Pelinul (Artemisia absinthium)

Este o planta inalta, cu o tulpina care poate ajunge la peste un metru inaltime. Are frunzele verzi-argintii, cu un peduncul lung, flori galbui, iar in varf, face niste bobite (fructe) mici, de asemenea albicioase. Se aseamana foarte bine cu o surata de-a sa, pelinita (Artemisia vulgaris), cele doua deosebindu-se in principal prin culoarea tulpinii: cea a pelinului are niste peri foarte fini albiciosi, in timp ce tulpina pelinitei este brun-rosiatica. De la pelin se culege prin taiere varful tulpinii, la sfarsitul lui iulie - inceputul lui august. Dupa recoltare, planta se foloseste proaspata, ori se usuca in strat subtire la umbra, dupa care se depoziteaza in locuri intunecoase si uscate. Termenul sau de valabilitate este de 2 ani. Retete pe baza de pelin Pulberea- Se obtine prin macinare cat mai fina . Depozitarea pulberii de pelin se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol. Tinctura- Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de pelin, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate 50 de picaturi diluate in putina apa. Vinul de pelin- Intr-un litru de vin natural alb se pun zece tulpini proaspete de pelin, zdrobite in prealabil, si se lasa sa macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau 1-3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa, pentru stimularea activitatii tubului digestiv, combaterea balonarii si a indigestiei. Siropul de pelin- Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un panaceu pentru digestie si eliminare. Iata reteta sa de preparare: un borcan de 400 ml se umple pe un sfert cu frunze fin taiate de pelin proaspat, iar restul de trei sferturi se completeaza cu miere. Se pune un capac si se lasa vreme de o luna la macerat. Va rezulta un sirop vascos, amarui si aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), laxative. Infuzia combinata- Se pun 3-4 linguri de pelin maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste extern, sub forma de comprese, spalaturi, clisme si bai. Plasturele cu pelin- Se amesteca 2 linguri de pelin maruntit cu miezul proaspat de la 4 felii de paine si cu vin sau otet, pana cand se formeaza un fel de aluat. Acest aluat se aplica pe zona afectata, dupa care se acopera cu o bucatica de nailon si se lasa vreme de patru ore. Aceasta aplicatie se foloseste contra luxatiilor, reumatismului si a nevralgiei. Tratamente Interne Digestie dificila, gastrita hipo-acida, senzatie de greata sau deranjamente stomacale frecvente - nici o alta planta nu se poate compara cu pelinul, atunci cand este vorba de stimularea activitatii stomacului si a digestiei. Preotul german Sebastien Kneipp spunea despre pelin ca este cel mai bun purificator si intaritor al sistemului digestiv, fiind eficient chiar si la persoanele foarte in varsta sau care sufera de afectiuni cronice. Se administreaza, cu 5-10 minute inainte de masa, cate cincizeci de picaturi de tinctura de pelin, diluate intr-un sfert de pahar de apa. Se fac cure de 3 saptamani, cu zece zile de pauza, dupa care se poate relua tratamentul. Hepatita, ciroza - pulberea de pelin este un extraordinar tonic si protector al ficatului. Se administreaza cate un sfert - o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza. Indigestie, balonare - se iau inainte de masa 2-3 linguri de vin de pelin sau o jumatate de lingurita de tinctura. Este un tratament care activeaza puternic secretia de sucuri digestive si peristaltismul (miscarea) tubului digestiv, normalizand digestia si impiedicand aparitia balonarii si a altor tulburari digestive. Este un tratament foarte eficient si contra dispepsiei, dischineziei biliare, colecistitei si pentru profilaxia litiazei biliare. Giardia, viermi intestinali - cel mai eficient remediu din flora noastra in aceasta categorie de afectiuni este pelinul, care pe langa faptul ca secreta substante extrem de toxice pentru viermi si alti paraziti intestinali, are si o puternica actiune de activare a peristaltismului tubului digestiv, ceea ce il face sa actioneze in profunzime. Se administreaza cate 4 lingurite de tinctura, in cure de 14 zile, cu 10 zile de pauza. Poate fi administrat singur sau

in combinatie cu medicamente de sinteza, a caror actiune o potenteaza foarte mult. Lipsa a poftei de mancare la copii - se administreaza sirop de pelin, cate o lingurita, cu 15 minute inaintea meselor principale. Este recomandat sa nu se foloseasca in cure mai lungi de 21 de zile, cu 14 zile de pauza. Acest remediu este foarte eficient, atat pentru copii, cat si pentru adulti, si in tratarea constipatiei atone si a atoniei gastro-intestinale. De asemenea, are efecte benefice in tratarea bronsitei, a astmului si a pneumoniei. Intoxicatii alimentare, otraviri - dupa acordarea ajutorului de urgenta si stabilizarea pacientului, pentru revigorarea organismului si indepartarea cat mai rapida a sechelelor, se face o cura de 2 saptamani cu pulbere de pelin, din care se iau cate doua lingurite pe zi. Pelinul este depurativ, stimuleaza si tonifiaza ficatul, stimuleaza eliminarea toxinelor ramase in organism. Retard mental la copii, incapacitate de concentrare si de memorare cura de 3 saptamani cu o combinatie de tinctura de pelin si de chimen in proportii egale. In fiecare zi, administram cate 4 lingurite din acest amestec de tincturi, la orele 8, 12, 16, 22. Dupa trecerea celor 3 saptamani de tratament,vom observa ca performantele intelectuale ale micului pacient s-au ameliorat nesperat de mult: de unde nu putea fi atent la teme sau la explicatii, nici cateva minute, ajunge sa poata ramane concentrat si un sfert de ora sau mai mult; capacitatea de memorare, de asemenea, i s-a imbunatatit considerabil, inclusiv cea de lunga durata. Dureri de cap, vomismente, migrene - se trateaza prin administrarea de tinctura de pelin, din care se iau cate 50 de picaturi de 4-6 ori pe zi. Pelinul ajuta la normalizarea circulatiei cerebrale, combate voma, inlatura tulburarile digestive si in special biliare, care adesea sunt asociate si stau la baza migrenelor. Tratamente Externe Limbrici si oxiuri - se face in fiecare dimineata clisma cu infuzie combinata de pelin, vreme de 7 zile. Pelinul este unul din cele mai puternice vermifuge din flora noastra, folosit atat intern, cat si extern. Anexita, metroanexita si complicatiile lor - se fac bai de sezut fierbinti, cu infuzie combinata de pelin. Aceasta procedura are un puternic efect antiinflamator si antiinfectios, actionand totodata ca un puternic stimulent al activitatii ovarelor. In trecut, femeile care aveau anexita corelata cu amenoree (absenta ciclului menstrual) faceau asemenea bai fierbinti cu pelin si luau intern pelinita (surata pelinului despre care am vorbit la inceputul acestui articol), ceea ce le redeclansa numaidecat menstruatia. Contra reumatismului si paraliziei - se fac bai cu infuzie combinata de pelin (5 litri la o cada de apa), de doua ori pe saptamana. Extern, pelinul actioneaza ca tonic nervos, ameliorand local circulatia impulsurilor nervoase. In tratamentul reumatismului, suplimentar se pun plasturi cu pelin pe locurile afectate, remediu indicat si in tratarea luxatiilor si a entorselor. Candidoza vaginala, adjuvant in infectia cu trichomonas - se fac, cu ajutorul irigatorului, spalaturi vaginale zilnice cu infuzie combinata de pelin, in tratamente de cate 7 zile, urmate de 7 zile de pauza (pentru refacerea florei normale la acest nivel). Pelinul este un puternic antiinfectios si antiinflamator, reduce secretiile anormale, calmeaza senzatia de mancarime sau usturime. Doua indicatii de medicina magica Contra imbolnavirilor la copii - se pune o cununa cu frunze de pelin la capul patului in care dorm copiii. In unele sate, exista obiceiul sa se treaca, in noptile cu luna noua, pruncii printr-un cerc facut din tulpini proaspete de pelin. Se crede ca aceasta planta fereste copiii de epilepsie, de friguri, de felurite boli de plamani, precum si de posesiunile demonice. Pentru purificarea locuintei - se matura vreme de sapte saptamani, in fiecare sambata dimineata, cu o matura simbolica din frunze de pelin, fiecare colt al casei. Astfel, se spunea, erau alungate spiritele rele, erau curatate semintele vrajbei si ale certei din casa, lasand ocupantii sa traiasca in pace si armonie. Frunzele de pelin puse sub perne si prin asternuturi alungau, de asemenea, duhurile necurate, si mai aveau si o alta utilitate de ordin practic: indepartau insectele, care nu suporta aroma acestei plante. Precautii la tratamentul intern cu pelin O anumita substanta din compozitia pelinului da dependenta pacientilor care il folosesc vreme de mai mult de o luna. In plus, atunci cand este supradozat (se iau peste opt grame pe zi), pelinul produce reactii adverse, traduse prin tremuraturi ale membrelor, convulsii si halucinatii. Din aceste motive, tratamentele cu pelin nu vor fi mai lungi de doua, maximum trei saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza. De asemenea, nu se vor lua mai mult de sase grame pe zi din aceasta planta. Contraindicatii ferme Pelinul este contraindicat femeilor insarcinate sau care alapteaza si bolnavilor foarte slabiti.

Tarhon (Artemisia dracunculus L.)

Specie de cultur, peren, nalt de 60-120 cm, tufoas, puternic aromat; rdcina: bine dezvoltat, ramificat, din care pornesc numeroi stoloni i cteva tulpini aeriene; tulpinile: ascendente, bogat ramificate i foliate; frunze: alterne, liniar-lanceolate, lungi de 2-10 cm iar limea de cca. 10 ori mai mic; flori: dispuse n antodii globuloase de 3-4 mm, care atrn, aezate n raceme spre vrful ramurilor; florile snt alb-galben-verzui; fructe: mici achene de 1-2 mm. Recoltarea are loc n plin floare. Se recolteaz cu cositoarea mecanic numai pe timp frumos i numai att ct se poate distila n 24 de ore. Recolta obinut la 1 hectar este de 8-12 t tarhon n stare proaspt. Condiiile tehnice de recepie prevd ca produsul s conin tulpini tiate cu max. 10 cm sub ultima ramificaie; se admit max. 2% impuriti (pri lemnificate), corpuri strine organice i minerale - max. 0,5% pentru fiecare, umiditatea normal a produsului proaspt. Compoziie chimic: ulei eteric (0,3 - 1%) bogat n fenilpropan metil cavicol, anetol, mentol , substana de natur fenolic herniarina (metil eterul umbeliferonei), o izocumarin-capilarina (n rdcini), substane de natur glucidic: pinita ; tanin, niacina, riboflavina, substante amare, urme de iod, vitaminele A,B6 si C,acid folic, saruri minerale diverse. Aciune farmacodinamic - utilizri terapeutice: Nestudiat sub aspectul aciunii farmacodinamice, este utilizat n medicina popular ca stimulent al secreiilor gastrice, n afeciuni hepatice i renale, n hidropizie etc. Este folosit fie ca salat verde, fie n scopuri condimentare. Din materia prim proaspt sau uscat se extrage uleiul volatil utilizat n industria parfumurilor. Ceaiurile din tarhon stimuleaza digestia, cresc pofta de mancare si indeparteaza durerile de stomac. In plus, ceaiurile ajuta la absorbtia gazelor si, alaturi de cuisoara si maghiran, pot ameliora durerile de masele pana ajungeti la medic.Tarhonul va ajuta sa va relaxati si lupta impotriva oboselii. Aceste ceaiuri sunt, de asemenea, utile la producerea bilei de catre ficat, ceea ce ajuta digestia si mareste viteza cu care se elimina toxinele din corp. Ceaiul se prepara sub forma de infuzie: se fierbe apa, apoi se adauga o lingurita de tarhon la o cana de 250 de mililitri de apa. Cana se acopera, se lasa timp de zece minute, dupa care se bea. Specialistii recomanda consumarea a cel putin o cana cu ceai de tarhon zilnic. Beneficii / Utilizare : De la tarhon se folosesc frunzele si varfurile ramurilor, care se consuma cand sunt fragede, inainte de inflorire si tot atunci este recomandat sa se puna la conservat. Recoltarea incepe la 4-6 saptamana dupa plantare, cat mai timpuriu, primavara si, cu cat se rup mai des lastarii, cu atat apar altii noi si mai multi. Pentru recoltare se aleg lastarii care au o lungime de 15-20 cm din care se taie doar 10 cm deasupra solului. O cultura de tarhon are o durata de viata de 10-15 ani, dar este eficienta numai 4-5 ani. Ca valoare alimentara, tarhonul contine: substante minerale 2,5%; celuloza 2,3%; substante grase 1,2%; substante azotoase 5,5%; pectina 6,3%; ulei eteric 0,1-0,5% (imprima aroma frunzelor). Componenta principala a uleiului eteric de tarhon este estragolul, care reprezinta 60-70% din total. Frunzele de tarhon mai contin hidrocarburi terpenice, aldehida anisica, acetaldehida, vitaminele B1, C si saruri minerale. .Frunzele si tulpinile placut aromate, fac sa se intrebuinteze la condimentarea mancarurilor, ciorbelor, supelor, marinatelor, precum si la aromatizarea legumelor semiconservate (muraturi) sau a conservelor de carne si legume. Se impune o singura conditie si anume, de a se folosi ceva mai putin decat moderat. Tarhonul mai are si un alt renume: este o planta care inlocuieste bine piperul, otetul si in special sarea din preparate. Frunzele de tarhon se pot conserva si pastra in otet, imprimandu-i acestuia aroma sa inconfundabila. In medicina populara, ceaiul din tulpini si frunze de tarhon se foloseste in tratarea bolilor de rinichi, ca stimulant al secretiilor gastrice, in afectiuni hepatice si renale etc.

Cateva frunze proaspete de tarhon mestecate dimineata, pe stomacul gol, vor proteja dintii impotriva cariilor si vor intari gingiile. Actiune farmaceutica: Tarhonul are urmatoarele beneficii asupra organismului: *stimuleaza apetitul; * combate anorexia, stimuland secretia gastrica; *combate insomnia; * combate reumatismul ; * fiind foarte bogat in saruri minerale este recomandat in regimul alimentar fara sare; * stimuleaza diureza, cu o eliminare masiva de acid uric si toxine; * are un puternic efect stomahic-carminativ (favorizeaza digestia gastrica, calmeaza durerile abdominale si favorizeaza evacuarea gazelor intestinale); *combate constipatia; * regenereaza ficatul; * stimuleaza functiile rinichilor; *fluidifica secretiile bronhice, expectorant,antiseptic; *combate viermii intestinali; *regularizeaza menstruatia * reduce colesterolul.

Maghiran Majorana Hortensis sin. Origanum Majorana

Denumiri populare: iedera, macrau, maderan, magherete, magheran, margaran, migirean, pupi, sovarf etc. Planta ierbacee placut mirositoare, cu un sistem radicular relativ slab, cu o inaltime de 20- 50 cm, cu tulpini subtiri, fine, cu muchii, dar care cresc drept si gratioase. Ele se ramifica foarte mult, inca de la baza, avand un aspect de tufa. La inceput este de culoare verde-cenusiu, paroasa, iar mai tarziu rosiatica. Planta poarta cu multa gratie numeroase frunze mici petiolate, rotunjite, dispuse doua cate doua si care au suprafata acoperita cu peri albi pastosi. Toata planta are un aspect catifelat, acoperita fiind cu un puf fin, scurt si des, care-i da un colorit pastelat. Florile sunt mici si unite in inflorescente axiale in partea superioara a tulpinii. Sunt de culoare rosiatica, uneori crem-albicioase si stau adunate in buchetele sferice, ca niste pompoane minuscule. Fructele sunt 4 nucule, asezate in interiorul caliciului, au forma aproape sferica si sunt de culoare galbena pana la bruna. Semintele sunt foarte mici, sferice sau usor alungite, de culoare cafenie. Intr-un gram intra 4000-5000 de seminte, iar din 100 bucati rasar aproximativ 60 de plante, avand facultatea germinativa de 2-3 ani. Beneficii / Utilizare : Maghiranul reuseste bine pe solurile calde, turboase, cu pH de 6,2- 7,5 si nu suporta solurile reci, grele, care prind crusta la suprafata. Acestea impiedica rasarirea plantelor intrucat samanta este foarte mica. Ca sa creasca bine solul trebuie sa fie usor, insorit si fertil. Deoarece este sensibil la frig se seamana la sfarsitul lunii aprilie. O data ce planta s-a infiripat, creste rapid si la inceputul lunii iunie se pot recolta primele frunze, iar din iulie pana in septembrie, infloreste intr-una. Desi peren, maghiranul nu rezista afara in timpul iernii, fapt pentru care in cultura este anual. Maghiranul este de altfel o planta frecvent cultivata prin gradinile de la tara ca planta ornamentala, dar si ca planta romatica, avand numeroase intrebuintari culinare, terapeutice si cosmetice. De la ea se recolteaza partile aeriene: frunzele (Herba Majoranae) si florile, adunate dupa ce se ridica roua. Acestea se pun la uscat in strat subtire, in locuri umbroase si bine ventilate. Varietati: -Mahiranul dulce (Origanum Majorana sin. Majorana Hortensis), -Oreganum. majoricum, o incrucisare cu maghiranul salbatic (O. vulgare) cunoscut atat ca oregano italian, cat si ca maghiran dulce robust, -Magiran de ghiveci, turcesc sau grecesc (O. ONITES), -Magiran salbatic sau oregano (O. VULGARE) -Maghiran de iarna sau oregano grecesc (O. VULGARE ssp. HIRTUM) . Se pare ca Majorana Hortensis este originara de pe litoralul Marii Mediterane de unde s-a raspandit pe toate continentele ca planta aromatica si condimentara. Insa multe regiuni ale lumii isi disputa maghiranul. Unii spun ca patria lui trebuie cautata in Africa de Nord, Arabia si Egipt - la vechii egipteni era cultivat ca vlastar al lui Osiris. Continut: Partile aeriene ale maghiranului contin 0,8- 1,3 % ulei volatil bogat in alcooli ciclici si anume: cavicol, terpinen, terpineol, carvacrol, acid ursolic, tanin, principii amare, sitosterine, vitaminele: A si C, minerale: fier, fosfor, magneziu, mangan, potasiu, zinc etc. Intrebuintari medicale: * Sedativ (in caz de insomnii), tonic stomahic, carminativ, antispasmotic, diuretic , * Stimuleaza apetitul, aciditatea (gastrite hipoacide)si combate balonarile, astenia,depresiile, migrenele,ticurile, starile nervoase; * Este relaxant, antiseptic; * Fiind diuretic este folosit in reumatism si afectiuni renale; *Combate tulburarile provocate de menopauza si durerile menstruale; * Creste pofta de mancare; * Este eficient in stimularea lactatiei si ajuta la eliminarea toxinelor din organism.

Administrare: Pulberea - se obtine prin maruntirea partilor aeriene uscate cu ajutorul rasnitei electrice. Trateaza impotenta, spasmofilia, tulburarile nervoase, celulita, bronsita etc. Maceratul - peste planta uscata maruntita se toarna apa la temperatura camerei si se lasa sa stea acoperit, timp de 8 ore. Se poate folosi mai ales pentru alungarea depresiei si buna dispozitie - in acest scop se intrebuinteaza o singura doza marita de planta, maxim 6 lingurite / 250 ml apa / 1 data / 1 zi. Infuzia peste 1 lingurita de planta uscata maruntita se toarna 250 ml apa clocotita care se lasa acoperita 1520 min, apoi se strecoara. Se beau 2- 3 cani / zi ca linistitor, usor somnifer, crampe stomacale si intestinale. Infuzia 5 % din care se ia din 15 in 15 min cate 1 lingura combate migrena, insomnia, constitue un stimulant general, mareste peristaltismul intestinal etc. Dupa 4- 5 cani de ceai fierbinte, se poate scapa de dureri de rinichi si cistite. Pentru combaterea racelii se consuma 3 cani de infuzie fierbinte, intr-un interval scurt de timp- zeci de minute. Acestea vor creste brusc si placut temperatura corpului creand astfel mediu propice pentru a actiona sistemul imunitar (de la 38 grade Celsius). Corpul se va destinde, iar suferinta fizica si psihica, cel putin de moment, va disparea. Prin transpiratia produsa se vor elimina toxinele si apa in exces din tesuturi, iar dozele de ceai repetate la 1/2 ora produc relaxarea musculara. Se pot face si inhalatii cu infuzie de maghiran Pentru combaterea asteniei si a mari capacitatea de concentrare, se mareste doza de infuzie la 2- 3 lingurite planta / 250 ml apa. Ceaiul fierbinte de maghiran - In primul rand, este indicat persoanelor foarte sensibile la frig, care au probleme circulatorii, traduse prin raceala extremitatilor sau care se confrunta cu oboseala si contracturi musculare. De asemenea, tratamentul cu maghiran are efecte antidepresive si chiar euforizante intense, fiind in consecinta un remediu excelent pentru momentele de impas psihologic, cand boala poate aparea ca o consecinta a asteniei, tristetii sau a lipsei de tonus launtric. Foarte potrivit este acest tratament si persoanelor supraponderale sau care retin foarte multa apa in corp, efectele sale diuretice si sudorifice puternice facandu-l un remediu ideal atat pe termen scurt, cat si pentru cure mai lungi. Decoctul - se pune peste 1 - 3 lingurite de planta uscata 250 ml apa rece, se lasa 10 min, apoi se fierbe 15 min. Se strecoara si se bea 1 - 2 cani / zi. Este sedativ, carminativ. Decoctul preparat dintr-un amestec din parti egale de maghiran, fenicul, anason si chimion este un bun calmant al colicilor intestinale si usor somnifer. Se fierbe 1 lingurita din compozitie in 250 ml apa, timp de 10 min, apoi se strecoara si se bea incet. Unguentul - se prepara o crema cu maghiran din 2 - 3 linguri planta uscata, macinata foarte fin, peste care se toarna 2 linguri rachiu si se lasa sa stea cateva ore. Se combina apoi cu 2 linguri unt si se omogenizeaza bine. Pasta obtinuta se fierbe la bain - marie 10 min. Se strecoara si se depoziteaza in recipiente mici, inchise ermetic. Se utilizeaza pentru intretinerea tenului. Uleiul de maghiran: 2 - 3 linguri de planta se pune la macerat in 200 ml ulei vegetal, timp de 2 saptamani. Se filtreaza si poate fi folosit pentru masaj in dureri reumatismale, de dinti, ajuta la tratarea herpesului si a ulcerelor bucale.