Mararul, Patrunjelul si Leusteanul cele mai cunoscute si

benefice plante aromate

Le folosim drept condimente, le punem in mancaruri si salate, dar le utilizam si
pentru beneficiile lor asupra sanatatii. Nu e de mirare ca ne dorim mereu sa le avem
la indemana.  Patrunjelul, mararul, leusteanul si multe alte plante aromate atat de
des folosite in bucataria romaneasca pot fi plantate cu succes in ghivece. Le vei avea
tot timpul la dispozitie, proaspete, si pe langa asta, va fi interesant sa iti decorezi
bucataria cu ghivece inverzite. 

MARARUL
Este probabil zarzavatul cu cea mai lunga „cariera” din lume, folosirea sa ca
adaos in mancaruri, dar si ca medicament, fiind mentionata intr-un papirus
egiptean vechi de peste 4000 de ani.

Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au

aratat, insa, ca aceasta planta era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu
7000 de ani inainte, fiind cultivata la o distanta de sute de kilometri de
tarmul Mediteranei, unde creste spontan. Interesant este si ca acest zarzavat
a „migrat” foarte de timpuriu din sudul Europei catre Asia indepartata.
Mararul a fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea indiana
(Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si
antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in mod special mararul, care
era un remediu de prim ajutor contra tulburarilor digestive si a durerilor de
cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In medicina populara
romaneasca, sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se
dadea contra bolilor de inima si contra tusei, dar si pentru diverse „boli
femeiesti” ori pentru „boli de pantece”. O parte din secretul frunzelor sale
fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin, o
substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar
actioneaza in special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si
alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza:

Modalitati de preparare si de administrare a mararului

Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o

mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care
se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este
bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de
4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se
administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De
regula, se ia de 2 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de
marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.
Infuzie

Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze

proaspete de marar, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care
se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa
filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa
care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua
extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se
foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Mararul ca adaos in mancare

Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un

conservant excelent.
Pus in ciorbe sau in tocanite, el prelungeste „termenul de valabilitate” al
acestora cu cel putin 24 de ore, deoarece uleiul volatil pe care il contine
impiedica declansarea proceselor de fermentatie. Pus in salate, in sandviciuri
sau in sosuri, le face mai digerabile si le intensifica gustul. In medicina
Ayurveda se face din frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine
acest amestec prin mixare) un sos racoritor, care se consuma in zilele
calduroase, dar si atunci cand consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte.

Tratamente interne

Hipoaciditate, indigestie – se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de

marar verde tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici,
mararul este un excelent stimulent al secretiei de sucuri gastrice si de bila,
ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze mari, mararul are
efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in
tratarea gastritei hiper-acide.

Gastrita hiperacida – se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de

iaurt (de preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric,
dupa care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda componentele. Se
consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra
majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale
durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul.
Balonare, colita de fermentatie – substantele volatile continute de marar
impiedica dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea
de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna,
timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de

Ca sa fie eficient, trebuie sa fie proaspat

* Colita de putrefactie – inainte de fiecare masa se consuma o salata de

varza, de castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de
marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2
luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur.

* Candidoza digestiva – se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu

marar si iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de
zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de
complexa. Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect
antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva
normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de
Candida.

* Diskinezie biliara – substantele amare si uleiul esential continut de

frunzele de marar stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50
ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani. Tratamentul
are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si
ca adjuvant in colecistita.

* Sughit, spasme digestive – la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de

marar. Este un remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era
administrat in timpul banchetelor pentru a preveni disconfortul mesenilor.
Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar cu efecte
antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se
poate recurge la unul mai puternic: se opareste o lingurita de seminte de
marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme de 10 minute, apoi
se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil. Efectul
calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid.

* Adjuvant in cistita si in nefrita – consumarea a 50 ml de suc proaspat de

marar (obtinut prin metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure
de doua saptamani, are un foarte bun efect antibacterian si antifungic asupra
aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de frunze de marar este
si un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la
prevenirea si la combaterea calculozelor renale.

* Infectie cu stafilococ auriu – un studiu facut de o echipa de cercetatori din

India si din Argentina, sub conducerea dr. Gurdip Singh, a pus in evidenta o
puternica actiune antibiotica a frunzelor si a semintelor de marar. Ca
adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din
frunze, cate 100 ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani.
Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar (se gaseste in
magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au
efecte antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor
bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa.

* Alaptare, refacere rapida dupa nastere – frunzele de marar proaspete,

mestecate zilnic de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic
fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica,
imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia tesuturilor aparute „in
plus” in timpul graviditatii. Pentru a spori secretia de lapte, un remediu
simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu
unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin. Se consuma acest
„medicament” dimineata si seara. Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel
mai adesea impresionante.

* Postmenopauza – frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen,

hormonul feminin care incetineste foarte mult procesele de imbatranire,
catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la
mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale.
Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta
perioada a vietii, cand, in general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt
mai necesare ca oricand.

* Osteoporoza – dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si

de alte alimente cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul
germinat sau semintele de fenicul, este o excelenta premisa pentru
prevenirea pierderii de substanta osoasa. Macar de doua ori pe an, primavara
si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati
cu marar din belsug (minimum 20 de grame pe zi).

* Obezitate, retentie de lichide – mararul verde are efect diuretic puternic si

regleaza apetitul alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand
vrem sa slabim. Se face o cura cu suc de marar, din care se administreaza
cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de pranz si a
cinei. Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani.
Atunci cand simtiti apropierea iminenta a unui „acces de foame”, mestecati
foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat. Are efecte calmante
psihice si regleaza apetitul.

* Dureri de cap – in medicina traditionala a popoarelor europene nordice,

mararul este renumit
pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea
catorva tulpini verzi de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele
insotite de ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor
celor surmenati.

* Adjuvant in insomnie – flavonoidele si unele oligoelemente continute in

marar stimuleaza productia asa-numitilor „hormoni ai somnului” (de fapt
sunt niste neurotransmitatori eliberati de catre scoarta cerebrala). La masa de
seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30
de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin.

* Raceli (viroze respiratorii) – se recomanda administrarea sucului de marar,

cate 100 ml pe zi, consumat in mai multe reprize. Are efect usor febrifug,
diminueaza senzatia de vertij, durerile musculare si articulare din timpul
gripei. In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza respiratia,
decongestionand caile respiratorii. O reteta de medicina populara care da
efecte foarte bune contra racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi
zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa si o legatura de
marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar
este un adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest lucru.

Arma lui secreta: uleiul aromat, cu proprietati exceptionale

Astm bronsic – kampferol este numele unei substante (o flavonoida)

continuta de catre frunzele proaspete de marar si care are efecte
antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale. Bolnavilor de astm bronsic,
de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata
cura cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6
saptamani. Cura diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la
decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea
alergica a organismului pe ansamblu.
Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) – un studiu de medicina
experimentala facut in anul 2006 in laboratoarele Universitatii „Isfahan” din
Iran a demonstrat ca administrarea de doze repetate de marar duce in 6
saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%. Ca atare, se
recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand
minimum 30 de grame de marar, in cure cat mai indelungate.

Prevenirea cancerului – consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae,

din care fac parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si
leusteanul, tine boala canceroasa la distanta. Aceasta datorita flavonoidelor,
substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care
previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza
(programul de auto-distrugere) a celulelor maligne.

Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale – anumite

substante (monoterpene) continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in
frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a unor gaze si suspensii
toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de
gropile de gunoi sau de tigarile aprinse. Aceste „otravuri” pe care le
respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in foarte mare masura de
multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in
prezent milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua zarzavaturi sunt
eficiente insa nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale
care afecteaza respectivele segmente. Se recomanda consumul zilnic a cate
20-30 de grame de marar si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de
minimum 3 luni.

Tratamente externe

Respiratie cu miros neplacut, gingivita – poate parea greu de crezut, dar

mararul este stramosul… pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele
medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate
indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest remediu nu doar
improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si
previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui
Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute
de frunzele proaspete de marar justificand din plin utilizarea acestuia ca
produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.
Adjuvant in blefarita si in conjunctivita – se umezeste o bucata de tifon cu
infuzie combinata de marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu
pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1¬2 ore (din timp in timp, compresa
se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda). Tratamentul are efecte
antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de mancarime la
nivelul ochiului.

Precautii si contraindicatii

Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in

perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere.
Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate
mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest
tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de
cap. Pentru a obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul
proaspat. Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa isi pierd rapid
proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde.
Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta,
puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.

PATRUNJELUL

Modest si banal, are putere cat o fabrica de medicamente. Numele latin al

patrunjelului este Petroselinum crispum si vine din limba greaca, unde
„petros” inseamna piatra, iar „selinon” telina. Asadar, grecii antici
considerau patrunjelul un fel de… telina de stanca, pe care o foloseau atat ca
aliment, cat si ca planta medicinala. Cu frunzele sale erau decorate si
aromatizate mancarurile, dar erau si incoronati invingatorii in intrecerile
sportive sau  erau tratate muscaturile de sarpe ori de scorpion. Planta provine
de pe malurile Marii Mediterane si a ajuns pe actualul teritoriu al Romaniei
cu cel putin 2000 de ani in urma. In prezent, patrunjelul este cel mai folosit
zarzavat in bucataria traditionala romaneasca, iar pana nu demult, era un
remediu redutabil in medicina noastra populara. Cu el erau oblojite ranile in
pericol de a se infecta, erau frecate gingiile slabite, erau facute fierturi contra
bolilor de ficat sau de intestin, ori era folosit pentru diferite „deochiuri” sau
„facaturi”. In ultimii ani, frunzele aromate ale patrunjelului, laolalta cu cele
ale „rudelor” sale, mararul, telina si leusteanul, au devenit tinta unor studii
medicale cu rezultate uluitoare, care plaseaza zarzavaturile traditionale mai
degraba in farmacii decat pe tarabele din piete. In cele ce urmeaza, vom
vorbi despre aplicatiile terapeutice extraordinare ale patrunjelului, nu inainte
de a vedea cum se prepara si cum se administreaza frunzele sale.
Cum preparam si cum administram frunzele de patrunjel
Asa cum vom vedea, acest zarzavat este o adevarata colectie de vitamine,
minerale si alte principii active cu efecte terapeutice foarte intense. Totusi,
simplul consum ocazional de patrunjel, ca zarzavat, nu pare a avea rezultate
terapeutice. De ce? Deoarece dozele de patrunjel pe care le consumam sunt
insuficiente pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru ca prepararea termica a
acestei plante inactiveaza multe din substantele active terapeutic. Din aceste
motive, este necesar sa acordam o foarte mare importanta metodelor de
preparare care urmeaza, ce ne vor ajuta sa punem cu adevarat in valoare
patrunjelul ca medicament: Sucul
Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze
proaspete la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa
jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se
consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore.
Sucul proaspat astfel obtinut este un remediu puternic si, ca atare, nu se
administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De
regula, se iau de 3 ori pe zi cate 4-6 linguri (cate 20-30 ml) de suc de frunze
de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.
Salata

Pentru… cerul gurii: sandviciuri cu patrunjel

In medicina araba patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie si

putina ceapa (eventual si cateva felii de rosii) este folosit ca salata, numita
„tabbuli”, care este folosita adesea pentru marirea puterii de digestie si
pentru evitarea eventualelor deranjamente gastro-intestinale. Iata una din
retetele de „tabbuli” frecvent folosite: se maruntesc 2-4 legaturi de patrunjel
proaspat, se adauga putin ulei de masline si zeama de la un sfert de lamaie.
Se mai poate pune un catel de usturoi, seminte de dovleac tocate marunt ori
susan. Salata se consuma zilnic, timp de 14-60 de zile, sub forma de cura,
care este tonica si revigoranta, contribuind la fortificarea sistemului
imunitar.

Patrunjelul ca adaos in hrana

Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot fi „innobilate” prin adaugarea de
frunze de patrunjel verde, proaspat. In mancarurile calde, cum ar fi ciorbele,
supele, tocanitele, va fi adaugat dupa prepararea termica, pentru pastrarea
continutului de vitamine al plantei. Patrunjelul mai poate fi adaugat ca si
condiment si totodata ca element decorativ, in toate salatele, in sandviciuri,
in sosuri, in garnituri.
Vinul de patrunjel

Pentru tratamentul problemelor digestive si de apetit, ca adjuvant contra

insuficientei cardiace si a bolilor de inima, se recomanda vinul de patrunjel:
20 de tulpini proaspete cu tot cu frunze se maruntesc si se pun intr-un litru
de vin, la care se adauga 2 linguri de otet. Se lasa sa macereze vreme de 7
zile, dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste
mierea, apoi se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel inainte
de masa.

Tratamente interne
* Intoxicatie etilica acuta (betie) – se consuma una-doua legaturi de
patrunjel, bine spalate, frunzele mestecandu-se indelung, inainte de a fi
inghitite. Uleiul volatil din aceste frunze este un puternic stimulent al
sistemului nervos central, care va fi mai putin afectat de efectele alcoolului.
De asemenea, patrunjelul este un protector si un stimulent al ficatului,
ajutand si la o mai rapida  Vin pentru inima sanatoasa

* Fumat – mai multe componente ale uleiului volatil din frunzele de

patrunjel protejeaza organismul impotriva actiunii nocive a gudroanelor din
fumul de tigara, prevenind diferite afectiuni ale aparatului respirator, de la
bronsita cronica, la cancerul pulmonar. Sunt recomandate curele cu suc de
patrunjel, din care se administreaza cate 50 ml pe zi, vreme de 4 saptamani.

* Ateroscleroza – nu mai putin de patru substante continute de catre frunzele

de patrunjel previn oxidarea colesterolului negativ (LDL) si depunerea sa pe
artere. Persoanele cu varsta de peste 35 de ani, dar si cele care consuma
frecvent carne, grasimi hidrogenate, prajeli ar trebui sa consume de macar 3
ori pe saptamana salata de patrunjel, pentru a beneficia de efectele sale
benefice asupra vaselor de sange.

* Hipertensiune – consumul de patrunjel proaspat, adaugat la hrana de zi cu

zi, ajuta la tinerea sub control a tensiunii arteriale, avand efecte diuretice,
usor vasodilatatoare, si actionand la nivelul sistemului nervos central cu
efect calmant. Astfel, 30 de grame de frunze de patrunjel consumate zilnic
ajuta la mentinerea elasticitatii si a rezistentei peretilor vaselor de sange,
prevenind, de asemenea, si accidentele vasculare, dar si formarea
echimozelor produse de fragilizarea vaselor capilare.
* Litiaza biliara – se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un
sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi
de pahar de suc de morcovi. Conform Comisiei E, organismul
guvernamental german de control al eficientei plantelor medicinale,
consumul de patrunjel previne formarea calculilor biliari, acest produs
natural fiind aprobat pentru prevenirea si combaterea acestei afectiuni.

* Hepatita virala – studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit

efect de combatere a virusilor care ataca ficatul. Totul se datoreaza, se pare,
clorofilei care se gaseste din abundenta in frunzele proaspete de patrunjel si
care inhiba dezvoltarea virusilor hepatici. Este foarte posibil, insa, ca si
uleiul volatil continut de frunzele patrunjelului sa atace membrana virusilor
care produc hepatita B si C, dar cercetarile in acest sens sunt inca in curs de
desfasurare. Cert este ca majoritea persoanelor cu hepatita cronica sau acuta
se simt mult mai bine, iar analizele de sange sunt mai bune, dupa 3-4 cure cu
frunze de patrunjel. Asadar, se recomanda bolnavilor de hepatita A, B si C
sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel,
din care se administreaza cate 50-75 ml pe zi, bauti in trei reprize, pe
stomacul gol, inainte de masa. Dupa 4 saptamani de cura, se fac 2 saptamani
de pauza, dupa care tratamentul se reia.

* Anorexia – cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc

pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra
anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real
ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata
persistente.

* Halena – patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut

respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant asupra cavitatii bucale, asupra
cailor respiratorii medii si superioare. Mai mult, frunzele de patrunjel
imbunatatesc digestia si normalizeaza flora digestiva, remediind aceasta
afectiune in profunzime. Se recomanda ca tratament celor care sufera de
halena mestecarea indelungata a 3-4 fire de patrunjel, inainte si dupa fiecare
masa.

* Infectii recidivante, imunitate slabita – se consuma salata de patrunjel, cate

1-2 portii pe zi, in cure de 3 saptamani. Studii recente facute la Universitatea
din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar activeaza
puternic sistemul imunitar si combate foarte multe specii de bacterii si de
ciuperci parazite. „De vina” pentru actiunea puternica de stimulare a
imunitatii sunt mai multe principii active din frunzele patrunjelului, intre
care vitamina C, vitamina A, vitamina B12, clorofila, dar si o substanta
numita luteolina, care stimuleaza productia de celule ale sistemului imunitar
si le activeaza pe cele existente.

* Astm – consumul de frunze de patrunjel proaspat, minimum 30 de grame

zilnic, sub forma de salate, ca adaos in ciorbe si in diferite alte mancaruri,
reduce predispozitia spre crizele astmatice.
Principiile active din patrunjel au efecte antiinflamatoare asupra cailor
respiratorii, favorizeaza fluidizarea si eliminarea secretiilor bronsice.

* Litiaza renala, adjuvant in infectia urinara – conform cercetatorilor

germani, frunzele si radacina de patrunjel sunt adevarate medicamente
pentru rinichi. Administrarea acestora sub forma de suc, cate 50 ml zilnic
din fiecare, previne si combate nefrita, pielo-nefrita si cistita. De asemenea,
patrunjelul mareste diureza, previne formarea calculilor renali (in special a
uratilor) si

* Boala canceroasa – salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze de

patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat
proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar sustinand
organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal.
Actiunea antitumorala a frunzelor de patrunjel a fost descoperita de curand
de cercetatori si se datoreaza vitaminelor, flavonoidelor si unor substante
volatile din patrunjel. Consumat crud, in salate, in ciorbe sau ca atare,
patrunjelul verde protejeaza plamanii si caile respiratorii, ficatul, intestinul si
rinichii de radicalii liberi, de aparitia mutatiilor si a cancerului. S-a observat
o ameliorare a starii de sanatate a persoanelor care aveau tumori cerebrale si
consumau regulat patrunjel verde. In plus, patrunjelul verde combate multe
dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.

* Cancer pulmonar – studii de medicina experimentala facute in anul 1992

sub conducerea profesorului G.Q. Zheng, in Statele Unite, au aratat ca o
substanta volatila din frunzele de patrunjel, miristicina, inhiba dezvoltarea
tumorilor pulmonare. De asemenea, frunzele de patrunjel administrate intern
previn actiunea cancerigena a fumului de tigara, a gudroanelor din produsele
alimentare afumate, a diferitelor noxe din aer, cum ar fi fumul eliminat in
atmosfera de langa marile orase de catre incineratoarele de gunoi. Se
recomanda administrarea de salata de patrunjel, minimum o portie pe zi, in
cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
* Fertilitate la femei – consumat zilnic, patrunjelul verde este un factor de
intinerire pentru femei si stimuleaza fertilitatea. Apiolul, o substanta
continuta in frunzele proaspete de patrunjel, stimuleaza producerea de
hormoni feminini si ajuta la o buna functionare a ovarelor. Se tin cure de
cate o luna, timp in care se beau cate 50 de ml de suc de patrunjel pe zi si, de
asemenea, se consuma cat mai mult din acest zarzavat, ca adaos in mancare.

* Dismenoree (ciclu menstrual neregulat si dureros) – datorita aceluiasi

apiol, patrunjelul are calitatea de a regulariza ciclul menstrual. Mai mult,
frunzele de patrunjel au proprietati antispastice, eliminand in mare masura
crampele si durerile menstruale. Pentru a obtine aceste efecte, se recomanda
consumul inainte cu cateva zile si in timpul menstrelor a minimum 2 legaturi
de patrunjel proaspat pe zi, impreuna cu alte vegetale cu efecte similare, cum
ar fi morcovul, sfecla rosie si castravetii.

* Sindrom post-menopauza – se recomanda curele cu salata de patrunjel

verde, care se consuma zilnic, vreme de 2 luni. Patrunjelul are efecte
estrogene foarte blande, si ca atare ajuta la prevenirea si la stoparea
osteoporozei, a caderii parului, a uscarii pielii, a prolapsului uterin. De
asemenea, consumul de patrunjel verde are efecte usor antidepresive.

* Guta, reumatism – patrunjelul este un foarte bun diuretic si depurativ

(eliminand ureea si acidul
uric), antiinflamator articular si antioxidant. Luteolina continuta de patrunjel
previne si combate inflamarea finelor cartilaje din articulatii, in timp ce
vitamina C, la care patrunjelul verde este un adevarat campion, are efecte
terapeutice uimitoare asupra aproape tuturor formelor de reumatism. Un
studiu-gigant facut in 2004, pe 20.000 de pacienti, a aratat ca un consum
ridicat de vitamina C naturala (adica preluata din alimente vegetale si nu din
alte suplimente) reduce cu peste 30% incidenta crizelor reumatice. Se
recomanda, asadar, consumul, in cure de minimum 60 de zile, de frunze de
patrunjel proaspete, cate 30 de grame pe zi, impreuna cu alte alimente
bogate in vitamina C, cum ar fi ardeii, varza, fasolea verde, mazarea verde
etc.

* Imbatranire, efect antioxidant – frunzele de patrunjel contin opt vitamine si

numeroase alte substante care previn degenerarea ADN-ului si imbatranirea
celulelor, cum ar fi flavonoidele, clorofila, ftalidele etc. In studiile facute pe
animale, a iesit in evidenta o uimitoare capacitate a frunzelor de patrunjel de
a combate radicalii liberi, care duc la imbatranirea prematura. Pentru a
obtine aceste efecte, se recomanda consumarea in timpul sezonului cald a
minimum 20 de grame de patrunjel pe zi, adaugat in mancare ori sub forma
de salata.

Cultivat pe camp sau in ghiveci, la fereastra, patrunjelul are acelasi

propietati curative
Anemie, anemie feripriva, deficit de fier – frunzele patrunjelului sunt bogate
in fier (5 mg la 100 de grame de frunze), dar si in vitamina C, care ajuta la
asimilarea acestui oligoelement. Contra anemiei feriprive si a deficitului de
fier in organism se recomanda salata de patrunjel, cate 50 de grame pe zi, in
cure de 4 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza, dupa care se reia.
Aceasta salata este foarte bogata si in vitamina B12, care joaca un rol
esential in formarea globulelor rosii.

 Vitamina C – frunzele de patrunjel contin de trei ori mai multa

vitamina C decat portocalele si de 2,5 ori mai multa decat lamaile.
Pentru tratarea deficitului acestei vitamine (scorbut), dar si ca
adjuvant contra racelilor, a infectiilor de tot felul, se recomanda salata
de patrunjel, care se consuma zilnic, 50 de grame, in cure de 2-6
saptamani.
 Vitamina B12 – patrunjelul contine substante care ajuta la producerea
acestei vitamine in organism, o vitamina necesara formarii globulelor
rosii, mentinerii imunitatii organismului la parametri optimi, bunei
functionari a gonadelor etc.
 Vitamina K – patrunjelul este printre cele mai bogate vegetale in
vitamina K, necesara coagularii normale a sangelui si inchiderii
ranilor, mentinerii starii de sanatate a inimii si a vaselor de sange,
mentinerii densitatii osoase etc. Pentru un aport sporit de vitamina K,
se recomanda curele de cate 4 saptamani, timp in care se consuma
minimum 30 de grame de patrunjel verde zilnic.

Tratamente externe

* Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor – se aplica pe pleoapele inchise o

compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute.
Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si
regenerative. Consumul intern de suc de frunze de patrunjel, combinat cu
suc de radacina de morcov, este un bun tratament adjuvant contra ulceratiilor
corneei, contra conjunctivitei, pentru prevenirea cataractei.
* Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) – se pune pe locul
afectat o cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel fierte cateva minute in
apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din
frunze de patrunjel proaspete, nefierte ajuta la oprirea lactatiei.

* Intepaturi de insecte – se aplica pe locul afectat frunze de patrunjel strivite

(eventual mestecate putin in gura, daca nu avem alta posibilitate de a le
strivi). Acestea au efect antiseptic, diminueaza usturimea si durerea, previn
formarea unor echimoze. Este un tratament valabil si contra vanatailor
(echimozelor) produse de loviri.

* Dureri articulare – frunzele proaspete de patrunjel, strivite pe o planseta de

lemn cu ajutorul ciocanului de snitele, se pun pe articulatia dureroasa. Se
invelesc bine cu o bucata de nylon si apoi cu un material de lana, pentru a
mentine caldura. Se lasa vreme de 1,5-3 ore. Acest tratament are efecte
calmante si antiinflamatoare articulare.

FRUMUSETE
Ten acneic si seboreic – se recomanda, intern, consumul de salata de
patrunjel, cate 50-60 de grame zilnic, in cure de 28 de zile. Vitamina C pe
care patrunjelul o contine regularizeaza activitatea glandelor sebacee,
previne inflamarea tenului, ajuta la combaterea infectiilor bacteriene
cutanate.

Pistrui – sucul de patrunjel este folosit extern in cosmetica, pentru

purificarea tenului sau ca remediu contra pistruilor. Sucul se aplica pe fata
seara, cu un tampon de vata, mentinandu-se pe cat posibil peste noapte, iar
dimineata se spala cu apa calda.

Precautii
Sucul de frunze de patrunjel are o actiune terapeutica atat de intensa, incat
nu se foloseste niciodata nediluat, pentru a nu provoca probleme digestive, ci
doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combina foarte bine. In doze
mai mari de 200 ml, la adulti, si de 60 de ml, la copii, sucul de patrunjel
poate da reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitatea nervoasa, anumite
deranjamente digestive.

Contraindicatii
Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile
insarcinate, intrucat are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic
efect abortiv il au semintele (cateva grame determina inceperea contractiilor
uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al frunzelor nu este
de neglijat.

LEUSTEANUL

Mod de preparare leustean – ceai de leustean:

- frunzele proaspete  de leustean se aplică pe ulceraţiile externe ale pielii.

- intern se poate consuma ca plantă proaspătă în salată sau în diferite produse

alimentare ca şi condiment.

- ceai de leustean – o linguriţă de plantă la 100 ml apă clocotită. Se va lăsa

acoperit 10 minute, se strecoară şi se vor putea consuma 3-4 astfel de ceaiuri
pe zi. In cazul în care nu este diabet, se va folosi îndulcit cu miere polifloră.

Sucul
Pentru a obtine sucul de leustean se mixeaza o mana de frunze proaspete, la
care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la
macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat
sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat
obtinut din frunzele de leustean este un puternic medicament, care de obicei
nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De
regula, se iau de 4 ori pe zi cate 3-4 lingurite de suc de frunze de leustean,
diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.
Infuzia combinata

Cum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand

astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2 lingurite de
frunze uscate si, eventual, un varf de lingurita (0,5 grame) de seminte, se
lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand
se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o
jumatate de cana de apa fierbinte, 20 de minute, dupa care se filtreaza. Se
combina cele doua extracte. Preparatul se bea inainte de masa cu un sfert de
ora. In cazul in care nu avem planta uscata, se folosesc frunzele proaspete,
triplandu-se cantitatea. Doza: 3 cani pe zi.
Leusteanul ca adaos in mancare
In bucataria europeana, leusteanul este printre putinele zarzavaturi si
condimente considerate ca putand inlocui sarea, din punctul de vedere al
gustului (sarea este contraindicata in multe boli cardiovasculare, digestive
sau reno-urinare). In traditia culinara romaneasca, leusteanul este vazut
exclusiv ca un ingredient al borsurilor si ciorbelor, insa el poate fi consumat
si in supe (ca in Italia), sau in mancarurile cu cartofi (ca in bucataria
germana). Important este, pentru a nu-si pierde proprietatile terapeutice, sa
fie mancat cat mai putin preparat termic, fiind adaugat dupa ce am gatit
hrana, si nu in timp ce este pe foc.

Vinul de leustean
O suta de grame de frunze de leustean proaspat se toaca marunt si se pun la
macerat, in 750 ml de vin alb, intr-o sticla care se inchide ermetic si se
pastreaza la temperatura camerei, vreme de doua saptamani. Dupa trecerea
acestei perioade, amestecul se filtreaza, iar preparatul astfel obtinut se
pastreaza la rece, in recipiente bine inchise. Se bea cate un paharel, inainte
de masa. Vinul de leustean este un leac stravechi, cunoscut pentru efectele
sale in combaterea anorexiei, a indigestiei, a unor boli cardiace asociate cu
retentia de lichide.
Tratamente interne
* Litiaza renala (pietre la rinichi) – un studiu realizat in Germania arata
faptul ca sucul proaspat de leustean (10 lingurite la o cana de suc de morcov,
cu care se bea combinat) ajuta la dizolvarea pietrelor la rinichi (urati,
oxalati) si previne formarea lor. Atunci cand nu exista leustean proaspat la
indemana, efecte excelente se obtin si prin consumarea zilnica a 1-2 cani de
infuzie combinata,

Leusteanul inflorit

* Cistita – pentru prevenirea acestei afectiuni se consuma mult leustean

proaspat, adaugat la diferite mancaruri. Odata instalata cistita, ea se trateaza
cu infuzie combinata de leustean, din care se consuma cate 3 cani pe zi,
administrate la 2 ore dupa ce am mancat.

* Retentie de urina – se recomanda leusteanul proaspat, taiat marunt,

adaugat la supe calde si in salatele de legume. Consumat in cantitati
suficiente (minimum 20 de grame pe zi), are efect
diuretic, antispastic, fiind indicat pentru retentiile de urina care apar post-
operator, dupa cistitele acute, dupa administrarea medicamentelor ce inhiba
diureza sau in unele afectiuni tumorale. Suplimentar, se consuma sucul de
leustean proaspat, cate 1 lingura luata din ora in ora, pe parcursul zilei.
Principiile active nu doar stimuleaza formarea urinei si eliminarea ei, ci ajuta
si la eliminarea masiva a ureei si a altor produsi reziduali din organism.

* Stari de greata, dispepsie, diskinezie biliara – se mesteca 1-2 frunze

proaspete de leustean inainte si dupa masa. Este un tratament simplu, dar cu
efecte puternice, deoarece stimuleaza secretia de sucuri gastrice, favorizeaza
peristaltismul gastric si eliberarea bilei din colecist. De asemenea, frunzele
proaspete de leustean consumate ca atare au efecte antiinflamatoare asupra
tubului digestiv, fiind un adjuvant util in cazul colecistitei si al pancreatitei.

* Anorexie – cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma una-doua frunze

proaspete de leustean, care se mesteca indelung. Uleiurile volatile si
substantele amare pe care le contin sunt un excelent stimulent digestiv si
maresc in mod armonios pofta de mancare. Are, datorita acidului angelic
continut in frunzele sale, si efecte tonice nervoase si psihice, fiind ca atare
eficient si in cazul anorexiei psihice. Un element interesant este ca atunci
cand sunt consumate in cantitati mai mari (5-10 frunze o data), efectul
frunzelor de leustean este cel opus, diminuand pofta de mancare si constituie
un tratament util contra apetitului alimentar excesiv.

* Balonare – contra acestei afectiuni, leusteanul are o reputatie de

medicament, consolidata vreme de… 2000 de ani, fiind prescris in acest sens
inca din timpul Greciei antice, unde era foarte pretuit de catre medicii vremii
ca tonic si antispastic digestiv. Cercetarile moderne arata ca de „vina” pentru
proprietatile vindecatoare ale leusteanului in aceasta afectiune sunt uleiurile
volatile si substantele amare pe care le contin frunzele sale. Trebuie
mentionat insa ca si semintele contin principii active, in special uleiuri
volatile, foarte eficiente in combaterea acestei afectiuni. Ca atare, se
recomanda administrarea inainte de masa a 3-6 linguri de infuzie combinata
de frunze si de seminte de leustean.

* Sindromul colonului iritabil, adjuvant in colita – se recomanda consumul

de leustean proaspat, in cantitati cat mai mari, precum si administrarea unei
cani de infuzie combinata de frunze de leustean, de doua ori pe zi. Un studiu
recent arata ca flavonoidele continute in frunzele acestei plante au efecte
antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, in timp ce substantele sale
volatile, cu efect antiseptic, regleaza flora tubului digestiv. Rezultate foarte
bune se obtin prin combinarea acestui tratament cu administrarea de uleiuri
bogate in acizi grasi Omega 3 (continuti de peste, de semintele de in etc.).

* Colici intestinale, spasme digestive – se bea o cana de ceai fierbinte de

leustean, obtinut prin oparirea a 2 lingurite de frunze uscate, cu 250 de ml de
apa. Leusteanul contine substante active cu efecte antispastice si
carminative, fiind printre cele mai eficiente plante medicinale in aceste
afectiuni.

* Indigestie, dispepsie – se face o cura de zece zile, timp in care se consuma

suc de leustean, cate 2 lingurite inaintea meselor principale. Are puternice
efecte de stimulare a secretiilor care ajuta in procesul de digestie, amplifica
peristaltismul tubului digestiv. Daca nu aveti consecventa necesara pentru o
cura sistematica, puteti mesteca ocazional, atunci cand simtiti nevoia de a va
mari puterea digestiva, cateva frunze de leustean, cu 5-10 minute inainte de
masa.

* Raceala, gripa – pentru prevenire, se consuma frunze de leustean

proaspete, care contin uleiuri volatile cu o actiune antiinfectioasa puternica
si polizaharide, cu o actiune de stimulare a sistemului imunitar. Atunci cand
boala s-a instalat, se administreaza suc proaspat de leustean, 10¬12 lingurite
pe zi, care are efecte antiseptice, expectorante si care mareste capacitatea
naturala a organismului de a combate infectia.

* Bronsita, tuse productiva – se bea infuzie combinata de leustean, cate 2-3

cani pe zi, cat mai calda posibil. Acest preparat are efecte calmante, reduce
senzatia de iritatie pe traiectul respirator
si este expectorant, ajutand eliminarea secretiilor bronsice in exces. Acest
tratament este un bun adjuvant si in caz de pleurezie, de pneumonie.
* Febra, febra intermitenta – se consuma 1-3 cani de infuzie combinata de
leustean pe zi. Acest preparat scade temperatura corpului printr-un
mecanism oarecum asemanator aspirinei, producand transpiratie si
vasodilatatie.
Nu lipseste din nici o ciorba
Amenoree – se fac cure cu o durata de 8 saptamani, timp in care se consuma
15 grame de frunze de leustean proaspat pe zi. Suplimentar, pentru efecte
mai puternice, se bea si o cana de infuzie combinata de frunze si de seminte
de leustean. Este un tratament care favorizeaza declansarea menstruatiei,
care stimuleaza activitatea ovarelor si imbunatateste circulatia la nivelul
aparatului genital feminin.
Ciclu menstrual dureros – vreme de 21 de zile, se bea cate o cana de infuzie
combinata de leustean dimineata si seara. Acest preparat nu favorizeaza doar
menstruatia, ci si normalizeaza ritmul sau de aparitie, previne crampele si
starile de disconfort inainte si in timpul menstrelor. In cazul crampelor
menstruale puternice, se bea o infuzie fierbinte de leustean (din doua
lingurite de planta la o cana de apa), tratament cu efecte calmante si
antispastice rapide.

Circulatie periferica deficitara – se consuma leustean proaspat, cate 10-25 de

grame pe zi. Are efect vasodilatator periferic, ajutand la imbunatatirea
irigarii cu sange a unor zone ale corpului, cum ar fi mainile, labele
picioarelor, urechile.

Dureri de cap, migrena – se mesteca indelung 4-5 frunze proaspete de

leustean. Calmeaza durerea si reduce senzatia de voma, in cazul migrenei.
Tratamentul este recomandat si in crizele biliare, deoarece normalizeaza
activitatea colecistului.

Tratamente externe

* Pete pe piele – se freaca pielea pe zona afectata cu frunze proaspete de

leustean, zdrobite in prealabil. Aplicatia dureaza cinci minute si se repeta de
doua ori pe zi, vreme de o saptamana. Efectele sunt exceptionale, in cazul
petelor care apar in contact cu diverse substante chimice. In cazul petelor pe
piele care apar pe fondul unor tulburari interne, tratamentul extern este
dublat cu
o cura de dezintoxicare cu o durata de minimum 2 saptamani, timp in care se
iau 12 lingurite de suc de leustean pe zi.

* Reactii alergice la nivelul pielii – frunzele proaspete de leustean se toaca

foarte bine pe o planseta de lemn sau se maruntesc in mixer, dupa care se
invelesc intr-un tifon subtire si se aplica pe locul afectat, unde se lasa vreme
de o ora. Are efecte antihistaminice directe, diminueaza inflamatia, calmeaza
mancarimile.

* Dureri de gat, amigdalita – se face gargara cu o infuzie fierbinte de frunze

uscate de leustean (4 linguri la o jumatate de cana de apa).
Semintele de leustean

* Gingivita, ulceratii in zona bucala – se mesteca indelung (minimum cinci

minute), de 4 ori pe zi, cate 2-3 frunze proaspete de leustean. Este un
tratament simplu, dar cu care se obtin rezultate foarte bune, deoarece
dezinfecteaza gingiile, este antiinflamator, favorizeaza refacerea epiteliilor
lezate.

* Miros neplacut al transpiratiei – in Evul Mediu, cei care strabateau cu

piciorul distante foarte lungi isi puneau in incaltari cateva frunze de leustean,
ca sa previna mirosul neplacut al picioarelor si sa se fereasca de eventualele
infectii la acest nivel. Daca vi se pare neplacut sau imposibil de aplicat acest
procedeu terapeutic, va recomandam baile partiale cu infuzie combinata de
leustean, bai care vor avea o durata minima de 10 minute. Este bine de stiut
ca aroma leusteanului este adesea folosita in… parfumurile de lux, carora le
da o tenta de prospetime, de naturalete.

* Arsuri de gradele I si II – se striveste o mana de frunze proaspete de

leustean pe o planseta de lemn, apoi se aplica pe locul afectat, unde se tin
vreme de minimum o ora. Aceasta aplicatie are efecte calmante locale,
antiinflamatoare, previne infectia si grabeste refacerea tesuturilor distruse.

* Amigdalite, faringite, laringite – se consuma frunze proaspete de leusten

si, suplimentar, se face gargara de 4 ori pe zi cu infuzie combinata din frunze
si seminte de leustean. Este un tratament cu efecte calmante si
antiinfectioase.

Precautii si contraindicatii

Nu se foloseste in perioada sarcinii si se foloseste in cantitati moderate

(maximum 3 g pe zi de frunze proaspete) in timpul alaptarii. Foarte rar s-a
observat un efect iritativ al leusteanului, administrat in cantitati mari si pe
perioade lungi de timp, in infectiile renale.

In Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dadea sa manance dimineata turte

de grau cu leustean verde, ca sa fie ferite de „zburatori si alte ispitiri
necurate”. De altfel, pe tot teritoriul Romaniei se credea ca cele mai bune
remedii de protectie magica sunt leusteanul, odoleanul si iarba creata. In
nordul Moldovei, se credea ca radacina de leustean dezgropata in Vinerea
Mare si administrata pisata in fiecare seara ajuta la alungarea spiritelor rele
din om, fiind o metoda de exorcizare.

De asemenea, se credea ca adaugate in apa din scaldatoare frunzele de

leustean alunga gandurile negre. In Franta, in Provence, se spunea ca femeia
care face baie cu frunze de leustean si flori de trandafir poate trezi dragostea
in cel pe care il iubeste. In Italia, in provincia Liguria, se credea ca
persoanele care poarta cateva frunze sau bucati de radacina de leustean vor
deveni foarte atractive pentru sexul opus. (Femeile slave purtau leustean in
ziua nuntii ca sa aiba o casnicie fericita.)

CAP-2

Leustean

Factorul curativ: frunze

Afectiuni pentru care se recomanda: indigestie, gastrita hipoacida; impotriva
apetitului; boli de piept cronicizate; constipatie; ulceratii pe piele.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Leustean (lat. Levisticum officinale).

Calitati curative si actiune farmaceutica:
Medicii din Grecia Antica au fost primii care au lasat insemnari despre
efectele benefice ale frunzelor verzi ale leusteanului asupra digestiei,
asimilatiei si sistemului nervos. In medicina populara romaneasca, el era
folosit ca planta tamaduitoare pentru bolile de piept, digestive si pentru
diferitele plagi, dar si ca planta magica pentru alungat ielele, zburatorii si
alte spirite cu influente daunatoare. Mai ales tinerii trebuie sa consume
leustean verde, pentru a creste puternici, pentru a fi feriti de deochi, de ispite
si de toate relele.
Pentru prevenirea bolilor si mentinerea echilibrului organismului este
suficient sa adaugam zarzavaturile fin taiate in ciorbe, dupa ce s-au racit, sa
le adaugam in salate sau sa le consumam ca atare, tocate si amestecate cu
putina lamaie si untdelemn. Efectul cel mai rapid il au, insa, zarzavaturile
administrate sub forma sucurilor.
Recomandari:

- plamadeala din frunze impotriva indigestie, gastrita hipoacida Se iau

inainte de masa cateva linguri de plamadeala de leustean in vin. De
asemenea, se consuma ciorbe acre, condimentate cu leustean crud din
belsug, adaugat dupa ce mancarea a fost luata de pe foc.

- pentru consum: frunze proaspete impotriva apetitului alimentar exagerat .

Se mesteca 4-5 frunze proaspete de leustean cu jumatate de ora inainte de
masa (nu mai devreme). Initial, administrarea leusteanului genereaza o
senzatie de foame, insa la vreo zece minute, aceasta se calmeaza si apare o
reactie opusa, de scadere a apetitului alimentar.

- suc din frunze impotriva boli de piept cronicizate (bronsita, bronsita,

tabagica, tuse remanenta): se face o cura in care se bea un pahar de suc de
leustean pe zi, in 2-3 portii. Tratamentul dureaza minimum doua saptamani
si se reia de cate ori este nevoie.
- impotriva constipatiei (inclusiv formele atone), colita de putrefactie: se
consuma suc de leustean: un pahar pe zi, de preferinta dimineata. Daca sucul
de frunze verzi de leustean vi se pare prea tare, il puteti dilua cu putin suc de
radacina de morcov.
- cataplasma din frunze impotriva ulceratiilor pe piele: frunzele de leustean
se spala bine, se zdrobesc pe un fund de lemn, se invelesc in tifon curat si se
aplica pe locul afectat. Cataplasma astfel obtinuta se tine vreme de o ora,
dupa care se indeparteaza, iar portiunea tratata se lasa sa se zvante in aer
liber.

Preparare

Suc - varianta I
Intr-un mixer electric se pune o mana de frunze proaspete, taiate nu foarte
marunt, dupa care se adauga trei sferturi de pahar de apa. Se mixeaza vreme
de 2-3 minute, apoi se lasa sa mai stea vreme de un sfert de ora, dupa care se
filtreaza prin strecuratoarea pentru ceai sau prin tifon. Se obtine aproximativ
un pahar de suc cu o culoare verde intensa, care va fi baut intr-o singura
doza, dimineata, pe stomacul gol. Pentru curele de curatare a sangelui
mai puternice se beau 2 pahare de suc pe zi: dimineata si seara.
Suc - varianta II
O mana de frunze proaspete se taie foarte fin, ca zarzavatul pentru ciorbe. Se
pun intr-un vas de sticla sau ceramica, se toarna deasupra un pahar de apa
calduta (dar in nici un caz fierbinte), dupa care se lasa sa macereze la
temperatura camerei vreme de patru ore, dupa care se filtreaza prin tifon. Se
obtine ceva mai mult de un pahar de suc cu miros puternic, specific
frunzelor din care a fost preparat, doza care va fi consumata pe stomacul gol,
imediat dupa preparare. In cazul obtinerii prin alte metode a sucului pur din
frunze, nediluat cu apa, ca in recomandarile noastre, e necesar ca dozele
zilnice sa fie reduse in mod corespunzator (cel mai adesea nu se depaseste o
cantitate de 100-150 ml de suc nediluat pe zi).
Plamadeala
Frunzele zarzavaturilor taiate cat mai fin se pun intr-un borcan pana se
umple pe trei sferturi, dupa care se adauga deasupra vin natural (de
preferinta alb), asa incat sa fie completat volumul recipientului. Se inchide
borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de doua saptamani,
dupa care se filtreza lichidul. Se consuma cate 1-2 linguri din acest preparat,
inainte de mesele principale. In cazul in care nu este tolerat alcoolul,
remediile din zarzavaturi se vor administra sub forma de suc.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Nu exista.

TRATAMENTE NATURISTE cu LEUSTEAN.

LEUSTEANUL -(frunzele sau radacina ) se foloseste pentru tratamentul
urmatoarelor afectiuni si boli:hidropizie,reumatism,boli de inima,guta.
PLANTA - provoaca o buna diureza (eliminarea apei din corp) ceea ce
ajuta la eliminarea litiazei renale (nisip la rinichi).

LEUSTEANUL - ajuta la solubilizarea secretiei bronsice si usureaza

expectoratia.

Radacina plantei ajuta in TRATAMENTUL BOLILOR de STOMAC.

De obicei,LEUSTEANUL se foloseste in scopuri de condimentare la

ciorbe,dar si ca PLANTA medicinala.

Pentru ceai,LEUSTEANUL se foloseste in amestec cu alte plante.

La tratamentul eruptiilor de pe piele,se foloseste un decoct din frunze si

radacini rase de LEUSTEAN. Se fac spalaturi ale portiunilor de piele
bolnave. Dupa 2 saptamani pielea redevine neteda.

In TRATAMENTUL BOLILOR de STOMAC se folosesc radacinile rase si

frunzele maruntite,fiind preparata o tinctura concentrata..

Mod de folosire.
Decoct - din radacina de LEUSTEAN:

1-2 lingurite varfuite de radacina rasa,se pun la o cana cu apa.

Se pun la fiert, se lasa sa dea de 2-3 ori in clocot.

Apoi se lasa 5-10 minute,se strecoara si se beau 2-3 cani pe zi.

Ajuta la tratarea cistitelor,a tulburarilor menstruale si combate balonarile.

Vinul de LEUSTEAN - se prepara dintr-o suta de grame de planta proaspat
si maruntit, puse la macerat,pentru doua saptamani,in 750 ml de vin
alb,natural. Vasul se tine la temperatura camerei.

Dupa acest interval,lichidul se filtreaza si se pastreaza la frigider,in sticle

mici,inchise la culoare. La nevoie se ia cate un paharel pe zi,inaintea mesei
principale.

Vinul este cunoscut de multa vreme si e folosit impotriva retentiei de apa, a

indigestiilor si anorexiei.

Pe rani,ulceratii,furuncule se pun cataplasme cu aceasta PLANTA culesa de

dimineata,bine spalat si zdrobit cu sucitorul.

TRATAMENTE NATURISTE –cu frunze proaspete de leustean

In medicina populara,LEUSTEANUL cules primavara este considerat
deopotrivă un elixir de sanatate si de frumusete pentru piele, utilizarile sale
fiind surprinzator de diverse in acest domeniu .

A)-Contra tulburarilor de pigmentare (pete) ale pielii, se freaca zona afectata

cu FRUNZE PROASPETE de LEUSTEAN, zdrobite in prealabil.Aplicatia
dureaza cinci minute si se repeta de doua ori pe zi, vreme de o saptamana.
B)-Efectele sunt exceptionale in cazul petelor care apar in contact cu diverse
substante chimice.

C) -In cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburari interne,
tratamentul extern este dublat cu o cura de detoxifiere, cu o durata de
minimum doua saptamani, timp in care se iau 12 lingurite de suc de
LEUSTEAN pe zi.

D)-Contra reactiilor alergice la nivelul pielii, frunzele proaspete de

LEUSTEAN se toaca foarte bine pe o plansetă de lemn sau se maruntesc in
mixer, dupa care se invelesc intr-un tifon subtire si se aplica pe locul afectat,
unde se lasa vreme de o ora.

E)-Are efecte antihistaminice directe, diminueaza inflamatia, calmeaza

mancarimile.

F)-Pentru tratarea arsurilor de gradele I si II, se striveste o mana de

FRUNZE PROASPETE de LEUSTEAN pe o planseta de lemn, apoi se
aplica pe locul afectat, unde se tin vreme de o ora.

Aceasta aplicatie are efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne

infectia si grabeşte refacerea vindecarea.

CAP-3-
Leustean – tratamente naturiste leusetan
 

Denumire stiintifica leustean:

Levisticum officinale, fam. umbelliferae

Denumire populara leustean:

leoştean, libistoc, luştrean, păscănaţ

Proprietati terapeutice leustean:

- leusteanul este diuretic, bun pentru edeme cardiace, renale, retentie azotata
(decoct)
- expectorant – bronsite, traheite

-  reglator al intestinului gros – atat in constipatii cat si in cazul scaunelor

moi

-  hipotensiv

-  leusteanul este sedativ nervos, recomandat dupa perioade de stres, tonic

aperitiv stomahic, inapetenta, debilitate

-   carminativ, colici abdominale la copii

-   emenagog – regleaza ciclul menstrual si diminueaza durerile

-   intern se foloseste sub forma de ceai de frunze de leusetan, decoct de

radacina de leustean, tinctura sau pulbere de leustean

-   extern – frunze de leustean in aplicatii locale, cataplasme cu praf din

radacina

-  din radacini si seminte bai tonifiante

-  ca si pentru celelalte frunze condiment, se pot usca si folosi iarna

Afectiuni care se trateaza cu leustean

boli tratate cu leustean: afecţiuni digestive, afecţiuni ale glandelor salivare,

afecţiuni renale, anorexie, bronşite, cicluri menstruale dereglate, colici
abdominale la copii, constipaţie, debilitate, diaree, dismenoree, edeme
cardiace şi renale, gaze intestinale, hipertensiune, inapetenţă, retenţie
azotată, stres, tahicardie, traheită, tulburări de ciclu, ulceraţii tegumentare.

Mod de preparare leustean – ceai de leustean:

- frunzele proaspete  de leustean se aplică pe ulceraţiile externe ale pielii.

- intern se poate consuma ca plantă proaspătă în salată sau în diferite produse

alimentare ca şi condiment.

- ceai de leustean – o linguriţă de plantă la 100 ml apă clocotită. Se va lăsa

acoperit 10 minute, se strecoară şi se vor putea consuma 3-4 astfel de ceaiuri
pe zi. In cazul în care nu este diabet, se va folosi îndulcit cu miere polifloră.
Leusteanul in traditia populara

Frunzele se puneau în legături contra durerilor de cap. Se frecau cu ele la

bubă şi contra “blândelor de ploaie”, iar pisate se puneau la răni. Ceaiul din
frunze se lua în tuse cu guturai şi tuse măgărească. Rădăcina pisată şi opărită
se punea caldă la junghiuri, fiind muştarul săracului, în multe părţi. Ceaiul
preparat din seminţe se lua contra durerilor de stomac şi în indigestii, iar
decoctul frunzelor, ca diuretic. A fost între leacurile obişnuite contra febrei
tifoide. În Prahova, se muia un cearceaf în oţet de vin, fiert cu rădăcină de
leuştean şi se înfăşura bolnavul cu el. În alte părţi se făcea abur, cu o
cărămidă fierbinte, peste care se turna oţet de vin, fiert cu usturoi şi leuştean.
La Nereju se folosea cu frunze de nuc, ulm şi pelin.

În nordul Moldovei, frunzele se uscau, se pisau, se puneau în borş cu tărâţe

de porumb şi cu acesta se spăla muşcătura de şarpe la vite.

Autor:

De la magie, in farmacie

Este imposibil sa nu il remarci in gradina, daca nu pentru forma sa destul de

banala, dar de un verde viu si intens, atunci pentru mirosul sau unic, care il
face de neconfundat, transformandu-l intr-una din cele mai des folosite
verdeturi pentru dres ciorbele. Numele sau latin este Levisticum officinale, o
planta europeana, descoperita si folosita pentru prima data in bazinul Marii
Mediterane, pe teritoriul Italiei, Greciei si al Frantei. De altfel, in aceste zone
a existat si partial mai exista un adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica,
care era considerata nu doar un simplu zarzavat, ci si un medicament
redutabil si chiar un elixir ma gic, foarte eficient. Nu se stie exact cand a
ajuns sa fie folosit leusteanul pe teritoriul tarii noastre, probabil inaintea
invaziei romane, insa a fost foarte bine adoptat, devenind un medicament
uzual, folosit de medicina populara in mai toate regiunile. Pana de curand,
virtutile terapeutice ale leusteanului au fost complet ignorate de medicina
moderna, fiind considerat un simplu zarzavat. Recent, studii farmacologice
realizate in Italia, Statele Unite, Turcia si Spania au aratat ca leusteanul,
nelipsit din traditionalele borsuri romanesti, este mai degraba planta
medicinala, decat zarzavat. Principiile active pe care le contine au o
puternica actiune terapeutica asupra aparatului respirator, a aparatului reno-
urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un excelent
remediu pentru prevenirea bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca
aliment, putand deveni la nevoie – atunci cand este dozat corespunzator – si
un remediu eficient intr-o multitudine de boli. Inainte, insa, de a vedea care
sunt utilizarile medicinale ale leusteanului, sa vedem cum se prepara si cum
se administreaza acest… zarzavat-medicament.
Modalitati de preparare si de administrare