, folosite drept condiment). Frecventă din zona colinară
până în cea montană, izolat sau în pâlcuri şi tufişuri întinse. Ph, Cp. (Fig. 6)
1b. Frunze solziforme, opuse, obtuze, mici, de cca 1 mm lungime, uneori pot fi
ascuţite şi în verticile de câte 3. Arbuşti de până la 3 m, cu tulpini culcate. Conul
pendent, brumat
Juniperus sabina L. (Cetină de negi) – Sporadică pe stâncării în zona
montană. Ph, Eur. (Fig. 6)

Subfam. Thujoideae
Thuja L. – Tuia, Arborele vieţii

1a. Frunzele de pe feţele turtite ale lăstarilor cu glande rezinifere sub formă de
adâncitură alungită. Ramurile dispuse în planuri verticale. Solzii conului femel
îngroşaţi, la vârf cu o prelungire recurbată. Sămânţa nearipată.
Thuja orientalis L. – Cultivată ca ornamentală; Ph, originară din China.
1b. Frunze cu glande rezinifere proeminente. Ramurile dispuse în planuri
orizontale. Lăstarii comprimaţi. Conuri femele cu solzi uscaţi. Seminţe aripate.
Thuja occidentalis L. – Cultivată ca ornamentală; Ph, originară din America
de Nord. (Fig. 6)

Fig. 6: 1a- Juniperus communis- ramură cu conuri ♀, 1b- con ♀, 1c- floare ♂. 2- Juniperus sabina: 2a- con ♀.
3- Thuja orientalis. 4- Thuja occidentalis (1, 2- după W. ROTHMALER, 1987, 3, 4- după FLORA R. P. R.)

Fam. Pinaceae
Arbori răşinoşi, cu tulpini cu ramificare monopodială. Frunze aciculare, flori
unisexuate, iar plantele sunt monoice. Florile mascule au formă de conuri mici, alcătuite
dintr-un ax pe care sunt dispuse în spirală staminele solziforme, având pe partea
inferioară 2 saci polenici. Florile femele sunt alcătuite dintr-o carpelă plană, solziformă,
care poartă pe partea superioară câte 2 ovule anatrope. La baza solzului carpelar se află
58
câte o bractee, tot solziformă, concrescută cu carpela. Solzul carpelar şi cu bracteea
reprezintă floarea femelă. Florile femele sunt dispuse în spirală pe un ax, formând
inflorescenţe de forma unui con.

1a. Frunze solitare aşezate spiralat sau distih. Ramurile

scurte lipsesc. Solzii conului femel pieloşi. Conurile se maturează
în primul an………………………………………………………..2
1b. Frunzele grupate câte 2 sau mai multe într-un
mănunchi pe ramurile scurte, sau frunze lungi, dispuse izolat pe
ramurile lungi……………………………………………..……….3
2a. Frunze cu baza îngroşată, după cădere lasă o cicatrice netedă.
Conurile femele erecte, la maturitate cu solzii caduci şi axa conului rămâne
pe ramură……………………………………………………………...Abies

2b. Frunze cu baza neîngroşată, prinse pe proeminenţe brune,

decurente pe lăstar sau ramură. Conurile femele pendente, la maturitate cad în
întregime………………………………………………………………….Picea

3a. Frunze moi, căzătoare, grupate în fascicule de 30-40

pe ramuri scurte…………………………………………….Larix
3b. Frunze rigide, persistente, grupate câte 2-5 pe
ramurile scurte, iar pe ramurile lungi frunzele sunt solitare,
scvamiforme şi caduce. Conurile femele sunt lignificate la
maturitate…………………………………………………………………………...Pinus

Subfam. Abietoideae
Abies Mill. – Brad

1a. Frunzele prezintă dungi de stomate pe ambele feţe, au 5-7,5 cm lungime şi

sunt uşor curbate în sus.
Abies concolor Lindl. et Gord. (Brad argintiu) – Arbore cultivat ornamental.
Ph, Am. de N.
1b. Frunzele au dungi de stomate numai pe faţa inferioară, au sub 3 cm
lungime şi sunt dispuse distich. Lăstarii sunt scurt şi dens păroşi. Frunzele au vârful
emarginat (ştirbit). Bracteele depăşesc cu puţin în lungime carpelele.
Abies alba Mill. (Brad) – Arbore de până la 50 m înălţime, cu port piramidal.
Frunze acicular -lăţite, emarginate, dispuse pectinat şi cu două dungi ceroase albe pe
faţa inferioară. Conurile femele sunt erecte, iar la maturitate solzii carpelari rotunjiţi
cad, rămânând doar axul golaş al conului. Formează păduri de amestec cu fagul şi
molidul, mai rar arborete pure. Ph, Eur. centr. (Fig. 7)
59
 Picea A. Dietr. – Molid

1a. Lăstari glabri, glauci. Frunze de 2-3 cm lungime, rigide, înţepătoare, de

culoare verde-albăstruie sau verde-argintie. Conuri femele de 6-10 cm lungime.
Picea pungens Engelm. (Molid înţepător) – Cultivat ca ornamental, mai ales
sub cv. argentea- molid argintiu. Ph, Am. de N.
1b. Lăstari glabri sau foarte slab păroşi. Frunze de 1-2 cm lungime, de culoare
verde închis. Conurile femele pendente, de 10-18 cm lungime.
Picea abies (L.) Karst. (syn. P. excelsa (Lam.) Link.) (Molid) – Arbore de
până la 50 m înălţime. Ramuri verticilate, etajate, cu frunze aciculare pungente,
tetramuchiate, dispuse spiralat pe ramuri. Conurile mascule sunt mici şi cad de timpuriu.
Conurile femele sunt mari, pendente, cu solzi carpelari foliacei, strâns imbricaţi, cu
vârful retuz, la maturitate căzând întregi. Formează păduri pure sau de amestec cu fagul
şi bradul, în zona montană şi subalpină. Ph, Eur. (Fig. 7)

Fig. 7: 1- Abies alba: 1a- ramură cu frunze, 1b- conuri femele erecte. 2- Picea abies: 2a- ramură cu frunze şi
conuri mascule, 2b- con femel pendent (după T. CHIFU et al., 2001; I. SÂRBU et al., 2001)

Subfam. Laricoideae
Larix Mill. – Larice, Zadă, Crin de munte

La noi în ţară creşte spontan Larix decidua Mill. ssp. carpatica (Dom.) Siman
– Larice de Carpaţi.
Arbore de până la 50 m înălţime, cu lăstari galben-bruni. Conurile femele
scurt-ovoide sau aproape sferice, de 1,8-2,8 cm lungime. Solzii carpelari rotunzi,
glandulos-pubescenţi în tinereţe. Formează fie arborete, pâlcuri sau rarişti pure, fie se
întâlneşte în amestec cu molidul sau fagul. Frecvent cultivată ca plantă ornamnetală. Ph,
Alp.

60
 Subfam. Pinoideae
Pinus L. – Pin

1a. Frunze rigide grupate câte 5, de 5-8 (10) cm lungime, verzi închis. Lăstari
dens păroşi. Seminţe nearipate, comestibile. Conurile femele erecte, de 5-8 cm lungime.
Pinus cembra L. (Zâmbu) – Arbore de până la 25 m înălţime, izolaţi sau în
pâlcuri la limita superioară a pădurii, printre jnepeni. Ph, Euras., arct-alp. (Fig. 8)
1b. Frunze grupate câte 2 ……………………………………………………...2
2a. Majoritatea frunzelor mai lungi de 7 cm, în general de 8-14 cm lungime.
Conurile femele ovoide, de 4-8 cm lungime.
Pinus nigra Arn. – Pin negru (Fig. 8)
ssp. nigra (Pin negru austriac) – Lujeri anuali brun-cenuşii sau
negricioşi. Conuri îngust cilindrice. Seminţe aripate. Cultivat ca ornamental;
ssp. banatica (Borb.) Novak (Pin de Banat) – Lujeri anuali galben-
verzui până la verzi violacei. Conuri galbene sau murdar galbene-verzui.
Sporadic pe stâncării calcaroase în zona colinară şi montană. Ph, End. Carp. S.
2b. Frunze mai scurte de 7 cm …………………………………………………3
3a. Arbust de până la 3 m, cu tulpini târâtoare şi cu vârful ascendent. Frunze de
un verde viu, închis.
Pinus mugo Turra (Jneapăn) – Arbust formând tufişuri pure sau în amestec cu
Alnus viridis în etajul subalpin. Ph, Eur. centr. (Fig. 8)
3b. Arbori de până la 40 m. Frunze de 4-7 cm lungime, verzi - albăstrui sau
verzi - cenuşii. Conuri de 3 - 6 cm lungime, căzătoare.
Pinus sylvestris L. (Pin) – Arbore cu ritidoma roşiatică ce se exfoliază în plăci.
Frunze aciculare uninerve, grupate câte 2 pe microblaste şi înconjurate cu o teacă
membranoasă la bază. Frunzele cad cu tot cu microblastul pe care sunt fixate. Conurile
femele sunt mari, pendente, formate din solzi carpelari sclerificaţi, purtând câte 2 ovule
natrope pe faţa superioară. La baza solzului fertil se găseşte un solz steril (bractee).
Solzul staminal prezintă 2 saci polenici pe faţa inferioară, iar grăunciorul de polen are 2
saci aeriferi. Seminţele sunt aripate. Pinul creşte izolat, în pâlcuri sau poate constitui
păduri pure (pinete) în zona colinară şi montană, dar creşte şi prin turbării (f. turfosa).
Ph, Euras. (Fig. 8)

Fam. Taxodiaceae
Însumează plante asemănătoare cu cele din Fam. Pinaceae de care se
deosebesc prin: carpelele poartă câte 2 - 12 ovule, iar staminele câte 2-8 saci polenici;
carpelele şi bracteele sunt concrescute, astfel încât acestea sunt mai puţin distincte.

1a. Frunze plane, liniare, căzătoare

Taxodium distichum (L.) Rich. (Chiparos de baltă) – Arbore cultivat ca
ornamental. Ph, Am. de N. (Fig. 8)
1b. Frunze persistente, aşezate pe trei rânduri, ± alipite de lăstari. Conuri
ovoide lungi de 5-8 cm.
61
 Sequoiadendron giganteum (Lindl.) Bucholz. (syn.: Sequoia gigantea
(Lindl.) Decaisne) (Secvoia, Arborele mamut) – Creşte spontan în Munţii Sierra Nevada
din California. La noi în ţară se cultivă prin grădini botanice şi prin parcuri (Orşova,
Băile Herculane, Baia Mare etc.). Ph. (Fig. 8)

Fig. 8: 1- Pinus cembra: 1a- microblast cu 5 frunze, 1b- con femel. 2- Pinus nigra: 2a- frunze, 2b- con femel.
3- Pinus mugo: 3a- ramură târâtoare, cu vârful ascendent, 3b- frunze, 3c- con femel. 4- Pinus sylvestris: 4a-
ramură cu frunze, con femel (4a) şi conuri mascule (4b); 4c- microblast cu două frunze; 4d- stamină; 4e- solz
carpelar fertil şi solz carpelar steril; 4f- carpelă cu două ovule; 4g- solz carpelar cu două seminţe aripate.
5- Taxodium distichum. 6- Sequoiadendron gigantea (după T. CHIFU et al., 2001, I. SÂRBU et al., 2001, D.
MITITELU, 1979)

Ord. Taxales
Fam. Taxaceae

Reuneşte plante fără canale rezinifere. Florile sunt unisexuate, iar plantele sunt
dioice. Florile femele sunt reduse la o singură carpelă cu un ovul, iar cele mascule sunt
alcătuite din 6-14 stamine, fiecare stamină cu câte 4-8 saci polenici. Sămânţa este
înconjurată de un aril.

62
 Taxus baccata L. (Tisă) – Arbore sau arbust dioic şi toxic, cu frunze aciculare,
uninerve. Conurile mascule sunt formate din stamine peltate, iar seminţele sunt
înconjurate de un aril cupuliform şi netoxic. În ţara noastră creşte în regiunile montane
şi este ocrotit, deoarece a fost intens distrus de ciobani din cauza toxicităţii sau datorită
utilizării pentru confecţionarea unor obiecte artizanale, având lemnul foarte tare. Este
cultivat şi ca plantă ornamentală. Ph, Atl-medit-centr. eur. (Fig. 9)

CL. GNETATAE
Ord. Ephedrales
Fam. Ephedraceae
Ephedra distachia L. (Cârcelul) – Este un arbust tufos, dioic, bogat ramificat,
cu tulpini virgate, articulate, uneori cu vârfurile ramurilor terminate cu un cârcel.
Frunzele sunt mici, solziforme, neasimilatoare, concrescute la bază, dispuse opus la
noduri. Floarea masculă este formată din stamine cu filamente groase, ramificate,
purtând în vârf 2-8 saci polenici şi la bază câte 2 bractee concrescute. Staminele se
dispun pe ax câte 2-8 perechi, formând o inflorescenţă. Floarea femelă este alcătuită
dintr-un ovul înconjurat de 2-4 perechi de bractee, simulând un ovar primitiv. Florile se
grupează în inflorescenţe verticilate. După fecundare ovulul se transformă în sămânţă,
care se înconjură de bractee ce devin cărnoase, colorate în roşu, dând aspectul unui
fruct. Rară în zonele de câmpie şi colinară, pe nisipuri, marne şi cernoziomuri. Ph,
Euras. cont. (Fig. 9)

Fig. 9: 1- Taxus baccata: 1a- sămânţă cu aril cupuliform, 1b- floare masculă, 1c- stamină. 2- Ephedra
distachia: 2a- exemplar mascul, 2b- floare masculă, 2c- exemplar femel, 2d- floare femelă (după T. CHIFU et
al., 2001)

63
 ÎNCRENGĂTURA MAGNOLIOPHYTA
(Angiospermatophyta)

Cheia dicotomică pentru determinarea claselor

1a. Frunze cu nervaţiune penată sau palmată. Limbul întreg, divizat sau
compus. Florile pe tipul 5 sau 4. Excepţii: frunze cu nervaţiune arcuată însă florile sunt
pe tipul 5 sau 4; flori pe tipul 3, însă nervaţiunea este penată………….Cl. Magnoliatae
1b. Frunze cu nervaţiune paralelă sau arcuată. Limbul întreg. Florile pe tipul 3.
Excepţii: frunze cu nervaţiune penată însă florile sunt pe tipul 3; florile pe tipul 4 sau 2.
De aici mai fac parte şi plante acvatice mici de cca. 1 cm, natante. …………Cl. Liliatae

Cl. MAGNOLIATAE (Dicotiledonatae)

Cheia dicotomică pentru determinarea familiilor

1a. Flori fie cu periantul redus sau fără periant, fie cu periant
format din 1 sau mai multe cicluri de elemente la fel colorate, uniforme
sau puţin deosebite între ele. Uneori periantul poate fi caduc. Sunt cazuri
de periant dublu, însă cu caliciul redus sau caduc……….I. Flori nude sau
cu perigon sepaloid sau petaloid (p. 64)
1b. Flori cu periantul diferenţiat în caliciu şi corolă, distincte ca formă şi
culoare, adesea şi ca mărime, uneori unul din învelişuri sau ambele caduce, sau caliciul
redus, iar corola transformată în nectarine………………………………..2
2a. Petale libere, uneori unite numai la
vârf……………………………………………II. Flori dialipetale (p. 69)

2b. Petale unite începând de la bază……III. Flori gamopetale

(p. 76)

I. Flori nude sau cu perigon sepaloid sau petaloid

1a. Flori nude sau cu periantul redus sau caduc…………….2
1b. Flori cu perigon sepaloid sau petaloid, uneori cu periant
dublu, însă caliciul redus sau caduc…………………………………..5
2a. Plante lemnoase……………………………………….....3
2b. Plante erbacee…………………………………………...4
3a. Flori unisexuate, la bază cu câte o bractee, dispuse în
amenţi ♂ şi ♀. Plante dioice. Fructul capsulă. Seminţe cu peri
albicioşi………………………………………...….Salicaceae (p. 177)

64
 3b. Flori bisexuate sesile, reunite în glomerule. Frunze
imparipenat compuse. Fructul monosamară……….Oleaceae (p. 222)

4a. Flori dispuse într-o inflorescenţă specială,

numită ciaţiu. Ciaţiul este o cupă prevăzută cu glande pe
margine (semilunare, ovale, cu corniţe etc.); în interiorul
cupei: numeroase stamine, fiecare corespunzând unei flori ♂
şi în centru, pe un peduncul care iese din cupă, se află
gineceul tricarpelar care se va transforma în fruct- capsulă.
Ciaţiul are la bază bractee verzi. Plante cu
latex…………………………………………………………...…Euphorbiaceae (p. 155)
4b. Flori mici, bisexuate, dar cu perigonul caduc,
numeroase, alcătuind o inflorescenţă mare. Stamine
numeroase, galbene sau violete. Frunze
compuse……………………….……Ranunculaceae (p. 80)
5a. Plante lemnoase………………………………………...6
5b. Plante erbaceae………………………………………...21
6a. Epifite, semiparazite pe arbori…...Loranthaceae (p. 159)
6b. Plante autotrofe, neparazite……………………………..7
7a. Flori dispuse în amenţi, cel puţin cele ♂………………..8
7b. Flori dispuse în alt mod…………………………………………………...12
8a. Frunze imparipenat compuse, odorante. Florile ♂ în
amenţi, cele ♀ câte 1-4; ovar infer………..….Juglandaceae (p. 106)

8b. Frunze simple, neodorante……………………………..9

9a. Plante cu latex. Fructe compuse, cărnoase sau simple,
piriforme……………………………………………………...Moraceae (p. 97)
9b. Plante fără latex…………………………………………………10
10a. Stile şi stigmate 3-8. Perigon prezent atât la florile ♂ cât şi la
cele ♀. Fructul achenă, învelit în
întregime de un involucru fructifer
dehiscent, sau numai parţial de un
involucru fructifer indehiscent...Fagaceae
(p. 100)

10b. Stile şi stigmate 2. Perigon prezent numai la florile unui sex…………...11

65
 11a. Florile ♂ grupate în amenţi compuşi din dicazii
triflore şi prevăzute cu perigon. Fructe achene mici, ± aripate
(monosamare), neînsoţite de involucru fructifer. Amenţii ♀
uneori sub formă de conuri mici,
lignificate…………………………………..Betulaceae (p. 104)
11b. Florile ♂ câte una în axila unei bractee, grupate în amenţi
simpli, lipsite de perigon. Fructul achenă, însoţit de un involucru
fructifer……………………………………………..…….Corylaceae (p. 105)
12a. Plante cu frunze persistente……………………………….….13
12b. Plante cu frunze caduce…………………………….14
13a. Plante erecte, cu frunze opuse şi simple, cu marginea
întreagă…………………………………..………Buxaceae (p. 158)

13b. Plante agăţătoare, cu tulpini cu rădăcini adventive.

Frunzele dimorfe, unele palmat-lobate, altele
ovate……………………………………………....Araliaceae (p. 147)
14a. Plante cu inflorescenţa un panicul. Frunze ovate până la
obovate, întregi, cu vârful rotunjit…………....Anacardiaceae (p. 136)

14b. Plante cu alte caractere……………………………..…15

15a. Flori mari de peste 5 cm, solitare. Stamine şi carpele
numeroase, libere, aşezate spirociclic pe un receptacul
alungit………………………………………………....Magnoliaceae (p. 80)
15b. Flori mai mici……………………………………………….16
16a. Plante agăţătoare……………………………...17
16b. Plante neagăţătoare, erecte……………………18
17a. Flori albe cu stamine şi carpele numeroase.
Frunze penat compuse, opuse. Fructe
poliachene……………………………..Ranunculaceae (p. 80)

17b. Flori verzi foarte mici, dispuse în raceme. Androceul din 5 stamine.
Frunzele simple, palmate sau palmat compuse. Caliciul redus
la dinţi şi corola caducă………………………Vitaceae (p. 146)

18a. Flori unisexuate, grupate în inflorescenţe

glomerulare pedunculate. Frunze palmat lobate……Platanaceae
(p. 96)

18b. Flori bisexuate, altfel dispuse………………….………………………...19

19a. Plante cu latex. Stamine 4-10. Frunze simple, palmat
lobate sau compuse. Fructul disamară…………..Aceraceae (p. 137)

66
 19b. Plante fără latex. Frunzele de altă formă………………………………...20
20a. Flori albe-gălbui (uneori periantul dublu prezent), cu
stamine numeroase, dispuse în inflorescenţe cimoase, cu
pedunculul sudat cu o bractee mare, membranoasă. Fructul achenă.
Frunze simple, cordate…………………………..Tiliaceae (p. 183)

20b. Flori verzi, stamine puţine (5). Frunzele adesea cu

baza asimetrică. Fructul samară………………….Ulmaceae (p. 96)
21a. Plante suculente, cu spini, lipsite de frunze dezvoltate
sau cu frunze reduse. Flori solitare, bisexuate, cu ovar infer. Fruct
baciform………………………………………..…Cactaceae (p. 190)
21b. Plante cu alte caractere………………………………22
22a. Plante de locuri umede, mlăştinoase……………………………………..23
22b. Plante de terenuri uscate…………………………………………………24
23a. Tulpini la noduri cu o teacă membranoasă (ochree),
la nivelul inserţiei frunzelor, care au dispoziţie alternă. Flori mici,
adesea de culoare roz, pe tipul 5, dispuse în spice ±
dense……………………………………………………...……….Polygonaceae (p. 205)
23b. Tulpini lipsite de ochree, cu frunze opuse. Flori cu
perigon din 4 tepale, ovar infer……………….Onagraceae (p. 132)
24a. Plante cu perigon sepaloid…………………….......25
24b. Plante cu perigon petaloid………………………....31
25a. Plante cu flori unisexuate……………….….26
25b. Plante cu flori bisexuate……………………28
26a. Plante dioice…………………………….….27
26b. Plante monoice, cu frunze alterne, palmat
sectate…………………………..….Euphorbiaceae (p. 155)
27a. Frunze palmat sectate până la palmat compuse.
Plante erecte sau volubile………….….Cannabaceae (p. 98)

27b. Frunze opuse, întregi. Flori mici, verzi. Perigon din 3

tepale. Florile ♂ grupate în spice. Florile ♀ cîte 1-3 la baza
frunzelor……………………………..………Euphorbiaceae (p. 155)

67
 28a. Plante cu peri urticanţi……………………………….….Urticaceae (p. 99)
28b. Plante fără peri urticanţi………………………29
29a. Plante având adesea, la noduri, la baza frunzelor,
o teacă membranoasă - ochree. Florile dispuse în spice ± dense
sau în raceme……………………..……Polygonaceae (p. 205)
29b. Plante cu alte caractere…………………………………………………..30
30a. Flori cu 3-5 tepale mici, verzi, libere. Fructe achene. Plante de
locuri ± sărăturate sau bogate în azot………….….Chenopodiaceae (p. 200)

30b. Flori cu 3-5 tepale libere, verzi, membranoase,

înconjurate de bractee adesea bine dezvoltate, dispuse în
inflorescenţe dense…………..……Amaranthaceae (p. 203)
31a. Flori cu tepale libere……………………….32
31b. Flori cu tepale unite………………………...36
32a. Flori actinomorfe………………………………………………………...33
32b. Flori zigomorfe. Periant cu 5 tepale pintenate, de forme şi
dimensiuni diverse, uneori cu nectarine provenite din petale
transformate……………………………………………Ranunculaceae (p. 80)

33a. Periantul din 4 tepale…………………………………………………….34

33b. Periant din 5- mai multe tepale………………………………………….35
34a. Periant din 4 tepale galben aurii. Frunze crenate,
reniforme………………………………....Saxifragaceae (p. 130)

34b. Periantul din 4 tepale viu colorate. În boboc floarea are 2

sepale care se desprind de la bază şi cad. Plante cu
latex…………………………………………………....Papaveraceae (p. 93)

35a. Periantul prezintă adesea, pe lângă tepalele sepaloide şi

nectarine petaloide, provenite din transformarea petalelor. Uneori florile sunt
însoţite de un involucru din bractee sau foliaceu…….Ranunculaceae (p. 80)
35b. Flori din 5 tepale libere, iar caliciul redus sau
lipsă, dispuse în umbele simple sau compuse, laxe sau
contractate (cu aspect de capitul). Fructe
diachene…………………………………….Apiaceae (p. 148)
36a. Flori actinomorfe……………………………..37
36b. Flori zigomorfe……...…………….…………….39
37a. Cel puţin florile ♂ grupate în antodii. Florile au
caliciul redus……………………………...….Asteraceae (p. 256)
37b. Florile dispuse în alt mod……………………….38
68
 38a. Plante prevăzute la noduri cu o teacă membranoasă- ochree. Frunze
alterne simple, întregi………………………………….………….Polygonaceae (p. 205)
38b. Plante lipsite de ochree. Flori cu 3-5 tepale petaloide, libere. Fructe
achene. Frunze alterne sau opuse, simple……………………...Chenopodiaceae (p. 200)
39a. Cel puţin florile ♂ dispuse în antodii………………….Asteraceae (p. 256)
39b. Florile dispuse în alt mod………………………………………………..40
40a. Florile pe tipul 3. Ovar cu 6 stile libere sau
concrescute şi numai stigmatele libere. Uneori florile sunt
aproape actinomorfe…………….....Aristolochiaceae (p. 91)

40b. Flori pe tipul 4 sau 5……………………………………………………..41

41a. Plante prostrate sau agăţătoare. Frunze alterne
simple, cu marginea ± întreagă, lobată sau sectată, uneori cu
baza cordată. Florile unisexuate, cu periantul campanulat,
caliciul redus……………………......Cucurbitaceae (p. 182)

41b. Plante cu alte caractere. Frunze opuse sau

verticilate…………………………………………………………42
42a. Frunze verticilate simple, întregi. Stamine 4-
5……………………………………………...…Rubiaceae (p. 214)

42b. Frunze opuse, simple sau compuse. Stamine 1-

3….………………………………..……Valerianaceae (p. 219)

II. Flori dialipetale

1a. Flori cu ovarul super……………………………………2

1b. Flori cu ovarul semiinfer şi infer…………39

69
 2a. Gineceul format dintr-o singură carpelă sau mai multe
carpele unite pe cel puţin ½ din lungimea lor; gineceu sincarp sau
pseudosincarp…………………………………………………………………………....3
2b. Gineceu multicarpelar, apocarp (dialicarpic), rar carpelele
sunt unite puţin la bază…………………………………………………..33
3a. Flori actinomorfe…………………………………………….4
3b. Flori zigomorfe……………………………………………………………28
4a. Plante acvatice, cu frunze cordate, peltate, natante.
Flori mari, cu petale şi stamine numeroase……Nymphaeaceae
(p. 91)
4b. Plante terestre……………………………………5
5a. Plante cu nutriţie mixotrofă. Frunze bazale peţiolate, cu
peri glanduloşi lungi, periferici……………………………Droseraceae
5b. Plante cu nutriţie autotrofă…………………….6
6a. Flori pe tipul 3, plante lemnoase
spinoase………………………………Berberidaceae (p. 93)
6b. Flori pe tipul 2, 4, 5 sau 6…………………….7

7a. Flori pe tipul 4. Androceul tetradinam (2 stamine mai

scurte pe ciclul extern şi 4 stamine interne mai lungi). Fructe
silicve sau silicule………………………..….Brassicaceae (p. 165)
7b. Flori pe tipul 4-5………………………………….….8

8a. Plante acvatice, cu frunze rombice natante………Trapaceae

(p. 135)

8b. Plante terestre…………………………………………..9

9a. Arbuşti cu frunze solziforme. Flori mici, roz sau albe,
grupate spiciform. Seminţe cu peri………...…Tamaricaceae (p. 164)
9b. Plante cu frunze normale…………………………..….10
10a. Plante lemnoase……………………………………………….…………11
10b. Plante erbacee……………………………………………………………18
11a. Frunze alterne……………………………………………………………12
11b. Frunze opuse sau verticilate……………………………………………..14
12a. Arbori cu frunze mari, cordate. Inflorescenţa
concrescută cu o bractee membranoasă persistentă……Tiliaceae
(p. 183)

12b. Plante cu alte caractere…………………………………………………13

70
 13a. Arbuşti şi arbori spinoşi. Frunze cu stipele adesea transformate în spini.
Fruct drupă sau uscat, comprimat şi înconjurat de o aripă ondulată………..Rhamnaceae
(p. 144)

13b. Arbori şi arbuşti nespinoşi. Fructe false sau

drupe.. ………………………………...….Rosaceae (p. 107)
14a. Frunze imparipenat compuse………………15
14b. Frunze simple……………………………...16

15a. Fructul capsulă veziculoasă, membranoasă………Staphyleaceae

(p. 138)
15b. Fruct disamară………………………..Aceraceae (p. 137)

16a. Stamine în număr de 8. Fruct disamară…..Aceraceae

(p. 137)
16b. Stamine 4-5. Fruct capsulă sau drupă……………..17

17a. Fruct capsulă. Seminţe cu aril

portocaliu………………………..……Celastraceae (p. 143)

17b. Fruct drupă. Arbuşti adesea spinoşi……………..….Rhamnaceae (p. 144)

18a. Flori cu stamine numeroase………………………...……………………19
18b. Flori cu 1-10 stamine………………………………...………………….22
19a. Stamine unite în diverse moduri…………………..20
19b. Stamine libere……………………………………...21
20a. Stamine cu filamente unite într-o coloană în jurul
stilului. Florile au şi un caliciu extern (calicul). Frunze simple,
palmate………………………………………....Malvaceae (p. 184)

71
 20b. Stamine cu filamentele unite în 3-5 fascicule. Frunze opuse, cu glande
translucide, uneori şi cu glande negre. Fructul capsulă…………...Hypericaceae (p. 160)

21a. Plante cu frunze simple, întregi. Fructul capsulă

loculicidă…………………………………...……Cistaceae (p. 164)

21b. Plante cu frunze compuse. Fructe multiple,

false………………………………………...Rosaceae (p. 107)
22a. Plante cu 4-5 stamine…………………………23
22b. Plante cu 10 stamine………………………….26
23a. Frunze simple…………………………………24
23b. Frunze palmat compuse, din 3-4 foleole. Fructul
capsulă……………………………………...……..Oxalidaceae (p. 138)
24a. Frunze alterne sau şi în rozetă bazală………...………...25

24b. Frunze opuse. Fructul capsulă…….Caryophyllaceae

(p. 191)

25a. Frunze tulpinale întregi, liniare, liniar-lanceolate sau

ovate. Fructul capsulă………………………...….Linaceae (p. 139)

25b. Frunze bazale cordate, cuneate. Androceu cu 5

stamine şi 5 staminodii…………..…Saxifragaceae (p. 130)
26a. Frunze cuneate, reniforme……………………...….Saxifragaceae (p. 130)
26b. Frunze cu o altă morfologie………………………………...…………...27
27a. Frunze simple, ovat-eliptice până la
subrotunde. Fructul capsulă loculicidă………..Pyrolaceae

72
 27b. Frunze simple, palmat sau penat divizate. Fructul se desface în 5
mericarpii……………………………………………………..…....Geraniaceae (p. 141)
28a. Frunze alterne………………………………...29

28b. Frunze opuse, palmat compuse. Fructul capsulă

globuloasă, ţepoasă. Plantă lemnoasă………..Hippocastanaceae
(p. 136)
29a. Flori cu androceu din 2-10 stamine……………..30

29b. Plante cu androceu din 10 stamine libere sau

unite, sau 9 unite şi una liberă. Fruct păstaie……..Fabaceae
(p. 118)

30a. Plante lemnoase. Flori cu 6-10 stamine libere. Fructul

păstaie. Plante cu spini simpli sau ramificaţi. Frunze paripenat
compuse……………………………...…….Cesalpiniaceae (p. 117)
30b. Plante erbacee……………………………………...31

31a. Flori cu 2 stamine; petala superioară pintenată sau dilatată

saciform la bază. Fructul capsulă…………….……Fumariaceae (p. 94)
31b. Flori cu 8 stamine………………………………………32
32a. Stamine unite la bază. Sepale inegale, 3 externe
sepaloide, mici şi 2 interne petaloide, mari (aripi),
persistente……………………………...….Polygalaceae (p. 143)
32b. Flori mari, pintenate, portocalii. Frunze
peltate…..………………………………….…Tropaeolaceae (p. 142)
33a. Plante lemnoase……………………………………...34
33b. Plante erbacee………………………………………..36

34a. Frunze simple. Flori mari, peste 5 cm, solitare. Stamine şi

carpele numeroase, dispuse spirociclic pe un receptacul cilindric
alungit…………………………………….……….Magnoliaceae (p. 80)
34b. Flori cu o altă alcătuire…………………………………35

73
 35a. Frunze palmat lobate până la fidate. Flori unisexuate dispuse în
inflorescenţe globuloase, dense, lung pedunculate…………….…….Platanaceae (p. 96)

35b. Frunze nestipelate. Gineceu multicarpelar. Fructul

polifoliculă.…………………………………………...……..Rosaceae (p. 107)

36a. Gineceu bicarpelar, cu carpele unite puţin la

bază. Fructul format din 2 folicule unite la bază. Frunze mari,
dispuse la bază…………………..…….Saxifragaceae (p. 130)
36b. Gineceu multicarpelar; dacă sunt numai 1-2
carpele, frunzele nu sunt dispuse în rozetă, iar fructele nu sunt folicule……………….37
37a. Frunze cu stipele adesea persistente.
Hipantiu adesea prezent, uneori persistent…...Rosaceae
(p. 107)
37b. Frunze nestipelate……………………..38
38a. Plante perene cu flori solitare, mari, peste 6 cm în
diametru. Gineceu 2-8 carpelar. Fructe folicule………...Paeoniaceae
(p. 160)

38b. Flori mai mici. Gineceu multicarpelar. Fructe

poliachene………………………..…………...Ranunculaceae (p. 80)
39a. Plante lemnoase……………………………………...40
39b. Plante erbacee………………………………………..45
40a. Plante epifite, semiparazite pe arbori…....Loranthaceae
(p. 159)
40b. Plante autotrofe, cu rădăcini în sol……………..…....41
41a. Plante cu tulpini fixate prin rădăcini adventive, dar
şi cu tulpini târâtoare şi radicante. Frunze persistente, dimorfe,
unele palmat lobate, altele ovate………...….Araliaceae (p. 147)
41b. Plante cu alte caractere…………………………42

42a. Plante cu frunze opuse, întregi. Inflorescenţa o

cimă umbeliformă. Flori pe tipul 4. Fructul
drupă…………………………………...…Cornaceae (p. 146)
42b. Plante cu frunze alterne……………………...43

43a. Arbori şi arbuşti, adesea cu frunze transformate în

spini. Androceul din 4-5 stamine. Fructul
drupă………………………………………...…Rhamnaceae (p. 144)
43b. Plante cu alte caractere…………………………...…44
74
 44a. Arbori şi arbuşti cu androceul alcătuit din 10- numeroase stamine (dacă
sunt mai puţin de 10 stamine, frunzele prezintă mari incizii). Gineceul format din 1-
numeroase carpele libere. Unele au receptaculul bombat sau plan, sau prezintă hipantiu
(receptacul în formă de cupă, la care se adaugă bazale
periantului şi ale staminelor), care participă sau nu la formarea
fructului şi în acest caz concreşte cu gineceul. Flori pe tipul 5,
rar 4. Fructe achene, poliachene, polidrupe, poame…...Rosaceae
(p. 107)

44b. Arbuşti cu frunze palmat lobate. Flori pe tipul 5. Fructul

bacă……………………………………...……Grossulariaceae (p. 131)

45a. Plante suculente, cu spini, fără frunze normal dezvoltate,

acestea fiind sub formă de scvame. Flori solitare, ± mari. Fruct
baciform……………………………………………...Cactaceae (p. 190)
45b. Plante cu alte caractere. Frunze normal dezvoltate……..46
46a. Plante acvatice……………………………………………47
46b. Plante terestre…………………………………………….48
47a. Flori mici, pe tipul 4. Frunze natante, rombice….Trapaceae
(p. 135)
47b. Flori mari, cu petale şi stamine numeroase.
Frunze natante, lat-ovate până la subrotunde, cu sinusul
bazal profund, ascuţit…………….….Nymphaeaceae (p. 91)

48a. Gineceu format din mai multe carpele libere. Fructul

poliachenă sau polidrupă. Flori pe tipul 5 sau 4, cu receptaculul plan,
bombat, conic sau alungit, uneori participă la formarea
fructelor……………………………………………...….Rosaceae (p. 107)
48b. Gineceu format din 2 sau mai multe carpele, unite cel puţin la bază……49
49a. Plante cu frunze alterne, cu
teaca bine dezvoltată. Inflorescenţa umbelă
compusă, rar simplă sau contractată,
capituliformă. Flori pe tipul 5, cu sepale
reduse, mici; petalele externe ale florilor
marginale adesea mai mari (radiante).
Stamine 5. Carpele 2, unite, stilele libere.
Fruct dicariopsă, se desface în 2
mericarpii.……………......Apiaceae (p. 148)
49b. Plante cu alte caractere.
Fructul nu este dicariopsă……………..….50

75
 50a. Flori cu 2 sepale, 2 petale şi 2 stamine sau flori cu 4
sepale, 4 petale şi 8 stamine…………………….Onagraceae (p. 132)

50b. Flori pe tipul 4-6, cu 2-12 stamine. Ovarul

liber, adăpostit în hipantiu, care are la partea superioară 8-
12 dinţi reprezentând caliciul dublu....Lythraceae (p. 134)

III. Flori gamopetale

1a. Gineceu super………………………………………………………………2

1b. Gineceu infer sau semiinfer……………………………………………….17
2a. Gineceu format din 2 carpele libere, unite doar prin stil………….………..3
2b. Gineceu sincarp şi numai aparent ovarul este 4 lobat……………..……….4
3a. Corola cu o coronulă simplă sau dublă. Antere
unite şi de obicei concrescute cu stigmatul. Polenul reunit în
polinii sau tetrade. Fructe folicule…Asclepiadaceae (p. 212)

3b. Corola fără coronulă. Fructul foliculă. Polenul

izolat………………………………………...…Apocynaceae (p. 212)
4a. Flori actinomorfe……………………………………….5
4b. Flori zigomorfe………………………………………..13
5a. Plante acoperite cu peri aspri, rigizi, rar plantele sunt
glabre. Inflorescenţa cimă scorpioidă. Ovarul evident tetralobat.
Fructul tetraachenă………………………...….Boraginaceae (p. 225)
5b. Plante cu alte caractere. Ovarul nu este tetralobat……...6
6a. Plante lemnoase………………………………………...7
6b. Plante erbacee…………………………………………..8

7a. Flori pe tipul 4, cu androceul din 2

stamine………………………...……….Oleaceae (p. 222)

7b. Flori pe tipul 5. Stamine 5. Fruct bacă

roşie……………………………………...….Solanaceae (p. 232)

76
 8a. Stamine opuse lobilor corolei (epipetale). Stile 1, cu 1 stigmat. Fructul
capsulă sau pixidă……………………...…………Primulaceae (p. 189)
8b. Stamine alterne cu lobii corolei…………………….…….9
9a. Flori pe tipul 4…………………………………...……....10
9b. Flori pe tipul 5…………………………………………...11

10a. Flori grupate în spice dense, terminale. Frunze în rozetă

bazală…………………………………….……Plantaginaceae (p. 242)

10b. Florile nu formează spice, ci inflorescenţe cimoase. Frunze tulpinale

sesile, opuse sau alterne, uneori dispuse în rozetă
bazală…………………..…….Gentianaceae (p. 209)
11a. Flori solitare sau în inflorescenţe
cimoase. Frunze sesile, opuse şi adesea concrescute
la bază, fără stipele. Fructe capsule…………………………...…..Gentianaceae (p. 209)
11b. Plante cu alte caractere……………………..12
12a. Flori solitare, cu bracteole. Corola campanulat-
infundibuliformă. Fructul capsulă…..Convolvulaceae (p. 224)

12b. Florile dispuse în

inflorescenţe cimoase, mai rar
solitare. Fructele bace sau
capsule……….Solanaceae (p. 232)
13a. Androceu din 8
stamine, cu filamente unite la bază.
Petale 3, unite între ele şi cu tubul
staminal, cea inferioară cu un
apendice fimbriat. Sepale 5, libere,
inegale, 3 externe mai mici şi 2
interne mari, numite aripi, petaloide……………………………....Polygalaceae (p. 143)
13b. Flori cu alte caractere…...…………………………………………….....14
14a. Androceu din 10 stamine. Arbuşti cu frunze
alterne, persistente……………………….Ericaceae (p. 187)
14b. Androceu cu mai puţin de 10
stamine…………………………………………………....15

77
 15a. Plante acoperite cu peri aspri. Frunze alterne. Flori grupate în cime
scorpioide. Androceul format din 5 stamine…………………………....Boraginaceae
(p. 225)

15b. Plante cu alte caractere…………16

16a. Plante cu tulpini

tetraunghiulare, cu frunze simple, opuse şi
decusate. Flori grupate în cime dicaziale,
reunite în verticile. Corola bilabiată.
Androceul didinam, sau numai din 2
stamine cu o conformaţie specială. Fructul tetraachenă….……….....Lamiaceae (p. 243)
16b. Plante cu frunze simple, opuse sau alterne.
Androceul didinam, alcătuit din 2 sau 5 stamine (când sunt 5
stamine, filamentele sunt păroase, cel puţin
unele)…………………………....Scrophulariaceae (p. 235)

17a. Plante lemnoase, arbuşti mici, cu frunze

alterne. Androceu din 8-10 stamine. Fruct
bacă…………………………....…Ericaceae (p. 187)
17b. Plante erbacee……………………….18

18a. Frunze verticilate, câte 4-8 (12), uneori

opuse în partea superioară a tulpinii. Fructul
dicariopsă………………………..…Rubiaceae (p. 214)
18b. Plante cu alte caractere…………..……19

19a. Flori grupate în cime, cu caliciu variat alcătuit.

Androceu din 1-3 stamine. Ovar tricarpelar. Fruct
achenă………………………………...…Valerianaceae (p. 219)
19b. Plante cu alte caractere………………………….20
20a. Plante cu cârcei, monoice. Flori
unisexuate. Androceu din 5 stamine unite prin
filamente 2 câte 2, a 5-a fiind liberă. Fructul
cărnos- melonidă………….Cucurbitaceae (p. 182)
20b. Plante cu alte caractere…………...22

78
 21a. Frunze opuse, imparipenat-compuse sau
simple. Flori actinomorfe sau zigomorfe. Androceu
din 4-5 stamine. Fructul drupă, bacă, achenă sau
capsulă……………………....Caprifoliaceae (p. 217)

21b. Plante cu alte caractere…………………………………………………..22

22a. Plante cu frunze simple, alterne. Flori cu caliciu din sepale

bine dezvoltate. Fructul capsulă………………….Campanulaceae (p. 253)

22b. Caliciul redus la peri sau solzi, uneori lipsă. Fructul achenă…………....23
23a. Plante cu frunze opuse. Flori cu bractee în formă de scvamă
sau fără bractee. Androceu din 4 stamine, cu antere libere….Dipsacaceae
(p. 220)

23b. Plante cu frunze alterne. Flori grupate în antodii, înconjurate de bractee

(involucru). Caliciu alcătuit din peri. Corola
actinomorfă sau zigomorfă. Androceu din 5 stamine
cu anterele unite în jurul stilului (androceu
sinanter)………………………....Asteraceae (p. 256)

79
 Subclasa MAGNOLIIDAE
Ord. Magnoliales
Fam. Magnoliaceae
Grupează arbori şi arbuşti cu frunze mari, simple, alterne. Florile sunt mari,
bisexuate, cu înveliş nediferenţiat (perigon petaloid), stamine numeroase, iar gineceul
polimer, super, dialicarpic, dispus spiralat pe un receptacul alungit. Fructele folicule,
capsule etc., adesea multiple.
Magnoliaceele sunt răspândite în regiunile tropicale şi subtropicale, frecvent
cultivate şi în regiunile temperate.
La noi în ţară se cultivă mai multe specii de Magnolia L., ca plante
ornamentale.

1a. Lăstari şi muguri glabri. Florile apar după

înfrunzire, sunt mari, de 14 - 16 cm în diametru, albe
Magnolia obovata Thoms. – Specie originară din
China şi Japonia. Frunzele sunt obtuz sau acut-obovate, mari.
Flori odorante, solitare, actinomorfe. Fructul o polifoliculă.
1b. Lăstari şi muguri păroşi. Florile apar înainte de
înfrunzire…………………………………………………….2
2a. Tepalele externe mai scurte şi mai înguste decât
tepalele interne, albe, în număr de 6.
Magnolia kobus DC.
2b. Tepalele în număr de 9 - 18, albe, cele externe aproape de aceeaşi mărime
cu cele interne. Flori de cca. 8 cm în diametru.
Magnolia stellata (S. et Z.) Maxim

Ord. Ranunculales
Fam. Ranunculaceae
Plante ierboase anuale până la perene, rar lemnoase. Frunze de regulă alterne,
mai rar opuse, de obicei divizate, nestipelate. Flori bisexuate, în majoritate actinomorfe,
rar zigomorfe, dispuse în inflorescenţe cimoase sau racemoase. Periantul este simplu,
petaloid, trimer, sau dublu, pentamer. La unele, învelişul intern se transformă în
nectarine foarte variate ca formă sau la altele nectarinele se găsesc la baza petalelor,
situate într-o mică adâncitură (fovea), acoperite de un solzişor. Androceul este polimer,
dialistemon. Gineceul polimer, dialicarp (apocarp), rar cu 1-2 carpele, de regulă super.
Toate elementele florale sunt aşezate spirociclic, pe un receptacul bombat, alungit etc.
Fructele, de regulă, sunt multiple: folicule, nucule, bace etc.

1a. Flori zigomorfe……………………………………………………………..2

1b. Flori actinomorfe…………………………………………………………...3
80
 2a. Tepala superioară petaloidă, transformată în coif, acoperind 2
nectarine……………………………………………………………………13. Aconitum

2b. Tepala superioară netransformată în coif, având însă

un pinten……………………………….…………....14. Consolida

3a. Frunze tulpinale opuse, întregi sau

compuse. Periantul simplu din 4 (5) tepale
petaloide albe, roşii sau violete. Plante erecte sau
volubile, uneori lemnoase…………….15. Clematis
3b. Frunze tulpinale alterne sau verticilate,
uneori numai involucrale sau bazale……………..4

4a. Flori pintenate, albastre, albastru - purpurii sau albe.

Frunze mari, compuse. Fructele folicule mari ………….12. Aquilegia
4b. Flori nepintenate………………………………………….5

5a. Carpele şi folicule concrescute în întregime sau unite pe

cel puţin ½ din lungimea lor. Frunzele de 2-3 ori penat divizate, cu
segmentele liniare……………………………………………7. Nigella
5b. Carpele şi fructe libere sau concrescute numai la
bază……………………………………………………………………6
6a. Flori nediferenţiate în caliciu şi corolă, adesea cu un
perigon din 4 sau mai multe tepale petaloide. Nectariile lipsesc sau sunt prezente, dar nu
sunt separate, petaloide…………………………………………………………………..7
6b. Flori diferenţiate în caliciu şi corolă sau cu un
perigon din 3-5 tepale sepaloide şi corola constă din nectarii
petaloide………………………………………………………15
7a. Stamine galbene sau violete, mai lungi decât
periantul. Florile mici, numeroase, din 4 tepale caduce,
alcătuiesc o inflorescenţă mare. Frunze penat compuse sau penat
sectate. Fructe poliachene……………………….16. Thalictrum
7b. Stamine mai scurte decât periantul…………………………………………8
81
 8a. Nectarii prezente, de diferite forme (cornet, cupă, spatulate etc.)...………..9
8b. Nectarii absente (la Pulsatilla există staminodii nectarifere)……………..12
9a. Nectarine spatulate şi bidinţate. Perigon azuriu, prevăzut cu
frunze involucrale multipartite. Frunze de 2-3 ori penat partite, cu
lacinii liniare. Folicule umflate, concrescute până la vârf. Plante
anuale…………………………………………………………7. Nigella
9b. Nectarine de altă formă………………………………….10

10a. Tepale galbene. Flori mari, cu 5-15 tepale. Frunze mari,

palmat sectate, alterne. Folicule mici, numeroase. Plante
perene………………………………………………………9. Trollius
10b. Tepale de altă culoare………………………………..11
11a. Flori mari, cu tepale la exterior verzui-purpurii
sau roşu-violete. Frunze palmat sectate, pedate. Nectarii în
formă de cornet. Folicule glabre………………...8. Helleborus

11b. Flori albe, mici. Frunze de 1-3 ori ternat-compuse,

cu foliole late, obtuze. Folicule 1-3, scurt rostrate...10. Isopyrum
12a. Florile prezintă la baza periantului sau la baza
pedicelilor un involucru din 3 frunze (bractee) dispuse în verticil.
Periantul din 5- mai multe tepale viu colorate…………………13
12b. Flori fără frunze involucrale. Tulpina ±
ramificată, multifloră, cu flori galbene. Frunze nedivizate,
rotunde sau rotund-reniforme. Folicule numeroase. Plantă
perenă, de locuri umede…………………………….11. Caltha

13a. Frunze involucrale mici, întregi sau cu 1-2 dinţi, aşezate

imediat sub floare, simulând caliciul. Uneori, floarea prezintă şi sepale.
Perigonul cu tepale albastre. Frunze radicale trilobate……..5. Hepatica
13b. Frunze involucrale mari, ternate sau profund divizate,
aşezate mai distanţat de periant……………………………………….14

14a. Nucule cu câte o prelungire lungă, păroasă.

Periant albastru-violet sau liliachiu, la exterior vilos-păros.
Frunze involucrale profund divizate……………...6. Pulsatilla

82
 14b. Nucule fără prelungire, de regulă numai cu un cioc scurt, nepăros. Periant
cu tepale galbene sau albe. Frunze involucrale ternate……4. Anemone
15a. Petale cu gropiţe nectarifere la bază (fovea), acoperite
sau nu cu solzi………………………………………………………..16
15b. Petale fără gropiţe nectarifere…………………………17

16a. Toate frunzele lat ovate, nedivizate, cu baza

cordată. Sepale 3- (7), petale 8-10 (12), galbene. Rădăcina
tuberizată, iar frunzele prevăzute cu bulbili…..…….2. Ficaria

16b. Cel puţin frunzele inferioare lobate sau sectate. Flori cu 5

petale albe sau galbene, terminale sau axilare,
pedunculate……………………………………………...1. Ranunculus

17a. Frunze de 2-3 ori penat sectate, cu segmente

filiforme. Caliciul din 5 sepale verzi sau de alte culori, corola din
5- mai multe petale galbene sau roşii…………………….3. Adonis
17b. Frunze 3 (5) lobate……………………....5. Hepatica

Subfam. Ranunculoideae
1. Ranunculus L.

1a. Receptacul mult alungit la fructificare. Plantă glabră, cu flori mici, petale
de 2 - 4 mm lungime. Nucule mici, până la 1 mm lungime, glabre sau slab rugoase, cu
laturi proeminent convexe.
R. sceleratus L. – Boglari. Pe malul apelor, locuri mlăştinoase. T, Cp. (Fig. 10)
1b. Receptacul globulos ……………………………………………………….2
2a. Nucule spinoase sau cu tuberculi pe ambele feţe. Sepale patente. Frunze
tulpinale penat-sectate cu segmente înguste.
R. arvensis L. – Piciorul cocoşului de semănături. În culturi. T, Euras. (Fig. 10)
2b. Nucule netede, glabre ……………………………………………………...3
3a. Sepale reflecte la înflorire. Frunze bazale trisectate, cu segmentul mijlociu
adesea peţiolat. Receptacul pubescent.
R. sardous Cr. –Prin locuri umede. T, Eur. (Fig. 10)
3b. Sepale patente sau alipite de petale ………………………………………..4
4a. Plante cu stoloni. Frunze bazale trisectate, segmentul mijlociu peţiolat sau
chiar trifoliat, cu segmentele din nou trifidate. Plante perene.
R. repens L. – Floare de leac. Prin locuri umede. H, Eua. (Fig. 10)

83
 4b. Plante fără stoloni. Frunze bazale palmat-fidate, cu segmentele
nepeţiolate………………………………………………………………………………..5
5a. Receptacul glabru. Tulpini alipit - păroase. Rizomi foarte scurţi. Flori de 15
- 20 mm în diametru. Nucule de 2 - 3 mm.
R. acris L. – Piciorul cocoşului. Plantă erbacee perenă prin rizom, ramificată,
alipit păroasă, de 30-60 cm. Frunze palmat 5- sectate, cu segmente trifidate. Frunze
bazale lung peţiolate, cele tulpinale inferioare cu peţiol mai scurt, iar cele superioare
sunt sesile şi sectate până la bază. Flori în inflorescenţe terminale cimoase, relativ mici
(1,5-2 cm), dar numeroase, cu petale galben – aurii. Gineceu apocarp, alcătuit din mai
multe carpele, fiecare formând un ovar cu stil scurt şi curbat. Fructele sunt poliachene
monosperme, turtite lateral, glabre, terminate cu un rostru foarte scurt. Toate piesele
florale sunt dispuse spirociclic pe un receptacul bombat. Se întâlneşte prin fâneţe
umede, de la şes până în regiunea alpină. H, Euras. (Fig. 10)
5b. Receptaculul păros. Pediceli bazali striaţi. Petale de 7 - 14 mm lungime.
Rostrul nuculelor de 0,5 mm, curbat.
R. polyanthemos L. – Gălbenele. H, Euras., Cont. (Fig. 10)

Fig. 10- 1- Ranunculus sceleratus (1a- frunză bazală; 1b- floare; 1c- achenă şi poliachenă); 2- Ranunculus
arvensis (2a- frunză; 2b- achenă); 3- Ranunculus repens (3a- floare; 3b- achenă); 4- Ranunculus acris (4a-
frunză bazală; 4b- floare; 4c- achenă); 5- Ranunculus polyanthemos (5a- floare; 5b- achenă); 6- Adonis
vernalis; 7- Adonis aestivalis (după W. ROTHMALER, 1987)

84
 2. Ficaria
Ficaria verna Huds. – Untişor

1a. Tulpină la înflorire până la 30 cm înălţime, subţire. Frunze tulpinale

neîngrămădite la bază, după înflorire, în axilă, cu bulbili.
F. verna ssp. bulbifera (Albert.) Lawalrée. – H., Euras.
1b. Tulpină la înflorire foarte scurtă, cu frunze îngrămădite la bază, fără bulbili
axilari.
F. verna ssp. calthifolians (Rchb.) Arc. – H, Eur., centr.

3. Adonis L.

1a. Plante perene cu flori galbene, cu petale mai mult de 10, antere galbene.
Frunze de 2 - 4 ori penat - sectate, ultimele segmente liniare, întregi, de până la 1 mm
lăţime.
A. vernalis L. – Ruşcuţă de primăvară. Centr. Prin pajişti. H, Euras. (Fig. 10)
1b. Plante anuale. Flori roşii, cu cel mult 8 petale, antere purpurii - negricioase.
Sepale glabre, alipite de petale. Nucule de 5 - 6 mm, pe partea ventrală cu 2 dinţi şi cu
rostrul verde.
A. aestivalis L. – Cocoşei de câmp. Prin culturi de păioase. T, Euras.-cont.
(Fig. 10)

Subfam. Anemonoideae
4. Anemone L.

1a. Tepale galbene, de obicei 5, fin pubescente la exterior

A. ranunculoides L. – Păştiţă. Perigon galben-auriu, din 5 tepale. Frunze
involucrale scurt peţiolate. Perenă prin rizom cărnos, orizontal, de pe care se formează
mai întâi tulpina floriferă cu flori solitare (rar câte 2), iar apoi o frunză bazală trisectată.
Achene cu peri scurţi şi rari, pedicelul floral ± egal în lungime cu frunzele involucrale.
Frecventă în păduri şi în tufişuri, din silvostepă până în etajul fagului. G, Eur. (Fig. 11)
1b. Tepale albe, uneori roz-liliachii la exterior, frecvent glabre
A. nemorosa L. – Floarea Paştilor. G, Cp. Frecventă prin păduri de stejar, până
în cele de molid. (Fig. 11)

5. Hepatica Mill.

1a. Frunze trilobate, cu lobi întregi. Flori de 15-25 mm în diametru

H. nobilis Mill. – Trei răi. Sporadică prin păduri şi tufişuri. H, Cp.
1b. Frunze trilobate, cu lobii crenat-lobaţi. Flori de 25-40 mm în diametru
H. transsilvanica Fuss – Crucea voinicului. Sporadică prin păduri şi tufişuri.
H, End. Carp. E şi S.

85
 6. Pulsatilla Mill. – Dediţei

1a. Flori erecte. Frunze bazale simplu penat sectate, ± dens lanate, de obicei cu
3 segmente primare, cel terminal peţiolat. Segmente cu lobi oblong-lanceolaţi
P. halleri (All.) Willd. ssp. slavica (G. Reuss) Zamels – Rară la Mârzeşti-
Iaşi. H, Carp. N. (Fig. 11).
1b. Flori nutante. Tepale cu vârful recurbat, cu puţin mai lungi decât staminele,
violet închis la exterior şi la interior
P. pratensis (L.) Mill. ssp. nigricans (Stoerck) Zamels – H, Eur. Centr.

Fig. 11- 1- Anemone ranunculoides (1a- poliachenă); 2- Anemone nemorosa (2a- poliachenă); 3- Hepatica
nobilis; 4- Hepatica transsilvanica; 5- Pulsatilla halleri ssp. slavica- frunză bazală; 6- Pulsatilla pratensis
(6a-frunză bazală); 7- Nigella arvensis; 7- Helleborus purpurascens (8a- folicule); 9- Helleborus odorus
(după W. ROTHMALER, 1987 şi T. CHIFU et al., 2001)

7. Nigella L.

1a. Flori şi fructe cu involucru multifidat, cu segmente

liniare. Folicule concrescute până la vârf, formând o capsulă
N. damascena L. – Chica voinicului. Cultivată şi
subspontană. T, Adv.

86
 1b. Flori şi fructe fără involucru. Folicule unite pe ½ din lungime sau până la
vârf……………………………………………………………………………………….2
2a. Tulpina glabră. Conectivul anterelor prevăzut cu o prelungire (aristă).
Folicule unite până la cel mult 2/3 din lungimea lor.
N. arvensis L. – Negruşcă. Anuală, cu tulpina ± ramificată, de 7-40 cm. Frunze
de 2-3 ori sectate, cu lacinii liniare. Flori fără involucru, cu perigon din 5 sepale
petaloide albastre şi 5 petale reduse la glande nectarifere. Androceu din numeroase
stamine, gineceu din 3-5 (mai rar 2-8) carpele concrescute până la baza stilelor. Fructul
este o capsulă loculicidă. Buruiană segetală şi ruderală. T, Pont-Medit. (Fig. 11)
2b. Tulpină ± păroasă. Antere nemucronate. Folicule unite până la vârf
N. sativa L. – Negrilică. Cultivată pentru seminţele aromate. T, Eur. de S., As.
de V.

8. Helleborus L. – Spânz

1a. Perigon purpuriu- violet, cel puţin la exterior. Frunze pubescente pe faţa
inferioară, cel puţin pe nervuri. Flori nemirositoare.
H. purpurascens W. et K. – Plantă perenă, cu tulpini erecte, aproape bifurcat
ramificate, cu frunze mari, palmat sectate. Flori mari, cu perigon din 5 foliole
persistente în timpul fructificării. Nectarii 15-20, în formă de cornete, uşor bilabiate.
Stamine peste 50. Gineceu din 4-6 carpele concrescute la bază. Fructele sunt folicule.
Prin păduri şi tufişuri. H, Carp.-Balc.-Pan. (Fig. 11)
1b. Flori verzi deschis. Frunze complet glabre. Flori mirositoare
H. odorus W. et K. – Prin tufişuri şi păduri rărite. H, Balc. (Fig. 11)

9. Trollius L. – Bulbuci

Tepale 10, curbate spre interior, acoperindu-se şi formând o floare globuloasă

mare, până la 5 cm diametru. Nectarine 5-15, înguste, de lungimea staminelor. Frunze
palmat sectate.
T. europaeus L. – Frecventă în pajişti montane. H, Eur. (Fig. 12)

10. Isopyrum L.

I. thalictroides L. – Găinuşi. Frecventă în păduri şi tufişuri. H, Eur. Centr.

11. Caltha L.

C. palustris L. – Calcea calului. Frecventă în pajişti mlăştinoase. H, Cp.

1a. Folicule mature arcuit curbate pe ambele părţi şi
terminate cu rostru scurt : ssp. palustris
1b. Folicule mature drepte pe linia dorsală şi puternic
curbate pe linia ventrală: ssp. laeta (Schott, Nym. et Kotschy)
Hegi
87
 12. Aquilegia L. – Căldăruşă

Flori cu tepale de 18 - 25 mm lungime. Pintenul de 15 - 22 mm lungime, mai

lung decât limbul, care are 10 - 13 mm. Stamine neexerte sau puţin
exerte.
A. vulgaris L. – Cultivată ca ornamentală şi subspontană.
H, Eur.

13. Aconitum L. - Omag

1a. Coiful este de cca. 3 ori mai lung (înalt) decât lat,
de formă conică - cilindrică. Frunze palmat - partite. Rizom
ramificat, neîngroşat …………………………………………2

1b. Coiful este de cel mult 2 (2,5) ori mai lung

(înalt) decât lat, hemisferic sau boltit. Frunze palmat -
sectate. Rizom îngroşat, tuberizat …… …………………....3

2a. Flori albastre.

A. moldavicum Haeq. – Frecvent în pajişti şi tufişuri. H, End. carp. (Fig. 12)
2b. Flori galbene. Coif lăţit la bază, brusc îngustat deasupra şi alungit, de 15 -
20 mm lungime şi 3 - 5 mm lăţime. Tulpina de cca. 1 mm. Frunze alipit pubescente.
A. lasiostomum Rchb. – H, Rom. şi Rusia centr.
3a. Flori galbene cu tepale persistente.
A. anthora L. – Omag galben. Toxică. H, Euras.
3b. Flori albastre, albastru - violet, uneori albicioase, cu tepale căzătoare ……4
4a. Coiful mai înalt de cca. 2 ori decât lat. Inflorescenţa păroasă. Bractee ovate,
ovat - oblongi.
A. toxicum Rchb. – Omag. Plantă perenă, cu tulpina până la 2 m, dens foliată.
Inflorescenţa foarte ramificată. Frunze superioare înguste. Axa inflorescenţei sau cel
puţin pedunculii păroşi, inclusiv cu peri glanduloşi. Flori mari, violete, cu perigon
petaloid din 5 tepale, cea superioară în formă de coif, mult mai înalt decât lat, ca o
căciulă umflată şi aplecată în faţă, de 2,5-4 cm. Petale reduse la 2 nectarii în formă de
pinten. Folicule păroase. H, Carp. - Balc. (Fig. 12)
4b. Coiful mai lat decât înalt, treptat îngustat în rostru. Tulpina dens foliată
până sub inflorescenţa densă, cilindrică.
A. tauricum Wulf. – H, Alp. - Carp. (Fig. 12)
88
 14. Consolida (DC) S.F. Gray - Nemţişor

1a. Toate bracteele liniare, întregi.

Pintenul de cca. 2 cm lungime. Folicule de 8 - 15
mm lungime.
C. regalis S. F. Gray – Nemţişor de
câmp. Frecventă în culturi şi ruderală. T, Eur.

1b. Bracteele inferioare divizate. Tepale

albastre, roze sau albe. Pintenul de 13 - 18 mm
lungime. Folicule de 15 - 20 mm lungime.
C. ajacis (L.) Schur. – Cultivată ca
ornamentală. T, Medit.

Fig. 12- 1- Trollius europaeus; 2- Aconitum moldavicum; 3- Aconitum toxicum (3a- floare, 3b- coif); 4-
Aconitum tauricum (după T. CHIFU et al., 2001 şi W. ROTHMALER, 1987)

Subfam. Clematoideae
15. Clematis L.

1a. Tulpini erbacee, erecte, necăţărătoare. Frunze simple. Flori mari de 3 - 5 cm

lungime, solitare, albastre - violacee.
C. integrifolia L. – Clocoţei. Prin pajişti şi tufişuri.
H, Euras. cont.
1b. Tulpini agăţătoare prin cârcei, de regulă lignificate ……………………….2
2a. Flori albe-verzui, de cca. 2 cm diametru, fără staminodii petaloide. Tepale
păroase pe ambele feţe. Frunze simplu penat-compuse. Tulpini de 5-10 m lungime.
C. vitalba L. – Curpen de pădure. Tufişuri, margini de pădure. Ph., Eur. centr.
(Fig. 13)

89
 2b. Flori albastre-violacee cu staminodii petaloide. Frunze dublu ternat-
compuse.
C. alpina (L.) Mill. – Curpen de munte. Pe stâncării umbrite. Ph., Euras. - arct
- alp. (Fig. 13)

Fig. 13- 1- Clematis vitalba; 2-

Clematis alpina

Subfam. Thalictroideae
16. Thalictrum L. – Rutişor

1a. Filamente staminale treptat lăţite spre vârf, ajungând la vârf cel puţin tot
atât de lăţite cât antera. Nucule lung pedicelate (3 - 5 cm lungime), pendule, cu trei
muchii aripate.
T. aquilegifolium L. – Frecventă în pajişti şi tufişuri. H, Eur.
(Fig. 14)
1b. Filamentele staminelor filiforme. Nucule ± sesile, costate, dar
nearipate ...……………………………………………………………….2

2a. Frunze de 3 - 4 ori penat - compuse, foliole cu lungimea ± egală cu lăţimea.

Plantă neglanduloasă. Stigmat nedenticulat.
T. minus L. – Prin pajişti şi tufişuri. H, Euras. cont. (Fig. 14)
2b. Frunze de 2 - 3 ori penat - compuse, foliole evident mai lungi decât late.
Stamine pendule, antere cu vârf acut.
T. simplex L. – Prin pajişti şi zăvoaie. H, Euras. cont. (Fig. 14)

Fig. 14- 1- Thalictrum

aquilegifolium (1a- stamină,
1b- nucule); 2- T. minus; 3-
T. simplex

90
 Ord. Aristolochiales
Fam. Aristolochiaceae

Specii perene cu frunze simple, întregi, cordate până la reniforme, nestipelate.

Flori bisexuate, pe tipul 3, cu perigon gamopetal. Androceu din 6 sau 12 stamine,
gineceu infer. Fructul capsulă.
1a. Flori zigomorfe, perigon caduc. Androceu din 6 stamine
unite cu stilul …………………………………………...1. Aristolochia
1b. Flori ± actinomorfe, cu perigon persistent. Androceul din 12 stamine libere
…………………………………………………………………………………2. Asarum

1. Aristolochia L.

A. clematitis L. – Mărul lupului, Cucurbeţică. Perenă prin rizomul de pe care

se formează numeroase tulpini aeriene, erecte sau volubile. Frunze alterne, ovat-
triunghiulare, cu baza profund cordată. Florile aşezate în axila frunzelor, zigomorfe,
hermafrodite, cu un perigon petaloid, în formă de tub, lărgit în partea superioară ca o
pâlnie. Stamine 6-12, concrescute cu stigmatul. Ovar infer, policarpelar. Florile sunt
dipterogame. Fructul – capsulă multispermă. G, Medit. (Fig. 15)

2. Asarum L.

A. europaeum L. – Piperul lupului. Rizom târâtor. Perigon brun, păros. Frunze

reniforme. Frecventă în păduri. H, Euras. (Fig. 15)

Fig. 15- 1- Aristolochia clematitis (1a- frunză,

1b- floare); 2- Asarum europaeum (2a- frunză,
2b- floare) (după W. ROTHMALER, 1987)

Ord. Nymphaeales
Fam. Nymphaeaceae
Plante acvatice, erbacee. Frunze ovate până la subrotunde, cu sinus bazal
profund. Flori solitare, actinomorfe şi bisexuate, cu periant dublu. Stamine numeroase.
Gineceu din 8 – numeroase carpele unite.
91
 1a. Sepale 4, căzătoare. Petale numeroase, albe, fără glande nectarifere, cele
externe sunt egale sau mai mari decât sepalele ………………………….…1. Nymphaea
1b. Sepale 5, verzi pe partea externă şi galbene pe partea internă, persistente.
Petale numeroase, galbene, cu glande nectarifere, mult mai scurte decât
sepalele……………………………………………………………………….. 2. Nuphar

1. Nymphaea L.

1a. Frunze cu marginea limbului întreagă ……………………………………..2

1b. Frunze mature ± orbiculare cu marginea sinuat-acut-dinţată.
N. lotus L. var. thermalis (DC) Tuzs. – Dreţe. Pârâul Peţea şi Cordău, lângă
Oradea. Hd, Relict tropical. (Fig. 16)
2a. Stigmatul plan. Filamentele staminelor interne mai înguste sau tot atât de
late cât anterele. Flori până la 14 cm în diametru.
N. alba L. – Nufăr. Frunze mari, ovat-cordate, epistomatice. Flori mari, cu
sepale verzi şi petale albe, în număr nedefinit. Stamine numeroase, inserate pe peretele
fructului. Carpele concrescute într-un ovar semiinfer (cu nectarine intraseptale). Fructul
o pseudocapsulă, concrescută parţial cu receptaculul concav. Hd., Eur. (Fig. 16)
2b. Stigmatul concav. Filamentele staminelor interne mai late decât anterele.
Flori până la 9 cm în diametru.
N. candida Presl. – Ape stagnante în Delta Dunării. Hd , Euras. (Fig. 16)

Fig. 16- 1- Nymphaea lotus var. thermalis; 2- Nymphaea alba (2a- rizom, 2b- rizom, 2c- floare, 2d- stamine,
2e- capsulă); 3- Nymphaea candida (3a- frunză, 3b- floare, 3c- stamină, 3d- capsulă) (după T. CHIFU et al.,
2001 şi W. ROTHAMLER, 1987)
92
 Ord. Berberidales
Fam. Berberidaceae
Plante lemnoase şi erbacee, cu frunze alterne. Flori pe tipul 3, cu elementele
periantului libere (dialifile). Androceu din 6 stamine. Gineceu unicarpelar, super.

Berberis L. – Dracila

B. vulgaris L. – Arbust de până la 3 m

înălţime, cu frunze serat-spinuloase. Florile dispuse
în raceme pendule. Fructul bacă roşie. Ph., Eur.

Ord. Papaverales (Rhoeadales)

Fam. Papaveraceae
Plante erbacee cu latex. Frunze alterne, nestipelate. Flori bisexuate,
actinomorfe. Caliciul din 2 sepale caduce, petale 4, libere. Stamine numeroase. Ovar
super, sincarp. Fruct capsulă.

1a. Flori solitare de 2-10 cm în diametru, stigmat disciform, radiar-

lobat. Fructul capsulă subcilindrică până la globulară, poricidă…1. Papaver
1b. Flori câte 2-6 în umbelă, de 1-2 cm în diametru, galbene.
Frunze penate, cu 5-7 foleole crenate, lobate sau fidate. Fructul capsulă
silicviformă, liniară. Plantă cu latex galben …………….2. Chelidonium

1. Papaver L.

1a. Plante glauce. Frunze lobate, rar penat-sectate, cele superioare

amplexicaule. Plante anuale.
P. somniferum L. – Mac. Plantă glabrescentă, cu latex alb. Pedunculul floral
uneori patent-setos-păros. Tulpina erectă, ramificată. Frunze bazale peţiolate, cele
tulpinale scurt peţiolate, iar cele superioare ± amplexicaule, alungit ovate, neregulat
incize, glabre. Sepale 2, verzi, glabre, caduce. Petale 4, violete, albe sau roşii. Stamine
numeroase, libere şi carpele concrescute într-un ovar super, cu stigmat discoidal, stelat.
Fructul capsulă poricidă, cu numeroase seminţe oleaginoase, comestibile. Cultivată,
condimentară. T, Medit. (Fig. 17)

93
 1b. Plante verzi sau glaucescente. Frunze adânc divizate până la penat-sectate,
cele superioare nu sunt amplexicaule. Capsula glabră, cu discul stigmatic ± plan ……. 2
2a. Capsulă clavată până la alungit elipsoidală, cel puţin de 2 ori mai lungă
decât lată.
P. dubium L. – Mac de câmp. Prin pajişti şi ruderală. T, Medit. (Fig. 17)
2b. Capsulă globuloasă până la lat ovoidală, mai puţin de 2 ori mai lungă decât
lată.
P. rhoeas L. – Mac roşu. Buruiană segetală şi ruderală. T, Euras. (Fig.17)

2. Chelidonium Wx.

Ch. majus L. – Rostopască, Iarbă de negi. Plantă cu latex galben-portocaliu.

Frunze imparipenat-compuse. Flori galbene. Capsulă liniară. Buruiană ruderală, dar şi
prin tufişuri şi rarişti de pădure. H, Euras. (Fig. 17)

Fig. 17- 1- Papaver somniferum (1a- boboc cu 2 sepale caduce, 1b- capsulă); 2- Papaver dubium (2a- boboc,
2b- capsulă); 3- Papaver rhoeas (3a- capsulă, 3b- boboc); 4- Chelidonium majus (4a- floare, 4b- capsulă
silicviformă deschisă)

Fam. Fumariaceae
Plante erbacee mici sau agăţătoare, lipsite de latex sau uleiuri. Frunze adânc
sectate. Flori zigomorfe, grupate în inflorescenţe racemoase, cu sepale mici, caduce, 4
petale, cea superioară pintenată şi cu nectarii. Stamine 2, iar gineceul sincarp şi super.

Corydalis Vent. – Brebenei

Plante perene cu tuberculi sau anuale fără tuberculi. Flori în raceme

multilaterale, dense, cu bractee întregi sau divizate. Petala superioară pintenată. Fructul
capsulă dehiscentă prin 2 valve.

94
 1a. Tulpină aeriană cu 1-2 (3) frunze la bază fără frunză scvamiformă. Bractee
întregi. Tubercul de cele mai multe ori gol în interior.
C. cava (L.) Schw. et Kaerte
a. Tubercul gol în interior. Foliolele
mediane de ordinul II ± sesile. Corola purpurie, rar albă.
ssp. cava – G, Eur. centr.

b. Tubercul de obicei compact. Foliole

mediane de ordinul II scurt peţiolate. Corola alburie până la
galbenă.
ssp. maschalliana (Pall.) Charter. – G, Pont.

1b. Tulpina aeriană cu o frunză scvamiformă la bază. Tubercul compact.

Bractee florale divizate. Ultimele segmente ale frunzelor înguste obovate sau liniar
lanceolate.
C. solida (L.) Clairv. – Perenă prin
tubercul sferic, compact. La baza tulpinii se
formează o frunză scvamiformă. Tulpina erectă,
cărnoasă, glabră, neramificată. Frunze tulpinale
de regulă 2, peţiolate, biternate, glaucescente,
glabre. Flori zigomorfe, albe, roze sau roşii, în
raceme. Fructul, o capsulă silicviformă. G., Eur.

95
 Subcl. HAMAMELIDAE
Ord. Hamamelidales
Fam. Platanaceae
Arbori monoici, cu ritidom care se exfoliază în plăci. Frunze alterne, profund
lobate, cu stipele concrescute în lungul lăstarului. Flori unisexuate grupate în capitule
sferice, pedicelate. Floarea masculă este alcătuită din 4 tepale şi 4-6 stamine, iar floarea
femelă din 4 tepale şi 3-6 carpele libere (gineceu dialicarpelar). Fructe multiple,
poliachene.

Platanus L.

P. hyspanica Münchausen (syn. P. acerifolia (Ait.) Willd.) – Platan. Frunze

palmat lobate până la palmat fidate; pe faţa inferioară, în unghiurile de ramificare a
nervurilor, devin glabre. Inflorescenţele femele de obicei câte 2. Ph., cultivată ca
ornamentală.

Ord. Urticales
Fam. Ulmaceae
Arbori cu frunze alterne cu baza asimetrică. Flori bisexuate sau unisexuate,
actinomorfe, cu perigon sepaloid, pe tipul 5. Fructul samară sau drupă.

Ulmus L. – Ulm

1a. Flori şi fructe lung pedicelate, pendente, cu pedunculii

de3 - 6 ori mai lungi decât florile. Samara cu aripa ciliată.
U. laevis Pall. – Velniş. Sporadic prin păduri. Ph, Eur.
1b. Flori şi fructe scurt pedunculate sau sesile, în fascicule
dense. Aripa samarei neciliată, cu sămânţa aşezată excentric.
Frunze cu 7-12 (14) perechi de nervuri laterale…………………………………………2
2a. Lujerii anuali şi cei de 2 ani des scabru
pubescenţi. Frunze subrotunde până la lat ovate, pe dos
scabre sau pubescente. Samara orbiculară sau lat eliptică
U. procera Salisb. – Ulm de câmp. Sporadic prin
păduri şi zăvoaie. Ph, Eur.
2b. Lujerii anuali glabri sau slab pubescenţi, cei
de 2 ani glabri. Samara obovată sau eliptic obovată.
U. minor Mill. – Ulm de câmp. Arbore mic, cu
frunze ovat-asimetrice dinţate, flori bisexuate, grupate în
amenţi glomerulari, cu perigon din 4–6 tepale verzi, unite,
6 stamine şi 2 carpele unite în gineceu super. Ph., Eur.
96
 Fam. Moraceae
Plante lemnoase cu latex. Frunze simple, cu dispoziţie alternă, stipelate. Flori
unisexuate, pe tipul 4, cu perigon sepaloid, grupate în inflorescenţe dese, sau închise
într-o cavitate cărnoasă, piriformă (siconă). Gineceu super. Fructe drupe, înconjurate de
perigonul cărnos care concreşte şi formează un fruct compus.

1a. Flori şi fructe închise într-o cavitate cărnoasă,

piriformă (sicona). Frunze palmat-lobate …………………1. Ficus

1b. Flori în inflorescenţe spiciforme. Fruct compus, cilindric-

ovoid (soroza). Frunze serate sau neregulat lobate …...…………2. Morus

1. Ficus L.

F. carica L. – Smochin. Frunze palmat-fidate, căzătoare. Rar subspontan în

regiunile sudice ale ţării. Ph., Medit.

2. Morus L. – Dud

1a. Frunze netede pe faţa superioară şi glabre pe faţa inferioară, sau slab
pubescente pe nervuri. Peduncul ± de aceeaşi lungime cu fructul alb-gălbui, roz sau
purpuriu.
M. alba L. – Dud alb. Arbore monoic sau dioic, cu frunze cordate şi heterofile.
Floarea masculă din 4 tepale
libere şi 4 stamine; floarea
femelă din 4 tepale care la
maturitate devin suculente şi
un gineceu bicarpelar, super
(ce devine achenă,
înconjurată de tepalele
cărnoase). Fructul provenit
din întreaga inflorescenţă
este compus şi fals (soroză
sau agudă). Cultivat. Ph.,
China.

1b. Frunze scabre pe faţa superioară şi pubescente pe faţa inferioară. Fructul

subsesil, purpuriu închis până la negru.
M. nigra L. – Dud negru. Cultivată. Ph., Medit.

97
 Fam. Cannabaceae
Plante erbacee dioice, erecte sau volubile. Flori unisexuate, pe tipul 5, cu
perigon sepaloid. Floarea masculă pedicelată, cea femelă subsesilă. Fructul achenă.

1a. Plante perene, cu tulpina volubilă. Frunze opuse, 3 – 5 -

palmat lobate, rar unele frunze întregi. Inflorescenţa femelă în formă
de con…………………………………………………….1. Humulus

1b. Tulpină erectă, cu frunze inferioare opuse, cele superioare alterne, toate
palmat sectate (5-7 foleole lanceolate). Inflorescenţa femelă sub formă de glomerule
axilare………………………………………………………………………...2. Cannabis

1. Humulus L. – Hamei

H. lupulus L. – Plantă erbacee perenă, dioică, rar monoică, cu tulpina un

butuc, de pe care se formează lăstari (coarde) volubili de 1-5 m lungime, prevăzuţi cu
peri în formă de cârlige. Frunzele opuse, stipelate, digitat-lobate sau palmat fidate, cu 3-
5 lobi. Florile mascule, dispuse în cime racemiforme, sunt formate din 5 tepale şi 5 (6)
stamine. Florile femele sunt grupate în amenţi axilari în formă de con, care au un rahis,
la fiecare călcâi cu 2 bractee, la subsuoara cărora se inseră 2-4 flori, nude sau cu periant
în formă de cupă rudimentară, având un gineceu bicarpelar super, sincarp, cu 2 stigmate
filiforme. La baza bracteelor se află peri glandulari, producători de lupulină şi humulină,
substanţe aromatice, care fac ca planta să fie utilizată ca ingredient în prepararea berii.
H, Eur. (Fig. 18)

Fig. 18- 1- Humulus lupulus (1a- exemplar ♂; 1b- floare ♂; 1c- exemplar ♀; 1d- flori ♀); 2- Cannabis sativa
(2a- exemplar ♀; 2b- floare ♀ nudă; 2c- floare ♀ cu hipsofilă; 2d- exemplar ♂; 2e- floare ♂) (după T. CHIFU
et al., 2001)
98
 2. Cannabis L. – Cânepă

C. sativa L. – Plantă anuală dioică, cultivată pentru fibrele liberiene textile şi

fructele oleaginoase comestibile. Frunzele palmat-sectate, cu stipele caduce. Indivizii
masculi (cânepa de vară) au flori nutante, dispuse în cime racemiforme axilare, compuse
din 5 tepale şi 5 (6) stamine. Indivizii femeli (cânepa de toamnă) au flori aşezate câte
una la subţioara bracteei formând inflorescenţe glomerulare axilare. Florile femele sunt
nude sau cu periant în formă de cupă rudimentară şi pistil bicarpelar sincarp şi super cu
2 stigmate fliforme. Fructul o nuculă. T. (Fig. 18)
a. ssp. sativa – Fructe nearticulate. Perigonul florii femele neevident
sau lipseşte. Cultivată. As. de SV
b. ssp. spontanea Serebr. (syn. C. ruderalis Janish.) – Fructul
articulat la bază, se detaşează uşor. Perigonul florii femele prezent şi bine dezvoltat.
Buruiană ruderală. Cont.-euras.

Fam. Urticaceae
Plante erbacee cu frunze simple, unele prevăzute cu peri urticanţi. Flori pe tipul
4, bisexuate sau unisexuate, cu perigon sepaloid, gineceu super. Fructul achenă, închis
în perigon.

1a. Frunze opuse, serate, cu peri urticanţi……………………………...1. Urtica

1b. Frunze alterne, întregi, fără peri urticanţi……………………...2. Parietaria

1. Urtica L. – Urzică

1a. Plantă anuală monoică, de 15-60 cm înălţime. Frunze incis serate, acute sau
obtuze, lungi de 1-4 (6) cm
U. urens L. – Urzica mică. Buruiană ruderală,
nitrofilă. T, Cosm.

1b. Plantă perenă dioică, cu rizom. Tulpina erectă, pubescentă, înaltă până la 2
m. Tepalele externe de la floarea femelă mai scurte decât cele interne.
U. dioica L. – Urzica mare. Erbacee, perenă prin rizom, cu tulpina 4-
unghiulară, frunze opuse, simple, cu peri urticanţi şi flori dispuse în panicule axilare. H,
Cosm. (Fig. 19)

2. Parietaria L. – Paracherniţă

P. officinalis L. – Plantă perenă, erectă, de 30-90 cm înălţime, cu frunze de 4-

10 cm lungime. Bracteele libere, mai scurte decât perigonul. Prin tufişuri, locuri
ruderale. H, Medit. (Fig. 19)
99
Fig. 19- 1- Urtica dioica (1a- exemplar ♀; 1b- floare ♀; 1c- frunză; 1d- exemplar ♂; 1e- floare ♂); 2-
Parietaria officinalis (după W. ROTHMALER, 1987 şi T. CHIFU et al., 2001)

Ord. Fagales
Fam. Fagaceae
Plante lemnoase monoice, cu frunze alterne, simple. Flori unisexuate, cele
mascule dispuse în amenţi, iar cele femele în cime dicaziale triflore sau în inflorescenţe
spiciforme. Perigonul sepaloid alcătuit din 4 – 7 tepale unite. Androceul compus dintr-
un număr dublu de stamine faţă de tepale (8 – 14 stamine). Gineceul infer, tricarpelar.
Fructul achenă, protejat parţial sau total de o cupă lemnoasă, provenită din proliferarea
receptaculului, împreună cu periantul şi bracteele de la baza florii.

1a. Florile mascule dispuse în amenţi aproape sferici, lung

pedunculaţi şi penduli. Florile femele câte două, înconjurate la bază
de numeroase hipsofile concrescute într-o cupă. Achene trimuchiate
………………..…………………………………………… 1. Fagus
1b. Florile mascule în amenţi alungiţi, subţiri, erecţi sau
pendenţi. Achene ovoide, elipsoidale sau globuloase……………... 2
100
 2a. Amenţi masculi erecţi şi au uneori la bază şi flori femele.
Florile femele câte 3, înconjurate complet cu un involucru spinos (care
înveleşte şi 1 – 3 achene) ………………………………….2. Castanea

2b. Amenţii masculi sunt penduli. Florile femele

înconjurate parţial de un involucru în formă de cupă
…………………………………………………. 3. Quercus

Subfam. Fagoideae
1. Fagus L. – Fag

1a. Cupă la bază cu apendiculi subulaţi, bruni. Perigonul florilor mascule unit
numai la bază până la 1/3. Nervurile frunzelor sunt drepte până la marginea limbului.
F. sylvatica L. – Arbore cu
scoarţă netedă, frunze simple, ovate sau
eliptice, cu margini ondulate şi ciliate.
Florile mascule dispuse în capitule lung
pedunculate, pendente, au perigonul
din 4 – 7 tepale, unite la bază, iar
androceul din 8 – 14 stamine. Florile
femele sunt dispuse câte 2, înconjurate
de numeroase bractee unite la bază
formând un involucru persistent, cu
gineceu tricarpelar sincarp. Fructele
sunt achene (jirul), în trei muchii, câte 2
învelite în cupa involucrului lemnos,
care se deschide în 4 valve. Ph., Eur.
Centr.
1b. Cupă la bază cu apendiculi foliacei, verzi. Perigonul florilor mascule
campanulat, sinuat sau scurt lobat, unit pe 2/3 sau mai mult. Nervurile frunzelor curbate
în sus înainte de marginea limbului. ……………………2
2a. Apendiculii de la baza cupei îngust oblongi
până la spatulaţi-oblongi, peţiolaţi. Frunze lungi de 9 – 12
(14) cm, cu 8 – 12 perechi de nervuri.
F. orientalis Lipsky – Sporadic în păduri. Ph,
Pont. Balc.

101
 2b. Apendiculii de la baza cupei foliacei înguşti, liniari, şi frunze de 9 – 12 cm,
cu 8 – 10 perechi de nervuri rectilinii până la marginea frunzei, sau subulaţi şi frunze de
9 – 12 (14) cm, cu 8 – 12 perechi de nervuri curbate în sus înainte de marginea frunzei.
Arbore care întruneşte caractere intermediare între F. sylvatica L. şi F. orientalis
Lipsky.
F. taurica Popl.

Subfam. Castaneoideae
2. Castanea Mill. – Castan

Castanea sativa Mill. –

Castan comestibil. Arbore de origine
mediteraneană, care creşte spontan şi
în ţara noastră la Tismana şi Baia
Mare. Frunze oblong-lanceolate, cu
marginea spinos-dinţată, dispuse
spiralat. Flori mascule dispuse în
amenţi cilindrici, cu periantul din 6
tepale, iar androceul din 10 - 20
stamine. Flori femele solitare sau
grupate câte 3, înconjurate de un
involucru spinos, trimere, gineceu cu
3 sau 6 carpele. Fructul este închis
într-o cupă sferică, prevăzută cu
ghimpi, având în interior 1-3 achene
(castana) comestibile. Ph, Medit.

Subfam. Quercoideae
3. Quercus L. – Stejar

1a. Lăstari glabri ……………………………………………………………….2

1b. Lăstari pubescenţi sau tomentoşi. Frunze pe faţa inferioară cu peri albi sau
cenuşii, de 4,5 – 8 (12) cm lungime, cu peţiolul de 5 – 12 mm. Solzii cupei strâns alipiţi.
Fructe sesile sau foarte scurt pedunculate.
Q. pubescens Willd. – Stejar pufos. Frecvent în silvostepă. Ph., Submedit.
(Fig. 20)
2a. Frunze cu peţiolii de 1,5 – 3 cm lungime.
Fructe sesile sau foarte scurt pedunculate. Solzii cupei
liberi, neconcrescuţi …………………………………….…3
2b. Frunze sesile sau scurt peţiolate (peţiolii sub 1
cm). Fructe situate pe un peduncul relativ lung. Solzii cupei
concrescuţi, numai la vârf liberi …………………………...4

102
 3a. Solzii cupei plani sau slab convecşi, niciodată gheboşi, pubescenţi. Frunze
± obovate, pe faţa inferioară fin pubescente, cel puţin în axila nervurilor.
Q. petraea (Matt.) Liebl. – Gorun. Arbore simpodial, cu ritidoma crăpată şi
frunze penat – lobate, lung peţiolate. Florile mascule în amenţi, cu perigon din 5 – 7
tepale şi stamine numeroase. Florile femele dintr-un gineceu tricarpelar, semiinfer, cu
perigon redus dar cu bractee numeroase, ce concresc într-o cupă solzoasă, lignificată.
Fructul achenă, care împreună cu cupa constituie ghinda (fruct fals), sesilă sau foarte
scurt pedunculată. Ph, Eur. (Fig. 20)

Fig. 20- 1- Quercus pubescens (1a- cupe); 2- Quercus petraea (2a- frunză, 2b- ramură cu inflorescenţe ♀ şi ♂,
2c- floare ♀, 2d, 2e- flori ♂, 2f- ghinde); 3- Quercus dalechampii (3a- cupe); 4- Quercus pedunculiflora (4a-
ghinde şi detaliu al cupei); 5- Quercus robur (5a- cupă şi detaliu) (după FLORA R. P. R. şi T. CHIFU et al.,
2001)

3b. Solzii cupei evident gheboşi. Frunze alungit aliptice până la lanceolate,
subţiri, fidate, cu 4 – 7 perechi de lobi ± înguşti şi ± acuţi. Solzii cupei scurt pubescenţi,
cenuşii.
Q. dalechampii Ten. – Gorun. Frecvent în pădurile din E şi S ţării. Ph., Medit.
– Carp. – Balc. (Fig. 20)
4a. Frunze pe faţa inferioară cenuşiu-verzi, cel puţin în tinereţe pubescente sau
fin tomentoase; lobii mijlocii şi inferiori ai frunzei aproape perpendiculari pe nervura
mediană, iar unghiul dintre nervurile laterale mijlocii şi inferioare şi nervura mediană
este mai mare de 600. Solzii cupei din partea inferioară şi cea mijlocie gheboşi.

103
 Q. pedunculiflora C. Koch. – Stejar brumăriu. Arbore frecvent în silvostepa
din S şi E ţării. Ph., Pont. (Fig. 20)
4b. Frunze pe faţa inferioară verzi, glabre sau puberule în lungul nervurilor.
Nervurile laterale, mijlocii şi inferioare fac cu nervura mediană un unghi ascuţit de cel
mult 500. Solzii cupei plani, sau cei inferiori ± bombaţi.
Q. robur L. – Stejar. Frecvent prin păduri de stejar. Ph., Eur. (Fig. 20)

Fam. Betulaceae
Plante lemnoase monoice, cu frunze alterne, simple şi cu stipele caduce. Flori
mascule dispuse în amenţi penduli, compuşi, câte 3 la subţioara unei bractee (în cime
dicaziale triflore), cu perigon sepaloid. Florile femele dispuse tot în amenţi compuşi (în
cime dicaziale triflore), erecţi, lipsite de perigon. Gineceu infer. Fructul achenă sau
monosamară, protejat de solzi 3-5 lobaţi proveniţi din concreşterea bracteelor cu
bracteolele.

1a. Florile mascule cu 2 stamine, cu filamentele bifidate.

Solzii care protejează fructul sunt trilobaţi şi cad de pe ax odată cu
fructul matur ……………………………………………...1. Betula

1b. Flori mascule cu 4 stamine, cu filamente neramificate.

Solzii 5 lobaţi, cad după diseminare împreună cu axul …...2. Alnus

1. Betula L. – Mesteacăn

1a. Arbori cu lăstari glabri şi cu verucozităţi. Frunze cu vârf ascuţit, rombice,

acut biserate, mai lungi de 3 cm. Inflorescenţe cilindrice. Solzii de la baza fructului au
lobii laterali ± orizontali, sau uşor recurbaţi. Aripa fructului de 2-3 ori mai lată decât
fructul.
B. pendula Roth. (syn.: B. verrucosa Ehrh) – Mesteacăn. Arbore cu ritidoma
albă şi ramuri pendule, frunze romboidale dinţate. Florile mascule din câteva tepale,
numeroase bracteole şi 2 stamine cu filamente ramificate. Florile femele nude, dintr-o
bractee şi un gineceu cu 2 stigmate. Fructul samară. Ph, Euras. (Fig. 21)
1b. Arbuşti mici, de până la 2 m. Frunze cu vârf obtuz, ± orbiculare, crenate,
de 3 (3,5) cm. Inflorescenţe ± ovoide. Aripa fructului de 2 ori mai îngustă decât fructul.
B. nana L. – Mesteacăn pitic. Rară în turbării. Ph., Cp. (Fig. 21)

2. Alnus Mill. – Arin, Anin

1a. Frunze obovat - eliptice până la suborbiculare, emarginate sau trunchiate la

vârf. Lăstari şi frunze tinere lipicioase. Amenţii femeli evident pedunculaţi. Scoarţa ±
brună.
104
 A. glutinosa (L.) Gaertn. – Anin negru. Frecvent în zăvoaie şi lunci. Ph.,
Euras. (Fig. 21)
1b. Frunze ± eliptice, acuminate la vârf. Lăstari şi frunze tinere dens
pubescente, nelipicioase. Amenţii femeli ± sesili. Scoarţa cenuşiu – albicioasă.
A. incana (L.) Moench. – Anin alb. Prin zăvoaie şi lunci. Ph, Eur. (Fig. 21)

Fig. 21- 1- Betula pendula (1a- ament ♂, 1b- floare ♂, 1c- stamină, 1d- ramură cu ament ♀, 1e- flori ♀ cu
bractee trilobată, 1f- samară); 2- Betula nana (2a- frunză, 2b- ament ♂, 2c- ament ♀, 2d- samară); 3- Alnus
glutinosa (3a- frunză, 3b- „conuri” ♀, 3c- amenţi ♂); 4- Alnus incana (4a- frunză, 4b- „conuri” ♀, 4c- amenţi
♂) (după T. CHIFU et al., 2001 şi W. ROTHMALER, 1987)

Fam. Corylaceae
Plante lemnoase monoice, cu frunze alterne simple şi cu stipele caduce. Florile
mascule dispuse în amenţi simpli, penduli, lipsite de perigon. Florile femele în amenţi
compuşi (cu cime dicaziale), cu bractee, bracteole şi perigon. Gineceu infer. Fructul
achenă, însoţit de involucrul rezultat din dezvoltarea bracteei şi a bracteolelor.

1a. Frunze de regulă cu 5 – 8 perechi de nervuri. Fructe

grupate câte 1 – 4, învelite la bază de jur împrejur de un involucru
cupuliform, cu marginile lobate sau laciniate. Înfloreşte înainte de
înfrunzire……………………………………………………..1. Corylus
1b. Frunze cu 9 – 15 perechi de nervuri. Fructe numeroase,
dispuse în spice pendente, cu involucru ± plan, pielos sau membranos,
3-lobat sau neregulat dinţat, bracteiform …………………2. Carpinus

1. Corylus L. – Alun

C. avellana L. – Alun. Arbust de până la 6 m înălţime. Fruct cu involucru

aproximativ de lungimea achenei, divizat în segmente late, ± ovate, neregulat laciniate.
Frecvent în păduri şi zăvoaie. Ph., Eur. (Fig. 22)
105
 2. Carpinus L.

C. betulus L. – Carpen. Arbore cu ritidoma netedă, frunza ovate, dublu serate.

Florile mascule nude, cele femele cu trei bractee concrescute, care aderă la achenă,
constituind un fruct fals. Ph, Eur. centr.(Fig. 22)

Fig. 22- 1- Carpinus betulus (1a- ament ♀, 1b- ament ♂, 1c- flori ♀, 1d- flori ♂, 1e- ramură cu fructe, 1f-
fruct); 2- Corylus avellana (2a- amenţi ♂, 2b- flori ♀, 2c- flori ♂, 2d- două flori ♀, 2e- fructe) (după T.
CHIFU et al., 2001)

Ord. Juglandales
Fam. Juglandaceae
Arbori monoici, cu frunze imparipenat
compuse, aromatice. Florile mascule dispuse în
amenţi simpli, apar pe ramuri din anul precedent.
Florile femele se formează pe lăstari, câte 1 – 5.
Gineceu infer, bicarpelar, sincarp. Fructul drupă
parţial dehiscentă.

Juglans L. – Nuc

J. regia L. – Nuc. Arbore cu frunze alterne,

imparipenat – compuse, mari, tanifere şi colorante.
Floarea masculă din 4 tepale şi numeroase stamine.
Floarea femelă din 4 tepale mici, un gineceu cu ovar
infer şi două stigmate mari. Fructul drupă falsă,
bicarpelară, cu endocarp lignificat şi cotiledoane
oleaginoase, gofrat-lobate. Coaja verde a nucii
reprezintă epicarpul şi receptaculul. Ph, Eur. centr.-
balc.-cauc.
106
 Subcl. ROSIDAE
Ord. Rosales
Fam. Rosaceae
Plante lemnoase (arbori, arbuşti şi subarbuşti) şi erbacee (anuale şi perene), cu
frunze alterne şi stipelate, simple sau compuse. Florile sunt actinomorfe şi de regulă
bisexuate, pentamere, solitare sau dispuse în inflorescenţe variate. Axa florală
(receptaculul) adesea în formă de disc, con, urcior, cilindrică etc., iar periantul este, de
obicei, dublu şi dialifil. Uneori, caliciul este însoţit de calicul (caliciu extern).
Androceul este polimer, rar oligomer, iar gineceul polimer, dialicarp sau sincarp, până
la monomer, cu poziţie variabilă în funcţie de axa florală. Fructele sunt variate: folicule,
nucule, bace, drupe, false, multiple etc.

1a. Receptaculul ± plan. Gineceul super, format din 3-5 (8) carpele libere.
Frunze simple, întregi, cu mici incizii sau slab lobate. Fructul
polifoliculă. Plante lemnoase…1. Spiraea (1. Subfam. Spiraeoideae)

1b. Receptaculul concav sau convex. Gineceul super sau infer, format din 1-
numeroase carpele libere sau unite cu receptaculul. Fructele variabile, nu sunt folicule..2
2a. Receptaculul concav, concrescut cu gineceul infer, format,
de obicei, din 5 carpele (rar mai puţine). Fructul
poamă………………………………………..3 (3. Subfam. Maloideae)
2b. Receptaculul concav sau convex, nu concreşte cu gineceul.
Fructul nu este poamă………………………………………………….7

3a. Florile ± sesile, solitare, mari de peste 1 cm

în diametru, albe. Frunze întregi, tomentos păroase.
Sepale persistente. Ovar cu stile libere. Fructul mare,
galben, tomentos………….………………...8. Cydonia
3b. Flori pedicelate, grupate în inflorescenţe…………………………………..4
4a. Frunze dublu serate, lobate sau penate……………………………………..5
4b. Frunze simplu serate sau cu margini întregi………………………….…….6
5a. Lujeri terminali spinoşi, cu spini simpli, solitari, lemnoşi,
aşezaţi la baza frunzelor. Flori în corimb…………………10. Crataegus

5b. Lujeri nespinoşi. Flori dispuse în corimbe

compuse……………………………………………………….9. Sorbus

107
 6a. Antere roşii. Stile complet libere. Inflorescenţa corimb. Fruct piriform, fără
cavitate pedicelară…………………..……………7. Pyrus

6b. Antere galbene. Stile concrescute la

bază. Inflorescenţa cimă. Fruct cu două cavităţi,
calicială şi pedicelară……….…………..6. Malus

7a. Receptacul concav, convex sau ± plan, persistent, gineceul super sau infer,
compus din carpele numeroase, libere (foarte rar 1). Fructul multiplu, poliachenă sau
polidrupă………………………………………………………8 (2. Subfam. Rosoideae)
7b. Receptaculul tubulos sau cupuliform, la fructificare se usucă şi cade.
Gineceu unicarpelar, infer. Fructul drupă…………………..12 (4. Subfam. Prunoideae)
8a. Receptacul ± plan sau convex, uneori conic. Gineceu super……………….9
8b. Receptacul concav, cupuliform, urceolat sau tubulos. Gineceu infer…….11
9a. Fructul polidrupă (compus din numeroase
drupeole)………………………………………………..3. Rubus

9b. Fructul poliachenă………………………………..10

10a. Receptacul mare, cărnos şi zemos. Flori
cu petale albe. Plante cu stoloni şi tulpina
scapiformă……………………..………….4. Fragaria

10b. Receptaculul ± plan, uscat la maturitate. Tulpini

foliate. Petale rotunjite, caduce, egale sau mai mari decât caliciul.
Stile scurte, caduce…………………………………….5. Potentilla

11a. Plante lemnoase

(arbuşti), cu ramuri prevăzute cu
ghimpi. Receptacul urceolat, cărnos la
maturitate şi roşiatic………2. Rosa
11b. Plante erbacee…………………………………………………………....12
12a. Flori subsesile, solitare sau în perechi. Ovar şi fructe dens tomentos
păroase…………………………………………………………………………...……..13

108
 12b. Flori evident pedicelate. Ovar şi fructe glabre…………………………..15
13a. Frunze ovat subrotunde. Petale albe sau palid roz.
Endocarp ± neted………………………………………..13. Armeniaca
13b. Frunze lanceolate. Endocarp cu adâncituri neregulate sau
punctiforme……….…………………………………………………..14

14a. Fruct globulos, mezocarp cărnos şi zemos. Endocarp

slab comprimat, cu brazde adânci, neregulate…………...14. Persica

14b. Fructe comprimate, mezocarp subţire şi uscat la

maturitate, uneori crapă……………………………….15. Amygdalus

15a. Flori câte 1-3 (5). Epicarp pruinos. Endocarp comprimat

şi carenat, neted sau rugos…………………………………11. Prunus

15b. Flori grupate în inflorescenţe. Epicarpul fără pruină. Endocarp

subglobulos, neted……………………………………………….12. Cerasus

1. Subfam. Spiraeoideae
1. Spiraea L. – Taulă

1a. Inflorescenţa panicul terminal, dens. Flori roşii sau roze, rar
albe.
S. salicifolia L. – Taulă. Sporadică prin tufişuri, zăvoaie, turbării
etc. Ph, Euras. cont.
1b. Inflorescenţa corimb simplu sau umbelă, la vârful lujerilor
scurţi. Frunze serate sau dinţate, uneori lobate……………………………2

2a. Petale de 4-6 mm lungime, mai scurte decât

staminele. Frunze romboidal eliptice. Sepale reflecte.
S. ulmifolia Scop. – Cununiţă. Frecventă din etajul
fagului până în cel al jneapănului. Ph, Euras.

109
 2b. Frunze rombic ovate până la rombic obovate, cuneate, spre vârf slab 3-5
lobate, de 2-3,5 cm lungime. Sepale divergente.
S. x vanhouttei (Briot) Zabel. –
Flori albe, mici, cu receptacul plan, gineceu
super, apocarp, dispuse în corimbe. Fructul
este o polifoliculă. Frunze obovate. Cultivată
ca ornamentală. Ph.

2. Subfam. Rosoideae
2. Rosa L. – Măceş

1a. Stile concrescute într-o coloană. Tulpini culcate sau urcătoare,

moi, cu ghimpi subţiri.
R. arvensis Huds. – Prin tufişuri şi margini de păduri. Ph, Eur. cont.
1b. Stile libere. Tulpinile nu sunt culcate sau urcătoare……………2
2a. Sepale ± întregi. Plante sub formă de tufe, slab
ghimpoase. Foliole dublu serate. Ramurile din partea
superioară fără ghimpi. Flori roşii sau roze, cu pedicelii
penduli după înflorire. Receptaculul matur roşu.
R. pendulina L. – Măceş de munte. Frecventă prin
tufişuri şi păduri de munte. Ph, Eur. centr. (mont.).

2b. Cel puţin cele 3 sepale externe evident penat

divizate………………………………………………………..3
3a. Tulpini cu ghimpi inegali, unii mai mari, arcuiţi,
alţii mai mici, aciculari, plus sete glandulifere. Frunze cu (3) 5
foliole coriacee. Flori, de obicei, solitare, cu petale mari de
2,5-4,5 cm.
R. gallica L. – Trandafir de câmp. Prin tufişuri şi
pajişti. Ph, Pont.-Medit.

110
 3b. Tulpini cu ghimpi uniformi, puternici, curbaţi sau încovoiaţi. Foliole, de
obicei 7, glabre sau glabrescente, serate. Petale mai mici, de 8-25 (30) mm lungime.
R. canina L. – Arbust
cu ghimpi epidermici şi frunze
penat-compuse, având stipelele
concrescute cu peţiolul. Flori
solitare, roze, cu receptacul
cupuliform şi 5 sepale libere, 5
petale libere, numeroase
stamine (prinse pe marginea
receptaculului) şi numeroase
carpele libere şi păroase
(incluse în cupa receptaculului).
Fructul (măceaşa) fals şi
multiplu, este o poliachenă cu
receptaculul (hipanţiu) cărnos
şi comestibil. Ph, Eur.

3. Rubus L.

1a. Fructul matur roşu, se desprinde de receptaculul conic. Flori cu petale albe,
erecte. Tulpini pruinoase, fără sete,
adesea cu numeroşi ghimpi mici.
Frunze penat compuse, cu 5-7
foliole, sau ternate.
R. idaeus L. – Zmeur.
Arbust din tăieturi montane de
pădure, cu frunze alb-tomentoase pe
faţa inferioară, palmat-compuse.
Flori albe, în corimbe, cu sepale
persistente şi receptacul conic, cu
numeroase drupeole libere. Fructul
(mura) multiplu, o polidrupă roşie,
comestibilă. Este şi cultivat. Ph, Cp.

1b. Fructul matur de alte culori, aderent la receptacul

şi caduc împreună cu acesta. Tulpini pruinoase. Stipele
lanceolate. Frunze cu 3 foliole. Drupeole pruinoase.
R. caesius L. – Mur de mirişte. Frecventă din zona
stepei până în etajul fagului. Ph, Eur.

111
 4. Fragaria L.

1a. Sepale după înflorire alipite de receptaculul fructifer.

F. viridis Duch. – Fragi de câmp. Frecventă în pajişti şi
margini de pădure. H, Euras. Cont.
1b. Sepale după înflorire patente sau reflecte …………2

2a. Scapul mai lung decât frunzele. Atât scapul cât şi pedicelii florali cu peri ±
patenţi. Stoloni lipsă sau puţini şi scurţi.
F. moschata Duch. – Căpşuni de câmp. Rarişti şi margini de pădure, pajişti.
H., Eur. centr. (Fig. 23)
2b. Scapul ± de lungimea frunzelor. Pedunculii florali cu peri ± alipiţi. Stoloni
lungi, radicanţi.
F. vesca L. – Fragi de pădure. Perenă prin rizom, cu tulpini repente şi frunze
trifoliolate, păroase. Flori solitare, albe, cu receptacul conic, cărnos, cu sepale şi petale
libere, pentamere, cu calicul diali şi numeroase achene libere. Fructul (fraga) fals şi
multiplu, este o poliachenă. H, Euras. (Fig. 23)

Fig. 23- 1- Fragaria vesca (1a- fruct); 2- Fragaria moschata (2a- fruct) (după T. CHIFU et al., 2001)

112
 5. Potentilla L.

1a. Frunze penate, cu foliole uniform serate. Petale

galbene mai lungi decât sepalele. Plantă stoloniferă.
P. anserina L. – Coada racului. Prin pajişti umede, adesea
ruderalizate. H, Cosm.

1b. Frunze palmate sau ternate cu foliole cu

margini revolute, alb pâslos-păroase pe dos, cu peri
erecţi, ondulaţi. Flori galbene, cu stil conic-filiform,
subţiat spre vârf.
P. argentea L. – Scrântitoare. Prin pajişti şi
tufişuri. H, Euras.

3. Subfam. Maloideae
6. Malus Mill. – Măr

1a. Frunze mature pe faţa inferioară

glabre. Receptacul, sepale, muguri, lăstari şi
pedicelii ± glabri. Ramuri spinoase. Fructe
de 2 – 2,5 cm în diametru.
M. sylvestris (L.) Mill. – Măr
pădureţ. Prin păduri şi tufişuri. Ph., Eur.

113
 1b. Frunze mature tomentoase pe faţa inferioară, mari de 5 – 8 cm lungime.
Receptacul, sepale, muguri, lăstari şi pediceli tomentoşi. Fructe mai mari, de 3 – 5 cm în
diametru.
M. pumila Mill. – Măr. Pom fructifer, cu frunze ovate, păroase, flori roze, în
corimbe. Floarea din 5 sepale persistente, 5 petale caduce, numeroase stamine şi 5
carpele libere, concrescute cu receptaculul cărnos, formând fructul fals (poama). Ph,
Balc. (Fig. 24)

Fig. 24- 1- Malus pumila (1a- floare în secţiune longitudinală, 1b- fruct în secţiune longitudinală, 1c- fruct în
secţiune transversală); 2- Pyrus communis (2a- floare, 2b- fruct) (după T.CHIFU et al., 2001)

7. Pyrus L. – Păr

1a. Fructul matur lung de 6 – 16 cm, cărnos, dulce. Frunze ovate, glabre.
P. communis L. – Păr cultivat. Ph. (Fig. 24)
1b. Fructe lungi de 1,5 – 2 cm, tari, astringente.
Frunze lat-ovat-eliptice, până la subrotunde, mici, de 2,5 – 5
cm lungime, la maturitate glabre, foarte rar păroase pe faţa
inferioară.
P. pyraster Burgsd. – Păr pădureţ. Prin păduri,
tufişuri, zăvoaie. Ph., Eur.

114
 8. Cydonia Mill.

C. oblonga Mill. – Gutui. Frunze ovat - eliptice

întregi, tomentoase pe faţa inferioară. Fructul globulos –
tomentos. Cultivată. Ph, As. de SV.

9. Sorbus L.

1a. Frunze imparipenat compuse. Flori de 8 – 9 mm în diametru. Stile 3 (4).

Fructe globuloase, roşii, de 6 – 9 mm în diametru.
S. aucuparia L. – Scoruş de munte. Frecvent în păduri şi tufişuri montane.
Ph., Eur.
1b. Frunze simple, lat
– ovate până la subrotunde, cu
3 – 4 perechi de lobi. Petale
albe. Fruct brun.
S. torminalis L. –
Sorb. Frecvent prin păduri şi
tufişuri colinare. Ph., Eur.

Fig. 25- 1- Sorbus aucuparia (1a-

floare, 1b- floare secţionată
longitudinal, 1c- ramură fructiferă); 2-
Sorbus torminalis (după T. CHIFU et
al., 2001 şi I. SÂRBU et al., 2001)

10. Crataegus L. – Păducel

C. monogyna Jacq. – Flori roşii de 8 – 15 mm

în diametru, stile 1. Inflorescenţa ± păroasă. Fruct de 6
– 9 mm lungime cu sepale triunghiulare, reflecte, cu un
sâmbure. Ph., Eur. centr.

115
 4. Subfam. Prunoideae
11. Prunus L.

1a. Arbust cu spini de 1 – 3 m. Înfloreşte înainte de înfrunzire. Flori mici, cu

sepale de 1 – 2 mm. Fruct globulos, de 1 – 1,5 cm în diametru.
P. spinosa L. – Porumbar. Prin tufişuri şi margini de păduri. Ph., Eur. (Fig. 26)
1b. Arbori fără spini. Lăstari numai la început pubescenţi, apoi devin glabri,
lucitori. Flori cu petale alb-verzui, alungit ovat-eliptice. Fruct alungit, de cca. 4 – 8 cm
lungime. Mezocarpul nu este aderent la endocarp care este comprimat şi carenat.
P. domestica L. – Prun, Perj. Arbust fructifer cu frunze ovate, cu nectarine pe
peţioli. Flori albe, în fascicule, cu receptaculul caduc împreună cu periantul. Gineceu
unicarpelar, fructul drupă cu epicarp cerificat şi endocarp lignificat. Ph, As. V. (Fig. 26)

Fig. 26- 1- Prunus domestica (1a- frunze; 1b- flori; 1c- secţiune prin fruct); 2- Prunus spinosa (2a- ramură
floriferă; 2b- floare; 2c- ramură fructiferă; 2d- secţiune prin fruct); 3- Cerasus avium (3a- frunză; 3b- flori; 3c-
fructe; 3d- secţiune prin fruct) (după T. CHIFU et al., 2001)

12. Cerasus Juss.

C. avium (L.) Moech. – Frunze mari, de 8 – 15 cm lungime, dens pubescente

pe dos. Sepale reflecte cu margini întregi. Flori 2 – 4 (6) grupate în fascicule
umbeliforme, fără frunze normale la bază. Prin păduri şi cultivat. Ph., Submedit. (Fig.
26)

13. Armeniaca Mill.

A. vulgaris Lam. – Cais. Frunze lat ovate, până la

subrotunde, acuminate. Cultivată. Ph, As. V.

116
 14. Persica Mill.

P. vulgaris Mill. – Piersic. Peţiolul frunzei mai scurt decât ½ din lăţimea
frunzei. Cultivată. Ph, China.

15. Amygdalus L.

1a. Arbust stolonifer. Flori cu receptacul tubulos, de cca 2 ori mai lung decât
lat. Frunze ± lanceolate, serate.
A. nana L. – Migdal pitic. Prin tufişuri şi margini de păduri. Ph, Euras. cont.
1b. Arbuşti şi arbori fără stoloni. Peţiolul frunzei mai lung decît ½ din lăţimea
limbului. Receptaculul campanulat.
A. communis L. – Migdal. Cultivat. Ph, As. de SV şi V.

Fig. 27- 1- Persica vulgaris (1a- ramură floriferă; 1b- fruct în secţiune longitudinală); 2- Amygdalus
communis (2a- ramură flori; 2b- floare secţionată longitudinal; 2c- fruct); 3- Amygdalus nana (după T. CHIFU
et al., 2001)

Ord. Fabales
Fam. Cesalpiniaceae
Plante lemnoase, tropicale şi subtropicale,
cultivate ca decorative. Flori zigomorfe, pe tipul 5,
stamine 10, libere. Fructul păstaie.

Gleditsia L.

G. triacanthos L. - Glădiţă. Arbore cu spini

simpli sau ramificaţi. Frunze simplu şi dublu paripenat

117
compuse. Foliole lanceolat eliptice. Flori în raceme axilare, albe verzui, poligame.
Sepale 3-5, unite, petale 3-5, libere, stamine 6-10, libere. Păstaia de 30-45 cm lungime
şi 3-4 cm lăţime, indehiscentă. Ph, Am. de N.

Fam. Fabaceae (Leguminosae)

Plante lemnoase sau erbacee, cu frunze stipelate, alterne, penat- sau palmat-
compuse, cu foliola terminală adesea transformată în cârcei sau ariste. Flori bisexuate,
zigomorfe. Sepale 5 – unite, petale 5, lobate de forme şi dimensiuni diferite (stindard,
aripi = alle şi carenă). Androceu din 10 stamine cu alcătuire diversă (dialistemon sau
gamostemon, monadelf şi diadelf). Gineceu monocarpelar super. Fruct – păstaie.

1a. Androceu dialistemon (1. Subfam. Sophoreoideae).

Frunze cu 9 - 17 foliole de 25 - 50 mm lungime. Inflorescenţe
panicule. Păstaie puternic gâtuită între seminţe …………..1. Sophora
1b. Androceu gamostemon ……………………………………2
2a. Androceu monadelf (2. Subfam. Lupinoideae) …………..3

2b. Androceu diadelf (3. Subfam. Phaseoloideae) …….5

3a. Frunze trifoliate, foliole cu margini întregi, cu

stipele la bază. Flori mici de 5 – 7 mm grupate în raceme
axilare, scurte, pauciflore. Păstaia ± pendulă, gâtuită între
seminţe, dehiscentă. Întreaga plantă hirsut – păroasă
……………………………………………………4. Glycine
3b. Frunze penat sasu palmat compuse ………….4

4a. Frunze paripenat compuse, cu două perechi de foliole.

Păstaia indehiscentă ± cilindrică, alveolat reticulată, se dezvoltă în sol
………...……………………………………………………...3. Arachis
4b. Frunze palmat compuse, cu 5 – 15
foliole fără stipele. Flori grupate în raceme terminale
……………………………………………2. Lupinus

118
 5a. Plante lemnoase cu frunze imparipenat compuse. Inflorescenţa racem. Flori
albe, roze sau roşii. Păstaia liniară …………………………………………...15. Robinia
5b. Plante erbacee, rar subarbuşti…………………………………6
6a. Frunze trifoliate, uneori cele inferioare simple (la Lotus, 2
foliole inferioare simulează stipelele)………………………………………7

6b. Frunze palmat sau penat compuse…………………...9

7a. Foliole evident sau fin serat dinţate………………………8

7b. Foliole cu margini întregi, mari. Flori colorate variat.

Carena răsucită în spirală……………………………...6. Phaseolus

8a. Foliole subsesile (foarte rar foliola

mijlocie este peţiolată), uniform fin serat dinţate.
Inflorescenţa capitul globulos sau cilindro-conic.
Corola persistentă. Aripile concrescute cu carena şi
cu tubul staminelor. Păstaia închisă în caliciu,
indehiscentă……………………………10. Trifolium
8b. Foliole, cel puţin cea mijlocie,
peţiolate, serat dinţate numai spre vârf. Corola
caducă. Petale libere una faţă de alta şi faţă de
tubul staminelor. Păstaia exertă din caliciu.
Inflorescenţe raceme pedunculate, dense, uneori
capituliforme sau umbeliforme. Păstaia răsucită
în spirală, adesea cu ţepi, curbată sau ± dreaptă,
indehiscentă……….……………...11. Medicago
9a. Frunze imparipenat compuse…..10
9b. Frunze paripenat compuse, rahisul terminat în cârcel sau setă…………...13
10a. Frunze sesile cu 5 foliole, perechea inferioară, depărtată
de foliolele terminale, simulează stipelele. Stipele mici. Inflorescenţa
umbelă simplă, cu flori de 6-18 mm lungime, galbene, cu carena roşie.
Păstaia cilindrică, de 15-35 mm……………………………….12. Lotus
119
 10b. Frunze de obicei peţiolate, cu mai multe foliole………………………...11
11a. Foliole 3-8 perechi, acuminat serate. Flori solitare………………..9. Cicer

11b. Foliole cu margini întregi……………………..…………………………12

12a. Flori grupate în umbele Frunze subsesile. Fructul
lomentă, cilindrică, cu articule ± cilindrice……….…13. Coronilla

12b. Inflorescenţa racem sau raceme spiciforme. Fruct mic,

de 3-8 mm, turtit, pe feţe reticulat alveolat, pe margine cu dinţi rigizi,
indehiscent…………………………………………….14. Onobrychis

13a. Stipele mai mari decât foliolele, spre bază dinţate.

Frunze cu 2-3 perechi de foliole, terminate cu cârcei….5. Pisum

13b. Stipele mai mici decât foliolele………………...14

14a. Dinţii caliciului egali şi cel puţin de 2 ori mai lungi decât
tubul. Seminţe puternic turtite şi circulare…………………….....7. Lens

14b. Dinţii caliciului inegali şi ± egali cu tubul. Seminţe

globuloase…………………………………………………………8. Vicia

1. Subfam. Sophoreoideae
1. Sophora L.

S. japonica L. – Salcâm japonez. Arbore cu frunze imparipenat-compuse.

Inflorescenţa – panicul terminal. Cultivată ca decorativă. Ph, As. E.

2. Subfam. Lupinoideae
2. Lupinus L. – Lupin

1a. Plante perene. Frunze cu 9 – 17 foliole, de 7 – 15 cm lungime. Carena

glabră.
L. polyphyllus Lindl. – Cultivată ca ornamentală. H, Am. de N. (Fig. 28)
1b. Plante anuale ………………………………………………………………2

120
 2a. Frunze alterne cu foliole liniar – spatulate, de 2 – 5 mm lăţime. Corola de
11 – 13 mm, albastră.
L. angustifolius L. – Cultivată ca furajeră, surogat de cafea. T, Medit. (Fig. 28)
2b. Frunze alterne cu foliole alungit – obovate, cuneate, de 10 – 18 mm lăţime.
Petale albe, cu vârful albăstrui.
L. albus L. – Cultivată ca furajeră, surogat de cafea. T, Medit. (Fig. 28)

Fig. 28- 1- Lupinus polyphyllus; 2- Lupinus angustifolius; 3- Lupinus albus

3. Arachis L.

A. hypogea L. – Alune de pământ,

arahide, alune americane. Anuală cu frunze penat
– compuse. Flori galbene, cleistogame, câte 1 – 2
în axila frunzelor spre baza tulpinilor. Păstaia
indehiscentă, alveolat reticulată. Cultivată pentru
seminţele oleaginoase. T, Am. de S.

121
 4. Glycine Willd.

G. max (L.) Merr. (syn.: G. hispida

(Moench.) Maxim; Soja hispida Moench.) – Soia.
Anuală, cu frunze trifoliate, flori albe-violacee.
Întreaga plantă păroasă. Cultivată pentru seminţele
oleaginoase. T, As. de E.

3. Subfam. Phaseoloideae
5. Pisum L.

P. sativum L. – Mazăre. Anuală, cu rădăcină pivotantă, tulpină uşor muchiată,

frunze paripenat-compuse, terminate cu cârcei, cu 1-3 perechi de foliole, la bază cu 2
stipele semicordate mari, foliacee. Flori albe sau violet-roşcate, iar păstaia polispermă.
Se cultivă pentru seminţele sale, care se consumă verzi sau uscate. T (Fig. 29)
a. ssp. sativum – Mazăre cultivată. Pedunculul racemului ± egal cu stipelele.
b. ssp. elatius (Stev.) A et G. – Mazărea sălbatică. Pedunculul racemului de 2
– 4 ori mai lung decât stipelele. Medit.

6. Phaseolus L.

P. vulgaris L. – Fasole. Anuală, cu frunze trifoleolate, flori albe, roze sau

violete, dispuse în raceme pauciflore. Se cultivă pentru păstăi şi seminţele bogate în
amidon, grăsimi şi proteine. T, Am. de S. (Fig. 29)
a. convar. vulgaris – Fasole urcătoare. Tulpina volubilă, de 1 – 3 m;
b. convar. nanus (Jusl.) Asch. – Fasole oloagă, fasole pitică. Tulpina erectă,
de 30 – 60 cm.

7. Lens Mill.

L. culinaris Medic. (syn: L. aesculenta Moench.) – Linte. Anuală cu frunze

paripenat – compuse, cu cârcei. Păstaia rombică, seminţe disciforme. T, As. V. (Fig. 29)
122
Fig. 29- 1- Pisum sativum (1a- androceu; 1b- gineceu; s- stindard; a- aripi; c- carena); 2- Phaseolus vulgaris
(2a- floare; 2b- păstăi; 2c- sămânţă); 3- Lens culinaris (3a- păstaie) (după T. CHIFU et al., 2001)

8. Vicia L. – Măzăriche

1a. Flori câte 1 – 2, ± sesile, sau grupate în raceme ± sesile …………………..2

1b. Flori dispuse în inflorescenţe pedunculate, cu pedunculul mult mai lung
decât florile ……………………………………………………………………………...3
2a. Frunze cu rahisul terminat într-un mucron, fără cârcei. Păstaia cu
despărţituri transversale.
V. faba L. – Bob. Anuală, cultivată ca alimentară şi furajeră. T. (Fig. 30)
2b. Cel puţin frunzele superioare cu cârcei. Flori albastre, dispuse în
inflorescenţe cu 2 – 6 flori cu pedunculul foarte scurt.
V. sepium L. – Măzăroi sălbatec. Prin tufişuri, pajişti şi margini de pădure. H,
Euras. (Fig. 30)
3a. Lamina vexilului mult mai scurtă decât unguicula. Plantă îndesuit vilos
păroasă. Stipelele perechi uniforme, întregi. Caliciul cu cei trei dinţi inferiori egali sau
mai lungi decât tubul. Corola albastră de 15 – 18 mm lungime. Racem cu 10 – 40 flori.
V. villosa Roth. – Măzăriche păroasă. Frecventă prin pajişti şi tufişuri din
câmpie şi de dealuri. T – TH, Eur. (Fig. 30)
3b. Lamina vexilului egală cu unguicula. Corola albastră de 8 – 12 mm
lungime. Raceme mai lungi decât frunza bracteantă. Păstaia de 4 – 6 mm lăţime.
V. cracca L. – Prin tufişuri, pajişti, margini de păduri, de la câmpie până la
munte. H, Euras. (Fig. 30)

123
 9. Cicer L.

C. arietinum L. – Năut. Anuală cu frunze imparipenat compuse, flori purpurii,

albe sau albastre, păstaie umflată cu seminţe piriforme, şi cu o îndoitură în formă de
coarne de berbec. Cultivată ca alimentară. T, As. SV. (Fig. 30)

Fig. 30- 1- Vicia faba (1a- păstaie; 1b- sămânţă); 2- Vicia sepium; 3- Vicia villosa; 4- Vicia cracca; 5- Cicer
arietinum (după T. CHIFU et al., 2001 şi W. ROTHMALER, 1987)

124
 10. Trifolium L. – Trifoi

1a. Tubul caliciului cu 5 (6) nervuri (uneori 8 din care 2 sunt şterse sau 10 din
care 5 sunt puţin evidente)……………………………………………………………… 2
1b. Tubul caliciului cu 10, 20 sau mai multe nervuri evidente ………………..5
2a. Dinţii caliciului ± egali sau cei 2 superiori mai
lungi. Corola la început albă sau alb-galbenă. Inflorescenţa laxă,
umbeliformă. Flori cu bractea membranoasă …………………..3

2b. Dinţii caliciului inegali, cei 2 superiori mai scurţi.

Corola galbenă sau liliachie. Inflorescenţa densă,
capituliformă. Bracteele lipsesc sau sunt înlocuite cu puţini
peri scurţi, roşietici……………………………………………4
3a. Dinţii caliciului aproape egali, subulaţi, separaţi
prin sinusuri largi, obtuze. Tulpini ± erecte.
T. hybridum L. – Prin pajişti umede, în lungul apelor. H, Eur. (Fig. 31)
3b. Dinţii caliciului ± inegali, cei 2 superiori mai lungi, separaţi prin sinusuri
înguste, ascuţite. Tulpini târâtoare, radicante la noduri.
T. repens L. – Trifoi alb, târâtor. În pajişti şi locuri ruderale. H, Euras. (Fig.
31)
4a. Capitul lax, de cca. 8 – 9 mm în diametru, cu 3 – 15 flori. Corola de 2 – 3,5
mm. Pedicelii florali mai scurţi decât tubul caliciului. Foliola mediană mai lung
peţiolată.
T. dubium Sibth. – Frecventă prin pajişti. T., Eur. (Fig. 31)
4b. Capitul dens multiflor. Corola de 4 – 5 mm. Vexilul sulcat. Păstaia de 3 – 6
ori mai lungă decât stilul. Peţiolul foliolelor mijlocii mult mai lung decât peţiolul
foliolelor laterale.
T. campestre Schreb. – Trifoiaş. Frecventă prin tufişuri şi pajişti. T., Eur. (Fig.
31)
5a. Flori pedicelate sau subsesile, bracteate.
Gâtul caliciului la interior glabru, fără inel păros.
Păstaia cu 2 – 6 seminţe ……………………………6

5b. Flori sesile, fără bractee. Gâtul caliciului la interior cu un

inel de peri sau cu o proeminenţă inelară. Păstaia cu 1 – 2 seminţe…..7
6a. Tubul caliciului la maturitate devine veziculos umflat. Plantă perenă cu
tulpini târâtoare, radicante. Toate frunzele lung peţiolate. Flori roze.
T. fragiferum L. – Trifoi frăguţ. Frecvent prin pajişti montane, adesea
sărăturate. H, Euras. (Fig. 31)
6b. Tubul caliciului nu se dilată la fructificare. Tulpini erecte, alipit sericeu
păroase. Capitule ± globuloase cu flori albe de 6 – 8 mm lungime. Stipele întregi.
T. montanum L. – Frecvent prin pajişti şi tufişuri. H., Euras. cont. (Fig. 31)
7a. Corola alb-gălbuie, căzătoare după înflorire, de 10 – 18 mm lungime.
Capitule globuloase, ± sesile.
125
 T. ochroleucon Huds. – Prin pajişti şi tufişuri. H, Eur. centr. (Fig. 31)
7b. Corola roşie, persistentă. Capitule sesile (rar pedunculate la soiurile
cultivate). Stipelele frunzelor mijlocii ovate, brusc îngustate într-un vârf setaceu.
T. pratense L. – Trifoi roşu. Perenă, cu frunze trifoleolate stipelate, flori roşii
în capitule globuloase. Păstăi mici, indehiscente. Frecventă în pajişti şi cultivată. H,
Euras. (Fig. 31)

Fig. 31- 1- Trifolium repens (1a- capitul; 1b- floare şi caliciu); 2- Trifolium hybridum (2a- capitul; 2b- floare
şi caliciu); 3- Trifolium dubium (3a- frunză cu stipele; 3b- capitul; 3c- caliciu); 4- Trifolium campestre (4a-
frunză cu stipele; 4b- capitul-, 4c- floare şi caliciu); 5- Trifolium fragiferum (5a- floare; 5b- fruct); 6-
Trifolium montanum (6a- secţiune longitudinală prin capitul; 6b- floare şi caliciu; 6c- stipele); 7- Trifolium
ochroleucon (7a- floare; 7b- stipele); 8- Trifolium pratense (8a- floare) (după W. ROTHMALER, 1987 şi T.
CHIFU et al., 2001)

126
 11. Medicago L. – Lucernă

1a. Corolă albastră - violacee. Păstaie glabră, răsucită în spirală.

M. sativa L. – Lucernă. Perenă, cu frunze trifoliolate şi stipele mari. Flori
albastre, în raceme, fructul o păstaie indehiscentă, răsucită. Ch-H. (Fig. 32)
1b. Corolă galbenă …………………………………………………………….2
2a. Păstaie glabră, uşor curbată, de 5 – 15 mm lungime, multispermă. Corola
de 5 – 8 mm, persistentă.
M. falcata L. – Culbeceasă, lucernă galbenă. Frecventă în pajişti şi tufişuri. H,
Euras. (Fig. 32)
2b. Păstaie păroasă de 3 – 5 mm lungime, răsucită în spirală. Plante dens –
păroase, uneori glanduloase.
M. minima (L.) Bartal. – Prin pajişti aride. T , Submedit. (Fig. 32)

Fig. 32- 1- Medicago

sativa (1a- floare; 1b-
păstaie); 2- Medicago
falcata (2a- floare;
2b- păstaie); 3-
Medicago minima
(3a- stipele; 3b-
păstaie) (după T.
CHIFU et al., 2001 şi
W. ROTHMALER,
1987)

12. Lotus L. – Ghizdei

L. corniculatus L. – Plantă erbacee perenă, cu tulpina

plină. Inflorescenţa cu 2 – 6 flori galbene, cu corola de 10 – 16
mm. Păstaia ± cilindrică, de 2 – 3 mm lăţime. Frunze cu foliole
obovat – eliptic – cuneate. Frecventă prin pajişti şi tufişuri. H,
Euras.

127
 13. Coronilla L. – Coronişte

C. varia L. – Plantă erbacee perenă.

Frunze cu 7 – 12 perechi de foliole late de 3 – 12
mm. Flori albe sau roze, cu corola de 10 – 15 mm
lungime. Inflorescenţe cu 6 – 20 flori. Frecventă
prin pajişti şi tufişuri. H, Eur. centr. – submedit.

14. Onobrychis Mill. – Sparcetă

O. viciifolia Scop. – Plantă robustă de 30 – 70 cm.

Frunze cu 5 – 12 perechi de foliole. Inflorescenţe la început
ovoide, apoi alungite. Flori de 10 – 14 mm, cu corola roşie sau
roz. Vexil ± egal cu carena. Păstaie pubescentă, de 6 – 8 mm,
cu areole ± egale sau cu 2 – 4 areole mai mari ca celelalte. H,
Euras.

15. Robinia L. – Salcâm

R. pseudoacacia L. – Arbore cu lăstari

glabri. Flori albe, dispuse în inflorescenţe racemoase,
pendente. Frunze imparipenat-compuse. Subspontană
şi cultivată. Ph, Am. N.

128
 Ord. Saxifragales
Fam. Crassulaceae
Plante erbacee, cu frunze simple, cărnoase şi suculente, plane sau cilindrice.
Flori actinomorfe, dialifile, grupate în inflorescenţe cimoase, umbeliforme sau panicule.
Sepale şi petale numeroase (4-20), stamine în acelaşi număr cu petalele sau în număr
dublu. Gineceul super, cu carpele libere, în acelaşi număr cu petalele. Fructul
polifoliculă

1a. Frunzele bazale formează rozete dense. Flori pe tipul 4, cu 8-16 petale
întregi, dispuse patent stelat…………………………………………..…1. Sempervivum
1b. Frunzele bazale nu formează rozete. Flori bisexuate pe tipul 5 (rar 4 sau
6)………………………………………………………………………….……..2. Sedum

1. Sempervivum L.

1a. Petale galbene, spre bază, uneori

violacee. Filamentele staminelor purpurii. Frunze
simple, de cca 8 mm lăţime
S. zeleborii Schott. –Sporadică pe
stâncării. Ch, Eur.

1b. Petale roze sau purpurii, de 12-20 mm

lungime. Frunzele mature ale rozetelor bazale ciliate
pe margini, cu cilii puţin mai lungi decât ceilalţi peri
S. montanum L. – Ch, Alp. Eur.

2. Sedum L.

1a. Frunze plane sesile, adesea amplexicaule, alterne, opuse sau

verticilate. Petale de 3-5 mm, patente
S. maximum (L.) Hoffm. – Iarbă grasă. Prin tufişuri şi păduri.
H, Eur.

129
 1b. Frunze cilindrice, ovoide sau semicilindrice, cărnoase, fără tuberculi hialini
la vârf. Plante cu lăstari sterili culcaţi la suprafaţa solului. Lăstarii sunt îndesuit foliaţi.
Flori pe tipul 5, cu petale galbene, de 6-9 mm lungime, depăşind de cca 2 ori sepalele
S. acre L. – Iarbă de şoaldină. Plantă glabră,
înaltă de 5 – 15 cm, cu rădăcini subţiri şi fibroase.
Tulpini cu ramuri florifere numai spre vârf. Frunze plane
pe faţa superioară, convexe pe cea inferioară, cu baza
obtuză şi trunchiată, glabre, sesile. Inflorescenţă din 2 – 5
ramuri spiciflore, dispuse în semiumbelă laxă sau
contrasă. Fructele folicule, dispuse stelat. Prin pajişti
uscate, nisipuri şi pietrişuri. Ch, Euras.

Fam. Saxifragaceae
Plante ierboase cu frunze simple, întregi sau divizate, alterne sau opuse, cele
bazale în rozetă. Flori bisexuate actinomorfe, pentamere sau tetramere, dialifile.
Stamine 5 (4), 10 (8) sau numeroase. Gineceul sincarp, super, semiinfer sau infer,
pentacarpelar sau din 2-3 carpele. Fructe capsule sau folicule.

1a. Flori pe tipul 4, fără petale. Plante fragile, ±

suculente. Bracteele galben-aurii…………..2. Chrysosplenium

1b. Flori pe tipul 5, cu periant dublu. Frunzele bazale adesea

formează rozete. Androceu din 10 stamine………………………1. Saxifraga

1. Saxifraga L.

1a. Frunze decusat opuse, obovate, de 2-6 mm lungime.

Flori roz-purpurii, cu sepale ciliate pe margini
S. oppositifolia L. –Pe stâncării umede şi soluri pietroase.
Ch, Carp.

1b. Frunze alterne, mai lungi de 6 mm. Flori cu petale variat colorate. Frunze
groase, rigide, cu o dungă albă, cartilaginoasă, pe margini şi cu gropiţe acoperite cu
cruste calcaroase. Frunzele bazale formează rozete……………………………………..2
130
 2a. Petale albe, uneori punctate cu roşu sau petale palid roze, de 4-6 mm.
Frunze serate cel puţin în jumătatea superioară
S. paniculata Mill. – Iarba surzilor.
Pe stâncării şi soluri scheletice. Ch, Euras.

2b. Petale galbene, de 2-3 mm lungime. Frunze lungi de 0,5- 2

cm şi late de 3-5 mm
S. luteo-viridis Schott et Kotschy – Pe stâncării însorite. Ch,
Carp.-Balc.

2. Chrysosplenium L. – Splină

C. alternifolium L. – Tulpina trimuchiată. Frunzele

alterne. Prin locuri umede şi umbroase. H, Cp.

Fam. Grossulariaceae
Plante arbustive, cu tulpini şi
ramuri spinoase. Frunze alterne,
simple. Flori bisexuate, actinomorfe, pe
tipul 5 sau 4, cu receptacul în formă de
cupă, concrescut cu ovarul. Gineceul
bicarpelar, infer. Fructul bacă falsă.

Grossularia L.

G. uva-crispa (syn. Ribes uva-

crispa L.) – Tulpini ce au la noduri
spini 1-3 furcaţi. Flori axilare, câte 1-3.
Fructul globulos, verde. Ph, Eur.

131
 Fam. Onagraceae (Oenotheraceae)
Plante erbacee perene sau anuale, dar şi lemnoase. Frunze opuse, alterne sau
verticilate, simple. Flori solitare sau dispuse în raceme, bisexuate, actinomorfe, pe tipul
4 sau 5. Receptacul concrescut cu ovarul. Gineceu infer, sincarp.

1a. Flori cu 2 sepale, 2 petale şi 2 stamine……………4. Circaea

1b. Flori pe tipul 4, caliciul din 4 sepale, corola din 4 petale
galbene, androceul din 8 stamine………………………………………...2

2a. Petale galbene. Seminţe fără smoc de peri la un

capăt……………………………………………………..1. Oenothera
2b. Petale roşii sau roze, rar albe. Seminţe cu un smoc de
peri la un capăt………………………………………………………..3

3a. Flori actinomorfe. Stamine dispuse pe 2 verticile. Cel

puţin frunzele inferioare opuse……………………….…2. Epilobium

3b. Flori zigomorfe. Staminele dispuse pe un singur verticil. Toate

frunzele alterne………………………………………………3. Chamenerion

1. Oenothera L. – Luminiţă

1a. Sepale, în boboc, cu vârfuri

divergente. Petale de cca 1 mm. Frunze
lanceolate, subglabre
O. parviflora L. – Sporadică pe malul
apelor. H, Adv.

1b. Sepalele, în boboc, cu

vârfurile alipite. Petale de 24-30
mm. Caliciul verde. Stil de 3-17
mm.
O. biennis L. – Sporadică
pe malul apelor, locuri nisipoase.
H, Adv.

132
 2. Epilobium L. – Pufuliţă

1a. Stigmat evident 4 lobat……………………….2

1b. Stigmat globulos, nelobat. Plantă cu stoloni

aerieni sau semisubterani, filiformi, nefoliaţi. Tulpina rotundă,
fără muchii longitudinale, cel mult cu 2 şiruri longitudinale de
peri
E. palustre L. – Prin pajişti înmlăştinite, malul
apelor, turbării. H, Cp.

2a. Tulpina evident păroasă, cu peri patenţi. Frunze peţiolate,

semiamplexicaule, ascuţit serate, puţin decurente. Petale de 10-16 mm lungime
E. hirsutum L. – Prin mlaştini şi locuri umede, malul apelor. H, Euras. (Fig.
33)
2b. Tulpina glabră sau cu peri alipiţi. Frunze peţiolate, de 3,5-8 cm lungime.
Petale de 8-10 mm lungime
E. montanum L. – Prin tufişuri şi păduri. H, Euras. (Fig. 33)

Fig. 33- 1- Epilobium hirsutum; 2- Epilobium

montanum (după FLORA R. P. R.)

133
 3. Chamaenerion Holub.

Ch. angustifolium (L.) Holub. (syn: Epilobium

angustifolium L.) – Zburătoare. Erbacee perenă, cu frunze
lanceolate, late de 0,7-4 cm, discolore (argintiu păroase pe
dos). Flori mari, roze, dispuse în raceme terminale.
Fructul capsulă liniară. Seminţe netede şi păroase
terminal. H, Circ.

4. Circaea L.

C. lutetiana L. – Plantă erbacee cu rizomi

târâtori, frunze peţiolate, nebracteate, păroase cel
puţin pe nervuri. Petale de 2-4 mm, fără unguiculă
evidentă, ± egale ca lungime şi lăţime, albe sau roze.
G, Euras.-medit.

Fam. Lythraceae
Plante erbacee, cu frunze simple, întregi, opuse sau decusate, rar alterne sau
verticilate. Flori bisexuate, actinomorfe, pe tipul 4-6, dispuse în raceme şi cime.
Gineceul este infer, situat în receptaculul tubulos sau campanulat. Fructul capsulă.

134
 Lythrum L.

1a. Plantă perenă, pubescentă, până la subglabră. Frunze ovat lanceolate, cu

baza rotunjită sau cordată. Caliculul mai lung decât caliciul.
L. salicaria L. – Răchitan. În pajişti înmlăştinite, malul apelor, depresiuni. H,
Cp. (Fig. 34)
1b. Plantă perenă glabră. Runze
liniar lanceolate, cu baza îngustată.
Caliculul ± egal cu caliciul.
L. virgatum L. – Răchitan. Pe
malul apelor, în zăvoaie etc. H, Euras. cont.
(Fig. 34)

Fig. 34- 1- Lythrum salicaria (1a- floare); 2- Lythrum

virgatum (după T. CHIFU et al., 2001 şi după FLORA
R. P. R.)

Fam. Trapaceae
Plante acvatice anuale, cu rădăcini repente, verticilate, asimilatoare. Frunze
heteromorfe: submerse, liniare, opuse şi natante trapezoidale, cu peţiolii umflaţi. Flori
axilare bisexuate, actinomorfe, tetramere.

Trapa L.

T. natas L. – Cornaci. Petale albe. Sepalele

după înflorire concresc şi se transformă în spini rigizi.
Fructul drupă. Frecventă în ape stagnante. Hd, Euras.
cont.

135
 Fam. Anacardiaceae
Plante lemnoase, cu canale rezinifere. Frunze simple sau compuse, alterne sau
opuse. Flori bisexuate, actinomorfe, pentamere. Gineceu super. Fructul drupă.

Cotinus Mill.

C. coggygria Scop. – Scumpie. Arbust cu

frunze simple, eliptice. Flori dispuse în inflorescenţe
paniculate. După fructificare pedunculii florilor sterile
devin foarte păroşi, purpurii-violeţi. Prin rarişti de
păduri, tufişuri. Ph, Pont. Medit.

Ord. Sapindales (Acerales)

Fam. Hippocastanaceae
Plante lemnoase cu frunze palmat compuse, opuse. Flori zigomorfe, poligame
sau unisexuate, pe tipul 4-5. Fructul capsulă ce se deschide prin 3 valve.

Aesculus L. – Castan porcesc

1a. Flori roşii, de culoarea cărnii.

Fructe cu ghimpi puţini, mici.
A. carnea Hayne – Castan roşu.
Cultivată ca ornamentală. Ph, Am. de N.
1b. Flori albe cu pete roşietice.
Fructe cu ghimpi.
A. hippocastanum L. – Ph, Balc.

136
 Fam. Aceraceae
Arbori şi arbuşti monoici şi dioici, cu frunze opuse, simple, întregi, palmat
lobate sau penat compuse. Flori actinomorfe, unisexuate, rar bisexuate, tetra sau
pentamere. Gineceu super, bicarpelar. Fructul disamară.

1a. Frunze simple…………………………………………………………..…..2

1b. Frunze imparipenat compuse. Flori
apetale. Plante dioice.
A. negundo L. – Arţar american. Cultivată
ca ornamentală. Ph, Am. de N.

2a. Frunze cu nervaţiune penată, ovate, neregulat dublu

serate, glabre.
A. tataricum L. – Arţar tătăresc. Prin păduri şi tufişuri.
Ph, Euras. cont.

2b. Frunze cu nervaţiune palmată…………………..3

3a. Majoritatea frunzelor mature mai scurte de 8 cm.
Lobii întregi sau sinuat lobaţi, ciliaţi pe margini. Aripile
fructelor orizontale, în prelungire.
A. campestre L. – Jugastru. Frecvent în păduri
colinare. Ph, Eur.

3b. Majoritatea frunzelor mature mai

lungi de 8 cm. Lobii neciliaţi…………………...4
4a. Flori în corimbe erecte, apar puţin
înainte de înfrunzire. Lobii frunzelor cu vârful
lung ascuţit
A. platanoides L. – Paltin de câmp,
Arţar. Arbore cu frunze palmat-lobate şi flori
poligame, verzi, pentamere, dispuse în corimbe.
Perigon sepaloid, din 5 + 5 tepale, androceu din 8
stamine, gineceu super, bicarpelar, cu disc
nectarifer. Fructul o disamară cu aripile întinse în
unghi larg. Ph, Eur.

137
 4b. Flori în panicule pendule, apar după înfrunzire. Lobii frunzelor fără vârfuri
ascuţite
A. pseudoplatanus L. – Paltin de
munte. Frecvent în păduri colinare şi
montane. Ph, Eur. centr.

Fam. Staphyleaceae
Plante lemnoase, cu frunze imparipenat-
compuse, opuse. Flori bisexuate, actinomorfe, pentamere.
Gineceu tricarpelar, super. Fructul capsulă.

Staphylea L.

S. pinnata L. – Clocotiş. Frunze din 5 – 7 foliole,

flori albe, cu pediceli articulaţi, grupate în panicule
pendule. Capsule sferice sau piriforme, cu pereţi
membranoşi. Ph, Eur. centr. şi de S.

Ord. Geraniales
Fam. Oxalidaceae
Plante erbacee, adesea cu stoloni subterani. Frunzele peţiolate, palmat sau
penat-compuse, cu foliole sensibile, efectuând mişcări nictinastice. Flori actinomorfe,
bisexuate, pe tipul 5, cu stamine unite la bază şi gineceu super, sincarp. Fructul capsulă.

Oxalis L.

1a. Tulpină scapiformă. Flori solitare cu petale albe, având nervaţiuni roşietice
sau violacee. Frunze lung peţiolate, trifoliate.
O. acetosella L. – Măcrişul iepurelui. Erbacee perenă, cu frunze alterne. Flori
solitare, albe sau liliachii, pe tipul 5. Gineceu super, din 5 carpele unite, fruct capsulă.
Prin păduri umbroase; specie indicatoare de soluri acide. H (G), Cp. (Fig. 35)

138
 1b. Tulpină foliată, erectă. Flori galbene. Pedicelii fructiferi ± erecţi.
O. fontana Bunge (syn.: O. europaea Jord) - Prin locuri ruderale. H, Adv.
(Fig. 35)

Fig. 35- 1- Oxalis

acetosella (1a- floare
secţionată longitudinal;
1b- corola; 1c- capsula);
2- Oxalis fontana (după
T. CHIFU et al., 2001 şi
W. ROTHMALER,
1987)

Fam. Linaceae
Plante erbacee sau arbuşti cu frunze alterne sau opuse, simple, întregi,
nestipelate. Flori bisexuate, actinomorfe, pentamere, dispuse în inflorescenţe cimoase.
Fructul capsulă.

Linum L. – In

1a. Frunze, cel puţin cele superioare, cu două glande stipelare la bază. Tulpina
cu aripi înguste decurente din baza frunzelor. Plante robuste de 20 – 60 cm, cu rizom ±
erect slab ramificat. Inflorescenţa cu 25 – 40 flori.
L. flavum L. – In galben. Prin pajişti şi tufişuri. H, Pont.-Pan.-Balc. (Fig. 36)
1b. Frunze fără glande stipelare la bază. Tulpini cilindrice sau striate ………. 2
2a. Plante cultivate, anuale. Petale albastre.
L. usitatissimum L. – In. Anuală, cultivată pentru fibrele liberiene textile şi
seminţele care conţin ulei sicativ. Frunze lanceolate, alterne şi flori albastre, din 5
sepale libere, 5 petale caduce, 10 stamine (dintre care 5 staminodii), ovar super, din 5
carpele cu stile filiforme. Fructul capsulă valvicidă. T, Eur. (Fig. 36)
2b. Plante spontane, perene. …………………………………………………...3

139
 3a. Plante pubescente. Frunze superioare glandulos-ciliate pe margini. Stigmate
liniare.
L. hirsutum L. – In mare. Prin pajişti aride. H, Pont.-Pan. (Fig. 36)
3b. Plante glabre sau slab păroase. Frunzele superioare neglanduloase. Flori
albastre, cu sepale neciliate ……………………………………………………………..4
4a. Pediceli după înflorire reflecţi. Capsula de 3,5 – 5 mm.
L. austriacum L. – Ineaţă. Prin pajişti şi tufişuri. H, Euras.
4b. Pediceli după înflorire erecţi. Capsula de 6 – 8 mm. Frunze superioare
uninerve.
L. perenne L. – Ineaţă. În pajişti şi margini de pădure. H, Euras. cont. (Fig. 36)

Fig. 36- 1- Linum flavum (1a- frunză, 1b- bractee); 2- Linum usitatissimum (2a- floare, 2b- androceu, 2c-
floare secţionată longitudinal, 2d- androceu şi gineceu, 2e- gineceu, 2f- capsulă); 3- Linum hirsutum (3a-
caliciu); 4- Linum perenne (4a- petală) (după W. ROTHMALER 1987 şi T. CHIFU et al., 2001)
140
 Fam. Geraniaceae
Plante erbacee, anuale sau perene, rar arbuşti sau liane, acoperite cu peri
glanduloşi. Frunzele adesea alterne, simple, lobate sau palmat- şi penat-compuse,
stipelate. Florile solitare sau dispuse în inflorescenţe cimoase sau racemoase, sunt
bisexuate, actinomorfe, pentamere cu gineceu super. Fructul capsulă lung rostrată se
desface în 5 mericarpii monosperme.

1a. Frunze simple cu

limbul ± rotund şi cu nervaţiune în
general palmată. Androceu din 10
stamine fertile………..1. Geranium

1b. Frunze cu nervaţiune penată, cu

limbul mai lung decât lat. Androceu din 5
stamine şi 5 staminodii ……………2. Erodium

1. Geranium L. – Ciocul berzei

1a. Plante anuale sau bianuale, glanduloase, păroase şi cu miros respingător.

Frunzele penat-sectate sau penat-compuse cu 3 (5) lobi sau foliole. Sepale erecte.
Unguicula petalei egală sau mai lungă decât lamina.
G. robertianum L. – Năprasnic, Închegătoare. Păduri şi tufişuri. T-HT, Cosm.

1b. Plante perene. Unguicula petalei foarte scurtă sau lipsă. Tulpina foliată …2
2a. Petale purpuriu-negricioase sau violet-negricioase, de 8–10 mm. Mericarpii
cu 2 – 4 coaste transversale evidente.
G. phaeum L. – Pălăria
cucului. Frecventă în locuri
umede, margini de păduri. H,
Eur. centr.

141
 2b. Petale albastre-cerulee. Mericarpii fără coaste transversale. Filamentele
staminale brusc lăţite la bază.
G. pratense L. –
Greghetin. Plantă perenă,
higrofilă, cu frunze palmat
divizate, lung peţiolate. Flori
albastre, pe tipul 5, dialifile,
cu androceu din 10 stamine.
Gineceu din 5 carpele, fruct
capsulă alungită, care crapă
ca nişte arcuri şi aruncă
seminţele. H, Euras. cont.

2. Erodium L’Hèr. – Pliscul cocorului

E. cicutarium (L.)
L’Hèr. – Plantă anuală cu
frunze penat-compuse.
Mericarpii cu filamente
spiralate. Pajişti şi locuri
ruderale. T, Cosm.

Fam. Tropeolaceae
Plante erbacee cu frunze simple, întregi, peltate. Flori bisexuate, zigomorfe,
lung pedicelate, pentamere. Fructul nuculă.

Tropeolum L. – Conduraşi

T. majus L. – Plantă cu tulpini târâtoare

sau urcătoare cu frunze peltate. Flori solitare,
pintenate, portocalii. Cultivată ca ornamentală. T,
Peru.

142
 Ord. Polygalales
Fam. Polygalaceae
Plante erbacee cu frunze alterne, simple, întregi, nestipelate. Flori bisexuate,
zigomorfe, cu caliciul din 5 sepale inegale, 3 externe mai mici şi 2 interne mai mari
(aripi), petaloide, corolă din 5 petale din care se dezvoltă obişnuit 3, cea mijlocie mai
mare, iar cea inferioară cu apendice fimbriat. Androceul din 8 stamine cu filamente
unite parţial. Fructul capsulă.

Polygala L. – Amăreală

1a. Aripi la fructificare de 10 – 15 mm

lungime. Ginoforul de 2 – 4 ori mai lung decât
ovarul.
P. major Jacq. – Iarbă lăptoasă. Pajişti şi
tufişuri. H, Pont.-Medit.

1b. Aripi la fructificare de 4–8 mm

lungime. Ginofor mai scurt sau egal cu ovarul….2

2a. Bractee egale sau abia depăşesc pedicelii la înflorire.

Aripi cu 3 nervuri evident anastomozate. Capsulă ± egală cu aripile.
Flori albastre.
P. vulgaris L. – Prin pajişti şi tufişuri. H (Ch), Eur.
2b. Bractee evident mai lungi decât pedicelii. Raceme dense, cu
bractee care depăşesc evident bobocii florali, formând o coroană. Flori
roz-liliachii. Aripi de 4 – 6 mm.
P. comosa Schkuhr. – Pajişti şi tufişuri. H, Eur.

Ord. Celastrales
Fam. Celastraceae
Plante lemnoase cu frunze simple, alterne, opuse sau verticilate, stipelate. Flori
actinomorfe, bisexuate, pe tipul 4 – 5, dispuse în inflorescenţe cimoase. Fruct capsulă.
143
 Euonymus L.

1a. Lăstari cu numeroase verucozităţi brun – închis.

E. verrucosa Scop. – Iarbă râioasă. Frecventă în păduri de foioase. Ph, Eur.
(Fig. 37)
1b. Lăstarii fără verucozităţi. Ramuri tinere cu 4 muchii.
E. europaea L. – Iarbă moale. Prin păduri de foioase şi tufişuri. Ph, Eur. (Fig.
37)

Fig. 37- 1- Euonymus verrucosa (1a- fructe şi seminţe); 2- Euonymus europaea (2a, 2b- floare văzută superior
şi inferior; 2c- fruct) (după T. CHIFU et al., 2001)

Ord. Rhamnales
Fam. Rhamnaceae
Plante lemnoase, adesea cu spini, uneori agăţătoare. Frunze simple, opuse sau
alterne, stipelate. Flori mici, actinomorfe, bisexuate, pe tipul 4–5, cu receptacul în formă
de cupă. Gineceu infer, de obicei neconcrescut cu receptaculul. Fructul bacă, drupă sau
nuculă.

1a. Stipele transformate în spini, persistente.

Fructul uscat, aripat…………………………...3. Paliurus

144
 1b. Stipele moi, adesea căzătoare ……………………………………………...2
2a. Flori unisexuate pe tipul 4, stile 3 – 4. Cel puţin o parte din frunze opuse
………………………………………………………………………………1. Rhamnus
2b. Flori bisexuate pe tipul 5. Stile 1. Toate frunzele
alterne ... ……………………………………………2. Frangula

1. Rhamnus L.

R. catharticus L. – Arbust sau

arbore. Limbul frunzelor de pe lăstarii scurţi
de 2 – 2,5 ori mai lung decât peţiolii. Peţiolii
de 2 – 3 ori mai lungi decât stipelele.
Tufişuri şi margini de pădure. Ph., Euras.

2. Frangula Mill.

F. alnus Mill. – Cruşin. Arbust răspândit prin zăvoaie şi păduri umede. Ph.,
Euras.

3. Paliurus Mill.

P. spina-christi Mill. – Spinul lui Christos.

Arbust cu frunze lat ovate, eliptice. Flori pe tipul 5,
galben–verzui. Fructul cu aripă ondulată. Rară în
tufişuri din stepă şi silvostepă. Ph, Medit.

145
 Fam. Vitaceae
Plante lemnoase, adesea agăţătoare prin cârcei. Frunze alterne, simple, întregi
sau lobate, dar şi compuse, stipelate. Flori mici, actinomorfe, bisexuate, pe tipul 4 – 5,
dispuse în inflorescenţe cimoase sau racemoase. Gineceu bicarpelar, super. Fructul
bacă.

Vitis L. – Viţa-de-vie

V. vinifera L. – Arbust
lianoid, cu ritidoma exfoliantă în fâşii
longitudinale. Ramuri transformate în
cârcei. Frunze palmat-lobate. Flori
bisexuate (şi poligame), pentamere,
dispuse în raceme compuse. Floarea
are 5 sepale mici, 5 petale caduce (care
se desprind reunite, ca o scufie), 5
stamine şi un ovar super, bicarpelar,
cu disc nectarifer. Fructul bacă. Ph,
As. de SV şi reg. medit. (Fig. 38)

Fig. 38- Vitis vinifera (1- boboc floral; 2- floarea

în timpul deschiderii; 3- floarea după căderea
petalelor) (după T. CHIFU et al., 2001)

Ord. Cornales
Fam. Cornaceae
Plante lemnoase, cu frunze opuse, simple, întregi, nestipelate. Flori
actinomorfe, bisexuate, pe tipul 4, dispuse în capitule, umbele sau cime corimbiforme.
Fructul drupă.

Cornus L.

1a. Inflorescenţele sunt umbele axilare, involucrate. Flori galbene, apar

înaintea frunzelor. Frunze pe faţa inferioară cu peri drepţi, alipiţi. Drupă roşie.
C. mas L. – Corn. Prin tufişuri şi păduri de foioase. Ph, Pont.-Medit. (Fig. 39)
146
 1b. Inflorescenţe terminale, fără involucru. Flori albe, apar după înfrunzire.
Frunze cu 3 – 4 perechi de nervuri laterale. Fructe albăstrui-negricioase.
C. sanguinea L. – Sânger. Margini de pădure, zăvoaie. Ph., Eur. centr. (Fig.
39)

Fig. 39- 1- Cornus mas (1a- ramură floriferă ; 1b- floare ; 1c- secţiune longitudinală prin floare ; 1d- ramură
fructiferă); 2- Cornus sanguinea (2a- ramură fructiferă ; 2b- ramură floriferă) (după T. CHIFU et al., 2001 şi
W. ROTHMALER, 1987)

Ord. Araliales
Fam. Araliaceae
Plante lemnoase, uneori agăţătoare prin rădăcini adventive. Frunze simple,
întregi sau lobate, persistente, nestipelate. Flori actinomorfe, bisexuate, mici, verzui,
pentamere, dispuse în umbele. Gineceu infer.
Fructul bacă.

Hedera L.

H. helix L. – Iederă. Arbust agăţător sau

târâtor, cu frunze dimorfe: cele de pe ramurile
sterile palmat 3–5- lobate, iar cele de pe ramurile
florifere ± ovate sau romboidale. Baca sferică,
negricioasă. Prin păduri şi zăvoaie. Ph, Atl.-medit.

147
 Fam. Apiaceae (Umbeliferae)
Plante erbacee monoice sau dioice, cu rădăcini pivotante. Tulpini fistuloase, cu
noduri şi internoduri. Frunze alterne, nestipelate, de regulă penat sau palmat sectate, rar
întregi. Florile bisexuate sau unisexuate, actinomorfe, pe tipul 5. Caliciul cu 5 sepale
mici sau lipsă. Gineceu bicarpelar, infer, cu un disc nectarifer în jurul stilelor
(stilopodiu). Inflorescenţa umbelă compusă (cu involucru şi involucel), rar simplă sau
capituliformă. Fructul apocarpoid, diachenă, format din 2 mericarpii prinse de un
carpofor bifid. Fiecare mericarp este ± costat, între coaste cu valecule.

1a. Toate frunzele simple, cu

margini întregi. Flori galbene în umbele
compuse………...………….12. Bupleurum
1b. Frunze compuse sau simple, dar cu incizii……...2
2a. Flori ± sesile grupate în umbele capituliforme
(1. Subfam. Saniculoideae)………………………………….3

2b. Flori evident pedicelate, grupate în umbele compuse

(2. Subfam. Apioideae)………………………………………………..4

3a. Cel puţin frunzele superioare cu margini

spinoase……………………………………………………..2. Eryngium

3b. Frunzele nespinoase……………………………...1. Sanicula

4a. Fructe pubescente, hispide sau cu aculei,

nerostrate sau cu rostru mai scurt decât fructele.
Coaste secundare prezente. Foliolele involucrale
divizate……………………………………3. Daucus

4b. Plante cu alte caractere………………………………...5

5a. Fructe puternic comprimate dorso-ventral, mericarpii cu
coaste laterale uşor aripate……………………………..4. Heracleum

148
 5b. Fructe ± rotunde, mericarpii nearipate……………………………………..6
6a. Involucrul şi involucelul lipsesc, rar sunt prezente 1-3 foliole caduce…….7
6b. Cel puţin involucele prezente. Florile albe, alb-verzui sau roşietice………9
7a. Frunze de 2-3 ori penat sectate, cu lacinii liniar lanceolate,
de 1-2 mm lăţime………………………………………………..5. Carum

7b. Frunze de 1-2 ori penat sectate, cu segmente mai late de 1 cm……………8
8a. Frunze tulpinale inferioare simplu penat
sectate sau chiar întregi…………………….6. Pimpinella

8b. Frunzele tulpinale inferioare dublu ternat

sectate………………………………………………...7. Aegopodium

9a. Fructe de cel puţin 3 ori mai lungi decât late………………….10

9b. Fructe de mai puţin de 3 ori mai lungi decât late………………………....11

10a. Fructul matur negru, necostat, cu rostru scurt până la 4
mm. Floarea centrală din umbelulă sterilă, cu pedicel egal cu al
celorlalte flori…………………………………………...8. Anthriscus
10b. Fructul matur costat, nerostrat. Floarea centrală din
umbelule fertilă, cu pedicel mai scurt………………..9. Chaerophyllum

11a. Dinţii caliciului prezenţi, persistenţi, de regulă mai

lungi decât stilopodiul. Fruct globulos, cu mericarpii care se
separă la maturitate. Petale neradiante. Plantă de apă
(mlaştini)…………………………………………...10. Cicuta
11b. Dinţii caliciului lipsesc sau sunt mici şi caduci.
Prezintă involucru şi involucel. Tulpina foliată. Frunze de 2-4
ori penat sectate. Fruct ovoidal globulos, cu coaste
proeminente, crenat ondulate……………………..11. Conium
149
 1. Subfam. Saniculoideae
1. Sanicula L.

S. europaea L. – Sânişoară. Frunze palmat 3-7-

partite. Fructe acoperite cu ghimpi moi, uncinaţi.
Frecventă prin păduri. H, Euras.

2. Eryngium L.

1a. Foliole involucrale ovate până la ovat lanceolate. Sepale de 4-5 mm.
E. maritimum L. – Vitrigon. Pe nisipuri litorale. H, Atl - medit. (Fig. 40)
1b. Foliole involucrale liniare. Sepale de 2-2,5 mm…………………………...2
2a. Frunze bazale ± ovate, serate. Inflorescenţe capituliforme albăstrui.
E. planum L. – Scai. Pajişti şi locuri ruderale. H, Euras. (Fig. 40)
2b. Frunze bazale trisectate, cu segmente penat fidate. Inflorescenţa palid-
verzuie.
E. campestre L. -
Scaiul dracului. Ruderală
perenă, cu frunze divizate
şi spinoase, glabre. Flori
verzi, grupate în capitule
globuloase, cu involucru
spinescent. Pajişti şi locuri
ruderale. H, Pont-medit.

Fig. 40- 1- Eryngium maritimum

(1a- frunză bazală; 1b- umbelă);
2- E. planum (2a- tulpină
floriferă; 2b- floare); 3- E.
campestre (3a- floare cu bractee
spinescentă) (după T. CHIFU et
al., 2001 şi W. ROTHMALER,
1987)

150
 2. Subfam. Apioideae
3. Daucus L. – Morcov

D. carota L. –
Ruderală bianuală, aspru
păroasă, cu rădăcina
pivotantă şi frunze alterne
penat-sectate. Flori albe,
cele marginale sunt radiante
(petale externe mai mari).
Florile centrale sunt roşii şi
sterile. Caliciu din 5 sepale
reduse şi caduce, corola din
5 petale libere involute.
Androceu din 5 stamine
conivente (îndoite spre
centru); gineceu bicarpelar
infer. Fructul o diachenă
apocarpoidă care se desface
în două mericarpii
susţinute de carpofor.
Frecvent în pajişti, locuri
ruderale. Ht, Euras.

4. Heracleum L.

H. sphondylium L. – Brânca ursului. Plantă

robustă cu tulpina groasă şi până la 2 m înălţime. Frunze
penate, rar trilobat-partite, cu teaca puţin umflată, aspru
păroasă, sau glabră. Umbele cu 15-45 radii, de 25 (30)
cm în diametru. Frecventă în pajişti şi tufişuri. H, Euras.

151
 5. Carum L.

C. carvi L. – Chimen.
Frunze penat – sectate. Flori
albe. Umbele lipsite de
involucru şi involucele. Fruct ±
rotund. Frecventă în pajişti. H,
Euras.

6. Pimpinella L.

P. saxifraga L. – Pătrunjel de câmp. Plantă

erbacee cu tulpina cilindrică, de până la 60 cm, plină,
uneori cu muchii. Ovar şi fructe glabre. Coastele
principale ale fructelor neevidente. Pajişti, tufişuri. H, Eur.

7. Aegopodium L.

A. podagraria L. – Piciorul caprei. Plantă

erbacee înaltă, cu frunze tulpinale inferioare dublu
ternat sectate. Umbele lung pedunculate, lipsite de
involucru şi involucele, cu flori albe sau roşietice. Prin
păduri, tufişuri şi pajişti umede. H, Euras.

8. Anthriscus Pers.

1a. Plante perene, rar bianuale. Umbele cu 6-15 radii. Fruct cu rostru scurt de
cel mult 1/5 din fruct, neted, lucios. Pedicelul fructului cu o coroană scurtă de peri
setiformi inegali la partea superioară.
152
 A. sylvestris (L.) Hoffm. – Hasmaciucă. Tufişuri, zăvoaie, margini de pădure.
H-Ht, Euras. (Fig. 41)
1b. Plante anuale. Umbele cu 2-5 (6) radii. Fructe aproape liniare, evident
rostrate, rostrul cel puţin cât ¼ din fruct. Stile mai lungi decât stilopodiul. Fruct cu sete
scurte.
A. cerefolium (L.) Hoffm. ssp. trichosperma (Schult.) Arcang. – Asmăţui
sălbatic. Tufişuri, plantaţii, rarişti de pădure. T, Pont.-medit. (Fig. 41)

9. Chaerophyllum L.

1a. Petale ciliate, albe sau roz-purpurii.

C. hirsutum L. – Asmăţui sălbatic. Locuri umede şi umbroase. H, Eur. centr.
(Fig. 41)
1b. Petale glabre, albe……………………………………………………….…2
2a. Hipocotilul tuberizat. Foliolele involucrale glabre.
C. bulbosum L. –
Baraboi. Frecventă în
tufişuri, zăvoaie şi margini
de păduri. H-Ht, Eur.
centr. (Fig. 41)
2b. Hipocotil
neîngroşat. Foliolele
involucrale ciliate. Frunze
de 2-3 ori penat sectate.
Stile de lungimea
stilopodiului, erecte.
Fructe de 4-7 mm.
C. temulum L. –
Tufişuri şi păduri. Ht, Eur.
(Fig. 41)

Fig. 41- 1- Antryscus sylvestris

(1a- frunză, 1b- fruct); 2- A.
cerefolium ssp. trichosperma
(2a- fruct); 3- Chaerophyllum
hirsutum (3a- floare, 3b- fruct);
4- C. bulbosum (hipocotil
tuberizat); 5- C. temulum (5a-
fruct) (după FLORA R. P. R. şi
W. ROTHMALER, 1987)

153
 10. Cicuta L.

C. virosa L. – Cucută de apă. Tulpină groasă, erectă, striată, fistuloasă, înaltă

de până la 2 m. Frunze mari, de 2-3 ori penat sectate. Umbele multiradiate, fără
involucru. Fructe mici, turtite lateral, cu coaste obtuze. În pajişti înmlăştinite, pe malul
apelor. H, Euras. (Fig. 42)

11. Conium L.

C. maculatum L. – Cucută. Tulpina erectă, fistuloasă, fin striată, adesea

roşiatic-bruniu pătată. Fructul ovoidal, cu coastele principale ondulat crestate. Locuri
ruderale. Ht, Euras. (Fig. 42)

Fig. 42- 1- Cicuta virosa (1a- rizom compartimentat; 1b- fruct); 2- Conium maculatum (2a- rădăcina şi partea
inferioară a tulpinii; 2b- fruct)

12. Bupleurum L.

1a. Plante perene, cu frunze bazale prezente în timpul înfloririi. Lamina frunzei
bazale mai scurtă decât peţiolul. Frunzele tulpinale inferioare peţiolate, cele superioare
± sesile, toate îngustate în peţioli.
B. falcatum L. – Pajişti cu versanţi abrupţi, însoriţi, tufişuri. H, Alp.- Eur.
(Fig. 43)
154
 1b. Plante anuale, cu frunze tulpinale inferioare uscate la înflorire. Tulpini cu
ramuri numeroase, scurte, erect patente. Radiile umbelei 4-7.
B. affine Sadler. – Pajişti şi tufişuri. T, Pont.-pan.- balc. (Fig. 43)

Fig. 43- 1- Bupleurum falcatum (1a-

frunză; 1b- fragment de umbelă cu
fructe; 1c- fruct); 2- Bupleurum affine
(2a- floare) (după I. SÂRBU et al.,
2001)

Ord. Euphorbiales
Fam. Euphorbiaceae
Plante erbacee monoice sau dioice, cu frunze simple, alterne sau opuse,
stipelate. Florile actinomorfe, unisexuate, grupate în inflorescenţe numite ciaţii.
Gineceu tricarpelar, super. Fructul capsulă. Seminţe,
de regulă, cu caruncul.

1a. Plante cu latex. Inflorescenţa parţială un

ciaţiu sub formă de cupă, având pe margini glande
nectarifere de diferite forme. În interiorul cupei se
află o floare femelă lung pedicelată şi mai multe flori
mascule (stamine articulate)……………1. Euphorbia

1b. Plante fără latex. Floarea cu perigon

sepaloid……………………………………………...2
155
 2a. Frunze opuse, cu nervaţiune penată. Plantă dioică…………..2. Mercurialis

2b. Frunze mari, alterne, palmat

fidate şi peltate. Plante monoice…3. Ricinus

1. Euphorbia L. – Alior, Laptele câinelui

1a. Glandele ciaţiului ± subrotund eliptice, niciodată cornute, trunchiate sau

emarginate. Capsula de 3-4 mm lungime, cu tuberculi emisferici. Plante anuale sau
bianuale, cu tulpini solitare.
E. platyphyllos L. – Buruiană ruderală şi segetală. T, Eur. centr. (Fig. 44)
1b. Glandele ciaţiului fie semilunare, bicornute, fie cu marginea externă
trunchiată sau emarginată…………….………………………………………………….2
2a. Plante anuale. Frunze tulpinale obovat subrotunde, peţiolate. Valvele
capsulei cu câte 2 aripi dorsale.
E. peplus L. – Segetală şi ruderală. T, Cosm. (Fig. 44)
2b. Plante perene…………………………………………………………….....3
3a. Foliole involucrale concrescute. Frunzele tulpinilor sterile mari, obovate,
adesea roşcate. Umbele cu 5-9 radii.
E. amygdaloides L. – Păduri şi tufişuri. Ch, Eur. centr. (Fig. 44)
3b. Foliolele involucrale libere………………………………………………....4
4a. Glandele ciaţiului subrotunde până la semilunare, dar fără coarne, cu
marginea exterioară trunchiată sau slab emarginată. Frunze coriacee, glauce…………..5
4b. Glandele ciaţiului bicornute. Frunzele nu sunt coriacee………………...…6
5a. Frunzele ± acute, mucronate, liniar oblongi, de cca 4-5 mm lăţime şi de 1-2
cm lungime, dispuse spiralat. Foliolele involucrale sunt ciliate, de forma frunzelor
superioare.
E. seguierana Neck. – Frecventă în pajişti aride, nisipuri şi pietrişuri. H,
Euras. cont. (Fig. 44)
5b. Frunze obtuze, obovat lanceolate, de obicei mai late de 10 mm. Foliolele
involucrale lanceolat eliptice, oblongi sau subovate.
E. nicaeensis All. – Pajişti aride, tufişuri. H, Pont.- pan.- medit. (Fig. 44)
6a. Frunze liniare, de 0,5-3 mm lăţime.

156
 E. cyparissias L. – Erbacee
perenă, cu tulpini erecte, galben-
verzui, până la 50 cm, spre bază
adesea roşietice. Frunze liniare.
Florile unisexuate (plante monoice),
cu înveliş floral redus, alcătuiesc o
inflorescenţă elementară cimoasă
(ciaţiu). Ciaţiul cuprinde mai multe
flori mascule, reduse la câte o
stamină cu filament articulat şi o
singură floare femelă, reprezentată
printr-un ovar superior tricarpelar.
Ovarul are un stil lung, terminat cu
trei stigmate libere, uneori bifurcate.
Florile sunt dispuse într-o cupă mică,
rezultată din unirea a 5 bractei
(hipsofile). În partea superioară,
ciaţiul prezintă 4 - 5 lobi, iar între ei
se găsesc glande nectarifere
semilunare. La rândul lor, ciaţiile sunt dispuse într-o inflorescenţă compusă (pleiocaziu
umbeliform). Fructul – capsulă. H, Euras.
6b. Frunze mai late, cu lăţimea maximă deasupra mijlocului şi se îngustează
spre bază.
E. esula L. – Locuri
cultivate, pajişti şi tufişuri. H,
Euras. (Fig. 44)

Fig. 44- 1- Euphorbia platyphyllos (1a-

frunză, 1b- ciaţiu); 2- Euphorbia peplus (2a-
ciaţiu); 3- Euphorbia esula (3a- floare
femelă); 4- Euphorbia amygdaloides (4a-
ciaţii); 5- Euphorbia seguierana (5a- frunză,
5b- ciaţiu); 6- Euphorbia nicaeensis (6a-
ciaţiu, 6b- floarea femelă şi capsula) (după
W. ROTHMALER, 1987)

157
 2. Mercurialis L.

M. perennis L. – Brei. Plantă dioică, perenă, cu rizom. Frunze inferioare

solziforme, frunze superioare lung peţiolate. Florile mascule dispuse în inflorescenţe
spiciforme (formate dintr-un perigon din 3 tepale şi un androceu triadelf), iar florile
femele sunt dispuse în raceme. Prin păduri şi tufişuri. H, Eur. (Fig. 45)

3. Ricinus L.

R. communis L. – Ricin. Plantă erbacee anuală, monoică. Tulpini erecte verzi

sau roşietice. Frunzele mari, 5-7 palmat lobate. Inflorescenţe terminale, cu florile femele
roşcate la vârf şi cele mascule la bază. Seminţe marmorate. Fructul capsulă spinoasă.
Cultivată ca ornamentală sau pentru seminţele oleaginoase. T, Afr. trop. (Fig. 45)

Fig. 45- 1- Mercurialis perennis (1a- exemplar mascul, 1b- floare masculă, 1c- exemplar femel, 1d- floare
femelă); 2- Ricinus communis (după W. ROTHMALER, 1987 şi T. CHIFU et al., 2001)

Fam. Buxaceae
Plante sempervirente, lemnoase, cu frunze simple, coriacee.

Buxus L.

B. sempervirens L. – Merişor, Cimişir.

Arbust monoic, cu frunze ± eliptice, opuse,
persistente. Lujeri muchiaţi. Flori în glomerule
axilare, actinomorfe, unisexuate, tetramere. Fructul
capsulă. Cultivată ca ornamentală. Ph, Medit.

158
 Ord. Santalales
Fam. Loranthaceae
Arbuşti mici, semiparaziţi pe ramuri de diverşi arbori. Frunze simple, întregi,
opuse. Flori mici, actinomorfe, unisexuate sau bisexuate, pe tipul 4. Fructul bacă falsă.

1a. Frunze verzi-gălbui, pieloase, persistente. Inflorescenţa cimă dicazială

densă. Baca albă…….……………………………………………………….…1. Viscum
1b. Frunze verzi închis, căzătoare. Inflorescenţa spiciformă. Baca
galbenă……………………………………………………………………...2. Loranthus

1. Viscum L.

V. album L. – Vâsc. Tulpina scurtă, frunze opuse, alungit obovate, obtuze. Pe

arbori din mai multe genuri. Ph, Eur. (Fig. 46)

2. Loranthus Jacq.

L. europaeus Jacq. – Vâsc de stejar. Tulpini fragile, dicotomice, frunze

peţiolate, alungit obovate, opuse sau alterne. Semiparazită mai ales pe specii ale genului
Quercus. Ph, Eur. (Fig. 46)

Fig. 46- 1- Loranthus europaeus (1a- ramură cu frunze şi flori; 1b- ramură fructiferă); 2- Viscum album
(ramură floriferă; 2a- ramură fructiferă) (după T. CHIFU et al., 2001)

159
 Subcl. Dilleniidae
Ord. Dilleniales
Fam. Paeoniaceae
Plante erbacee cu rădăcini tuberizate. Frunze alterne, divizate, nestipelate. Flori
mari, solitare, bisexuate, actinomorfe, pe tipul 5. Periant dublu dialifil, androceu
polistemon, iar gineceul este super, apocarp. Fructe folicule semicărnoase.

Paeonia L. – Bujor

1a. Frunze inferioare cu mai mult de 40 de segmente liniare, mai înguste de 5

mm.
P. tenuifolia L. – Pajişti însorite. H (G), Pont.-Balc. (Fig. 47)
1b. Frunze inferioare cu mai puţin de 40 de segmente liniare, mai înguste de 5
mm……………………………………………………………………………………..2
2a. Frunze pe faţă netede, glabre.
P. officinalis L. – Perenă, cu frunze bipenat-sectate şi flori mari, roze sau roşii,
cu sepale şi petale libere, stamine numeroase şi 2-4 carpele libere. Fructul – polifoliculă
tomentoasă. Cultivată ca ornamentală. H (G), Medit. (Fig. 47)
2b. Frunze pe faţă, în lungul nervurilor principale, mărunt setulos scabre.
P. peregrina Mill. – Sporadică în pajişti şi margini de pădure. H (G), Balc.
(Fig. 47)

Fig. 47- 1- Paeonia tenuifolia

(1a- polifoliculă); 2- Paeonia
officinalis (2a- polifoliculă); 3-
Paeonia peregrina

Ord. Theales
Fam. Hypericaceae
Plante erbacee cu frunze simple, alterne sau opuse. Flori bisexuate,
actinomorfe, pe tipul 5. Androceul polimer, triadelf sau pentadelf. Gineceu sincarp,
super. Fructul capsulă.
160
 Hypericum L.

1a. Plante pubescente. Frunze fără glande negre pe margini.

H. hirsutum L. – Tufişuri şi margini de păduri. H, Euras. (Fig. 48)
1b. Plante glabre. Frunze cu glande negre pe margini. Sepale întregi, fără
glande nectarifere pe margini……………………………………………………………2
2a. Tulpină cilindrică, netedă sau cu 2 muchii longitudinale.
H. perforatum L. – Pojarniţă, Sunătoare. Perenă cu frunze ovate opuse, cu
pungi de uleiuri eterice. Flori galbene, dialifile, androceu din numeroase stamine,
triadelf. Gineceu tricarpelar; fructul – capsulă. Pajişti şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 48)
2b. Tulpina 4-muchiată sau 4- aripată………………………………………….3
3a. Tulpina 4- muchiată. Sepale ovat eliptice, obtuze.
H. maculatum Cr. – Pajişti şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 48)
3b. Tulpina cu 4 muchii îngust aripate. Sepale lanceolate, acute.
H. tetrapterum Fries – Pajişti şi tufişuri. H, Eur. (Fig. 48)

Fig. 48- 1- Hypericum hirsutum (1a- frunză, 1b- sepale, 1c- fragment de tulpină); 2- Hypericum perforatum
(2a- floare, 2b- fruct); 3- Hypericum maculatum; 4- Hypericum tetrapterum (4a- floare, 4b- fruct, 4c- frunze)
(1, 3, 4- după W. ROTHMALER, 1987)

161
 Ord. Violales
Fam. Violaceae
Plante erbacee cu frunze alterne, stipelate. Flori bisexuate, zigomorfe, solitare,
pe tipul 5. Sepale persistente, cu apendici la bază. Petale libere, cu petala inferioară
pintenată. Stamine 5, conectivele cu apendici apicali. Gineceu super. Fructul capsulă.

Viola L.

1a. Corola cu 4 petale orientate în sus, sau

cele 2 laterale mijlocii ± patente. Stigmat capitat sau
bilobat…………………………………………….…2

1b. Corola cu 2 petale orientate în sus, cele 2 laterale

mijlocii orientate oblic în jos sau cel mult orizontale…………….3

2a. Corola de lungimea caliciului sau mai scurtă. Flori de 1-1,5 cm. Frunze
tulpinale mijlocii alungit ovat-eliptice.
V. arvensis L. – Viorele de ogoare. Locuri cultivate şi pajişti. T, Cosm. (Fig.
49)
2b. Corola evident mai lungă decât caliciul. Segmentul terminal al stipelelor
evident mai mare decât cele laterale. Plante fără lăstari sterili.
V. tricolor L. – Trei fraţi pătaţi. Perenă, cu frunze obovate şi stipele mari,
divizate. Flori cu caliciul din 5 sepale libere, 5 petale libere diferit colorate, cu pinten
nectarifer, 5 stamine, ovar super tricarpelar cu stigmat uncinat. Fructul capsulă. Este
cleistogamă şi mirmecochoră. Pajişti şi locuri cultivate. T-Ht, Euras. (Fig. 49)
3a. Plante cu tulpini florifere foliate……………………………………………4
3b. Plante cu tulpini scapiforme, nefoliate, uneori cu stoloni………………….5
4a. Tulpina uniseriat păroasă, apare vara şi poartă flori cleistogame. Primăvara
se dezvoltă o rozetă de frunze bazale şi flori chasmogame. Stipele întregi.
V. mirabilis L. – Frecventă în păduri. H, Euras. (Fig. 49)
4b. Tulpinile nu sunt uniseriat păroase. Florile se află numai pe tulpinile
aeriene. Stipele îngust lanceolate, lung fimbriate. Limbul frunzelor ovat, cordat, de 2-4
cm lungime.
V. reichenbachiana Jord. – Colţunii popii. Frecventă în păduri. H, Euras.
(Fig. 49)
5a. Plante cu stoloni ce prezintă rădăcini adventive la noduri. Stipele ovate,
scurt fimbriate. Frunze subrotunde, obtuze.
V. odorata L. – Toporaşi. Tufişuri, margini de păduri şi păduri. H, Atl.-medit.
(Fig. 49)

162
 5b. Plante fără stoloni. Frunze cu baza puternic cordată, cu sinus profund, cu
limbul ovat. Stipele cu fimbrii rare, scurte. Flori neodorante.
V. hirta L. – Viorele nemirositoare. Tufişuri, păduri şi pajişti. H, Euras. (Fig.
49)

Fig. 49- 1- Viola arvensis (1a- stipelă, 1b- floare); 2- Viola tricolor (stg.- stigmat, st- stamine, nect.- nectarine;
2a- capsulă); 3- Viola mirabilis (3a- stipele); 4- Viola reichenbachiana (4a- frunză cu stipele); 5- Viola
odorata (5a- stipelă); 6- Viola hirta (6a- frunză cu stipele) (după W. ROTHMALER, 1987 şi D. MITITELU,
1983)

163
 Fam. Cistaceae
Subarbuşti pitici sau plante erbacee. Frunze
simple, întregi, alterne sau opuse, stipelate. Flori
galbene, solitare sau în cime, bisexuate, actinomorfe, pe
tipul 5. Stamine numeroase. Gineceu super. Fructul
capsulă.

Helianthemum Mill.

H. nummularium (L.) Mill. – Iarba osului.

Subarbust pitic, cu frunze stipelate, verzi pe ambele feţe,
late de 2-5 mm. Petale de 10-15 mm lungime. Pajişti şi
tufişuri. Ch, Eur.

Fam. Tamaricaceae
Plante lemnoase cu frunze simple, mici, scvamiforme, alterne, nestipelate,
glanduloase. Flori actinomorfe, bisexuate, pe tipul 4-5, grupate în raceme spiciforme.
Gineceu super. Fructul capsulă.

1a. Stamine 4–5 (rar mai multe), cu filamente libere şi egale. Stile
3……………………………………………………………………………….1. Tamarix
1b. Stamine 10, cu filamente inegale şi unite în ½ inferioară într-un tub ce
înconjură ovarul. Stile 1-2…………………………………………………...2. Myricaria

1. Tamarix L. – Cătina roşie

T. ramosissima Ledeb. – Arbust de 1-3 m. Flori 5-mere, cu corola persistentă

şi la fructificare. Pe aluviuni nisipoase în lungul râurilor. Ph, Euras.-Cont. (Fig. 50)

2. Myricaria Desv.

M. germanica (L.) Desv. –

Cătina mică. Sporadică pe aluviuni
nisipoase şi prundişuri în lungul
râurilor. Ph, Eur. (Fig. 50)

Fig. 50- 1- Tamarix ramosissima (1a- androceu

şi gineceu); 2- Myricaria germanica (2a-
frunze, 2b- floare, 2c- androceu şi gineceu, 2d-
fruct) (după W. ROTMALLER, 1987)
164
 Ord. Capparales
Fam. Brassicaceae (Cruciferae)
Plante erbacee anuale, bianuale şi perene, rar subarbuşti, cu rădăcini pivotante.
Frunze simple, întregi sau lobate, dar şi compuse, alterne, nestipelate. Flori bisexuate,
pe tipul 4. Androceu tetradinam. Gineceu super, bicarpelar, sincarp. Fructul silicvă sau
siliculă, uneori indehiscent.

1a. Fructele silicve (lungimea depăşeşte lăţimea de cel puţin 3 ori) ………….2
1b. Fructul siliculă (lungimea depăşeşte lăţimea de cel mult 3 ori) ………….12
2a. Silicva dehiscentă (1. Subfam. Brassicoideae) …...3

2b. Silicvă indehiscentă, transversal articulată, cu

2 sau mai multe articule şi cu rostru (2. Subfam.
Raphanoideae) ………………………………………. 11
3a. Plante glabre sau numai cu puţini peri simpli ……………………………. 4
3b. Plante cu peri ramificaţi, stelaţi sau în amestec, peri simpli
şi ramificaţi…………………………………………………………….10

4a. Valvele silicvei cu 3 – 7 nervuri ……….…..5

4b. Valvele silicvei cu o singură nervură mediană sau fără nervuri …………..7
5a. Flori albe. Valvele silicvei cu nervura mediană pronunţată
şi două laterale mai puţin pronunţate ………….…………....2. Alliaria

5b. Flori galbene …………………………………6

6a. Silicvă cu rostru evident, de peste 1 cm
lungime, comprimat ……………………………...5. Sinapis
6b. Silicvă fără rostru sau cu rostru foarte scurt, de până
la 3 – 4 mm lungime………………………. ………3. Sisymbrium

7a. Valvele cu nervura mediană slabă sau lipsă ……………………………….8

7b. Valvele cu nervura mediană evidentă ……………………………………..9
8a. Silicvă puternic comprimată,
valve plane …………………….…8. Dentaria

165
 8b. Silicvă slab comprimată, valve convexe ……..11. Rorippa

9a. Valvele silicvei necarenate. Sepale erecte, caliciul

fiind închis. Frunzele inferioare peţiolate şi penat-divizate.
Seminţe sferice …………………………………... 1. Brassica
9b. Valvele silicvei carenate. Seminţele nu sunt sferice.
Sepalele la înflorire ± patente …………... …………4. Barbarea

10a. Frunze de 2 – 3 ori penat–sectate. Stigmat capitat

……………………………………………………………...6. Descurainia

10b. Frunze întregi, cele tulpinale atenuate la bază.

Stilul scurt de cel mult ⅓ din lungimea silicvei ….. 7. Erysimum

11a. Fructul de 7 – 10 mm, cu două articule ± egale, cel superior

elipsoidal ………………………………………………………..10. Rapistrum

11b. Fruct mai mare de 1 cm, cu mai mult de 2

segmente, cu conţinut spongios şi de cca. 1 cm în
diametru. Frunzele inegal penat-divizate, cu segmentul
terminal foarte mare ……………………………………………………….. 9. Raphanus
12a. Siliculă dehiscentă .……………………………………………………...13
12b. Siliculă indehiscentă …………………………………………………….18
13a. Siliculă dehiscentă, latiseptă (cu septul de lăţimea siliculei) (3. Subfam.
Rorippoideae) ………………………………………………………………………….14
13b. Siliculă dehiscentă, angustiseptă (cu septul mai îngust decât lăţimea
siliculei) ……………………….....…………………………………………………….16
14a. Plante glabre sau cu peri simpli …………………………………………15
14b. Plante cu peri stelaţi, cu tulpini foliate
…………………………………………………….13. Alyssum

15a. Flori galbene. Plante robuste fără rozete de frunze bazale.

Valve convexe ……………………………………………... 11. Rorippa
15b. Flori purpuriu-violete, rar albe. Silicula mare, de
2-7 cm lungime, eliptică, foarte turtită, cu carpofor de peste 1
cm lungime ………………………………………..12 Lunaria
166
 16a. Valvele siliculei aripate sau evident carenate …………………………...17
16b. Valvele siliculei nearipate şi necarenate. Silicula triunghiular
obcordată. Frunze tulpinale sagitate, ± întregi……………………..14. Capsella

17a. Lojele siliculei monosperme ………………………………...16. Lepidium

17b. Lojele siliculei cu 2 – 10 seminţe ……………………………..15. Thlaspi
18a. Flori galbene. Silicula ovoidal asimetrică de 5-10 mm lungime, cu
protuberanţe neregulate. Frunzele tulpinale mijlocii peţiolate,
runcinate……………………………………………………………….19. Bunias

18b. Flori albe, silicula de altă formă ………...19

19a. Silicula angustiseptă, cordată, nearipată, cu
valve umflate. Frunze tulpinale eliptic-lanceolate, cu baza
cordat-sagitată …..…………………………..17. Cardaria

19b. Siliculă transversal articulată, cu articulul inferior de cca.

1 mm, steril, cel superior globulos şi ± reticulat. Frunze penat-
divizate……………………………………………………..18. Crambe

1. Subfam. Brassicoideae
1. Brassica L.

1a. Frunze tulpinale superioare sesile, cu baza rotunjită sau cordată,

amplexicaule, glabre, glauce. Plantă de cultură bianuală. Sepale erecte.
B. oleracea L. –
Varză. Bianuală, cu rădăcina
pivotantă, frunze ceroase şi
lirate (penat lobate, cu lobul
terminal mare). Florile galbene,
dispuse în raceme, au 4 sepale
libere, 4 petale libere
ungviculate, 6 stamine
tetradiname. Gineceu din 2
carpele unite, între care se
formează un perete fals,
membranos- septum; silicva cu
seminţe prinse de septum. T,
Atl.-medit.

167
 1b. Frunze tulpinale superioare peţiolate, îngustate la bază. Pedicelii fructiferi
de 3-4 mm, alipiţi de axa inflorescenţei. Silicve de 13-15 mm lungime. Frunze
inferioare penat-sectate cu segmentul terminal foarte mare.
B. nigra (L.) Koch. – Muştar negru. Frecventă în locuri umede. T, Eur.

2. Alliaria Scop.

A. petiolata (Bieb.) Cavara et Grande –

Usturoiţă. Erbacee cu frunze triunghiular ovate, cordate,
sinuat-dinţate. Frecventă în tufişuri şi păduri. H – HT,
Euras.

3. Sysimbrium L.

1a. Silicve de 10-15 mm lungime strâns alipite de axa inflorescenţei.

S. officinale (L.) Scop. – Brâncuţă. Ruderală. T – TH, Euras.
1b. Silicve mai lungi de 15 mm, nealipite de axul inflorescenţei .…………….2
2a. Pediceli fructiferi aproape tot atât de groşi cât silicve. Frunze superioare
penat-sectate, cu segmente late, ondulat-dinţate. Sepale erecte la înflorire.
S. orientale Torn. – Prin culturi şi pajişti. T, TH, Pont. – Medit.
2b. Pediceli fructiferi mult mai subţiri decât silicva. Frunze superioare
peţiolate, penat-divizate. Plante cu peri rigizi.
S. loeselii Jusl. – Voinicică. Ruderală. T – HT, Euras. cont.

4. Barbarea R. Br. – Cruşăţea

B. vulgaris R. Br. - Frunze bazale penat – sectate, cu segmentul terminal ovat

– subrotund, cu baza ± cordată. Silicve erecte – patente. Stil de 2,5 – 3 mm. Ht-H,
Euras. (Fig. 51)

5. Sinapis L. – Muştar

S. arvensis L. – Muştar sălbatec, Muştar de câmp. Frunze superioare sesile,

aproape întregi, sau numai lobate. Rostru cât ⅓ din lungimea silicvei cilindro-conic, sau
foarte slab comprimat. Ruderală şi segetală. T, Euras. (Fig. 51)
168
 6. Descurainia Webb. et Berth.

D. sophia (L.) Webb. – Voinicică. Ruderală şi segetală. T, Ht, Euras.

Fig. 51- 1- Barbarea vulgaris (1a- frunză bazală, 1b- frunză tulpinală, 1c- floare, 1d- silicvă); 2- Sinapis
arvensis (2a- frunză bazală, 2b- frunză tulpinală, 2c- floare, 2d- silicvă); 3- Descurainia sophia (3a- frunză,
3b- floare, 3c- silicvă) (după W. ROTHMALER, 1987)

7. Erysimum L.

1a. Perii frunzelor bifurcaţi, fixaţi la mijloc ca acul busolei …………………..2

1b. Perii frunzelor 3 – 4 furcaţi, mai rar se află şi peri bifurcaţi ………………3
2a. Plantă anuală, cu petale de 6 – 10 mm. Stil de 2 – 5 mm.
E. repandum Höjer – Bărbuşoară. Ruderală şi segetală. T, Euras. cont. (Fig.
52)
2b. Plantă bianuală - perenă. Petale de 10 – 14 mm. Stil de până la 2 mm.
E. diffusum Ehrh. – Pajişti însorite. HT – H, Euras. cont. (Fig. 52)
3a. Frunze uscate la înflorire. Petale de 14 – 18 mm lungime şi de 4,5 – 6,5
mm lăţime. Silicva de 2 – 7 mm lungime.
E. odoratum Ehrh. – Pajişti şi tufişuri. Ht, Pont. (Fig. 52)
3b. Frunze bazale persistente în timpul înfloririi. Petale de 18-25 mm lungime
şi 5-9 mm lăţime. Silicve de 6-11 mm lungime.
E. witmannii Zaw. – Mixandre sălbatice. Stâncării însorite. HT, End. Carp.
(Fig. 52)

8. Dentaria L.

1a. Tulpină floriferă fără frunze în partea inferioară, numai cu un verticil de

frunze sub inflorescenţă …………………………………………………………………2

169
 1b. Tulpină foliată, cu frunze alterne. În axila frunzelor se află câte un bulbil
brun-roşcat. Plantă cu rizom cărnos, orizontal, cu catafile cărnoase, triunghiulare. Petale
de 12-16 mm lungime, roz - violete sau alburii.
D. bulbifera L. – Colţişor. Frecventă în păduri. G, Eur. centr. (Fig. 52)
2a. Frunze penat-sectate, în număr de 3, dispuse în verticil, cu 2-3 perechi de
foliole. Petale purpuriu-violete.
D. quinquefolia Bieb. – Colţişor. Rară în păduri. G, Pont. (Fig. 52)
2b. Frunze trifoliate, cu foliole lanceolate. Petale purpuriu-violete.
D. glandulosa W. et K. – Breabăn. Frecventă în păduri. G, End. Carp. (Fig.
52)

Fig. 52- 1- Erysimum repandum (1a- tipuri de peri); 2- Erysimum diffusum; 3- Erysimum odoratum (3a-
frunză); 4- Erysimum witmannii; 5- Dentaria bulbifera (5a- floare, 5b- silicvă); 6- Dentaria quinquefolia; 7-
Dentaria glandulosa (după FLORA R. P. R. şi I. SÂRBU et al., 2001)

170
 2. Subfam. Raphanoideae
9. Raphanus L. – Ridiche

1a. Silicvă lomentiformă (gâtuită între seminţe) de 3-8 mm în diametru.

R. raphanistrum L. – Ridiche sălbatică. Ruderală şi segetală. T, Medit. (Fig.
53)
1b. Silicva nu este lomentiformă, de 8 – 15 mm în diametru.
R. sativus L. – Ridiche cultivată. Bianuală, cultivată ca alimentară pentru
coletul tuberizat şi comestibil care apare în primul an. În al doilea an se formează
tulpina floriferă cu frunze lirate, aspre şi flori albe sau violacee, în raceme. Fructul
silicvă indehiscentă. T-Ht, Atl.-medit. (Fig. 53)

10. Rapistrum Cr.

R. perenne (L.) All. – Ciurlan alb. Frunze tulpinale penat-fidate până la penat-
sectate. Petale de 5-6 mm lungime. Fructul glabru, cu rostrul mult mai scurt decât
articulul superior. Medit. Pajişti şi locuri ruderale. Ht – H, Pont. (Fig. 53)

Fig. 53- 1- Raphanus raphanistrum

(1a- frunze, 1b- floare şi petală, 1c-
fruct); 2- Raphanus sativus (2a-
colet tuberizat); 3- Rapistrum
perenne (3a- frunză, 3b- floare, 3c-
fruct) (după W. ROTHMALER,
1987 şi D. MITITELU, 1983)

171
 3. Subfam. Rorippoideae
11. Rorippa Scop.

1a. Frunze nedivizate, serat-dinţate, evident auriculate. Siliculă sferică.

R. austriaca (Cr.) Bess. – Gălbinea. Pajişti umede. H, Pont. (Fig. 54)
1b. Frunze penat-divizate, cele tulpinale neauriculate. Silicula de 6 – 18 mm
lungime şi cca 1 mm lăţime.
R. sylvestris (L.) Bess. – Boghiţă. Pajişti umede. (Fig. 54)
a) ssp. sylvestris: segmentele frunzelor dinţate sau lobate, iar silicva de
8-18 mm. H, Euras.
b) ssp. kerneri (Menyh.) Soó: segmentele frunzelor întregi. Silicva de 6-
9 mm. H, Pont.

Fig. 54- 1- Rorippa austriaca (1a- frunză bazală, 1b- floare, 1c- fruct); 2- Rorippa sylvestris ssp. sylvestris
(frunză); 3- Rorippa sylvestris ssp. kerneri (frunze); 4- Lunaria annua (4a- frunză bazală, 4b- floare, 4c-
fruct); 5- Lunaria rediviva (5a- fructe) (după FLORA R. P. R. şi W. ROTMALLER, 1987)

172
 12. Lunaria L.

1a. Plantă bianuală, cu frunze superioare ± sesile. Carpofor de până la 18 mm.

L. annua L. – Pana zburătorului. Rară la margini de păduri şi cultivată ca
ornamentală. T – HT, Medit. (Fig. 54)
1b. Plantă perenă, cu frunze superioare peţiolate. Carpofor de 25 – 40 mm.
L. rediviva L. – Lopăţea. Sporadică prin tufişuri. H, Eur. (Fig. 54)

13. Alyssum L.

1a. Plante anuale şi bianuale, fără rozetă de frunze bazale şi fără lăstari sterili
foliaţi …………………………………………………………………………………….2
1b. Plante perene (rar bianuale) cu lăstari sterili foliaţi sau cel puţin cu rozetă
de frunze bazale. Inflorescenţa este un racem compus. Tulpină erectă ± rigidă, cu frunze
mici, concolore, cele tulpinale caduce după înflorire. Frunzele lăstarilor sterili cu limb
obovat. Silicula de 3-3,5 mm lungime şi de 2-2,5 mm lăţime, dispers păroasă, încât se
observă epiderma fructului. Plantă de nisipuri litorale.
A. borzeanum Nyar. – Rară. Ch, Pont.
2a. Sepale persistente. Filamentele staminelor fără apendici. Silicula matură
păroasă.
A. alyssoides (L.) Nath. –
Ciucuşoară. Frecventă în pajişti şi
ruderală. T – HT, Eur. cont.
2b. Sepale căzătoare. Perii
stelaţi de 0,2-0,3 mm în diametru.
Siliculă matură glabră.
A. desertorum Stapf. –
Bărbişoară. Locuri nisipoase. T,
Euras. cont.

Fig. 55- 1-Alyssum borzaeanum (1a- peri, 1b-

siliculă şi secţiunea ei transversală); 2-
Alyssum alyssoides (2a- ramură fructiferă,
2b- fruct); 3- Alyssum desertorum (3a- fruct)
(după FLORA R. P. R.)

173
 4. Subfam. Thlaspioideae
14. Capsella Medic.

C. bursa-pastoris (L.) Medic. – Traista ciobanului. Erbacee anuală până la

bianuală. Flori albe cu petale de 2-3 mm, de cca 2 ori mai lungi decât sepalele verzi.
Fruct uşor emarginat, cu marginile laterale drepte sau convexe. Ruderală şi segetală. T –
HT, Cosm. (Fig. 56)

15. Thlaspi L. – Punguliţă

1a. Plante glauce, fără miros de usturoi. Silicula lat-obcordată, de cca 5 mm

lungime. Sămânţa aproape netedă.
T. perfoliatum L. – Frecventă în pajişti şi ruderală. T, HT, Euras. (Fig. 56)
1b. Plante cu miros de usturoi. Silicula de 7-15 mm lungime, lat aripată.
Tegumentul seminal alveolat sau concentric striat.
T. arvenseL. – Segetală şi ruderală. T, HT, Euras. (Fig. 56)

Fig. 56- 1- Capsella bursa-pastoris (1a- frunze bazale, 1b- frunze tulpinale, 1c- floare, 1d- siliculă); 2- Thlaspi
perfoliatum (2a- frunze bazale, 2b- frunze tulpinale, 2c- floare, 2d- siliculă); 3- Thlaspi arvense (3a- frunză,
3b- floare, 3c- siliculă) (după W. ROTHMALER, 1987)

16. Lepidium L.

1a. Frunzele superioare ale tulpinii cu baza cordat-sagitată, amplexicaulă,

sinuat-dinţate. Flori albe. Plantă dens-păroasă.
L. campestre L. – Hreniţă. Frecventă în pajişti şi culturi. T-HT, Eur. (Fig. 57)
1b. Frunzele superioare ale tulpinii cu baza îngustată sau scurt peţiolate, liniare
sau liniar-lanceolate, cele inferioare penat-sectate sau bipenat-sectate. Petale mai scurte
decât sepalele sau lipsesc. Silicula de 1,5 – 2 mm lăţime, lat eliptică până la
suborbiculară.
174
 L. ruderale L. – Păducherniţă. Frecventă în pajişti, ruderală. T-HT, Euras.
(Fig. 57)

Fig. 57- 1-Lepidium ruderale (1a- siliculă);

2- Lepidium campestre (2a- siliculă) (după
FLORA R. P. R.)

5. Subfam. Crambeoideae
17. Cardaria Sesv.

C. draba (L.) Desv. (syn: Lepidium draba L.) – Urda vacii. Ruderală perenă,
cu frunze lanceolate, sesile, şi flori albe în corimbe. Fructul o siliculă ovoidă. H, Euras.
medit. (Fig. 58)

18. Crambe L.

1a. Frunze inferioare 2-3 palmat divizate, păroase. Petale de 5-6 mm.
Segmentul superior al fructului 4 muchiat, globulos, de 4-5 mm.
C. tatarica Sebeok. – Târtan. Frecventă în pajişti abrupte. H, Pont.-pan. (Fig.
58)
1b. Frunze inferioare sinuat-dentate până la penat-fidate. Plantă glabră glaucă.
Petale de cca. 8 mm lungime. Segmentul superior al fructului globulos, de 7-8 mm,
nemuchiat
C. maritima L. – Varză de mare. Nisipuri litorale. H, Atl. (Fig. 58)

175
 19. Bunias L.

B. orientalis L. – Brăbui. Pajişti şi livezi. HT-H, Euras. cont. (Fig. 58)

Fig. 58- 1- Cardaria draba (1a- floare, 1b- siliculă); 2- Crambe tatarica- ramură floriferă şi frunză bazală (2a-
fruct); 3- Crambe maritima- ramură floriferă şi frunză bazală (3a- fruct); 4- Bunias orientalis (4a- floare, 4b-
fruct) (după FLORA R. P. R. şi W. ROTHMALER, 1987)

176
 Ord. Salicales
Fam. Salicaceae
Arbori şi arbuşti monoici sau dioici, cu frunze simple, alterne, stipelate. Florile
unisexuate, nude, situate la baza unei bractee, sunt grupate în amenţi şi apar înainte sau
odată cu înfrunzirea. Androceu din 2- numeroase stamine. Gineceu bicarpelar, super.
Fructul capsulă. Seminţe cu peri lungi.

1a. Muguri cu un singur solz. Amenţi de

obicei erecţi. Bractee întregi. Flori entomofile, cu
1-2 glande nectarifere….………………..1. Salix

1b. Muguri cu cel puţin 3 solzi. Amenţi

penduli. Bractee divizate. Flori anemofile, cu un disc
cupuliform la bază………………………..2. Populus

1. Salix L. – Răchită, Salcie

1a. Frunze mature glabre pe faţa inferioară sau slab şi dispers pubescente……2
1b. Frunze mature evident pubescente sau tomentoase………………………...6
2a. Frunze concolore, verzi pe ambele feţe. Plante erecte, cu frunze mai lungi
de 4 cm, peţiolii cu glande ….…………………………………………………………...3
2b. Frunze discolore, pe faţa inferioară albăstrui sau alburii, glaucescente,
liniare, liniar-lanceolate sau oblong-lanceolate (lungimea depăşeşte lăţimea de cel puţin
4 ori), serate sau serat-dinţate …………………………………………………………...4
3a. Frunze ± eliptice, de 2-4 ori mai lungi decât late, foarte lucitoare pe faţă.
Stipele mici, caduce. Peţiol cu 1-3 perechi de glande. Stamine 5. Floarea femelă cu 2
glande. Gineceu glabru.
S. pentandra L. – Zăvoaie şi tufişuri, pe malul apelor. Ph, Euras. (Fig. 59)
3b. Frunze oblong-lanceolate, de 3,5-7,5 ori mai lungi decât late, puţin
lucitoare pe faţă. Stipele mari, persistente. Petale cu 1-3 glande. Stamine 3. Florile
femele cu o glandă. Gineceu glabru.
S. triandra L. – Lunci, zăvoaie, pe malul apelor. Ph, Euras. (Fig. 59)

177
 4a. Frunze dispers sericeu păroase pe faţa inferioară, treptat îngustate la bază.
Lăstarii la început păroşi, nu sunt fragili. Florile mascule cu 2 stamine şi 2 glande.
Florile femele cu o glandă. Gineceu glabru, scurt pedicelat.
S. alba L. – Arbust
higrofil şi entomogam, cu
frunze lanceolate şi stipele
caduce. Amenţii erecţi, dioici.
Floare masculă dintr-o stamină
şi o bracteolă şi două stamine
cu nectarine la bază. Florile
femele dintr-o bracteolă, două
nectarine şi un gineceu
bicarpelar, super. Capsula cu
seminţe păroase. Prin zăvoaie,
lunci, malul apelor. Ph, Euras.

4b. Frunze complet glabre ……………………. ………………………………5

5a. Peţiolii fără glande. Frunze oblanceolate. Lăstari şi ramuritinere glabru-
roşiatice. Stamine 2 concrescute, formând aparent o stamină. Toate florile cu câte o
glandă. Gineceu păros.
S. purpurea L. – Răchită roşie. Prundişuri, zăvoaie, lunci, malul apelor.
Cultivată în răchitării. Ph, Euras. (Fig. 59)
5b. Peţioli fără glande. Stamine 2, cu filamente libere. Lăstarii fragili se rup
uşor de pe ramuri. Frunze tinere glabre. Florile mascule şi femele cu 2 glande.
S. fragilis L. – Răchită. Lunci, zăvoaie, malul apelor. Ph, Euras. (Fig. 59)
6a. Frunze eliptice, obovate, eliptic-lanceolate sau obovat-lanceolate………...7
6b. Frunze liniare, de 8-15 cm lungime şi 0,5-2 cm lăţime, alb cenuşiu păroase
pe faţa inferioară şi lucitoare. Stamine 2, cu filamente libere. Gineceu sesil, păros.
S. viminalis L. – Mlaje. Zăvoaie, malul apelor. Cultivată în răchitării. Ph,
Euras. (Fig. 59)
7a. Lăstarii şi ramurile de 2 ani cenuşiu tomentoase. Frunze obovat lanceolate,
de 5-10 cm lungime.
S. cinerea L. – Zălog. Lunci, zăvoaie, locuri mlăştinoase. Ph, Euras. (Fig. 59)
7b. Lăstari păroşi la început, apoi devin glabri. Frunze eliptice, de 4-8 cm
lungime. Peţiolii de 1-2 cm.
S. caprea L. – Salcie căprească, Iovă. Tufişuri, rarişti, margini de păduri. Ph,
Euras. (Fig. 59)
178
 Fig. 59- 1- Salix pentandra (1a- frunză, 1b- floare ♂, 1c- floare ♀); 2- Salix triandra (2a- frunză, 2b- floare
♀, 2c- floare ♂); 3- Salix purpurea (3a- frunză, 3b- floare ♂, 3c- floare ♀); 4- Salix fragilis (4a- floare ♂, 4b-
floare ♀, 4c- frunză); 5- Salix viminalis (5a- floare ♂, 5b- floare ♀, 5c- frunză); 6- Salix cinerea (6a- floare ♂,
6b- floare ♀, 6c- frunză); 7- Salix caprea (7a- floare ♂, 7b- floare ♀, 7c- frunză) (după W. ROTHMALER,
1987)

2. Populus L. – Plop

1a. Bractee lung şi dens ciliate, persistente la înflorire………………………...2

179
 1b. Bractee glabre, cad la înflorire. Frunze rombic ovate, cu margini fără cili şi
fără glande la baza limbului. Lăstari cilindrici, nemuchiaţi. Frunzele tinere verzi.
P. nigra L. – Plop negru. Zăvoaie şi lunci. Ph, Euras. (Fig. 60)
2a. Muguri glabri, slab vâscoşi. Frunze mature glabre sau cel mult slab
pubescente. Bractee adânc laciniate. Stigmate 2, purpuriu-roşietice. Stamine 5-12.
P. tremula L. – Plop tremurător. Arbore anemogam, cu amenţi penduli şi
frunze subrotunde, având peţiolul lăţit. Florile unisexuate, cu perigon redus, fără
nectarine, au bracteele divizate şi păroase. Apar înainte de înfrunzire. Florile mascule
pot avea 4 - 30 de stamine. Păduri, tufişuri, margini de păduri. Ph, Euras. (Fig. 60)
2b. Muguri păroşi. Frunze mature tomentoase pe dos. Bractee dinţate sau slab
laciniate. Stigmate verzi-gălbui………………………………………………………….3
3a. Frunze de pe lăstarii lungi palmat lobate, alb tomentoase pe faţa inferioară.
Bractee dinţate.
P. alba L. – Plop alb. Zăvoaie şi lunci. Ph, Euras. (Fig. 60)
3b. Frunze de pe lăstarii lungi neregulat serat dinţate, până la slab lobate,
cenuşiu tomentoase pe faţa inferioară. Bractee laciniate.
P. canescens (Ait.) Sm. – Plop cenuşiu. Zăvoaie şi lunci. Ph, Eur.

Fig. 60- 1- Populus nigra (1a- floare ♂, 1b- floare ♀, 1c- frunză); 2- Populus tremula (2a- ament ♂, 2b- floare
♂, 2c- ament ♀, 2d- sământă); 3- Populus alba (3a- frunză, 3b- floare ♂, 3c- floare ♀) (după W.
ROTHMALER, 1987 şi D. MITITELU, 1983)

180
 Ord. Cucurbitales
Fam. Cucurbitaceae
Plante erbacee monoice sau dioice, târâtoare sau agăţătoare prin cârcei. Frunze
simple, alterne, întregi sau lobate. Flori actinomorfe, unisexuate, pe tipul 5, gamofile.
Fruct baciform (peponidă sau melonidă) sau bacă.

1a. Plante fără cârcei. Fruct dehiscent, exploziv…1. Ecbalium

1b. Plante cu cârcei. Fruct indehiscent………………………………………....2

2a. Cârcei simpli, neramificaţi. Frunze palmat lobate. Plante cu
rădăcini tuberizate. Petale alburii sau gălbui verzi. Fruct globulos, mic, de 6-
10 mm diametru…………………………………………………...2. Bryonia

2b. Cârcei ramificaţi. Frunze palmat fidate. Flori mici, pe tipul 6,

cele femele solitare, axilare. Fructul hispid…………………..3. Echinocystis

1. Ecbalium A. Rich.

E. elaterium (L.) A. Rich. –

Plesnitoare. Rară pe nisipuri marine. T-H, Medit.

2. Bryonia L.

1a. Plantă monoică. Stigmat negru. Bace negre.

B. alba L. – Mutătoare. Tufişuri şi garduri. H, Euras. cont. (Fig. 61)
1b. Plantă dioică. Stigmat papilos păros. Bace roşii.
B. dioica Jacq. – Tufişuri şi garduri, rară. H, Eur. centr. (Fig. 61)

181
 3. Echinocystis Torr. et A. Gray

E. lobata (Michx.) Torr. et A. Gray – Bostănaş spinos. Zăvoaie, tufişuri. T,

Adv. (Fig. 61)

Cucurbita pepo L.

Plantă cultivată pentru fructele şi seminţele oleaginoase. Repentă, aspru

păroasă, cu tulpini fistuloase şi frunze cordate. Flori galbene, campanulate, gamosepale
şi gamopetale, unisexuate. Plante monoice. Floare masculă cu 5 stamine ale căror antere
sunt concrescute, şi un rudiment de gineceu avortat. Floare femelă cu ovar infer
tricarpelar şi trei lobi stigmatici, cu rudimente de stamine. Fructul o peponidă
concrescută cu cupa receptaculului. T, Am. centr. (Fig. 61)

Fig. 61- 1- Bryonia alba (1a- floare ♀, 1b- floare ♂, 1c- fructe); 2- Bryonia dioica (2a- fructe); 3-
Echinocystis lobata (3a- floare ♂, 3b- floare ♀, 3c- fruct); 4- Cucurbita pepo (după W. ROTHMALER, 1987
şi D. MITITELU, 1983)

182
 Ord. Malvales
Fam. Tiliaceae
Arbori cu frunze simple, întregi, stipelate, alterne. Flori mirositoare, alb-gălbui,
grupate în cime. Pedunculul inflorescenţei concreşte cu o bractee membranoasă,
alungită. Florile sunt bisexuate, actinomorfe, pentamere, dialifile. Androceul din
numeroase stamine grupate în 5-10 fascicule. Gineceu super. Fructul nucă sau capsulă.

Fig. 62- 1- Tilia tomentosa (1a- frunză, 1b- inflorescenţă, 1c- floare secţionată longitudinal, 1d- fruct); 2- Tilia
platyphyllos (2a- frunză, 2b- inflorescenţă, 2c- fruct); 3- Tilia cordata (3a- frunză, 3b- inflorescenţă, 3c- fruct)
(după D. MITITELU, 1983 şi W. ROTHAMLER, 1987)

Tilia L. – Tei

1a. Lăstari şi frunze pe faţa inferioară alb tomentoase, cu peri stelaţi.

Staminodii prezente.
T. tomentosa Moench. – Tei argintiu. Frunze alterne cordate, tomentoase pe
faţa inferioară, flori galbene dispuse în cime concrescute cu o bractee membranoasă.
Caliciul din 5 sepale libere nectarifere, corola din 5 petale libere, androceu din 10-15
stamine concrescute în mănunchiuri, ovar super din 5 carpele unite, fruct – nuculă. Flori
melifere şi medicinale. Păduri şi cultivat ca ornamental. Ph, Balc.-pan. (Fig. 62)
1b. Lăstari şi frunze pe dos glabre sau cu peri simpli. Staminodii absente.
Frunze cu baza ± cordată, cu dinţii terminaţi într-un mucron scurt……………………...2

183
 2a. Frunze pe faţa inferioară verzi- albicioase sau cenuşii, cu nervuri terţiare
proeminente şi cu smocuri de perişori albicioşi. Fruct evident costat, de 8-10 mm.
T. platyphyllos Scop. – Tei cu frunza mare. Păduri şi cultivat ca ornamental.
Ph, Eur. centr. (Fig. 62)
2b. Frunze pe dos verzi-albăstrui, cu smocuri de peri brun-ruginii. Fruct neted
sau slab costat.
T. cordata Mill. – Tei pucios. Păduri şi cultivat ca ornamental. Ph, Eur. (Fig.
62)

Fam. Malvaceae
Plante ierboase sau lemnoase, cu frunze simple, alterne, stipelate. Flori
actinomorfe, bisexuate, pentamere, solitare sau dispuse în cime. Caliciul gamosepal este
dublat de calicul, iar corola este dialipetală. Androceul din numeroase stamine cu
filamente unite într-un tub columnar în jurul stilului. Gineceu super, sincarp. Fruct
uscat, capsulă care se desface în mai multe mericarpii.

1a. Caliculul format din 3 bracteole……………………………………………2

1b. Caliculul format din mai mult de 3 bracteole………………………………3
2a. Bracteolele caliculului libere………………...1. Malva

2b. Bracteolele caliculului unite la

bază……………………………………..2. Lavathera

3a. Calicul cu 6-9 bracteole, unite la bază……..3. Althaea

3b. Calicul format din 6-13 bracteole liniare,

libere……………………………………………………4. Hibiscus

1. Malva L.

1a. Petale de 9-30 mm, de 2-6 ori mai lungi decât sepalele……………………2
1b. Petale de cca 4 mm lungime, ± egale cu caliciul.
M. pusilla Sm. – Nalbă mică. Ruderală. T, Euras. (Fig. 63)
2a. Petale de 9-13 mm, depăşesc sepalele de 2-3 ori. Tulpini târâtoare sau
ascendente.
M. neglecta Wallr. – Caşul popii. Ruderală. T, Euras. (Fig. 63)
184
 2b. Petale de 15-30mm, de 3-6 ori mai lungi decât sepalele. Tulpina de obicei
erectă.
M. sylvestris L. – Nalbă. Ruderală perenă, cu frunze lobate, flori roze
fasciculate, cu calicul. Caliciu din 5 sepale unite, corola din 5 petale libere, androceu
din numeroase stamine cu filamente unite într-un tub prin care trec stilele. Gineceu din
numeroase carpele care se desfac la maturitate într-o poliachenă apocarpoidă. Margini
de păduri, tufişuri, ruderală. HT- H, Euras. (Fig. 63)

Fig. 63- 1- Malva pusilla (1a- frunză, 1b- floare, 1c- mericarp); 2- Malva neglecta (2a- frunză, 2b- floare, 2c-
mericarp); 3- Malva sylvestris (3a- frunză, 3b- floare, 3c- caliciu şi calicul, 3d- floare secţionată longitudinal)
(după W. ROTHAMLER, 1987 şi GH. MIHAI, 1976)

2. Lavathera L.

L. thuringiaca L. – Nalbă, Salvie albă. Plantă perenă, cu tulpina tomentoasă şi

flori cu petale slab emarginate. Pajişti, tufişuri, ruderală. H, Euras. cont. (Fig. 64)

185
 3. Althaea L.

1a. Sepale erecte la fructificaţie. Fructe glabre. Plante cu peri stelaţi şi antere
roşietice.
A. cannabina L. – Pajişti şi tufişuri. H, Pont. medit. (Fig. 64)
1b. Sepale curbate peste fruct. Fruct stelat pubescent. Plante cu peri stelaţi şi
antere roşietice.
A. officinalis L. – Nalbă mare. Zăvoaie şi lunci. H, Euras. cont. (Fig. 64)

4. Hibiscus L.

H. trionum L. – Zămoşiţă. Caliculul format din 10-13 bracteole liniare.

Caliciul persistent, acrescent, membranos şi veziculos. Segetală şi ruderală. T, Euras.
(Fig. 64)

Fig. 64- 1- Lavathera

thuringiaca (1a- frunză
bazală, 1b- frunze
superioare, 1c- floare, 1d-
caliciu şi calicul); 2-
Althaea cannabina (2a-
frunză, 2b- caliciu şi
calicul, 2c- petală şi
androceu); 3- Althaea
officinalis (3a- frunze
bazale, 3b- frunză
superioară, 3c- floare cu
calicu şi calicul); 4-
Hibiscus trionum (4a-
frunză bazală, 4b- frunză
superioară, 4c- floare; 4d-
caliciu şi calicul (dup W.
ROTHMALER, 1987 şi
V. CIOCÂRLAN, 2000)

186
 Ord. Ericales
Fam. Ericaceae
Arbuşti mici, cu frunze simple, întregi, nestipelate, adesea persistente. Flori
penta sau tetramere, gamopetale, actinomorfe sau zigomorfe. Gineceu super sau infer,
sincarp. Fruct bacă, drupă, capsulă.

1a. Gineceu infer. Fruct bacă (1. Subfam.

Vaccinioideae)……………………………………..1. Vaccinium

1b. Gineceu super. Fruct capsulă sau drupă……………………………………2

2a. Flori tetramere cu corola persistentă. Antere cu sau fără apendici (2.
Subfam. Ericoideae)…………………………………………………...2. Bruckenthalia
2b. Flori pentamere…………………………………………………..3
3a. Antere fără apendici la vârf. Fruct capsulă (3. Subfam.
Rhododendroideae)………………………………………….3. Rhododendron

3b. Antere cu apendici la vârf. Fruct bacă sau capsulă (4. Subfam.
Arbutoideae)…………………………………………………4. Andromeda

1. Vaccinium L. – Afin

1a. Frunze persistente, cu margini întregi, revolute. Filamente păroase. Antere

fără apendici. Bacă roşie.
V. vitis-idaea L. – Merişor. Tufişuri şi păduri. Ch, Circ. (Fig. 65)
1b. Frunze căzătoare. Ramuri muchiate. Frunze cu margini serate. Corola
verzuie, nuanţată roz palid. Bacă neagră.
V. myrtillus L. – Afin. Subarbust, cu frunze ovate, caduce. Flori urceolate,
albe-roz, pentamere, gamo, cu gineceu infer şi fructul o bacă neagră – comestibil.
Păduri, tufişuri, pajişti. Ch, Circ. (Fig. 65)

2. Bruckenthalia Rchb.

B. spiculifolia (Salisb.) Rchb. – Coacăză. Frunze liniare, de 1-2 cm lungime şi

5-11 mm lăţime. Flori zigomorfe, mari de cca 15 mm. Stamine 10. Pajişti şi tufişuri
alpine şi subalpine. Ph, Carp-balc. (Fig. 65)

187
 3. Andromeda L.

A. polifolia L. – Ruginare. Frunze alterne discolore, pe faţă verzi lucitoare, pe

dos verzi albăstrui, revolute. Stamine 10. Fruct capsulă. Mlaştini şi turbării. Ch, Circ.
(Fig. 65)

Fig. 65- 1- Vaccinium vitis-idaea (1a- floare); 2- Vaccinium myrtillus (2a- floare în secţiune longitudinală, 2b-
anteră, 2c- fruct); 3- Bruckenthalia spiculifolia; 4- Rhododendron myrtifolium (4a- fruct); 5- Andromeda
polifolia (5a- frunze, 5b- floare în secţiune longitudinală) (după W. ROTHMALER, 1987, I. SÂRBU et al.,
2001, V. CIOCÂRLAN, 2000)
188
 Ord. Primulales
Fam. Primulaceae
Plante erbacee, cu frunze simple, întregi sau lobate, nestipelate. Flori
bisexuate, actinomorfe, gamofile, pentamere (rar 4-7-mere), heterostile. Gineceu super.
Fruct capsulă sau pixidă.

1a. Tulpină scapiformă. Frunzele dispuse în rozetă bazală ……………………2

1b. Tulpină foliată ………………………………………………….………….3
2a. Frunze cordate, întregi sau slab sinuat-cuneate.
Corola albastră-violacee, fimbriată….…………...2. Soldanella

2b. Frunze alungite. Flori mari, de peste 15 mm

diametru. Tubul corolei mai lung decât limbul, cilindric, spre
vârf ± dinţat ……………………………………...1. Primula

3a. Corola galbenă. Fructul capsulă valvicidă. ………..3. Lysimachia

3b. Corola roşie sau albastră. Fructul pixidă ...4. Anagallis

1. Primula L.

1a. Scapul lipseşte. Flori solitare, cu pediceli lungi de până la 20 cm, care
pleacă din mijlocul rozetei.
P. vulgaris Huds. – Griciorei. Pajişti, tufişuri, margini de pădure. H, Submedit.
(Fig. 66)
1b. Scapul prezent. Inflorescenţă multifloră …………………………. ………2
2a. Caliciul larg campanulat până la infundibuliform, cu dinţii triunghiulari,
ovaţi, acuţi. Corola galbenă, cu limb concav. Capsula ovoidă, mai scurtă decât caliciul.
P. veris L. (syn.: P. officinalis (L.) Hill.) – Ciuboţica cucului. Perenă, ruderală,
vernală, cu frunze rozulare obovate şi tulpina un scap cu flori galbene umbelate. Florile
gamo, sunt heterostile şi nectarifere. Fructul capsulă. Medicinală şi meliferă. Margini de
pădure, pajişti. H, Euras. (Fig. 66)
189
 2b. Caliciul îngust, ± cilindric, cu dinţi lanceolaţi, acuminată. Corola sulfurie,
cu limbul plan. Capsula cilindro-conică, egală sau mai lungă decât caliciul. Frunzele
cenuşiu-tomentoase.
P. elatior (L.) Hill. ssp. leucophylla (Pax) H. Harrison. – Pajişti însorite. H,
End. Carp. (Fig. 66)

Fig. 66- 1- Primula veris (1a- floare longistilă, 1b- floare brevistilă, 1c- capsulă); 2- Primula vulgaris (2a-
floare); 3- Primula elatior ssp. leucophylla (după T. CHIFU et al., 2001, W. ROTHMALER, 1987)

Subcl. Caryophyllidae
Ord. Caryophyllales
Fam. Cactaceae
Plante în majoritate suculente, cu tulpini verzi, cilindrice, muchiate, turtite,
erecte, repente etc. Frunze rudimentare sau transformate în spini. Flori solitare,
bisexuate, sesile, actinomorfe sau zigomorfe, cu periant simplu sau dublu. Gineceu
inferior. Fruct bacă.

Opuntia vulgaris Tenore – Limba soacrei. Plantă din

deşerturile americane, cu tulpina suculentă şi frunze reduse la spini.
Filocladii eliptice şi articulate. Flori mari, solitare, hemiciclice,
diploclamidee, galbene. Stamine şi carpele în număr nedefinit, fruct –
bacă.

190
 Fam. Caryophyllaceae

Plante erbacee sau subfrutescente, cu tulpini formate din noduri şi internoduri

şi frunze simple, opuse, cu sau fără stipele. Flori actinomorfe, bisexuate, penta sau tetra-
mere, grupate în cime dicaziale. Caliciul dialisepal iar corola gamopetală. Androceu din
8-10 stamine iar gineceul sincarp şi super. Fructul capsulă, nuculă sau bacă.

1a. Flori cu caliciul dialisepal sau cu sepale unite numai

la bază. Gineceu ± semiinfer, fără ginofor, petale mici, întregi
până la bifide (1. Subfam. Alsinoideae) … ……………………2

1b. Flori cu caliciul gamosepal, petale unguiculate şi cu

lamina întreagă până la fidate, gineceu situat adesea pe ginofor (2. Subfam.
Silenoideae)…………………………………………………………………….5

2a. Stile 2 ………………………………………………………………………3

2b. Stile 3-5 ……………………………………………………………….. ….4
3a. Capsulă dehiscentă prin 4 dinţi egali. Seminţe apendiculate ..4. Moehringia
3b. Capsulă dehiscentă prin 2 dinţi întregi sau bifizi. Seminţe
neapendiculate ……………………………………………….3. Arenaria

4a. Stile 3. Petale bifide cel puţin până la mijloc .…….1. Stellaria

4b. Stile 5. Petale ± întregi sau bifide până la ⅓

laminei…………………………………………………………2. Cerastium

5a. Tubul caliciului cu nervuri longitudinale proeminente,

alternând cu nervurile mediane ale sepalelor. Stile 3-5 ………………..6
5b. Tubul caliciului fără nervuri longitudinale proeminente
(uneori cu aripi). Stile 2-3 (4) ………………...… ………………….8

6a. Dinţii capsulei în număr dublu faţă de numărul stilelor, sau în

acelaşi număr, însă bifizi ………………………………………...7. Silene

6b. Dinţii capsulei în acelaşi număr cu stilele, întregi ……….7

191
 7a. Plante anuale. Dinţii caliciului foliacei…5. Agrostemma

7b. Plante perene. Dinţii caliciului nu sunt foliacei …..8. Lychnis

8a. Floarea prezintă la baza caliciului un involucru de

bractee. Tubul caliciului fără nervuri longitudinale …..6. Dianthus

8b. Floarea fără involucru. Tubul caliciului cu nervuri

longitudinale membranoase, hialine ..…………….9. Gypsophyla

1. Subfam. Alsinoideae
1. Stellaria L.

1a. Tulpina cilindrică ……………………………………………... ………….2

1b. Tulpina 4 - muchiată …………………………………………..…………..3
2a. Petale de cca. 2 ori mai lungi decât sepalele. Tulpina în partea superioară
de jur - împrejur păroasă.
S. nemorum L. – Steliţă. Zăvoaie, păduri, buruienării. H, Eur. (Fig. 67)
2b. Petale ± egale cu sepalele, sunt mai scurte sau lipsesc. Tulpină uniserial şi
alternativ, de la un internod la altul păroasă.
S. media (L.) Vill. – Rocoină. Ruderală şi segetală. T, HT, Cosm. (Fig. 67)
3a. Petale de 2 ori mai lungi decât sepalele, bifide până la mijloc. Frunze liniar-
lanceolate, de 5-6 cm lungime.
S. holostea L. – Iarbă moale. Perenă, cu tulpini în partea inferioară
tetramuchiate, drepte sau ascendente şi ramificate. Tulpinile cu noduri puţin umflate,
sunt glabre sau glabrescente. Frunze opuse, sesile, lanceolate sau liniar-lanceolate,
scabre pe margini şi pe nervura mediană. Flori bisexuate actinomorfe, lung pedunculate,
în dicazii. La baza pedunculilor florali sunt bractee erbacee. Periant diali, pe tipul 5.
Sepale ovate ascuţite, petale albe, divizate până la mijloc, aproape de 2 ori mai lungi
decât sepalele. Androceu din 10 stamine, gineceu tricarpelar, cenocarpic, super. Fructul
este o capsulă valvicidă. Prin păduri şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 67)
3b. Petale ± egale cu sepalele, bifide până aproape de bază. Frunze mai scurte
de 5 cm. Bracteele şi baza frunzelor ciliate. Inflorescenţa cu 10-60 flori.
S. graminea L. – Rocoţea. Frecventă prin pajişti. H, Euras. (Fig. 67)
192
Fig. 67- 1- Stellaria nemorum (1a- frunze, 1b- floare); 2- Stellaria media (2a- frunze, 2b- floare, 2c- capsulă,
2d- sămânţă); 3- Stellaria holostea (3a- floare şi petală); 4- Stellaria graminea (după I. SÂRBU et al., 2001 şi
MIHAI GH., 1976)

2. Cerastium L. – Cornuţ, Struna cocoşului

1a. Stile 3. Capsulă dehiscentă prin 6 dinţi. Plantă glandulos – ciliată, cu tulpini
erecte.
C. dubium (Bast.) Gnepin. – Buruienişuri şi locuri temporar inundate. T,
Pont.-medit. (Fig. 68)

193
 1b. Stile 5, rar 4. Capsula dehiscentă prin 10, rar 8 dinţi. Plante perene, cu
lăstari sterili în subţioara frunzelor. Sepale de 3-5 mm egale cu petalele. Capsula până la
12 mm lungime.
C. holosteoides Fries. – Frecventă în pajişti. Ch-H, Cosm. (Fig. 68)

3. Arenaria L. – Studeniţă

A. serpyllifolia L. – Plantă anuală cu frunze aproape subrotunde. Sepale ovat-

lanceolate, de 3-4,5 mm lungime cu marginea foarte îngust alb-membranoasă. Capsula
ovoid-conică puternic dilatată la bază. Ruderală şi segetală. T, Circ. (Fig. 68)

4. Moehringia L.

M. trinervia (L.) Clairv. – Plantă anuală până la perenă cu frunze ± ovate,

ciliate pe margini, cu 3-5 nervuri. Petale mai scurte decât sepalele. Flori pe tipul 5.
Păduri, tufişuri, zăvoaie. T-HT, Euras. (Fig. 68)

Fig. 68- 1- Cerastium dubium

(1a- floare, 1b- gineceu, 1c-
capsulă); 2- Cerastium
holosteoides (2a- floare, 2b-
capsulă); 3- Arenaria
serpyllifolia (3a- frunze, 3b-
floare, 3c- sepale, 3d-
capsulă); 4- Moehringia
trinervia (4a- frunze, 4b-
floare, 4c- capsulă) (după W.
ROTHAMLER, 1987 şi
FLORA R. P. R.)

194
 2. Subfam. Silenoideae
5. Agrostemma L.

A. githago L. –
Neghină. Segetală
anuală, păroasă, cu
frunze lanceolate,
vaginante la bază. Flori
hermafrodite, violete,
gamofile, cu petale
ungviculate. Androceu
din 10 stamine, din care
5 staminodii. Gineceu
din 5 carpele, ovar
super, cu stile filiforme.
Fructul – capsulă cu
seminţe toxice. T, Cosm.

6. Dianthus L. – Garoafă

1a. Tecile frunzelor tulpinale de cel mult 2 (rar

3) ori mai lungi decât diametrul tulpinilor …….…….. ...2

1b. Tecile frunzelor tulpinale cel puţin de 3 ori mai

lungi decât diametrul tulpinilor ……………………………….5

2a.Caliciul pubescent ………………………………………………….………3

2b. Caliciul glabru, cu peri foarte rari, scurţi şi aspri ………………………….4
3a. Plante perene, cu lăstari sterili în timpul înfloririi.
D. deltoides L. – Garofiţe. Pajişti uscate. Ch, Euras. (Fig. 69)
3b. Plante anuale sau bianuale, fără lăstari sterili. Scvamele involucrale ovat-
lanceolate, treptat îngustate într-un vârf subulat. Caliciul de 15-20 mm lungime şi 2-3
mm lăţime.
D. armeria L. – Pajişti şi tufişuri. T, Eur. centr. (Fig. 69)
4a. Petale laciniate mai mult de mijlocul laminei.
D. superbus L. – Pajişti. T, Euras. (Fig. 69)
4b. Petale dinţate sau întregi. Caliciul de 12-18 mm, cu dinţi acuminaţi.
Scvame involucrale ovate, îngustate la vârf într-o aristă mai scurtă.
D. membranaceus Borb. – Pajişti. H, Pont. (Fig. 69)
195
 5a. Scvame involucrale obovate până la obcordate, brusc terminate în ariste.
D. carthusianorum L. – Pajişti. H, Eur. (Fig. 69)
5b. Scvame involucrale ovat-eliptice, niciodată brusc terminate în ariste.
D. giganteus D’Urv. – Pajişti. H, Balc. (Fig. 69)

Fig. 69- 1- Dianthus deltoides (1a- frunze, 1b- floare, 1c- caliciu şi petală); 2- Dianthus armeria (2a- frunze,
2b- floare şi petală); 3- Dianthus superbus (3a- frunze, 3b- floare şi petală); 4- Dianthus membranaceus (4a-
petală, 4b- scvamă involucrală); 5- Dianthus carthusianorum (5a- petală, 5b- scvame involucrale); 6-
Dianthus giganteus (6a- scvame involucrale) (după FLORA R. P. R. şi W. ROTHMALER, 1987)
196
Fig. 70- 1- Silene alba; 2- Silene dioica (2a- floare ♀, 2b- floare ♂, 2c- caliciu şi capsulă, 2d- petală); 3-
Silene vulgaris (3a- frunze, 3b- floare, 3c- petală, 3d- caliciu şi capsulă); 4- Silene otites (4a- floare ♀, 4b-
floare ♂, 4c- capsulă, 4d- petale); 5- Silene italica (după FLORA R. P. R. şi W. ROTHMALER, 1987)

197
 7. Silene L.

1a. Plante anuale, fără lăstari sterili la înflorire. Inflorescenţa niciodată

paniculată, cu ramuri egale şi opuse. Stile 5. Capsula dehiscentă prin 10 dinţi. Caliciul
cu 20 nervuri evidente la floarea femelă şi 10 nervuri la floarea masculă.
S. alba (Mill.) Krause (syn.: Melandrium album (Mill.) Garcke) – Opaiţă.
Pajişti şi tufişuri. T-H, Euras. (Fig. 70)
1b. Plante perene sau bianuale, de obicei cu lăstari sterili la înflorire.
Inflorescenţa adesea paniculată, cu ramuri opuse şi egale sau flori solitare ……………2
2a. Stile 5 ……………………………………………………………………... 3
2b. Stile 3 (rar 4). …………………………………………………………. ….4
3a. Flori roşii.
S. dioica (L.) Clairv. (syn: Melandrium rubrum (Weig.) Garcke) – Opaiţă
roşie. Pajişti şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 70)
3b. Flori albe.
S. alba (Mill.) Krause
4a. Caliciul cu 20 nervuri, puternic reticulat anastomozate, umflat.
S. vulgaris (Moench.) Garcke. – Pajişti şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 70)
4b. Caliciul cu 10 (5) nervuri, neumflat ……………………………………….5
5a. Flori mici, unisexuate. Caliciul de 4-6 mm lungime. Petale întregi sau
emarginate. Cel puţin pedicelii şi caliciul glabri. Plante dioice.
S. otites (L.) Wib. – Locuri însorite. T-H, Euras. cont. (Fig. 70)
5b. Flori mai mari, bisexuate. Caliciul de 8 mm lungime. Petale evident bifide.
Plante cu tulpini erecte, pubescente sau glanduloase, mai ales inflorescenţa. Dicazii
laterale lung pedunculate.
S. italica (L.) Pers. – Pajişti şi tufişuri. Ht-H, Medit. (Fig. 70)

8. Lychnis L.

1a. Întreaga plantă dens alb păroasă. Flori solitare, roşii.

L. coronaria (L.) Desv. – Flocoşele. Poieni şi margini de păduri. H, Medit.
(Fig. 71)
1b. Plante glabre sau păroase, dar nu dens lanate. Flori în inflorescenţe………2
2a. Petale adânc 4 fidate, cu lacinii liniare.
L. flos-cuculi L. – Floarea cucului. Pajişti umede. H, Euras. (Fig. 71)
2b. Petale întregi sau emarginate. Tulpinile, sub nodurile superioare, lipicioase.
L. viscaria L. – Lipicioasă. Pajişti. Ch (H), Euras. (Fig. 71)

9. Gypsophyla L.

1a. Plantă anuală, cu frunze liniare de 0,5-2 mm lăţime. Flori roz.

G. muralis L. – Vălul miresei. Pajişti temporar inundate. T, Euras. (Fig. 71)
1b. Plante perene cu rizomi lignificaţi. Flori în cime dicaziale laxe…………...2

198
 2a. Frunze inferioare late de 10-35 mm, ovate sau oblong lanceolate, 3-7
nervate. Petale roşii.
G. trichotoma Wenderoth – Rară pe nisipuri. Ch, Pont. (Fig. 71)
2b. Frunze latede 1-4 mm, liniare, uninerve. Petale albe sau palid roşietice.
Inflorescenţa laxă, pediceli de 2-3 ori mai lungi decât caliciul, care este de 1,5-2 mm
lungime
G. paniculata L. – Ipcărige. Locuri nisipoase-pietroase. Cultivată ca
ornamentală. Ch, Euras. cont. (Fig. 71)

Fig. 71- 1- Lychnis coronaria (1a- floare, 1b- caliciu, 1c- petală); 2- Lychnis flos-cuculi (2a- floare, 2b- petală,
2c- caliciu); 3- Lychnis viscaria (3a- floare, 3b- petală, 3c- caliciu); 4- Gypsophila muralis (4a- frunze, 4b-
floare şi petală); 5- Gypsophila trichotoma (5a- floare); 6- Gypsophila paniculata (6a- floare) (după W.
ROTHMALER, 1987)

199
 Fam. Chenopodiaceae
Plante erbacee, subarbuşti sau suculente, cu frunze nestipelate, simple, întregi,
lobate sau sectate, alterne sau opuse, adesea cărnoase sau rar reduse. Flori mici, grupate
în inflorescenţe dense, glomerulare, cimoase sau spiciforme, bisexuate sau unisexuate,
actinomorfe, cu perigon sepaloid, din 1-5 tepale, 1-5 stamine, gineceu sincarp şi super.
Fruct nuculă sau capsulă, sau fructe compuse.

1a. Tulpini şi ramuri articulate. Frunze rudimentare. Plante

anuale……………………………………………………...5. Salicornia

1b. Tulpini nearticulate. Frunze

evidente………………………………..2
2a. Frunze plane, adesea
dinţate, lobate sau partite……………...3
2b. Frunze filiforme, semicilindrice, subulate sau solzoase,
întregi…………………………………………………………………..5
3a. Flori bisexuate (printre acestea pot fi şi unisexuate). Tepale fără apendici la
fructificare……………………………………………………………………………….4
3b. Flori unisexuate: cele femele fără perigon, doar
cu 2 bracteole persistente. Plante monoice, glabre sau alb
făinoase. Bracteole întregi sau dinţate, libere sau
concrescute până la mijloc……………………….3. Atriplex

4a. Gineceu semiinfer. Nucule

concrescute cu perigonul, rezultând un fruct
compus…………………………………….1. Beta

4b. Gineceu super. Tepale egale.

Frunze inferioare ovate, eliptice sau
triunghiulare………………..2. Chenopodium

5a. Flori unisexuate, cu câte 2 bracteole concrescute la

fructificare, fiecare bracteolă cu câte un apendice terminal, rigid,
subulat…………………………………………………..4. Ceratocarpus

5b. Flori bisexuate şi unisexuate femele, cu sau

fără bracteole bracteole fără apendice terminal subulat.
Perigon cărnos din 5 tepale egale. Nucule
nearipate…………………………………………6. Suaeda
200
 1. Beta L. – Sfeclă

1a. Cime (glomerule) cu 1-3 flori. Perigon alb gălbui. Tepale ± erecte la
fructificare. Stigmate 3.
B. trigyna W. et K. – Sfeclă sălbatecă. Tufişuri, ruderală. H, Pont-balc.
1b. Cime (glomerule) cu 2-8 flori. Perigon verde. Tepale aplecate peste fruct.
Stigmate, de obicei, 2.
B. vulgaris L. – Sfeclă. Bianuală, cultivată pentru rădăcinile tuberizate. În
primul an formează o rozetă de frunze pe colet, cordat-ovate. În anul următor apare
tulpina floriferă cu frunze lanceolate şi flori pentamere, dispuse în spice de glomerule.
Perigonul este sepaloid, tepalele concresc şi se lignifică, constituind un fruct fals şi
compus. Stamine 5, ovar semiinfer, tricarpelar. Fructul o capsulă falsă.

Fig. 72- 1- Beta vulgaris

(1a- planta în primul an,
1b- tulpina floriferă, 1c-
fruct, 1d- glomerul);
2- Beta trigyna

2. Chenopodium L.

1a. Frunze întregi, ovat eliptice, până la 8 cm lungime şi 5 cm lăţime. Plantă

anuală, glabră.
C. polyspermum L. – Ruderală şi segetală. T, Euras. (Fig. 73)
1b. Cel puţin frunzele inferioare şi mijlocii dinţate sau lobate………………...2
2a. Frunze triunghiulare, cu baza cordată sau rotunjită, profund sinuat dinţate,
vârful lung acuminat.
C. hybridum L. – Talpa gâştei. Segetală şi ruderală. T, Cosm. (Fig. 73)
2b. Frunze îngustate la bază, ovat rombice până la lanceolate, inegal sinuat
dinţate sau lobate. Glomerule dense formând inflorescenţe spiciforme. Plante de culoare
verde închis, cenuşiu făinoase.

201
 C. album L. – Lobodă, Spanac sălbatec. Buruiană ruderală şi segetală. T,
Cosm. (Fig. 73)

3. Atriplex L. – Lobodă

1a. Bracteolele florilor femele unite cel puţin până la mijloc. Plante alb
făinoase, cu tulpina târâtoare sau ascendentă. Frunze triunghiular rombice, neregulat
sinuat dinţate. Inflorescenţe terminale spiciforme.
A. tatarica L. – Lobodă sălbatecă. Pajişti, adesea sărăturate. T, Euras. (Fig. 73)
1b. Bracteolele florilor femele unite numai la bază. Plante verzui, slab
făinoase. Frunze liniar lanceolate, cele inferioare scurt peţiolate, cele superioare sesile.
A. litoralis L. – Căpriţă. Soluri sărăturoase. T, Euras. (Fig. 73)

Fig. 73- 1- Chenopodium polyspermum (1a- frunză); 2- Chenopodium hybridum (2a- frunză); 3- Chenopodium
album; 4- Atriplex tatarica (4a- ramură fructiferă); 5- Atriplex litoralis (5a- ramură fructiferă) (după FLORA
R. P. R., W. ROTHMALER, 1987, D. MITITELU, 1983)

202
 4. Ceratocarpus L.

C. arenarius L. – Ciulei. Plantă anuală stelat păroasă, cu frunze liniar subulate.

Flori femele cu bracteole concrescute, fiecare bracteolă cu un apendice subulat. T,
Cont.-euras. (Fig. 74)

5. Salicornia L. – Brâncă

S. europaea L. – Plantă anuală cu toate ramurile terminate cu inflorescenţă.

Soluri sărăturate, umede. T, Cosm. (Fig. 74)

6. Suaeda Forsk. – Ghirin

S. maritima (L.) Dumort. – Frunze fără mucron filiform. Perigon fructifer

neted, neumflat. Seminţe fin reticulate. Soluri nisipoase, sărăturate. T, Cosm. (Fig. 74)

Fig. 74- 1- Ceratocarpus arenarius; 2- Salicornia europaea (2a- detaliu al unei ramuri); 3- Suaeda maritima
(după FLORA R. P. R, D. MITITELU, 1983)

Fam. Amaranthaceae
Plante erbacee, cu frunze simple, întregi, peţiolate, alterne, nestipelate. Flori
bisexuate şi unisexuate, grupate în glomerule sau spice, cu bractee evidente, persistente.
Perigon colorat, scarios, androceu cu stamine acompaniate de formaţiuni petaloide.
Gineceu super. Fruct capsulă.

Amaranthus L. – Ştir

1a. Tepale 5 (4)………………………………………………………………...2

1b. Tepale 3 (2). Plante anuale. Inflorescenţe axilare sau axilare şi terminale...3
203
 2a. Inflorescenţe terminale, spiciforme, nefoliate. Tepalele florilor femele ±
lanceolate, spre vârf lăţite, ± spatulate, mai lungi decât fructele.
A. retroflexus L. – Ştir. Buruiană segetală şi ruderală. T, Adv. (Fig. 75)
2b. Inflorescenţe axilare, foliate. Tulpini târâtoare sau ascendente. Frunze mici,
lungi de 6-15 mm, ± roşietice, păroase, cu margini puternic ondulat încreţite. Fruct
indehiscent.
A. crispus (Lesp. et Thév) N. Terracc – Ştir creţ. Buruiană segetală şi
ruderală. T, Adv. (Fig. 75)
3a. Bracteole de 2 ori cât perigonul, spinescente. Tulpini puternic ramificate,
ramuri albicioase. Frunze ± eliptice, cu margini ondulate.
A. albus L. – Ştir alb. Buruiană segetală şi ruderală. T, Adv. (Fig. 75)
3b. Bracteole mai scurte decât perigonul. Frunze rombic ovate, emarginate sau
obtuze şi mucronate. Inflorescenţa din cime axilare, foliate şi cime terminale grupate
spiciform. Fruct indehiscent.
A. lividus L. – Ştir verde. Locuri ruderale, nitrofile. T, Medit. (Fig. 75)

Fig. 75- 1- Amaranthus retroflexus (1a- floare cu perigon şi bractee); 2- A. crispus (2a- fruct); 3- A. albus (3a-
fruct); 4- A. lividus (4a- fruct) (după I. SÂRBU et al., 2001 şi FLORA R. P. R.)

204
 Ord. Polygonales
Fam. Polygonaceae
Plante erbacee, rar arbuşti, cu tulpina articulată. Frunze simple, întregi sau
lobate, alterne şi cu stipele concrescute, formând o teacă numită ochree, deasupra
nodurilor. Flori mici, bisexuate şi unisexuate, actinomorfe, cu perigon sepaloid sau
petaloid, dialifil, din 3-6 tepale. Stamine 6-9. Gineceu sincarp şi super. Fruct nuculă
biaripată sau trimuchiată.

1a. Perigon format din 6 (3+3) tepale.

Tepale externe mici, cele interne mai mari la
fructificare şi adesea poartă granule. Stamine 6
(3+3). Fruct nearipat……………….….3. Rumex

1b. Perigon format din 5 tepale…………………………………2

2a. Fruct complet sau în cea mai mare parte închis în perigonul
persistent……………………………………..……………..2. Polygonum

2b. Fructul depăşeşte mult perigonul sau cel mult perigonul

acoperă fructul până la jumătate….………………………1. Fagopyrum

1. Fagopyrum Mill.

F. esculentum Moench – Hrişcă. Frunze hastat-sagitate, flori albe-roz, din 5

tepale libere, 8 stamine şi ovar super, tricarpelar. Perigon de 3-4 mm. Fruct - achenă cu
feţe netede şi muchiile întregi, acute. Cultivată ca alimentară. T, As. centr. (Fig. 76)

2. Polygonum L.

1a. Flori izolate sau în cime dense, subsesile, axilare.

Ochrea albă sau argintie, hialină……………………….…….……2

1b. Flori în inflorescenţe pedunculate, terminale şi axilare,

spiciforme. Ochrea brună, opacă, rar hialină……………………………………………3
2a. Cel puţin bracteele superioare membranoase şi mai scurte decât florile.
Tulpini ramificate de la bază, târâtoare sau ascendente. Tepale patente.
P. arenarium W. et K. – Troscot de nisip. Soluri nisipoase, pajişti. T, Pont.-
pan.-medit. (Fig. 76)
2b. Toate bracteele foliacee şi mai lungi decât florile. Frunze lanceolate, de 2-5
cm lungime şi 5-20 mm lăţime. Tepale late, se acoperă prin margini în fruct. Fructe
mate, striat punctate, de 2-3 mm lungime, închise în perigon.
205
 P. aviculare L. – Troscot. Locuri ruderale. T, Cosm. (Fig. 76)
3a. Plante perene cu rizomi. Spic florifer de 10-15 mm în diametru, roşiatic.
Frunze cu margini plane şi ondulate, cele inferioare cu peţiol aripat în partea superioară.
P. bistorta L. – Răculeţ. Pajişti umede. G, Euras. (Fig. 76)
3b. Plante anuale. Spice florifere dense, cilindrice. Florile se acoperă una pe
alta. Ochrea întreagă sau foarte scurt ciliată. Axul inflorescenţei, ramificaţiile şi tepalele
cu glande subsesile, galbene. Tepale cu nervuri proeminente, bifurcate şi vârfuri
recurbate.
P. lapathifolium L. – Iarbă roşie. Buruiană segetală. T, Cosm. (Fig. 76)

Fig. 76- 1- Fagopyrum esculentum (1a- floare, 1b- fruct); 2- Polygonum arenarium; 3- Polygonum aviculare
(3a- frunză, 3b- fructe); 4- Polygonum bistorta (4a- inflorescenţă, 4b- fruct şi secţiunea sa transversală); 5-
Polygonum lapathifolium (după (I. SÂRBU et al., 2001)

3. Rumex L.

1a. Frunze de obicei hastate sau sagitate, cu gust acru. Flori unisexuate, plante
dioice, rar cu flori poligame……………………………………………………………..2
206
 1b. Frunze cordate, rotunjite sau îngustate la bază. Majoritatea florilor
bisexuate…………………………………………………………………………………3
2a. Tepalele interne abia depăşesc fructele. Tulpina erectă. Inflorescenţa începe
de la mijlocul tulpinii sau mai sus. Frunze lanceolate. Fructe de 1,3-1,5 mm, mai lungi
decât late.
R. acetosella L. – Măcriş mărunt. Pajişti, pe soluri sărace. H, Cosm. (Fig. 77)
2b. Tepalele interne depăşesc de mai multe ori fructele în lungime, cu granule
la bază. Tepalele externe unite la bază. Inflorescenţa cu ramuri simple. Frunze eliptic
lanceolate, cele bazale de 2-4 ori mai lungi decât late.
R. acetosa L. – Măcriş. Pajişti. H, Cosm. (Fig. 77)
3a. Frunze bazale ovat lanceolate, de 2-4 ori mai lungi decât late. Tepale
interne la fructificare de 6-8 mm lungime, lungimea este ± egală cu lăţimea.
R. patientia L. – Ştevie de grădină. Ruderală şi cultivată ca legumă. H, Euras.
cont. (Fig. 77)
3b. Frunze bazale lanceolate, lungimea depăşeşte lăţimea mai mult de 4 ori.
Peţiolul canaliculat pe faţa superioară. Tepale interne întregi.
R. crispus L. – Dragavei. Pajişti umede. H, Euras. (Fig. 77)

Fig. 77- 1- Rumex acetosella (1a- frunză, 1b- floare ♂, 1c- fruct); 2- Rumex acetosa (2a- frunză, 2b- fruct); 3-
Rumex patientia (3a- frunză); 4- Rumex crispus (4a- frunză, 4b- fruct) (după W. ROTHMALER, 1987)

207
 Ord. Plumbaginales
Fam. Plumbaginaceae
Plante erbacee cu frunze alterne, simple, nestipelate, uneori dispuse în rozete
bazale. Florile, dispuse în raceme sau cime, sunt bisexuate, actinomorfe, pentamere,
gamopetale. Gineceu super. Fruct nuculă sau capsulă.

1a. Stigmat filiform………………………………………………..1. Limonium

1b. Stigmat capitat……………………………………………….2. Goniolimon

1. Limonium Mill.

L. gmelini (Willd.) Ktze. – Sică. Frunze scurt peţiolate, cu nervaţiune penată,

prezente la înflorire. Bractee externe membranoase. Caliciul pubescent. Corola de 5-5,5
mm. Plante glabre. Pajişti sărăturate. H, Euras. cont. (Fig. 78)

2. Goniolimon Boiss.

G. tataricum (L.) Boiss. – Bractee puberulente. Tubul caliciului păros. H,

Pont.-pan.-balc. Pajişti aride. (Fig. 78)

Fig. 78- 1- Limonium gmelini (1a-

flori); 2- Goniolimon tataricum
(după FLORA R. P. R.)

208
 Subcl. ASTERIDAE
Ord. Gentianales
Fam. Gentianaceae
Plante ierboase cu frunze simple, întregi, alterne sau opuse, adesea rozulare.
Flori bisexuate, actinomorfe, pe tipul 4-5 (rar pe tipul 4-6), gamofile. Gineceu super.
Fructul capsulă.

1a. Stil distinct filiform. Corola roşie. Antere

răsucite în spirală după dehiscenţă……...3. Centaurium

1b. Stil scurt sau lipsă. Corola albastră, violetă,

galbenă, rar albă. Antere nerăsucite în spirală după
dehiscenţă……………………………………………...2

2a. Corola cu apendici în sinusurile dintre lacinii.

Gâtul corolei şi laciniile neciliate. Nectarii la baza
ovarului…………………………………………1. Gentiana

2b. Corola fără apendici între lacinii. Gâtul corolei

sau laciniile ciliate. Nectarii la baza corolei……………..2. Gentianella

1. Gentiana L. – Ghinţură

1a. Flori pe tipul 4. Laciniile caliciului ± triunghiulare, mult mai scurte decât
tubul corolei. Corola de cca 3 ori mai lungă decât caliciul. Flori albastre.
G. cruciata L. – Ochincea. Pajişti şi margini de păduri. H, Euras. (Fig. 79)
1b. Flori pe tipul 5 (-8), cu alte caractere………………………………………2
2a. Plante anuale, fără lăstari sterili. Tubul caliciului de 4-7 mm lăţime, la
înflorire muchiat, cu muchiile aripate. Aripile de 2-3 mm lăţime. Flori albastre.
G. utriculata L. – Pajişti alpine. T, Alp. eur. (Fig. 79)
2b. Plante perene, cu lăstari sterili……………………………………………...3
3a. Plante fără rozete de frunze bazale. Tulpina dens foliată, robustă, de 15-60
cm înălţime. Frunze ovat lanceolate, acuminate, 5 nervate.
G. asclepiadea L. – Lumânărica pământului. Rarişti şi margini de păduri. H,
Eur. centr. (Fig. 79)
3b. Plante cu rozete de frunze bazale. Tulpini scurte, de 2-10 cm înălţime……4
4a. Corola mare, de 5-6 cm lungime, cu lacinii erect-patente. Antere unite…...5
4b. Corola de 1,5-3 cm lungime, cu lacinii patente. Antere libere. Frunzele
rozetei eliptic lanceolate, evident trinervate, ± acute, de 2-4 ori mai lungi decât late.
Laciniile corolei lat eliptice.

209
 G. verna L. – Ochincele. Pajişti alpine. H, Alp.-euras.-arct. (Fig. 79)
5a. Frunze bazale ± eliptice. Dinţii caliciului lanceolaţi, mai scurţi decât ½
lungimii tubului corolei, cu vârfurile îndepărtate de corolă şi cu sinusurile largi. Corola
cu pete verzi măslinii în gât.
G. acaulis L. (syn. G. kochiana Perr. et Song.) – Perenă, scundă, cu frunze
eliptice rozulare şi flori albastre solitare. Caliciu campanulat din 5 sepale unite, corola
tubuloasă, petalele fiind concrescute cu filamentele celor 5 stamine. Gineceu super,
bicarpelar, sincarp. Fructul capsulă. Pajişti montane şi submontane. H, Alp. eur. (Fig.
79)
5b. Frunze bazale ± lanceolate, acute. Dinţii caliciului îngust triunghiulari, cât
½ din lungimea tubului corolei sau mai lungi, alipite de corolă şi cu sinusurile ascuţite.
Corola nemaculată în gât.
G. clusii Perr. et Song. – Cupe. Pajişti montane şi subalpine. H, Alp.-carp.
(Fig. 79)

Fig. 79- 1- Gentiana cruciata (1a- floare); 2- Gentiana utriculosa (2a- boboc floral); 3- Gentiana asclepiadea;
4- Gentiana verna; 5- Gentiana acaulis; 6- Gentiana clusii (după W. ROTHMALER, 1987)

210
 2. Gentianella Moench.

1a. Flori pe tipul 4. Corola fără apendici în gât. Laciniile corolei fimbriate.
G. ciliata (L.) Borkh. (syn. Gentiana ciliata L.) – Pajişti şi tufişuri. HT-H,
Eur. centr. (Fig. 80)
1b. Flori pe tipul 5. Gâtul corolei cu apendici. Laciniile corolei întregi. Ovarul
cu ginofor şi fructe cu carpofor. Laciniile caliciului evident mai lungi decât tubul.
Corola de 24-25 mm lungime, purpurie sau albăstruie.
G. praecox (A. et J. Kern.) Holub. (syn. Gentiana praecox A. et J. Kern.) –
Pajişti. HT, Alp.-carp.-balc. (Fig. 80)

3. Centaurium Hill.

1a. Plante fără rozete de frunze bazale. Tulpina furcat ramificată din apropierea
bazei. Laciniile corolei de 2-4 mm lungime.
C. pulchellum (Sw.) Druce – Frigurică. Pajişti umede, uneori sărăturate. T-H,
Euras. (Fig. 80)
1b. Plante cu rozete de frunze bazale. Frunze tulpinale ovat alungite sau alungit
eliptice, 3-nervate. Caliciul la înflorire lung cât ½ tubului corolei. Laciniile corolei de 5-
7 mm lungime.
C. erythraea Rafn. – Fierea pământului. Pajişti, tufişuri, margini de păduri. T-
Ht, Eur. centr. (Fig. 80)

Fig. 80- 1- Gentianella ciliata; 2-

Gentianella praecox (2a- caliciu); 3-
Centaurium pulchellum (3a- flori); 4-
Centaurium erythraea (4a- flori)
(după I. SÂRBU et al., 2001 şi V.
CIOCÂRLAN, 2000)

211
 Fam. Apocynaceae
Plante erbacee sau lemnoase, cu frunze opuse, simple, nestipelate, adesea
coriacee. Flori bisexuate, actinomorfe, gamofile, pe tipul 5. Gineceu super, bicarpelar.
Fructul foliculă.

Vinca L. – Saschiu

1a. Tulpini erbacee. Frunze subţiri, nelucioase, căzătoare.

V. herbacea W. et K. – Pajişti şi tufişuri. H, Pont. (Fig. 81)
1b. Tulpini lignificate la bază. Frunze lanceolat eliptice, coriacee, persistente.
V. minor L. – Tufişuri, margini de pădure. Ch, Eur. centr. (Fig. 81)

Fig. 81- 1- Vinca herbacea (1a- floare); 2-

Vinca minor (2a- floare) (după W.
ROTHMALER, 1987 şi V. CIOCÂRLAN,
2000)

Fam. Asclepiadaceae
Plante erbacee, cu frunze opuse, simple, nestipelate. Flori bisexuate,
actinomorfe, gamofile, pe tipul 5. În gâtul corolei există o coronulă simplă sau dublă.
Antere unite şi alipite sau concrescute şi cu stigmatul, formând ginostemiul. Polenul se
eliberează în polinii sau tetrade. Fructul capsulă.

212
 1a. Polenul se eliberează în tetrade. Plante lemnoase, lianoide, volubile, până la
12 m lungime. Anterele se deschid printr-un şanţ longitudinal (2. Subfam.
Periplocoideae)………………………………………………………………3. Periploca
1b. Polenul se eliberează în polinii. Plante erbacee. Anterele se deschid apical
(1. Subfam. Asclepioideae)……………………………………………………………...2
2a. Coronula dublă, formată din 10 segmente libere……………2. Cynanchum
2b. Coronula simplă, din 5 segmente unite…..1. Vincetoxicum

1. Subfam. Asclepioideae
1. Vincetoxicum N. M. Wolf

V. hirundinaria Medic. (syn. Cynanchum vincetoxicum (L.) Pers.) – Iarba

fiarelor. Corola albă sau gălbuie, cu lacinii glabre. Pajişti, tufişuri, păduri. H, Euras.-
cont. (Fig. 82)

2. Cynanchum L.

C. acutum L. –
Curpen câinesc. Tulpini
volubile, rar târâtoare, până
la 3 m. Frunze ± hastate,
acute. Corola albă sau roză.
Folicule de cca 8 cm
lungime şi 1 cm grosime.
Pajişti însorite, zăvoaie şi
culturi. H, Pont.- medit.

2. Subfam. Periplocoideae
3. Periploca L.

P. graeca L. –
Rară în zăvoaie, păduri. Ph,
Medit.

Fig. 82- 1- Vincetoxicum

hirundinaria (1a- flori, 1b- fructe,
1c- sămânţă); 2- Cynanchum
acutum (2a- fructe); 3- Periploca
graeca (3a- fructe, 3b- sămânţă)
(după I. SÂRBU et al., 2001)

213
 Fam. Rubiaceae
Plante erbacee, anuale sau perene (rar lemnoase), cu frunze simple, opuse,
stipelate. Adesea, între frunzele perechi se află stipele asemănătoare frunzelor, astfel
încât frunzele par verticilate. Flori bisexuate, actinomorfe, pe tipul 4-5 (6), dispuse în
inflorescenţe cimoase sau racemoase. Caliciul gamosepal, rudimentar sau lipsă, corola
gamopetală, tubuloasă, urceolată, rotată sau infundibuliformă. Gineceu bicarpelar,
sincarp, infer. Fructul capsulă, drupă sau bacă.

1a. Frunze câte 4 în verticil. Inflorescenţe cime

axilare, mai scurte decât frunzele bracteante. Corola
galbenă sau galben-verzuie, rotată, 4-lobată……3. Cruciata

1b. Frunze câte 4-11 în verticil (în partea superioară şi la bază pot fi uneori
numai câte 2). Inflorescenţa mult mai lungă decât frunzele bracteante…………………2
2a. Corola hipocrateriformă până la
infundibuliformă. Tubul corolei mai lung decât
laciniile. Ultimele ramificaţii ale inflorescenţei
prevăzute cu bractee şi adesea cu
bracteole………………………………2. Asperula

2b. Corola rotată sau cupuliformă. Tubul corolei

mai scurt decât laciniile, rareori este ± egal cu laciniile.
Ultimele ramificaţii ale inflorescenţei sunt adesea fără
bractee şi totdeauna fără bracteole …………….1. Galium

1. Galium L.

1a. Plante anuale. Frunze de 3-5 mm, acoperite cu sete uncinate şi cu marginea
retras aculeată. Corola de 1,5-1,7 mm în diametru, albă.
G. aparine L. – Turiţă. Tufişuri, păduri, locuri cultivate. T, Circ. (Fig. 83)
1b. Plante perene, cu alte caractere …………………………………….……...2
2a. Ovar şi frunte cu peri uncinaţi. Tulpina 4-muchiată, erectă. Frunze
lanceolat-eliptice, câte 6-9 în verticil. Corola albă, de 4-6 mm lungime, laciniile mai
lungi decât tubul.
G. odoratum (L.) Scop. (syn.: Asperula odorata L.) – Vinariţă. Perenă,
vernală, cu tulpina tetramuchiată şi frunze lanceolate, verticilate. Flori tetramere, albe,
în cime, cu caliciul redus şi corola campanulată. Gineceu infer, bicarpelar, fruct
apocarpoid, diachenă ţepoasă. Păduri şi zăvoaie. G, Euras. (Fig. 83)
2b. Ovar şi fruct glabru sau cu peri neuncinaţi ………………………………..3
3a. Tulpini târâtoare, ramificate de la bază, păroase mai ales în partea
inferioară. Frunze de 10-22 mm lungime şi 1,5-4 mm lăţime, câte 6-7 în verticil. Flori în
cime dense ovoidal-alungite. Corola alb-gălbuie, de 1,5-2 mm lungime.

214
 G. humifusum Bieb. (syn.: Asperula humifusa (Bieb.) Bess.) – Pajişti însorite.
H, Pont.-Balc. (Fig. 83)
3b. Plante cu alte caractere. Tulpina ascendent-erectă, glabră sau mai puţin
păroasă în partea inferioară……. ………………………………………….…………….4
4a. Frunze discolore, faţa inferioară de un verde mai palid şi adesea verde-
albăstruie, distinctă de faţa superioară. Frunze de regulă peste 25 mm lungime. Pediceli
± capilari erecţi. Plantă pruinoasă, cel puţin lăstarii tineri. Corola de 4-5 mm în
diametru.
G. schultesii Vest. – Sânziene de pădure. Păduri, tufişuri. G, Eur. centr. (Fig.
83)
4b. Frunze concolore, ± glauce, adesea mai scurte de 25 mm. Pedicelii nu sunt
niciodată capilari. Plantă de obicei păroasă. Frunze câte 8-12 în verticil. Corola galbenă,
de 2-3 mm în diametru.
G. verum L. – Sânziene galbene. Pajişti şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 83)

Fig. 83- 1- Galium aparine (1a- floare, 1b- fragment de tulpină retrors aculeată); 2- Galium odoratum (2a-
flori, 2b- secţiune longitudinală prin floare: C- corola, k- caliciu; 2c- fructe); 3- Galium humifusum (3a-
floare); 4- Galium schultesii (4a- dispunerea frunzelor, 4b- floare, 4c- fragment de tulpină); 5- Galium verum
5a- flori, 5b- fructe) (după I. SÂRBU et al., 2001 şi D. MITITELU, 1983)
215
 2. Asperula L.

1a. Tubul corolei de 2-4 ori mai lung decât laciniile. Inflorescenţă parţială ±
corimbiformă. Frunze de 0,5 - 1 mm lăţime, distinct revolute. Corola de 4-6 mm,
roşietică.
A. tenella Heuff. ex Deg in A. Kern – Pajişti şi tufişuri însorite. H, Pont.-Balc.
(Fig. 84)
1b. Tubul corolei depăşeşte laciniile cel mult de 1,5 ori. Plante cu lăstari sterili
la înflorire. Tulpini de 20-40 cm înălţime. Frunze de 0,8 – 1,5 mm lăţime, ± plane.
Pediceli de cca 1 mm. Corola de 2,5-3,5 mm lungime.
A. cynanchica L. – Pajişti aride. H, Eur-centr.-medit. (Fig. 84)

3. Cruciata Mill.

1a. Pediceli nebracteaţi, glabri. Frunze trinervate, ± eliptice, obtuze. Tulpina

glabră sau cu peri scurţi, de 0,4-0,8 mm.
C. glabra (L.) Ehrend. – Pajişti şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 84)
1b. Pedicelii bracteali păroşi. Frunze trinervate, ovat-alungite ± acute, gălbui.
Tulpina patent-păroasă, peri de 1-2 mm.
C. laevipes Opiz. – Pajişti şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 84)

Fig. 84- 1- Asperula tenella (1a- floare); 2- Asperula cynanchica (2a- flori, 2b- frunză); 3- Cruciata glabra
(3a- floare); 4- Cruciata laevipes (4a- flori, 4b- frunză) (după I. SÂRBU et al., 2001 şi V. CIOCÂRLAN,
2000)
216
 Ord. Dipsacales
Fam. Caprifoliaceae
Plante lemnoase şi ierboase perene, cu frunze opuse, simple sau penat-
compuse. Flori bisexuate, actinomorfe şi zigomorfe, pentamere, gamofile. Gineceu
infer, fructul bacă, drupă sau capsulă.

1a. Frunze imparipenat-compuse ……………….1. Sambucus

1b. Frunze simple, întregi sau lobate ……………….2

2a. Flori actinomorfe, grupate în cime dense, multiflore,

corimbiforme sau umbeliforme. Fruct drupă ………..………….2. Viburnum

2b. Flori zigomorfe, grupate 2 pe un peduncul, sau

verticilate. Corola bilabiată, de peste 1 cm lungime. Fruct
bacă…………………………………………………….3. Lonicera

1. Sambucus L.

1a. Plante erbacee. Stipele evidente, ± ovate. Antere purpurii.

S. ebulus L. – Boz. Locuri ruderale, pajişti îngrăşate. H, Euras. (Fig. 85)
1b. Plante lemnoase. Stipele foarte mici sau absente. Antere gălbui ………….2
2a. Măduva alburie. Inflorescenţa cimă corimbiformă sau umbeliformă. Corola
albă. Fruct negru.
S. nigra L. – Soc. Arbust cu frunze penat-compuse, flori albe, mici, pentamere,
dispuse în corimb. Caliciul redus, corola gamo, rotacee, cu 5 stamine concrescute cu
corola. Gineceu infer tricarpelar, fruct – drupă falsă. Tufişuri, zăvoaie, margini de
pădure. Ph, Eur. (Fig. 85)
2b. Măduva brun-roşcată. Inflorescenţa panicul ovoidal. Corola gălbuie. Fruct
roşu.
S. racemosa L. – Soc roşu. Margini şi tăieturi de pădure. Ph, Circ. (Fig. 85)

2. Viburnum L.

1a. Frunze cu 3 (5) lobi. Florile marginale ale inflorescenţei sterile, mai mari
decât celelalte. Fruct roşu.
V. opulus L. – Călin. Zăvoaie, tufişuri şi păduri. Ph, Circ. (Fig. 85)
1b. Frunze întregi, ± ovate, serate.
217
 V. lantana L. – Dârmoz. Păduri. Ph, Eur. centr. (Fig. 85)

Fig. 85- 1- Sambucus ebulus (1a- floare); 2- Sambucus nigra (2a- floare, 2b- ramură fructiferă, 2c- fragment
de ramură fructiferă şi fruct); 3- Sambucus racemosa (3a- lăstar cu muguri, 3b- flori, 3c- fructe); 4- Viburnum
opulus (4a- floare marginală, sterilă; 4b- fructe); 5- Viburnum lantana (ramură floriferă şi frunză) (după I.
SÂRBU et al., 2001 şi D. MITITELU, 1983)

3. Lonicera L. – Caprifoi

1a. Arbuşti erecţi pubescenţi, cu frunze cu baza îngustată, eliptic-ovate, de 3-7

cm lungime. Flori câte 2 pe un peduncul comun, axilar. Corola de 0,8-1,2 cm, alb-
gălbuie, pubescentă la exterior.
L. xylosteum L. – Păduri şi tufişuri. Ph, Euras. (Fig. 86)
1b. Liane cu frunze căzătoare, cele superioare de la baza florilor concrescute.
Florile în verticile terminale. Bace verzi sau portocalii.
L. caprifolium L. – Cultivată ca ornamentală. Ph, Submedit. (Fig. 86)
218
 Fam. Valerianaceae
Plante erbacee, cu frunze simple, opuse, nestipelate. Flori bisexuate şi
unisexuate, pentamere, actinomorfe şi zigomorfe, gamofile, grupate în cime. Gineceu
sincarp, infer. Fruct achenă.

Valeriana L. – Odolean

V. officinalis L. – Plantă fără stoloni sau numai cu stoloni subterani scurţi.

Toate frunzele penat-sectate, cele tulpinale mijlocii cu 11-27 segmente, cel terminal
asemănător cu cele laterale. Flori bisexuate. Zăvoaie, locuri umede. H, Euras. (Fig. 86)

Fig. 86- 1- Lonicera xylosteum (1a, 1b- flori văzute din faţă şi lateral; 1c- ramură fructiferă, 1d- două fructe pe
un peduncul comun); 2- Lonicera caprifolium; 3- Valeriana officinalis (3a- aspect general, 3b- flori, 3c- floare
văzută de sus, 3d- fruct)

219
 Fam. Dipsacaceae
Plante erbacee sau subfrutescente, cu frunze opuse, nestipelate, simple sau
compuse. Inflorescenţa un capitul înconjurat de un involucru polifil. Flori bracteate sau
nebracteate, bisexuate, zigomorfe, gamofile, pe tipul 4-5. Gineceu infer, fruct nuculă.

1a. Tulpină cu ghimpi rigizi. Capitul cilindro-conic sau globulos.

Bractee rigide, spinos-aristate …………………………………1. Dipsacus

1b. Tulpină fără spini ………………………………………………………….2

2a. Tulpină fără bractee. Axul inflorescenţei
păros. Caliciul cu 8-16 dinţi aristiformi ……..2. Knautia

2b. Flori cu bractee scvamoase. Caliciul cu 5 sete. Corola cu 5

lacinii………………………………………………………..3. Scabiosa

1. Dipsacus L.

1a. Frunze tulpinale scurt-peţiolate. Inflorescenţă globuloasă.

D. pilosus L. – Scăiuş. Tufişuri, margini şi rarişti de pădure. HT, Eur. centr.
(Fig. 87)
1b. Frunzele tulpinale sesile. Inflorescenţa ovoidal-cilindrică ……….………..2
2a. Frunze tulpinale crenat-serate până la întregi, cele superioare puţin
concrescute la bază. Bracteele involucrale depăşesc capitulul.
D. fulonum L. (syn.: D. sylvestris Huds.) – Varga ciobanului. Tufişuri,
zăvoaie. HT, Submedit. (Fig. 87)
2b. Frunze tulpinale penat-fidate sau sectate, cele superioare puternic
concrescute la bază. Bracteele involucrale cel mult de lungimea capitulului.
D. laciniatus L. – Scaiete. Ruderală bianuală, cu frunze divizate, opuse şi
conate. Florile liliachii, tubuloase şi zigomorfe, tetramere, în capitule. Gineceu infer, cu
scvame ţepoase la bază. Capitulele au bractee pungente. Fructul achenă falsă. Tufişuri,
pajişti, margini de pădure. HT, Euras. cont. (Fig. 87)

2. Knautia L. – Muşcata dracului

K. arvensis (L.) Coult. – Tulpină floriferă cu frunze verzi la înflorire. Frunze

penat-divizate, mai îndesuite în ½ inferioară a tulpinii. Corola albastră-violacee,
liliachie, liliachie-roză sau palid-gălbuie. Pajişti şi tufişuri. H, Eur. (Fig. 87)

220
 3. Scabiosa L.

S. ochroleuca L. – Sipică. Caliciul complet longitudinal, 8 costat şi fără

brazde. Coroana (partea membranoasă a caliciului extern) cu 20-24 nervuri. Corola
gălbuie sau alb-gălbuie. Pajişti şi tufişuri. HT-H, Euras. cont. (Fig. 87)

Fig. 87- 1- Dipsacus pilosus (1a- floare, 1b- fruct); 2- Dipsacus fulonum (2a- frunză, 2b- floare); 3- Dipsacus
laciniatus (3a- floare); 4- Knautia arvensis (4a- frunză, 4b- fruct); 5- Scabiosa ochroleuca (5a- frunză, 5b-
fruct) (după W. ROTHMALER, 1987 şi D. MITITELU, 1983)

221
 Ord. Oleales
Fam. Oleaceae
Plante lemnoase (arbori, arbuşti, liane) cu frunze simple sau penat-compuse,
alterne, nestipelate. Inflorescenţa racem, spic sau cimă, compusă din flori bisexuate,
actinomorfe, tetramere, gamofile. Caliciul din 4 sepale sau lipsă, corola campanulată,
hipocrateriformă, sau poate lipsi. Androceu din 2 stamine. Gineceu bicarpelar sincarp şi
super. Fruct bacă, drupă, capsulă sau samară.

1a. Corola lipseşte, foarte rar este prezentă – când

există, e foarte puţin unită la bază. Frunze imparipenat
compuse. Fruct samară …………………..……3. Fraxinus

1b. Corola prezentă, cu tub evident. Fructul nu este samară ……...2

2a. Corola albă, cu tubul de lungimea laciniilor. Fructul
bacă……………………………………………………………..2. Ligustrum

2b. Corola liliachie, rar albă, cu tubul evident mai lung decât
laciniile. Fruct capsulă ……………………………………...1. Syringa

1. Syringa L.

S. vulgaris L. – Liliac. Arbust mediteranean, cultivat ca ornamental, uneori

chiar sporadic prin unele păduri. Frunze cordate, opuse, flori liliachii, în raceme
compuse, cu 4 sepale mici, unite, 4 petale unite în corolă crateriformă, 2 stamine
concrescute cu tubul corolei. Gineceu super, bicarpelar, fructul – capsulă. Ph, Carp.-
balc.-anat. (Fig. 88)

2. Ligustrum L.

L. vulgare L. – Lemn câinesc. Arbust cu lăstari pubescenţi. Frunze ±

lanceolate, căzătoare. Inflorescenţa racemoasă, flori albe, mirositoare. Fruct bacă
neagră. Ph, Eur. (Fig. 88)

3. Fraxinus L. – Frasin

1a. Flori cu corola albă, apar după înfrunzire. Mugurii cenuşii.

F. ornus L. – Mojdrean. Păduri şi tufişuri. Ph, Submedit. (Fig. 88)
1b. Flori fără corolă, apar înainte de înfrunzire. Muguri negri sau bruni.
Caliciul absent …………………….…………………………………………………….2
222
 2a. Muguri negricioşi. Foliole ovat-lanceolate până la oblong-lanceolate,
serate, cu dinţi încovoiaţi spre vârf, mai numeroşi decât nervurile laterale.
F. excelsior L. – Frasin. Păduri, lunci şi zăvoaie. Ph, Eur. (Fig. 88)
2b. Muguri brun- închis. Foliole oblong-lanceolate până la liniar lanceolate,
serate, dinţii ± divergenţi, de obicei în acelaşi număr cu nervurile laterale.
F. angustifolia Vahl. – Frasin. Păduri şi zăvoaie. Ph, Pont.-Pan-Medit. (Fig.
88)

Fig. 88- 1- Syringa vulgaris (1a- floare şi secţiunea sa longitudinală); 2- Ligustrum vulgare (2a- floare privită
lateral şi de sus, 2a- fruct); 3- Fraxinus ornus (3a- fruct; c- corola, g- gineceu, st- stamine); 4- Fraxinus
excelsior (4a- frunză, 4b- flori ♂, 4c- floare bisexuată); 5- Fraxinus angustifolia (5a- fructe) (după I. SÂRBU
et al., 2001)

223
 Ord. Polemoniales
Fam. Convolvulaceae
Plante erbacee cu tulpina volubilă, prostrată sau erectă. Frunze alterne, simple,
întregi sau lobate, nestipelate. Flori solitare sau dispuse în cime şi raceme bracteate,
sunt bisexuate, actinomorfe, penta- sau tetremere. Caliciul cu sepale libere, corola
gamopetală, campanulată sau infundibuliformă, de care se prind 5 stamine. Gineceu
super, sincarp. Fruct capsulă.

1a. Caliciul acoperit, în cea mai mare parte de 2 bracteole

mari, ovate………………………………………………...2. Calystegia

1b. Bracteolele sunt mici, lanceolat-filiforme, nu acoperă

caliciul. Frunze ovate, sagitate sau lanceolate …………1. Convolvulus

1. Convolvulus

1a. Plantă dens-lanat-tomentoasă, de nisip. Tulpina târâtoare, frunze eliptice,

scurt peţiolate. Corola albă, de 3,5 – 4 cm în diametru.
C. persicus L. – H, (G), litoralul M. Negre şi al M. Caspice. (Fig. 89)
1b. Plante cu alte caractere ……………………………………….……………2
2a. Frunze întregi cu peţiolul distinct, lamina cu baza hastată până la sagitată.
Tulpina volubilă sau târâtoare. Corola albă până la roză. Gineceu glabru.
C. arvensis L. – Volbură. Segetală şi ruderală, perenă, cu tulpina volubilă şi
frunze hastate. Flori albe, campanulate pe tipul 5, cu stamine epipetale. Gineceu super,
bicarpelar. Fruct capsulă. G (H), Cosm. (Fig. 89)
2b. Frunze sesile sau lamina se îngustează treptat în peţiol …………………...3
3a. Plantă scundă de 5-25 cm, alipit sericeu păroasă. Frunze ± lanceolate,
atenuate în peţioli evidenţi. Corola albă, glabră, cu dungi longitudinale roze, păroase.
C. lineatus L. – Locuri aride, pietroase. H, Pont.-medit. (Fig. 89)
3b. Plantă de 20-50 cm, cu peri patenţi cel puţin în partea inferioară a tulpinii.
Frunzele tulpinale superioare liniare, sesile. Corola roză, păroasă la exterior.
C. cantabrica L. – Locuri aride, pietroase. H, Pont.-medit. (Fig. 89)

2. Calystegia R. Bv.

C. sepium (L.) R.Bv. – Cupa vacii. Bracteolele florii de 10-15 mm lăţime se

acoperă cel mult prin margini. Corola de 3-5 cm în diametru. Stamine de 17-22 mm
lungime. Locuri umede, zăvoaie, stufărişuri. G, (H) Euras. (Fig. 89)

224
Fig. 89- 1- Convolvulus persicus; 2- Convolvulus arvensis (2a- frunză, 2b- floare, 2c- secţiune longitudinală
prin floare, 2d- androceu şi gineceu, 2e- fruct); 3- Convolvulus lineatus (3a- floare); 4- Convolvulus
cantabrica; 5- Calystegia sepium (5a- frunză, 5b- floare cu bracteole, 5c- androceu şi gineceu) (după I.
SÂRBU et al., 2001 şi V. CIOCÂRLAN, 2000)

Fam. Boraginaceae
Plante erbacee, rar lemnoase, cu frunze alterne, simple, nestipelate, acoperite
cu peri aspri. Inflorescenţa cimă scorpioidă, compusă din flori bisexuate, actinomorfe,
rar zigomorfe, pentamere, gamofile. Corola tubuloasă, infundibuliformă sau
hipocrateriformă, cu gâtul închis de apendici (solzi) păroşi sau papilari (fornice).
Androceu din 5 stamine inserate pe tubul corolei. Gineceu bicarpelar, sincarp şi super
care se împarte printr-un perete în 4 loje, cu stilul de regulă ginobazic. Fructul
tetraachenă sau drupă.
225
 1a. Corolă zigomorfă. Tubul corolei drept, fără fornice.
Stamine şi stil lung exerte (3. Subfam. Echioideae)………...9. Echium

1b. Corola actinomorfă…………………………………………………………2

2a. Stilul terminal, cu inel glandulos sub vârf (1. Subfam.
Heliotropioideae)…………………………………………...1. Heliotropium
2b. Stilul ginobazic, fără inel glandular (1. Subfam.
Boraginoideae)……………………………………………………3

3a. Plantă glabră, glaucă, cu frunze tulpinale sesile, ± amplexicaule.

Achene concrescute câte 2 în 2 perechi……………………………8. Cerinthe

3b. Plante păroase. Achene separate la maturitate …………………………….4

4a. Fruct cu o îngroşare evidentă, inelară, în jurul bazei ……………………...5
4b. Fruct fără îngroşare evidentă, inelară, în jurul bazei ………………………7
5a Fructe netede, lucitoare, pubescente.
Gâtul corolei fără fornice, cu 5 smocuri de peri.
Stamine şi stil incluse în corolă ……2. Pulmonaria

5b. Fructe rugoase sau reticulate ………6

6a. Stil lung, exert, depăşeşte corola.
Fornice triunghiular-alungite……...3. Symphytum

6b. Stil închis în corolă. Fornice ± ovoide,

păroase………………………………………………4. Anchusa

7a. Fructe glochidiate (cu prelungiri spiniforme

terminate în cârlige). Flori de 4-9 mm lungime...5. Cynoglossum

7b. Fructe neglochidiate. Stil inclus în corolă. Lobii corolei

rotunjiţi, evidenţi. Corola cu fornice sau cel puţin cu peri ………….8
8a. Corolă albă, alb-gălbuie sau roşie la început apoi devine
albastră. Stigmat bilobat. Fructe ovoidale, foarte
dense………………………………………………..6. Lithospermum

226
 8b. Corola albastră, foarte rar alburie. Stigmat capitat. Fruct ovoidal-
comprimat, nu sunt foarte dure ………………………………………………7. Myosotis

1. Subfam. Heliotropioideae
1. Heliotropium L.

H. europaea L. – Plantă păroasă, erectă sau ascendent erectă. Flori

nemirositoare. Caliciul lobat până la bază, persistent. Corola mică, de 2-5 mm lungime.
Stamine inserate la mijlocul tubului corolei. Stigmat liniar-subulat, glabru. Fructe
rugoase. Buruiană ruderală şi segetală. T, Submedit. (Fig. 90)

2. Subfam. Boraginoideae
2. Pulmonaria L. – Mierea ursului

1a. Frunze de vară (frunze bazale ale lăstarilor sterili) cordate sau trunchiate,
lung peţiolate, dens aspru păroase. Frunze tulpinale îngustate brusc spre bază.
P. officinalis L. – Perenă, vernală, cu frunze bazale cordate, cele superioare
ovate, aspru păroase. Flori tubuloase, roşii sau (după fecundare) albastre. Caliciul şi
corola gamo. Stamine epipetale, gineceu super bicarpelar, heterostil. Stil ginobazic.
Fruct apocarpoid, tetraachenă. H, Eur. (Fig. 90)
1b. Frunze de vară cu baza treptat sau brusc îngustată în peţiol ………………2
2a. Corola albastru-violetă. Frunze tulpinale cu baza ± dilatată. Inflorescenţa
glanduloasă.
P. mollis Wulfen ex Hornem. – Păduri şi tufişuri. H, Eur. centr. (Fig. 90)
2b. Corola constant roşie. Frunze tulpinale îngustate la bază. Lamina frunzelor
de vară ovat-eliptică, de cca 2 ori mai lungă decât lată, brusc îngustată în peţiol. Faţa
superioară aspru păroasă cu sete lungi de 1,5-2 mm. Frunze tulpinale scurt decurente, pe
cca 2 cm lungime.
P. rubra Schott. – Păduri de amestec de fag cu brad şi molid. H, Carp.- Balc.
(Fig. 90)

3. Symphytum L. – Tătăneasă

1a. Fructe netede, lucitoare. Frunze tulpinale decurente. Corola de obicei roşie-
violacee. Conectivul se prelungeşte deasupra anterei.
S. officinalis L. – Pajişti umede, zăvoaie. H, Euras. (Fig. 90)
1b. Fructe mărunt verucoase. Frunze nedecurente. Corola gălbuie……………2
227
 2a. Frunze tulpinale inferioare îngustate în peţiol, ± eliptice. Rizom cu porţiuni
îngroşate alternând cu porţiuni subţiri.
S. tuberosum L. – Păduri, tufişuri, pajişti umede. H, Eur. centr. (Fig. 90)
2b. Frunze tulpinale inferioare cu baza adânc cordată, mari de peste 10 cm
lăţime. Tulpina floriferă neramificată. Fornice triunghiular-lanceolată.
S. cordatum W et K. – Brusture negru. Păduri. H, End. Carp. (Fig. 90)

Fig. 90- 1- Heliotropium europaea (1a- floare, 1b- corola deschisă, 1c- fruct, g- gineceu); 2- Pulmonaria
officinalis (2a- frunză bazală, 2b- floare, 2c- flori heterostile, 2d- fruct); 3- Pulmonaria mollis (3a- frunză
bazală, 3b- floare); 4- Pulmonaria rubra (4a- fragmente de tulpină, 4b- inflorescenţă); 5- Symphytum
officinale (5a- frunză decurentă, 5b- fragment de tulpină, 5c- secţiune prin flore, 5d- corolă deschisă); 6-
Symphytum tuberosum (6a- frunză bazală, 6b- flore, 6c- corola deschisă); 7- Symphytum cordatum (7a- corola
deschisă) (după I. SÂRBU et al., 2001 şi V. CIOCÂRLAN, 2000)
228
 4. Anchusa L. - Miruţă

1a. Tubul corolei foarte scurt de 1-1,5 mm, mult mai scurt decât lobii. Caliciul
mic de 2-3 mm lungime.
A. barrelieri (All.) Vitmann. – Locuri înierbate, ruderalizate. H, Pont-Medit.
(Fig. 91)
1b. Tubul corolei mai mare de 5-10 mm lungime, egal sau mai
lung decât lobii. Caliciul de 4-8 mm lungime …………………………...2

2a. Corola palid-gălbuie, mai rar albă şi foarte rar palid-albăstruie. Laciniile
caliciului prevăzute pe margini cu o membrană lată, gălbuie.
A. ochroleuca Bieb. – Pajişti însorite. H, Pont. (Fig. 91)
2b. Corola nu este galbenă, de obicei este albastră. Laciniile caliciului fără
margine membranoasă gălbuie, sunt acute. Tubul corolei ± egal cu lungimea caliciului.
Plantă acoperită cu peri setiformi.
A. officinalis L. – Tufişuri. H (HT), Eur. (Fig. 91)

5. Cynoglossum L. – Limba câinelui

C. officinale L. – Frunze pe ambele feţe acoperite cu peri moi, scurţi, ± alipiţi.

Corolă de 5-10 mm în diametru. Stamine inserate în partea superioară a tubului corolei.
Fructe plane sau slab concave pe faţa externă. Ht, Euras. cont. (Fig. 91)

Fig. 91- 1-Anchusa barrelieri; 2- Anchusa ochroleuca; 3- Anchusa officinalis (3a, 3b- flori, 3c- corola
deschisă); 4- Cynoglossum officinale (4a- floare, 4b- corola deschisă, 4c- fruct, 4d- secţiune transversală
printr-un semifruct) (după I. SÂRBU et al., 2001 şi FLORA R. P. R.)

229
 6. Lithospermum L.

1a. Corola de 14-19 mm lungime, roşie purpurie la început, apoi devine

albastră. Nucule ovoide, albe, netede, lucioase.
L. purpureocaeruleum L. (syn.: Buglossoides purpurocoerulea (L.) Johnston)
– Mărgeluşe. Tufişuri şi păduri. H-G, Eur. centr.-Submedit. (Fig. 92)
1b. Corola albă, alb-gălbuie, mai mică, de 4-8 mm lungime. Frunze acute.
Fructe netede, albe şi lucioase.
L. officinale L. – Mărgeluşe. Tufişuri. H, Euras. (Fig. 92)

Fig. 92- 1- Lithospermum

purpurocoeruleum (1a-
floare, 1b- corola deschisă,
1c- fruct); 2- Lithospermum
officinale (2a- floare şi
corola deschisă, 2b- fruct)
(după W. ROTHMALER,
1987)

7. Myosotis L. – Nu-mă-uita

1a. Caliciul cu peri alipiţi şi cu lacinii mai scurte decât tubul, cât ⅓ din
lungimea tubului. Florile de la baza inflorescenţei fără bractee. Corola până la 8 mm în
diametru.
M. palustris (L.) Nath. – Pajişti umede. H, Euras. (Fig. 93)
1b. Caliciul cu peri ± patenţi şi adesea uncinaţi spre bază şi cu
lacinii mai lungi decât tubul …………………………………………...2

2a. Plante anuale, rar bianuale. Corola de 2-3 (4) mm în diametru. Pediceli
fructiferi mai lungi decât K, erecţi.
M. arvensis (L.) Hill. – Locuri ruderale şi segetale. HT, Euras. (Fig. 93)
2b. Plante perene, rar bianuale. Corola de 5-10 mm în diametru. Pediceli
fructiferi de 1,5-2 ori mai lungi decât caliciul. Tubul corolei cel mult de lungimea
caliciului. Stamine şi stil incluse în tubul corolei.
M. sylvatica (Ehrh.) Hoffm. – Păduri, zăvoaie, tufişuri. HT, Eur. (Fig. 93)

230
 8. Cerinthe L. – Pidosnic

C. minor L. – Somnoroasă. Laciniile corolei lanceolate, acuminate, erecte,

aproape cât tubul corolei de lungi. Locuri ruderale, tufişuri, margini de pădure. T-HT,
Eur. Centr.- Medit. (Fig. 93)

3. Subfam. Echioideae
9. Echium L.

1a. Corola roşu-închis. Stigmat capitat sau foarte slab bilobat.

E. russicum Gmel. – Capul şarpelui. Pajişti, tufişuri. HT, Pont.-Pan. (Fig. 93)
1b. Corola albastră, tub larg. Stigmat evident bilobat.
E. vulgare L. – Iarba şarpelui. Pajişti, locuri ruderale. HT, Euras. (Fig. 93)

Fig. 93- 1- Myosotis palustris (1a- floare, 1b- caliciu); 2- Myosotis arvensis (2a- floare, 2b- caliciu, 2c-
frunze); 3- Myosotis sylvatica (3a- floare, 3b- caliciu, 3c- fruct); 4- Cerinthe minor (4a- floare, 4b- corolă
deschisă, 4c- fruct); 5- Echium russicum (5a- floare, 5b- frunze bazale); 6- Echium vulgare (6a- floare) (după
W. ROTHMALER, 1987 şi D. MITITELU, 1983)
231
 Ord. Scrophulariales
Fam. Solanaceae
Plante erbacee, rar lemnoase, cu frunze alterne, simple, întregi sau divizate,
nestipelate. Flori solitare sau dispuse în cime, bisexuate, actinomorfe, rar zigomorfe,
pentamere, gamofile. Gineceu super, bicarpelar, sincarp. Fruct bacă sau capsulă.

1a. Fruct bacă (1. Subfam. Solanoideae) ……………………………………..2

1b. Fruct capsulă (2. Subfam. Hyoscyamioideae) …………………………….5
2a. Arbuşti adesea spinoşi ……………………………………………4. Lycium
2b. Plante erbacee ……………………………………………………………...3
3a. Antere cu dehiscenţă poricidă prin câte 2 pori
terminali…………………………………………………….1. Solanum

3b. Antere cu dehiscenţă prin şanţuri longitudinale …………4

4a. Caliciul vesiculos umflat la fructificare, persistent,
închide complet fructul. Corola rotată …………………….3. Physalis

4b. Caliciul persistent la baza fructului, pe care nu-l închide.

Corola tubulos-campanulată ………….. ……………………...2. Atropa

5a. Fructul pixidă …………………………….5. Hyoscyamus

5b. Fructul capsulă mare, valvicid-septifragă, cu spini.

Caliciul caduc. Corola albă, de 5-10 cm lungime ……………6. Datura

1. Subfam. Solanoideae
1. Solanum

Solanum tuberosum L. – Cartof. Cultivat pentru tuberculii amidonoşi formaţi

în vârful stolonilor subterani. Frunzele sunt penat-divizate, cu segmente cu foleole mari,
întregi, alternând cu foleole mici. Flori pe tipul 5, rotate, albe sau violacee, în cime
bipare. Gineceu super, bicarpelar, fructul – bacă toxică. G, Am. de S. (Fig. 94)

1a. Plante perene, lignificate la bază. Bacă roşie, ovoid-elipsoidală.

S. dulcamara L. – Lăsnicior. Zăvoaie şi tufişuri. Ch, Euras. (Fig. 94)

232
 1b. Plante anuale, erbacee. Caliciul de 1-2,5 mm lungime. Corola depăşeşte
caliciul de 2-5 ori. Inflorescenţe cu 5-10 flori. Bace negre, rar verzui sau verzi-gălbui.
S. nigrum L. – Zârnă. Segetală şi ruderală. T, Cosm. (Fig. 94)

2. Atropa L.

A. bella-donna L. – Mătrăguna. Păduri, tufişuri. Perenă, cu flori campanulate,

verzi-roz şi bace negre, toxice. Rizomii conţin atropină. H, Eur. centr. (Fig. 94)

Fig. 94- 1- Solanum tuberosum (1a- bacă, 1b- stoloni tuberizaţi, a- androceu, - corolă rotată, k- caliciu); 2-
Solanum dulcamara (2a- tipuri de frunze, 2b- floare, 2c- bacă); 3- Solanum nigrum (3a- floare, 3b- stamină,
3c- bacă, 3d- frunză); 4- Atropa bella-donna (4a- floare, 4b- corola deschisă, 4c- bacă, 4d- frunză bazală, 4e-
frunză superioară) (după W. ROTHMALER, 1987 şi D. MITITELU, 1983)

233
 3. Physalis L.

P. alkekengi L. – Păpălău. Frunze ovate cu baza îngustă. Caliciul fructifer

portocaliu-roşiatic. Corola alb murdar. Păduri, tufişuri. H, Eur. centr. (Fig. 95)

4. Lycium L.

L. barbarum L. – Cătina de garduri. Arbust spinos, cu frunze lanceolate, flori

liliachii şi bace alungite, portocalii, comestibile. Ph, China. (Fig. 95)

2. Subfam. Hyoscyamioideae
5. Hyoscyamus L. – Măselariţa

H. niger L. – Frunze tulpinale sesile, numai cele de la bază peţiolate. Corola

galben murdar, cu vine reticulate roşietice. Locuri ruderale. HT, Euras. (Fig. 95)

Fig. 95- 1- Physalis alkekengi (1a- frunză, 1b- floare, 1c- corola deschisă, k- caliciu); 2- Lycium barbarum
(2a- frunză, 2b- floare, 2c- bacă); 3- Hyoscyamus niger (3a- floare, 3b- capsulă); 4- Datura stramonium (4a-
frunză, 4b- floare, 4c- capsulă) (după I. SÂRBU et al., 2001)
234
 6. Datura L. – Ciumăfaie

D. stramonium L. – Locuri ruderale. Anuală, toxică şi medicinală, cu frunze

ovate şi dinţate, flori albe tubuloase; fructul o capsulă ţepoasă. T, Adv. (Fig. 95)

Fam. Scrophulariaceae
Plante erbacee şi lemnoase, uneori semiparazite şi parazite, cu frunze simple,
foarte diverse, alterne sau opuse, nestipelate. Inflorescenţe axilare, cimoase sau
racemoase, compuse din flori bisexuate, zigomorfe, pentamere, gamofile. Corola rotată
(aproape zigomorfă), campanulată, infundibuliformă, bilabiată, uneori cu baza tubului
corolei prelungită într-un pinten. Androceul din 5, 4 (didinam) sau 2 stamine. Gineceul
bicarpelar, sincarp, super. Fructul capsulă sau bacă.

1a. Flori pe tipul 5……………………………………………………………...2

1b. Flori pe tipul 4, androceu din 2 stamine. Frunze opuse
(3. Subfam. Veronicoideae)………….………………...9. Veronica

2a. Androceu din 5 stamine. Corola rotată aproape actinomorfă.

Frunze alterne sau opuse (1. Subfam. Verbascoideae)………...1. Verbascum

2b. Androceu din 4 stamine, didinam. Corola divers alcătuită. Frunze alterne
sau opuse (2. Subfam. Antirrhinoideae)………………………………………………..3
3a. Plante parazite, lipsite de clorofilă, alburii, cu frunze solzoase,
cărnoase………………………………………………………………………8. Lathraea
3b. Plante verzi, autotrofe şi semiparazite……………………………………...4
4a. Tubul corolei prelungit la bază într-un pinten evident.
Frunze sesile. Capsula se deschide prin 2-6 valve, începând de la
vârf…………………………………………………………..7. Linaria

4b. Corola fără pinten la bază, cel mult tubul corolei dilatat în formă de
pungă…………………………………………………………………………………….5
5a. Tubul corolei dilatat saciform la bază şi cu gâtul închis de
o proeminenţă a labiului inferior. Capsula poricidă, cu 3 pori
apicali…………………………………………………...2. Antirrhinum
5b. Tubul corolei nu este dilatat la bază şi are gâtul deschis. Capsula valvicidă
sau foarte rar indehiscentă……………………………………………………………….6
6a. Corola cu tubul cilindric, umflat şi limbul slab bilabiat.
Frunze alterne, întregi sau cu mici incizii………………...3. Digitalis

235
 6b. Corola bilabiată. Frunze opuse, rar verticilate sau alterne, când sunt penat
partite sau sectate………………………………………………………………………...7
7a. Caliciul cu tub globulos alungit, umflat şi limb cu lobi scurţi, rotunjiţi.
Inflorescenţe cime dicaziale axilare, reunite uneori în inflorescenţe
terminale. Capsulă septicidă……………………………4. Scrophularia

7b. Corola cu tub alungit, ± cilindric sau dilatat în partea superioară. Caliciul
regulat dinţat, cu dinţi evidenţi. Plante anuale semiparazite…………………………….8
8a. Caliciul lateral comprimat, umflat, acrescent. Labiul superior al
corolei comprimat lateral şi cu 2 dinţi mici în vârf…………...5. Rhinanthus

8b. Caliciul ± cilindric, uneori umflat la fructificare. Frunze

întregi sau numai spre bază dinţate. Marginile labiului superior ±
recurbate, iar lobii labiului inferior întregi…………...6. Melampyrum

1. Subfam. Verbascoideae
1. Verbascum L. – Lumânărică, Coada vacii

1a. Flori solitare în axila bracteelor. Pediceli fără bracteole, lungi de 1-3 cm....2
1b. Flori câte 2-7 în axila unei bractee…………………………………………3
2a. Corola violetă. Anterele reniforme. Tulpina cu frunze puţine şi mici.
Bractee lanceolate mult mai scurte decât pedicelii.
V. phoeniceum L. – Coada mielului. Pajişti, tufişuri. H, Euras. cont. (Fig. 96)
2b. Corola galbenă. Anterele staminelor inferioare decurente. Tulpina dens
foliată. Bractee ovate, numai cu puţin mai scurte decât pedicelii.
V. blattaria L. – Pajişti, tufişuri, locuri ruderale. HT, Euras. (Fig. 96)
3a. Antere neuniforme: cele 2 inferioare mai mari, bazifixe,
decurente pe filamente, cele 3 superioare ± reniforme, mediafixe,
nedecurente…………………………………………………………...4

3b. Antere uniforme, ± reniforme, mediafixe, nedecurente……………………5

4a. Frunze tulpinale superioare lung decurente. Stigmat capitat, nedecurent pe
stil. Corola de 12-20 mm în diametru.
V. thapsus L. – Tufişuri şi margini de păduri. HT, Euras. (Fig. 96)
4b. Frunze tulpinale superioare nedecurente sau foarte slab decurente.
Filamentele staminelor inferioare glabre, cele superioare alb sau gălbui păroase.
V. phlomoides L. –Ruderală medicinală, înaltă, tomentoasă, cu frunze mari,
ovate, flori galbene pentamere, în raceme lungi, corola rotată şi fructul capsulă. HT,
Eur. centr. (Fig. 96)
5a. Frunze bazale şi tulpinale inferioare ovate, cordate. Bractee şi caliciu dens
păroase. Corola dens păroasă la exterior.
V. nigrum L. – Somnoroasă. Tufişuri şi pajişti. H, Euras. (Fig. 96)
236
 5b. Frunze bazale şi tulpinale inferioare treptat îngustate în peţiol, dur dinţate,
verzi pe faţă şi alb tomentoase pe dos. Filamentele staminelor cu peri albi sau gălbui.
V. lychnitis L. – Pajişti. HT, Eur. (Fig. 96)

Fig. 96- 1- Verbascum phoeniceum (1a- frunză bazală, 1b- inflorescenţa, 1c- floare, 1d- fruct şi caliciu); 2-
Verbascum blattaria (2a- frunză; 2b- inflorescenţă; 2c- floare, 2d- fruct şi caliciu); 3- Verbascum thapsus (3a-
inflorescenţă, 3b- floare, 3c- fruct şi caliciu); 4- Verbascum phlomoides (4a- corola deschisă şi staminele); 5-
Verbascum nigrum (5a- inflorescenţă, 5b- floare, 5c- fruct şi caliciu); 6- Verbascum lychnitis (6a- floare, 6b-
fruct şi caliciu) (după W. ROTHMALER, 1987 şi D. MITITELU, 1983)

2. Subfam. Antirrhinioideae
2. Antirrhinum L.

A. majus L. – Gura leului. Anuală, ornamentală; frunze lanceolate opuse şi

alterne, flori divers colorate, zigomorfe (personate), din 5 sepale unite la bază, 5 petale
unite, 4 stamine didiname, gineceu super bicarpelar; fructul capsulă. H, Medit. (Fig. 97)
237
 3. Digitalis L. – Degetar, Degeţel

1a. Frunze ovat eliptice până la eliptic lanceolate, păroase. Inflorescenţa racem
lax, cu flori mari de 4-5 cm, dispuse unilateral. Lobul median al labiului inferior al
corolei scurt şi lat. Corola galbenă. Laciniile caliciului liniar lanceolate.
D. grandiflora Mill. – Degeţel galben. Rarişti şi margini de păduri. H, Eur.
centr. (Fig. 97)
1b. Frunze oblong lanceolate, glabre. Raceme dense, cu flori mai mici, de 1,5-3
cm. Lobul median al labiului inferior al corolei alungit, mult mai lung decât ceilalţi.
Axa inflorescenţei şi caliciul glandulos păroase. Laciniile caliciului lanceolate. Corola
alb gălbuie, cu reticulaţii brune sau violete.
D. lanata Ehrh. – Cucenţă. Pajişti şi tufişuri. HT-H, Balc.-pan. (Fig. 97)

Fig. 97- 1- Antirrhinum majus (1a- floare personată în secţiune longitudinală); 2- Digitalis grandiflora (2a-
floare, 2b- corola deschisă, 2c- fruct); 3- Digitalis lanata (3a- caliciu, 3b- fruct); 4- Scrophularia nodosa (4a-
rizom tuberizat, 4b- floare) (după W. ROTHMALER, 1987, D. MITITELU, 1983 şi FLORA R. P. R.)
238
 4. Scrophularia L.

S. nodosa L. – Bubernic, Iarbă neagră. Frunze cordate, acute, cu marginea

dublu serată. Corola bilabiată, verzuie, cu labiul superior brun roşcat. Flori în panicule
terminale. Planta glabră, cel mult inflorescenţa glandulos păroasă, cu rizom tuberizat.
Păduri şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 97)

5. Rhinanthus L. – Clocotici

R. minor L. – Caliciul glabru, cel mult pe margini şi pe dinţi mărunt aspru

păros. Dinţii labiului superior al corolei mai scurţi de 1 mm, rotunjiţi. Tubul corolei
drept. T, Euras. (Fig. 98)

Fig. 98- 1- Rhinanthus minor (1a- frunză, 1b-bractee, 1c- floare) ; 2- Melampyrum cristatum (2a-
inflorescenţă, 2b- floare, 2c- bractee ; 3- Melampyrum bihariense (3a- caliciu); 4- Linaria vulgaris (4a- floare,
4b- fruct); 5- Lathraea squamaria (5a- floare văzută din lateral, 5b- floare văzută din faţă) (după I. SÂRBU et
al., 2001)

239
 6. Melampyrum L.

1a. Inflorescenţe dense, spiciforme, 4 muchiate. Bractee dense, imbricate,

îndoite în lungul nervurii mediane, cu vârful curbat în jos.
M. cristatum L. – Ciormoiag. Tufişuri şi pajişti. T, Euras. cont. (Fig. 98)
1b. Inflorescenţe laxe, flori unilaterale sau câte 2 grupate axilar. Bracteele nu
acoperă axul inflorescenţei. Caliciul mărunt pubescent sau glabru, numai pe nervuri cu
peri mai lungi, albicioşi. Dinţii de cca 8 mm, liniari, separaţi prin sinusuri obtuze.
M. bihariense A. Kern. – Pajişti, tufişuri, margini de păduri. T, Dacic. (Fig.
98)

7. Linaria Mill. – Linariţă

L. vulgaris Mill. – Frunze alterne, moi, liniar lanceolate, de 1-5 mm lăţime,

uninerve. Laciniile caliciului ovat triunghiulare, subacute. Corola galbenă, de 25-33 mm
(inclusiv pintenul), pintenul de 10-13 mm, mai scurt decât labiul inferior. Tufişuri şi
locuri ruderale. H, Euras. (Fig. 98)

8. Lathraea L.

L. squamaria L. – Muma pădurii. Perenă, parazită. Posedă un rizom ramificat,

iar rădăcinile adventive înconjură rădăcinile arborelui parazitat. Tulpina aeriană albă,
groasă, cărnoasă, cu solzi circulari, apare primăvara. Florile roze, bilabiate, sunt grupate
în raceme unilaterale. Păduri şi zăvoaie. G, Euras. (Fig. 98)

3. Subfam. Veronicoideae
9. Veronica L. – Şopârliţă

1a. Flori în raceme terminale, spiciforme (uneori şi axilare sub racemul

terminal) sau fără flori solitare în axila frunzelor………………………………………..2
1b. Flori în raceme axilare……………………………………………………...3
2a. Tulpina târâtoare. Flori solitare, axilare, grupate uniform de-a lungul
întregii tulpini, în axila frunzelor. Frunze 3-5 lobate. Corola de 6-9 mm în diametru.
V. hederifolia L. – Doritoare. Locuri cultivate, tufişuri. T, Euras. (Fig. 99)
2b. Tulpini erecte. Flori grupate în vârful tulpinii în raceme ± laxe, uneori
raceme spiciforme. Frunzele bracteante descresc evident spre vârful inflorescenţei, sunt
mai mici şi adesea de altă formă decât frunzele inferioare. Plantă pubescentă, în partea
superioară glandulos păroasă. Frunze cu baza trunchiată sau slab cordată, crenat serate.
Bractee ovat lanceolate, ± egale cu florile.
V. arvensis L. – Pajişti şi tufişuri. T, Euras. (Fig. 99)
3a. Frunze distinct peţiolate, eliptice, serate. Tulpini târâtoare şi radicante.
Raceme dense. Pediceli de 1-3 mm, mai scurţi decât bracteele. Capsula obovoidală, mai
lungă decât lată.
V. officinalis L. – Ventrilică. Păduri, pajişti şi tufişuri. Ch, Euras. (Fig. 99)
240
 3b. Frunze sesile, cel mult cele inferioare subsesile sau scurt peţiolate………..4
4a. Caliciul cu 4 lacinii egale. Capsula puţin mai lată decât lungă, mai scurtă
decât caliciul. Pedicelii de 4-8 mm. Corola de 10-15 mm în diametru.
V. chamaedrys L. – Stejărel. Ruderală cu frunze ovate, opuse, flori albastre,
tetramere, rotate, cu 2 stamine şi fructul capsulă. Tulpina păroasă pe câte două muchii,
alternativ de la un internod la altul. H-Ch, Euras. (Fig. 99)
4b. Caliciul cu 5 lacinii foarte inegale. Capsula mai lungă decât lată. Frunze cu
baza atenuată, crenat serate până la penat sectate.
V. austriaca L. – Sburător. Pajişti şi tufişuri. H, Pont.-medit. (Fig. 99)

Fig. 99- 1- Veronica hederifolia (1a- fruct); 2- Veronica arvensis (2a- fruct); 3- Veronica officinalis (3a-
frunză, 3b- fruct); 4- Veronica chamaedrys (4a- frunză, 4b- fragment de tulpină; 4c- floare, 4d- fruct); 5-
Veronica austriaca (5a- fruct, 5b- frunză crenat serată, 5c- fragment de frunză penat secatată) (după W.
ROTHMALER, 1987)

241
 Ord. Plantaginales
Fam. Plantaginaceae
Plante erbacee, cu frunze simple, alterne, rar opuse, adesea dispuse în rozete
bazale. Tulpinile florifere, de regulă, lipsite de frunze, terminate cu inflorescenţe
spiciforme. Flori bisexuate sau unisexuate, tetramere, actinomorfe, gamofile. Caliciul
persistent. Fructul capsulă.

Fig. 100- 1- Plantago scabra (1a- frunze, 1b- inflorescenţă, 1c- floare); 2- Plantago lanceolata (2a- fragment
de tulpină tetramuchiată, 2b- frunză, 2c- floare, 2d- capsulă); 3- Plantago media (3a- frunză, 3b- floare); 4-
Plantago major (4a- frunză, 4b- floare) (după W. ROTHMALER, 1987 şi D. MITITELU, 1983)

Plantago L. – Pătlagina

1a. Tulpina ramificată, cu frunze opuse, liniare. Inflorescenţe capituliforme,

pedunculate, grupate în axila frunzelor superioare.
P. scabra Moench – Ochiul lupului. Locuri uscate, nisipoase. T, Euras. cont.
(Fig. 100)
242
 1b. Tulpina scapiformă, neramificată, terminată cu inflorescenţa şi cu rozete de
frunze bazale……………….…………………………………………………………….2
2a. Sepale anterioare concrescute pe mai mult de ½ din lungimea lor.
P. lanceolata L. – Pătlagina cu frunze înguste. Perenă medicinală, cu frunze
lanceolate rozulare, flori mici, tetramere, tubuloase, cu stamine exerte dispuse în spice
terminale. Gineceu super bicarpelar, fruct capsulă operculată. Pajişti, locuri, ruderale. H,
Euras. (Fig. 100)
2b. Sepale libere, cel mult puţin unite la bază. Frunze ovate sau eliptice, cu
peţiol mai scurt sau cel mult egal cu limbul……………………………………………..3
3a. Limbul eliptic păros pe ambele feţe. Peţiol foarte scurt, evident mai scurt
decât ½ din lungimea limbului. Filamente violete, de 4-5 ori cât corola.
P. media L. – Pajişti şi locuri ruderale. H, Euras. (Fig. 100)
3b. Limbul ovat eliptic, glabru sau glabrescent. Peţiol cel puţin cât ½ din
lungimea limbului. Filamente de 2 ori cât corola.
P. major L. – Pătlagina mare. Pajişti. H, Euras. (Fig. 100)

Ord. Lamiales
Fam. Lamiaceae
Plante erbacee şi arbustive, cu tulpini tetramuchiate, erecte sau prostrate.
Frunze opuse, decusate, simple, nestipelate, cu peri sau glande secretoare. Inflorescenţe
cime axilare reunite în verticile, compuse din flori bisexuate, pentamere, zigomorfe,
gamofile. Androceul din 4 stamine didiname sau aproape egale, dar şi din 2 stamine şi 2
staminodii. Gineceul bicarpelar, sincarp şi super. Fructul tetraachenă.

1a. Corola unilabiată, cu labiul superior redus sau

lipseşte (1. Subfam. Ajugoideae)………………………………2
1b. Corola bilabiată sau slab zigomorfă……………....3
2a. Labiul superior al corolei redus, întreg sau bilobat. Tubul corolei cu un inel
de peri în interior…..…………………………………………………………….1. Ajuga
2b. Labiul superior al corolei depăşeşte tubul corolei, glabru în
interior……………………………………………………………………….2. Teucrium
3a. Caliciul umflat, cu labiul superior prevăzut cu un apendice
dorsal scvamos, transversal în formă de scut (2. Subfam.
Scutellarioideae)………………………………………….3. Scutellaria
3b. Caliciul fără apendice solziform dorsal…………………..4
4a. Caliciul zigomorf, cu labiul superior din 3
dinţi. Androceul cu stamine incluse în tubul corolei
(3. Subfam. Melissoideae).……………4. Calamintha
4b. Plante cu alte caractere…………….……5
5a. Androceu din 2 stamine fertile, cu o
conformaţie specială. Corola bilabiată (4. Subfam.
Salvioideae)…………………………………..5. Salvia
243
 5b. Androceul din 4 stamine fertile. Corola bilabiată sau ± actinomorfă……...6
6a. Cele 4 stamine ± egale. Corola aproape
actinomorfă (5. Subfam. Menthoideae)………..6. Mentha

6b. Androceul didinam. Corola bilabiată………………………………………7

7a. Stamine şi stil incluse în tubul corolei, sub labiul superior
(6. Subfam. Lavanduloideae)….………………………..7. Marrubium

7b. Stamine şi stil exerte din tubul corolei (7. Subfam. Stachyoideae)……….8
8a. Labiul superior al corolei evident boltit, are formă de cască, egal sau mai
lung decât cel inferior……………………………………………………………………9
8b. Labiul superior al corolei ± plan sau scobit, de obicei mai scurt decât cel
inferior………………………………………………………………………………….12
9a. Labiul inferior al corolei fără lobi laterali sau cu lobi
laterali mici, dentiformi. Caliciul cu 5-10 nervuri……...8. Lamium

9b. Labiul inferior al corolei cu lobi laterali distincţi, ± obtuzi………………10

10a. Caliciul bilabiat. Stamine anterioare cu câte un
dinte sub vârf……………………………………….9. Prunella

10b. Caliciul actinomorf………………………………………………………11

11a. Caliciul 5- nervat. Corola galbenă, de 17-25 mm……………...8. Lamium
11b. Caliciul de 5-10 mm. Corola variat colorată, de 12-25 mm. Tubul
caliciului nedilatat deasupra mijlocului. Tubul corolei cu sau fără inel de
peri……………………………………………………………………………10. Stachys
12a. Caliciul actinomorf. Verticile florale grupate în
inflorescenţe spiciforme, cilindrice, terminale..…..11. Origanum

12b. Caliciul bilabiat, cu dinţi inegali

şi cu peri în gât, 11-13 nervat. Stamine exerte,
divergente.………………………12. Thymus

244
 1. Subfam. Ajugoideae
1. Ajuga L.

1a. Frunze 3-partite, cu lobi liniari. Verticile cu 2-4 flori cu corola galbenă.
A. chamaepytis (L.) Schreb. – Tămâiţa de câmp. Ruderală şi segetală. T, Eur.
centr.-Medit. (Fig. 101)
1b. Frunze întregi, dinţate, până la lobate……………………………………...2
2a. Flori câte 2 la nod. Corola galbenă. Frunze tulpinale rotunjite la bază
semiamplexicaule. Tubul corolei mai scurt decât caliciul. Labiul superior întreg.
A. laxmannii (L.) Benth. – Barba boierului. Pajişti şi tufişuri. H, Pont.-pan.-
balc. (Fig. 101)
2b. Flori câte 4 sau mai multe la un nod. Corola albastră……………………...3
3a. Tulpina în partea mijlocie şi superioară păroasă numai pe 2 laturi opuse,
alternând de la un nod la altul. Plantă cu stoloni. Bractee ± întregi.
A. reptans L. – Vineţică.
Corola unilabiată, cu labiul
superior foarte mic, întreg sau
bilobat. Tubul corolei cu un inel
de peri în interior; frunze întregi,
dinţate până la lobate, flori câte 4
sau mai multe la un nod, cu corola
albastră, tulpina în partea mijlocie
păroasă numai pe două laturi
opuse, alternând de la un nod la
altul. Bractee ± întregi. Plantă cu
stoloni. Pajişti, tufişuri, păduri. H,
Eur.

3b. Tulpină păroasă pe toate laturile. Plantă fără stoloni. Bractee lobate
(trilobate) cele superioare egale sau mai scurte decât florile. Stamine evident exerte din
tubul corolei, cu filamente păroase.
A. genevensis L. – Suliman. Pajişti şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 101)

2. Teucrium L.

1a. Inflorescenţa densă, capituliformă. Corola albă depăşeşte puţin caliciul.

Frunze îngust oblongi până la îngust obovate, cu margini crenate.
T. polium L. – Sugărel alb. Pajişti de pe coaste aride, pietroase. Ch, Medit.
(Fig. 101)
1b. Inflorescenţa mai laxă, alungită, cu verticile apropiate, ± egale cu frunzele
bracteante. Corola roşietică.
T. chamaedrys L. – Dumbăţ. Labiul superior al corolei absent. Tubul corolei
glabru la interior, frunze întregi până la lobate, ± sesile, inflorescenţe laxe alungite,
245
corola roşietică, rar albă. Florile în verticile apropiate, ± egale cu frunzele bracteante.
Plantă lignificată la bază. Pajişti şi tufişuri. Ch, Eur. centr. (Fig. 101)

Fig. 101- 1- Ajuga chamaepytis (1a- frunză, 1b- floare, 1c- caliciu); 2- Ajuga laxmannii (2a- floare, văzută din
faţă şi lateral); 3- Ajuga genevensis (3a- floare şi caliciu, 3b- fragment de tulpină); 4- Teucrium chamaedrys
(4a- frunză, 4b- floare şi caliciu); 5- Teucrium polium (5a- frunză tânără, 5b- frunză matură) (după I. SÂRBU
et al., 2001 şi FLORA R. P. R.)

2. Subfam. Scutellarioideae
3. Scutellaria L.

1a. Frunze ovat-lanceolate, aproape sesile. Bractee asemănătoare cu frunzele,

mai lungi decât florile.
S. galericulata L. – Mirgău. Pajişti mlăştinoase. H, Circ. (Fig. 102)
1b. Frunze lat ovate. Bractee diferite de frunze, corola albăstruie.
S. altissima L. – Gura lupului. Corola bilabiată. Labiul superior al caliciului
cu un apendice scvamos dorsal. Flori grupate câte 2 la un nod, unilaterale, în
inflorescenţe laxe, alungite. Bractee erbacee, frunzele sunt crenat-serate. Plante slab-
păroase, cu corolă albastră. Păduri şi tufişuri. H, Pont.-medit. (Fig. 102)
246
 3. Subfam. Melissoideae
4. Calamintha Adans.

1a. Flori grupate câte 10-20 în verticile globuloase, terminale, distanţate.

Bractee liniare, aproape cât caliciul.
C. clinopodium Bentham. – Plantă cu 4 stamine fertile, ascendente, aşezate
sub albiul superior al corolei, egal sau mai lung decât cel inferior. Caliciul zigomorf.
Flori grupate câte 10-20 în 2-4 verticile globuloase terminale distanţate. Bractee liniare,
aproape cât caliciul. Tufişuri şi margini de păduri. H, Circ. (Fig. 102)
1b. Flori în cime axilare, pedunculate. Caliciul cu tub drept, neumflat la bază,
cu dinţii inferiori de 2-4 mm lungime, ciliaţi, cei superiori de 1,5-2 mm. Corola de 15-
22 mm. Frunze de 2-7 cm lungime şi de 1-4,5 cm lăţime.
C. sylvatica Bromf. – Tufişuri, margini de păduri, pajişti. H, Eur. (Fig. 102)

Fig. 102- 1- Scutellaria galericulata (1a- frunză, 1b- corola, 1c- caliciu); 2- Scutellaria altissima (2a- corola,
2b- caliciu); 3- Calamintha clinopodium (3a- frunză, 3b- corola, k- caliciu); 4- Calamintha sylvatica (4a-
floare, 4b- caliciu) (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. P. R.)
247
 4. Subfam. Salvioideae
5. Salvia L. – Jaleş, Salvie

1a. Flori grupate câte (15) 20-40 în verticile dense. Frunze ovat triunghiulare,
cu baza cordată sau trunchiată şi cu 1-2 perechi de segmente la bază.
S. verticillata L. – Urechea porcului. Pasişti şi tufişuri. H, Eur. centr.-Medit.
(Fig. 103)
1b. Flori grupate câte 2-12 în verticile laxe……………………………………2
2a. Frunze ovate, cu baza cordat-hastat-sagitată, cu lobii bazali ascuţiţi ca şi
vârful frunzei. Verticile cu 2-6 flori. Corola gălbuie, uneori pătată cu brun.
S. glutinosa L. – Cinsteţ. Păduri şi zăvoaie. H, Euras. (Fig. 103)
2b. Plante cu alte caractere……………………………………………………..3
3a. Bractee egale sau mai lungi decât caliciul, violete sau roze. Tulpina ± alipit
păroasă, fără peri glandulari, foliată. Corola de 12-14 mm lungime.
S. nemorosa L. – Jaleş de câmp. Pajişti, tufişuri. H, Pont.-medit. (Fig. 103)
3b. Bractee verzi, evident mai scurte decât caliciul. Tulpina, cel puţin în partea
superioară, cu peri glandulari, cu 1-3 perechi de frunze, pe faţa inferioară verzi,
pubescente.
S. pratensis L. – Salvie de
câmp. Perenă şi meliferă, cu frunze
cordate, flori albastre, bilabiate, cu
stil exert şi 2 stamine. Pajişti şi
tufişuri. H, Eur.

5. Subfam. Menthoideae
6. Mentha L. – Izmă, Mentă

1a. Caliciul păros în gât, cu dinţi inegali, cei 2 inferiori mai înguşti.
M. pulegium L. – Busuiocul cerbilor. Corola aproape actinomorfă, cu tubul ±
egal cu caliciul. Filamente staminale ± egale, exerte. Caliciul păros în gât cu dinţi
inegali, cei doi inferioir mai înguşti. Locuri umede. H, Euras. (Fig. 103)
1b. Caliciul glabru în gât, cu dinţi ± egali……………………………………...2

248
 2a. Flori grupate în verticile la subsuoara frunzelor, inflorescenţa terminându-
se cu frunze sterile sau verticile de flori mici.
M. arvensis L. – Izma cerbului. Locuri umede. H (G), Circ. (Fig. 103)
2b. Flori grupate în inflorescenţe spiciforme sau capituliforme terminale.
Tulpina şi frunzele cu peri simpli, neramificaţi. Lăţimea maximă a frunzelor la mijloc.
M. longifolia (L.) Nath. – Izmă proastă. Pajişti umede. H, Euras. (Fig. 103)

Fig. 103- 1- Salvia verticillata (1a- frunză bazală, 1b- caliciu); 2- Salvia glutinosa (2a- frunză bazală, 2b-
caliciu şi corolă, 2c- stamină); 3- Salvia nemorosa (3a- frunză bazală, 3b- caliciu, 3c- floare); 4- Mentha
pulegium (4a- frunză, 4b- floare); 5- Mentha arvensis (5a- frunză, 5b- caliciu şi corolă); 6- Mentha longifolia
(6a- fragment de tulpină, 6b- floare) (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. P. R.)

249
 6. Subfam. Lavanduloideae
7. Marrubium L.

1a. Verticilele cu 20-50 flori. Caliciul cu 10 dinţi divergenţi şi uncinaţi. Frunze

lat ovate până la orbiculare.
M. vulgare L. – Unguraş, Voronic. Labiul superior al corolei de obicei mai
scurt ca cel inferior, iar dintele superior al caliciului fără apendice. Flori grupte în
verticile cu 20-50 de flori care nu formează inflorescenţe spiciforme. Caliciul cu 10
dinţi divergenţi şi uncinaţi. Stamine şi stil incluse în tubul corolei. Locuri ruderale. H,
Euras. (Fig. 104)
1b. Verticile cu 8-10 (15) flori. Caliciul cu 5 dinţi neuncinaţi. Frunze oblongi.
M. peregrinum L. – Cătuşnică sălbatică. Locuri ruderale. H, Pont.-pan.-balc.
(Fig. 104)

Fig. 104- 1- Marrubium vulgare (1a- frunză, 1b- floare, 1c- caliciu); 2- Marrubium peregrinum (2a- frunză,
2b- corolă, 2c- caliciu); 3- Lamium galeobdolon (3a- caliciu şi corolă); 4- Lamium amplexicaule (4a- frunză,
4b- caliciu); 5- Lamium purpureum (5a- frunză, 5b- caliciu şi corolă); 6- Lamium album (6a- frunză, 6b-
caliciu şi corolă, 6c- floare privită din faţă) (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. P. R.)

250
 7. Subfam. Stachioideae
8. Lamium L.

1a. Flori galbene. Labiul inferior al corolei cu 3 lobi aproape egali. Antere
glabre.
L. galeobdolon (L.) Nath. (syn. Galeobdolon luteum Huds.) – Păduri, tufişuri.
H (Ch), Eur. centr. (Fig. 104)
1b. Flori roşii, roze sau albe. Labiul inferior al corolei cu lobii laterali mici sau
lipsă. Antere păroase……….…………………………………………………………….2
2a. Plante anuale………………………………………………………………..3
2b. Plante perene……………………………………………………………….4
3a. Frunze superioare (bracteante) ± orbiculare, crenat lobate, sesile, cordat
amplexicaule.
L. amplexicaule L. – Sugel, Urzică moartă. Locuri ruderale. T, Euras. (Fig.
104)
3b. Frunze superioare (bracteante) ovate, peţiolate, crenate sau crenat dinţate.
Corola de 10-18 mm. Labiul inferior de 4-6 mm.
L. purpureum L. – Sugel puturos. Locuri ruderale. T, Euras. (Fig. 104)
4a. Corola albă sau palid gălbuie. Labiul inferior are lobii laterali prevăzuţi cu
1-2 dinţi mici.
L. album L. – Urzică moartă. Tufişuri, margini de păduri. H (Ch), Euras. (Fig.
104)
4b. Corola roşie, brun-purpurie sau foarte rar albă. Labiul inferior are lobii
laterali mici, ondulaţi, fără dinţi.
L. maculatum L.
– Urzică moartă. Ruderală
perenă, cu frunze ovate,
opuse şi decusate. Flori
roşii bilabiate, cu caliciul
campanulat şi corola
tubuloasă, concrescută cu
filamentele celor 4
stamine didiname; sunt
dispuse în verticile false.
Gineceu super bicarpelar,
cu stil ginobazic. Fructul o
tetraachenă apocarpoidă.
Păduri şi tufişuri. H (Ch),
Euras.

251
 9. Prunella L.

P. vulgaris L. – Busuioc de câmp. Frunze ovate, întregi sau crenate. Perechea

superioară se află la baza inflorescenţei. Corola albastru - violet roşietică, de 13-15 mm.
Pajişti şi tufişuri. H, Cosm. (Fig. 105)

Fig. 105- 1- Prunella vulgaris (1a- frunză, 1c- caliciu, 1c- stamină); 2- Stachys sylvatica (2a- frunză bazală,
2b- caliciu, 2c- floare); 3- Origanum vulgare (3a- frunză, 3b- caliciu şi corolă, 3c- fragment de inflorescenţă);
4- Thymus pulegioides (4a- frunză, 4b- fragment de tulpină, 4c- caliciu); 5- Thymus pannonicus (5a- frunză,
5b- fragment de tulpină, 5c- caliciu) (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. P. R.)

10. Stachys L.

S. sylvatica L. – Bălbişă. Frunze peţiolate, lat ovate, cordate. Corola roşie.

Bracteole lipsă sau cel mult de ½ din lungimea tubului caliciului. Zăvoaie, păduri,
tufişuri. H, Euras. (Fig. 105)
252
 11. Origanum L.

O. vulgare L. – Sovârv. Verticile florale în inflorescenţe spiciforme cilindrice,

terminale şi axilare. Tufişuri, margini de păduri. H, Euras. (Fig. 105)

12. Thymus L. – Cimbru, Cimbrişor

1a. Tulpini 4- unghiulare, suberecte până la târâtoare, fără lăstari sterili, cu peri
numai pe muchii. Nervaţiune camptodromă (nervurile laterale se subţiază treptat către
marginea limbului). Inflorescenţa întreruptă, cel puţin la bază.
T. pulegioides L. – Pajişti. Ch, Eur. (Fig. 105)
1b. Tulpini păroase de jur împrejur sau numai pe 2 feţe opuse. Nervaţiune
camptodromă. Frunze ± eliptice, eliptic lanceolate, rar lanceolate, subţiri. Tulpini
suberecte. Frunzele ramurilor florifere ± egale.
T. pannonicus All. – Pajişti. Ch, Pont.-pan. (Fig. 105)

Ord. Campanulales
Fam. Campanulaceae
Plante erbacee cu laticifere. Frunze simple, alterne su opuse, nestipelate.
Inflorescenţe cimoase sau racemoase, cu flori bisexuate, actinomorfe sau slab
zigomorfe, pentamere, gamofile. Androceu uneori sinanter; gineceu infer. Fruct capsulă.

1a. Corola ± tubuloasă, divizată aproape până la bază în

lacinii liniare-lanceolate. Flori cu bractee. Filamentele staminelor
lăţite la bază …………………………………………….2. Phyteuma

1b. Corola ± campanulată, divizată cel mult până la jumătate.

Ovarul şi capsula ovoid-globuloase. Capsula se deschide prin pori. Antere
libere ………………………………………………………...1. Campanula

1. Campanula L. – Clopoţei

1a. Capsula se deschide prin 3 pori situaţi subapical ……...2

1b. Capsula se deschide prin 3-5 pori situaţi bazal ……………………………3

253
 2a. Tulpina simplă, neramificată. Laciniile caliciului liniar-laneolate, de 2-3
mm lăţime, lungi cât ½ din lungimea corolei sau mai scurte. Corola larg campanulată,
mare de 3-4 cm lungime.
C. persicifolia L. – Pajişti şi rarişti de pădure. H, Euras.
2b. Tulpimi ramificate. Laciniile caliciului ceva mai late de 0,5 mm, linar –
lanceolate. Corola de 17 (20) – 25 mm lungime. Prin uscare se decolorerază. Plante
anuale, fără stoloni. (Fig. 106)
C. patula L. – Perenă, cu
frunze lanceolate alterne, flori violete,
campanulate, pe tipul 5, cu ovar infer şi
fruct capsulă, care se deschide prin 3
orificii, situate aproape de vârf. Pajişti
şi margini de pădure. HT, Eur.

3a. Caliciul cu apendici între sinusurile laciniilor. Frunze alungit-obovat-

spatulate. Dinţii caliciului mai scurţi dacât jumătatea corolei. Apendici de cca. 3 mm.
C. sibirica L. – Pajişti şi tufişuri. HT, Euras. cont. (Fig. 106)
3b. Caliciul fără apendici ……………………………………………………...4
4a. Flori sesile, grupate în glomerule. Inflorescenţa capituliformă, cu un capitul
terminal mai mare şi uneori şi câteva laterale, axilare, mai mici. Frunze inferioare ovat-
lanceolate, cordate, rotunjite sau brusc îngustate la bază, cu peţioli nearipaţi.
C. glomerata L. – Tufişuri şi pajişti. H, Euras. (Fig. 106)
4b. Flori pedicelate grupate în raceme sau panicule. Frunze tulpinale inferioare
şi mijlocii late, ovate sau eliptice, cordate sau brusc îngustate la peţiol. Dinţii caliciului
lanceolaţi sau triunghiular ovaţi ……………………..………………………………….5
5a. Inflorescenţa racem lung, cu flori dispuse unilateral. Dinţii caliciului
reflecţi la înflorire. Plantă adesea cu stoloni.
C. rapunculoides L. – Păduri şi tufişuri. H, Euras. (Fig. 106)
5b. Inflorescenţa racem cu flori dispuse multilateral. Dinţii caliciului nu sunt
reflecţi. Plantă fără stoloni, aspru păroasă. Tulpina cu muchii ascuţite. Frunze tulpinale
inferioare şi mijlocii triunghiular ovate, cordate. Flori mari de peste 3 cm lungime.
C. trachelium L. – Clopoţei cu frunze de urzică. Păduri şi tufişuri. H, Euras.
(Fig. 106)

254
 2. Phyteuma L.

1a. Flori pe tipul 4. Bractee involucrale liniare. Stigmate 2.

P. tetramerum Schur. – Puşca dracului. Pajişti şi margini de pădure. H, End.
Carp. (Fig. 106)
1b. Flori pe tipul 5. Frunze bazale ovat-eliptice, ± cordate, lung peţiolate.
Bractee involucrale ovat-lanceolate. Inflorescenţa globuloasă, cu 15-30 flori, se
alungeşte la fructificare.
P. orbiculare L. – Pajişti. H, Eur. centr. (Fig. 106)

Fig. 106- 1- Campanula persicifolia (1a- floare, 1b- frunză bazală, 1c- frunză superioară); 2- Campanula
sibirica (2a- frunze superioare şi bazale; 2b- floare cu apendici- ap.); 3- Campanula glomerata (3a- frunze
bazale şi superioare, 3b- flori); 4- Campanula rapunculoides (4a- tipuri de frunze, 4b- floare); 5- Campanula
trachelium (5a- frunză, 5b- floare); 6- Phyteuma tetramerum (6a- frunze superioare, 6b- floare); 7- Phyteuma
orbiculare (7a- inflorescenţă, 7b- frunză bazală, 7c- frunză superioară) (după W. ROTHAMLER, 1987 şi I.
SÂRBU et al., 2001)
255
 Ord. Asterales
Fam. Asteraceae (Compositae)
Plante erbacee cu frunze simple, întregi sau sectate, adesea rozulare. Florile
bisexuate sau unisexuate, pentamere, gamopetale, actinomorfe şi zigomorfe, cu
androceu sinanter şi gineceu bicarpelar infer, sunt grupate în calatidii (antodii). Într-un
antodiu pot fi numai flori tubuloase (actinomorfe) sau numai flori ligulate (zigomorfe)
sau ambele, cele ligulate fiind marginale. Fructul achenă, în vârf cu sau fără papus,
uneori cu o coronulă sau sete.

1a. Calatidii cu flori mixte: cele

centrale tubuloase, cele marginale ligulate (1.
Subfam. Asteroideae )……………………...2

1b. Calatidii numai cu flori tubuloase sau cu flori ligulate …………………..17

2a. Frunze opuse ……………………………………………………………….3
2b. Frunze alterne (cel puţin cele superioare) sau în rozetă bazală ……………4
3a. Frunze întregi, sesile, ± eliptice.
Receptacul pubescent. Papus format din peri aspri
……………………………………………….4. Arnica

3b. Frunzele nu sunt întregi. Calatidii mici, de 4-5

mm în diametru. Receptacul cu scvame. Papus format din
scvame ciliate ……………………….…………...5. Galinsoga

4a. Tulpina scap, cu frunze grupate bazal ……………………………………..5

4b. Tulpina foliată ……………………………………………………………..6
5a. Achene fără papus. Plante perene cu stoloni ...3. Bellis

5b. Achene cu papus. Plante fără stoloni …………………..2. Aster

6a. Papus format din scvame, sete sau peri ……………………….7

256
 6b. Papus lipsă sau reprezentat printr-o coronulă foarte mică ……………….14
7a. Papus format din 2-4 scvame căzătoare. Calatidii mari, disciforme, cu flori
radiare galbene …………………………………………………………….1. Helianthus
7b. Papus format din peri sau mai multe scvame aristate, persistente ………...8
8a. Flori radiare albastru-violacei, albe sau roşietice ……………… …………9
8b. Flori radiare galbene ……………………………………………………...11
9a. Tulpini numai cu scvame alburii sau roşietice.
Calatidii numeroase grupate terminal în raceme sau
panicule, apar în martie-aprilie. Frunze bazale foarte mari, ±
cordate, apar după înflorire …………………... ..6. Petasites
9b. Tulpini cu frunze verzi …………………………………………………...10
10a. Flori radiare ligulate, cu ligule late, uninervate ……..2. Aster

10b. Flori radiare cu ligule înguste, 2-multiseriate

……………………………………………………………7. Erigeron

11a. Tulpină floriferă cu scvame verzi-purpurii.

Frunzele bazale apar după înflorire………….8. Tussilago

11b. Tulpini cu frunze verzi ………………………………………………….12

12a. Bractee involucrale inegale, imbricate, multiseriate ……………………13
12b. Bractee involucrale egale, uniseriate, neimbricate, uneori
există bractee scvamiforme la bază. Antodii grupate corimbiform sau
solitare………………………………………………………..11. Senecio

13a. Calatidii mici, până la 15 mm în diametru, grupate

racemiform sau paniculiform. Flori radiare puţine (5-8). Antere fără
apendici filiformi la bază. …………………………………...9. Solidago

13b. Calatidii mai mari, peste 2 cm în diametru, grupate

corimbiform sau solitare. Flori radiare numeroase. Antere cu apendici
filiformi la bază ………………………………………………...10. Inula

14a. Receptacul glabru, fără scvame sau peri ………………………………..15

257
 14b. Receptacul cu scvame …………………………………………………..16
15a. Plante anuale sau bianuale, cu frunze de 2-3 ori penat-sectate, cu
segmente liniare. Flori radiare albe ……………………………………….12. Matricaria
15b. Plante perene. Achene uniforme. Corola florilor tubuloase comprimată şi
aripată la bază ……………………………………………………….13. Leucanthemum
16a. Antodii solitare. Ligule evident mai
lungi decât late. Achene ± cilindrice, muchiate,
adesea 4-muchiate ……………………14. Anthemis

16b. Antodii grupate corimbiform. Ligule late şi scurte.

Achene comprimate, nemuchiate ………. …………15. Achillea

17a. Calatidii numai cu flori tubuloase (2. Subfam. Cynarioideae)…………18

17b. Calatidii cu toate florile ligulate. Plante cu latex (3. Subfam.
Cichorioideae )…………………………………………………………………………32
18a. Papusul, cel puţin la florile centrale, evident, format din peri, sete sau
scvame………………………………………………………………………………….19
18b. Papusul lipseşte sau este înlocuit printr-o coronulă mică, la vârful achenei
………………………………………………………………………………………….27
19a. Papusul reprezentat prin peri plumoşi. Flori
roşii sau galbene……………………………...16. Cirsium
19b. Papusul reprezentat prin peri simpli, scvame
sau sete …………………………………………………20

20a. Frunze opuse. Flori roşiatice. Papus din peri

numeroşi .……………………………………….17. Eupatorium

20b. Frunze alterne sau bazale ……………………………………………….21

21a. Tulpina lat aripată şi spinoasă pe margini
până la calatidiu. Receptacul glabru …… 18. Onopordum

258
 21b. Tulpina nu este lat aripată (dacă este aripată şi spinoasă, receptaculul nu
este glabru) …………………………………………………………………………….22
22a. Plante spinoase. Frunzele pe margini şi bracteele involucrale cu spini
……………………………………………………………………………….19. Carduus
22b. Plante fără spini …………………………………………………………23
23a. Bractee involucrale înguste, cu vârf subţire, lung şi uncinat.
Frunze mari, ovate, cordate ..……………………………….. 20. Arctium

23b. Bracteele involucrale nu au vârful uncinat ……………………………...24

24a. Papus format din 5-15 scvame uniseriate.
Bractee involucrale membranoase, cele interne mai lungi,
lucioase, radiante ………………………….21. Xeranthemum

24b. Papus format din peri sau sete …………………………………………..25

25a. Toate florile tubuloase, rareori cele marginale neevident ligulate sau au
corola mai mare …………….………………………………………………………….26
25b. Florile marginale filiforme,
la vârf denticulate. Florile interne 5-
dinţate. Plante perene dioice. Bracteele
involucrale membranoase. Calatidii
grupate în vârful tulpinii, fără frunze
bracteante evidente ……………………………………………………....24. Antennaria
26a. Bractee involucrale liniare, alb tomentoase, la fel şi frunzele pe faţa
inferioară ……………..……………………………………………………... 22. Jurinea
26b. Bracteele involucrale şi
frunzele nu sunt tomentoase. Bracteele
involucrale, cel puţin cele interne terminate
cu un apendice distinct, fie au marginea
întreagă, divizată sau uneori cu spini. Florile
marginale au corola mai mare decât florile
centrale …………………….…23. Centaurea
27a. Receptacul glabru ………….28
27b. Receptacul cu peri, sete sau
scvame, nu este glabru ……………………30

259
 28a. Corola 4-dinţată ……………………………………………12. Matricaria
28b. Corola 5-dinţată …………………………………………………………29
29a. Calatidii mici, ± pendule, grupate racemiform sau paniculiform. Papus
lipsă ………………………………………………………………………...25. Artemisia
29b. Calatidii mai mari, erecte, grupate corimbiform sau solitare. Papus scurt,
ca o coronulă ……………………………………………………………..26. Tanacetum
30a. Antodii mici, ± pendule, grupate racemiform sau paniculiform. Papus
lipsă ………………………………………………………………………...25. Artemisia
30b. Antodii mai mari, erecte, grupate lax …………………………………...31
31a. Antodii mari, cu flori mari. Receptacul cu sete caduce ……23. Centaurea
31b. Antodii mijlocii, cu flori mici. Receptacul cu scvame persistente
……………………………………………………………………………...14. Anthemis
32a. Achene fără papus, cel mult cu o coronulă mică ………………………..33
32b. Achene cu papus format din peri ………………………… …………….34
33a. Flori galbene. Papus absent ………………27. Lapsana

33b. Flori albastre. Papus foarte scurt, alcătuit din scvame

mici…………………………………………………………..28. Cichorium

34a. Perii papusului plumoşi ……………………………………35

34b. Perii papusului simpli …………………………………………………..36
35a. Bractee involucrale puţine 8 – 12 (15), uniseriate.
Perii papusului într-un singur şir. Frunze
întregi………………………………………….29. Tragopogon

35b. Bractee involucrale numeroase, imbricate. Tulpini

scapiforme. Papus din 1-2 şiruri de peri liberi, seria externă adesea
neplumoasă …………………………………………...30. Leontodon

36a. Achene terminate în rostru, astfel că papusul este

pedicelat……………………………………………………………….37
36b. Achene fără rostru ……………………………………..38
37a. Tulpina scap, fistuloasă, cu un calatidiu …………………..31. Taraxacum
37b. Tulpina ramificată, plină, cu mai multe calatidii.
Achene puternic comprimate, cu rostru lung, capilar. Papus format
din 2 şiruri egale de peri………………………………...32. Lactuca
260
 38a. Achene puternic comprimate. Flori galbene …………………33. Sonchus
38b. Achene necomprimate ± cilindrice, cu vârful retezat. Papus
din 1 sau 2 şiruri inegale de peri fragili, alb-murdari sau gălbui spre brun.
Plante cu peri stelaţi ………………………………………...34. Hieracium

1. Subfam. Asteroideae
1. Helianthus L.

H. annuus L. – Floarea
soarelui. Anuală, înaltă, aspru
păroasă, cultivată pentru
seminţele oleaginoase. Frunze
cordate, calatidiul mare,
disciform. Florile marginale sunt
sterile, ligulate (zigomorfe), mari
şi galbene. Cele interioare sunt
mici şi tubuloase, actinomorfe,
galbene, cu caliciul redus la o
coronulă de scvame, androceu
sinanter, ovar infer cu stil lung,
bifid şi fructul o achenă falsă, cu
seminţe exalbuminate, având
cotiledoane uleioase. T, Am. de
N.

2. Aster L. – Steliţă

1a. Frunze obovat-lanceolate, îngustate la bază, cele inferioare peţiolate.

Calatidii puţine, până la 10, mari, de 3-5 cm în diametru. Plantă aspru păroasă.
A. amellus L. – Steliţă vânătă. Pajişti. H, Eur.-Cont. (Fig. 107)
1b. Frunze ± cărnoase, cu vârf ascuţit. Calatidii numeroase şi mai mici. Bractee
involucrale cu vârf rotunjit şi margini membranoase.
A. tripolium L. – Albăstrică. Pajişti umede şi sărăturate. H, Euras. (Fig. 107)

3. Bellis L.

B. perennis L. – Bănuţi, Părăluţe. Frunze obovate, rozulare şi calatidii albe sau

roze, solitare, cu florile centrale galbene, tubuloase. Pajişti. H, Eur. (Fig. 107)
261
 4. Arnica L.

A. montana L. – Arnică. Plantă perenă, cu o tulpină solitară, simplă sau cu 1-2

ramuri, terminate cu câte un antodiu (rar cu până la 5 antodii). Frunze eliptice, sesile,
dispuse în rozetă bazală şi 1-2 perechi de frunze tulpinale ± opuse, mici. Medicinală.
Pajişti. H, Eur. (Fig. 107)

5. Galinsoga Ruiz. et Pavon

G. parviflora Cav. – Busuioc sălbatic. Tulpina glabră, numai în partea

superioară pubescentă. Scvamele papusului nearistate. Buruiană segetală. T, Adv. (Fig.
107)

Fig. 107- 1- Aster amellus (1a- frunză bazală, 1b- frunză superioară, 1c- antodiu); 2- Aster tripolium (2a-
frunză bazală, 2b- frunză superioară, 2c- calatidiu, 2d- achenă); 3- Bellis perennis (3a- frunză, 3b- calatidiu
secţionat longitudinal, 3c- achenă); 4- Arnica montana (4a- frunză bazală, 4b- calatidiu, 4c- floare tubuloasă,
4d- floare ligulată, 4e- achenă); 5- Galinsoga parviflora (5a- frunză, 5b- antodiu secţionat longitudinal, 5c-
floare ligulată, 5d- floare tubuloasă, cu bractee, 5e- scvamă a papusului) (după W. ROTHMALER, 1987 şi
FLORA R. P. R.)
262
 6. Petasites Mill. – Captalan

1a. Bractee involucrale glabre, roşiatice, cu vârf întreg, pedicelat. Flori roze.
Scvamele foliare mijlocii ale scapului de 2-5,5 cm lungime. Frunze slab tomentoase pe
dos.
P. hybridus (L.) Gaertn., Mey et Schreb. – Zăvoaie, malul apelor. G, Euras.
(Fig. 108)
1b. Bractee involucrale cu peri glandulari, glanda terminală cu puţin mai lată
decât piciorul. Scvamele scapului verzui. Frunze alb-cenuşiu tomentoase pe dos.
P. albus (L.) Gaertn. – În lungul pâraielor. G, Euras. (Fig. 108)

7. Erigeron L.

1a. Frunze tulpinale inferioare ovat-lanceolate, serate. Ligule de 2 ori mai lungi
decât bracteele involucrale.
E. annuus (L.) Pers. (syn.: Stenactis annua (L.) Lees) – Margini de pădure,
lunci. HT-H, Adv. (Fig. 108)
1b. Frunze tulpinale inferioare întregi, liniar spatulate. Florile ligulate, ± egale
cu florile centrale, liliachii. Calatidii de 6-13 mm în diametru.
E. acer L. – Bunghişor. Pajişti, tufişuri, margini de pădure. HT-H, Circ. (Fig.
108)

8. Tussilago L.

T. farfara L. – Podbal. Tulpini

florifere cu scvame verzi-purpurii, frunze
bazale ce apar după înflorire. Malul apelor,
şanţuri, ravene. G, Euras.

9. Solidago L.

S. virgaurea L. – Splinuţă. Calatidii pedunculate, de 7-10 mm. Ligulele florilor

marginale de 4-9 mm lungime. Achene de cca 3 mm, cu papus de cca. 5 mm. Frunze
serate. Tufişuri, margini de păduri, pajişti. H, Circ. (Fig. 108)

10. Inula L.

1a. Plantă foarte robustă, adesea peste 1 m înălţime. Frunze ovat eliptice, peste
10 cm lăţime, cele superioare cordat-amplexicaule. Calatidii de 5-7 cm în diametru.
263
 I. helenium L. – Iarbă mare. Pajişti umede, zăvoaie, lunci. H, Eur. (Fig. 108)
1b. Plante mai scunde, fără frunze bazale la înflorire. Frunzele ± pubescente,
cele superioare cordat-auriculate, semiamplexicaule.
I. britanica L. – Şovârvariţă. Locuri umede, pajişti, zăvoaie. HT, Euras. (Fig.
108)

Fig. 108- 1- Petasites hybridus (1a- calatidiu, 1b- frunză, 1c- secţiune transversală prin peţiol); 2- Petasites
albus (2a- calatidiu, 2b- frunză, 2c- secţiune transversală prin peţiol); 3- Erigeron annuus (3a- frunze bazale,
3b- frunză superioară, 3c- calatidii, 3d- achenă); 4- Erigeron acer (4a- frunză, 4b- calatidiu, 4c- achenă); 5-
Solidago virgaurea (5a- frunză, 5b- calatidiu, 5c- fragment de tulpină); 6- Inula helenium (6a- calatidiu, 6b-
achenă); 7- Inula britanica (7a- frunză superioară, 7b- calatidii, 7c- floare ligulată, 7d- achenă) (după W.
ROTHMALER, 1987)

11. Senecio L. – Spălăcioasă, Cruciuliţă

1a. Achenele interne păroase, cele externe glabre. Bracteele involucrale evident
3- nervate. Frunzele bazale de obicei uscate la înflorire. Frunzele tulpinale mijlocii
penat-fidate.
264
 S. jacobaea L. – Rafină. Pajişti. H, Euras. (Fig. 109)
1b. Achene păroase, uneori fin alipit pubescente. Frunze înguste, oblong-
lanceolate, cu baza auriculat-semiamplexicaulă, cele mijlocii neevident îngustate şi
parţial aripate. Plante anuale.
S. vernalis W. et K. – Locuri ruderale. T, Euras. cont. (Fig. 109)

12. Matricaria L.

1a. Receptacul conic gol. Calatidiu de 15-20 mm în diametru. Plantă intens şi

plăcut mirositoare.
M. recutita L. (syn. M. chamomilla L., Chamomilla recutita (L.) Rauchert) –
Muşeţel. Pajişti uneori sărăturate. T, Euras. (Fig. 109)
1b. Receptacul semiglobulos, compact. Calatidii de 3-5 cm în diametru. Plante
nemirositoare. Frunze cu lacinii. Papus sub formă de coronulă.
M. perforata Mérat. – Romaniţă nemirositoare. Locuri cultivate şi ruderale. T-
HT, Euras. (Fig. 109)

13. Leucanthemum Mill.

L. vulgare Lam. (syn. Chrysanthemum

leucanthemum L.) – Margarete. Frunze
oblanceolate, crenat-serate până la neregulat
lobate. Achene fără coronulă. Calatidii de 2,5-4
cm în diametru. Pajişti şi tufişuri. H, Euras.

14. Anthemis L.

1a. Plante anuale. Flori ligulate albe. Bractee oblongi, cu vârf aristiform, rigid.
A. austriaca Jacq. – Locuri ruderale şi cultivate. T, Eur. centr.-Pont. (Fig. 109)
1b. Plante perene. Flori ligulate galbene, rar palid-gălbui, de obicei mai scurte
decât diametrul discului.
A. tinctoria L. – Floare de perină. Pajişti şi tufişuri. H, Euras. cont. (Fig. 109)

265
Fig. 109- 1- Senecio jacobea (1a- frunză, 1b- calatidiu); 2- Senecio vernalis (2a- frunză bazală, 2b- frunză
superioară, 2c- calatidiu); 3- Matricaria recutita (3a- frunză, 3b- calatidiu, 3c- calatidiu în secţiune
longitudinală, 3d- floare tubuloasă, 3e- achenă); 4- Matricaria perforata (4a- floare tubuloasă, 4b- achene); 5-
Anthemis austriaca (5a- frunză, 5b- calatidiu, 5c- fragment de calatidiu şi o foliolă involucrală, 5d- achenă);
6- Anthemis tinctoria (6a- frunză, 6b- calatidiu) (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. P. R.)

15. Achillea L. – Coada şoricelului

1a. Rahis de 0,5 – 1 mm lăţime. Ultimele diviziuni ale frunzelor sunt filiforme,
patente. Bracteele involucrale uniform dens păroase.
A. setacea W. et K. – Pajişti uscate. H, Euras. cont. (Fig. 110)
1b. Rahis de 0,6-1 mm lăţime ………………………………………………...2
2a. Frunze glabre pe faţa superioară, mătăsos păroase pe dos. Bractee
involucrale pubescente.
266
 A. collina J. Becker. – Pajişti. H, Euras. cont. (Fig. 110)
2b. Frunze ± uniform păroase. Bractee cu marginea evidentă, palid-brună până
la brun-negricioasă. Frunze de 2 (3) ori penat-divizate.
A. millefolium L. – Pajişti. H, Euras. (Fig. 110)

Fig. 110- 1- Achillea setacea (1a- calatidiu, 1b- fragmente de frunză); 2- Achillea collina (2a- calatidiu, 2b-
inflorescenţa, 2c- fragment de frunză); 3- Achillea millefolium (3a- calatidiu, 3b- fragment de frunză, 3c-
segment primar al frunzei) (după I. SÂRBU et al., 2001)

2. Subfam. Cynarioideae
16. Cirsium Mill.

1a. Frunze cu sete rigide pe faţa superioară, orientate spre vârful lobilor.
Tulpina aripată. Frunze decurente pe toată lungimea internodurilor.
C. vulgare (Savi)Ten. – Locuri ruderale. HT, Euras. (Fig. 111)
1b. Frunze fără sete rigide pe faţa superioară, glabre sau cu peri moi. Tulpini
nearipate sau aripate numai pe partea superioară. Bracteele involucrale alipite, terminate
în spin simplu. Plantă perenă cu drajoni. Flori unisexuate. Papus mai lung decât corola.
C. arvense (L.) Scop. – Pălămidă. Locuri ruderale şi cultivate, pajişti
ruderalizate. G, Euras. (Fig. 111)

17. Eupatorium L.

E. cannabinum L. – Cânepa codrului. Papus cu peri simpli, frunze opuse,

sectate sau compuse, flori roşietice. Zăvoaie, tufişuri umede. H, Euras. (Fig. 111)

267
Fig. 111- 1- Cirsium vulgare (1a- frunze, 1b- calatidiu); 2- Cirsium arvense (2a- frunze, 2b- calatidiu, 2c-
floare cu papus plumos); 3- Eupatorium cannabinum (3a- calatidiu, 3b- floare) (după W. ROTHMALER,
1987 şi FLORA R. P. R.)

18. Onopordum L.

O. acanthium L. – Scai măgăresc. Plantă ± alb-

tomentoasă sau cenuşiu tomentos lanată, cu peri unicelulari.
Tulpina înaltă până la 2 m, ramificată şi spinos aripată.
Frunze mari, alungit ovate, decurente şi spinoase. Flori
liliachii grupate în calatidii mari, cu involucru spinos.
Laciniile corolei ± egale cu tubul. Locuri ruderale. HT,
Euras.

19. Carduus L.

1a. Bractee involucrale cu lăţimea maximă la mijloc sau imediat deasupra,

brusc îngustate într-o porţiune cu margini paralele. Frunze cel puţin pe dos păroase.
Calatidii de 2-5 cm diametru. Achene umflate de 4-5 mm.
C. nutans L. – Ciulin. Pajişti ruderalizate. HT, Euras. (Fig. 112)
1b. Bractee involucrale cu lăţimea maximă la bază …………………………...2
2a. Frunze glabre sau glabrescente, penat-partite până la sectate, cu spini
puternici, până la 5 mm.
268
 C. acanthoides L. – Pajişti ruderalizate. HT, Eur. (Fig. 112)
2b. Frunze alb-tomentoase pe dos, cele superioare ± lanceolate, lobate sau
fidate. Calatidii de 1 cm în diametru.
C. crispus L. – Tufişuri şi buruienişuri. HT, Eur. (Fig. 112)

20. Arctium L. – Brustur

1a. Involucru dens arahnoideu alb păros, de 12-20 mm lungime şi de 15-25

mm lăţime. Flori exerte din involucru.
A. tomentosum Mill. – Locuri ruderale. HT, Euras. (Fig. 112)
1b. Involucru glabru sau subglabru, de 20-25 mm lungime şi 35-42 mm lăţime.
Flori cât lungimea involucrului.
A. lappa L. – Locuri ruderale. HT, Euras. (Fig. 112)

Fig. 112- 1- Carduus nutans (1a- frunză, 1b- calatidiu); 2- Carduus acanthoides (2a- frunză, 2b- calatidiu); 3-
Carduus crispus (3a- frunze, 3b- vârful unui lob foliar, 3c- floare, 3d- achenă); 4- Arctium tomentosum (4a-
fragment de peţiol, 4b- marginea limbului foliar, 4c- calatidiu, 4d- detaliu al bracteelor involucrale); 5-
Arctium lappa (5a- fragment de peţiol, 5b- marginea limbului foliar, 5c- calatidiu, 5d- secţiune prin calatidiu,
5e- achenă) (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. P. R.)

269
 21. Xeranthemum L. – Plevaiţă

X. annuum L. – Involucru semiglobulos, glabru. Papus format din 5 scvame.

Locuri însorite. T, Pont.-Medit. (Fig. 113)

22. Jurinea Cass.

J. arachnoidea Bunge. – Calatidii solitare, globuloase. Bractee involucrale

drepte, ± alipite. Achene acut-verucoase, glandular-păroase. Pajişti. H, Pont.-Balc. (Fig.
113)

Fig. 113- 1- Xeranthemum

annuum (1a- floare marginală,
1b- floare centrală, cu papus
din 5 scvame, 1c- scvame
involucrale externe şi interne);
2- Jurinea arachnoidea (2a-
fragment de frunză, 2b-
achenă) (după FLORA R. P.
R.)

23. Centaurea L.

1a. Bractee involucrale cu apendiculi membranoşi, întregi sau neregulat

divizaţi. Tulpina cu ramuri scurte, îngroşate sub calatidii. Frunze oblong-lanceolate.
Flori purpurii.
C. jacea L. – Prin pajişti. H, Eur. (Fig. 114)
1b. Bractee involucrale cu apendiculi regulat pectinat fimbriaţi, cu fimbria
terminală uneori spiniformă ……………………………………………………………..2
2a. Apendiculi nedecurenţi pe unguiculă, sunt distinct separaţi la vârful
unguiculei, lanceolaţi până la liniari cu vârful alungit şi recurbat, cu 15-25 perechi de
fimbrii, brun negricioşi; nu acoperă total unguiculele la ultimele 2-3 serii de bractee.
Calatidii ovoidale.
C. phrygia L. – Pajişti. H, Eur. (Fig. 114)
2b. Apendiculi ± decurenţi pe unguiculă, adică se prelungesc cu o margine mai
lată sau mai îngustă, ± pe marginile unguiculei ………………………………………...3
3a. Frunze superioare întregi, liniar-lanecolate, cele inferioare simplu penat-
divizate. Achene puberule, cu papus ± egal cu achena.
C. cyanus L. – Albăstriţă, Vineţele. Locuri cultivate şi ruderale. T-HT, Cosm.
(Fig. 114)
270
 3b. Frunze de 1-2 ori penat-divizate …………………………………………...4
4a. Calatidii puţine, mari, globuloase, de 20-25 mm în diametru. Apendiculi
lat-ovaţi, de culoarea paiului, cu o pată centrală brună. Fimbrii de 1-3 mm. Flori crem.
C. orientalis L. – Pajişti. H, Pont. (Fig. 114)
4b. Calatidii numeroase şi mici, ovoidal-cilindrice, de 10-11 mm lungime şi 5-
7 mm lăţime. Apendiculi cu 5-6 fimbrii pe fiecare parte de cca. 1 mm lungime. Papus
mai scurt decât achena. Plante verzi, glabrescente.
C. micranthos S. G. Gmel. – Pajişti aride. HT-H, Pont.-pan.-balc. (Fig. 114)

Fig. 114- Centaurea jacea (1a- scvame involucrale); 2- Centaurea phrygia (2a- frunză inferioară, 2b- frunză
superioară, 2c- calatidiu cu scvame involucrale); 3- Centaurea cyanus (3a- frunză, 3b- calatidiu); 4-
Centaurea orientalis (4a- scvame involucrale); 5- Centaurea micranthos (5a- scvame involucrale, 5b- achenă)
(după I. SÂRBU et al., 2001)
271
 24. Antennaria Gaertn.

A. dioica (L.) Gaertn. – Siminic. Plantă cu stoloni aerieni, foliaţi. Jumătatea

superioară a bracteelor involucrale petaloidă, alb-roză. Pajişti sărace. Ch (H), Euars.
(Fig. 115)

Fig. 115- 1- Antennaria dioica (1a- frunze văzute pe faţa superioară şi inferioară, 1b- antodiu femel, 1c-
antodiu mascul); 2- Artemisia vulgaris (2a- frunze, 2b- calatidiu); 3- Artemisia absinthium (3a- detalii de
frunze, 3b- calatidiu); 4- Artemisia austriaca (4a- detalii de frunze, 4b- calatidiu); 5- Tanacetum vulgare (5a-
frunză, 5b- segment primar al frunzei, 5c- calatidii, 5d- floare şi scvamă involucrală) (după W.
ROTHMALER, 1987)

25. Artemisia L. – Pelin

1a. Frunze evident discolore, verzi închis pe faţă şi alb tomentoase pe dos.
A. vulgaris L. – Pelinariţă. Tufişuri şi locuri ruderale. H, Circ. (Fig. 115)
1b. Frunzele nu sunt evident discolore ………………………………………...2

272
 2a. Receptacul păros. Limbul frunzei mai lung decât lat, cu segmente de 2-4
mm lăţime, păroase. Bracteele involucrale externe lat ovat-subrotunde.
A. absinthium L. – Pelin. Locuri ruderale, tufişuri. H (Ch), Euras. (Fig. 115)
2b. Receptacul glabru. Frunze de 2-3 ori penate, cu segmentele înguste.
Calatidii lat-ovoidale, foarte scurt pedunculate, cu involucru pubescent. Corola cu lobii
păroşi. Plantă cenuşiu-alb-tomentoasă.
A. austriaca Jacq. – Peliniţă. Pajişti ruderalizate. Ch, Euras. cont. (Fig. 115)

26. Tanacetum L.

T. vulgare L. – Frunze 1-2 penat-sectate. Florile radiare lipsesc sau sunt foarte
mici, rudimentare. Tufişuri. H, Euras. (Fig. 115)

3. Subfam. Cichorioideae
27. Lapsana L.

L. communis L. – Salata câinelui, Zgrăbunţică. Anuală, cu frunze ovat-

eliptice. Involucru de 5-7 mm lungime. Flori de 7-8 mm lungime. Păduri şi tufişuri. T,
Euras. (Fig. 116)

28. Cichorium L. – Cicoare

C. intybus L. – Cicoare. Perenă, cu frunze

runcinate (cele superioare întregi sau dinţate),
calatidii sesile, flori albastre, ligulate. Achene cu
papus foarte scurt. Rizomul conţine inulină. Prin
pajişti. H, Euras.

29. Tragopogon L. – Barba caprei

T. pratensis L. – Rostrul achenei cel puţin cât ½ din achenă, de obicei mai
lung. Frunze liniar-lanceolate. Ligule palid gălbui, egale sau puţin mai scurte decât
bracteele involucrale. Calatidiile de cca. 3 cm în diametru. Pajişti. HT, Eur. (Fig. 116)
273
 30. Leontodon L.

1a. Frunze glabre sau cu puţini peri neramificaţi. Stigmat discolor. Papus
uniseriat.
L. autumnalis L. – Capul călugărului. Pajişti. H, Euras. (Fig. 116)
1b. Frunze cu peri numeroşi, ramificaţi, cu câte 2-7 ramificaţii sau şi cu peri
simpli. Achene de 5-8 mm.
L. hispidus L. – Potcapul călugărului. Pajişti. H, Euras. (Fig. 116)

Fig. 116- 1- Lapsana communis (1a- frunză bazală, 1b- calatidiu, 1c- achenă); 2- Tragopogon pratensis (2a-
fragment de frunză, 2b- calatidiu, 2c- achenă); 3- Leontodon autumnalis (3a- frunze, 3b- calatidiu închis, 3c-
achenă); 4- Leontodon hispidus (4a- frunze, 4b- peri de pe frunze, 4c- calatidiu, 4d- achenă); 5- Taraxacum
serotinum (5a- achenă); 6- Taraxacum officinale (6a- fragment de frunză, 6b- calatidiu şi o floare ligulată: l-
ligula, g- gineceu, st- stamine, stg- stigmat; 6c- androceu desfăcut, 6d- achenă) (după W. ROTHMALER,
1987)

274
 31. Taraxacum Weber – Păpădie

1a. Papus alb-cenuşiu, cu nuanţă roşcată. Achene fără con (zona umflată de la
baza rostrului, care separă achena propriu-zisă de rostru). Bractee involucrale externe
mai scurte şi mai înguste decât cele interne. Înfloreşte spre sfârşitul verii – toamna. Scap
lânos. Frunze groase, pieloase, obovat-lanceolate. Calatidii de 3-4 cm în diametru.
Achene de 4,5-6 mm.
T. serotinum (W et K) Poir. – Părăsita găinilor. Pajişti uscate. H, Pont.-pan.-
balc. (Fig. 116)
1b. Papus albicios. Achene prevăzute cu con. Bracteele involucrale externe de
obicei mai late decât cele interne, îngust marginate, liniar lanceolate, de 12-17 mm
lungime, cu puţin mai scurte decât cele interne, patente. Achene brune, de 2,5-3,5 mm,
conul de 0,2-0,7 mm, iar rostrul de 7-15 mm, cel puţin de 2 ori mai lung decât achena.
Înfloreşte de obicei primăvara.
T. officinale Weber. – Locuri ruderale şi cultivate. H, Euras. (Fig. 116)

Fig. 117- 1- Lactuca perennis (1a- frunză, 1b- calatidiu şi floare ligulată, 1c- achenă); 2- L. sativa (2a- achenă,
2b- var. capitata); 3- Sonchus arvensis (3a- frunză, 3b- calatidiu, 3c- involucru, 3d- achenă); 4- S. asper (4a-
frunze, 4b- calatidiu, 4c- achenă); 5- S. oleraceus (5a- frunze, 5b- calatidiu, 5c- achenă)
275
 32. Lactuca L. – Lăptucă

1a. Ligule albastru-liliachii. Achene negricioase, 1 costate, cu rostrul alb, puţin

mai lung decât achena.
L. perennis L. – Locuri uscate şi însorite. H, Eur. centr. (Fig. 117)
1b. Flori galbene. Rostrul achenei alb, capilar, cel puţin cât achena, care este
închisă la culoare. Frunze cu nervura mediană glabră pe dos. Inflorescenţa
corimbiformă.
L. sativa L. – Salată. T-HT. Cultivată ca legumă. (Fig. 117)

33. Sonchus L. – Susai

1a. Plantă anuală sau bianuală………………………………………………….2

1b. Plante perene. Tulpina de 50-150 cm glabră, uneori pedunculii şi involucrul
glanduloşi. Frunze cu auricule rotunjite. Papus de 3-4 ori mai lung decât achena.
S. arvensis L. – Susai. Locuri cultivate şi ruderale. G, Euras. (Fig. 117)
2a. Coaste puternic comprimate şi ± aripate. Frunze superioare cordat-
amplexicaule, cu auricule rotunjite. Achene netede.
S. asper (L.) Hill. – Susai aspru. Locuri cultivate. T-HT, Cosm. (Fig. 117)
2b. Achene rugoase sau tuberculate între coaste. Frunze penat-fidate până la
sectate, segmentele laterale ± ovate, cel terminal mult mai mare decât cele laterale.
Ligulele de lungimea tubului corolei. Achene treptat îngustate spre bază.
S. oleraceus L. – Susai moale. Locuri ruderale şi cultivate. T, Cosm. (Fig. 117)

34. Hieracium L. – Vulturică

1a. Achene mici de 1-2,5 mm lungime, costate. Coastele se

termină cu dinţişori, altfel achena apare cu apexul crenat. Perii
papusului dispuşi într-un singur şir. Stoloni adesea prezenţi ……...2
1b. Achene de 2,5-5 mm lungime, costate. Coastele se
unesc apoi într-un inel nedinţat. Perii papusului dispuşi în 2 şiruri.
Plantă fără stoloni. Tulpină ramificată, cu multe calatidii ………4

2a. Tulpină scap, cu un calatidiu. Frunzele rozetei alb-stelat-păroase, pe faţa

inferioară. Stoloni lungi, cu frunze ± distanţate. Bractee involucrale cu părozitate
variabilă, vizibile printre peri. Ligule roşu striate pe faţa externă.
H. pilosella L. – Pajişti însorite. H, Euras. (Fig. 118)
2b. Tulpina ± foliată, cu frunze tulpinale spre bază şi 1-3 frunze bracteiforme.
Frunzele rozetei verzi pe faţa inferioară…………………………………………………3
3a. Flori portocalii – roşietice sau purpurii.
H. aurantiacum L. – Ruşculiţă. Pajişti. H, Euras. arct.-alp.-eur. (Fig. 118)

276
 3b. Flori galbene, în numeroase calatidii (peste 10). Tulpină şi frunze cu puţini
peri simpli sau cu cili setiformi rari, uneori aproape glabră. Frunze oblanceolate, liniare,
± glauce.
H. bauhini Schult. – Culcuşul vacii. Pajişti. H, Eur. centr. (Fig. 118)
4a. Calatidii cilindrice. Frunze bazale alungit-obovate, dens scurt păroase pe
ambele feţe, fără dinţi la baza laminei, aproape întregi. Frunze tulpinale 2-5 (7).
H. rotundatum Kit. ex Schultes (syn.: H. transsylvanicum Heuff.) – Păduri.
H, Carp.-Balc. (Fig. 118)
4b. Calatidii ovoidal-globuloase. Tulpina scapiformă, cu 0-1 frunze. Involucru
negricios, bogat-glandulos, fără peri sau cu peri puţini. Frunze fără peri stelaţi pe faţa
superioară. Tulpina şi pedunculi cu peri glanduloşi, stelaţi.
H. murorum L. (syn.: H. sylvaticum (L.) Grufbg.) – Păduri. H, Eur. (Fig. 118)

Fig. 118- 1- Hieracium pilosella (1a- frunza, 1b- calatidiu, 1c- foleolă involucrală, 1d- achenă); 2- Hieracium
aurantiacum (2a- frunză, 2b- calatidiu, 2c- foleolă involucrală, 2d- floare, 2e- fragment de tulpină); 3-
Hieracium bauhini (3a- frunze, 3b- calatidiu şi foleolă involucrală, 3c- achenă); 4- Hieracium rotundatum (a-
foleolă involucrală); 5- Hieracium murorum (5a- frunză, 5b- calatidiu şi foleolă involucrală, 5c- achenă) (după
I. SÂRBU et al., 2001)
277
 Cl. LILIATAE (Monocotiledonatae)
Cheia dicotomică pentru determinarea familiilor

1a. Plante acvatice mici, fără tulpină şi frunze evidente, plutesc

liber…………………………………………………………...Lemnaceae (p. 327)

1b. Plante mai mari, cu tulpini şi frunze evidente……………………………...2

2a. Învelişul floral lipseşte sau este prezent, dar neevident,
fiind reprezentat prin peri, sete, scvame……………………………..3

2b. Înveliş floral evident, fiind perigon sepaloid, petaloid sau periant………...7
3a. Flori foarte mici, grupate în inflorescenţe simple, dense, globuloase,
cilindrice sau spadice…………………………………………………………………….4
3b. Flori grupate în spiculeţe care formează de regulă o inflorescenţă
compusă………………………………………………………………………………….6
4a. Inflorescenţa spadice, învelită
parţial de un spat persistent. Fructul
bacă…………………...…..Araceae (p. 327)

4b. Inflorescenţe mascule şi femele separate sau în continuare,

neînvelite de spat………………………………………………………..5
5a. Inflorescenţele sunt capitule sferice,
separate……………………………………...…..Sparganiaceae (p. 329)

5b. Inflorescenţele sunt spice cilindrice, groase,

florile mascule deasupra şi cele femele dedesubt, uneori
cu un spaţiu liber între ele……………Typhaceae (p. 329)

6a. Tulpina este un pai, cu noduri evidente şi

internoduri, de obicei fistuloase. Frunze formate din limb şi
teacă despicată longitudinal şi au la locul de unire a limbului
cu teaca urechiuşe şi ligulă sau numai ligulă………Poaceae
(p. 311)

6b. Tulpina este plină cu măduvă şi fără noduri. Frunzele sunt

bazale, uneori reduse la teci, închise……………….Cyperaceae (p. 307)

278
 7a. Plante acvatice, natante sau submerse……………………………………...8
7b. Plante terestre sau de mlaştini……………………………………………...9
8a. Flori bisexuate cu gineceu super………Potamogetonaceae
(p. 282)

8b. Flori unisexuate. Înveliş floral prezent şi la florile

mascule, ± diferenţiat în caliciu şi corolă. Gineceu sincarp şi
infer…………………………….....Hydrocharitaceae (p. 281)

9a. Gineceu super……………………………………………………………..10

9b. Gineceu infer……………………………………………………………...13
10a. Înveliş floral perigon sepaloid. Gineceu
sincarp. Fruct capsulă loculicidă….....Juncaceae (p. 303)

10b. Înveliş floral perigon petaloid sau ± diferenţiat în sepale şi petale……...11

11a. Carpele libere sau unite numai la bază. Fructul multiplu………………..12
11b. Carpele unite (gineceu sincarp).
Fruct simplu. Flori pe tipul 3 (rar 4)……..Liliaceae
(p. 283)

12a. Stamine 6 sau numeroase; carpele numeroase; fructe

indehiscente……………………………...……Alismaceae (p. 280)

12b. Stamine 9; carpele 6; fructul polifoliculă.…..Butomaceae

(p. 280)

13a. Flori actinomorfe………………………………………………………...14

13b. Flori zigomorfe sau asimetrice…………………………………………..15
14a. Perigon petaloid, androceu din 3
stamine…………………………....Iridaceae (p. 295)

14b. Androceu din 6 stamine. Perigon

diali sau gamofil…….Amaryllidaceae (p. 294)

279
 15a. Flori slab zigomorfe, cu 3 sau 6 stamine………………………………...16
15b. Flori puternic zigomorfe sau asimetrice, cu 1 sau 2 stamine fertile,
concrescute cu stigmatul. Una din tepalele
verticilului intern, cea mediană, este mai mare
decât celelalte, diferită ca formă, se numeşte
label şi este adesea pintenată. Ovarul este adesea
răsucit. Plante spontane şi cultivate ca
decorative……………..….Orchidaceae (p. 298)
16a. Androceul format din 3 stamine…………………...……Iridaceae (p. 295)
16b. Androceul format din 6 stamine………………....Amaryllidaceae (p. 294)

1. Subcl. ALISMIDAE
Ord. Alismales
Fam. Butomaceae
Plante acvatice sau palustre, rizomatoase, cu tulpina scapiformă şi cu frunze
bazale, lanceolate, liniare. Flori bisexuate, actinomorfe, trimere, grupate umbeliform.
Periantul diferenţiat în caliciu şi corolă, dialifil. Androceul din 9 stamine, iar gineceul
din 6 carpele libere, super. Fructul polifoliculă.

Butomus L.

B. umbellatus L. – Crin de baltă. Plantă cu rizom gros. Frunze trunchiate la

bază şi sulcate mai sus. Flori roşietice. Ape stagnante sau lin curgătoare, stufărişuri.
HH, Euras. (Fig. 119)

Fam. Alismaceae
Plante acvatice şi palustre, perene, uneori stolonifere, cu frunze bazale
heteromorfe sau sub formă de filodii. Florile bisexuate sau unisexuate, trimere, cu
periant dublu (rar simplu), grupate în umbele, raceme şi cime. Androceu din 3-
numeroase stamine, iar gineceul din 3- numeroase carpele libere, super. Fructe multiple,
poliachene sau polifolicule.
1a. Frunze aeriene triunghiular
sagitate, cu 2 lobi bazali acuţi. Flori
unisexuate, cele mascule cu numeroase
stamine……………………...2. Sagittaria
1b. Frunze variate. Flori bisexuate cu 6
stamine. Carpele 11-28, fruct poliachenă, achene
comprimate lateral……………………...1. Alisma

280
 1. Alisma L. – Limbariţă

A. plantago-aquatica L. – Perenă, palustră, cu frunze heterofile. (cele

submerse liniar-lanceolate, iar cele natante cordat-ovate, cu nervatură arcuată). Flori
mici, actinomorfe, cu 3 sepale verzi, 3 petale alb-roze, 6 stamine. Inflorescenţa este
formată din verticile de umbele. Fructul – poliachenă. Malul lacurilor, bălţilor, mlaştini.
HH, Circ. (Fig. 119)

2. Sagittaria L.

S. sagittifolia L. – Săgeata apei. Plante monoice. Frunze aeriene sagitate.

Bractee libere. Petale de 10-20 mm, albe, cu unguicula violet-purpurie. Antere purpurii-
violete. Fructe cu rostru scurt şi drept. Bălţi, ape stagnante şi lin curgătoare. HH, Euras.
(Fig. 119)

Fig. 119- 1- Butomus umbellatus (1a- detaliu de frunză, 1b- inflorescenţă, 1c- floare, 1d- fruct); 2- Alisma
plantago-aquatica (2a- frunză, 2b- floare, 2c- carpelă, 2d- poliachenă); 3- Sagittaria sagittifolia (3a- tipuri de
frunze, 3b- flori unisexuate, 3c- fructificaţie) (după W. ROTHMALER, 1987)

Ord. Hydrocharitales
Fam. Hydrocharitaceae
Plante acvatice, submerse sau natante şi cu stoloni. Funze simple, alterne,
uneori dimorfe. Flori solitare sau în cime, înconjurate de un spat, sunt unisexuate
(plantele, mai ales dioice), trimere, actinomorfe, cu periant. Androceul din 2-12
stamine, iar gineceul din 3-15 carpele unite, infer. Fructul bacă.

1a. Frunze plutitoare, peţiolate, cu limb orbicular-

reniform, întreg. Petale albe, cu baza galbenă, de cca 1cm în
diametru. Plantă monoică, stoloniferă……….1. Hydrocharis
281
 1b. Frunze submerse sau emerse, tari, liniar lanceolate, spinos serate, de cca 2
cm lăţime. Flori albe, de cca 2 cm în diametru………..2. Stratiotes

1. Hydrocharis L.

H. morsus-ranae L. – Iarba broaştelor. Perenă, acvatică, de 5 – 30 cm, cu 2-12

stamine şi gineceu infer. Fructul bacă. Spre toamnă formează muguri de rezistenţă
tuberizaţi (turioni), care cad şi iernează pe fundul apei, regenerând planta în anul
următor. Ape stagnante sau lin curgătoare, bălţi. Hd, Euras. (Fig. 120)

2. Stratiotes L.

S. aloides L. – Foarfeca bălţii. Plantă erbacee, de 15-45 cm, dioică, cu frunze

liniar-lanceolate, ensiforme, spinos dinţate, dispuse în rozetă. Ape stagnante sau lin
curgătoare, iazuri. HH, Euras. (Fig. 120)

Fig. 120- 1- Hydrocharis morsus-

ranae (1a- frunză, 1b- floare
femelă, 1c- floare masculă); 2-
Stratiotes aloides (2a- detalii ale
frunzelor, 2b- floare femelă, 2c-
floare masculă) (după W.
ROTHMALER, 1987)

Ord. Potamogetonales (Najadales)

Fam. Potamogetonaceae
Plante acvatice, submerse sau natante, rizomatoase, cu frunze întregi alterne,
opuse sau verticilate. Flori bisexuate (rar unisexuate) actinomorfe, pe tipul 4, solitare
sau grupate în raceme sau spice. Perigon sepaloid, dialifil, stamine 4, concrescute cu
baza tepalelor, iar gineceul super, din 4 carpele libere. Fructul multiplu.

282
 Potamogeton L. – Broscăriţă

1a. Frunze natante, pieloase, ovat-eliptice, opace, cu baza subcordată şi cu

puţine pliuri distincte de cca. 8-10 (12) cm lungime şi de 4-6 cm lăţime. Stipele mari, de
cca. 10 cm lungime. Frunzele submerse fără lamină, reduse.
P. natansL. – Hd, Circ. (Fig. 121)
1b. Toate frunzele submerse, cu margini ondulat-încreţite. Tulpini comprimat
4-unghiulare. Fructe lung rostrate, rostrul egal sau chiar mai lung decât fructul.
P. crispus L. – Hd, Cosm. (Fig. 121)

Fig. 121- 1- Potamogeton natans (1a-

frunză natantă, 1b- frunză submersă,
1c- fructuleţ); 2- Potamogeton crispus
(2a- frunză şi un detaliu al limbului,
2b- floare, 2c- fructuleţ) (după W.
ROTHMALER, 1987)

2. Subcl. LILIIDAE
Ord. Liliales
Fam. Liliaceae
Plante erbacee, în majoritate perene, geofite, cu bulbi, bulbo-tuberculi sau
rizomi (rar lemnoase). Frunze liniar-lanceolate, sesile, alterne, rar opuse sau verticilate,
tulpinale şi bazale, adesea reduse, rolul lor fiind preluat de filocladii. Flori actinomorfe
sau uşor zigomorfe, bisexuate, solitare sau grupate în inflorescenţe racemoase,
umbeliforme, spiciforme sau cimoase. Perigon petaloid din 6 tepale libere sau unite,
androceu din 6 stamine, iar gineceul este super, tricarpelar, sincarp. Fruct capsulă sau
bacă.

1a. Plante cu bulbi. Fruct capsulă ……………………………………………...2

1b. Plante cu rizomi sau bulbotuberculi. Fruct capsulă sau bacă ……………...8
2a. Flori gamofile, uneori numai cu paracoronulă. Inflorescenţe umbeliforme
sau globuloase, adesea involucrate (învelite la început în 1 (2) hipsofile membranoase,
asemănătoare cu spatul) (2. Subfam. Allioideae )……………………………………..3
283
 2b. Flori dialifile sau cu tepale unite la bază. Inflorescenţe terminale,
racemoase, neînvelite în hipsofile (1. Subfam. Lilioideae )…………………………….4
3a. Tepale divers colorate, uninerve, fără unguiculă ….6. Allium

3b. Tepale galbene la interior şi verzi la exterior, fără nectarii.

Flori de 8-15 mm lungime ………………………………………...7. Gagea

4a. Tepale concrescute la bază pe cel puţin ¼ din

lungime…………………………………………………………...5. Muscari

4b. Tepale libere ……………………………………………………………….5

5a. Bulbi solzoşi. Tulpina cu frunze numeroase, alterne sau verticilate.
Tepale recurbate de la mijloc sau la vârf ……………………………...1. Lilium

5b. Bulbi tunicaţi. Frunze bazale sau şi tulpinale, dar mai puţine ……………..6
6a. Toate frunzele bazale, 1-2, înconjurând tulpina prin tecile
membranoase şi astfel apar tulpinale. Flori albastre, foarte rar albe sau roz.
Bractee lipsă sau foarte mici, de 1-3 mm ……………………………..2. Scilla

6b. Cel puţin unele frunze sunt tulpinale. Flori mari de 2-8 (10) cm lungime,
uneori pătate în formă de şah ……………………………………………………………7
7a. Stilul lipsă sau foarte scurt. Stigmat sesil. Tepale fără gropiţe
nectarifere la bază ……………….……………………………………3. Tulipa

7b. Stil prezent, de 8-16 mm lungime, cu trei stigmate. Tepale cu

gropiţe nectarifere la bază …………………………………….4. Fritillaria

8a. Fruct capsulă ……………………………………………………………….9

8b. Fruct bacă (5. Subfam. Asparagoideae )…………………………………12
284
 9a. Gineceu cu 3 stile libere sau când acestea lipsesc, cu 3 stigmate sesile (3.
Subfam. Melanthioideae )……………………………………………………………..10
9b. Gineceu cu 1 stil (4. Subfam. Asphodeloideae )…………………………11
10a. Plante cu bulbotuberculi. Frunze bazale. Flori
situate pe bulbotuberi, ovarul subteran la înflorire. Tepale
concrescute într-un tub lung ……………………8. Colchicum
10b. Plante cu rizomi. Frunze tulpinale mari, peste
10 cm lungime, ± eliptice ……………………...9. Veratrum

11a. Frunze tulpinale numeroase, până la 80, îngust – liniare. Flori galbene-
verzui ………….. ……………………………………………………….10. Asphodeline
11b. Frunze bazale, uneori şi tulpinale, liniar-lanceolate. Flori albe, pedicelate,
de peste 1 cm …………………………………………………………….11. Anthericum
12a. Flori dimere, aparent tetramere. Tulpina cu 1-3
frunze ovate, cordate, scurt peţiolate ……..14. Maianthemum

12b. Flori trimere …………………………………………………………….13

13a. Frunze reduse la scvame mici, membranoase. Organele asimilatoare sunt
reprezentate prin cladodii ± aciculare sau filocladii …………………………………...14
13b. Frunze normale, asimilatoare …………………………………………...15
14a. Cladodii aciforme sau liniare. Flori situate în
subsuoara frunzelor scvamiforme. Androceu din 6 stamine
……………………………………………….15. Asparagus

14b. Filocladii foliiforme, ± eliptice. Flori situate pe faţa

superioară a filocladei. Androceu din 3 stamine ……………16. Ruscus

15a. Frunze 2 (3) bazale. Inflorescenţă terminală

……………………………………………12. Convallaria

15b. Frunze numeroase, tulpinale. Flori

sau inflorescenţe axilare……….13. Polygonatum

285
 1. Subfam Lilioideae
1. Lilium L. – Crin

1a. Flori albe, de 5-8 cm lungime, cu tepale puţin recurbate la vârf. Filamente
albe, antere galbene. Bulbi albi sau galbeni.
L. candidum L. – Crin alb. Perenă prin bulb solzos, cultivată ca decorativă.
Frunze lanceolate, alterne. Flori mari, albe, campanulate, în racem terminal. Perigon
petaloid, din 6 tepale libere, androceu din 6 stamine, gineceu tricarpelar, sincarp, cu
ovar super şi stil cu stigmat măciucat. Fructul capsulă. G, As. de SV. (Fig. 122)
1b. Flori nutante, roze cu puncte purpurii. Frunze tulpinale inferioare şi
mijlocii dispuse în verticil, câte 5-6, cele superioare alterne.
L. martagon L. – Crin de pădure. Păduri. G, Euras. (Fig. 122)

2. Scilla L. – Viorele

S. bifolia L. – Frunze 2 (5). Tulpina

scapiformă cilindrică. Bractee foarte mici sau
absente. Pedicelii inferiori de 2-4 ori mai lungi
decât florile. Flori erecte. Tepale de 6-9 mm
lungime. Păduri, tufişuri, pajişti. G, Eur. centr.

3. Tulipa L. – Lalea

T. sylvestris L. – Filamente staminale păroase la bază. Stigmat mic, cu lobi

nerecurbaţi. Tepale galbene, fără pată bazală în interior, îngustate la bază. Păduri. G,
Eur. centr. (Fig. 122)

4. Fritillaria L.

1a. Toate frunzele, chiar şi cele bracteante, alterne. Foveola nectariferă situată
la cca. 10 mm deasupra bazei tepalelor, pătate în formă de şah.
F. meleagris L. – Bibilica. Pajişti umede. Plantă ocrotită. G, Eur. (Fig. 122)
1b. Funze opuse sau verticilate, cel puţin în parte. Foveola nectariferă situată la
cca. 5 mm deasupra bazei tepalelor.
286
 F. orientalis Adams – Lalea pestriţă. Păduri şi tufişuri. G, Pont. medit. (Fig.
122)

Fig. 122- 1– Lilium candidum (1a- bulb solzos, 1b- floare secţionată longitudinal, 1c- gineceu, 1d- capsulă
secţionată transversal); 2- Lilium martagon (2a- floare, 2b- bulb, 2c- frunză); 3- Tulipa sylvestris (3a-
androceu şi gineceu, 3b- fragment de frunză); 4- Fritillaria meleagris (4a- bulb, 4b- frunză, 4c- floare
secţionată longitudinal); 5- Fritillaria orientalis (5a- flori, 5b- capsula şi secţiunea sa transversală) (după W.
ROTHMALER, 1987 şi I. SÂRBU et al., 2001)

5. Muscari Mill.

1a. Tubul perigonului la florile fertile mature, palid brun sau palid brun-
cenuşiu.

287
 M. comosum (L.) Mill. – Ceapa ciorii. Tufişuri, locuri cultivate. G, Eur. (Fig.
123)
1b. Tubul perigonului la florile fertile mature albastru-negricios, obovoid-
cilindric, de 4-5,5 (6) mm. Frunze 4-6, de 2-4 (7) mm lăţime, egale sau depăşind
inflorescenţa.
M. racemosum Guss. – Porumbei. Tufişuri, pajişti. G, Eur. centr. (submedit.).
(Fig. 123)

Fig. 123- 1- Muscari comosum (1a-

inflorescenţă, 1b- floare şi secţiunea
sa longitudinală, 1c- fragment de
frunză şi secţiunea sa transversală);
2- Muscari racemosum – floare (2a-
vârful frunzei) (după I. SÂRBU et
al., 2001)

2. Subfam. Allioideae
6. Allium L.

1a. Frunze cu limb ± eliptic, de 3-6 cm lăţime, atenuat în peţiol. Frunze bazale
2-3, cu peţioli mai lungi de 5 cm. Tepale de 7-12 mm lungime, mai lungi decât
staminele.
A. ursinum L. – Leurdă. Plantă de 20-50 cm, cu bulb subteran cu puţine fibre
paralele.Tepale uninervate, fără unguiculă. Ovarul super. Păduri de foioase. G, Eur.
(Fig. 124)
1b. Frunze cilindrice, canaliculate, fără peţiol ………………………………...2
2a. Filamentele staminelor interne lăţite şi cu 3 dinţi la vârf, cel median
anterifer. Dinţii laterali egali sau mai lungi decât cel median. Filamentele staminelor
externe simple ………………………………………………... ………………………...3
2b. Filamentele staminelor simple. Ovar şi capsulă cu 3 gropiţe nectarifere la
bază. Flori purpuriu închise. Tepale extinse în stea la înflorire. Frunze de 1-4 cm lăţime.
A. atropurpureum W. et K. – Ai negru. Pajişti şi tufişuri. G, Pan.-Balc. (Fig.
124)
3a. Frunze cilindrice sau semicilindrice, fistuloase cel puţin la bază. Dintele
anterifer egal sau puţin mai lung decât cei laterali. Hipsofile (spat) 2, persistente, mai
scurte decât inflorescenţa.
A. sphaerocephalon L. – Pajişti uscate. G, Eur. centr. (Fig. 124)

288
 3b. Frunze plane sau plan carenate, nefistuloase. Dintele anterifer mai scurt sau
egal cu tepalele. Bulb solitar sau însoţit de bulbili laterali ……………………………...4
4a. Inflorescenţa cu bulbili purpuriu-violacei şi flori puţine, laxe. Frunze de 6-
10 (18) mm lăţime.
A. scorodoprasum L. – Aiul şarpelui. Pajişti şi tufişuri. G, Eur. centr. (Fig.
124)
4b. Inflorescenţa fără bulbili, densă, cu numeroase flori. Frunze de 2-7 mm
lăţime.
A. rotundum L. – Pajişti aride. G, Eur. centr. (Fig. 124)

Fig. 124- 1- Allium ursinum (1a- floare, 1b- gineceu, 1c- fragment de tulpină); 2- Allium atropurpureum (2a-
tulpină floriferă, 2b- floare, 2c- fruct); 3- Allium sphaerocephallon (3a- floare, 3b- stamină, 3c- secţiune prin
tulpină); 4- Allium scorodoprasum (4a- inflorescenţa, 4b- floare, 4c- stamină, 4d- fragment de frunză); 5-
Allium rotundum (5a- inflorescenţa, 5b- floare, 5c- stamine, 5d- fragment de frunză) (după W.
ROTHMALER, 1987 şi I. SÂRBU et al., 2001)

289
 7. Gagea Salisb.

1a. Plantă cu 3 bulbi: unul din anul trecut, tunicat şi doi din anul curent,
netunicaţi, inegali.
G. pratensis (Pers.) Dumort. – Ceapa ciorii. Pajişti, tufişuri. G, Eur. (Fig. 125)
1b. Plante cu 1 sau 2 bulbi înconjuraţi într-o tunică comună ………………….2
2a. Plante cu 1 bulb, fără fibre peribulbare. Tepale subrotunde, de 15-18 mm
lungime. Tulpina de 10-30 cm. Frunză bazală lată de (4) 7-12 (15) mm.
G. lutea (L.) Ker.-Gavl. – Laptele păsării. Păduri şi tufişuri. G, Euras. (Fig.
125)
2b. Plante cu 2 bulbi într-o teacă comună. Frunze bazale 2, canaliculate, de 1-
1,5 mm lăţime. Tulpina cu o frunză la bază inflorescenţei, în formă de spată, de 4-6 mm
lăţime, deosebită de bractee.
G. spathacea (Hayne) Salisb. – Păduri şi tufişuri. G, Eur. centr. (Fig. 125)

Fig. 125- 1- Gagea pratensis (1a- floare, 1b- fragment de tulpină, 1c- fragmente de frunză); 2- Gagea lutea
(2a- floare, 2b- fragment de frunză, 2c- fragment de tulpină); 3- Gagea spathacea (3a- floare, 3b- fragment de
tulpină) (după W. ROTHMALER, 1987)

3. Subfam. Melanthioideae (Colchicoideae)

8. Colchicum L.

C. autumnale L. – Brânduşa de toamnă. Perenă prin bulbotubercul şi toxică,

frecventă în pajişti montane. Frunzele radicale sunt generate de primordiile de pe discul
bulbului subteran. Flori cu perigon din 6 tepale roze, 6 stamine şi un tub perigonal lung,
format pe discul bulbului unde se formează şi ovarul (protejat de catafilele bulbului);
fructul – capsulă cu seminţe bogate în colchicină (alcaloid mutagen). G, Eur. centr. (Fig.
126)

290
 9. Veratrum L. – Stirigoaie

V. album L. – Frunze pubescente cel puţin pe dos. Pediceli mai scurţi decât
bracteele. Flori albe, alb-verzui sau gălbui, de 7-8 mm lungime. Pajişti, locuri târlite. H,
Euras. (Fig. 126)

Fig.126- 1- Colchicum autumnale (1a- bulbo-tubercul, 1b- bulbo-tubercul secţionat longitudinal, 1c- flori, 1d-
capsulă); 2- Veratrum album (2a- floare, 2b- capsulă) (după I. SÂRBU et al., 2001 şi W. ROTHAMLER,
1987)

Fig. 127- 1- Asphodeline lutea

(1a- fruct); 2- Anthericum
ramosum (2a- floare, 2b-
fruct, 2c- fragment de frunză)
(după FLORA R. S. R. şi W.
ROTHMALER, 1987)

291
 4. Subfam. Asphodeloideae
10. Asphodeline Rchb.

A. lutea (L.) Rchb. – Rizom scurt, vertical şi tulpină neramificată, de 40-70

cm, acoperită pe toată lungimea de tecile frunzelor. Frunze numeroase, cu teci cilindrice
şi limb îngust liniar. Inflorescenţa racemoasă, cu numeroase flori galben-verzui,
odorante, slab zigomorfe, cu perigon extins. Pajişti. H, Medit. (Fig. 127)

11. Anthericum L.

A. ramosum L. – Liliuţă. Flori evident pedicelate, albe. Inflorescenţa un racem

compus. Tepale de 10-14 mm. Stil 1, drept. Capsulă aproape sferică, de 5-6 mm. Pajişti.
H, Eur. centr. (Fig. 127)

5. Subfam. Asparagoideae
12. Convallaria L. – Lăcrămioară

C. majalis L. – Perenă prin rizom, silvatică şi vernală, cultivată ca decorativă.

Are frunze radicale, eliptice, cu nervatură arcuată. Florile albe, cu perigon gamo, sunt
urceolate şi odorante, în racem. Fructul – bacă roşie. G, Eur. (Fig. 128)

13. Polygonatum Mill. – Pecetea lui Solomon

1a. Frunze fin pubescente pe nervuri, pe faţa inferioară.

P. latifolium (Jacq.) Desf. – Păduri şi tufişuri. G, Pont.-pan.-balc. (Fig. 128)
1b. Frunze glabre pe dos. Tulpina muchiată. Pedunculi cu 1-2 flori.
P. odoratum (Mill.) Druce – Păduri şi tufişuri. G, Euras. (Fig. 128)

14. Maianthemum Web. – Lăcrămiţă

M. bifolium (L.) F.W. Schm. – Păduri şi tufişuri. G, Euras. (Fig. 128)

15. Asparagus L.

A. officinalis L. – Sparanghel. Perenă prin rizom, în tufişuri şi păduri şi

cultivată ca legumă, pentru lăstarii etiolaţi. Tulpină cu cladodii şi frunze solziforme,
membranoase, reduse, din axila cărora se dezvoltă ramuri asimilatoare (filocladii). Flori
poligame, cu perigon petaloid, alb-verzui, dispuse fasciculat sau în cime. Fructul – bacă
roşie. G, Euras. (Submedit.) (Fig. 128)

16. Ruscus L.

1a. Filocladii rigide, de 1-4 mm lungime, cu spin la vârf. Plantă bogat

ramificată.
292
 R. aculeatus L. – Ghimpe. Păduri, rarişti de pădure. Plantă ocrotită. G, Pont. –
medit. (Fig. 128)
1b. Filocladii de 5-12 cm lungime, fără spin la vârf, nu sunt rigide. Tulpină
simplă sau ramificată.
R. hypoglossum L. – Cornişor. Păduri şi tufişuri. Plantă ocrotită. G, Pont.-
balc.-pan. (Fig. 128)

Fig. 128- 1- Convallaria majalis (1a- floare secţionată longitudinal, 1b- fructe); 2- Polygonatum latifolium
(2a- bacă); 3- Polygonatum odoratum (3a- frunză, 3b- floare secţionată longitudinal, 3c- fragment de tulpină);
4- Maianthemum bifolium (4a- floare, 4b- fructe); 5- Asparagus officinalis (5a- floare secţionată longitudinal,
5b- bacă); 6- Ruscus aculeatus (6a- fragment de ramură fructiferă); 7- Ruscus hypoglossum (7a- filocladiu cu
o bacă) (după I. SÂRBU et al., 2001 şi FLORA R. S. R.)

293
 Fam. Amaryllidaceae
Plante ierboase perene cu bulbi, bulbotuberculi, rizomi şi rădăcini îngroşate.
Frunze liniare întregi, bazale şi caulinare, alterne. Flori izolate sau grupate în
inflorescenţe umbeliforme, la bază spatulate, bisexuate, actinomorfe sau slab zigomorfe,
trimere, uneori cu o coronulă. Androceu din 6 stamine iar gineceul tricarpelar, sincarp şi
infer. Fruct capsulă.

1a. Coronulă prezentă, evidentă. ……3. Narcissus

1b. Coronulă absentă, uneori există solzi mici care simulează o coronulă. Flori
actinomorfe, albe, dialifile .………………………………………………………….…..2
2a. Tepale uniforme ……………………………………………….2. Leucojum
2b. Tepale diferite, cele interne mai scurte şi emarginate ………...1. Galanthus

1. Galanthus L. – Ghiocei

G. nivalis L. – Perenă prin bulb, vernală şi criofilă, cu frunze radicale şi floare

solitară, nutantă, cu perigon alb, cu 3 tepale externe mai lungi şi 3 tepale interne mai
scurte, emarginate şi verzui spre vârf. Ovarul este infer. Fructul – capsulă. G, Eur. centr.
(Fig. 129)

Fig. 129- 1- Galanthus nivalis (1a- floare: t. ex.- tepale externe, t.i.- tepale interne, 1b- fruct, 1c- fragment de
frunză); 2- Leucojum aestivum (2a- floare secţionată longitudinal, 2b- fruct, 2c- fragment de frunză); 3-
Narcissus poeticus (3a- floare secţionată longitudinal, 3b- fruct secţionat transversal) (după W.
ROTHMALER, 1987 şi D. MITITELU, 1983)

294
 2. Leucojum L.

L. aestivum L. – Ghiocei de baltă. Scap ± egal cu frunzele. Flori 2-8, de 14-17

mm lungime. Zăvoaie, locuri umede. G, Eur. centr. (medit.-atl.). (Fig. 129)

3. Narcissus L.

N. poeticus L. – Flori solitare. Coronulă foarte scurtă, de 1-2,5 mm, gălbuie, cu

marginea roşiatică. Cultivată ca ornamentală. G, Medit. (Fig. 129)

Ord. Iridales
Fam. Iridaceae
Plante erbacee, rizomatoase, cu bulbotuberi sau cu bulbi. Frunze liniare sau
ensiforme, alterne sau bazale. Inflorescenţe raceme, spice, cime, sau florile sunt solitare.
Flori bisexuate, actinomorfe sau zigomorfe, trimere, gamofile, cu tepale unite într-un
tub, androceu din 3 stamine, iar gineceul este tricarpelar, sincarp şi infer. Fructul este
capsulă.

1a. Flori actinomorfe …………………………………………………………..2

1b. Flori zigomorfe (3. Subfam. Ixioideae )………………………3. Gladiolus
2a. Stigmate mari, petaloide, fiecare lob acoperă stamina. Flori dispuse în
inflorescenţe. Plante cu rizomi şi tulpină foliată (1. Subfam. Irioideae )………….1. Iris
2b. Stigmate mici, nepetaloide. Plante cu tulpină aeriană, lipsită de frunze.
Flori solitare (2. Subfam. Crocoideae )………………………………………..2. Crocus

1. Subfam. Irioideae
1. Iris L. – Stânjenel

1a. Tepale externe glabre pe nervura mediană de pe faţa superioară sau cu peri
abia vizibili, unicelulari …………………………………………………………………2
1b. Tepale externe evident păroase pe nervura mediană, cu peri multicelulari..3
2a. Tulpina puternic comprimată, biaripată. Flori violacee, puternic
mirositoare.
I. graminea L. – Tufişuri, pajişti. G, Eur. centr. (submedit.). (Fig. 130)
2b. Tulpina cilindrică sau slab comprimată, nearipată. Partea superioară a
ovarului sterilă, formează un rostru de 12-40 mm lungime la vârful fructului. Frunze
bazale de 7-12 mm lăţime, cele tulpinale superioare mai lungi decât internodurile. Spat
membranos. Tepale externe galbene.
I. halophila Poll. – Plantă perenă, de 40-80 cm, cu flori neodorante şi cu spat
membranos pe margini şi la vârf. Perigon din 3 tepale externe reflecte (prezintă nervuri
mai închise, fără peri pe nervura mediană) şi 3 tepale interne erecte. Stil cu 3 lobi
stigmatici petaloizi, care acoperă cele 3 stamine libere. Gineceu inferior, continuat cu
295
tubul perigonial. Inflorescenţa este o cimă helicoidală, iar fructul o capsulă. G, Pont., cu
exigenţe halofile. (Fig. 130)
3a. Tulpina foarte scurtă (cca 1 cm), neramificată. Spat din 2 hipsofile rotunjite
sau numai cea externă puternic carenată. Flori solitare, albastre, galbene sau purpurii.
Tubul perigonului de 5-7 cm.
I. pumila L. – Răţişoare. Pajişti însorite. G, Pont.-pan.-balc. (Fig. 130)
3b. Tulpina evidentă, ramificată, cel puţin în partea superioară. Spat complet
erbaceu. Flori violete până la purpurii, tepale externe şi interne ± uniform colorate.
I. aphylla L. – Pajişti însorite. G, Eur. cont. (Fig. 130)

Fig. 130- 1- Iris graminea (1a- floare, 1b- stigmat, 1c- capsulă, 1d- frunză); 2- Iris halophila (2a- tepală
externă, 2b- tepală internă, 2c- stigmat, 2d- capsule); 3- Iris pumila (3a- capsulă şi secţiunea sa transversală);
4- Iris aphylla (4a- capsulă) (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. S. R. )

2. Subfam. Crocoideae
2. Crocus L.

1a. Flori liliachiu-purpurii, rar albe. Frunze de 4-8 mm lăţime. Tunicile se

desfac în fibre subţiri, paralele.
296
 C. vernus (L.) Hill. (syn: C. heuffelianus Herb.) – Brânduşe de munte. Pajişti
şi rarişti de pădure. G, Carp.-balc. (Fig. 131)
1b. Flori palid-albastre-alburii, cu striuri externe purpurii. Frunze de 2 mm
lăţime. Tunicile se desfac în fibre reticulate.
C. reticulatus Stev. (syn: C. variegatus Hoppe et Hornsch.) – Plantă de 5-15
cm, perenă prin bulbotubercul, acoperit la exterior cu tunici reticulat-fibroase. Frunzele
sunt liniare, de obicei 2-3, glabre. Flori de regulă solitare, cu perigon petaloid, din 6
tepale palid albăstrui, dispuse pe două cercuri. Tepale externe cu câte 3 dungi violacee.
Androceu cu 3 stamine extrorse. Gineceu inferior, din 3 carpele unite, cu un stil foarte
lung, terminat cu trei stigmate dilatate, portocalii. Fructul capsulă polispermă. Pajişti şi
tufişuri. G, Pont.-medit. (Fig. 131)

3. Subfam. Ixioideae
3. Gladiolus L. – Gladiole

G. imbricatus L. – Săbiuţă. Perenă, de 30-80 cm, cu frunzele ensiforme.

Bulbotubercul la exterior cu tunici formate din fibre subţiri, reticulate. Inflorescenţă cu
flori mai mici (3-4 cm), de culoare roşie-purpurie. Tubul perigonului puternic curbat.
Pajişti umede. G, Euras. cont. (Fig. 131)

Fig. 131- 1- Crocus vernus (1a- tepală, 1b- secţiune transversală prin frunză); 2- Crocus reticulatus (2a-
secţiune transversală prin frunză); 3- Gladiolus imbricatus (3a- floare, 3b- stigmate, 3c- capsulă) (după I.
SÂRBU et al., 2001)

297
 Ord. Orchidales
Fam. Orchidaceae
Plante erbacee perene, cu rizomi sau rădăcini tuberizate, cu tuberculi globuloşi
sau palmat divizaţi. Unele sunt saprofite, fără rădăcini. Tulpina simplă, neramificată.
Frunze simple, întregi, dispuse distih, iar la speciile saprofite sunt reduse sau lipsesc.
Inflorescenţe spice sau raceme, sau florile sunt solitare. Florile sunt bisexuate (rar
unisexuate), zigomorfe. Perigonul din 6 tepale libere, pe 2 cicluri, variate ca formă şi
culoare. Tepala internă, mediană, este mai mare, numită label (în timpul înfloririi în
poziţie inferioară), uneori continuată cu un pinten la bază. Androceul, de obicei, cu o
stamină fertilă şi 2 staminodii, sau 2 fertile şi o staminodie. Filamentele concresc cu
stilul, formând o coloană numită ginostemiu, care are la vârf anterele sesile şi stigmatul
trilobat. Polenul este eliberat în tetrade, izolat sau rămâne unit în polinii, câte 2 polinii
pentru o lojă. Polinia este formată dintr-un pedicel numit caudicul, terminat cu o parte
vâscoasă numită retinacul cu
care se fixează de lobul
median, steril al stigmatului,
numit rostel. Retinaculul este
închis într-o excavaţie numită
bursiculă. Gineceu infer,
tricarpelar, sincarp. Stigmatul
trilobat, cu lobul median
steril (rostel); cei 2 laterali
fertili au câte o cavitate mică,
vâscoasă, numită fovea
stigmatică, care primeşte
polenul. Fructul capsulă.

1a. Labelul mare, veziculos umflat, în formă de papuc, galben. Plantă cu rizom
şi 2 antere (1. Subfam. Cypripedioideae)………………………………..1. Cypripedium
1b. Labelul mai mic, nu este umflat şi nu are formă de papuc. Antere 1 (2.
Subfam. Orchidoideae)…………………………………………………………………2
2a. Plante saprofite, fără frunze verzi, alburii până la brune, reduse,
scvamiforme. Inflorescenţa multifloră. Labelul de cca. 2 ori mai lung decât celelalte
tepale…………………………………………………………………………....8. Neottia
2b. Plante autotrofe, cu frunze şi tulpini verzi…………………………………3
3a. Labelul separat printr-o constricţie într-
o parte bazală, concavă şi una terminală, plană,
îndreptată în jos sau înainte……………………….4

3b. Labelul nu este clar separat în două părţi, pintenat………………………...5

4a. Flori pedicelate, ovarul nerăsucit……………………………….7. Epipactis
298
 4b. Flori ± sesile, ovarul răsucit……………………………...6. Cephalanthera

5a. Labelul întreg sau crenulat. Ovar răsucit…….6

5b. Labelul 3-5- lobat sau dentat la vârf………………………...8

6a. Labelul liniar oblong. Pinten de 1,5-2 ori mai lung decît
ovarul…………………………………………………………….5. Platanthera

6b. Label de alte forme. Pinten mai scurt sau cel mult de lungimea ovarului…7
7a. Tuberi 2-3, întregi, globuloşi până la elipsoidali. Retinaculele fixate în
bursicula bilobată………………………………………………………………..2. Orchis
7b. Tuberi 2-3, palmat 2-5 divizaţi. Retinaculele fixate în aceeaşi
bursiculă………………………………………………………………….3. Dactylorhiza
8a. Pinten filiform, de cca 1 mm în diametru, egal sau până la de 2
ori cât ovarul. Tuberi palmaţi. Labelul slab 3 lobat…………4. Gymnadenia

8b. Pinten peste 1 mm în diametru, mai scurt sau cel mult de lungimea
ovarului…………………………………………………………………………………..9
9a. Tuberi întregi……………………………………………2. Orchis

9b. Tuberi palmat divizaţi………………………...3. Dactylorhiza

299
 1. Subfam. Cypripedioideae
1. Cypripedium L.

C. calceolus L. – Papucul doamnei. Perenă

prin rizom orizontal repent, acoperit cu solzi. Frunze
alterne, mari, ovate, cu baza vaginiform amplexicaulă,
acute, pe margini scurt ciliate. Flori mari, de obicei
solitare (rar 3-4), unilaterale, cu coif vişiniu şi label
gros şi umflat. Păduri şi tufişuri umbroase, de obicei pe
soluri calcaroase. Specie ocrotită. G, Euras.

2. Subfam. Orchioideae
2. Orchis L. – Poroinic

1a. Inflorescenţă densă, piramidal globuloasă. Flori purpuriu-roze, mici, de 5-6

mm. Label 3- lobat, lobul median aproape rombic, întreg sau slab denticulat.
O. globosa L. (syn. Traunsteinera globosa (L.) Rchb.) – Pajişti. G, Eur. centr.
(Fig. 132)
1b. Inflorescenţa mai laxă, alungită (dacă este densă, lobul median al labelului
este divizat în 2 lacinii). Label 3-lobat.
O. morio L. – Untul vacii, Poroinic. Perenă prin tuberculi, cu frunze
lanceolate, flori roşii sesile şi bracteate, dispuse în racem terminal. Floare zigomorfă, cu
ovar infer răsucit, perigon din 6 tepale libere, dintre care 5 formează un coif, iar una un
label inferior cu pinten nectarifer. Androceu cu 1 stamină, concrescută cu stigmatul în
ginostemiu. Polen lipicios, aglutinat într-o polinie. Fruct – capsulă cu multe seminţe
mici. G, Eur. (Fig. 132)

3. Dactylorhiza Necker et Nevski

1a. Tuberi slab 2-4 divizaţi la vârf. Flori palid gălbui, rar roşietice, caz în care
cel puţin baza labelului este galbenă. Pinten puţin mai scurt decât ovarul. Tulpina cu 4-5
frunze.
D. sambucina (L.) Soó – Pajişti. G, Eur. (Fig. 132)

300
 1b. Tuberi profund 2-5 divizaţi. Flori roşietice, roze sau liliachii. Tulpina
compactă. Frunzele superioare nu ajung cu vârful la baza inflorescenţei. Tepale externe
laterale patente. Lobul mijlociu al labelului mai îngust şi de obicei mai scurt sau cel
mult egal cu lobii laterali.
D. maculata (L.) Soó – Mâna Maicii Domnului. Pajişti. G, Eur. centr. (Fig.
132)

Fig. 132- 1- Orchis globosa (1a- partea bazală, 1b- floare privită din lateral şi din faţă); 2- Orchis morio (2a-
floare privită din lateral şi din faţă , 2b- polinii, 2c- fruct); 3- Dactylorhiza sambucina (3a- tuberi, 3b- floare
privită din lateral şi din faţă); 4- Dactylorhiza maculata (4a- floare); 5- Gymnadenia conopsea (5a- floare
privită din lateral şi din faţă); 6- Platanthera bifolia (6a- floare) (după I. SÂRBU et al., 2001 şi D.
MITITELU, 1983)

301
 4. Gymnadenia R. Br.

G. conopsea (L.) R. Br. – Pinten de 11-18 mm lungime, de cca 2 ori mai lung
decât ovarul. Pajişti, tufişuri. G, Eur. (Fig. 132)

5. Platanthera L. C. M. Rich

P. bifolia (L.) L. C. M. Rich – Stupiniţă. Lojele anterei paralele. Pinten de 25-

30 mm lungime, subţire, ± orizontal. Pajişti, tufişuri. G, Euras. (Fig. 132)

Fig. 133- 1- Cephalanthera rubra (1a- floare privită din lateral şi din faţă); 2- Cephalanthera damasonium
(2a- floare); 3- Cephalanthera longifolia (3a- floare); 4- Epipactis atrorubens (4a- floare privită din lateral şi
din faţă); 5- Epipactis helleborine (5a- floare privită din lateral şi din faţă); 6- Neottia nidus-avis (6a- floare)
(după W. ROTHMALER, 1987)

302
 6. Cephalanthera L. C. M. Rich.

1a. Flori roze sau roşii. Tulpina în partea superioară şi ovarul pubescente.
C. rubra (L.) L. C. M. Rich. – Căpşunică. Păduri, tufişuri. G, Eur. (Fig. 133)
1b. Flori albe. Plante complet glabre…………………………………………...2
2a. Frunze inferioare ovale. Bractee mai lungi decât ovarul.
C. damasonium (Mill.) Druce – Căpşunică. Păduri. G, Eur. (Fig. 133)
2b. Frunze lanceolate. Bractee mult mai scurte decât ovarul.
C. longifolia (L.) Fritsch – Buruiană de junghiuri. Păduri, tufişuri. G, Eur.
(Fig. 133)

7. Epipactis Zinn – Mlăştiniţă

1a. Axa inflorescenţei, pedicelii şi ovarul dens pubescente. Frunze tulpinale

mijlocii peste 4 cm lungime, mai lungi decât internodurile, ovat lanceolate. Flori
purpurii.
E. atrorubens (Hoffm.) Bess. – Păduri. G, Euras. (Fig. 133)
1b. Axa inflorescenţei, pedicelii şi ovarul ± glabre. Frunze verzi, ovat eliptice,
cele mijlocii mai lungi decât internodurile. Flori albe.
E. helleborine (L.) Cr. – Păduri, tufişuri. G, Euras. (Fig. 133)

8. Neottia Ludwig

N. nidus-avis (L.) L. C. M. Rich. – Trânji. Plantă brun-gălbuie, cu rizom gros,

cilindric, orizontal, des acoperit cu numeroase rădăcini cărnoase, încâlcite, având
aspectul unui cuib de pasăre. Tulpina erectă, groasă, cu 4-5 frunze reduse, scvamiforme.
Inflorescenţa multifloră, mai laxă la bază, spre vârf mai compactă. Flori deschis brune,
cu miros de miere. Păduri. G, Euras. (Fig. 133)

Ord. Juncales
Fam. Juncaceae
Plante erbacee, perene şi anuale, cu tulpini aeriene cilindrice. Frunze alterne,
formate din teacă (vaginate) şi limb plan sau sub formă de jgheab, uneori cilindric sau
reduse numai la vagine sau teci. Flori bisexuate, actinomorfe, trimere, adesea însoţite de
bracteole, reunite în inflorescenţe cimoase. Perigon sepaloid din 6 tepale scarioase,
androceu din 6 stamine (uneori ciclul intern redus la staminodii), iar gineceul tricarpelar
şi super. Fruct capsulă.

1a. Frunze glabre, cu teci deschise…………...1. Juncus

303
 1b. Frunze ciliate, cel puţin în stadiul tânăr…..2. Luzula

1. Juncus L. – Pipirig

1a. Frunze plane sau canaliculate………………………………………………2

1b. Frunze cilindrice, uneori reduse la teci…………………………………….4
2a. Tepale obtuze, mai scurte sau cel mult cât capsula………………………...3
2b. Tepale lung acuminate, mai lungi decât capsula. Frunze aproape cât
lungimea tulpinii, cu auricule lungi, obtuze, alburii.
J. tenuis Willd. – Pipirig american. Pajişti umede, margini de drumuri. G,
Adv. (Fig. 134)
3a. Tepale cât ½ din lungimea capsulei. Tulpina slab comprimată.
J. compressus Jacq. – Pajişti umede, uneori sărăturate. G, Euras. (Fig. 134)
3b. Tepale aproape cât lungimea capsulei. Tulpina cilindrică.
J. gerardi Lois. – Rugină. Plantă
gracilă, de 20-30 (50) cm, cespitoasă,
perenă prin rizom. Tulpină erectă,
cilindrică, rigidă, cu măduvă spongioasă
de aerenchim. Frunze tulpinale 1-2, cu
limb îngust, aproape filiform, uşor
canaliculat. Inflorescenţa o cimă
penicelată, cu flori mici, având un perigon
sepaloid din 6 tepale libere, 6 stamine cu
antere mai lungi decât filamentele şi un
gineceu tricarpelar, super. Fruct capsulă.
Pajişti umede şi salinizate. G, Circ.

4a. Tulpina aproape netedă sau cu 30-70 striuri fine. Măduva continuă.
Stamine 3.
J. effusus L. – Spetează. Pajişti înmlăştinite. H, Cosm. (Fig. 134)
4b. Tulpina cu 10-30 coaste sub inflorescenţă…………………………………5
5a. Tulpina cu măduva continuă. Stamine 3. Capsula emarginată şi mucronată.
J. conglomeratus L. – Pajişti înmlăştinite. H, Circ. (Fig. 134)
5b. Tulpina cu măduva întreruptă. Stamine 6. Capsula elipsoidală, ± obtuză şi
mucronată.
J. inflexus L. – Pajişti înmlăştinite. H, Euras. (Fig. 134)

304
Fig. 134- 1- Juncus tenuis (1a- fragment de frunză, 1b- inflorescenţa, 1c- capsulă); 2- Juncus compressus (2a-
teaca frunzei, 2b- fragment de frunză, 2c- stamină, 2d- capsulă); 3- Juncus effusus (3a- fragment de tulpină,
3b- stamină şi o tepală, 3c- capsulă); 4- Juncus conglomeratus (4a- fragment de tulpină, 4b- floare, 4c-
capsulă); 5- Juncus inflexus (5a- secţiune longitudinală prin tulpină, 5b- inflorescenţa, 5c- capsulă) (după W.
ROTHMALER, 1987)

2. Luzula DC.

1a. Flori grupate câte 2-10 în glomerule numeroase, glomerule dispuse în

inflorescenţe cimoase, laxe, corimbiforme sau umbeliforme. Frunze ciliate……………2
1b. Flori grupate câte 5-20 în puţine (3-10) glomerule spiciforme, acestea
dispuse în inflorescenţe umbeliforme, spiciforme sau capituliforme. Plante cu stoloni.
Stil mai lung decât ovarul. Antere de 3-4 ori mai lungi decât filamentele.
L. campestris (L.) DC. – Mălaiul cucului. Pajişti. H, Circ. (Fig. 135)
2a. Frunze bazale de 10-15 mm lăţime. Perigon bruniu.
305
 L. sylvatica (Huds.) Gaud. – Păduri. H, Atl.- Medit. (Fig. 135)
2b. Frunze bazale de 3-6 mm lăţime. Perigon alburiu, uneori cu nuanţe de roz.
Tepale de cca 3 mm. Antere de cca 3 ori mai lungi decât filamentele. Capsula ovoidală,
cât perigonul.
L. luzuloides (Lam.) Dandy et Wilmott – Mălaiul cucului. Silvatică, perenă,
cu frunze liniare, păroase pe margini (ciliate). Flori cu perigon alb-arămiu, grupate în
cime paniculate. Fruct – capsulă. Păduri, pajişti. H, Eur. centr. (Fig. 135)

Fig. 135- 1- Luzula campestris (1a- frunză, 1b- inflorescenţa, 1c- floare, 1d- stamină, 1e- capsulă, s- sămânţă);
2- Luzula sylvatica (2a- aspectul plantei, 2b- inflorescenţa, 2c- frunze, 2d- floare, 2e- capsula, s- sămânţa); 3-
Luzula luzuloides (3a- frunză, 3b- inflorescenţa, 3c- floare, 3d- capsula, s- sămânţa) (după W. ROTHMALER,
1987)

306
 Ord. Cyperales
Fam. Cyperaceae
Plante erbacee perene şi anuale. Tulpina aeriană cu măduvă, adesea
trimuchiată. Frunze alterne, liniare, cu teaca închisă, uneori cu ligulă sau limbul lipseşte.
Flori bisexuate sau unisexuate, reunite în spiculeţe uniflore, biflore sau multiflore,
acestea dispuse în inflorescenţe compuse. Perigon redus, alcătuit fie din 6 lacinii
filiforme, fie din perişori sau lipseşte. Androceul din 3 stamine, rar 2 sau 1, iar gineceul
este tricapelar, sincarp şi super. Fruct nuculă, prevăzut uneori cu utriculă.

1a. Flori unisexuate.

Tulpini trimuchiate. Gineceul şi
fructul utriculate (1. Subfam.
Caricoideae)…………..1. Carex

1b. Flori bisexuate. Tulpina cilindrică (sau trimuchiată) (2. Subfam.

Scirpoideae)……………………………………………………………………………...2
2a. Perigon reprezentat prin sete (peri) moi care se
alungesc mult după înflorire, devin exerte, sunt albe şi au aspect de
lână…………………………………………………5. Eriophorum

2b. Perigonul nu se alungeşte şi nu devine exert după înflorire………………..3

3a. Tulpina se termină cu un singur spiculeţ ± cilindric.
Frunze reduse la 1-3 teci bazale……………………...4. Eleocharis

3b. Tulpina se termină cu mai multe spiculeţe multiflore, pedunculate sau

sesile. Perigon din 4-6 sete………………………………………………………………4
4a. Rizom cu stoloni scurţi, cu tuberculi. Frunze fără ligulă...3. Bolboschoenus
4b. Plantă fără tuberculi. Frunze cu ligulă…………………………....2. Scirpus

1. Subfam. Caricoideae
1. Carex L. – Rogoz

1a. Toate spiculeţele ± asemănătoare, cu flori mascule şi femele în acelaşi

spiculeţ sau numai spiculeţul terminal cu flori mascule şi femele, celelalte spiculeţe
femele……………………………………………………………………………………2
1b. Spiculeţe unisexuate, diferite ca formă, rar asemănătoare, unele (terminale)
mascule, cele inferioare femele (uneori, spiculeţele mijlocii pot avea şi flori bisexuate
sau cel terminal să fie cu spiculeţe femele)……………………………………………...3
2a. Spiculeţe cu flori femele la vârf. Glumele florilor femele de culoare
deschisă, cel mult palid brune. Utricule nearipate, patente (la maturitate), cu rostru bifid.

307
Stigmate 2. Frunze de 1-2 mm lăţime. Spiculeţe 3-5, subglobuloase. Bracteea inferioară
mai scurtă decât inflorescenţa.
C. echinata Murr. (syn.: C. stellulata Good.) – Mlaştini. H, Circ. (Fig. 136)
2b. Spiculeţe la vârf cu flori mascule. Plante cespitoase, cu tulpina aripată, cu
feţe concave. Frunze de 4-8 (10) mm lăţime, cu ligula triunghiulară, cu lăţimea mai
mare decât lungimea. Glumele florilor femele roşcate. Utricule de 4-5 mm, brun
închise, mate şi fin papiloase, cu rostru cu şanţ asimetric, mai profund pe faţa externă.
C. vulpina L. – Pajişti înmlăştinite. H, Euras. (Fig. 136)
3a. Utricule membranoase, umflate, ovoid elipsoidale, de 7-8 mm, erect
patente, treptat îngustate în rostru de 1,5-2 mm. Glumele florilor femele ± acute.
Spiculeţe mascule 2 sau mai multe, cel inferior uneori slab dezvoltat. Tulpina acut 3-
muchiată.
C. vesicaria L. – Pajişti înmlăştinite. H, Circ. (Fig. 136)
3b. Utriculele nu sunt membranoase, sunt erecte până la erect patente. Sunt
ovoide, umflate, de 5-6,5 mm, cu nervuri subţiri şi rostru de 1 mm, bifid. Glumele
spiculeţelor femele evident acuminate, până la aristate. Spiculeţe femele inferioare cu
peduncul până la 5 cm, adesea pendul. Spiculeţe mascule 2 sau mai multe.
C. riparia Curt. – Rogoz de baltă. Helofită cu frunze alterne liniare, cu
epidermă silicifiată. Tulpina trimuchiată, flori unisexuate, nude, monoice, dispuse în
spice diferite: cele mascule în spice terminale, iar cele femele în spice bazale. Floare
masculă din 3 stamine şi o bractee brună, floare femelă dintr-un gineceu cu 3 stigmate,
ovar super tricarpelar, sincarp, inclus într-o utriculă sclerificată şi cu o bractee la bază.
Fruct – achenă utriculată. Pajişti înmlăştinite. G (HH), Euras. (Fig. 136)

2. Subfam. Scirpoideae
2. Scirpus L.

1a. Inflorescenţa terminală, cu câteva hipsofile la bază. Spiculeţe ovoidale, de

3-4 mm lungime, grupate în fascicule câte 2-5, unele fiind solitare. Setele perigoniale
drepte, de lungimea fructelor.
S. sylvaticus L. – Pipirig. Locuri mlăştinoase. G, Circ. (Fig. 137)
1b. Inflorescenţa în aparenţă laterală, tulpina continuându-se cu o bractee.
Tulpina cilindrică, de cca 15 mm grosime. Glume glabre. Stigmate 3. Nucula
comprimat trimuchiată.
S. lacustris L. (syn. Schoenoplectus lacustris (L.) Palla) – Pipirig, Ţipirig.
Helofită înaltă. Tulpina şi frunze cilindrice, spongioase, flori bisexuate, alcătuite din
perigon redus la peri, 3 stamine şi un gineceu super cu 3 stigmate. Flori dispuse în
spiculeţe ovoide, paniculate. Bălţi şi mlaştini. G (HH), Cosm. (Fig. 137)

3. Bolboschoenus (Aschers.) Palla

B. maritimus (L.) Palla – Rogoz, Şovar. Perenă prin rizom. Tulpini de 30-120
cm, ascuţit trimuchiate. Inflorescenţa terminală, din capitule cu câte 2-5 spiculeţe
ovoidal-alungite, înghesuite, brune. Stufărişuri, mlaştini. G (HH), Cosm. (Fig. 137)
308
Fig. 136- 1- Carex echinata (1a- teaca frunzei, 1b- inflorescenţa, 1c- bracteea florii femele, 1d- floare
masculă, 1e- floare femelă, 1f- utricula şi secţiunea sa transversală); 2- Carex vulpina (2a- teaca frunzei, 2b-
inflorescenţa, 2c- bracteea florii femele, 2d- floare masculă, 2e- floare femelă, 2f- utricula); 3- Carex vesicaria
(3a- teaca frunzei, 3b- fragment de frunză, 3c- secţiune transversală prin tulpină, 3d- inflorescenţa, 3e- bractee
femelă şi masculă, 3f- floare femelă utriculată); 4- Carex riparia (4a- teaca frunzei, 4b- fragment de frunză,
4c- bracteea florii mascule, 4d- bracteea florii femele, 4e- floare femelă utriculată) (după W. ROTHMALER,
1987)

309
 4. Eleocharis R. Br. – Pipiriguţ

E. palustris (L.) Roem. et Schult. – Tulpina fin striată, cu peste 20 de coaste.

Tecile superioare transversal retezate. La baza spicului se găsesc 2 glume subegale,
înconjurând fiecare ½ din baza spicului. Sete perigoniale 0-4, slab dezvoltate.
Stilopodiul puţin mai înalt decât lat. Mlaştini. G (HH), Cosm. (Fig. 137)

5. Eriophorum L. – Bumbăcariţă

E. latifolium Hoppe – Plante cespitoase, fără stoloni. Frunze de 3-8 mm

lăţime, plane. Glume uninerve. Tulpina 3- muchiată. Spiculeţe pedunculate, pedunculii
spiculeţelor scabri. Pajişti înmlăştinite. H, Circ. (Fig. 137)

Fig. 137- 1- Scirpus sylvaticus (1a- spiculeţe, 1b- floare cu sete perigoniale- p); 2- Scirpus lacustris (2a- floare
şi detaliu al gineceului, p- sete perigoniale, 2b- glumă); 3- Bolboschoenus maritimus (3a- gineceu cu sete
perigoniale, 3b- gluma); 4- Eleocharis palustris (4a- floare cu o glumă, 4b- gineceu cu sete perigoniale, 4c-
spiculeţ); 5- Eriophorum latifolium (5a- floare, 5b- spiculeţ cu pedunculul scabru) (după W. ROTHMALER,
1987)
310
 Ord. Poales
Fam. Poaceae (Gramineae)
Plante erbacee, anuale sau perene (cu rizomi sau stoloni), cu port graminiform.
Rădăcini adventive, fasciculate. Tulpina aeriană un pai (culm), cilindrică, articulată,
formată din noduri pline şi internoduri fistuloase (rar pline). Tulpinile generează de la
nodurile bazale lăstari (fraţi), intra sau extravaginali. Frunze alterne, distice, formate
din teacă vaginată, despicată longitudinal şi limb liniar. Între teacă şi limb se află ligula
şi auricule. Auriculele pot lipsi, iar ligula rar lipseşte, fiind înlocuită de peri.
Florile sunt în general bisexuate, rar unisexuate, plantele fiind monoice sau
poligame. Ele sunt grupate în spiculeţe (care pot avea una sau mai multe flori), iar
acestea se grupează în inflorescenţe compuse de tip spic, spic fals (panicul spiciform),
panicul, spic digitat, racem cu panicule spiciforme, spadice cu spiculeţe etc.
Spiculeţul este alcătuit din axa spiculeţului, având la bază 2 bractee numite
glume, una inferioară, externă, fixată pe axa spicului compus şi una superioară, internă,
fixată pe axa spiculeţului. Uneori spiculeţul are 4, 3, excepţional o glumă sau este lipsit
de glume evidente.

Floarea este alcătuită dintr-un înveliş simplu (perigon), redus la 2 lodicule

situate la baza ovarului şi o palee superioară, internă, situată pe axa florii; androceu
compus din 3 (rar 6, 2 sau 1) stamine şi un gineceu unicarpelar şi super, cu 1-3 stigmate
plumoase. Floarea mai este protejată de paleea inferioară (lema), externă, situată pe axa
spiculeţului, care poate fi aristată sau nearistată. Fructul este cariopsă, care poate fi
golaşă sau îmbrăcată, adică aderentă sau concrescută cu paleea superioară.

1a. Spiculeţe cu 2 glume sau lipsite de glume (1. Subfam. Pooideae)………..2

1b. Spiculeţe cu mai mult de 2 glume (2. Subfam. Panicoideae)……………25

311
 2a. Spiculeţe evident dimorfe, grupate câte 2 în panicule spiciforme: un
spiculeţ fertil cu 1-5 flori şi la baza acestuia 1 spiculeţ steril cu glume şi leme
liniare……………………………………………………………………...16. Cynosurus

2b. Spiculeţele nu sunt evident dimorfe………………………………………..3

3a. Spiculeţe sesile sau foarte scurt pedunculate, grupate în spice compuse,
panicule spiciforme, spic digitat,
umbele sau panicule spiciforme,
raceme cu spice compuse...………4

3b. Spiculeţe evident pedunculate grupate în panicule laxe

sau mai dense, cu spiculeţe scurt pedunculate…….………………..12

4a. Tulpina se termină cu mai multe spice sau panicule

spiciforme, dispuse digitat pe o axă scurtă. Spiculeţe uniflore. Plantă
perenă prin rizom………………………………………..17. Cynodon

4b. Tulpina se termină cu o singură inflorescenţă (spic compus, panicul

spiciform sau racem de spiculeţe)….……………………………………………………5
5a. Spic unilateral cu spiculeţe uniflore.
Gluma inferioară foarte mică, cea superioară
absentă. Frunze setacee, convolute, rigide……………………………………18. Nardus
5b. Spiculeţe cu 2 glume, rareori 1 evidentă…………………………………...6
6a. Spiculeţe numai cu gluma
inferioară (excepţie spiculeţul terminal cu 2
glume). Spic de cel puţin 3 mm lăţime,
spiculeţe multiflore…………………2. Lolium

6b. Spiculeţe cu 2 glume……………………………………………………….7

7a. Spiculeţe câte 2-3 (5) la un nod, pe un călcâi al
rahisului. Spiculeţul mijlociu sesil, bisexuat, cele laterale
pedunculate, bisexuate, mascule sau sterile. Glume libere la
bază……………………………………………………3. Hordeum

312
 7b. Spiculeţe câte 1 la un nod……………………………………………….….8
8a. Spiculeţe sesile, prinse pe axul principal al inflorescenţei de tip spic……...9
8b. Spiculeţe ± pedunculate, prinse pe axe secundare ale inflorescenţei de tip
panicul spiciform……………………………………………………………………….10
9a. Glume liniar subulate, uninervate. Lema cu cili
rigizi pe carenă. Spiculeţe biflore. …………………..4. Secale

9b. Glume mai late, cu mai multe nervuri. Lema fără cili
rigizi pe carenă, cu nervuri confluente spre apex……..1. Agropyron

10a. Inflorescenţa panicul spiciform, ± lobat,

galben verzui, lucios. Spiculeţe cu glume foarte inegale şi cu
3 flori, 2 inferioare sterile, reduse la leme aristate dorsal şi 1
floare superioară bisexuată. Stamine 2, lodicule
lipsă………………………………………9. Anthoxanthum

10b. Inflorescenţa nu este galben verzuie. Spiculeţe cu o altă alcătuire,

uniflore. Ligula membranoasă. Lodicule de obicei prezente…………………………...11
11a. Glume concrescute cel puţin la bază…………5. Alopecurus

11b. Glume libere, egale. Lema nearistată……………...6. Phleum

12a. Spiculeţe numai cu o floare bisexuată…………………………………...13

12b. Spiculeţe cu 2-numeroase flori, uneori numai una fertilă……………....14
13a. Lema se întăreşte puternic şi este
lucioasă la maturitate şi aristată. Glume mari, de
1-8 cm lungime. Aristă mai lungă de 1,5 cm,
geniculată, cu o parte inferioară răsucită şi una
superioară dreaptă. ……………………..8. Stipa
313
 13b. Lema nu se întăreşte la maturitate, aristată sau nearistată. Ligulă
membranoasă …………………………………………………………………7. Agrostis

14a. Ligulă înlocuită printr-un şir de peri. Axa spiculeţului cu

peri lungi. Lema glabră. Spiculeţe cu 3-10 flori ………..…19. Phragmites

14b. Ligula membranoasă. Spiculeţe cu alte caractere ………………………15

15a. Flori inferioare mascule sau sterile, reprezentate
uneori numai prin 1-2 leme. Floarea a 2-a bisexuată sau femelă.
Floarea masculă cu o aristă geniculată dorsală de 1-2 cm
………………………………….………….14. Arrhenatherum

15b. Floarea inferioară bisexuată …………………..16

16a. Lema lat ovată până la suborbiculară, cordată la
bază……………………………………………………….13. Briza

16b. Lema lanceolată până la ovată, baza necordată …………………………17

17a. Lema aristată, cu arista peste 2 mm ……………………………………..18
17b. Lema nearistată sau cu o aristă scurtă, până la 2 mm …………………..20
18a. Plante anuale sau perene. Lema cu o aristă
subterminală……………………………………………………12. Bromus

18b. Plante perene ………………………………. …………………………..19

19a. Ovar şi fruct dens păroase la vârf. Lema cu aristă
terminală ... …………………………………………………11. Festuca

314
 19b. Ovar şi fruct glabre. Lema mucronată sau aristată apical. Lăstari tineri,
nefloriferi, puternic comprimaţi ……………………………………………..15. Dactylis
20a. Plante anuale. Spiculeţe cu 3-7 flori. Lema nearistată …………….10. Poa
20b. Plante perene …………………………………………………………... 21
21a. Ovar şi fructe păroase la vârf ……………………………………………22
21b. Ovar şi fruct glabre ……………………………………………………...23
22a. Lema rotunjită dorsal şi cu aristă terminală …………………..11. Festuca
22b. Lema carenată şi cu aristă subterminală ………………………12. Bromus
23a. Lăstari tineri, nefloriferi, puternic comprimaţi. Prefoliaţie conduplicată.
Lema carenată şi ± aristată …………………………………………………..15. Dactylis
23b. Lăstari cilindrici; dacă sunt comprimaţi, atunci lema nu este aristată ….24
24a. Lema scurt aristată terminal, rotunjită dorsal …………………11. Festuca
24b. Lema nearistată, puternic carenată ………………………………...10. Poa
25a. Tulpina se termină cu o inflorescenţă formată din 3-
10 panicule spiciforme care pleacă de pe un ax central scurt
…………………………………………………...20. Bothriochloa

25b. Tulpina se termină cu o inflorescenţă de tip panicul spiciform...21. Setaria

1. Subfam. Pooideae (Festucoideae)

1. Agropyron Gaertn.

1a. Spice oblong-ovate, de 2-6 cm lungime, cu spiculeţe pectinate, depărtate de

rahis.
A. cristatum (L.) Gaertn. – Pir cristat. Pajişti aride. H, Pont. (Fig. 138)
1b. Spice liniare. Spiculeţe alipite de rahis. Plante cu rizomi lungi, târâtori…..2
2a. Glume obtuze sau trunchiate, de 5-8 mm lungime, lungi cel mult cât ½ din
lungimea spiculeţului. Marginile tecilor ciliate.
A. intermedium (Host.) Beauv. – Pajişti uscate. G, Euras. cont. (Fig. 138)
2b. Glume acute, uneori mucronate sau scurt aristate, de 7-12 mm lungime,
mai lungi decât ½ spiculeţului.
A. repens (L.) Beauv. – Pir târâtor. Segetală în prăşitoare şi furajeră perenă, cu
stoloni. Spic alcătuit din spiculeţe multiflore turtite, aşezate cu partea lăţită spre rahis şi
cu 2 glume, uneori scurt aristate. Pajişti, locuri ruderale şi cultivate. G, Circ. (Fig. 138)

2. Lolium L.

L. perenne L. – Iarbă de gazon, Raigros englezesc. Plantă perenă cu lăstari

sterili la înflorire. Lema fără aristă lanceolată, subţire. Pajişti, locuri cultivate şi
ruderale. H, Cosm. (Fig. 138)

315
 3. Hordeum L. – Orz

H. murinum L. – Orzul şoarecilor. Rahis fragil la maturitate, se dezarticulează.

Glumele spiculeţelor mijlocii lung ciliate pe margini. Locuri ruderale. T, Euras. (Fig.
138)

Fig. 138- 1- Agropyron cristatum (1a- spic); 2- Agropyron intermedium (2a- spic, 2b- glume, 2c- baza
frunzei); 3- Agropyron repens (3a- floare); 4- Lolium perenne (4a- baza frunzei, 4b- spic, 4c- spiculeţ); 5-
Hordeum murinum (5a- baza frunzei, 5b- spic, 5c- trei spiculeţe pe un călcâi al rahisului) (după I. SÂRBU et
al., 2001, D. MITITELU, 1983 şi FLORA R. S. R.)

4. Secale L. – Secară

S. sylvestre Host. – Plantă anuală cu glume aristate, arista de 1,5 – 3 cm.

Nisipuri şi soluri nisipoase. T, Euras. cont. (Fig. 139)

316
 5. Alopecurus L. – Coada vulpii

1a. Plante anuale sau bianuale scunde, cu tulpina culcată. Lema cu margini
concrescute până la mijloc. Antere de 2 ori mai lungi decât late, oranj la maturitate.
A. aequalis Sobol. – Popenete. Pajişti înmlăştinite. T – HT, Circ. (Fig. 139)
1b. Plante perene, robuste, cu tulpini erecte. Inflorescenţa de 3-9 (12) cm
lungime, cilindrică. Glume concrescute pe cca. ⅓ din lungime (1,5-2 mm), cu peri până
la 2 mm lungime.
A. pratensis L. – Pajişti umede. H, Euras. (Fig. 139)

Fig. 139- 1- Secale sylvestre (1a- spiculeţ); 2- Alopecurus aequalis (2a- spiculeţ, 2b- floare); 3- Alopecurus
pratensis (3a- spiculeţ, 3b- floare); 4- Phleum pratense (4a- spiculeţ); 5- Phleum phleoides (5a- panicul
spiciform, 5b- panicul flectat, 5c- spiculeţ) (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. S. R.)

317
 6. Phleum L. – Timoftică

1a. Ramurile paniculului unite cu rahisul, astfel că prin îndoire paniculul nu se

desface în lobi. Panicul cilindric, de 2-14 cm lungime. Spiculeţe de 2-5,5 mm lungime.
Glume cu ariste scurte, de 0,2-2 mm. Ligula până la 5 (6) mm lungime. Plante perene.
P. pratense L. – Pajişti. H, Euras. (Fig. 139)
1b. Ramurile paniculului libere şi prin îndoire paniculul se desface în lobi.
Glume glabre sau scabre pe carenă (rareori scurt şi neregulat ciliate). Spiculeţe de 2-3,5
mm lungime. Plante perene.
P. phleoides (L.) Kastern. – Pajişti, tufişuri. H, Euras. cont. (Fig. 139)

Fig. 140- Agrostis stolonifera (1a- spiculeţ); 2- Agrostis capillaris (2a- spiculeţ); 3- Stipa capillata; 4- Stipa
lessingiana (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. S. R.)

318
 7. Agrostis L. – Iarba câmpului

1a. Plante cu stoloni aerieni şi fără stoloni subterani, rizomiformi. Tulpini

ascendente erecte sau târâtor ascendente. Ligula ultimelor frunze de 3-7 mm lungime,
acută. Panicul strâns după înflorire.
A. stolonifera L. – Pajişti umede, adesea înmlăştinite. H, Circ. (Fig. 140)
1b. Plante fără stoloni aerieni, dar cu stoloni rizomiformi, subterani. Tulpini
erecte. Ligula ultimelor frunze de 0,5-2 mm, trunchiată. Glume netede, numai în ⅓
superioară, pe carenă, aculeate.
A. capillaris L. – Pajişti. H, Circ. (Fig. 140)

8. Stipa L. – Colilie

1a. Arista fără peri, cel mult seta este ± scabră. Glume de 25-35 mm lungime.
Lema este de 10-12 mm, cu aristă geniculată, de 12-18 cm lungime.
S. capillata L. – Năgară. Pajişti uscate. H, Euras. cont. (Fig. 140)
1b. Cel puţin seta cu peri de peste 2 mm lungime. Lema de 8-11 mm lungime,
cu un inel de peri la vârf (sub baza aristei) şi uniform păroasă.
S. lessingiana Trin. et Rupr. – Pajişti uscate. H, Pont. (Fig. 140)

9. Anthoxanthum L.

A. odoratum L. – Viţelar. Plantă

dens cespitoasă, cu tulpini subţiri, de 10-70
cm. Frunze tulpinale plane, late de 3-4 mm,
glabre, numai la bază ciliate. Vagine glabre
sau păroase. Ligula membranoasă, lungă de
3-4 mm. Panicul spiciform, dens, lucios,
adesea întrerupt, lobat. Pajişti şi tufişuri. H,
Euras.

10. Poa L. – Firuţă

1a. Paleea ciliată de-a lungul întregii lungimi a carenelor. Spiculeţe dispuse la
mijlocul ramificaţiei paniculului. Antere de 0,6-0,8 mm lungime, de 2-3 ori mai lungi
decât late. Plante anuale, rar perene.
319
 P. annua L. – Hiruşor. Locuri cultivate şi ruderale, pajişti. T-H, Cosm. (Fig.
141)
1b. Paleea ciliată numai în ½ inferioară a carenelor …………………………..2
2a. Baza tulpinii îngroşată bulbiform. Ligula frunzelor tulpinale ± acută, peste
3 mm lungime. Spiculeţe transformate uneori în muguri foliari.
P. bulbosa L. – Firuţă bulboasă. Pajişti uscate, ruderalizate. H, Euras. (Fig.
141)
2b. Baza tulpinii neîngroşată bulbiform, rareori slab îngroşată, când ligula
frunzelor superioare este de 1-2 mm lungime …………………………………………..3
3a. Ligula foarte scurtă (sub 0,5 mm) sau lipsă. Tecile frunzelor tulpinale şi
tulpina cilindrice. Frunze de 1,5-3 mm lăţime.
P. nemoralis L. – Iarbă deasă. Păduri, tufişuri. H, Circ. (Fig. 141)
3b. Ligula peste 1 mm …………………………………………………………4
4a. Ligula alungită, până la 3 mm lungime. Spiculeţe de 3-5 mm lungime.
Lema cu nervuri slabe şi cu puţini peri lanaţi la bază.
P. palustris L. – Pajişti înmlăştinite. H, Circ. (Fig. 141)
4b. Ligula trunchiată, de 1-3 mm lungime, glabră. Spiculeţe de 5-6 mm
lungime. Lema cu 5 nervuri pronunţate, bogat lanată la bază. Glume inegale, cea
inferioară 1 nervată, cea superioară 3 nervată …………………………………………..5
5a. Plantă intens verde, lax cespitoasă. Frunze plane, de 2-5 mm lăţime. Ligula
de cca. 1 mm, decurentă pe marginea tecii.
P. pratensis L. – Firuţă. Furajeră
perenă, cu tufă rară, cu frunze îngustate şi
cu ligulă scurtă; panicul cu spiculeţe
multiflore, cu glume şi palei carenate,
ascuţite, dar nearistate. Pajişti. H, Circ.

5b. Plantă verde-cenuşie, dens cespitoasă. Frunze bazale setacee, conduplicate,

până la 40 cm lungime; cele tulpinale pot fi şi plane, de 0,5-1,5 (2) mm lăţime. Ligula
nedecurentă pe marginile tecii, de 1-3 mm.
P. angustifolia L. – Tufişuri, pajişti. H, Euras. (Fig. 141)

320
Fig. 141- 1- Poa bulbosa (1a- partea bazală, 1b- panicul, 1c- forma vivipara); 2- Poa nemoralis (2a- spiculeţ);
3- Poa palustris (3a- spiculeţ); 4- Poa annua (4a- vârful limbului foliar, 4b- spiculeţ); 5- Poa angustifolia (5a-
partea bazală, 5b- spiculeţ) (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. S. R.)

11. Festuca L. – Păiuş

1a. Frunze mai late de 5 mm; dacă sunt mai înguste, atunci la baza limbului
există 2 auricule …………….… ………………………………………………………..2
1b. Frunze mai înguste de 5 mm ………………………………………………3
2a. Frunze late de 6-15 mm, lucioase pe faţa inferioară. Arista lemei de 1-2 cm.
F. gigantea (L.) Vill. – Păduri, zăvoaie, buruienişuri. H, Euras. (Fig. 142)
2b. Frunze de 3-10 mm lăţime, nu sunt lucioase pe dos şi aproape netede pe
faţa superioară. Lema cu aristă până la 4 mm. Ramurile paniculului câte 2 la un nod,
una mai scurtă, cu 1-3 spiculeţe, cealaltă mai lungă, cu 4-6 spiculeţe.
321
 F. pratensis Huds. – Păiuş de livadă. Perenă, cu tufă deasă, furajeră. Frunze
filiforme; panicul strâns, din spiculeţe multiflore, cilindrice sau puţin comprimate, cu
glume şi palee semicilindrice şi scurt aristate. Pajişti. H, Euras. (Fig. 142)
3a. Ligula reprezentată printr-o margine îngustă, fără auricule. Frunze tulpinale
plane, cele bazale conduplicate, cu 7 nervuri. Tulpină de până la 1 m, glabră în partea
superioară. Plantă lax cespitoasă, cu stoloni (rizomi). Arista mai scurtă decât ½ lemei.
F. rubra L. – Păiuş roşu. Pajişti şi tufişuri. H, Circ. (Fig. 142)
3b. Ligula cu auricule. Lăstari sterili intravaginali. Frunze de 0,3-0,6 mm
grosime, uneori scabre. Panicul de 3-7 cm. Lema subulat-lanceolată, de 3,4-4,9 mm.
Tecile frunzelor închise cel mult până la ½.
F. valesiaca Schleich – Pajişti uscate, însorite. H, Euras. cont. (Fig. 142)

Fig. 142- 1- Festuca gigantea (1a- zona ligulei, 1b- panicul, 1c- spiculeţ, 1d- glume, 1e- palei); 2- Festuca
pratensis (2a- panicul, 2b- spiculeţ, 2c- glume, 2d- palei, 2e- zona ligulei); 3- Festuca rubra (3a- zona ligulei,
3b- panicul, 3c- secţiune transversală prin frunză, 3d- spiculeţ, 3e- glume, 3f- palei); 4- Festuca valesiaca (4a-
zona ligulei, 4b- secţiune transversală prin frunză, 4c- panicul, 4d- spiculeţ, 4e- glume, 4f- palei) (după W.
ROTHAMLER, 1987 şi FLORA R. S. R.)

322
 12. Bromus L. – Obsigă

1a. Spiculeţe cu margini paralele sau se dilată la vârf.

Gluma inferioară 1 nervată, cea superioară cu 3 nervuri……….2
1b. Spiculeţe ovat-lanceolate, se îngustează spre vârf.
Gluma inferioară 3-5 (7) nervată, cea superioară 5-7 (9) nervată
…………………………………………………………………….3
2a. Plante perene. Spiculeţe cu margini paralele. Arista mai scurtă decât lema,
de până la 3 mm sau lipseşte. Lema cu vârful obtuz. Plante cu rizomi puternici,
târâtoare.
B. inermis Leyss. – Obsigă nearistată. Pajişti uscate, tufişuri. H, Euras. cont.
(Fig. 143)
2b. Plante anuale. Spiculeţe dilatate la vârf. Ariste mai lungi decât lema. Lemă
de 14-20 mm lungime. Tulpina glabră sub panicul. Ligula de 4 mm. Panicul multilateral
cu ramuri simple.
B. sterilis L. – Plantaţii de salcâm, locuri ruderale. T, Euras. (Fig. 143)
3a. Aristă cilindrică, pleacă de la o distanţă până la 1,5 mm sub vârful lemei ..4
3b. Aristă turtită la bază, pleacă de la o distanţă mai mare de 1,5 mm de vârful
lemei. Lemă de 6-8 mm lăţime, eliptic-rombică, cu marginea în unghi. Panicul lax, la
maturitate unilateral, cu ramuri ± de lungimea spiculeţelor, adesea simple.
B. squarrosus L. – Locuri însorite, aride. T-HT, Euras. cont. (Fig. 143)
4a. Panicul erect, dens, de 5-10 cm lungime, cu ramuri şi pedunculii
spiculeţelor mai scurţi decât acestea.
Bromus hordeaceus L. – Locuri ruderale. T-HT, Euras. (Fig. 143)
4b. Panicul lax, devine ± nutant. Ramurile paniculului şi pedunculii
spiculeţelor mai lungi decât acestea.
B. commutatus Schrad. – Locuri ruderale. T-HT, Euras. (Fig. 143)

13. Briza L. – Tremurătoare

B. media L. – Plantă lax cespitoasă, cu

tulpina erectă, de 20-50 (100) cm, glabră. Ligula
lungă până la 1 cm, lat rotunjită. Panicul lax, cu
ramuri subţiri, de obicei flexuoase şi spiculeţe
puţine, pendule, cordat ovate până la cordat
subrotunde, lateral comprimate. Flori violaceu
nuanţate. Pajişti, tufişuri. H, Euras.

323
Fig. 143- Bromus inermis (1a- zona ligulei, 1b- panicul, 1c- spiculeţe); 2- Bromus sterilis (2a- zona ligulei,
2b- panicul, 2c- spiculeţ); 3- Bromus squarrosus (3a- zona ligulei, 3b- spiculeţ); 4- Bromus hordeaceus (4a-
zona ligulei, 4b- spiculeţ); 5- Bromus commutatus (5a- zona ligulei, 5b- spiculeţ) (după W. ROTHMALER,
1987)

14. Arrhenatherum Beauv.

A. elatius (L.) Beauv. ex J. et C. Presl. – Ovăscior. Furajeră, perenă prin

stoloni. Spiculeţe biflore, cu floarea superioară masculă (sterilă), cu paleile inferioare
geniculat-aristate. Spiculeţe dispuse în panicule. Pajişti, tufişuri. H, Euras. (Fig. 144)

15. Dactylis L. – Golomăţ

1a. Plantă cu rizom fără stoloni. Frunze până la 1 cm lăţime. Spiculeţe dense,
cu 3-5 flori. Lema ovat-lanceolată, lung şi rigid ciliată pe carenă.
D. glomerata L. – Pajişti. H, Euras. (Fig. 144)
1b. Plantă cu rizom scurt şi stoloni. Frunze până la 7 mm lăţime. Spiculeţe
laxe, cu 3-6 flori. Lema lanceolată, glabră pe carenă, rareori scurt păroasă.
D. polygama Horvat. – Păduri şi rarişti de pădure. H, Eur. centr. (Fig. 144)
324
 16. Cynosurus L.

C. cristatus L. – Pieptănăriţă. Perenă, cu ligula de cca. 1 mm. Inflorescenţă

liniară, de 5-8 cm lungime. Lema scurt aristată. Pajişti. H, Eur. (Fig. 144)

Fig. 144- 1- Arrhenatherum elatius (1a- zona ligulei, 1b- panicul, 1c- glume, 1d- spiculeţ biflor, cu o floarea
masculă aristată şi o floare bisexuată); 2- Dactylis glomerata (2a- zona ligulei şi vârful limbului foliar, 2b-
spiculeţ); 3- Dactylis polygama (3a- zona ligulei şi vârful limbului foliar, 3b- spiculeţ); 4- Cynosurus cristatus
(4a- zona ligulei, 4b- spiculeţ fertil, la bază cu un spiculeţ steril); 5- Cynodon dactylon (5a- spice dispuse
umbeliform, 5b- zona ligulei, 5c- spiculeţ uniflor); 6- Nardus stricta (6a- spic, 6b- fragment de spic, 6c-
floare) (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. S. R.)

17. Cynodon L. C. M. Rich.

C. dactylon (L.) Pers. – Pir gros. Perenă cu stoloni, slab furajeră. Spiculeţe
uniflore dispuse în spice umbelate (digitate), cu palei nearistate. Pajişti, locuri ruderale
şi culturi. G, Cosm. (Fig. 144)
325
 18. Nardus L.

N. stricta L. – Ţăpoşică, Părul porcului. Perenă cu tufă deasă, nefurajeră,

frecventă în pajişti montane acide. Frunze filiforme, rigide şi spice subţiri, cu spiculeţe
uniflore dispuse unilateral, având paleile inferioare aristate. Prin pajişti şi tufişuri. H,
Euras. (Fig. 144)

Fig. 145- 1- Phragmites australis (1a- zona ligulei, 1b- panicul, 1c- spiculeţ); 2- Botriochloa ischaemum (2a-
zona ligulei, 2b- spice dispuse digitat, 2c- spiculeţe uniflore geminate); 3- Setaria pumila (3a- zona ligulei); 4-
Setaria viridis (4a- zona ligulei, 4b- fragment din paniculul spiciform) (după W. ROTHMALER, 1987 şi
FLORA R. S. R.)

19. Phragmites Adams. – Stuf, trestie

P. australis (Cav.) Trin. ex Stend. – Helofită, perenă prin rizomi, cu tulpina

lignificată şi frunze late, cu vagină lungă. Panicul mare, cu spiculeţe multiflore, cu ax
mătăsos-păros. Var. stolonifera creşte pe coaste uscate, dar cu apa freatică aproape de
suprafaţă. Mlaştini, ape stagnante. G (HH), Cosm. (Fig. 145)
326
 2. Subfam. Panicoideae
20. Botriochloa Kuntze

B. ischaemum (L.) Keng. (syn.: Andropogon ischaemum L.) – Bărboasă.

Perenă cu tufă deasă, mediocră furajeră, bună fixatoare de terenuri erodate. Tulpină şi
frunze păroase, cu ligulă redusă la un smoc de peri. Spiculeţe uniflore geminate (cel
superior fiind mascul), dispuse în spice digitate, cu palei inferioare aristate. Pajişti
uscate, erodate. H, Euras. (Fig. 145)

21. Setaria Beauv. – Mohor

1a. Baza limbului, pe faţa superioară, păroasă, perii peste 4 mm lungime. Lema
florii fertile evident transversal rugoasă.
S. pumila (Poir.) Schult. – Mohor roşcat. Locuri cultivate şi ruderale. T,
Cosm. (Fig. 145)
1b. Baza limbului glabră sau cu peri scurţi. Sete involucrale cu dinţi îndreptaţi
spre vârf. Spiculeţe de 1,8-2,2 mm lungime, cad complet la maturitate.
S. viridis (L.) Beauv. – Mohor verde. Locuri ruderale şi cultivate. T, Euras.
(Fig. 145)

3. Subcl. ARECIDAE
Ord. Arales
Fam. Araceae
Plante erbacee perene, cu rizomi şi tuberculi. Frunze bazale peţiolate, simple,
cu nervaţiune reticulată, rar paralelă. Inflorescenţa un spadice, cu spat de culori diferite.
Pe spadicele cărnos sunt dispuse florile, unisexuate, la nivele diferite, sau bisexuate.
Perigon trimer (3-6 tepale) sau lipsă, androceul din 6-1 stamine iar gineceul tricarpelar,
sincarp şi super. Fruct bacă.

Arum L. – Rodul pământului

A. orientale Bieb. – Perenă prin rizom tuberos, disciform sau globulos, cu o

brazdă transversală evidentă, silvatică, vernală şi toxică. Frunze radicale hastat-sagitate.
Prezintă un spat verde, ca un cornet, ce înconjură spadicele cărnos, cu flori femele la
bază şi mascule superior, cu un inel de flori sterile între ele. Fructul – polibacă roşie,
toxică. G, Pont.-pan.-balc. (Fig. 146)

Fam. Lemnaceae
Plante erbacee, acvatice, perene, foarte mici. Tulpina redusă, taloidă, foliacee,
ca un disc, numită frondă, cu rădăcini adventive. Flori nude, unisexuate (plante
327
monoice), grupate câte 3 (două mascule şi una femelă) într-o excavaţie a frondei
protejate de un spat membranos. Floarea masculă alcătuită dintr-o stamină, cea femelă
dintr-un gineceu monocarpelar. Fruct uscat.

Fig. 146- 1- Arum orientale (1a- rizom, 1b- spadice, 1c- fruct, fl. ms.- flori mascule, fl. fm.-flori femele, fl. st.-
flori sterile); 2- Lemna trisulca; 3- Lemna minor; 4- Lemna gibba (după W. ROTHMALER, 1987, FLORA
R. S. R. şi D. MITITELU, 1983)

Lemna L. – Lintiţă

1a. Fronde de 5-10 (15) mm, majoritatea sterile, submerse: cele florifere
natante, cu pediceli prin care stau înlănţuite.
L. trisulca L. – Ape stagnante. Hd, Cosm. (Fig. 146)
1b. Fronde natante, de 2-6 mm …………….…………………………………..2
2a. Fronde ± plane pe ambele feţe. Pe faţa inferioară au 10-20 reticulaţii (ochi).
L. minor L. – Plantă flotantă cu tulpină redusă şi disciformă, ramificată prin
înmugurire. Rădăcina filiformă, cu caliptră în vârf. Rareori apare pe disc un spat
328
urceolat şi membranos, cu 1-2 flori mascule reduse la 1 stamină şi o floare femelă,
redusă la un gineceu monocarpelar. Fructul este o foliculă mică. Ape stagnante. Hd,
Cosm. (Fig. 146)
2b. Fronde puternic convexe pe faţa inferioară şi cu 40-50 reticulaţii.
L. gibba L. – Ape stagnante. Hd, Cosm. (Fig. 146)

Ord. Typhales
Fam. Typhaceae
Plante monoice, perene, cu rizomi târâtori. Tulpină aeriană simplă, cilindrică,
cu frunze bazale lungi, liniare, ensiforme. Inflorescenţa un spic cilindric, compact, cu o
bractee spatiformă, caducă, la vârf cu flori mascule formate dintr-un perigon redus, cu
sete lungi şi trei stamine concrescute la bază, iar la bază cu flori femele reduse la un
gineceu unicarpelar super, pedicelat, cu un stil lung, persistent şi un stigmat filiform.
Fruct nuculă.

Typha L. – Papură

1a. Floare femelă cu scvame spatulate, brun-închis, opace. Marginile tecilor

libere, paralele, auriculate în partea superioară. Lamina de 3-6 mm lăţime. Scvamele sau
perii florii mascule întregi.
T. angustifolia L. – Ape stagnante, bălţi, stufărişuri. G, (HH), Circ. (Fig. 147)
1b. Flori femele fără scvame …………………………………………………..2
2a. Tecile frunzelor auriculate. Partea masculă a inflorescenţei de 2-4 ori mai
lungă decât cea femelă şi separate printr-un spaţiu de 2-6 cm. Lamina de 2-4 (7) mm
lăţime.
T. laxmannii Lepechin. – Mlaştini. G, (HH), Eur.
2b. Tecile se prelungesc în lamină. Partea masculă a inflorescenţei este în
continuarea celei femele. Partea femelă este brun-închisă la maturitate, ± egală cu cea
masculă. Stigmat mai lung decât perii. Lamina de 5-20 mm lăţime.
T. latifolia L. – Hidrohelofită, cu tulpină îngroşată prin tecile frunzelor lungi,
ensiforme. Inflorescenţa un spadice terminal, învelită iniţial într-un spat caduc.
Perigonul florilor mascule şi femele este redus la un smoc de peri fini. Fructul o capsulă
mică, operculată. Prin ape stagnante şi lin curgătoare, mlaştini, stufărişuri. G (HH),
Cosm. (Fig. 147)

Fam. Sparganiaceae
Plante monoice, perene prin rizomi târâtori. Tulpini simple sau ramificate, cu
frunze liniare, alterne. Flori mici, unisexuate, actinomorfe, dispuse în verticile
glomerulare pe un spadice: cele mascule dispuse în vârf, alcătuite dintr-un perigon redus

329
la 3-6 tepale membranoase şi 3-6 stamine, iar cele femele nude, dar bracteate şi au un
gineceu monocarpelar, dispuse la bază. Fruct nuculă.

Sparganium L. – Buzdugan

S. erectum L. – Helofită, frecventă în bălţi şi ape curgătoare permanente. Are

frunze liniare, late şi spadicele sinuos şi lung, purtând spre bază câteva glomerule de
poliachene ovoide şi ascuţite. G (HH), Euras. (Fig. 147)

Fig. 147- 1- Typha angustifolia (1a- floare masculă, 1b- floare femelă, 1c- fruct); 2- Typha latifolia (2a-
inflorescenţa, 2b- floare femelă); 3- Sparganium erectum (după W. ROTHMALER, 1987 şi FLORA R. S. R.)

330
 DICŢIONAR EXPLICATIV DE TERMENI

Abaxial – Faţa inferioară a unei frunze.

Aclamideu – Floare fără înveliş floral
Acrodrom – Nervaţie arcuată la care nervurile longitudinale simple sau apical ramificate converg
spre vârful laminei. Sin. arcuată.
Acropetal – Care se îndreaptă treptat spre vârf, cele mai tinere elemente fiind cele din vârf.
Actinodrom – Nervaţie penată sau palmată cu aspect radiar sau de stea; o parte dintre nervurile
secundare pornesc dintr-un punct comun, se anastomozează formând o reţea din două,
trei rânduri de ochiuri, după care devin libere în marginea frunzei: Nymphaea.
Actinomorf – Un organ (floare, tulpină etc.) prin care se pot duce mai multe planuri de simetrie
rezultând tot atâtea părţi aproximativ egale.
Acuminat – Cu vârful lung, ascuţit şi marginile concave.
Acut – Cu vârful scurt şi ascuţit, apropiat de 45o, având marginile drepte sau slab convexe.
Acutangul – Tulpină cu muchii ascuţite, longitudinale.
Acutisim – Prelung ascuţit, la un unghi mai mic de 300.
Adaxial – Faţa superioară a unei frunze.
Aderent – Concrescut
Adligat – Rădăcini adventive care se fixează pe diferite suporturi cu ajutorul unor ventuze adezive
diferenţiate la extremităţile lor: Hedera helix, Parthenocissus sp.
Adpres – Alipit (peri alipiţi de tulpină, ramuri etc.)
Afilă – Plantă lipsită de frunze sau cu frunze atât de puternic reduse încât natura lor foliară este
dificil de recunoscut.
Alveolar – Cu adâncituri (scobituri)
Amplexicaul – Frunză/bractee care înconjoară parţial tulpina/ramura cu baza sa dilatată.
Analog – Organe de origine diferită, care îndeplinesc aceeaşi funcţie
Anizofilie – Frunze de formă, dimensiuni şi dispoziţie diferite pe aceeaşi ramură şi la acelaşi
nivel.
Antelă – Inflorescenţă cimoasă multifloră, paniculiformă (răsfirată), la care axele florifere
secundare externe sau inferioare depăşesc pe cele interne sau axelele secundare
depăşesc pe cea principală
Apical – Situat în vârful organului
Apiculat – Terminat într-un vârf ascuţit, scurt şi abrupt
Arahnoideu – Asemănător cu plasa unui păianjen; cu peri lungi, fini, mătăsoşi şi întreţesuţi ca
firele plasei de păianjen
Arcuat – 1. nervaţiunea în care mai multe nervuri primare şi cele secundare se curbează (se
arcuiesc convergent) în drumul lor spre vârful limbului.
Aripat – Se referă la tulpini, peţioluri, fructe etc., prevăzute cu părţi lăţite în formă de aripi (de ex.
siliculele de la Thlaspi arvense)
Aripat-sectat – Se referă la frunzele cu diviziuni în formă de aripi, cu sinusurile (adânciturile
ajungând până la nervura mediană.
Aristiform – În formă de aristă, organ filiform tare, care se formează la vârful paleei sau glumei,
pe partea inferioară a acestora.
Ariză – Plantă lipsită de rădăcină. Rolul rădăcinii poate fi preluat de: 1. frunze: Salvinia natans,
Utricularia sp.; 2. rizomi: Corallorhiza innata, Epipogon sp., Psilotum sp.; 3. tulpini şi
frunze: Ceratophyllum sp., Aldrovanda sp., 4. tulpina redusă: Wolffia arrhiza, Lemna
minor, Tillandsia usneoides.
Articulat – Prevăzut cu articulaţii sau noduri ; tulpini cu noduri şi internoduri evidente
Atenuat – Îngustat (micşorat) spre bază sau spre vârf
331
Auriculat – Prevăzut cu auriculă sau cu urechiuşe.
Axilar – Situat la subsuoara (axila) unui organ (de ex. la subsuoara unei frunze)
Barbule – Smocuri de peri lungi
Baziton – Cu ramurile de la baza sistemului de ramificaţie mai promovate decât cele de la vârf
sau mediane de pe axa principală.
Bidentat – Dublu dinţat.
Bifid – Prevăzut cu două ramuri (de ex. stigmatul la Lamium album)
Biflor – Cu câte două flori
Bilabiat – Cu două buze. Flori cu petale în partea inferioară într-un tub, care în partea superioară
se desface în două părţi, asemănându-se astfel cu o gură deschisă
Bilobat – Divizat în doi lobi
Bipenat – De două ori penat (foliolele frunzelor sunt încă odată penat divizate)
Bisanual – Plante al căror ciclu de dezvoltare complet se întinde pe o perioadă de doi ani
Biserat – Dublu serat.
Bractee – Frunză modificată (hipsofilă) la subsoara căreia se dezvoltă o floare/inflorescenţă sau
un mugur rameal (din care rezultă o ramură).
Bracteiform – Cu aspect de bractee
Brahiblast – Ramură cu internoduri foarte scurte din cauza creşterii anormale, extrem de reduse
(câţiva mm), care nu se mai ramifică ulterior şi care are o viaţă scurtă. Brahiblastele se
recunosc uşor prin numeroasele cicatrice care le conferă un aspect zbârcit, caracteristic
şi care reprezintă urmele frunzelor ce au alcătuit mugurul terminal. Brahiblastele se
întâlnesc la multe specii de arbori şi arbuşti, iar dezvoltarea lor este favorizată prin tăieri
anuale. Sin. microblast, ramură scurtă.
Bulb – Microblast cu frunze cărnoase în care se depozitează diferite substanţe de rezervă.
Bulb scvamos – Bulb alcătuit din frunze cărnoase mai mici şi mai înguste care se acoperă unele
pe altele asemenea unor solzi de peşte.
Bulb tunicat – Bulb alcătuit din frunze (tunici) mari care se acoperă complet unele pe altele.
Bulbil – Germene asexuat rezultat din tuberizarea frunzuliţelor mugurilor axilari în urma
depunerii, în acestea, a unor substanţe de rezervă: Dentaria bulbifera.
Bulbotuber – Este un tubercul învelit doar de câteva frunze (tunici), de obicei uscate.
Caduc - Căzător
Calamus – Tulpină fără noduri umflate, plină, spongioasă sau fistuloasă, neramificată, cu frunzele
dispuse în partea bazală.
Campanulat – În formă de clopot
Capitat – Organ dilatat în vârf, măciucat
Capituliform – În formă de capitul
Carunculă – Proeminenţă cărnoasă pe tegumentul seminal, de origine integumentală, care apare în
regiunea micropilară; de obicei colorată, bogată în substanţe de rezervă
Catafilă – Frunze incomplet dezvoltate sau rudimentare, de obicei de culoare brună şi lipsite de
peţiol.
Caulinar – Tulpinal
Ceros – Se referă la organe acoperite cu un strat de ceară
Cespitos – Care formează tufă
Ciliat – Prevăzut cu peri rari pe margini
Cimă – Tip de inflorescenţă simpodială la care axa principală, aparent comună sau unitară, este
întotdeauna alcătuită dintr-o succesiune de axe de ordine şi de vârste diferite. Toate
axele au o creştere determinată sau definită întrucât se termină, fiecare, cu câte o floare.
Florile se dezvoltă în sens centrifug, de unde rezultă că cele mai tinere sunt situate către

332
 periferie. Sin. inflorescenţe definite, închise, centrifugale, monocaziale. Se deosebesc
trei tipuri mari: 1. monocaziu, 2. dicaziu, 3. pleiocaziu.
Cladodiu – Tulpină puternic metamorfozată (comprimată, cilindrică, prismatică, sferică)
asimilatoare, cu creştere nedeterminată. (monopodială).
Coleoptil – Formaţiune embrionară cu aspect de deget de mănuţă sau teacă de origine foliară cu
rol în protecţia muguraşului (plumulei, gemulei). Se observă numai la germinarea
cariopselor.
Conat – Se referă la unele organe concrescute (de ex. frunze concrescute prin bazele limbului lor,
la Dipsacus laciniatus)
Concolor – Frunze care au aceeaşi culoare pe ambele feţe
Conduplicat – Cele două jumătăţi ale frunzei, petalei etc. se suprapun exact una peste alta
Convolut – Cu margini răsucite în formă de cornet
Coriaceu – De consistenţa pielii
Crateriform – De forma unei cupe, cu tubul scurt
Cuneat – În formă de ic sau pană, adică larg la vârf şi îngustat spre bază
Cuspidat – Terminat în vârf rigid, fin şi lung ascuţit
Declinat – Cu direcţie oblică şi apoi curbată în jos faţă de axă.
Decumbent – Tulpină supraterană, la început ascendentă, apoi culcată pe sol şi cu vârful ridicat,
fixată cu rădăcini adventive care pornesc de la nivelul nodurilor.
Decurent – Cu baza prelungită şi concrescută pe organul pe care este inserat.
Decusat – Dispus în cruce (de ex. frunze dispuse opus, câte două, alternând de la un nod la altul)
Deltoid – De forma literei greceşti delta, baza fiind mult lăţită.
Diadelf – Androceu alcătuit din stamine grupate în două mănunchiuri.
Dialipetal – Corolă alcătuită din petale libere, neconcrescute.
Dialisepal – Caliciu alcătuit din sepale libere, neconcrescute.
Dicotomic – Tip de ramificaţie, reprezentat de o axă principală, care se ramifică din vârf în două
axe (ramuri) egale sau inegale, de ordinul I. Acestea, la rândul lor, se ramifică, tot din
vârf, în două axe, egale sau inegale, de ordinul II, ş. a. m. d.
Didinam – Androceu alcătuit din stamine cu filamente inegale: la Scrophulariaceae, Lamiaceae,
din cele patru stamine două sunt mai lungi decât celelalte.
Digitat – Lobii limbului foliar dispuşi în formă de degete (digitat) sau palmat la vârful peţiolului.
Digitatinervat – Nervaţiune într-o lamină digitată alcătuită din mai multe nervuri care pornesc
aproximativ din acelaşi punct de la o oarecare distanţă de baza limbului (Sorbus
torminalis) sau chiar de la baza acestuia (Acer campestre).
Dihogam – Floare la care staminele şi gineceul nu ajung la maturitate simultan, ci la anumite
intervale. Florile dihogame pot fi: 1. protandre; 2. protogine. Sin. heterogam.
Diplostemon – Floare pentaciclică la care androceul este dispus în două cicluri (verticile) de
stamine; verticilul extern de stamine este episepal, adică se află în dreptul sepalelor, iar
cel intern, epipetal, pentru că se află în dreptul petalelor; carpelele sunt dispuse în faţa
sepalelor.
Dispers – Se referă la peri rari de pe suprafeţele unor organe
Divergent – Îndreptat lateral
Dorsifix – Antere oscilante prinse de filament numai într-un singur punct, pe partea lor dorsală.
Elateră – Celulă sterilă cu aspect filamentos, spiralat, elastic având rol în diseminarea sporilor.
Emarginat – Ştirbit, crestat puţin la vârf
Ensiform – În formă de sabie
Epifită – Plantă autotrofă care foloseşte ca suport de fixare o plantă lemnoasă
Eusporangiat – Sporange pluristratificat, provenit dintr-un grup de celule epidermice.
Extrors – Orientat spre exterior.
333
Falcat – Curbat în formă de seceră
Fantă – Deschidere
Fastigiat – Cu ramurile îndreptate în sus, mai mult sau mai puţin paralele cu axa principală.
Fenestrat – Organ prevăzut cu găuri (găurit). Sin. pertusat, perforat.
Fibros – Alcătuit din fibre ce formează adesea o reţea ( de ex. învelişul extern al bulbului la
Crocus variegatus)
Fidat – Inciziuni ale limbului foliar, care ajung până la jumătatea acestuia
Filiform – În formă de fire
Fimbriat – Cu marginile fin şi lung despicate în fâşii
Fistulos – Gol la interior
Flacid – Tulpină delicată, moale, cu puţine sau fără ţesuturi mecanice, slab (rar) ramificată, care
se urcă pe suporturi răsucindu-se în jurul acestora.
Flexuos – Neregulat ondulat
Fornicat – Petala superioară boltită formează un coif.
Fornice – scvame boltite, concrescute pe gâtul tubului corolei tubuloase la unele plante
(Boraginaceae)
Foveolă – Adâncitură
Frutescent – Cu tulpina întărită datorită unei lignificări parţiale, căpătând consistenţa unei tufe
lemnoase mici
Gamopetal – Corolă cu petalele concrescute pe o porţiune bazală mai scurtă sau mai lungă. Sin.
sinpetal.
Gamosepal – Caliciu alcătuit din sepale concrescute pe o porţiune bazală mai scurtă sau mai
lungă. Sin. sinsepal.
Gamostemon – Androceu alcătuit din stamine concrescute.
Gemula – Formaţiune alcătuită din meristeme primare, apicale: 1. componentă a embrionului; 2.
mugur embrionar situat între sau lângă cotiledoane, din care se va dezvolta epicotilul.
Acesta, împreună cu hipocotilul, va forma tulpina principală propriu-zisă. Sin. plumulă.
Geofit – Cu organe de rezistenţă care se dezvoltă în sol (bulbi, rizomi, tuberculi)
Ginobazic – Stil care porneşte de la baza ovarului
Glabrescent – Aproape glabru
Glabru – Fără peri
Glandulos – Acoperit cu glande sau cu peri glanduloşi
Glaucescent – Cu aspect albastru-verzui
Glochidiat – Peri recurbaţi la extremităţile lor
Glomerular – În formă de glomerule (flori, inflorescenţe, fructe aglomerate)
Glugat – Terminat cu un vârf în formă de capişon (de ex. frunza de Scilla bifolia)
Hastat – În formă de lance sau hârleţ; de formă triunghiulară, cu doi lobi bazali divergenţi, dispuşi
aproape orizontal
Hemisferic – De forma unei jumătăţi de cerc
Heterofilie – Frunze de formă şi mărime diferită care se găsesc la diferite niveluri pe plantă.
Hialin – Necolorat, transparent
Hipocotil – Partea cilindrică a embrionului între radiculă şi cotiledoane, care va deveni zona de
tranziţie de la structura rădăcinii la cea a tulpinii, la planta complet dezvoltată.
Hipogeu – Organ care se dezvoltă în sol
Hipsofilă – Denumire comună dată frunzelor modificate (incomplet dezvoltate) din partea
superioară a tulpinilor, în special din zona florală sau a inflorescenţelor, cu rol protector
al acestora în stadiul de muguri.
Hirsut – Cu peri lungi, rigizi, dar nu pungenţi
Hispid – Cu peri lungi, rigizi, deşi şi ţepoşi
334
Imbricat – Organe sau părţi ale unei plante, care se acoperă unele pe altele ca ţiglele de pe
acoperişul unei case
Imparipenat – Frunze cu un număr impar de foliole (rahisul terminat cu o foliolă)
Induziu – Excrescenţă epidermică de natură foliară care acoperă şi protejează sorii.
Infundibuliform – În formă de pâlnie
Internod – Porţiunea de tulpină cuprinsă între două noduri. Internodurile sunt din ce în ce mai
scurte spre vârful tulpinii (ramurii), iar frunzele sunt din ce în ce mai apropiate unele de
altele şi mai mici.
Introrse – Antere care sunt orientate către interiorul florii
Involucru – Totalitatea bracteilor de la baza unei inflorescenţe (Apiaceae, Asteraceae)
Laciniat – Divizat în segmente înguste, drepte, ascuţite
Lamina – Limbul frunzei sau partea lăţită a petalei
Lanat – Cu peri lungi, moi, creţi, încâlciţi
Lax – Răsfirat
Lingulat – În formă de limbă
Lobat – Împărţit în lobi
Lobulat – Cu lobi mici
Lujer – Porţiune dintr-o ramură cu noduri şi internoduri, formată în ultima perioadă de vegetaţie a
plantei, care poartă frunze şi muguri.
Măciucat – cu vârful dilatat în formă de măciucă
Macroblast – Ramură cu internoduri lungi, cu creşteri anuale normale care, de obicei se ramifică.
Sin. dolicoblast.
Monofil – Cu o singură frunză.
Monopodial – Tip de ramificaţie dichotomică sau laterală caracterizat printr-o axă principală care
se ramifică apical (ramificaţie dichotomică) sau lateral, adică subterminal (ramificaţie
laterală). Axa principală trece prin întregul sistem de ramificaţie.
Monopodiu – Tulpină principală cu creştere indefinită şi cu ramuri laterale (subterminale).
Mucronat – Terminat cu un vârf scurt, subţire
Mutic – Nearistat, nemucronat
Natant – Plutitor
Nod – 1. locul puţin umflat de pe tulpină şi ramificaţiile acesteia, de unde se diferenţiază frunzele,
rădăcinile adventive, ramificaţiile de ordine diferite; 2. nod de înfrăţire - este nodul sau
sunt nodurile subterane foarte apropiate între ele diferenţiate pe tulpina principală din
care se formează tulpinile secundare sau fraţii şi rădăcinile adventive (rădăcini
coronare).
Nomofilă – Frunză normală, propriu-zisă, ca organ fotosintetizator, cu mare plasticitate şi
variabilitate morfologică. Primele nomofile care apar la o plantulă se numesc protofile,
cele care apar mai târziu, pe planta matură, poartă numele de metafile.
Obcordat – Invers cordat (în formă de inimă cu vârful în jos)
Oblanceolat – Învers lanceolat
Oblong – Un organ a cărui lungime depăşeşte de 3-4 ori lăţimea
Oblong-ovat – În formă de ou mult alungit
Obovat – Invers ovat (în formă de ou cu vârful în jos)
Obovat-piriform – Invers ovat şi aproximativ în formă de pară
Obtuz – Rotunjit la capăt
Obtuziuscul – Slab rotunjit la capăt
Opus – dispus faţă în faţă
Ortotrop – Cu creştere dreaptă (în linie dreaptă) în sus sau în jos.
Ovat – În formă de ou cu lăţimea mai mare sub mijloc
335
Ovoid – În formă de ou
Palmat-sectat – Divizat până la bază, cu segmente dispuse ca degetele unei mâini
Panaşat – Frunze cu zone albicioase pe limb (fără clorofilă) din cauza lipsei unor elemente
minerale sau din cauze ereditare.
Panduriform – În formă de vioară; obovat şi sinuat, îngustat mai jos de mijloc, cu segmentul
terminal dilatat.
Paniculat – Cu inflorescenţă de tip panicul
Papilionat – Cu aspectul unui fluture cu aripi apropiate (floarea de la Fabaceae)
Paripenat – Frunze penat compuse, cu un număr par de foliole
Partit – Divizat până la ¾ din jumătatea limbului foliar
Patent – Întins, răsfirat. Se referă şi la peri care sunt ± perpendiculari pe organe
Pauciflor – Cu flori puţine în inflorescenţă.
Pectinat – Cu dispoziţie de oparte şi de alta a unui ax, ca dinţii unui pieptene
Pedat – Frunză la care diviziunile limbului se aseamănă cu un picior de pasăre.
Peltat – În formă de scut. Frunză (sporofilă) la care peţiolul (pedicelul) se prinde pe faţa inferioră
a limbului foliar, aproximativ central
Penat compus – Cu perechi de foliole dispuse de o parte şi de alta a unui ax
Pendent – Aplecat
Pendul – Care atârnă
Peren – Care trăieşte mai mulţi ani
Periant – Înveliş floral dublu, diferenţiat în caliciu şi corolă
Perigon – Înveliş floral floral simplu, nediferenţiat în caliciu şi corolă; poate fi petaloid
(asemănător petalelor) sau sepaloid (asemănător sepalelor). Elementele sale se numesc
tepale
Pielos – Elastic, asemănător cu o piele
Pinule – Segmente lungi şi înguste ale unor frunze; foliolele ramificaţiilor secundare sau terţiare
ale frunzelor de mai multe ori divizate (sau compuse)
Piriform – În formă de pară
Pivotant – Sistem radicular în formă de pivot (ţăruş) rezultat din dezvoltarea pronunţată a
rădăcinii principale comparativ cu ramificaţiile secundare: Daucus carota, Medicago
sativa.
Plagiotrop – Culcat pe sol, târâtor
Platicladiu – Tulpină (ramură) puternic comprimată.
Plicat – Prevăzut cu pliuri longitudinale
Plumos – Pufos, dispus ca perii unei pene
Poricid – Cu deschidere prin pori
Prostrat – Culcat pe substrat
Puberul – Acoperit cu peri moi; slab pubescent
Pubescent – Păros
Pungent - Înţepător
Racem – Inflorescenţă monopodială cu creştere nedefinită, cu florile dispuse altern, de o parte şi
de alta a axului; axul inflorescenţei se termină cu un mugure vegetativ
Rahis – 1. axa comună pe care sunt inserate foliolele în cazul frunzelor compuse: Robinia
pseudacacia, Sorbus aucuparia, Fraxinus excelsior; 2. axa principală a spicului compus
la Poaceae. sin. peţiol comun.
Recurbat – Îndoit în jos
Reflect – Îndoit în afară
Reniform – În formă de rinichi
Repent – Întins la pământ, târâtor
336
Reticulat – În formă de reţea
Revolut – Răsfrânt în jos, către partea inferioară
Rizom contortuplicat – Rizomi răsuciţi spre interior, în formă de S: Polygonum bistorta.
Rizomitră – Scufie specială, în formă de degetar, cu rol protector, caracteristică vârfului rădăcinii
unor plante acvatice. Este mult mai lungă decât piloriza şi are altă origine decât aceasta.
Spre deosebire de piloriză, rizomitra nu se uzează şi nu se reînnoieşte datorită faptului
că meristemul care a generat-o s-a epuizat complet o dată cu formarea ei: Hidrocharis
morsus-ranae, Lemna minor, Eichhornia crassipes.
Rostrat – Cu rostru (prelungire în formă de cioc)
Rotat – Rotund şi plan; în formă de roată sau disc
Rugos – Cu asperităţi, încreţituri, zbârcituri
Runcinat – Neregulat divizat, cu lobi inegali, îndreptaţi în jos; lobul terminal, de obicei, este mai
mare (ex. frunza de la Taraxacum officinale)
Sagitat – În formă de săgeată (se referă mai ales la baza limbului foliar)
Scabru – Aspru, cu peri scurţi, rigizi
Scandent – Tulpină care urcă pe diferite suporturi.
Scap – Tulpină cu un singur internod lung, cu frunzele dispuse cel mai adesea bazal
Scvame – Frunze reduse, mici, membranoase, modificate, care nu sunt verzi, ci de obicei brune
sau galben-brune
Scvamiform – În formă de scvame
Sectat – Profund divizat. Adânciturile (sinusurile) ating nervura mediană a limbului foliar
Serat – Dinţat; cu dinţi mici, îndreptaţi către vârful limbului
Sesil – Lipsit de codiţă (peţiol sau pedicel)
Setaceu – Cu peri rigizi
Setiform – În formă de sete
Setos- Cu peri lungi, rigizi
Sinuat – Ondulat; marginea limbului foliar, cu dinţi rari şi rotunjiţi
Sor – Grup de sporangi dispuşi pe faţa inferioară a frunzelor, acoperiţi uneori de induziu.
Spată (spat) – Bractee mare (hipsofilă) care protejează unele tipuri de inflorescenţe sau flori (de
ex. la Araceae)
Spatulat – În formă de spatulă, îngustat spre bază şi lăţit spre vârf
Spiciform – În formă de spic
Spor – Germene asexuat, unicelular, specializat, haploid.
Sporange – Organ în care se formează şi se dezvoltă spori.
Sporangiofor – Suportul sporangelui.
Sporocarp – Formaţiune specială în care se diferenţiază micro- şi macrosporangi. Toamna,
sporocarpii se desprind şi cad la fundul apei; învelişul lor putrezeşte, eliberează
sporangii. Sporii vor germina în interiorul sporangelui (Salvinia natans, Azolla sp.)
Sporofilă – Frunză modificată purtătoare de sporangi; microsporofilă - poartă microsporangi cu
microspori; macrosporofilă - poartă macrosporangi cu macrospori.
Stelat – În formă de stea
Stolon – Lăstari tineri de obicei plagiotropi, foliaţi sau nefoliaţi, nefloriferi, proveniţi din muguri
caulinari, cu rol în îmbogăţirea aparatului vegetativ şi în înmulţire.
Striat – Cu adâncituri superficiale ( cu striuri)
Strobil – Complex de sporangi; sporofilele purtătoare de sporangi sunt grupate în vârful tulpinii.
Subobtuz – Aproape obtuz
Suborbicular – Aproape de forma unui cerc
Subrotund – Aprope rotund
Sufrutescent – Semilignificat; cu baza tulpinii uşor lignificată
337
Ternat – Dispus câte trei; divizat în trei
Tetradinam – Androceu heterodinam, alcătuit din patru stamine lungi şi două scurte.
Tomentos – Cu peri scurţi, moi, foarte deşi şi încâlciţi, din această cauză dând culoare albă
organului respectiv
Triadelf – Androceu alcătuit din stamine grupate în trei mănunchiuri.
Trifidat – Cutrei diviziuni ale căror sinusuri ajung până la jumătatea organului respectiv
Trifurcat – Cu trei ramuri
Trofofilă – Frunză asimilatoare sterilă.
Trofosporofilă – Frunză cu funcţie dublă: asimilatoare şi sporiferă (fertilă).
Tuberculat – Acoperit cu mici tuberculi (ridicături ± rotunjite)
Tuberizat – Se referă la rizomi sau rădăcini îngroşate, metamorfozate în urma depunerii unor
substanţe
Tunicat – Prevăzut cu frunze (cele externe subţiri), care se acoperă complet unele pe altele (de ex.
bulbi tunicaţi)
Turion – Fragment de ramură cu muguri, rădăcini şi frunze modificate, adaptate pentru a rezista
pe timpul iernii, în special la plantele acvatice.
Umbeliform – În formă de umbelă
Unguiculat – Cu unguiculă (partea inferioară, îngustată, a petalelor)
Uniseriat – Dispus într-o singură serie; pe un singur rând
Urceolat – ± în formă de urcior
Vaginat – Prevăzut cu o vagină (de ex. baza frunzei, care înconjură tulpina)
Verticilat – Dispuse în verticil (de jur-împrejurul unui organ, la acelaşi nivel)
Vilos – Cu peri lungi, moi, deşi, de consistenţa lânii
Virgat – Tulpini asimilatoare ca nişte nuiele sau vergi, cu internoduri lungi, care poartă frunze
mici, solziforme, caracteristice plantelor xerofile.
Volubil – Tulpini care se urcă pe diferite suporturi încolăcindu-se, prin răsucire, în jurul lor:
Convolvulus arvensis, Phaseolus coccineus, Periploca graeca. După direcţia de
răsucire, se cunosc: 1. v. dextrorse, adică de la stânga la dreapta, în sensul de mişcare a
acelor de ceasornic: Humulus lupulus, Polygonum sp., Convolvulus sp.. 2. v. sinistrorse,
adică de la dreapta spre stânga, în sensul invers de mişcare a acelor de ceasornic:
Phaseolus sp., Calystegia sp., Ipomaea sp.
Zigomorf – Floare monosimetrică, prin care nu se poate duce decât un singur plan de simetrie,
rezultând două jumătăţi simetrice, una dreaptă şi alta stângă.

338
 LISTA DE ABREVIERI

Bioformele (formele de viaţă, formele biologice):

T – terofite
Ht (HT) – hemiterofite
H – hemicriptofite
G – geofite
Hd – hidrofite
Hh (HH) – hidrohelofite
Ch – camefite
Ph – fanerofite
Ep – epifite

Răspândirea generală (arealul):

Adv – adventivă
Alp. – alpină (specie răspândită în Alpi)
Alp.-eur. – alpin-europeană (în munţii înalţi din Europa)
Alt. – altaică
Am. – America
Anat. – anatolică
As. – Asia
Atl. – atlantică
Atl.-centr.-eur. – atlantic-central-european
Balc. – balcanică
Carp. – carpatică
Cauc. – caucaziană
Eur. centr. – european-central
Circ. (Cp.) – circumpolar
Circ. alp. – circumpolar-alpin (în munţii înalţi din Europa, Asia, America de Nord)
Circ. bor. – circumpolar-boreal
Eur.-cont. – european-continental
Euras.-cont. – eurasiatic-continental
Cosm. – cosmopolită
End. – endemit
Eur. – european
Euram. – euramericană
Euras. – eurasiatică
Euxinic – în jurul Mării Negre
Medit. – mediteranean
Moes. – moesiac (în V şi N Balcanilor)
Pan. – panonic
Pont. – pontic
Sarm. – sarmatic
Submedit. – submediteranean
Sudet. – sudetic (în munţii Sudeţi)
Temp. – temperat (zona)

339
 BIBLIOGRAFIE

Andrei M., 1997- Morfologia generală a plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucureşti

Beldie Al., 1977, 1979- Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare,
Vol. I, II, Ed. Acad. Rom., Bucureşti
Chifu T., Zamfirescu Oana, Mânzu C., Şurubaru B., 2001- Botanică sistematică.
Cormobionta, Curs, Ed. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi
Ciocârlan V., 1988, 1990- Flora ilustrată a României, Vol. I, II, Ed. Ceres, Bucureşti
Ciocârlan V., 2000- Flora ilustrată a României, Ed. Ceres, Bucureşti
Durin L., Franck J., Gehu J. M., 1991- Flore ilustrée de la region nord-pas-de Calais
et des territoires voisins pour la determination aisée et scientifique des
plantes sauvage, Centre regional de phytosociologie, Bailleul
Grinţescu I., 1928-1934- Curs de Botanică generală, Ed. Univ. Cluj
Mihai Gh., 1976- Lucrări practice de Botanică sistematică, Iaşi
Mititelu D., 1979- Botanică sistematică, Litografia Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi
Pop I., Hodişan I., Mititelu D., Lungu Lucia, Cristurean I., Mihai Gh., 1983- Botanică
sistematică, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti
Romagnesi H., Weill J., 1986- Fleurs sauvages de France et des regions limitrophes,
Bordas, Paris
Rothmaler W., Jäger E., Schubert R., Werner K.,1987- Exkursionsflora für die Gebiete
der DDR und der BRD, Band 3, Atlas der Gefäßpflanzen, Volk und Wissen
Volkseigener Verlag Berlin
Sârbu I., Ştefan N., Ivănescu Lăcrămioara, Mânzu C., 2001- Flora ilustrată a plantelor
vasculare din Estul României, Vol. I, II, Ed. Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi
***, 1952-1976- Flora R. P. R.- R. S. R., Vol. I-XIII, Ed. Acad. Rom., Bucureşti

340