FITOTERAPIE

INTEGRATIVĂ

Introducere în studiul plantelor

Curs 03

Dr. Cristina Cîmpean

Dr. Cristina Pavel

2022
1
 Lectorii cursului
Fitoterapie integratoare

Dr. Med. Cristina Cîmpean

Doctor în Științe Medicale
Medic specialist medicină de familie
Studiez fitoterapia și sistemele medicale
tradiţionale, respectiv Ayurveda, Medicina Tradițională
Chineză, Antropozofia, Gemoterapia de 28 de ani.
Lector de Ayurveda de 25 ani în cadrul Asociaţiei
Naţionale pentru promovarea Medicinelor
Neconvenţionale.
Competenţă în fitoterapie, apiterapie, aromaterapie
de 15 ani. Formator al Ministerului Sănătăţii în
Fitoterapie de 11 ani.
Practic ayurveda, fitoterapie, apiterapie,
aromaterapie, gemoterapie, medicină tradițională
chineză, medicină psihosomatică de 15 ani, în prezent în
cadrul Centrului TARA (Terapii Ayurvedice de
Recuperare Avansată) Braşov.
Dr. Cristina Pavel
Medic specialist medicină de familie, competență
apifitoterapie, acupunctură, homeopatie
Practic apiterapie, fitoterapie, aromaterapie,
Ayurveda, Medicină Tradițională Chineză,
hirudoterapie, muzicoterapie – în cadrul CMI Pavel
Cristina
Medic de familie în București.
Lector al Ministerului Sănătăţii (Centrul Național de
Perfecționare în Domeniul Sanitar) în Apiterapie
Lucrez de peste 15 ani cu pacienții, în special cazuri
grave, din orice domeniu, dar în special neurologie, boli
degenerative articulare, la care aplic tratamente cu
produse apicole și plante medicinale
Am participat la numeroase evenimente în domeniul
apiterapiei în întreaga lume

Recoltarea, uscarea și păstrarea plantelor medicinale

Recoltare = momentul propice căldură
Maximul concentrației de principii active în Fructe:
partea de plantă utilizată: Spălate, +/- mărunțite, +/- pe sfoară, la soare, în
dimineața, pe timp însorit, între 10-12 strat subțire
Flori = în timpul înfloririi Semințe:
Frunze = înaintea perioadei de înflorire În strat subțire, la soare
Fructe și semințe = maturitate În snopi
Rădăcini = toamna sau primăvara
Păstrare
Maximul concentrației energetice specifice: În pungi de hârtie, pânză – la loc uscat și răcoros.
În anotimpul corespunzător În recipiente de sticlă
În ziua săptămânii corespunzătoare
La ora astrologică maximă

Recoltare – particularități
Nu se culeg toate plantele disponibile de pe o
suprafață. Nu se culeg cele mai frumoase plante – le
păstrăm pentru reproducere în anul următor.

Flori:
dacă e posibil doar cele laterale

Frunze:
Doar cele bazale și laterale, niciodată vârfurile de
creștere

Parte aeriană
Ramurile laterale

Rădăcini:
Se detașează de partea aeriană după apus
Uscare
Flori, frunze, parte aeriană:
La umbră, în mediu uscat, la maxim 40oC, în strat
subțire, partea aeriană legată în snopi
Rădăcini:
Spălate, mărunțite, în apropierea unei surse de

2
 Plantele medicinale și alimentare
care se pot culege în lunile aprilie – mai

Prin păduri ....

Molidiș
PLANTE ARBORI ȘI ARBUȘTI
Măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella) Mestecănașul (Betula pubescens)
– parte aeriană – muguri
Scorușul de munte (Sorbus aucuparia)
– muguri

Păduri de fag
Bălușcă (Ornithogalum flavescens) - Frunzele tinere – detalii în prezentarea lunii aprilie
Cerențel (Geum urbanum ) – Frunzele – detalii în prezentarea lunii aprilie
Leurdă (Allium ursinum) – frunze înainte de înflorire – detalii în prezentarea lunii aprilie
Rotunjoară (Glechoma hirsuta) - parte aeriană – detalii în prezentarea lunii aprilie
Sălățică 
(Ranunculus ficaria): - Frunzele înainte de înflorire – detalii în prezentarea lunii martie
Asmățui de pădure
(Anthriscus sylvestris) : Frunzele tinere – detalii în prezentarea lunii martie
Baraboi 
(Chaerophyllum bulbosum L.) – rădăcini – detalii în prezentarea lunii martie
Colțișorul (Dentaria bulbifera) – parte aeriană – detalii în prezentarea lunii aprilie
Urzică moartă albă, galbenă, roșie (Lamium album, L. galeobdon, L. purpureum, L. maculatum) –
parte aeriană – detalii în prezentarea lunii aprilie
Usturoița (Alliaria officinalis) – parte aeriană
Rostopasca (Chelidonium majus) – partea aeriană
Măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella) – parte aeriană
Fragul (Fragaria vesca) – frunze
Năvalnic (Phyllitis scolopendrion) – frunze
Saschiu (Vinca minor) – frunze
Dumbravnic (Melittis melissophyllum) – parte aeriană

Păduri de stejar
PLANTE
Plămânărica (Pulmonaria officinalis) – frunze - vezi aprilie
Pecetea lui Solomon (Polygonatum officinale) - rizomi
Urzica moartă pătată (Lamium maculatum) – parte aeriană –
Urzica moartă galbenă (Lamium galeobdon) – parte aeriană
Urzica moartă albă (Lamium album) – parte aeriană – vezi aprilie
Toporașul (Viola odorata) – parte aeriană – vezi aprilie
Lăcrămioara (Convalaria majalis) - frunze
Vinarița (Asperula odorata) - parte aeriană
Simionescu

ARBORI ȘI ARBUȘTI
Porumbar (Prunus spinosa) – muguri, flori
Păducelul (Crataegus sp) - muguri, frunze cu flori
Carpenul (Carpinus betulus) – muguri, frunze
Stejarul (Quercus robur) – muguri, frunze
Jugastrul, arțarul de câmpie (Acer campestre) – muguri – vezi martie
Teiul (Tilia sp) – flori
Frasinul (Fraxinus excelsior) – frunze
Alunul (Corylus avelana) – frunze

Asmățui-de-pădure – Anthriscus sylvestris

Asmățui – Anthriscus cerefolium
3
 Criterii de recunoaștere și diferențiere de alte plante toxice din familia Apiacee
Asmățui de pădure, Hașmaciucă
(Anthriscus sylvestris fam. Apiaceae)
Descriere:
Specie asemănătoare cu asmățuiul de grădină (Anthriscus ccerefolium), de circa 1-1,5 m înălțime, având
frunze dublu-triplu penat-sectate și flori mici, albe-verzui, adunate în umbele.
Răspândire:
Crește prin păduri umede, poieni, livezi, în văi din etajul montan.
Parte alimentară și medicinală:
Frunzele tinere, aromate, se întrebuințează ca aromatizant al supelor și altor preparate cu crudități.
Rădăcină pivotantă și îngroșată se poate consuma ca legumă (de toamna până primăvara), dar numai după
fierbere în apă sărată (în caz contrar dă dureri de cap).

Asmățui (Anthriscus cerefolium L. fam. Apiaceae)

Răspândire, descriere:
Crește în grădini, margini de pădure, în locuri umbroase. Se cultivă culinar și terapeutic.
Tulpină cilindrică, până la 50 cm, foarte ramificată, cu perișori în dreptul nodurilor; frunze de 2-3 ori
penat-sectate, flori albe grupate în umbele compuse, înflorește în mai-iunie.
Uz medicinal :
Planta întreagă sau lăstarii floriferi, înainte de înflorire: antiinflamatoare, antivirală, depurativă, diuretică
(suc proaspăt), regenerantă, încetinește îmbătrânirea (conține fitohormoni – metil cavicol), reduce ridurile,
reepitelizant, galactogog, digestiv, emenagog
Rădăcina – primăvara
Fructele – la maturitate: afecțiuni respiratorii
Uz alimentar:
Planta proaspătă, în salate de fructe, preparate dulci, suc proaspăt

Baraboi
(Chaerophyllum bulbosum L. fam. Apiaceae)
Descriere:
Plantă înrudită cu morcovul, frecventă la margini de pădure și în locuri ruderale, urcând până la etajul
montan.
Părți utilizate:
În pământ are rădăcini mai mult sau mai puțin sferice, lungi de 2-10 cm și groase de 2-6 cm, cu gust
dulceag, aromat, apropiat de cel al castanelor comestibile.
Având un conținut apreciabil de zaharuri și proteine, se consumă primăvara, crude (mai ales de către
copii), precum și fierte ori prăjite (ca și cartofii).
În unele țări din Europa sunt întrebuințate atât la supe, cât și la salate.
În Moldova, Muntenia și Oltenia s-au utilizat tulpinile tinere, decojite, la supe (borșuri), salate, precum și
drept condiment. (Drăgulescu 2008)

Asmățui-de-pădure (Anthriscus sylvestris)

Maxim 1 m înălțime, aspect mai modest, tulpina are perișori fini; frunzele frecate între degete au un miros
plăcut de pătrunjel

+ Cucuta (Conium maculatum)

+ Asmățui aspru (rough chervil), Baraboi înclinat (Chaerophyllum temulum)
Tulpină cilindrică, ramificată în partea superioară, înaltă de 30cm-1 m, adesea pătată violet sau
roșu-murdar; spre bază are peri lungi, albi, deși, iar spre vârf peri scurți alipiți, amestecați cu peri lungi,
moi, perpendiculari
Crește de la cmpie, la munte, pe lângă garduri, tufărișuri, prin păduri și la margini de păduri

+ Cucuta-de-baltă (Cicuta virosa)

Tulpină înaltă până la 2 m, fin striată
Crește pe marginea râurilor, pâraielor și iazurilor, prin șanțuri, mlaștini
+ Cucuțică-de-baltă, Mărăraș, Pătrunjelul broaștelor (Oenanthe aquatica)
Tulpină cilindrică, striată, înaltă până la 1,5-2 m, ramificată uneori chiar de la bază
Comună în toată țara, pe marginea bălților, lacurilor, canalelor, apelor lin curgătoare, prin locuri
mlăștinoase, de la șes până la etajul montan
4
 + Joian (Oenanthe crocata)
Aspect impresionant, luxuriantă, verde-viu, ajunge până la 1,5 m înălțime, tulpina complet netedă; crește
în preajma apelor

+ Alună de pământ (Oenanthe fistulosa)

Tulpină înaltă până la 1 m, cilindrică, striată
Crește prin locuri mocirloase, în lungul apelor curgătoare, este mai puțin răspândită

+ Pătrunjelul-câinelui (Aethusa cynapium)

Măcrișul iepurelui
(Oxalis acetosella L. fam. Oxalidaceae )
Descriere, răspândire:
Plantă scundă (până la 15 cm înălțime) cu frunze ca trifoiul și floare albă-liliachie.
Crește prin păduri de rășinoase și de amestec.
Recoltare
Frunzele: primăvara
Uz medicinal: frunze
Uz alimentar:
Frunzele se culeg primăvara și se consumă crude, în salate sau în supe de verdețuri. Au proprietăți
antiscorbutice și reconfortante, proprietăți pentru care sunt utilizate la prepararea unor băuturi răcoritoare.
Conservate cu zahăr, frunzele se pot păstra pentru iarnă, întrebuințându-se la condimentarea unor
preparate (ex. pâine cu unt).
Consumul abuziv al acestei plante poate provoca moartea (doza mortală este de 4-5 g acid oxalic, respectiv
0,5-1 kg frunze).
Piure de măcrișul-iepurelui
Frunze de măcrișul-iepurelui se dau prin mașina de tocat, se sărează și se piperează. Acest piure se
folosește ca adaos la supe și salate.

Porumbarul (Prunus spinosa L. fam. Rosaceae)

Descriere, răspândire:
Arbust spinos, ramificat, înalt de 1-3 m, cu ramurile laterale prevăzute cu spini ascuțiți de 4-8 cm, frunze
ovate, flori albe, mici, solitare, cu 5 petale, apar înaintea frunzelor, acoperă ramurile foarte des. Înflorește
în aprilie-mai. Fructe albastru-închis globuloase, ajung la maturitate în septembrie-octombrie.
Rezistentă la secetă și ger, cu cerințe mari față de lumină, dar crește pe orice tip de sol. Frecventă la câmpie
și deal, până în etajul montan, în luminișuri, terenuri necultivate, pietroase, coaste însorite, margini de
drumuri și pășuni.
Tămaș, 2020.
Recoltare:
Florile: la începutul înflorii deoarece se scutură foarte ușor, se usucă rapid, la 40oC
Fructele: toamna, după căderea brumei; se usucă la căldură la 60-70oC
Uz medicinal:
flori (diuretice, depurative, antihipertensive; dischinezii biliare) și fructe (astringente, antidiareice)
Uz alimentar:
Flori - sirop

Usturoiță (Alliaria petiolata sin. A. officinalis L. fam. Brasicaceae)

Descriere, răspândire:
Plantă înaltă de până la un metru, cu un pronunțat miros de usturoi, cu frunze mari, triunghiulare cu
margini crenate și flori mici, albe, cu 4 petale.
Crește frecvent la margini de tufișuri, prin locuri ruderale, în păduri umede de foioase, pein poieni, de la
câmpie și deal, rar munte.
Recoltare: Parte aeriană, semințe
Uz medicinal:
partea aeriană se recoltează în aprilie-mai, înaintea sau la începutul înflorii. Și se folosește proaspătă –
hipotensivă, antiscorbutică, diuretică, vermifugă, antidiareică, antiinflamatoare, antidot de nicotină,
detoxifiantă pentru fumători, previne cancerul pulmonar, bacteriostatic, ajută la fixarea calciului în oase;
pentru astm, tuse, reumatism, alergii, previne osteoporoza – cure de 10 zile, maxim 2 săptămâni pe lună
(Scarlat, 2019)
5
Suc de frunze sau frunze proaspete zdrobite în uz extern pentru răni, cangrene, furuncule, inflamații
(Scarlat, 2019)
Semințele în iunie-iulie; vermifug – pulbere – 1 g de 3 x pe zi; reumatism – cataplasme cu făină (Scarlat,
2019)
Uz alimentar:
Frunzele se folosesc (mai cu seamă în Caucaz) drept condiment, înlocuind usturoiul. În Franța se consumă
ca salată. Din semințele dezvoltate în fructele de forma unor păstăi se poate obține o făină de muștar.
(Drăgulescu, 2008)
Contraindicată în gastrită cronică, nefrită (peste 250 g) (Scarlat, 2019)

Plămânărica (Pulmonaria officinalis, P. rubra, P. rubra var. alba fam. Boraginaceae)

cele trei specii au întrebuințări asemănătoare: detalii în prezentarea lunii aprilie.

Urzica moartă galbenă și roșie (Lamium galeobdon, L. maculatum, Fam. Lamiaceae)

întrebuințări similare cu urzica moartă albă – detalii în prezentarea lunii aprilie

Prin pășuni și fânețe ...

Barba caprei (Tragopogon pratensis) – lăstari tineri (vezi aprilie)
Bănuței, părăluțe (Bellis perennis) – frunze (vezi aprilie)
Brânca-ursului (Heracleum sphondylium) - lujerii tineri (vezi aprilie)
Cărbunari (Phyteuma spicatum) - Frunzele și lujerii îmbobociți (vezi aprilie)
Cebare (Sanguisorba minor) - Frunzele și lujerii îmbobociți (vezi aprilie)
Cicoare 
(Cichorium intybus) – frunze; (vezi martie)
Coada șoricelului – Achilea millefolium: frunze tinere (vezi aprilie)
Păpădie 
(Taraxacum officinale ) – frunze, flori (vezi martie)
Pătlagină (Plantago media) – frunze (vezi aprilie)
Rotunjoară (Glechoma hederacea) –parte aeriană - (vezi aprilie)
Ruta caprei, ciumărea (Galega officinalis (vezi aprilie)
Salata porcului (Hypochoeris radicata) – frunze (vezi aprilie)
Primula vulgaris - frunze tinere (vezi aprilie)
Sclipeți – Potentilla erecta – parte aeriană (vezi aprilie)
Măcrișor (Oxalis stricta ) – parte aeriană (vezi aprilie)
Brăbin (Bunias orientalis) – tulpinile tinere
Busuioc-de-câmp (Prunella vulgaris) - frunze
Ciuboțica-cucului (Primula officinalis, Primula elatior) – flori și frunze
Crețișoară (Alchemilla vulgaris) – frunze, parte aeriană
Măcriș (Rumex acetosa) – frunze
Ferigă de pămînt (Pteridium aquilinum) - Frunzele tinere, pețiolii fragezi ai frunzelor
Pătrunjel de cîmp (Pimpinella saxifraga) - frunze

Crețișoară (Alchemilla vulgaris, A. xanthoclora fam. Rosaceae)

Descriere, răspândire:
Plantă perenă care crește prin pășuni, fânețe, la margini de drumuri, gropi sau pajiști, în zona montană și
alpină.
Recoltare:
Frunzele se culeg în scop alimentar începând din luna mai, iar în scop medicinal în timpul înflorii. Uz
medicinal: flori și frunze
Uz alimentar:
Frunze.
Plantele care cresc în zone umbrite au un gust mai plăcut. Planta conține taninuri și acid salicilic.
Întreagă plantă este comestibilă. În Finlanda se folosește în mod tradițional pentru ceai (decoct). A nu se
consuma în cantități prea mari, deoarece provoacă constipație.

Pătrunjel de cîmp (Pimpinella saxifraga L. fam. Apiaceae)

Descriere, răspândire:
Specie înrudită cu pătrunjelul de grădină, întâlnită frecvent în pajiștile aride. E o plantă cu o tulpină înaltă
de 70 cm ușor păroasă, frunzele bazale sunt imparipenate cu 3-9 segmente zimțate, inflorescențele în
6
formă de umbrela sunt de culoare roșie, tulpina este tubulară, goală. Rădăcina groasă are un miros
neplăcut.
Crește pe pajiștile aride din cîmpie, munte și deal.
Uz alimentar:
Tulpinile cu frunze se folosesc primăvara la prepararea de supe și a untului de verdețuri.
Intră în compoziția supei de verdețuri împreună cu măcrișul, păpădia sau cicoarea, urzica moartă, nalba și
sugelul ori urzica vie, cu pătrunjelul-de-câmp ori cebarea sau sorbestreaua, cu bobornicul sau bănuțeii, cu
iarba grasă, coada-șoricelului sau rotățele, salata sălbatică și măcrișul iepurelui.
Semințele se pot utiliza pe post de condiment. Pimpinella vine de la piper, deoarece rădăcina este picantă,
iar saxifraga vine de la înseamnă spărgător de pietre fiind foarte bună pentru litiază.
Drăgulescu 2008

Brăbin (Bunias orientalis L. fam. Brasicaceae)

Descriere, răspândire:
Specie cu frunze și flori (mirosind a miere), asemănătoare rapiței, răspândită mai ales în pajiștile montane
și de deal,
Uz alimentar:
Tulpinile tinere sunt căutate și consumate de copii, având un gust dulceag, plăcut după ce li se
îndepărtează coaja piperat-amăruie. (Drăgulescu 2008)

Ferigă de pământ (Pteridium aquilinum fam. Dennstaedtiaceae)

Descriere, răspândire:
Singura ferigă ce crește în fînețele și poienile din coline și munte.
Recoltare:
rizomul: toamna
Frunzele tinere: primăvara

Uz alimentar:
Rizomul, amar, bogat în amidon devine comestibil după fierbere. Rizomul uscat și măcinat dă făină
alimentară.
Frunzele tinere (cele bătrîne sunt toxice), culese în luna mai, se pot folosi ca surogat de spanac.
Pețiolii fragezi ai frunzelor, opăriți în apă sărată și ținuți apoi cîteva ore în apă rece, sunt un înlocuitor al
sparanghelului.

Ochiul boului, margaretă, mărgăritar

(Leucanthemum vulgare sin. Chrysanthemum leucanthemum , fam. Asteraceae)
Descriere, răspândire:
Crește prin fânețe. Are o rozetă de frunze bazale, ligulate, cu margini crenate. Înflorește în iunie-iulie.
Recoltare:
Frunzele: se culeg în mai-iunie și se folosesc imediat după recoltare, poaspete
Florile în iunie-octombrie, se usucă. (Scarlat 2019)
Uz medicinal:
florile se foloseau în medicina noastră populară pentru icter.
Rădăcina se poate folosi pentru afecțiuni pulmonare, astm, tuse, febră
Florile în infuzie, în uz extern pentru prurit, răni, zgârieturi, ulcerații
Cataplasme cu frunze proaspete pe tăieturi și răni ca cicatrizant și dezinfectant (Scarlat 2019)
Uz alimentar:
Tulpinile tinere cu frunze se utilizează la salate și la prepararea piureurilor, în amestec cu alte plante.
(Drăgulescu 2008)
Petalele se pot consuma proaspete în salate; frunzele și lăstarii tineri se pot folosi proaspete sau gătite,
alături de alte legume sau verdețuri
Bobocii neînfloriți se pot marina și consuma în salate.

Osul iepurelui (Ononis spinosa L.) și

Sudoarea-calului (Ononis hircina L.) fam. Fabaceae
Descriere, răspândire:
Subarbust peren, cu rizom continuat cu o rădăcină lungă, cilindrică, de 25-30 cm. Tulpină lemnoasă în
partea inferioară, cu ramuri spinoase la O. spinosa și fără spini sau cu spini moi la O. hircina, frunze
trifoliate, eliptice, cu margini fin dințate, flori solitare roz-pal. Fructul este o păstaie păroasă.
7
Crește prin fânețe uscate și mărăcinișuri, de la câmpie până în zona subalpină, pe soluri nisipoase, destul de
rară.
Recoltare:
rădăcinile: primăvara, la apariția primilor lăstari, sau toamna. Se usucă la soare.
Uz medicinal:
rădăcinile – diuretice, litolitice, saluretice, uricozurice (litiază renală)
Uz alimentar:
Lujerii tineri murați sau fierți în apă sărată se consumă. Rădăcinile crude se consumă și au acțiune
depurativă, diuretică și antispastică urinară.

Ogoare, miriști, la marginea lanurilor, în culturi ...

Știr (Amaranthus augustifolius) – frunze tinere (vezi aprilie)
Limba cîinelui (Cynoglossum officinale) – frunze tinere (vezi aprilie)
Nalbă (Malva sylvestris) – frunze tinere (vezi aprilie)
Dragavei, ștevie (Rumex crispus) – frunze tinere (vezi aprilie)
Cicoare (Cichorium intybus) – frunze tinere (vezi aprilie)
Bătrâniș (Conyza canadensis) – frunze tinere (vezi aprilie)
Busuioc sălbatic (Galinsoga parviflora) - Frunzele tinere și vârfurile tulpinale (vezi aprilie)
Brusture (Arctium lappa) – frunze tinere (vezi martie)
Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris) –parte aeriană (vezi aprilie)
Rocoina (Stellaria media) –parte aeriană (vezi aprilie)
Păpădie (Taraxacum officinale) – frunze tinere
Urzică (Urtica dioica) și Urzică vie (Urtica urens) – vârfuri tinere (vezi martie)
Crușățea (Barbarea vulgaris, B. lepuznica, B. stricta) - Frunzele tinere
Asmățui (Anthriscus cerefolium) – partea aeriană
Lucernă (Medicago sativa) – frunzele
Muștar de cîmp (Sinapis arvensis) - frunze
Trei frați pătați (Viola tricolor) – partea aeriană
Urzică moartă albă, roșie (Lamium album, L. purpureum, L. maculatum) –parte aeriană

Asmățui (Anthriscus cerefolium L. fam. Apiaceae)

Răspândire:
Crește în grădini, margini de pădure, în locuri umbroase. Se cultivă culinar și terapeutic.
Tulpină cilindrică, până la 50 cm, foarte ramificată, cu perișori în dreptul nodurilor; frunze de 2-3 ori
penat-sectate, flori albe grupate în umbele compuse, înflorește în mai-iunie.
Uz medicinal :
Planta întreagă sau lăstarii floriferi, înainte de înflorire: antiinflamatoare, antivirală, depurativă, diuretică
(suc proaspăt), regenerantă, încetinește îmbătrânirea (conține fitohormoni – metil cavicol), reduce ridurile,
reepitelizant, galactogog, digestiv, emenagog
Rădăcina – primăvara
Fructele – la maturitate: afecțiuni respiratorii
Uz alimentar:
Planta proaspătă, în salate de fructe, preparate dulci, suc proaspăt

Salată sălbatică (Lactuca perennis fam. Asteraceae)

Uz alimentar:
Frunzele, cu gust amărui, se consumă ca salată și în supele de verdețuri.
Salata conține vitaminele A,B,C,D,E și săruri de Fe, Ca, Cu, P, I, Mg, Zn, Na, Cl etc. și are proprietăți
depurative, analgezice, antitusive, hipoglicemiante, laxative.
Salata, consumată în doze mari, este toxică.

Muștar de cîmp (Sinapis arvensis fam. Brasicaceae)

Răspândire:
Crește frecvent în semănături și pîrloage. Înaltă de 30-80 cm.
Uz alimentar:
Frunzele tinere și vîrfurile fragede ale tulpinilor se folosesc ca legumă la supe și ca salată.
Semințele se utilizează la prepararea pastei de muștar.

8
 Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum fam. Brasicaceae)
Uz alimentar:
Frunzele și vîrfurile tulpinale fragede se consumau ca legumă (fierte precum spanacul) în supe și ciorbe
sau ca salată. Semințele conțin 25% ulei. (Drăgulescu 2008)

Lobodă (Atriplex hortensis fam. Chenopodiaceae)

Descriere:
Cunoscută plantă alimentară cu frunze verzi-roșcate cultivată în grădini, dar întâlnită și în stare sălbăticită
în câteva localități (în Transilvania, mai ales).
Uz alimentar:
Frunzele și semințele se consumă mult în Oltenia, Muntenia și Moldova, în ciorbe (borșuri) și ca
umplutură la plăcinte (opărite, călite în ulei împreună cu ceapă, mărar și pătrunjel).
Se consumă în ciorbe și ca umplutură la plăcinte (opărite, călite în ulei cu ceapă, mărar și pătrunjel).
Observație:
Aceleași întrebuințări are și Atriplex patula. O altă specie de lobodă, numită și căpriță (Atriplex littoralis),
cu frunze înguste a fost folosită în China ca legumă, întocmai ca și loboda de grădină. Crește în locuri
sărate pe litoralul Mării Negre și în jurul unor lacuri sărate din Transilvania, Muntenia și Moldova.

Crușățea (Barbarea vulgaris fam. Brasicaceae)

Descriere:
Plantă înaltă de 30-80 cm, cu frunze penat-sectate și flori mici, galbene, cu 4 petale.
Crește prin semănături, lunci și fânețe, din etajul campestru până în cel montan.
Uz alimentar:
Frunzele tinere, glabre au proprietăți antiscorbutice și se pot folosi ca salată și ca adaos la mâncărurile de
spanac.
Semințele conțin un ulei comestibil.
Observație:
Tot sub formă de salată se pot consuma și frunzele speciilor Barbarea lepuznica și Barbarea stricta care
sunt însă foarte rare.

Lucernă (Medicago sativa fam. Fabaceae)

Uz alimentar:
Frunzele se pot consuma ca legumă, după fierbere. Conținînd 4.5% glucoză, se recomandă trecerea
frunzelor prin sită, după opărire, pentru îndepărtarea părților tari.
Uscate si făcute pulbere, frunzele se pot adăuga la făina de panificație (în procent de maxim 10%),
obținîndu-se o pîine neagră.
Drăgulescu 2008
Lângă și în ape ...
Apărătoare (Clinopodium vulgare) - Frunzele tinere – (vezi aprilie)
Bobornic (Veronica beccabunga) - tulpinile tinere (vezi aprilie)
Bolonică (Sium erectum sin. Berula erecta) - Frunzele și lăstarii (vezi aprilie)
Balsamină (Impatiens glandulifera) - Frunzele și lăstarii (vezi aprilie)
Cresonul-izvoarelor, năsturel (Nasturtium officinale) - Tulpinile frunzoase (vezi aprilie)
Coada-racului (Potentilla anserina) - Partea aeriană (și mai ales stolonii) (vezi aprilie)
Calcea-calului (Caltha palustris ssp. laeta) - Frunzele tinere (vezi aprilie)
Coada calului (Equisetum arvense) – parte aeriană (vezi aprilie)
Pana zburătorului (Matteuccia struthiopteris) – lujerii tineri
Captalan (Petasites hybridus, P. albus) – frunze, rizomi
Podbal (Tussilago farfara) – flori, frunze
Cătină mică (Myricaria germanica) - ramuri

Cătină mică (Myricaria germanica (L.) Desv. Fam. Tamaricaceae )

Descriere, răspândire:
Arbust până la 2,5 m, cu ramuri drepte și inflorescențe grupate sub formă de spic, cu flori albe-roz cu 5
petale care înfloresc în septembrie. Tulpini roșiatice, frunze solzoase,
Crește în pîlcuri mici pe prundișurile însorite ale pîraielor și rîurilor din cîmpie, deal și submontan, în
lunci. Crește pe soluri umede, chiar și foarte alcaline. Nu tolerează umbra.

9
Recoltare:
Frunzele: primăvara până în iulie
Scoarța: primăvara, de pe ramuri de 2-3 ani
Uz medicinal:
scoarța – aperitivă, sudorifică, astringentă, hemostatică
Frunze și ramuri: reumatism, afecțiuni splenice și hepatice, renale. Băi- rahitism, leucoree
Uz alimentar:
Ramurile înlocuiesc hameiul la fabricarea berii.

Podbal (Tussilago farfara L. fam. Asteraceae)

Descriere, răspândire:
Perenă, cu rizom vertical, stoloni. Florile apar primăvara devreme înaintea frunzelor. Frunzele au codițe
(pețioli) lungi și pornesc direct de pe rizomi, sunt aproape rotunde, păroase pe ambele fețe, cu margini
dublu dințate. Flori galbene.
Pe coaste, surpături, maluri abrupte, pe malurile rîurilor, șanțurilor, din câmpie până la munte, foarte
comună. (Tămaș, 2020)
Recoltare:
Florile: fără codițe, la începutul dezvoltării lor
Frunzele: fără pețiol, din aprilie până în iulie,
Frunzele se pot confunda cu cele de captalan (Petasites sp.)
Uz medicinal:
flori și frunze; florile au compuși cu potențial hepatotoxic.
emolientă, antispastică, expectorantă; tuse, bronșită, astm bronșic
Uz alimentar:
Frunzele tinere se consumă tinere în ciorbe, supe și la învelirea sarmalelor.

Captalan, brustur dulce, brusture de apă

(Petasites hybridus (L.), P. albus fam. Asteraceae)
Descriere:
Plantă perenă cu rizomi groși, înflorește înainte de înfrunzire, frunze mari cu diam. de pînă la 50 cm.
Tulpinile au peri deși și solzi roșietici la prima specie, albi la a doua (Tămaș, 2020).
Crește în semi-umbră, cu cerințe ridicate de umiditate, pe malurile pârâurilor și râurilor de munte și deal, în
jurul izvoarelor, pe terenuri aluvionare, cu pietrișuri și nisipoase. (Tămaș, 2020)
Recoltare:
rizomii (recoltați primăvara, imediat după apariția inflorescențelor, sau toamna, se usucă la soare, sau la
35-40oC (Tămaș, 2020); se pot confunda cu rizomii de captalan alb care sunt mai înguști și au stoloni
subțiri, cu frunze alb-cenușii tomentoase (ușor catifelate) pe partea inferioară sau cu podbal.
Uz medicinal:
rizomii au proprietăți antispastice mai puternice decât papaverina (Tămaș, 2020) dureri reumatice
(Drăgulescu 2020)
Uz alimentar:
După fierbere frunzele se consumă în ciorbe. (Drăgulescu)

Pana zburătorului (Matteuccia struthiopteris (L. ) Tod. Fam. Onocleaceae)

Descriere:
Ferigă înaltă de 30-150 cm cu frunze mari, dublu penat sectate, cu pețiol lățit, scurt. Spre deosebire de alte
ferigi, aceste frunze verzi-deschis (asimilatoare) nu fac spori. Aceștia apar pe niște frunze (sporofile)
alăturate, mult mai înguste, de culoare brun-închisă (vizibile vara și toamna).
(Drăgulescu 2008)
Crește pe lângă ape (pâraie și râuri), locuri umede, în poienile și pădurile din etajele colinar și montan.
(Drăgulescu 2008)
Uz alimentar:
Lujerii tineri sunt considerați o delicatesă în S.U.A., Canada, China, preparându-se, ca și sparanghelul, în
aproape 20 de feluri culinare (se comercializează și conservați în cutii de metal). În Europa sunt mai puțin
apreciați (Finlanda, Anglia). (Drăgulescu 2008)
Se recomandă consumul cumpătat al ferigilor și prepararea lor corectă. (Drăgulescu 2008)

10
 Ciuboțica-cucului
Primula officinalis sin. Primula veris L., fam. Primulaceae
Coleașă modelată clopoței,
Prin tufe risipită de Florar;
Vii cizmulițe date cu polei,
Croite de un meșter păsărar.
(C. Drăgulescu, 1992)
Medicină populară
Florile au aspectul unui mănunchi de chei
În mitologia nordică, era dedicate zeiței Freya
și se considera că oferă acces în palatul ei
În tradiția creștină au devenit cheile sf. Petru
sau cheile Raiului
Numele genului Primula provine de la apariția
lor timpurie primăvara
Ciuboțica-cucului (Primula officinalis)
Răspândire:
Europa centrală, Asia
Crește spontan în zona de deal și munte (din
zona forestieră până la pajiști alpine, la 2000 m
altitudine), în poieni, fânețe, pășuni însorite,
lunci, livezi, luminișuri de pădure; preferă
soluri calcaroase, bogate în humus; iubitoare
de umiditate, terenuri însorite, dar suportă
temperaturile scăzute din timpul iernii
Recoltare:
Actualmente se recoltează din flora spontană,
dar fiind o specie pe cale de dispariție datorită
recoltării neraționale, se impune cultivarea ei
în zonele unde crește natural (L. Muntean)
Recoltare
Rădăcini: martie-aprilie,
octombrie-noiembrie; din flora spontană se pot
recolta primăvara, o dată cu florile, de la
apariția rozetei bazale, până la formarea
fructelor. - nu se indică datorită distrugerii
ireversibile a plantei
frunzele – începând din martie; - pot înlocui
rădăcinile în terapie
florile – aprilie-mai.
Florile se recoltează în anii 2-3 de cultură, când
sunt deschise, pe timp frumos, cu tot caliciul,
prin ciupire cu mâna sau cu un pieptene
special. Trebuie puse în coșuri pentru a nu fi
strivite și se usucă în straturi subțiri pe hârtie,
la loc întunecos și bine aerisit. Trebuie să fie
bine uscate, deoarece mucegăiesc ușor.
Descriere botanică
Plantă erbacee, perenă, cu rizom cilindric,
scurt, din care se desprind numeroase rădăcini
adventive dese, subțiri, firoase, ramificate
Rădăcină fără miros în stare proaspătă; în stare
uscată are culoare alb-gălbuie, gust iute,
iritant, miros de anason (datorită degradării
11
enzimatice a două glicozide)
Tulpină floriferă erectă de 15-30 cm,
cilindrică, fără frunze, apare în aprilie și se
usucă în iunie-iulie.
Frunzele apar primăvara devreme, înaintea
florilor, formând o rozetă bazală la suprafața
pământului; sunt lung-pețiolate, cu suprafață
reticulată și aspect gofrat. Fața inferioară este
păroasă, verde-cenușie
Flori pe vârful tulpinii florifere, umbele simple
din 6-18 flori, au corolă tubuloasă, aspect de
clopot, de culoare galben-aurie, miros suav de
miere, asemănător cu al freziilor, foarte
calmant. Înflorește în aprilie-mai. Florile se
culeg pe vreme însorită și se usucă la umbră, în
loc bine aerisit. După uscare devin
cafenii-cenușii, au miros de anason și gust
astringent-amărui.
Fruct capsulă brună
Alte specii de Primula – P. elatior
(țâța-vacii, ciuboțica-cucului de munte) –
inclusă în produsul oficinal
Rădăcină de culoare brună sau roșie-brună,
fără miros în stare proaspătă; în stare uscată
are gust iute, iritant și miros de salicilat de
metil (datorită degradării a două glicozide
aromatice)
Florile au corola neumflată, iar cele 4 petale au
culoare galben-sulfurie și o pată
galben-portocalie la bază
Confuzii posibile
Rădăcinile de ciuboțica-cucului se pot
confunda cu alte plante
iarba-fiarelor (Cynanchum vincetoxicum) –
toxică
cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum)
Cum le deosebim:
se pune pe secțiunea rădăcinii o picătură de
acid sulfuric concentrat; la Primula apare
culoare roz, la celelalte apare culoare
brun-închis-violet
Alte specii de Primula – P. vulgaris sin. P.
acaulis (griciorei) – nu se admite în
produsul oficinal
Crește în zona montană, submontană
Flori solitare, dispuse terminal pe un peduncul
sau tulpină mai scurtă, de 3-8 cm
Rădăcina ei conține 2 saponozide cu efect
antifungic pe Candida albicans
Compoziție
Rădăcini: saponozide triterpenice (5-10%),
heterozide genratoare de ulei esențial,
zaharuri, taninuri, flavonoide, amidon, săruri
minerale
Flori: saponozide, flavonoide
Frunze: vitamina C, beta-caroten
(pro-vitamina A), saponozide triterpenice
Speciile Primula officinalis și Primula elatior
au înlocuit în prezent în rețetele magistrale
antitusive, speciile prescrise în trecut care
cresc în America (Uragoga ipecacuanha,
Cepahelis ipecacuanha, Uragoga
granatensis), precum și Polygala senega
Rădăcina de ciuboțica-cucului = ipeca
europeană (O. Bojor)
Rădăcinile și rizomii celor două specii de
Primula au compoziție complexă:
saponozide triterpenice (primulină,
acid primulinic A etc.),
glicozide fenolice – primverină,
primulaverină, care în timpul uscării plantei,
sub acțiunea enzimei primverază, se scindează
în primverigenină, primulaverigenină,
primverozid
Acidul primulic –
anestezic local asemănător cu lignocaina,
antiaritmic datorită acțiunii de antagonist al
adrenalinei
Acțiuni terapeutice
Expectorantă (datorită saponozidelor),
secretolitică, fluidifiantă a secrețiilor bronșice
Dacă se depășesc dozele devine emetică (efect
de dorit la copiii mici care nu au reflex
expectorant și elimină secrețiile bronșice prin
vărsături)
Antiinflamatoare, antispastică
Antimicrobiană, antimicotică
Antifebrilă, sudorifică, emolientă,
Diuretică, laxativă,
Vomitivă (rădăcinile în doză mare)
Calmantă, sedativă, cicatrizantă
Frunze – vitaminizante (conțin vitamina C)
Vasodilatatoare, antiagregantă plachetară (D.
Laza), hemostatică (G.Vasilachi)
Indicații
Principalele indicații: afecțiuni respiratorii
(traheobronșite, laringite, pneumonii, infecții
în sfera ORL – rinite, rinosinuzite, viroze
respiratorii, tuse), astm bronșic
Tulburări nervoase,
epilepsie, migrene, cefalee, insomnie
Tulburări gastrointestinale,
nevroze cardiace, alergii (flori)
Boli cardiovasculare,
arterită temporală Horton, arteriopatie
obliterantă a membrelor inferioare
Reumatism
candidoze
12
Uz extern:
contuzii, ulcerații ale pielii, plăgi sângerânde
Administrare
Pulbere,
0,5-1 g x 4/zi
Macerat, infuzie flori sau decoct rădăcini cu
rizomi –
1 linguriță la o cană cu apă, 2-3 căni pe zi, se
poate îndulci cu miere
Ca fluidifiant în bronhopneumopatii și ca
diuretic –
decoct din 1 lingură rădăcini + 1 vf cuțit
bicarbonat – se iau 1-2 linguri la 3 ore
Dozele mai mari produc efect emetic
Tinctură
-10 g rizomi la 100 ml alcool 70o, macerat 8
zile, se iau 30 picături de 3 ori pe zi
Sirop (O.Bojor) –
decoct ciuboțica-cucului 6 g rădăcină la 180 ml
apă, decoct lemn dulce 5 g la 120 ml apă,
infuzie anason 5 g la 100 ml apă – se adaugă
miere și se păstrează la frigider. Se
administrează în doză de 1 linguriță de 3 ori pe
zi la copii sau 1 lingură de 2 ori pe zi la adulți
Vin de ciuboțica-cucului
Preparare:
O sticlă de 2 litri se umple cu flori de
ciuboțica-cucului, fără a se presa
Se adaugă vin alb până se acoperă florile
Se lasă la soare, acoperită neetanș, 14 zile,
agitându-se zilnicâse strecoară și se păstrează
în sticle de culoare închisă
Administrare:
pentru boli de inimă 1 lingură x 3/zi, 15-20
zile/lună, 2-3 luni
Pentru crize de angină pectorală 1 lingură la
interval de 30 min, de 4-5 ori
Articol din 2019 – Vin alb sau roșu îmbogățit
cu flori de ciuboțica-cucului (2,5-10%),
previne insuficiența cardiacă
Administrare - extern
Analgezic
în caz de răni și ulcerații atone, la persoane
imobilizate în aparat gipsat și cu musculatură
atrofiată – cataplasme călduțe, din oră în oră,
cu infuzie din 2 lingurițe de flori sau decoct
din 1 linguriță rădăcini la 100 ml apă; se poate
asocia cu tinctură de tătăneasă și arnică (O.
Bojor)
Decoct din 2 linguri rădăcini pulbere, fierte
5 min în 250 ml apă și apoi infuzate încă 10
min:
Gargară în inflamații orofaringiene
Spălături vaginale în leucoree
Comprese și spălături ale plăgilor
 Tradiție monahală
Sirop expectorant și fluidifiant bronșic
(maica Nectaria, Măn. Petroșnița, jud.
Caraș-Severin): o mână de rădăcini proaspăt
culese, spălate, lăsate la uscat 30 min, apoi
tocate și puse în borcan de 400 g, este care se
toarnă miere. Se lasă la macerat 30 zile, se
agită de 2 ori/zi. Se filtrează și se ia câte 1
linguriță de 3 ori/zi, cu 15 minute înainte de
mese.
Infuzie antitusivă (Măn. Petroșnița):
câteva flori de ciuboțica-cucului și soc
proaspete, la o cană de 250 ml apă fierbinte; se
lasă 20 min, apoi se strecoară și se îndulcește
cu miere, se beau 3 căni pe zi, în caz de viroze
respiratorii
Infuzia de flori:
antifebrilă, calmează accesele de tuse și strnut,
dar și astmul bronșic, tulburările nervoase,
insomniile cronice
Se poate prepara și tinctură sau vin de
ciuboțica-cucului (maica Nectaria)
Pr. Iov Burlacu:
câteva cești pe zi decoct de rădăcină, din 10 g
la 1 litru apă – pentru boll renale (litiază
reno-vezicală); câteva cești pe zi ceai de flori –
sedativ pentru boli nervoase, cefalee
Medicină populară
Asociată tradițional cu primăvara
În sec. XVI se folosea vinul alb cu
ciuboțica-cucului pentru spălarea feței, în scop
de păstrare a frumuseții
Frunzele utilizate în URSS pe timpul
războiului ca vitaminizante
Din frunzele fragede se face salată și supă (mai
ales în Europa centrală)
Rizomii uscați și măcinați se folosesc pentru
aromatizarea băuturilor răcoritoare
în Anglia, din decoctul florilor se prepară un
vin, din adaos de zahăr și suc de lămâie
Tot în Anglia, se folosesc ca legumă și frunzele
de Primula elatior
Francezii recomandă să evităm să o consumăm
în preparate culinare, deoarece este pe cale de
dispariție
Precauții
A se evita în sarcină, alergie la aspirină și în
caz de tratament anticoagulant
În doze crescute, produce diaree și
vărsături
Produse care conțin extracte de plantă
Ceaiuri:
Ceai sanobronșic 2 Plafar (rizomi, rădăcini),
Ceai pectoral 2 Plafar (flori), Ceai respiratorus
(Faunus Plant), Ceai Plantusin (Fares),
Antistres (Hypericum)
Comprimate, capsule, tablete:
Calmotusin (Dacia Plant), capsule Hyper
13
Bron (Hypericum), tablete Expectorante V
(Plantavorel), capsule Sinosun (Sunwave
Pharma)
Tincturi
tinctură Meridian Plămân, Bronhoprotect
(Steaua Divină)
Siropuri
Calmotusin (Dacia Plant), Mucolizin (Pro
Natura)
Comparație de profil terapeutic al celor
două specii medicinale de ciuboțica-cucului
Primula veris
Primula elatior
Corelații habitat – profil terapeutic
În cadrul gemoterapiei, al medicinei
antropozofice, al MTC și al sistemului
Ayurveda:
se consideră că plantele ce se dezvoltă într-un
anumit habitat pot ajuta organismele vii care
le utilizează să corecteze tulburări de
sănătate cauzate de factori calitativi
prezenți în mediul de viață al plantelor
respective.
În acest caz:
un mediu montan caracterizat în perioada de
maximă înflorire a acestor plante de vânt rece,
uscăciune relativă a solului și a mediului
comparativ cu cel de deal sau câmpie dar și un
anumit grad de umiditate specific începutului
primăverii la munte.
Climatul montan în gemoterapie este
corelat cu
Organismele învârstă, mai degradate și
îmbătrânite,
cu resurse nutritive mai reduse.
Corelații habitat – profil terapeutic
Toate aceste elemente ne pot indica faptul că
cele două specii pot ajuta organismul uman
să se recupereze din afecțiuni cauzate de
vânt, frig, uscăciune și umiditate specifice
primăverii timpurii, care apar la organisme
învârstă, mai degradate.
Fitochimie și farmacognozie
Primula veris L.
Rădăcini bogate în saponozide (acidul
primulic A); cu o concentrație mai redusă în
frunze și mai redusă în flori
cu acțiune expectorantă, mucolitică și
antitusivă, antispastică, antiinflamatoare,
uricozurică
fiind indicate în suferințe acute și cronice ale
căilor respiratorii superioare și
intrapulmonare, afecțiui reumatice, diateză
urică, frecvente primăvara și cu un potențial de
risc mai ridicat în cazul vârstnicilor.
Primula elatior (L.) Hill
Flori cu acțiune terapeutică similară speciei P.
veris L.
Frunze mai păroase, cu potențial alergenic
Evaluare senzorială gustativă
Primula veris L. - flori
Gust (rasa): dulce +, ușor picant
Acțiune digestivă (virya): caldă +
Acțiune postdigestivă (vipaka): dulce, ușor
picantă
Calități (guna) și acțiuni terapeutice (karman):
moale, dinamizează circulația
(vasodilatatoare), calmantă, vasodilatator
cerebral
Reduce kapha, crește ușor pitta, mai indicată
pentru afecțiuni respiratorii, circulatorii,
reumatice
Primula elatior (L.) Hill - flori
Gust (rasa): dulce ++
Acțiune digestivă (virya): neutră, răcoritoare
Acțiune postdigestivă (vipaka): dulce
Calități (guna) și acțiuni terapeutice (karman):
moale, calmantă, netedă, nutritivă
Reduce vata și pitta, echilibrează kapha dosha,
mai indicată pentru efect calmant, antiaritmic,
pentru insomnii
Evaluare senzorială gustativă
Primula veris L. - frunze
Gust (rasa): picant,
Acțiune digestivă (virya): caldă ++
Acțiune postdigestivă (vipaka): picanta ++
Calități (guna) și acțiuni terapeutice (karman):
digestiv, crește intens circulația, expectorant,
reduce secrețiile,
Reduce kapha, crește pitta,
Primula elatior (L.) Hill - frunze
Gust (rasa): dulce, amar, astringent
Acțiune digestivă (virya): caldă +
Acțiune postdigestivă (vipaka): neutră
Calități (guna) și acțiuni terapeutice (karman):
crește ușor circulația,
Reduce vata, echilibreaza kapha si pitta
Corelații etnoiatrie și fitoterapie /
MTC și Ayurveda
MTC și Ayurveda
cele două specii sunt utile pentru:
tratarea sindroamelor respiratorii
caracterizate de acumulare de umiditate sau
uscăciune, flegmă, vânt și frig (MTC).
tulburări respiratorii cauzate de vânt,
uscăciune și frig (vata dosha) sau de
umiditate, flegmă și frig (kapha dosha) care
pot conduce ulterior la inflamații și infecții
respiratorii (pitta dosha). – în Ayurveda
Etnoiatrie și fitoterapie
tratarea bronșitelor acute și cronice, a astmului
14
bronșic, tusei convulsive, rinitelor și
sinuzitelor.
MTC și Ayurveda
Afecțiuni din grupa Vata-rakta (Ayurveda) și
sindroame obstructive Bi (MTC) patogeneza
acestor boli pleacă tot de la o expunere
excesivă la vânt, umiditate sau uscăciune și
frig.
Etnoiatrie și fitoterapie
Afecțiunile reumatice cu patogeneză
necunoscută, considerate de vârstă înaintată.
Corelații etnoiatrie și fitoterapie /
MTC și Ayurveda
MTC și Ayurveda
Tratarea insomniei este considerată în sistemul
Ayurveda o echilibrare a lui vata dosha, un
factor patogenic de tip vânt-frig, iar în MTC
este considerat o afectare a organului energetic
Cord care are ca punct de plecare reducerea
vitalității specifice Cordului, numită Yin-ul
Cordului, sindrom echivalent cu cel ayurvedic
de tip exces de vata-dosha.
Etnoiatrie și fitoterapie
Florile ambelor specii tratează insomnia, sunt
sedative și calmante, indicate în caz de aritmie,
palpitații, tremurături.
Concluzii
Avantajele evaluării senzoriale:
Permite o diferențiere fină a proprietăților și
efectelor unor specii apropiate
Primula elatior: mai indicată pentru
insomnie, aritmii (agravări de vata și pitta
dosha)
Primula veris mai indicată pentru efecte
vasodilatatoare, digestive, depurative,
expectorante (reduce kapha dosha).
În cadrul aceleiași specii permite diferențierea
efectelor în funcție de momentul și locul
recoltării
Se pot stabili corelații între habitat, perioada de
dezvoltare maximă a celor două specii
cercetate și proprietățile lorterapeutice.
Cele două specii tratează afecțiuni în legătură
patogenetică cu un climat sub-montan și
montan rece (vânt, rece, umed, uscat) la care
aceste specii sunt perfect adaptate.
Sediul principal de acțiune terapeutică este
PLĂMÂNUL, organul cel mai afectat de vânt
rece, urmat de articulații și mușchi.
Dacă factorul patogenetic de tip vânt-rece nu
este înlăturat, se ajunge în final și la o afectare
a organului energetic Cord tradusă în insomnie
și aritmii, frecvente la vârstnici.
Toate aceste acțiuni prezentate cu o
terminologie specifică în etnoiatria diverselor
popoare sunt confirmate de fitochimia și
fitoterapia contemporane.
 + Rostopasca
Chelidonium majus L.,
fam. Papaveraceae
Sucul tău portocaliu
Nu știu de unde îl iei)
E la-ndemâna oricui,
Leac de vindecat negei.
(C. Drăgulescu, Sibiu, 2017)
Recoltată în general din flora spontană, dar se
și cultivă în România din 1983
Răspândire: Europa, centrul și N Asiei;
cultivată în America de Nord.
În România crește în locuri umbroase, prin
păduri, tufișuri, locuri ruderale, pe lângă
garduri, așezări omenești; de la câmpie până la
munte (800-1000m): preferă umbra și evită
lumina directă, are nevoie de umiditate (nu în
exces) și de aer; germinează la 4-6o
Cultivare: Actualmente se cultivă pentru a
asigura necesarul de materie primă pentru
suplimente și medicamente. În primul an de
cultură se obține o recoltă, iar în anii urmtori
două recolte de parte aeriană anual. Se
recoltează ăn perioada de înflorire completă
(Leon Muntean). Se usucă la umbră în strat
subțire, la 2-3 zile se întoarce cu grijă
înflorește de 2 ori – prima dată în mai (de aceea
se numește majus, și a doua oară în septembrie
Cunoscută în medicina populară din timpuri
străvechi, folosită în Evul Mediu pentru
tratarea negilor
Denumirea chelidonium vine de la gr. chelidon
- rândunică
Dioscoride și Plinius menționează că se mai
numea rândunică deoarece înflorea o dată cu
sosirea rândunelelor, iar acestea consumau
sucul pentru a le îmbunătăți vederea (se pare că
N. Culpeper a testat acest efect, punând suc în
ochii rândunelelor)
Din vechime se credea că poate ameliora
vederea, în special în caz de cataractă
se numea în trecut iarba rândunicii (se credea
că rândunicile își tratează puii de boli oculare
cu suc de rostopască) (O.Bojor)
Descriere botanică
Plantă erbacee perenă cu rădăcină groasă,
pivotantă, ramificată, brun-roșiatică, groasă de
1-2 cm și lungă până la 10 cm, din care pornesc
rădăcini
Tulpină erectă, ramificată, înaltă de 50-100
cm, acoperită cu peri
Frunze alterne, imparipenat-sectate, cu 2-3
perechi de segmente inegal crenate
Flori galbene pedunculate, grupate în umbele
simple; corolă cu 4 petale, numeroase stamine
15
galbene;
Fruct capsulă silicviformă
Se recunoaște ușor: singura specie din flora
spontană care atunci când i se rup rămurelele
sau tulpina, secretă un suc galben închis care
imediat se oxidează și devine portocaliu-brun
rădăcină uscată: gust amar, iritant; miros
iritant, produce strănut
partea aeriană uscată: amară, miros slab de
iarbă
Compoziție
Părți utilizate: partea aeriană (herba) recoltată
în timpul înfloririi, dar și rădăcinile cu rizomii
recoltați primăvara și toamna
Compoziție: peste 25 de alcaloizi (1% în
părțile aeriene, 3-4% în rădăcini) din mai
multe grupe: grupa naftofendiantrinei,
protoberberinei, protopinei, aporfinei;
sparteină, vitamina C (frunzele), rezine, ulei
esențial, flavonoide, saponozide, acizi
polifenolcarboxilici
Latexul conține alcaloizi (sanguinarină,
berberină, cheleritrină), enzime proteolitice,
rășini; concentrația de alcaloizi variază pe
timpul zilei, vara fiind maximă seara
Conține câțiva compuși care sunt prezenți și în
macul canadian cu latex roșu (Sanguinaria
canadensis) – cheleritrină, sanguinarină,
enzime proteolitice (J. Duke)
S. canadensis a fost denumită la origine, când a
fost descoperită (în 1635) Chelidonium
americanum flore albo
S. canadensis se folosește ca antibacterian
dentar și anticancer (mai ales cancer de piele),
precum și în homeopatie
Acțiuni terapeutice
complexul de alcaloizi
are acțiune antispastică, colagog-coleretică,
slab analgezică, narcotică (doar în planta
proaspătă; după 4-6 luni de uscare și
depozitare, acțiunile diminuează)
Chelidonina și homochelidonina:
sedativă, narcotică asupra centrilor nervoși
superiori (asemănătoare cu morfina),
deprimante ale miocardului, relaxante pentru
musculatura netedă a vaselor mari, ușoară
acțiune stimulatoare asupra respirației
Chelidonina:
antispastică (la fel ca papaverina, dar mai puțin
toxică) pe musculatura intestinală, uterină,
bronșică
Berberina:
stimulează contracția musculaturii netede,
colecistokinetic, hipotensor, hemostatic,
bacteriostatic
Cheleritrina:
scade tensiunea arterială, stimulează mișcările
intestinale și contracțiile uterine, antifungic
Sanguinarina:
excitant al centrilor medulari, acțiune
antitumorală de tip colchicinic;
Clorhidrat de sanguinarină:
antitartru, inhibă baterile din cavitatea orală –
preparate stomatologice populare în SUA -
trebuie folosit pe termen scurt, deoarece se
resoarbe prin mucoase și poate provoca
glaucom)
Aparat digestiv:
colecistokinetic, coleretic (crește fluxul biliar),
normalizează valorile bilirubinei și
colesterolului (hipocolesterolemiant,
hipolipemiant), stimulează funcția
pancreasului (secreția de lipază și
alfa-amilază), laxativ
Antitumoral:
anticancer, imunomodulator (G. Vasilachi)
Antibacterian, antiviral, anfungic,
antiparazitar
antibacterian cu spectru larg (bacterii gram
pozitive – S. aureus, streptococi alfa și
beta-hemolitici), antifungic (Candida)
Latex: antiviral
Terapia durerii:
antiinflamator, analgezic, antispastic
Neuropsihic:
sedativ, desensibilizant, antipruriginos, tonic
nervos (G. Vasilachi)
Cardiovascular:
Hipotensiv, diuretic, tonic general (G.
Vasilachi)
Efecte antitumorale
Observații clinice în URSS în anii 70 - infuzie
1%, o dată pe zi, 10 zile/lună - scade rata
recidivelor tumorale în caz de papilom vezical
(cancer al vezicii urinare)
Tinctura de rădăcini
a arătat efect citotoxic pe celule de carcinom
nasofaringian
Preparatul Ukrain injectabil (1986-2005) –
antitumoral in vitro - conținea un derivat
semisintetic de chelidonină, la care se adăuga
medicamentul citostatic Tiotepa calcinat – nu a
primit APP ca medicament și ulterior a fost
interzis datorită sesizărilor pacienților a căror
16
stare se înrăutățea
Indicații
Principalele indicații: boli hepato-biliare
(colecistită, litiază biliară de dimensiuni mici,
colică biliară, spasme gastro-intestinale,
digestie dificilă, convalescență după hepatită
acută, ciroză hepatică în stadii inițiale, sindrom
post-colecistectomie)
Tuse seacă iritativă (O.Bojor),
Cancer, leucemie (în combinație cu urzică și
mugui de flori de soc, în părți egale) (D. Laza)
(Migrenă biliară (tinctură în amestec cu
tinctură de armurariu, gențiană, mentă,
angelică (D. Laza)
Extern: mătreață, piele uscată, urticarie,
bătături, infecții date de papilomavirus
Sucul proaspăt (se folosește doar extern!):
acțiune caustică pentru negi, herpes rebel la
tratament, cancer al pielii, bătături
Administrare
Pulbere
0,5 g x 4/zi
Macerat sau Infuzie
½ linguriță la o cană cu apă, 2 căni pe zi
Se va evita supradozarea, deoarece poate duce
la efecte adverse minore sau chiar toxice
În extracte, se asociază frecvent cu armurariu
și turmeric
Extern (O. Bojor):
negi, veruci – aplicații cu suc proaspăt de 3 ori
pe zi, 7 zile sau cu un preparat din 2/3 suc
proaspăt și 1/3 glicerină,care să împiedice
oxidarea sucului, timp de 14 zile
ulcerații atone, tbc cutanată sau ganglionară -
unguent de rostopască (30 g plantă uscată și
măcinată, 15 g lanolină, 15 g vaselină, 10 pic
acid fenic) – comprese sterile care se schimbă
din 2 în 2 zile
E. Grigorescu: Asocierea de alcaloizi de
rostopască cu ulei de cătină – bună pentru
unele afecțiuni ale pielii
Puncte comune
Urzica și brusturele – uz intern, sindrom
premenstrual (James Duke)
Ciuboțica-cucului și rostopasca – dureri din
răni și ulcerații atone - extern, comprese locale
(Ovidiu Bojor)
Administrare - extern
Baie de trunchi – se adaugă în apă călduță – în
inflamații ale organelor genitale interne
(metroanexită, salpingită) și externe (colpită,
vaginită, prostatită, adenom de prostată)
Baie de șezut – pentru hemoroizi,
tromboflebită hemoroidală, fistule perianale,
condiloame acuminate (vegetații veneriene)
Precauții
Poate produce intoxicații, ce se manifestă prin
greață, vărsături, respirație încetinită, delir și
halucinații
Poate produce hepatită toxică, colestază și
fibroză hepatică, în cazul unui deficit de yin
hepatic – (deficit de yin și sânge al Ficatului) –
se administrează 14 zile cu pauze
Toxicitate hepatică, gastro-intestinală, SNC
Nu se aplică pe plăgi deschise
Apa de gură care conține sanguinarină se
folosește maxim 2 săptămâni
Se recomandă administrarea sub supraveghere
medicală
Contraindicații:
sarcină, alăptare, boli hepatice prexistente,
obstrucție biliară (calculi de dimensiuni mari),
glaucom
Produse care conțin extracte de rostopască
Ceai hepatic 2 Plafar,
Pasinal sirop magistral
Sedocalm, Hepatobil, Colebil, Plavobil
(Plantavorel)
Materie primă foarte apreciată în industria
farmaceutică, pentru preparate industriale (A.
Miron)
Preparate străine: Chelidophyt, Panchelidon,
Aristochol, Cefachol, Cholhepan S,
Cheliforton, Galleb forte, Hepaticum medice,
Chol-Tropfen, Bilgast, Ludoxin, Bilisan,
Neo-Gallonorm, Hepalixier-Gripp,
Hepar-Pasc, Esberigal
Colir homeopatic Chelidonium RhD4 – pentru
edem al pleoapelor și inflamații
Tradiție monahală
Pr. Iov Burlacu:
cu laptele de rostopască se ung negii și
bătăturile de 3 ori pe zi
Hildegard von Bingen
Este foarte caldă și are un suc atât de otrăvitor
17
în ea, încât nu-i aduce omului sănătate, ci boli
grave.
Rețetă cu rostopască pentru bătături (J.
Duke)
Ingrediente:
6 căni cu apă, 1 linguriță clorură de potasiu
(sare fără sodiu), 120 g rostopască proaspătă
tăiată mărunt, 1 cană (240 ml) glicerină
Preparare:
Se pune clorura de potasiu în apă, se încălzește
vasul și se amestecă până la dizolvare
Se adaudă rostopasca în lichidul cald (luat de
pe foc) și se lasă 2 ore – macerat la cald
Apoi se pune la fiert 20 min, după care se
strecoară
Se mai fierbe în continuare până scade apa la
1,5 căni
Apoi se adaudă glicerina și se fierbe până când
lichidul ajunge la 2 căni
Se strecoară și se păstrează la loc răcoros
Se aplică pe bătături de 2 ori pe zi
Se poate folosi și pentru clătirea părului în caz
de mătreață
Medicină populară
Plantă cu care se făceau farmece
Plantă cu adevărat miraculoasă, folosită din
antichitate până în prezent (O. Bojor)
Se folosea în tratamentul icterului (floare
galbenă) și a problemelor biliare:
tulpini cu flori macerate în rachiu
Pentru tricofiție (micoza pielii caoului)
se spăla pielea capului cu infuzie de
rostopască, apoi se ungea zona cu latex
Ca antigonoreic
se bea o fiertură în lapte din partea aeriană
înflorită și iarbă de pătrunjel de câmp
(Peucedanum oreoselinum)
Planta uscată măcinată se amesteca în furajele
vacilor, ca laptele să fie gras și untul galben
(sanguinarina trece în grăsimile din lapte)
În Italia (Sardinia): latex folosit pentru
herpes, dermatoze, iar infuzia de frunze –
pentru boli ale splinei și sifilis
 Bibliografie selectivă
Burlacu, Iov, Preot – Rețetarul de la Neamț - Leacuri din grădina mănăstirii spre folosul credincioșilor.
Ed. Paralela 45, Pitești, 2009
Bojor Ovidiu, Popescu Octavian – Fitoterapie tradițională și modernă, ed. a III-a, Ed. Fiat Lux, 2003
Crăciun Florentin, Bojor Ovidiu, Alexan Mircea- Farmacia naturii, Ed. Ceres, București, 1976
Drăgulescu, Constantin – Botanica populară românească în sudul Transilvaniei. Editura Univ. Lucian
Blaga Sibiu, 2013
Drăgulescu, Constantin – Plante comestibile din România, Ed. Alma mater, Sibiu, 2008
Drăgulescu, Constantin – Plantele alimentare din flora spontană a României. Editura Sport Turism.
București, 1991
Drăgulescu, Constantin – Botanica populară românească în sudul Transilvaniei. Editura Univ. Lucian
Blaga Sibiu, 2013
Drăgulescu, Constantin, Mărculescu Angela – Plantele în medicina populară românească. Editura Univ.
Transilvania. Brașov, 2020
Duke, James – Farmacia verde, Ed. All, 2010
Gămulea, Andrei; Nicolae, Aurora – Index ayurvedic sistematic selectiv. Vol 1 și 2. Editura Ayus,
București, 2016
Grigorescu Emanoil și colectiv – Index fitoterapeutic, Ed. UMF Gr.T.Popa, Iași, 2001
Houdret Jessica, Farrow Joanna – The Kitchen & Garden Book of Herbs, Anness Publishing, 2006
Larousse – Encyclopedie des plantes medicinales, 1997
Laza Doru – Manual edenic de medicină naturistă profilactică și terapeutică, Ed. Risoprint, Cluj Napoca,
2011
Muntean Leon Sorin – Tratat de plante medicinale cultivate și spontane, ed. A II-a, Ed. Risoprint, Cluj
Napoca, 2016
Pelikan, Wilhelm – Omul și plantele medicinale, Ed. Triade, Cluj Napoca, 2000
Robu, Teodor; Milică, Constantin – Plante medicinale autohtone. Institutul European. Iași, 2004
Roux, Jean-Pierre; Du Bois, Robert; de Wurstemberger, Bernard – Les principaux Syndromes de la
medicina traditionelle chinoise¸ed. You Feng (AGMAR), 2010
Roux, Jean-Pierre; Du Bois, Robert; de Wurstemberger, Bernard – Syndromes. Index de symptomes¸ed.
You Feng (AGMAR), 2010
Scarlat Mihai-Alin; Tohăneanu, Monica – Bazele fitoterapiei. Editura World galaxy, 2009
Scarlat Mihai-Alin; Tohăneanu, Monica – Tratat de fitomedicină. Vol 1 și 2. Editura Karta-Graphic,
Ploiești, 2019
Stănescu Ursula și colectiv – Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Ed. Gr.T.
Popa, Iași, 2002
Stănescu Ursula și colectiv – Plante medicinale de la A la Z – Ed. Polirom, 2010
Tămaș M. și colectiv – Ghid pentru recunoașterea și recoltarea plantelor medicinale. Ed. Risoprint, Cluj
Napoca și Ed. Top Publishing București, 2021
Vasilachi Georgeta – Tratamentul cu plante, Editura Arc, Chișinău, 2010

18