Vițe de Chereni-În Lucru

Teodor T. Mitra.
Chereni de altădată
______________________________________________________________________________________________________
NOTĂ EXPLICATIVĂ
Întoarcerea la lumea satului este minunată, iar pentru autorul acestor scrieri este impresionantă, deoarece rădăcinile îi
sunt în Cheriu, emoţionându-se de fiecare dată când amintește de toţi cei care au reuşit să-l facă OM. Efortul depus pentru
aceste scrieri (lucrări) va rămâne mărturie că obârşiile niciodată nu le putem trăda. Nicolae Iorga afirmă: ,,înelepciunea este a
ta numaicând o dai altuia, altfelea este numai în tine“. Dacă brandul de ţară al României este satul tradiţional românesc,
dovadă fiind şi faptul că moştenitorul Coroanei britanice, prinţul Charles, a adoptat deja mai multe sate româneşti, brandul
nostru, al cherenilor nu poate fi decât credința dintotdeauna pravoslavnică[Cf. gr. orthodoxos < orthos – drept, doxa – părere]. De ce chereni
de altădată? Deoarece cu adevărat vă grăiesc, vouă cherenilor[Notă: care mai sunteți !] , că familiile de chereni adevărați, precum au
fost cele ale cherenior de altădată, sunt pe cale de dispariție ! Copiii și nepoții noștri nu au timp să realizeze evidența[Notă: ar
fi imposibil, deoarece trăim ,,în secolul vitezei” !]
. Care evidență? Cea care există și pe care o ignorăm din varii motive, de cele mai multe ori, cât
se poate de subiective, fără să realizăm că, după spusele lui Lucian Blaga ,,în fața evidenței, inteligența se simte nu numai
dezarmată, ci despuiată de însăși natura ei”. Dar mai bine să pornim de la a defini evidența: ,,ceva care este atât de clar,
încât nu mai trebuie dovedit”. Apăi[cum zâce bihoreanu] dacă evidența reprezintă ceva, înseamnă că noi cherenii, din moment ce ne
putem mândri ,,pe bune” că suntem ,,cineva”, adică cei mai vechi bihoreni atestați documentar[la 1177], exceptându-i pe
orădeni[atestați la 1113], nu este aceasta o evidență de necontestat ? Cât despre ,,clar”, poate să conteste cineva că Cherul nostru,
care la evenimentele din decembrie 1989 avea 160 de fumuri, iar peste exact un sfert de veac [la 2014], să figureze în evidențele
primăriei comunei Oșorhei, cu gospodăria din Cheriu nr. 480, nu trece printr-o perioadă de diluare puternică a elementului
tradițional autohton?. Clar, nu ? Concluzia este simplă: ,,quod erat demonstrandum”, ar fi spus latinii, adică romanii lui
Traian[anii 100 d.C.], cel care l-a învins pe Decebal, care expresie tradusă înseamnă „ceea ce era de demonstrat”, cum ar fi grăit
însăși Ienăchiță Văcărescu [1740-1794], mare precursor a folosirii limbii române culte. În ceea ce privește ,,dezarmarea
inteligenței’’, despre care pomenește Blaga, trebuie să pornim de la premiza că ,,dezarmat” este cel care nu știe să se descurce
în viață, care este învins de împrejurări, dar, mai rău decât atât, ,, despuiat(ă)” însemnând golit(ă) de tot...Ce vreau eu să scot în
evidență, este simplu: dacă acum [2017] nu facem nimic pentru a lăsa dovezi urmașilor acestui fabulos colț de românism
ortodox, numit simplu Cheru Bihorului, peste poate peste nici un sfert de veac, va fi cu siguranță prea târziu ! Departe de
mine gândul să-l jignesc, măcar pe unul dintre cherenii adevărați, fie el stabilit recent sau mai de demult în satul meu natal,
dar dacă la o extraordinar de emoționantă ,,Agapă creștinească cherenească” de suflet, cu fiii satului[2016], la care au participat,
bineânțeles cei care se simt chereni, s-a găsit unul, în ziua următoare, când încă nu se trezise din etilismul cronic care-l
caracterizează, să-i jignească grosolan pe 2 dintre cei mai exponențiali reprezentanți ai Cherului adevărat care încă mai
există, fără să-i fi expilcat cineva în prealabil [bietul de el nu are prealabil !], că acei 2 chereni, deși considerați ,,veniți” în locurile une s-
au stabilit[Oradea, respectiv Deva], nu sunt ,,vinituri care și-au lăsat opincile la Podu Popii”, dimpotrivă, sunt printre cei mai apreciați
și respectați membri ai colectivităților cărora le aparțin. Dacă veneticul este definit ca fiind o persoană venită undeva din alte
locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit, Dan Puric ne povățuiește că,, Omenie este atunci când trăieşti frumos cu
tine, dar când trăieşti în tihnă, în pace, în sufletul tău, când priveşti smerit la tot ce-i în jur şi mulţumeşti pentru tot ce
primeşti”. De unde să știe bietul mocan, că cei doi domni pe care i-a jignit [eu am aflat că a fost ispitit de cineva, care nici el nu-inăscut în Cher] sunt 2
chereni neaoși, pe care viața i-a călit și care nu pot fi nicidecum intimidați de niște trepăduși rău voitori ! Să fie clar, cherenii
adevărați nu se vor lăsa prinși, în diversiuni ieftine, puse la cale de indivizi care n-au nimic în comun cu spiritul român-
ortodox-creștinesc-cherenesc adevărat, acela de a promova valorile tradiționale originale ale celui mai vechi sat atestat
documentar din Bihor, CHERIU, sau cum spun și scriu eu-CHERU BIHORULUI ! Multe și înălțătoare sunt concluziile
care se pot trage analizând cherenii de altădată, despre care avem documente scrise și despre care au făcut vorbire părinții,
bunicii, vecinii, neamurile sau cunoscuții noștri, cu care am discutat despre cine au fost și ce au reprezentat dintotdeauna acei
oameni care au făcut să dăinuie o comunitate extraordinară, atât din punct de vedere etnic, cât și confesional, încât pentru noi,
devine o Minune Dumnezeiască, cum a rezistat, în pofida atâtor încercări, până în zilele noastre...Studiind cu atenție,
Matriculele botezaților și/sau a Matriculelor răposaților a Sf. Biserici din Cheriu a cărei Hram este Sf. Arhangheli
Mihail și Gavriil, se poate lesne observa că marea majoritate a celor căsătoriți, fie părinții nou-născuților, fie unul dintre soții
decedați, erau consăteni, adică chereni, vecini sau chiar din același neam, dar din altă viță sau speță, cum ar fi cei din neamul
Barbonța, Beleștilor (Bele), Cearnău, Cucilor (Cuc), Dărvășenilor (Iancu), Fidăneștilor (Fildan), Ghermăneștilor
(Gherman), Leuceștilor (Leucea), Mitreștilor (Mitra), Oprișeștilor, Popeștilor (Popa), Seicheștilor, Șandoreștilor, etc. În
practica Bisericii Ortodoxe, două din Tainele sale sunt săvârşite în prezenţa şi cu participarea naşilor. Aceste Taine sunt
Botezul şi Cununia. La noi, la chereni, nașii de căsătorie a tinerilor soți, deveneau automat nașii de botez a copiilor acestora.
Naşii sau nănaşii participă direct şi activ la săvârşirea acestor slujbe liturgice sfinţitoare, îndeplinind anumite gesturi şi acte
importante din cadrul desfăşurării ceremoniei. Astfel, în cadrul logodnei, ei pun, împreună cu preotul slujitor, inelele pe
degetele mirilor, pun şi iau de pe cap cununiile mirilor la cununie. Tot ei sunt cei care ţin lumânările, de o parte şi de alta a
celor doi tineri care se cunună şi participă la dansul ritual, din rânduiala acestei Sfinte Taine. Nănaşii fiind martori şi garanţi ai
jurămintelor pe care şi le fac viitorii soţi, ai trăiniciei legăturii mirilor pentru tot restul vieţii, aceştia erau selectaţi cu
chibzuială, deoarece erau aleşi pentru o viaţă întreagă. De aceea, în timpul slujbei religioase şi naşii ating cununile de pe capul
mirilor, nu doar preotul. Pe vremea strămoşilor noştri chereni, nănaşii erau cei care îşi consiliau finii, când aceştia aveau
necazuri, ei erau cei care le întindeu oricând şi dezinterasaţi câte o mână de ajutor, la ei finii găseau înţelegere şi sprijin.
Nănaşii însă nu aveau numai un rol estetic şi ajutător în săvârşirea Tainei Cununiei, ci deveneau din acel moment părinţii
sufleteşti sau duhovniceşti al celor doi miri. Pentru cei doi miri, căsătoria şi mai ales cununia religioasă însemna o renaştere
spirituală, naşterea unei familii, pentru care era nevoie de părinţi spirituali, aşa cum pentru naşterea fizică este nevoie de
părinţi naturali. Ţinând seama de acest rol deosebit al nănaşilor, de îndrumători şi călăuzitori ai viitorilor soţi şi biserica
tradiţională din Cheriu impunea ca naşii să îndeplinească anumite condiţii: mai întâi, trebuia să fie ortodocşi.
1
Teodor T. Mitra. Chereni de altădată
______________________________________________________________________________________________________
Şi astăzi, rânduielile bisericeşti tradiţionale din sat îndeamnă ca naşii să nu fie de altă confesiune decât mirii şi
aceasta pentru faptul că adevărata şi eficienta călăuzire a lor trebuie făcută în legea ortodoxă. De aceea, asistenţa mirilor la
cununie de către naşi de altă religie nu era îngăduită. În al doilea rând, se recomanda ca naşii să fie mai în vârstă decât mirii,
pentru a fi cu adevărat părinţi sufleteşti, având o experienţă de viaţă din care să împărtăşească ei celor doi tineri. Practica de a
alege naşi de aceeaşi vârstă, iar uneori chiar mai tineri, nu era deloc agreată: prin ea s-ar fi redus seriozitatea instituţiei năşiei,
făcând din ea o simplă formalitate sau element de decor. De aceea, este sănătoasă tradiţia Bisericii noastre, ca naşii de cununie
să fie şi naşi de botez. Cu cât naşii sunt mai în vârstă şi respectul este mai mare. Nănaşi erau, de obicei, rude apropiate: fraţi,
surori, veri, cumnaţi. Părinţii nu puteau şi nu pot fi naşii propriilor lor copii. De asemenea, călugării nu pot fi naşi, ca şi în
cazul Botezului, fiindcă aceştia trăind departe de lume, în mânăstiri, nu se pot îngriji de călăuzirea religios-morală a finilor. În
al treilea rând, naşii trebuiau să fie cununaţi şi să aibă o viaţă morală ireproşabilă, pentru a putea fi exemple pentru finii lor.
Nicidecum nu puteau fi tineri necăsătoriţi. De asemenea, nu puteau fi naşi tată şi fiică sau mamă şi fiu. Obiceiul practicat
odinioară în Moldova şi mai ales în Bucovina, din păcate tot mai des şi pe la noi, de a avea mai multe perechi de naşi de
cununie, nu este recomandat. Năşia de Cununie ca şi cea de Botez creează rudenie spirituală care constituie impediment la
căsătorie între aceste rude în legătură cu năşia, ar mai fi de amintit obiceiul frumos, străvechi şi românesc, ca finii să sărute
mâna naşilor, semn văzut al respectului datorat. Alegerea naşilor de botez era foarte importantă pentru familia copilului ce
urma să fie botezat, pentru că nănaşii aveau un rol foarte important în viaţa micuţului. În mod tradiţional, la chereni, nănaşii
de botez erau aleşi din familie şi de obicei se moşteneau. În ziua de azi naşii de botez sunt aleşi mai mult pentru că sunt
prieteni apropiaţi de familie. Biserica sfătuieşte ca naşii să fie aleşi în funcţie de tăria credinţei lor în Dumnezeu, pentru că ei
vor fi călăuzitorii spirituali ai copilului atunci când va creşte. Biserica cere ca naşii de botez să fie un cuplu căsătorit. Naşii
sunt practic părinţii spirituali ai copilului. Înainte de a intra în Biserică, naşii trebuie să se mărturisească şi să se împărtăşească,
pentru a fi curaţi în faţa lui Dumnezeu. Ei se leapadă de păcatul strămoşesc şi se inchină lui Isus, creştinând copilul. Rolul
naşilor de botez este esenţial, ei ,,luând un păgân şi aducând acasă un creştin”, participând în mod activ la slujba botezului. Fac
precizarea că marea majoritate a familiilor de chereni, menționate de mine în această lucrare sunt amintite, în actele oficiale
ale vremii, ca datând din timpul imperiului austro-ungar, adică dinainte de Marea Unire de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie
1918. Iată, spre exemplificare, respectând ordinea alfabetică, familia Ardelean din Cheriu. Deși în sat este menționată,
anterior familiei Ardelean-a Mnelului, altă familie, Erdei-a Hijanului, care din maghiară se traduce tot Ardelean, dar fiind
maghiarizată s-a perpetuat peste timp ca atare, adică Erdei și nu Erdely. Familia Ardelean-a Mnelului se trage din satul vecin
Rontău, pitorescul Sărăceni, făcut celebru de marele nostru scriitor ardelean, Ioan Slavici, în binecunoscuta sa nuvelă Popa
Tanda, dar tot Ardelean, a fost și bunica mea maternă, Ecaterina-Catița Toderi Lichi din Rontău, înainte de căsătoria cu
chereanul Iancu M. Teodor-Delea Mișchi. Familia Erdei-a Hijanului se trage de pe Hij, adică din Podgoria, așezare situată
dincolo de locul unde se vărsa Valea Bonarului a Cherului nostru, în Crișul Repede[granița Orăzii cu Oșorheiul]. ,,Omul nu este decît
o trestie, cea mai plăpândă din natură: dar este o trestie cugetătoare. Un abur, o picătură de apă e destul ca să-l ucidă. Însă
în cazul în care universul l-ar strivi, omul încă ar fi mai presus decât ceea ce-l ucide, pentru că el ştie că moare”. Acest
gând a fost pus pe hârtie, acum peste 300 de ani, de marele filosof francez Blaise Pascal. În concuzie: ,,Cărţile sunt ca nişte
corăbii încărcate călătorind pe vastul ocean al vremii”[Francis Bacon]. Pentru o mai ușoară înțelegere a surselor originale, din care
am obținut datele despre cherenii de altădată, iată prescurtările folsite în scrierea de față:
-[Cp TM]
-Colecția personală de documente originale, Teodor Mitra
-[Mb /anul...]
-Matricula botezaților a S. Biserici din Cheriu a cărei Hram este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, Anul...de
la Nașterea Domnului Isus Hristos
-[Mr /anul...]
-Matricula răposaților a S. Biserici din Cheriu a cărei Hram este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, Anul...de
la Nașterea Domnului Isus Hristos
-[Ms XX/...]-Matricula Școlii Primare de Stat Cheriu/Anul 1944-1945. Nr. Matricular...
-[Ms XXI/...]
-Matricula Școlii Primare de Stat Cheriu/Anul 1945-1946. Nr. Matricular...
-[MO CVIII/ 1940]-Monitorul Oficial al Regatului României, anul CVIII, Nr. 23/ 29.I.1940
,,D-ar fi lumea piporoș/Aș aprinde-o mânios/Dară lumea-i ca o cheatră/Nu s-aprindi niciodată ”. ,,De-ar cura de la
cetârnă/Numa pălincă dă prună/M-aș roga numa și plouă/Și o-aș aduna-n în hurdauă !”[Auzite, memorate și notate să nu fie uitate, de la Cuc F.
Ioan-Ionica Raveichi Loloai, poreclit Tunchiu, rapsod popular din Cheru de altădată]
.
2
______________________________________________________________________________________________________
Familia ALBUȚ-a Roșcului
Informațiile mele concrete despre familia Albuț-a Roșcului, sunt din păcate, până în prezent, foarte puține, dar aproape
cert, cel mai important reprezentant al acestui neam, identificat de mine, este Floarea căsătorită Șandor[Notă: fata lui Irimie/Crețu].
Ileana Crețiu[a Crețului] a fost soția lui Irimie Șandor, părinții Floarei Albuț n. Șandor[1881-1946][Mr 10/26.XII.1946] și bunicii
materni ai surorilor Șandor Ileana-Ileana Roșcului[1919-1987], căsătorită cu Bot Florian-Ciorea] și Albuț Maria-Măruţa Roşcului[căs. cu Țeț-Riț
Florian]
. După toate probabilitățile soțul său, Irimie Șandor, a fost poreclit Crețu, după numele de fată a nevestei. Posibil ca
această Ileana Crețiu este descendenta hăieioanilor Kretz Janos[Notă: Creț (Crețiu) Ioan], vărar, care în 1812, ardea 600 de câble de
var, cu 2,15 florini câbla pentru Episcopiai romano-catolică din Oradea, respectiv Kretz Vaszali[Notă: Creț Vasile], care la 1826,
era menționat printre cele 26 de persoane care ardeau 34 de cuptoare [Notă: el este menționat cu un cuptor] de var pentru acelaşi stăpân de
pământ[Sursa: AN-DJBh, Fond Episcopia romano-catolică Oradea , rola 648, d. 3791, f. 157; rola 649, d. 3791, f.221].
I).FLOAREA I. ALBUȚ-a Irimii Crețului, fiica soților Ileana Crețiu și Irimie Șandor, s-a născut în Cheriu la
18.X.1891, înregistrată în Reg. năs.[Notă: Registrul noilor-născuți] 24/1891, casnică, ortodoxă-română, a trăit 55 ani, decedând la
24.12.1946[Ajunul Crăciunului]. Împărtășită cu Sf. Taine, a fost condusă pe ultimul drum, a II-a zi de Crăciun 1946, de preotul
paroh al Cherului din acea perioadă, Gheorghe M. Teaha[Mr 10/26.X.1946]. Floarea I. Albuț[Notă: măritată cu Dumitru Albuț-Mitru/Roșcu], a fost
mama surorilor Ileana D. Șandor-Ileana Roșcului [(1919-1987), căsătorită cu Bot T. Florian-Ciorea (1913-1981)] și Albuț D. Maria-Măriuţa
Roşcului. Ileana a avut numele de fată a mamei, deoarece la naștere părinții [Floarea și Dumitru Albuț-Roșcu] nu erau căsătoriți legitim, iar
Măriuța a avut numele tatălui, părinții fiind deja căsătoriți legal.
I.1).ILEANA ALBUȚ-ȘANDOR-Ileana Roșcului[1919-1987], măritată cu Bot Florian-Ciorea, apare în actele oficiale,

fie Albuțiu[Albuț], fie Șiandor[Șandor]. Este mama fraților rămași în memoria colectivă ca fiind ,,a Ciori”: I.1).Ioan F. Albuțiu;
I.2).Florian F. Bot-Florea Ciori; I.3).Bot F. Angela prima; I.4).Ana F. Bot-Anica Ciori [născută în Cheriu la 23.04.1947]/[Mb 2/27.04.1947];
I.5).Angela Doina F. Bot-Angela Ciori[născută în Cheriu la 08.08.1949] /[Mb 12/11.08.1949]; I.6). Bot F. Crăciun-Crăciunea Ciori[n. 16.12.1953].
II). MARIA D. ALBUȚ-Măriuţa Roşcului[fiica Floarei I. Șandor și Dumitru Albuț-Roșcu], sora Ilenei D. Șandor[n.n. soția lui Bot Florian-Ciorea
, a fost una dintre personalităţile cele mai pitoreşti ale satului, datorită talentului său nativ extraordinar de rapsod popular.
Moași]
Nelipsită de la toate evenimentele importante ale comunităţii, fie nunţi, fie petrecanii [ritualuri de înmormântare], era o neântrecută
interpretă[cântăreaţă, doinitoare, bocitoare], înzestrată şi cu un simţ deosebit al umorului, cunoştea sau improviza melodii, srigături, doine,
sau bocete, după caz sau eveniment. Strigăturile sale pline de umor reproduse în faţa alaiului de nuntă, la casa mirelui, a
nănaşilor sau a miresei, făceau deliciul tuturor nuntaşilor. La fel de extraordinare erau și bocetele sale, adevărate specii de
poezii populare, rituale, care însoțeau manifestările funerare tradiționale ale cherenilor de altădată. Bocetul, acea cântare de
mort, reprodus de Măriuța Roșcului, era de fapt o lamentație improvizată, versificată, cântată pe o anumită melodie, un plâns
zbuciumat, însoțit de vaiete, strigăte, tânguiri. Nu exista priveghi sau înmormântare în sat, la care Măriuța Roșcului să nu
bocească în stilul ei original, inconfundabil și să nu impresioneze la lacrimi prin mesajul transmis. Era ceva extraordinar!
Măriuța a fost măritată cu Ţeţ-Riţ Florian şi el un personaj pitoresc, prin felul de a fi, dar nu au avut copii. Măriuţa a avut
din căsătoria cu Silaghi Ghe. Gheorghe-Crocodilu o fată, Albuţ Ghe. Florica[n. 12.10.1950 în Cheriu]/Mb 24/18.X.1950].
II.1).FLORICA Ghe. ALBUȚ-Florica Măriuţâ Roşcului este fiica Mariei D. Albuț-Măriuţa Roşcului-Măriuța
Roșcului din prima căsătorie, cu Silaghi Ghe. Gheorghe-Crocodilu [n. 12.10.1950 în Cheriu], botezată la 18.10.1950 de preotul paroh
ortodox Boris Cicală, asistat de nașa Ana Dejeu[Mb 24/18.X.1950]. În matricula botezaților 24/1950, părintele Cicală consemnează
la numele nou-născutului, Maria, dar în matricolele școlare apare Florica, iar Maria, sora ei adoptivă, s-a născut în anul 1951.
3
______________________________________________________________________________________________________
Familia ARDELEAN-a Mnelului
1. ARDELEAN F. GHEORGHE-Mnelu, născut în Rontău la 08.10.1888, din părinţiii Ardelean Florian şi Maria[n.
Marta]
, copilărind în Cihei, a venit ginere în Cheriu, căsătorindu-se inițial cu Chipe T. Floare, una din fetele soţilor Chipe
Teodor şi Maria[n. Sălăjan], cu care a avut un băiat, Ardelean Ghe. Florian, decedat de tânăr, ca de altfel şi mama sa, Chipe T.
Floare, care a murit în 1926. S-a recăsătorit cu Raveica Graur, măritată iniţial cu Petru Lupşa, aşa cum reiese din Citaţia în
cauză penală nr.205/30.09.1926 emisă de Judecătoria ocolului rurală Oradea-Mare, Judeţul Bihor, în cauza penală
pendinte contra Lupşa Petru pentru leziuni corporale uşoare asupra acuzatorului privat Graur Raveica . Aşadar motivul
divorţului a fost cel de rele tratamente aplicate soţiei [Cp TM]. Altă dovadă a faptului că Graur Raveica a fost căsătorită iniţial
cu Petru Lupşa, este şi Citaţiunea nr. 3570/10.12.1926 a tribunalului judeţului Bihor secţia I, în virtutea art. 71 din
procedura civilă, prin care îl cheamă pe acesta, în calitate de reclamant, să vină în ziua de 22.12.1926 la tribunal, spre
înfăţişare în procesul de divorţ contra Raveca Graur, ce i s-a intentat de către reclamantul Petru Lupşa [Cp TM]. Petru Lupșia
s-a născut în Cheriu la 1902. Plugar, religie ortodoxă-română, s-a stins din viață la numai 33 ani [10 februarie 1935, în Cheriu. Observații: cauza
decesului: Apoplexie]
. Înmormântat la 12.II.1935, în Temeteu de preotul Florian Groza [Mr 5/12.II.1935]. A doua soție a lui Petru Lupșia[Ana
Popoviciu, n.1909 în Sărand]
a murit și ea[boală de inimă] la numai 25 de ani[11 februarie 1934], fiind înmormântată, două zile mai târziu în Temeteu,
de preotul Florian Groza[Mr 5 /13.II.1934]. Prin deciziunea Comitetului agrar nr.170 din 22 Martie 1928, moşia de la Tău Fiară,
fostă proprietate a Capitlului Romano-catolic din Oradea, a fost expropiată în favoarea Statului Român. La rândul său,
Statul Român le-a vândut locuitorilor din Cheriu şi Rontău, aşa cum reiese din Contractele de vânzare-cumpărare
originale, păstrate de urmaşii unora dintre ei. Un astfel de document original este în colecţia personală a autorului acestei
scrieri, dăruit de vărul meu primar Ardelean T. Gheorghe-Ghiţa Mnelului şi care a aparţinut bunicului său dinspre tată,
Ardelean Gheorghe-Mnelu. Este vorba despre un Contract de vânzare cumpărare, cu nr. 17742/02.05.1929, încheiat între
Ministerul Domeniilor şi de Agricultură, Casa Centrală a Împroprietărirei şi Cooperaţiei, în calitate de vânzător şi
Ardelean Gheorghe, în calitate de cumpărător, obiectul vânzărei cumpărării formează parcelele desmnate în schiţa
colectivă semnată de părţi deodată cu acest contract cu Nr. Top. 904/2 din CF 454 din Cheriu şi care parcele fac parte din
moşia cuprinsă în impozitul fonciar nr. 36 din comuna Cheriu, fostă proprietatea Capitlului Romano-catolic din Oradea,
expropiată prin deciziunea Comitetului agrar nr.170 din 22 Martie 1928, în favoarea Statului Român, având aceste parcele
după schiţă o suprafaţă de 4 jughere cadastrale [1 jugăr cadastral=5754,848 m²]. Cumpărătorul Ardelean George (n.n. Gheorghe) din
comuna Cheriu, jud. Bihor cumpără acest teren cu suma totală de 3600 lei, care sumă s-a plătit integral de către
cumpărător şi s-a vărsat cu recipisa nr. 40069/1929 la Administraţia financiară a judeţului Bihor în favoarea Ministerululi
Domeniilor şi de Agricultură, Cassa Centrală a Împroprietărirei şi Cooperaţiei. Contractul s-a citit, aprobat, semnat în faţa
martorilor Iancu Teodor-Delea Mişchi şi Cuc Crăciun-Chechea şi s-a încheiat în un exemplar, în Oradea la data de 4
aprilie 1929. Conform articolului 46 din Legea pentru reforma agrară pentru Transilvania/1928, după aplicarea acestei
legi şi alţi locuitori din Cheriu au cumpărat de la Statul Român pământ la Tău Fiară. Concret, îl menţionez aici pe Iancu
Teodor-Delea Mişchi, care în aceleaşi condiţii cu cuscrul său Ardelean Gheorghe-Mnelu, a cumpărat o suprafaţă de 7 jugăre,
adică 4,63 ha, contra sumei de 6300 lei, teren întăbulat la nr. topo 904/1. Expresia moşie se regăseşte chiar în acel act autentic
susmenţionat şi adevereşte, cum nu se poate mai bine, un mare adevăr istoric, sau parafrazându-l pe Barbu Ştefănescu-
Delavrancea, moşia de la Tău Fiară „n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri ş-a
urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor”. De remarcat expresia „fostă proprietate a Capitlului Romano-catolic din
Oradea, a fost expropiată în favoarea Statului Român”, în timp ce chiar Cronica Notarului Anonymus, Faptele
Ungurilor [lucrare datată în jurul anilor 1200, care consemnează istoria timpurie ungară] certifică existenţa românilor în Panonia şi în spaţiul
intracarpatic, la năvălirea ungurilor în jurul anului 896 și din moment ce, cu adevărat cea mai veche atestare a existenţei
satului Cheriu o găsim în „Arhiva REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL ROMÂNIEI a Institutului de Arheologie Vasile
Pârvan-Index de locuri-pagina 6“, unde se precizează foarte clar: localitatea Cheriu-Bihor datează din neolitic. Rezultă că
această moșie a fost a noastră a românilor băștinași dintotdeauna peste aceste ținuturi. Copiii soţilor Ardelean F.
Gheorghe-Mnelu şi Raveica[n. Graur]: 1).Ardelean Teodor-Delea Mnelului, unul dintre cei mai valoroşi şi longevivi cantori ai
Bisericii din sat; 2).Ardelean Ghe. Maria n. 27.11.1930 în Cheriu[căsătorită cu Bogdan Pavel-a Fiului din Alparea].
I.1).MARIA Ghe. ARDELEAN-Măria Mnelului[n. 27.11.1930 în Cheriu], a fost fiica soților Ardelean F. Gheorghe[n. 1888 în
Rontău]
și Raveica Graur. Căsătorită cu Bogdan Pavel din Alparea. Copiii: 1).Bogdan P. Pavel-Pavelea[n. 1950, botezat cu prenumele
tatălui său]
; 2).Bogdan P. Teodor-Delea[n. 1954, botezat cu prenumele unchiului său din Cheriu, fratele mamei] ; 3).Bogdan P. Maria-Măria [n. 1956, botezată cu
prenumele mamei sale]
; 4).Bogdan P. Gheorghe-Ghița[n. 1959, botezat cu prenumele bunicului său matern din Cheriu].
I.2).TEODOR Ghe. ARDELEAN-Delea Mnelului [1928-1994], fiul lui Gheorghe Ardelean-Mnelu[din Rontău] și Raveica
Graur[din Cheriu], s-a născut la 01.03.1928 în Cheriu, decedat la 18.10.1994 şi înmormântat tot în Cheriu, la 20 octombrie 1994,
în Temeteu, de către preoții ortodocși Emil Bandui[preotul paroh din Cheriu] și Gheorghe Henț, din Oradea, alături de care a slujit pe
vremea când acesta din urmă a fost preot paroh în Cheriu. În același an, mai precis pe 3 iulie 1994, la înmormântarea
cumnatului său, Dura T. Iosif-Iosa Șchiopului, în drumul cortegiului funerar spre Temeteu, cantorul Teodor Ghe. Ardelean-
Delea Mnelului, îi făcea părintelui Henț, o mărtusire incredibilă, dar care s-a adeverit (eu fiind martor): ,,părinte, următorul
mort din Cheriu, pe care o să-l îngropi Dumneata, voi fi eu !”. ,,Vai de mine, cum poți să te gândești la așa ceva, fie și
numai că eu sunt mai bătrân ca tine cantore, i-a răspuns părintele ?“ Exact la 3 luni și ½, Delea Mnelului îl urma pe Iosa
Șchopului, pe lumea cealaltă, iar părintele Henț avea să-l înmormâteze și pe el, așa cum presimțise. Teodor Ghe. Ardelean-
Delea Mnelului a fost căsătorit cu Iancu T. Iuliana-Iulişca Deli Mişchi[n. Iancu la 02.09.1927 în Cheriu), decedată la 17.07.2001 şi înmormântată în Temeteul
din Cheriu, de părintele paroh Emil Bandui]
. Copiii: I.2.1).Ardelean T. Ecaterina-Tica[n. 09.08.1953-d. 01.12.1953]/ [Mb 17/9.VIII.1953]/[Certificat de moarte seria Mb nr.
385352/1953, eliberat de Sfatul Popular al comunei Oșorhei]
; I.2.2).Ardelean T. Gheorghe-Ghiţa Mnelului[1955-2018] şi I.2.3).Ardelean T. Teodor[Delea
n. 1957, decedat de copil]/[Cp TM-Certificat de deces]
.
4
______________________________________________________________________________________________________
Ardelean Ghe. Teodor cunoscut în sat ca fiind Delea Mnelului a făcut armata la Câmpina, lăsat la vatră cu gradul de
sergent. „În urma sesiunii din august 1969, conform dispoziţiei Cancelariei Sfântului Sinod al BOR [Notă: Bisericii Ortodoxe Române]
nr. 10627/8.VIII.1968, Direcţiunea Seminarului Teologic Ortodox Român din Cluj, certifică oficios că domnul Ardelean
Ghe. Teodor, născut în anul 1928, luna martie, ziua 1, în comuna Cheriu judeţul Bihor, având recomandarea Episcopiei
Oradea, a obţinut media 742, drept pentru care i se eliberează Certificatul nr. 545/01.09.1969, conform căruia are dreptul de
a fi numit într-un post de cântăreţ bisericesc”[Notă: acest act se găsește în original în colecția mea, dăruit de vărul Ghița Mnelului, fiul cantorului], lucru înfăptuit.
Tot atunci a obţinut acest Cerificat şi Vecon F. Gheorghe-Ghiuri Ciuchi[1925-2012]. Delea Mnelului a fost unul dintre cei mai
apreciați poștași ai vremurilor sale, drept dovadă fiind faptul că perimetul său de activitate [raza de acțiune] era zona ultracentrală a
Orăzii, unde își avea domiciliul protipendada de atunci a municipiului reședință de regiune [Crișana], ulterior de județ[Bihor],
persoane cu funcții și responsabilități importante ale obștii acelei perioade: primar, prim-secretar de județ, șefi de miliție, de
securitae, ofițeri superiori de armată, doctori, ingineri, profesori, funcționari de bancă, directori de instituții, oameni cu
remunerație consistentă, majoritatea și ,,cu dare de mână”, pentru mulți dintre ei poștașul fiind ,,confidentul nr. 1”, mai ales
că toată corespondența venea prin poștă, iar pensile[și acelea majoritatea tot ,,confidențiale”] erau aduse lunar de poștaș, iar răsplata[,,ciubucul”] era
pe măsură.
Scrisoare datată 09.06.1981, redactată de Episcopia Ortodoxă Română Oradea, Str. Porțile de Fier nr. 3, Consiliul
Eparhial, secția culturală, nr. 2445/E 21/1981: ,,Domnului TEODOR ARDELEAN, cântăreț bisericesc CHERIU, jud. Bihor,
cu prilejul binecuvântării bisericii din parohia Cheriu, săvârșită duminică 7 iunie 1981, am luat act cu multă bucurie și
mulțumire sufletească despre vrednicia Dumneavoastră întru împlinirea îndatoririlor de cântăreț al acestei biserici, făcând
ca împreună cu Dumneavoastră, să cânte toți credincioșii, împlinind astfel îndemnul Psalmului ca: Toată suflarea să
laude pe Domnul”[Psalm 150,6]. Am apreciat nu numai frumusețea cântatului ci și modul corect cum se cântă, cum în puține
biserici se mai întâlnește, ceea ce este un merit în plus al Dumneavoastră. Pentru toate acestea, vă trimitem acestă scrisoare
arhierească, prin care vă exprimăm, Dumneavoastră personal și tuturor credincioșilor care cântă atât de frumos și de cu
drag împreună cu Dvs. călduroase mulțumiri și sincere felicitări, rugând pe bunul Dumnezeu să vă dea tuturorsănătate
deplină și fericire, ca să-l puteți preamări și pe mai departe prin credință curate, prin fapte bune și prin cântarea împreună
până adânci bătrânețe, pentru ca fiecare să poată spune iarăși împreună până la adânci bătrânețe, pentru ca fiecare să
poată spune iarăși împreună cu Psalmistul: Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Domnului meu până ce voi fi. Fie-
I plăcută cântarea mea și eu mă voi veseli de Domnul”[Psalm 103, 34-35]. Cu arhierești binecuvântări PS Vasile și inspector
eparhial, diacon, dr. Teodor Savu. Iată cum glăsuiește o scrisoare arhierească de apreciere și felicitare, înmânată cantorului
Teodor Ardelean-Delea Mnelului, duminică, 25 mai 1986, personal de către P. S. Episcop Vasile Coman: ,,Duminică, 25
mai 1986, P. S. Episcop Vasile Coman, cu un sobor de preoți și diaconi, în mijlocul unui mare număr de credincioși, a
săvârșit Sf. Liturghie și slujba de binecuvântare a Bisericii din parohia Cheriu, prot. Bihor, în urma împodobirii ei, în
ultimii ani, cu o reușita pictură. Răspunsurile au fost date de mulțimea credincioșilor, sub conducerea cântăreților Teodor
Ardelean și Florian Matei. Biserica, având hramul Sf. Arh . Mihail și Gavril, a fost construită între anii 1876-1879, fiind
sfințită de arhiereu în anul 1880. De-a lungul timpului, i s-au făcut numai reparații curente de întreținere. Abia la 100 de
ani de la zidire, intre 1978-1981, în timpul păstoririi vrednicului preot Nichita Popa, i s-au efectuat lucrări de reparații
capitale în exterior, lucrări binecuvântate de P.S. Episcop Vasile în anul 1981, iar mai nou, între anii 1983-1985, sub
păstorirea tânărului și harnicului preot Traian Nica, în colaborare cu membrii consiliului parochial, cu comitetul de femei
și mai ales prin jertfelnicia credincioșilor, i s-au făcut și lucrările de reparații în interior, fiind împodobită cu o frumoasă
pictură murală în temperă grasă, executată de pictorul Nicolae Radu din București. Tot acum, pardoseala veche, din plăci
de cărămidă, a fost înlocuită cu una din scândură de brad și s-a recondiționat mobilierul, fiind vopsit în imitație de stejar.
Tot în acești ani, a fost renovată și casa parohială. Pericopa evanghelică a zilei a fost tălmăcită de părintele consilier
eparhial Nicolae Mara. Preotului paroh Traian Nica, pentru bunele rezultate în activitatea pastorală, i s-a acordat rangul
de iconom, întru care a și fost hirotesit, iar membrilor consiliului parohial, pentru strânsa colaborare cu preotul, precum și
cântareților bisericești Teodor Ardelean[Notă: Delea Mnelului] și Florian Matei[Notă: Florea Ganului], pentru cultivarea cântării în comun,
li s-a înmânat scrisori arhierești de apreciere și felicitare”[Sursa: https://www.revistateologica.ro/wp-content/uploads/MA_XXXI_Nr_5.pdf].
I.2.1).ECATERINA T. ARDELEAN-Tica Deli Mnelului[n. 09.08.1953-dec. 01.12.1953] n. 9.08.1953 în Cheriu[fiica soților Ardelean
Teodor-Delea Mnelului și Iancu T. Iuliana-Iulișca Deli Mișchi]
botezată de preotul Gheorghe Henț, asistat de nașa Angela Șandor-Angela Beși, din
Cheriu[Notă: nașa de cununie a părinților] . Nașterea a fost înregistrată la Oficiul Stării Civile Oșorhei cu nr. 67/1953 [Mb 17/9.VIII.1953]. Tica
Deli Mnelului a decedat la 01.12.1953 [Certificat de moarte seria Mb nr. 385352/1953, eliberat de Sfatul Popular al comunei Oșorhei].
I.2.2).GHEORGHE T. ARDELEAN-Ghița Deli Mnelului (n. 22.01.1955-d. 30.06.2018), este în opinia noastră, a
celor din din Generația Voinței Maxima a Cherului, cel mai valoros păzitor al buturilor echipei de fotbal. Născut la
22.I.1955 în Cheriu, fiul lui Ardelean Ghe. Teodor-Delea Mnelului și soției Iuliana-Iulișca Deli Mișchi n. Iancu, Ghița a
fost botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe Henț, asistat de nașa Angela Șandor-Angela Beși, din Cheriu[Notă: nașa de cununie a
părinților]
. Ardelean T. Gheorghe-Ghița Deli Mnelului, cel care duce mai departe atât numele cât prenumele bunicului său
patern, Ardelelean F. Gheorghe-Mnelu, a fost căsătorit cu Rus Aurelia-Aurica din Cuciulat[com. Lețca, județul Sălaj]. Ghița
Mnelului și Aurica sunt părinții fraților: 1).Ardelean Ghe. Adrian-Adi Ghițâ Delii Mnelului[n. 28.X.1985]; 2).Ardelean Ghe.
Liana[n. 4.III.1987]; 3).Ardelean Ghe. Doru Mircea-Doru Ghițâ Delii Mnelului[n. 5.IX.1989]. Liana Ghe. Ardelean s-a căsătorit cu
vecinul său din copilărie, Trifa O. Cornel-Cornelu Didului (a Ciculi). Cornelu, soțul său, poartă cu mândrie, atât prenumele
unchiului său patern, Cornel-T. Trifa-Cornelu Ciculi, cât și pe cel al fratelui [Chiș P. Cornel-Cornelu Raveichi Crețului] bunicii sale paterne[Chiș
P. Maria-Măria Raveichii Crețului]
.
I.2.3).TEODOR T. ARDELEAN-Delea Deli Mnelului (n. 1957)
Ardelean T. Teodor-Delea Deli Mnelului, a fost mezinul familei Teodor Ghe. Ardelean-Delea Mnelului și Iuliana-
Iulişca Deli Mişchi Dărvășanului din Cheru Bihorului, din păcate decedat de copil[Cp TM-Certificat de deces].
5
______________________________________________________________________________________________________
M-am lămurit de mult şi nu numai eu, că toţi portarii adevăraţi,

Indiferent că vorbim despre cei de fotbal, handbal sau hochei, nu-s pe treaba lor !
Este adevărat că fără o doză de nebunie, ar fi imposibil să reziste între buturi.
L-aş nominaliza printre ei şi pe Ghiţa Mnelului, cel care a fost, indiscutabil,
Unul dintre cei mai frumoşi nebuni ai Cherului din toate timpurile,
Liderul portarilor Voinţei Maxima, alături de Mitru Leuci, Aurelu şi Mitica.
Zburdalnic, curajos fără limite, altruist, cu reflexe incredibile,

Bun camarad, Ghiţa Mnelului rămâne indiscutabil, chiar dacă era portar,
Unul dintre cei mai valoroşi fotbalişti pe care i-a avut Cherul.
Rareori mi-a fost dat să admir pe viu, salturi cum le executa Ghiţa !
Am jucat alături de el, foarte multe meciuri şi de fiecare dată era bestial.
Tot ce făcea Ghiţa Mnelului în poartă, reprezenta de multe ori cascadorie.
Orice s-ar spune, Ghiţa Mnelului a fost portar adevărat, fotbalist,
Reflexele lui, inimaginabile de cele mai multe ori, au ţinut poarta Voinţei !
Familia ARDELEAN V. TEODOR-Toaderea Lichi din Rontău

Iancu M. Teodor[fiul Mariei și Mihai Iancu-Mişca Dărvăşanului] a fost căsătorit în Cheriu cu Ardelean T. Ecaterina-Catiţa Toaderi
Lichi din Rontău[1894-1952], a cărei mamă, Saveta Ciurdaru, a fost soră cu preotul Mihai Ciurdaru din Cihei, tatăl eroului
martir Ioan Ciordaş. Așadar, Ardelean V. Teodor-Toaderea Lichi din Rontău a fost socrul chereanului Iancu Teodor-
Delea Mișchi Dărvășanului[1890-1971]. Copiii soților Teodor și Saveta Ardelean din Rontău: 1).Ardelean T. Teodor-Tudia[fost
mult timp birăul Rontăului. Nu a avut copii]
; 2).Ardelean T. Vasile-Lica Toaderi Lichi, poreclit Licoş[căsătorit în Rontău cu Florica Floriţâ Soani născută Urs, din
Alparea (soră cu Urs Petru-Pişchi şi Urs Ioan-Nuţu, poreclit Ţulea. Tudia și Florița au avut o fată-Livia (căs. Leu în Cluj)]
; 3).Ardelean T. Florian-Florea Toaderi Lichi,
poreclit Moşu[fiul său-Virgil T. Ardelean Virjelu Moşului a fost căs. cu Floarea, cei doi soți fiind părinții fraților: Ardelean V. Dorel-Dorelu Virjelului şi Ardelean Florian-Florea Virjelului, zis pe
bune, Doctoru, deoarece este renumit medic de familie în Oradea, absolvent de Cluj]
; 4).Ardelean T. Dumitru-Mitru Toaderi Lichi[tatăl Dedului şi Leonoari];
5).Ardelean T. Elisabeta-Saveta Toaderi Lichi [căsătorită în Betfia]
; 6).Ardelean T. Ecaterina-Catiţa Toaderi Lichi[născută la 1894 în Rontău.
Căsătorită în Cheriu, cu Iancu Teodor-Delea Mişchi. A trăit 58 ani, decedând la 5.VII.1952, în Cheriu/[Mr 5/1952]
; 7).Ardelean T. Rafila-Rafila Toaderi Lichi[căsătorită Albu,
în Rontău, mama lui Traian Albu din Rontău]
; 8).Ardelean T. Maria-Măria Toaderi Lichi[nevăzătoare, dar foarte evlavioasă, necăsătorită. Și-a trăit viața în posturi și
rugăciuni]
. Conform vărului meu Galea G. Horia Vergiliu-Horea Mării Deli Mișchi, ,,Tăneiul Osvath, a fost proprietatea
familiei Ardelean V.Teodor-Toaderea Lichi din Rontău.
Ardelean Teodor poreclit Tudie din Rontău[cumnatul lui Iancu M. Teodor-Delea Mișchi Dărvășanului din Cher], izvoare de venituri: agricultura;
suprafaţa ce posedă: 16 ha75 ari; animale: 2 boi, 2 vaci, 2 porci; în trecut a avut servitor; membri de familie capabili de muncă:
2; caracterizare: exploatator şi speculant [file:///C:/Users/User/Downloads/Chiaburmea_Tipologia_unei_componente_a_b.pdf, pag. 283].
Ardeleanu Florian din Rontău[fratele lui Ardelean Teodor-Tudie]: izvoare de venituri: agricultura; suprafaţa ce posedă: 12 ha 08 ari;
animale: 2 cai, 2 vaci, 1 porc; în trecut a avut servitor; membri de familie capabili de muncă: 4; caracterizare: fost comerciant
şi geambaş de animale; exploatator [file:///C:/Users/User/Downloads/Chiaburmea_Tipologia_unei_componente_a_b.pdf, pag. 283].
Familia AVRAM PETRU

Apare (09.03.1926), proprietarul terenului din CF 323 Cheriu, pe care îl vinde (27.03.1929) lui Dura Teodor-Şchiopu.
Familia BALOG
În baza decretului din 6 septembrie 1944, au fost expropriate toate moşiile până la cota de 50 de hectare, însumând
aproape jumătate din suprafaţa agricolă a ţării. În urma aplicării prevederilor acelui decret, am descoperit că familiei de
chereni Balog Irimie și Balog Maria li s-au întocmit dosare penale, respectiv Dosarele 697/1946[Balog Maria] și 698/1946[Balog
Irimie]
, conform cărora aceștia au fost expropiați pe baza legii 187/1945, de înfăptuire a reformei agrare, iar potrivit Deciziunii
ministeriale 67/1948, publicată în MO 1620/1948 și a Decretului 83/1949, li s-a confiscat averea, Tăneiul de la Olf (Wolf)[C.F.
234 Cheriu, nr. top 921=21.581 mp (2,16 ha)]
. Maria I. Balog[dec. 1984] este mama fraților Osvat C. Constantin și Oșvat Maria căs. Vilusceac,
așa cum rezultă din ,,Sentința civilă nr. 5916/2003 a Judecătoriei Oradea, în Dosarul nr. 14482/2002”, în urma căreia,
urmașii lor au fost reâmproprietăriți și repuși în posesie, adică li s-au făcut dreptate [Notă: mai bine mai târziu, decât niciodată].
Conform ,,Tabelului Nominal despre chiaburii domiciliaţi în Oradea, care în prezent nu au pământ”, Balogh Mi-
hai văd[uva] – Str. Eminescu 11; ocupaţia în trecut şi în prezent: casnică; membri de familie: 1; suprafaţa de teren ce a posedat
în 1947: 13 ha 80 ari; observaţiuni: a predat terenul către Stat, conform Ord[inului] Min[istrului] no. 113/1950 [Augustin Tarau. Chi-
aburmea. Tipologia unei componente a bestiarului comunist, în https://www.academia.edu/9477699/Chiaburmea_Tipologia_unei_componente_a_bestiarului_comunist]
.
6
______________________________________________________________________________________________________
Neamul BARBONȚA
1). FLORE[Notă: Florea/Florian] BARBONȚA-strămoșul celor din neamul Gabori Șuștăr
Flore Barbonța este atestat scriptic[Mr. 16/14.11.1947], ca fiind tatăl fraților: 1).Barbonța F. Ileana[căs. cu Toie Ioan-Toia cel Bătrân, născuți
; 2).Barbonța F. Ana[n. 1856, Cheriu-
cu siguranță la mijlocul secolului XIX, în jurul anului 1850 și atestați ca fiind părinții chereanului Toie I. Constantin (1875-1947)/[Mr 17/31.XII.1947]
d.1936, Cheriu, căs. cu Petru Cearnău-Brudea cel Bătrân]
; 3).Barbonța F. Petru-Șuștăr cel Bătrân [n. 1858-d. 1947]
. Cu alte cuvinte, Flore Barbonța este
bunicul lui Barbonța P. Gavril-Gaborea Șuștăr, adică străbunicul patern al fraților: 1).Barbonța G. Teodor-Bumbi[1913-1981];
2).Barbonța G. Gheorghe-Țâncu[1918-1997]; 3).Barbonța G. Maria[căs. Negruțiu]/[Mb 16 /24.11.1940], dar este, în același timp, strămoșul pe
linie maternă[dinspre mamă], a celor din familiile Toie I. Constantin-Toie cel Bătrân[1875-1947, fiul lui Ioan Toie și Ileana F.Barbonța] și Cearnău
Petru-Brudea cel Bătrân[căsătorit cu Ana F. Barbonța (n. 1856, Cheriu-d.1856, Cheriu), părinții fraților: 1).Cearnău P. Ana căs. cu Șandor Teodor-Delea Crețului; 2).Cearnău P. Sofia-
Efimia (1884-1949), căsătorită cu Bele Andrei-Vălean; 3). Cearnău P. Teodor-Muru (n. 1889); 4). Cearnău P. Petru-Harapu (1895-1961)]
. La mijlocul veacului XIX, Florea
Barbonța era băștinaș român get-beget, al Cherului de Bihor, din perioada imperiului austro-ungar [Mr. 16/14.11.1947]. De
menționat că numele Barbonța și alte nume de chereni, apar în actele oficiale ale vremii puțin modificate, adică Barbonția[,,i”,
înaintea ultimului ,,a”]
, Oprișiu[în loc de Opriș], Vanțiu[în loc de Vanț], Șiandor[în loc de Șiandor], Ciarnău[în loc de Cearnău], Siladi[în loc de Silaghi]. În 1940, în
mod ostentativ, pichetul de grăniceri, a fost amplasat pe locația lor.
1.1).ILEANA BARBONȚA
Este atestată ca fiind soția ului Toie Ioan-Toia cel Bătrân[născuți cu siguranță la mijlocul secolului XIX, în jurul anului 1950] , părinții
chereanului Toie I. Constantin[1875-1947] [Mr 17/31.XII.1947]. Ileana a fost soră cu Ana Barbonța[1856-1936, soția lui Cearnău-Brudea cel Bătrân]/[Mr
13/7.XI.1936]
și Barbonța F. Petru-Șuștăr cel Bătrân[n. 1858-d. 1947, fiul lui Florian (Flore) Barbonța]/[Mr. 16/14.11.1947.
1.2).ANA BARBONȚA căs. Cearnău[1856-1936]
Născută la 1856 în Cheriu, a fost soția lui Cearnău-Brudea cel Bătrân, cum clar reiese din actele oficiale ale vremii.
Astfel ,,Văd. Ana Ciarnău n. Barbonța, 80 ani, naționalitate română, religie ortodoxă-română, casnică, decedată la 5
noiembrie 1936 în Cheriu, împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 7.XI.1936, de preotul paroh ortodox-român
Florian Groza”[Mr 13/7.XI.1936]. Ana F. Ciarnău n. Barbonța a fost mama fraților: 1).Cearnău I. Sofia-Efimia Brudi[1884-1949,
căsătorită cu Bele Andrei-Andreiu Văleanului]
; 2).Cearnău Ana căs. cu Șandor Teodor-Delea Crețului. 3.).Cearnău Teodor-Muru[n. 1889];
4).Cearnău Petru-Petrea Brudi, poreclit Harapu[1895-1961]; 5).Cearnău Lazăr-Lăzarea. Ana a fost soră cu Petru F.
Barbonța-Șuștăr[1858-1947], tatăl lui Gavril P. Barbonța-Gaborea Șuștăr.
1.3).BARBONȚA F. PETRU-Șuștăr [(1858-1947), rămas văduv, fiul lui Florian (Flore) Barbonța]
Plugar, ortodox, născut la 11.V.1858 în Cheriu[89 ani], a decedat la 12.11.1947 în Cheriu, împărtășit cu Sf. Taine,
înmormântat la 14.XI.1947 de preoții Teodor Popa din Felcheriu și Ghe. M. Teaha din Cheriu[Mr. 16/14.11.1947]. Poreclit Șuștăr,
Petrea[frate cu Ana Ciarnău (1856-1936), soția Brudi cel Bătrân] a fost tatăl lui Barbonța P. Gavril-Gaborea Șuștăr, adică bunicul patern al fraților:
1).Barbonța G. Teodor-Bumbi[1913-1981]; 2).Barbonța G. Gheorghe-Țâncu[1918-1997]; 3).Barbonța G. Maria, căsătorită cu
Negruțiu Nicolae[Mb 16 /24.11.1940].
1.3.1).BARBONŢA GAVRIL-Gaborea Şuştăr
Unul dintre cei destoinici birăi[Notă: primarii] ai satului nostru, este tatăl fraţilor Barbonţa Teodor-Delea Birăului[căs. cu Cuc C.
Floare-Floriţa Chechi]
şi Barbonţa Gheorghe-Ţâncu[căsătorit cu Cristina Bele]. Gaborea Şuştăr, a fost birăul Cherului în perioada 1922-1940,
timp de18 ani, urmându-i lui Mitra T. Lazăr-Lăzarea Todi[1919-1921] și precedându-l pe Cuc Crăciun-Chechea[1940-1945]/[Notă:
informații culese de la Seiche I. Petru-Petrea Ionchi Creangului]
. Gospodăria Gabori Șuștăr a fost cumpărată de Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurcuţa
Ghiurchi Năuti, poreclit Predeal, deoarece până în ultima zi de viață, având 2 cai frumoși, căruță pe măsură și fiind un
cherean cu suflet mare, Ghiurcuța îl conducea pe ultimul drum cu cocia lui, pe fiecare consătean decedat, la locul de veci din
Dealul Temeteului, numit de el Predeal. Suflet generos, Ghiurcuța i-a lăsat toată agoniseala, nepotului său Ghițișor, fiul
surorii sale Viorica, pe care l-a iubit ca pe propriul său băiat.
1.3.1.1).BARBONŢA G. TEODOR- Delea Gabori Şuştăr[1913-1981]
Poreclit Bumbi, fiul Gabori Șuștăr, a venit ginere la Cuc Crăciun-Chechea Birăul, căsătorindu-se cu fiica acetuia din
a doua căsătorie, Cuc C. Floarea-Floriţa Chechi, cei doi soți fiind părinţii fraţilor Barbonţa T. Ioan-Nuţu Floriţâ Chechi şi a
Deli Gabori Şuştăr și 2).Barbonţa T. Viorica-Viorica.
7
______________________________________________________________________________________________________
1.3.1.1.1).IOAN T. BARBONȚA-Nuţu Floriţâ Chechi şi a Deli Gabori Şuştăr
S-a născut la 06.02.1938 în Cheriu, botezat la 19.02.1938, de părintele Florian Groza, asistat de nașii Popa Ioan și
Floarea Maghiar, din Felcheriu[Mb 5/19.II.1938]. În Matricula XXI/Nr. matricular 8/1945-1946 pagina 8, a Școlii Primare de
Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevaul Barbonța Ioan, născut în ziua de 6.II.1938,
în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Barbonța Teodor[funcționar PTT], starea
materială a părinților bună, temperament iute, caracter muncitor, egoist, deprinderi bune, înscris în școală la 5.IX. 1945, pe
baza cererii, anul școlar 1945-1946, 2 absențe nemotivate, promovat cu media 7 33, clasificat al II-lea, între 11 elevi
promovați, din 15 înscriși”.
1.3.1.1.2).VIORICA T. ARBONȚA[n. 1944, Cheriu]-Viorica Deli Gabori Șuștăr și a Florițâ Chechi a fost ultimul copil
botezat de pr. Florian Groza. Nașa de botez: Floare Tiponuț n. Țigan[soția Mitru Mării Ioanci]/Mb. 11/1944].
1.3.1.2).BARBONŢA G. GHEORGHE-Ţâncu[1918-14.VI.1997]/[pensionar, român, ortodox]/[79 ani]
Născut în 1918, în Cheriu, a murit la 14.06.1997, înmormântat la 16.06.1997, de preotul paroh ortodox Emil Bandui,
care consemnează decesul, desigur numai provizoriu, în [Mr 6/16.06.1953]. Țâncu a fost frate cu cei cunoscuți ca fiind ,,a
Gabori/Găvrili Șuștăr”, mama lor fiind Popa Eva din Felcheriu: 1).Barbonța P. Teodor-Delea Gabori Şuştăr/Bumbi[1913-
1981]
; 2).Barbonța G. Maria, căs. Negruțiu. Căsătorit cu Cristina Bele, Țâncu este tatăl surorilor știute ca fiind ,,a Țâncului”:
1).Maria Ghe. Barbonța-Măria Țâncului prima[n. 03.09.1939-d. 14.10.1939]/ [Mr 16/16.10.1939]; 2).Maria Ghe. Barbonța-Măria Țâncului a
doua[n. 14.12.1941, căsătorită cincă și stabilită în Râmnicu-Vâlcea]/[Mb 11/14.12.1941]; 3).Barbonţa Ghe. Cristina-Cristina Ţâncului[n. 28.XII.1944 în Cheriu, căsătorită
cu Tiponuţ T. Vasile-Lica Mitru Mării Ioanci]
; 4).Barbonţa Ghe. Ana-Anica Ţâncului[n. 17.01.1946, căsătorită cu Tirla Nicolae-Nicu, stabiliţi în sat în hodorul Ţâncului]/[Mr
3/20.01.1946]
; 5).Barbonţa Ghe. Florica[n. 18.12.1953].
1.3.1.2.1).MARIA Ghe. BARBONȚA-Măria Țâncului prima[n. 30.09.1939 în Oradea-d. 14.10.1939]

A fost fiica lui Gheorghe G. Barbonța-Țâncu și Cristina Barbonța n. Bele[Mb 13/14.X.1939], dar a trăit numai 2 săptămâni,
înmormântată la 16.10.1939, de preotul paroh ortodox al Cheriului, părintele Florian Groza, care notează la Observații:
Debilitate natală[Mr 16/16.10.1939].
1.3.1.2.2).MARIA Ghe. BARBONȚA-Măria Țâncului a doua
Căsătorită Cincă în Râmnicu Vâlcea[fiica soților Gheorghe G. Barbonța-Țâncu și Cristina Barbonța n. Bele] , s-a născut la 14.12.1941, botezată de
preotul paroh ortodox Florian Groza[asistat de nașii Maria n. Bele și soțul Ioan Dunșoara-Vovinca]/[Mb 11/14.XII.1941].
1.3.1.2.3).CRISTINA Ghe. BARBONȚA-Cristina Țâncului
N. 28.XII.1944 în Cheriu, fata soților Cristina Bele și Barbonţa G. Gheorghe-Ţâncu], a fost soția chereanului Tiponuţ
D. Vasile-Lica Mitru Mării Ioanci[n.02.09.1936, Cheriu], respectiv mama fraților Viorel V. Tiponuț și Sorin V. Tiponuț.
1.3.1.2.4).ANA Ghe. BARBONȚA-Anica Ţâncului
Căsătorită cu Tirla Nicolae-Nicu, stabiliţi în sat în hodorul Ţâncului. La 17 ianuarie 1946 se naște în Cheriu, Ana,
fiica lui Barbonța G. Gheorghe-Țâncu și Bele Cristina, botezată de preotul paroh ortodox, Florian Groza, asistat de nașa
Dunșoara Lucreția-Lucrăița Vovinchi[căsătătorită cu Țigan V. Traian]/[Mr 3/17.I.1946].
1.3.1.2.5).FLORICA Ghe. BARBONȚA-Florica Țâncului [n. 18.12.1953]
Absolventă a şcolii primare din Cheriu în 1968, an în care a intrat la Liceul Emanuil Gojdu din Oradea, alături de alţi
doi colegi de clasă-Fildan T. Silvia-Silvia Leanului şi Mitra T. Teodor-Delea Trianu Ioani Iosâ, în timp ce alţi colegi de-ai
lor: Bele P. Sofia-Sofia Petri Văleanului şi Seiche I. Petru-Petrea Ionichi Creangului, intrau la Liceul Economic din
Oradea, Bot F. Crăciun-Crăciunea Ciori reuşea să intre la Liceul Industrial Oradea, Leucea F. Livia-Livia Trincului intra
la Liceul Sanitar Oradea, Dunşoara I. Ana-Nuţica Vovinchi, Fildan I. Ioan-Nelu Puiului[n. 1953-d. 1987], Mitra P. Florica-
Florica Paveli Nicoari Mitri, Mitra Ghe. Maria-Măria Ţâghi, Mitra Ghe. Mircea-Ghiţa Ghiurchi Ganului, Seiche Ghe.
Radu-Radu Seichi[n. 1953-d. 1968], Şandor C. Gheorghe-Ghiţa Crăciuni Ciorbi sau Şandor Ghe. Elena-Lenuţa Ghiuri Vereş
intrau la şcoli profesionale de profil din Oradea, ajungând meseriaşi foarte buni, lucru extraordinar pentru o singură clasă de
şcoală dintr-un sătuc precum Cheriul.
1.3.1.3).MARIA BARBONȚA-Măria Gabori Șuștăr [căs. cu Negruțiu Nicolae]

Este fiica lui Gavril F. Barbonța-Gaborea Șuștăr, respectiv bunica judecătoarei Adina Daria Lupea-Aghiniță, de la
Curtea de Apel Cluj[Sursă: Seiche I. Petru-Petrea Ionichi Creangului, 2018]. Nicolaie Negruțiu și soția Maria Negruțiu n. Barbonța, au fost
părinții lui Ioan N. Negruțiu[n. 30.07.1940-d. 23.12.1940 în Cheriu]/[Mb 9/31.VII.1940]/[Mr 16 /24.XII.1940].
8
______________________________________________________________________________________________________
Neamul BELE-a Văleanului
Cei mai vechi reprezentanți al familiei Bele-a Văleanului din Cheru Bihorului, atestați documentar și identificați de
mine până în prezent[2019], sunt Ilie Bele-Văleanu cel bătrân și soția sa Maria-Marișca[Mr 10/24.XII.1949].
1). BELE ANDREI-Văleanu[1879-1947, fiul lui Ilie Bele-Văleanu și Maria-Marișca]

Soțul lui Cearnău Sofia, născut în august 1879 în Cheriu, plugar ortodox-român, 68 ani, a decedat la 15.03.1947 în
Cheriu. Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat la 17.03.1947, de preotul paroh ortodox Ghe. M. Teaha[Mr. 4/17.III.1947].
Urmașii soților Bele I. Andrei-Andreiu Văleanului și Sofia[Efimia] Ciarnău, au rămas în memoria colectivă ca fiind ,,a
Văleanului”: Bele A. Ana-Nuca Văleanului[căs. cu Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii], Bele A. Gheorghe-Ghiuri Văleanului, Bele A.
Traian-Trianu Văleanului[1905-25.II.1938]/[Mr3/27.II.1938], Bele A. Petru-Petrea Văleanului[căsătorit cu Stana P. Maria-Măruţa Driului]
2). BELE A TRAIAN-Trianu Văleanului (1905-1938)
Bele A. Traian-Trianu Andreiului/Văleanului[1905-25.II.1938]/[Mr3/27.II.1938] ,,de profesiune plugar, ortodox[a murit la Vârsta Cristică, 33
, înmormântat la 27.II.1938, de părintele Florian Groza”[Mr 3/27.II.1938].
ani în Cheriu]
3). BELE A ANA-Nuca Văleanului
Bele A. Ana-Nuca Văleanului[căs. cu Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii], a murit la şase luni după naşterea fiicei sale Florica[soția lui
.
Țigan V. Vasile, părinții lui Traian V. Țigan și Silvia –Dorica (măritată cu Leucea Florian-Trincu)]
4). BELE A PETRU-Petrea Văleanului căs. cu Măruța Driului
Bele A. Petru-Petrea Văleanului[fiul soților Bele Andrei-Văleanu și Sofia (Efimia) Cearnău] a fost căsătorit cu Stana P. Maria-Măruţa
Driului, Petrea fiind în vremurile de început a comunismului, până la colectivizare, unul din pădurarii satului. Cei doi soți sunt
părinții fraților: 1).Silvia P. Bele[n. 22.12.1940-d. 01.01.1941]/[Mb 15/25.11.1940]/[Mr 1/02.01.1941]; 2).Bele P. Petru-Petrea Petri Văleanului[n. 18.05.1942-d.
2000]/Mb. 5/20.05.1942]
; 3).Bele P. Traian-Trianu Petri Văleanului/Chicoadi[n. 1944, Cheriu]; 4).Bele P. Nicolae-Micula Petri
Văleanului [n. 29.IV. 1948]/ Mb 7/01.05.1948]
; 5).Bele P. Gheorghe-Ghiţa Văleanului[n. 28.IX.1950]/[Mb 22/30.09.1950]; 6).Bele P. Sofia-Sofia Petri
Văleanului [n. 03.07.1953 în Cheriu]/[Mb 12/05.1953]/[Oficiul Stării Civile Oșorhei nr. 50/1953]
; 7).Bele P. Mariana-Mariana Petri Văleanului[n. 1958]; 8).Bele
P. Rodica- Rodica Petri Văleanului.
4.1).BELE P SILVIA-Silvia Petri Văleanului (n. 22.12.1940-d. 01.01.1941). La 22.XII.1940 se naște în Cheriu,
Silvia, fiica lui Petru A. Bele și Maria Stana-Măriuța Driului, botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de
nașii Floare P. Suciu-Florica Petri Midri și a Raveichi Irimii Jembli [n. Șiandor, verișoară primară pe linie maternă cu Măriuța, mamele lor, Raveica și Iulișca
fiind surori]
și soțul acesteia, Vaslile Suciu-Lica Dascălului[Mb 15./25.XII.1940]. Silvia P. Bele avea să se stingă exact în ziua de Anul
Nou 1941, la numai 10 zile de la naștere, înmormântată la 02.01.1941, de preotul paroh ortodox Florian Groza, care notează
la rubrica de Observații [Notă: din Matricula răposaților a S. Biserici din Cheriu a cărei Hram este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, anul 1941 de la Nașterea Domnului Isus
Hristos]
,,debilitate natală”[Notă: posibil naștere prematură]/[Mr 1/02.01.1941].
4.2).BELE P PETRU-Petrea Petri Văleanului (n. 18.05.1942-d. 2000), născut la 18 mai 1942 în Cheriu, Petru,
botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Floare P. Șiandor-Florica Petri Midri și soțul Vasile M.
Suciu-Lica Dascălului[Mb 5/20.V.1942]. Bele P. Petru-Petrea Petri Văleanului[1942-2000] a fost căsătorit cu o consăteană, Maria T.
Leucea-Mărioara Ţaichi şi a Chivi[n. 1946] în Cheriu. Petrea și Mărioara au o fată Rodica P. Bele[stabilită în sat, căsătorită cu Viorel Cuc din
Alparea, părinții fraților: Răvan V. Cuc, Călina V. Cuc și Andreea V. Cuc]
. Din păcate petre s-a stins la numai 58 de ani[Notă: în anul 2000].
4.3). BELE P TRAIAN-Trianu Petri Văleanului, poreclit Chicoadi, a fost unul dintre cei mai buni şi mai talentaţi
polisportivi tineri din satul nostru, la vremea respectivă: atlet, voleibalist, foarte bun fotbalist al perioadei de pionierat a
fotbalului din Cheriu, cea premergătoare generaţiilor „Voinţei Cheriu Maxima”. Trianu Văleanului n. 1944 în Cheriu, era o
extremă dreapta cu o tehnică şi o viteză, ieşite din comun. Nu exagerez dacă afirm că Trianu Petri Văleanului alerga în acea
perioadă 100 m în jur de 11 secunde, lucru demonstrat oficial la mijlocul anilor 1960, în cadrul unui mare concurs polisportiv
organizat, de satul nostru pe un teren amenajat în „Păduriţă”[colţul dinspe Tălece], iar vedeta a fost indiscutabil el, atât la atletism cât
şi la fotbal, unde echipa Cheriului a ieşit învingătoare. La viteză nu avea adversar! Cu el în echipă, Josanii erau imbatabili!
4.4).BELE P NICOLAE-Micula Petri Văleanului (n. 29.04.1948, Cheriu), a fost unul dintre cei mai buni fotbalişti
ai generaţiei sale, un foarte bun şi apreciat meseriaş [electromecanic la PTTR Oradea]. Născut la 29.04.1948 în Cheriu, a fost botezat de
preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Floarea și Vasile Suciu-Lica Dascălului[Mb 7 /29.IV.1948]. Micula
Petri Văleanului s-a căsătorit şi stabilit în sat[pe vatra părintească]. Are doi băieţi, Bele N. Nicolae-Nicu şi Bele N. Cristian-Cristi.
9
______________________________________________________________________________________________________
4.5).BELE P GHEORGHE-Ghița Petri Văleanului (n. 28.09.1950, Cheriu)[poreclit uneori și Ghimene] a fost unul dintre
primii tractorişti ai colectivului din satul nostru, un foarte bun fotbalist, printre cei mai buni și inimoși din generaţia sa.
Gheorghe P. Bele-Ghița[tatăl Teodorei Ghe. Bele], s-a născut la 28 septembrie 1950, fiind botezat la 30 septembrie 1950 de preotul
ortodox Boris Cicală, nașă de botez fiind Florica Șandor, soția lui Florian Suciu-Lica Dascălului[Mb 22/30.IX.1950]. Îmi amintesc
cu mare plăcere o întâmplare cu Ghița Petri Văleanului, din vara anului 1974[Notă26 iulie] când proaspăt liberat din armată [Notă: a
făcut armata la Otopeni-București]
, neavând mijloc de locomoție, ne-am deplasat spre din Ineul de Criș, ,,per pedes apostolorum” Notă: adică,
pe jos]
, pe o temperatură de peste 350C[Notă: la umbră], în frunte cu bravul nostru căpitan, sârbul Raica Iovanovici, parcurgând
distanţa Cheriu-Ineul de Criş[15 km] pe o căldură caniculară, unii dintre noi descălțați [Notă: incredibil, dar adevărat], ajungând la destinaţie
exact în miezul zilei[Notă: la ora 12, când încă nu se introdusese ora de vară] . Dar asta n-a fost nimic: după terminarea meciului am făcut cale-
ntoarsă, bineânţeles tot pe jos, dar nu până în Cheriu, ci până în Băile Felix, adică încă 20 de km[Notă: am parcurs în acea zi peste 35 km pe jos,
plus meciul de fotbal ]
! Aici ne aştepta o baie pe cinste în Ştrandul Mare sau la Apolo, berile reci, prospăt sosite de la celebra Fabrică
de bere din Oradea[Notă: ţinute de-adevăralelea la ghiaţă, în frapiere din aluminiu, de 10 l capacitate] de prietenul nostru Fitărău, plus grătare şi mititei.
Noi, fără Simoc Gheorghe, Ţigan Florian, Gherman Augustin, Suciu Florian, Gherman Augustin sau Mitra Vasile,
începem meciul în următoarea formulă: Ardelean Gheorghe[portar]; Ciarnău Ioan-Nelu Murului, Mitra Teodor, Bele
Gheorghe şi Popa Ioan[fundaşi]; Fildan Ioan şi Suciu Vasile[mijlocaşi]; atacul a fost format din prietenul nostru din Rontău-Buşe,
căpitanul Raica Iovanovici, Gherman Dan şi Silaghi Ioan. Cu toate acestea, meciul începe sub semnul echilibrului. Ineuanii
dorind să-şi ia revanşa după acel, ruşinos pentru ei 1-11, în urmă cu o săptămână de pe Maracana noastră din Cher, reuşesc să
ne conducă la pauză cu 2-1, după ce şi noi am ratat prin Raica, Nuţu şi Delea, ocazii foarte bune. Îmbărbătaţi la pauză de Bele
Gheorghe-Ghiţa Petri Văleanului, ajutaţi de condiţia noastră fizică foarte bună, dar şi de căldura toridă, reuşim să echilibrăm
partida şi să preluăm total iniţiativa, întorcând rezultatul, de la 1-2, la pauză), la 5-3, în final. Golurile noastre au fost înscrise
de Silaghi Ioan[după un contraatac rapid condus de Fildan Ioan-Nelu Puiului] Bele Gheorghe[cu un şut frumos, expediat cu sete, de la 10-12 m] , din nou Silaghi Ioan-
Nuţu[cu capul], Suciu Florian-Liţu şi Popa Ioan-Ciunea. Dintr-o neatenţie a portarului nostru, Ardelean Gheorghe, primim al
treilea gol, după ce marcasem de 5 ori consecutiv. C-aşa-i în fotbal ! Întâmplarea cu Ghița Văleanului s-a petrecut la pauză, la
fântâna cu cumpănă din apropierea terenului. Deshidratați și ,,setioși”, Ghița scoate o videre cu apă ,,rece ca gheața”, o
așează pe marginea fântânii, se apleacă peste găleata plină ochi, o apucă de margine cu ambele mâini și începe să soarbă cu saț
câteva înghițituri bune. În acel moment unul dintre adversari zice în glumă: ,,așe vă bătem astăzâ, dă vă tună apa-n cap”, la
care Ghița Văleanului, auzind acestea, se oprește brusc din ,,adăpat” și instinctiv, împingând găleata plină cu apă înapoi în
fântână, îi răspunde sec acestuia: ,,cini mă, voi ? Niciodată !”. Drept dovadă, după ce ne-am rehidratat ca la noi în Cher, la
Fântâna cea Bună, în partea a doua a jocului am existat numai noi pe teren, iar Ghița a fost motorul echipei. Ghiţa Petri
Văleanului va rămâne în istoria Cherului ca unul dintre cei mai buni fotbaliști pe care i-a avut satul nostru, el aparținând celei
mai prolifice generații, Generația Voinței Maxima. De altfel, Ghița este mezinul fraților Bele-a Petri Văleanului, toți trei
fotbaliști de mare nădejde a formațiilor în care au jucat, fie că era vorba despre echipa Cherului, sau cea a Josanilor, în
celebrele și crâncenele dispute cu cea a Susanilor. Câtă dăruire, cât orgoliu și câtă ambiție se puneau în aceste meciuri-test,
care au generat inegalabila Voința Maxima a Cherului și a cherenilor anilor 1970-1980 ! Echipa a fost înființată oficial în
1979, dar ea a început să se închege încă din 1969! Are o fată, Teodora Ghe. Bele[n.1980].
4.6). BELE P SOFIA-Sofia Petri Văleanului, s-a născut la 03.07.1953 în Cheriu, înregistrată la Oficiul Stării Civile
Oșorhei nr. 50/1953. Botezată la 5.VII.1953 de preotul paroh ortodox Gheorghe Henț, asistat de nașii Floarea și Vasile
Suciu-Lica Dascălului[Mb 11/5.VII.1953], Sofia Petri Văleanului a fost una din premiantele clasei, absolvetă în anul 1972 a Liceului
Economic din Oradea. S-a căsătorit cu un fecior de frunte al Cheriului din acea perioadă, Leucea C. Crăciun-Crăciunea
Puciuli, ajuns unul din puţinii Generali ,,pe bune” ai Armatei Române, un OM care a făcut şi face cinste satului nostru şi cu
care cherenii, indiferent că-s băștinași sau nou-veniți, au toate motivele să se mândrească.
4.7). BELE P MARIANA-Mariana Petri Văleanului [n. 1958], fiica cherenilor Petru A. Bele și Maria Stana-Măruța
Driului, este cea care duce mai departe prenumele mamei sale, Maria, acest sfânt nume, ce arată dragoste, ocrotire și
smerenie, căci doar cel simplu, iubitor și smerit poate fi îndrăgit și iubit de cei din jur, deoarece astfel s-a numit Maica
Domnului, Fecioara Maria, Mama cea după trup a Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Cristos.
4.8).BELE P MARIANA-Mariana Petri Văleanului (n. 1958, Cheriu) este mezina cherenilor Petru A. Bele și
Maria Stana-Măruța Driului.
11). NICOLAU A. BELE--Micula Văleanului cel Bătrân, născut la 1918 în Cheriu, plugar ortodox-român a trăit 22
ani, decedând la 28 aprilie 1940[tuberculoză], înmormântat la 30.04.1940, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 4/30.03.1940].
5).MARIA A. BELE--Marișca Văleanului a fost a doua soție a chereanului Matei Pavel-Caroi, cei doi fiind
părinții fraților cunoscuți ca fiind ,,a Caroi din Cher”: 1).Traian P. Matei[15.V.1940-17.VIII.1941]; 2).Gheorghe P. Matei [1.XII.1942-
11.X.1944]
; 3).Silvia P. Matei[16.IV.1946-25.X.1947] și 4).Matei P. Pavel-Lelu Caroi, născut în Cheriu la 4 iunie 1949.
10
______________________________________________________________________________________________________
6).GHEORGHE A. BELE--Ghiuri Văleanului, este fiul soților Bele I. Andei-Vălean[1879-1947] și Sofiei[în unele acte Efimia
(1884-1949)]
Cearnău[din neamul Brudi]. Bele Gheorghe, din Chier[Notă: Cheriu] este atestat ca fiind soțul Cătalinei T. Chipe[Notă: al cărei tată,
Chipe Teodor, a fost domiciliat în comuna Chier şi decedat tot acolo la data de 07.02.1922, fără testament]
. Bele A. Gheorghe-a Văleanului, a fost căsătorit cu o
bulgăroaică şi stabiliţi în Popeşti-Leordeni[lângă Bucureşti]. Bulgăroaica are dintr-o căsătorie anterioară o fată, care s-a măritat cu
Matei Pavel jr.-Lelu Caroi[Notă: conform lui Țigan V. Traian]. Din 1935 ASTRA-Despărţământul Bihor, a organizat în fiecare sâmbătă un
curs de Şcolală ţărănească la Oradea. Cursul se ţinea la Casa Naţională a judeţului Bihor şi la el participau 50 de elevi ţărani
recrutaţi din întregul judeţ, ţinea o lună şi era gratuit, sponsorizat de Astra. În Dosarul cu elevii Şcolii Ţărăneşti pe 1937, în
primii 10 figurează şi 2 chereni: Barbonţa G. Gheorghe-Ţâncu şi Bele A. Gheorghe-Ghiuri Văleanului[Raze de lumină în cultura
orădeană interbelică. Ghiurcuţa Livia (coord.), Vînturache Luminiţa Zamfira, Țurcaş Mihaela Rodica, Sabău, Rodica Angela. Oradea: Primus, 2010. ISBN 978-973-1975-42-9]
. Despărţământul
Tileagd al ASTREI n-a existat ca atare înainte de 1918. Cele 36 de comune şi sate ale plasei Tileagd (Bălaia, Borşa, Botean,
Brusturi, Burzuc, Cheriu, Chijic, Chioag, Copăcel, Cuieşd, Felcheriu, Fâşca, Fughiu, Husasău de Criş, Ineu, Oşorhei,
Păuleşti, Picleu, Poşoloaca, Săbolciu, Săcădat, Sărand, Surduc, Şerghiș, Telechiu, Tlleagd, Tilecuș, Ţețchea, Ţigănești de Crlș,
Uieacu de Criș, Urvind, Vârciorog, precum şi satele Călățele, Orvișele și Subpiatră) s-au constituit în despărțământ al ASTREI
relativ târziu, la începutul anului 1925. Acest despărțământ a continuat să figureze ca existent în toate situaţiile statistice
întocmite, până în 1939 inclusiv. Biblioteci poporale, toate înființate de despărţământul central județean Bihor, s-au
întemeiat în 11 localităţi, după cum urmează: 1923-Burzuc şi Chioag; 1924-Bălaia, Brusturi şi Ineu; 1925- Botean şi Picleu;
1927-Cheriu, Felcheriu şi Săcădat; 1935-Tilecuş. Ţărani din plasa Tileagd au participat la patru ediții ale şcolilor ţărăneşti
organizate de despărţământul central judeţean al ASTREI, după cum urmează: patru persoane în 1936 [Notă: aceştia au fost: Nicolae
Ghilea din Picleu, Teodor Ursu şi Nicolae Indrieş-ambii din Tilecuş şi Traian Popa din Felcheriu]
, 8 persoane în 1937 [Notă: este vorba de Nicolae Cociuba din Şerghiş, Ioan Corba din Ineu,
Dumitru Trifan din Husasău de Criş, Gheorghe Bele- a Văleanului, Teodor Vlad-Floașca şi Gheorghe Barbonța-Țâncu Gabori Șuștăr (toți trei din Cheriu), Ioan Bărbuța şi Craciun Meşter-ambii din Borşa.
, la ediţia din 1938

Aceşti țărani, dintre care doi se ocupau în mod special cu viticultura şi apicultura, se situau ca vârstii între 18-31 de ani, iar ca suprafețe de teren dețineau înlre 4-32 de iugăre ]
altele patru[Notă: în mai 1938 au fost prezenți Traian Cora din Felcheriu, Florian Buzlea din Bălaia, Florian Indrieş din Tileagd şi pentru a doua oară, Ioan Corba din Ineu ], în primăvara
lui 1940 au participat 2 ţărani[Notă: Petru Matei-a Piperului, din Ineu şi Gheorghe Dogaru din Orvişele]/[ Sursa: Lucia Cornea, Aspecte ale activităţii ,,Astrei” bihorene în perioada
interbelică. Activitatea despărțămintelor (I). Crisia XXI/1991, ,,Muzeul Țării Crișurilor” Oradea]
.
Neamul BELE-a Dili
Neamul Bele-a Dili, ,,se trage” din Alparea, cel mai vechi dintre ei fiind Bele Pavel-Dila[1870-d. 1940]/[Mr 3/25.03.1940].
1).PAVEL BELE-Dila[născut la 1870 în Alparea], plugar, ortodox român, a trăit 70 de ani, decedând la 23.03.1940 în Cheriu.
Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat în Cheriu de preotul Florian Groza, care notează în Matricula răposaților:
Hidropizie[Notă: Boală cauzată de acumularea lichidului seros într-o cavitate naturală a corpului-abdomen, torace, sau între elementele țesutului]/[Mr 3/25.03.1940]. Bele Pavel-Dila a fost
tatăl fraților Bele P. Dumitru-Mitru Dili și Bele P. Paşcu-Pașcu Dili[1903-1966]. Tot Bele a fost numele de fată a Mariei[1905-1943],
prima soție a lui Dunșoara I. Ioan-Vovinca, precum și și a Cristinei[soția lui Barbonța G. Gheorghe-Țâncu].
2).DUMITRU P. BELE-Mitru Dili[(1899-1953), fiul lui Pavel Bele-Dila (n. 1870, Alparea-d. 23.03.1940, Cheriu)]/[Mr 3/25.03.1940], a trăit 54 de ani, s-a
născut în Cheriu[1899], a decedat la 14.VII.1953, tot în Cheriu, deces înregistrat la Oficiul Stării civile Oșorheiu, cu nr.
41/1953. De profesie agricultor, român-ortodox. Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat la 5.VI.1953 de preotul paroh
ortodox Henț Gheorghe[Mr 5/16.VII.1953]. A fost căsătorit inițial cu Elena Stoia-Ileana din Săbolciu, cei doi fiind părinții Mariei
D. Bele-Măria Mitru Dili[(n. 12.08.1931, Cheriu-d. 2018, Cheriu), căs. Simoc, cu Ghiurița Cani]. Mitru Dili și Ileana au mai avut 2 copii[Notă: Floare și
Dimitrie]
, dar care au murit la puțin timp după naștere. Elena Bele[n. 1906 Stoia, în Săbolciu] , a decedat la vârsta de 33 ani [n. 17.09.1939 în Cheriu
(vârsta Cristică])
, înmormântată la 19.IX.1939 de preotul paroh Florian Groza[Mr 14/19.IX.1939]. După moartea Ilenei, Mitru Dili s-a
recăsătorit cu Ana P. Șandor-Nuca Petri Midri, cei doi fiind părinții fraților: Mihai D. Șandor/Bele-Mihaiu Mitru Dili[n.
16.08.1940 în Cheriu-d. 28.09.1942]/ [Mb 11/17.VIII.1940] [Mr 5/01.09.1942]
; Petru D. Bele-Petrea Mitru Dili/Bălu[n. la 05.05.1944 în Cheriu-d. 2009]; Crăciun D.
Bele-Crăciunea Mitru Dili [n. 17.12.1948 în Cheriu-d. 28.01.1949]/[Mr 1/29.I.1949]
.
.
3).MARIA D. BELE-Măria Mitru Dili (1931-2018) căs. Simoc cu Ghiurița Cani

Maria D. Bele-Măria Mitru Dili căs Simoc[n. la 12.08.1931, Cheriu-d. 01.08.2018, Cheriu], este fiica soților Bele P. Dumitru-Mitru
Dili [1899-1953]/[Mr 5/16.VII.1953]
și Elena Stoia-Ileana[n. 1906 în Săbolciu-d. 17.09.1931 în Cheriu]/[Mr 14/19.IX.1939]. În Matricula XXI/Nr. matricular
45/1945-1946 pagina 45, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva
Bele D. Maria, născută în ziua de 12.VIII.1931, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă,
fiica d-lui Bele Dumitru (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, înscrisă în școală la 8.IX.1945, din oficiu, n-a
frecventat clasa a V-a/1945-1946”. Căsătorită cu Simoc P. Gheorghe-Ghiurița Cani [1928-1987], Măria Mitru Dili este mama
fraților Ghița și Mitru Cani. Simoc Ghe. Gheorghe-Ghiţa Cani [n. 1954] şi Simoc Ghe. Dumitru-Mitru Cani[n. 24.05.1958 în Cheriu].
4).FLOARE D. BELE-Florica Mitru Dili[Notă: născută în aprilie 1935], decedată la 13 mai 1935, a trăit 25 zile [Observații: debilitate
natală]
, botezată ortodoxă, a fost înmormântată la 14V.1935 de părintele paroh ortodox Groza Florian[Mr 13/14.05.1935].
5).DIMITRIE D. BELE-Mitica Mitru Dili, n.12.11.1937, în Oradea, Dimitrie[fiul Elenei Bele n. Stoia și Dumitru Bele] , botezat
ortodox nași: Floarea Ciarnău[n. Chiș-a Gheorghii Lini] și Petru Ciarnău-Petrea Brudi, din Cheriu[Mb 15/24.XI.1937], pentru ca la 6
februarie 1938, acesta să moară, la numai 3 luni, fiind înmormântat la 8.II.1938, de preotul ortodox Florian Groza[Mr 2/8.II.1938].
11
______________________________________________________________________________________________________
6).PETRU D. BELE-Petrea Mitru Dili/Bălu n. la 5 mai 1944 în Cheriu[fiul cherenilor Bele Dumitru-Mitru Dili și Ana Șandor-Nuca Petri Midri],
rămas pe vatra părintească, căsătorit cu Doina din Oșand[n. 1939], fără copii. De profesie electrician, Bălu a fost unul dintre cei
mai dârji fotbaliști pe care i-a avut Cheru, înainte de ,,Generația de aur a Voinței”. Cu mare plăcere îmi amintesc cum pe
terenul amenajat în ocolul Paveli Tuduri[vis-a-vis de Biserică și peste drum de Groapa Aracului] , când băteam lopta de fotbal aproape zilnic,
adolescent fiind[14-16 ani], Bălu având cu 9 ani mai mult[scăpat de armată], pe post de bec[,,măturător”, libero], era de netrecut, având și un fizic
robust, unde punea el piciorul ,,săreau scântei, trecea lopta dar nu trecea adversaru”. Glumind puțin, aș spune că celebrul
antrenor argentinian al Inter-ului de Milano din perioada 1960-1968[H. Herrera], a gândit ,,catenaccio”, cu Armando Picchi[1935-
1971]
pe post de libero, ca și când l-ar fi văzut pe Petrea jucând. Lăsând gluma la o parte, pot spune că Bălu a fost chereanul
care m-a inspirit cel mai tare în ,,d-ale fotbalului”, cu stilul și crezul său de joc ,,p-aci nu se trece”. Când ,,s-ănfingea Bălu în
loptă”, aceasta[Notă: mingea de joc cu cameră și fizăl dă ceaplău=șiret din piele] trecea peste Groapa Aracului și ajungea aproape de Fântâna cea
Bună, așa forță nativă avea Petrea Mitru Bălului din Cheru Bihorului, în picior. Dintre noi, Popa C. Ioan-Ciunea și nepotul
lui Bălu, Simoc Ghe. Gheorghe-Ghița Ghiurițâ Cani, aveau asemenea forță în picior.
7).CRĂCIUN D. BELE-Crăciunea Mitru Dili n. 17.12.1948 în Cheriu, Crăciun, fiul lui Bele P. Dumitru-Mitru
Dili și Șandor P. Ana-Nuca Petri Midri, botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor Floare și
Petru Cearnău-Petrea Brudi, vecinii lor de peste drum [Mb 15/29.I.1948]. Nou născutul avea să trăiască numai 41 zile, decedând la
28.I.1949, fiind înmormântat a doua zi (29.I.1949) de preotul care l-a și botezat, Gheorghe M. Teaha[Mr 1/29.I.1949].
Familia BELE PAŞCU-Paşcu Dili
1).BELE PAŞCU-Paşcu Dili[1903-1966], fiul Bele Pavel-Dila[n. 1870 în Alparea-d. 1940 în Cheriu], a fost căsătorit în Cheriu, cu
Gherman V. Floarea-Florica Lichi Jembli[1906-1963], cei doi fiind părinții fraților: 1).Bele P. Viorica[(1930-2016)]; 2).Bele P.
Cornel-Cornelu Pașcu Dili[07.10.1933-1988]; 3).Bele P. Stela[n. 24.08.1937]; 4).Ana P. Bele-Anuța Pașcu Dili[n. 13.08.1939-d. 29.01.1940]/[Mr
2/31.01.1940]
. Hodorul[gospodăria și grădina] Pașcu Dili, primul din Ulița Mică spre Poligon, avea gard comun atât cu școala [construită pe terenul
bisericii]
, cât și cu Sfânta Biserică Ortodoxă din Cheriu, iar următoarea gospodărie[la capătul grădinii sale] era cea a fratelui său, Bele P.
Dumitru-Mitru Dili. Vatra bătrânească a Pașcu Dili a rămas moștenire fiului său Bele P. Cornel-Cornelu Pașcu Dili,
căsătorit cu Ana[n. 1930], care la rândul său a lăsat-o fiului său Bele C. Cornel.
2).VIORICA P. BELE-Viorica Pașcu Dili (1930-2016), este fiica soților Bele P. Paşcu-Pașcu Dili și Gherman V.
Floarea-Florica Lichi Jembli[1906-1963]. Măritată cu Mitra L. Ioan-Ionica Lăzari Todi şi a Marişchi Mişchi, cei doi sunt
părinții fraților Mitra I. Maria-Mia Ionichi Lăzari Todi[n. 26.VIII.1947, căs. cu Mihai Monea] și Mitra L. Lazăr-Lăzărica Ionichi Lăzari
Todi[născut la 18.05.1952].
3).CORNEL P. BELE-Cornelu Pașcu Dili (07.10.1933-1988), a fost fiul soților Bele P. Paşcu-Pașcu Dili (1903-
1966) și Gherman V. Floarea-Florica Lichi Jembli [1906-1963]. Căsătorit cu Ana[n. 1930], a avut 2 copiii: 1).Bele C. Rodica[n. 1958-d.
2014, căsătorită cu Ciorba T. Doru-Doru Deli Ciorbii (n. 1955)]
. Cornelu Cornelului a Pașcu Dili, care a rămas pe vatra strămoșească. În Mr. XXI-
1944-1945[Matricula XXI/Nr. matricular 44/1945-1946 pagina 44, a Școlii Primare de Stat Cheriu], directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan,
consemnează: ,,Elevul Bele P. Corneliu, născut în ziua de 7.X.1933, în comuna Cheriu, județul Bihor, 40 kg, 145 cm,
naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Bele Pașcu[agricultor], starea materială a părinților bună, temperament iute,
carácter ambițios, egoist, deprinderi bune, aptitudini pentru activitățile practice, înscris în școală la 8.IX.1945, din oficiu, a
promovat clasa a V-a/1945-1946, cu 1 absență motivată [30 absențe nemotivate], media 556, clasificat al V-lea între 6 elevi promovați,
din 9 înscriși”.
4).STELA P. BELE-Stela Pașcu Dili, fata soților Bele P. Paşcu-Pașcu Dili[1903-1966] și Gherman V. Floarea-Florica
Lichi Jembli[1906-1963] s-a născut la 24.08.1937, a fost botezată la 29.08.1937, de preotul paroh ortodox Florian Groza, nașă de
botez fiind Elisaveta Fildan-Saveta Tomalău, soția lui Ioan Veicon-Nuțu Țirom[funcționar în Oradea]. În matricula botezaților/1937,
apare ca fiind Rozalia Stela. În Matricula școlară Nr. XX/Nr. matricular 1/1944-1945 directorul de atunci a școlii,
învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Bele P. Stela născută în ziua de 24 august 1937, în comuna Cheriu, județul
Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui Bele Pașcu-Pașcu Dili (agricultor), înscrisă în școală la 10
decembrie 1944, pe baza recensământului; în trimestrul I nu s-au ținut cursuri [Notă: din cauza războiului și a revenirii Ardealului la țara-mamă,
România]
. Clasa I (întâia), anul școlar 1944-1945. Disciplină (Purtarea: 10/trim.II+10/trim.III; Frecventarea:
6/trim.II+7/trim.III, 4 absențe motivate+25 absențe nemotivate). Media generală 5 89. Clasificată: VIII, între 11 elevi
promovați, din 22 elevi înscriși (9 Băieți+13 Fete)” [MS XX/1/1944-1945]. În Matricula XXI/Nr. matricular 9/1945-1946 pag. 9, a
Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Bele P. Stela, născută în
ziua de 24.VIII.1937, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui Bele Pașcu
(agricultor), starea materială a părinților bună, temperament închis, caracter perseverent, deprinderi bune, înscrisă în
școală la 5.IX.1945, pe baza promovării, clasa a II-a/ 1945-1946, promovată cu media 6 33, clasificată a III-a, între 11 elevi
promovați, din 15 înscriși” [MS XXI/9/1945-1946]. Bele P. Stela-Stela Paşcu Dili n. 24.08.1937[fiica soților Bele Paşcu-Paşcu Dili (1903-1966) şi Floarea
(1906-1963)]
, a absolvit clasa I-a la finele anului școlar 1944-1945[când cel de-al doilea război mondial încă nu se terminase]/[Ms XXI/1945-1946].
5).ANA P. BELE-Anuța Pașcu Dili (13.08.1939-29.01.1940). La 13 august 1939 se naște în Cheriu, Ana, fiica lui
Pașcu Bele- Pașcu Dili[1903-1966] și Floarea V. Bele-Florica Lichi Jembli n. Gherman[1906-1963], botezată de preotul paroh
ortodox Florian Groza. Nașă: Hermina Bulzan-Mina, soția lui Mihai Bulzan, învățătorii din Cheriu, nimeni alții decât bunii
lor vecini, deoarece Pașcu Dili avea gard comun atât cu școala, cât și cu Sfânta Biserică Ortodoxă din Cheriu [Mb 10/15.VIII.1939].
Ana Bele avea să se stingă după 5 luni și ½[Notă: 29.01.1940], din cauza unei epidemii de varicelă [vărsat], fiind înmormântată la
31.01.1940 de părintele paroh ortodox Florian Groza[Mr 2/31.I.1940].
12
______________________________________________________________________________________________________
Neamul BLAGA
Blaga, nume de familie, din păcate dispărut din peisajul Cherului postbelic, are o puternică rezonanță românească, fie
și numai prin prisma marelui filozof Lucian Blaga. Cea mai veche reprezentantă a neamului Blaga de Cher este Floarea
Simoc[sora chereilor: 1). Nicolae Simoc, căsătorit cu Sofia Bocuț; 2).Simoc Elisabeta-Saveta[1860-1940, căs. Siladi]/[Mr. 6/05.04.1940]; 3).Simoc Ana-Nuca[1880-1945, soția lui Gherman I. Vasile-Lica
Jembli]/ ]/[Mb 4/14.02.1936]; 4).Simoc Dumitru-Șitru cel Bătrân[căs. cu Floarea T. Mitra-Floarea Todi Mitri, n. 1886-dec. 1935]
, mama fraților Blaga Ilie-Ilea și Ioan Blaga-
Nuțu[căsătorit cu Floare Mudura], cunoscuți ca fiind ,,a Ili”, deoarece tatăl lor a fost Ilie-Ilea cel Bătrân.
1).ILIE BLAGA-Ilea
Ilie Blaga-Ilea[Notă: fiul Floarei Blaga n. Simoc (1855-1940)] a locuit pe locul actualei gospodării a Pătașchi, într-o casă acoperită cu
paie. Au fost părinții surorilor: 1).Maria; 2).Sofia[stabilită în Sântandrei] și 3).Ecaterina-Tica Ili[Notă: are o fată-Doina]. Ilea a fost un om
harnic, era specializat în săpatul gropilor și a șanțurilor[Informație culeasă de la Delea Ciopec. 24.I.2018].
1.1).MARIA I. BLAGA-Măria Ili, fiica chereanului Ilie Blaga-Ilea, este mama fraților cunoscuți ca fiind ,,a Mării
Ili”: Maria și Pașcu. 1.1.1).FLOAREA BLAGA-Florica Mării Ili n. 15.12.1938 în Cheriu, Floarea[fiica Mariei Blaga, care la rându-i a
fost fiica lui Ilie Blaga]
, botezată la 18.XII.1938, de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Ana Chiș[soția lui Teodor Ciorba]/[Mb
19/17.XII.1938]
. Nașa, Ana Chiș[soră cu Chiș T. Ecaterina-Tica, măr. cu Fildan P. Mihai-Ciopec și Chiș T. Petru-Petrea Crețului].
1.1.2).PAȘCU BLAGA-Pașcu Mării Ili[copil bastard, fiul Mariei Blaga=iica lui Ilie I. Blaga] , născut 02.04.1942, botezat de părintele
Florian Groza, asistat de nașul Gheorghe Tiriteu[zidar]/[Mb 3/04.04.1942]. Pașcu I. Blaga, stabilit în Oradea, este profesor.
2).BLAGA IOAN căsătorit cu Floare Mudura
La 10.XI.1926, Mudura Floare era soția lui Ioan Blaga, așa cum reiese din coala CF 340 Cheriu[Coala cărții funduare],
B/Foaia de proprietate, numărul serial 6), unde se precizează că cei doi soți, cumpără[contract vânzare/cumpărare/07.11.1926. preț 18.000 lei], în
suprafaţă de 762 stânjeni2 =1370 m2, de la Meşter Maria[născ. Ţurcaş], soţia lui Meşter Petru-Petrea Libi, pe care la 01.10.1927,
respectiv 07.12.1928 îl vinde[contract vânzare/cumpărare/26.08.1927. Preț 7.000 lei/contract vânzare/cumpărare/03.03.1928. Preț 7.000 lei ] lui Dura Teodor-Şchiopu,
care la rândul lui îl donează la 09.03.1949[contract donațiune 928/1949], fiului său Dura Iosif-Iosa Şchiopului, care împreună cu soţia sa
Iancu T. Floare-Floarea Deli Mişchi, la nr. Top 156/2 din CF 340 Cheriu construiesc o casă cu anexe, întemeind o
gospodărie model pentru consăteni. Terenul fiind situat vis-a-vis de hodorul Moii din Uliţa Mică, mă îndreptățește să cred că
Mudura Floare, soția lui Iosif Blaga este din neamul de chereni Mudura, cunoscuți în sat ca fiind ,,a Moii”. Numeroase
sunt exemplele de chereni care după căsătoria fiilor sau fiicelor lor, pe lângă faptul că majoritatea se căsătoreau cu consăteni,
făceau tot posibilul să fie alipuiți[stabiliți] cât mai aproape de părinți, pentru a se putea ajuta reciproc mai repede și mai bine, știut
fiind faptul că ,,vecinul de aproape este mai bun ca fratele de departe”. Este și cazul celor din familia Mudura-a Moii, a
căror feciori, Mudura I. Florian-Florea Moii și Mudura I. Vasile-Lica Moii, și-au ridicat gospodării trainice pe vatra
părintelui lor, Mudura Ioan-Moia. Deși au cumpărat acest loc, soții Floare și Ioan Blaga, din diferite motive, îl vinde și se
stabilesc în altă parte, unde au considerat ei că le va fi mai bine.
BOCUȚ N. IOAN-Nuțu Miculi Muci (1896-1947)
Ioan N. Bocuț, fiul lui Sofia Bocuț și Nicolae Simoc-Micula/Mucea cel Bătrân[născut la 1896 în Cheriu, 51 ani, plugar ortodox-român,
. Ioan Bocuț a fost frate cu: 1).Simoc N.
decedat la 10 ianuarie 1947 în Cheriu, înmormântat a doua zi, 11.I.1947, de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha]/ [Mr. 2/11.01.1947]
Pașcu[Cana, 1906-1938]; 2).Simoc N. Pavel[tatăl lor fiind Simoc Nicolae-Micula]; 3).Floare N. Simoc-Florica Miculi Muci/Mucioaia[Notă: căs. inițial
Iancu, apoi Brata, stabilită în Arad]
și 4).Simoc N. Maria-Marișca căs. Seiche (cu Creangu cel Bătrân).
BODEA TRAIAN-Trianu/Bodea Felchereanu[1932-2007]
BODEA TRAIAN-Trianu/Bodea Felchereanu[1932-2007], originar din Felcheriu, căsătorit cu Maria n. Seiche[1933-1996, a

. Copiii: 1).Bodea T. Ana-Anica; 2).Bodea T. Ioan-Nelu Bodi; 3).Bodea T. Maria-Măria.
Creangului din Cheriu]
2. IOAN T. BODEA-Nelu Trianu Bodi și a Mării Creangului este fiul familiei Bodea Traian[1932-2007, originar din Felcheriu]
și Maria I. Seiche [1933-1996, a Creangului din Cheriu] și frate cu Bodea T. Ana-Anica și Bodea T. Maria-Măria.
3. ANA T. BODEA-Anica Mării Creangului și a Trianu Bodi este fiica familiei Bodea Traian și Maria I. Seiche-
Măria Creangului, soră cu Nelu și Măria. Anica are o fată, Ramona.
4. MARIA T. BODEA-Măria Mării Creangului și a Trianu Bodi este fiica familiei Bodea Traian și Maria I.
Seiche-Măria Creangului [Notă: soră cu Nelu și Anica], are un băiat.
13
______________________________________________________________________________________________________
Familia BODEA FLORIAN-Florea din Sărand
BODEA FLORIAN-Florea din Sărand a fost căsătorit cu Ciorba I. Ileana-Ileana Nuțu Ciorbi, cei doi soți având 3
fete: Mariana[soțul electrician] stabilită în Oradea; Florica[căsătorită și stabilită în Apateu] și Anica, măritată cu Dobai Florin, stabiliți în sat,
pe vatra strămoșească. Florea, a fost unul unul dintre foarte puţinii contemporani care mi-a povestit despre Mișcarea
Legionară, subiect absolut tabu în acele vremuri [Legiunea Arhanghelul Mihail, numită și Mișcarea Legionară, a fost înființată în România interbelică, la 24 iunie 1927 de
Corneliu Zelea Codreanu. Alături de Codreanu, supranumit „Căpitanul”, fondatori ai Mișcării Legionare au mai fost Ionel I. Moța (fiul protopopului Ion Moța din Orăștie), Radu Mironovici, Corneliu
Georgescu și Ilie Gârneață. După asasinarea lui Codreanu în noiembrie 1938, conducerea Legiunii a fost preluată de Horia Sima]
. La această concluzie am ajuns imediat după
ce Baci Flore a venit ginere în Cheriu. Eu eram la ,,coperativă”[magazinul din sat, adică ABC-ul sau ,,mini-marketul” de atunci al cherenilor], a cărui
gestionar era Ioan I. Vanț-Ionica Vanțului[soțul verișoarei mele primare dinspre tata, Viorica n. Popa-Viorica Deli Floruțului]. Baci Flori[cum îi spuneam noi copiii],
intră în coperativă și mă găsește răsfoind o carte, dintre cele expuse la micul stand improvizat, care era chiar la intrare, pe
partea dreaptă. Absolut întâmplător, această carte era una de istorie, semnată de marele Nicolae Iorga. Surprins, nu atât de
interesul meu pentru citit, cât mai ales de cartea pe care o răsfoiam, mă întreabă curios, nu înainte de a se asigura că gestionaru
era ocupat cu alt cumpărător, deoarece ,,știa el ceva și nu știa rău”: ,,Delea mneu, ce faci ?”, mă întreabă. ,,Vreau să citesc
ceva despre istoria noastră, a românilor !”, îi răspund. ,,Foarti bini fătu-mneu, da tu știi cine-o fost Nicolae Iorga ?”, vine
altă întrebare. ,,Da, știu oarice, de la tată-bun !” Nu-mi amintesc dacă am cumpărat sau nu cartea, dar țin minte perfect căci
m-am întors acasă împreună cu Baci Flori, iar traseul de la cooperativă până în fața hodorului Nuțu Ciorbi[a socrului său], traseu în
lungime de aproximativ 300 m, l-am parcurs în mai mult de sfert de ceas, interval în care mi-a predat o lecție de istorie
adevărată, despre Nicolae Iorga și legioanari. Știind de la bunicul meu, Iancu Teodor-Delea Mișchii, că aceste subiecte
erau interzise, în acele vremuri, am refuzat categoric să le discut cu altcineva. Tot de la baci Flori, am aflat că era obligat să se
prezinte periodic la postul de miliție din Oșorhei, deoarece fusese deținut politic, el având în acel moment un fel de statut
de ,,cetățean cu domiciliu forțat”. Mi-a relatat atunci că l-a cunoscut personal pe Nicolae Iorga, despre care mi-a vorbit
extraordinar de pozitiv, afirmând că a fost cel mai deştept român şi unul dintre cei mai inteligenți [deștepți] oameni din lume. Și tot
din dezvăluirile pe care am avut ocazia să le ascult chiar de la el, am aflat că i-a cunoscut personal pe Corneliu Zelea
Codreanu şi pe Ionel Moţa, alţi doi capi legionari. De ce afirm eu că ,,știa el ceva și nu știa rău” ! Foarte simplu ! În acele
vremuri[1964-1965, imediat după colectivizarea Cheriului] comuniștii vedeau în oricare cetățean care nu era cu ei, un dușman de moarte! Nu
întâmplător standul cu cărți din fiecare magazin sătesc era expus la vedere, încă de la intrare, deoarece impactul vizual asupra
clientului era maxim, iar propaganda scrisă[ziare, reviste, cărți] reprezenta pentru regimul totalitar comunist, cam ceea ce reprezintă
astăzi massmedia partinică, pentru urmașii lui Ion Iliescu [Petre Roman, Adrian Năstase, Victor Ponta, Liviu Dragnea] . Regretabil este că au fost și
sunt atrași în acest joc murdar și personaje care inițial împărtășise altă doctrină, decât cea populist-comunistă [Crin Antonescu, Călin
Popescu-Tăriceanu]
, aceștia din urmă uită[s-au nu și l-au însușit !], un principiu de bază al politicului: crezul [doctrina] politic nu se trădează, fie și
numai pentru simplul motiv că cine trădează o dată, trădează și a doua oară. Vorbind despre trădare la nivel înalt, îmi vine în
minte acum exemplul unui ofițer de rang înalt al Armatei Române, generalul Constantin Sănătescu [1885-1947], care a devenit
foarte cunoscut după ce a condus arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944 și primele două guverne de după acest
eveniment. Constantin Sănătescu a fost generalul care a pus capăt pogromului de la Iași, cel care a blocat rebeliunea legionară
în ianuarie 1941 dar și unul dintre cei învinuiți pentru dezastrul armatei române de la Cotul Donului[Țarițîn (Цари́цын) (1598–1925) și
Stalingrad (Сталингра́д) (1925–1961, azi Volgograd (Волгогра́д), oraș în Rusia, situat pe malul drept (vestic) al râului Volga]
, la care au participat și chereni de-ai noștri.
Bătălia de la Stalingrad a lăsat în urmă una dintre cele mai însângerate pagini din istoria omenirii, care a schimbat destinele
statelor ce s-au implicat în luptele celui de al II-lea Război Mondial. Pe frontul blestemat din Rusia au participat şi cei mai
vajnici bărbaţi ai Cherului acelor vremuri, câţiva dintre ei nu s-au mai îtors niciodată acasă. Momentele de durere care
cuprindeau familiile şi comunitatea sătească la aflarea veştii morţii la datorie a câte unui EROU, să fie numai de domeniul
tristei amintiri, iar Bunul Dumnezeu să-i ferească pe oameni ca asemenea nenonorociri să nu se mai repete ! La primirea veştii
triste a morţii la datorie, familiile îşi înecau durerea şi disperarea în lacrimi nemărginite şi se consolau prin rugăciuni, posturi
şi oficierea slujbelor cuvenite pentru odihna sufletelor celor căzuţi la atâtea mii de kilometri depărtare, fără să fi avut probabil
un mormânt şi o cruce creştinească la cap. Cinstirea memoriei celor căzuţi pentru patrie se făcea prin pomeniri la biserică şi
prin evocări făcute cu prilejul diferitelor întâlniri ocazionale. Fie veşnic binecuvântată şi cinstită memoria tuturor celor care au
participat la luptele din cele două războaie mondiale şi acelora care au plătit cu viaţa, curajul şi nădejdea într-o viaţă mai bună,
pentru ei şi pentru urmaşii lor, care suntem noi, cei datori să-i cinstim, să-i omagiem şi să le amintim celor care ne urmează că
fără EI n-am fi existat noi! Aceștia au fost și trebuie să rămână veșnic în amintirea noastră ca fiind EROII martiri ai
CHERULUI și ai neamului românesc.
Neamul de CHERENI BOGOȘ
Pe chereanul Bogos Ianos[Notă: Bogos Ioan] îl găsim atestat în 1806, alături de alți doi consăteni, Mitra Marian și Szumok
Tamas[Notă: Simoc Toma], când ,,ardeau 75 de câble de var pentru lucrările de la catedrala Episcopiei grecocatolice din
Oradea”[Sursa: AN-DJBh, Fond Episcopia romano-catolică ... , rola 605, d. 3633, f. 34 ; Idem, Fond Episcopia greco-catolică ... , rola 867, d. 427, f. 154, 171; rola 865, d. 422, f. 88].
14
______________________________________________________________________________________________________
3. FRANCISC I. BORSOS-Ferco n. 17.11.1932, este fiul lui Borsos Ioan[căuaciul și potcovarul cherului de atunci].
4. ALEXANDRU I. BORSOS-Șoani a fost fiul lui Borsos Ioan[singura familie de maghiari din Cheru acelei perioade], căuaciu[fierarul,
Cherului din perioada interbelică, până după colectivizare. În Matricula școlară/1944-1945 Nr. XX/Nr. matricular
potcovarul]
15, se menționează: ,,Elevul Borsos Alexandru născut în ziua de 07.07.1937, în comuna Cheriu, județul Bihor,
naționalitate maghiar, religie reformat, fiul lui Borsos Ioan, domiciliat în Cheriu, înscris în școală la 10.12.1944, pe baza
recensământului; în trimestrul I nu s-au ținut cursuri [Notă: din cauza războiului și a revenirii Ardealului la țara-mamă, România] . Clasa a II-a (a doua),
anul școlar 1944-1945. Frecvența: 5 absențe motivate+39 absențe nemotivate. Neclasificat între 10 elevi înscriși (7 B+3 F),
din care 6 promovați”[Ms XX/23/1944-4945]. Stabilit în Orăștie, a lucrat la celebra Fabrică de blănuri,,Vidra”.
Familia BOT-a Moași
Familia Bot, atestată ca fiind de chereni, încă din veacul XIX, s-a stabilit în cartierul de miazăzi a Cherului, Tălece,
unde s-au așezat inițial mulți alți chereni, care ulterior s-au mutat în sat, mai aproape de Sfânta Biserică, de școală, de
magazin. În 1817, Bot Iuon[Notă: Bot Ioan] din Betfia, realiza var pentru Episcopia romano-catolică din Oradea[Sursa: Fond Episcopia
greco-catolică Oradea , rola 864, d. 420, f. 86; rola 867, d. 427, f. 180; rola 865, d. 422, f. 18, 88]
.
I).ANA BOT-Moașa căs. Dehelean
Ana Bot-Moașa, soția lui Dehelean I. Teodor[fiica lui Mermeze Maria din Aușeu, s-a născut la 1889 în Aușeu] , casnică, ortodoxă-română, a
trăit 57 ani, decedând la 17.02.1946, în Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată la 19.02.1946 în Cheriu, de preotul
paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha[Mr. 4/19.II.1946]. Teodor I. Dehelean și Ana Bot-Moașa Cherului[din perioada interbelică] sunt părinții
lui Bot T. Florian-Ciorea.
I.1).BOT T. FLORIAN-Ciorea Moași[1913-1981]

A fost căsătorit cu Ileana D. Șandor-Ileana Roșcului[1919-1987], cei doi fiind părinții fraților cunoscuți ca fiind ,,a Ciori
Moași”: 1).Ioan F. Albuțiu-Ionica[n. 28.03.1941, decedat la naștere]/[Mb 3/28.III.1941]; 2). Bot F. Florian-Florea; 3). Bot F. Ana-Anica; 4). Bot
F. Angela Doina-Angela; 4).Bot F. Crăciun-Crăciunea.
I.1.1).IOAN F. ALBUȚIU-Ionica Ciori Moași
Fiul soților Florian Bot[plugar] și Elena[Notă: nelegitimi la acea dată], n. 27.03.1941, a fost botezat a doua zi, de părintele paroh
ortodox Florian Groza, asistat de nașa Ana Țioca, soția lui Iosif Dunșoara-Vovinca cel Bătrân[Mb 3/28.03.1941], tot atunci fiind
consemnat decesul acestuia[Mr 5/06.08.1941].
I.1.2).FLORIAN F. BOT-Florea Ciori Moași
Fiul soților Florian Bot[plugar] și Elena Albuțiu (casnică)[Notă: nelegitimi la acea dată], născut la 5.VIII.1942, a fost botezat a
doua zi, de părintele paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Maria Bele, soția lui Ioan I. Dunșoara-Nuțu Vovinchi cel
Bătrân[Mb 9/06.08.1942]. După terminarea școlii și după căsătorie, Florea Ciori s-a stabilit în Oradea, având 2 copii [1B, Sorin-Florin Bot,
/
avocet Oradea+1F] [Notă: înformația de la Delea Babi, datând din 2017)]
.
I.1.3).ANGELA F. BOT-Angela Ciori Moași prima
Fiica lui Florian Bot și Ileana Șandor, născută la 06.12.1945], botezată de părintele Gheorghe M. Teaha, asistat de
nașa Ana Dunșoara[Mb 14/8.XII.1945], dec. 17.12.1945, înmormântată la 18.12.1945[Mr 11/18.XII.1945].
I.1.4).ANA F. BOT-Anica Ciori Moași
Fiica lui Florian T. Bot și Iuliana Șandor-Ileana, n. 23.04.1947, botezată de preotul paroh Gheorghe M. Teaha,
asistat de nașii Ana Dunșoara n. Șandor și soțul Ioan Dunșoara-Vovinca[Mb 2/27.IV.1947].
I.1.5).ANGELA F. BOT-Angela Ciori Moași a doua

Fiica lui Florian Bot și Iuliana Șandor-Ileana, n. 08.08.1949, botezată de preotul din Rontău, Ioan Tirla, asistat de
nașii Gheorghe D. Țigan-Țigănelea cu conc(ubina). Ana Dunșoara[Mb 12/11.VIII.1949].
15
______________________________________________________________________________________________________
I.1.6).CRĂCIUN F. BOT-Crăciunea Ciori[n. 16.12.1953]

Fiul soților Florian Bot [plugar]
și Elena Albuțiu[casnică], este unul din reprezentanţii de frunte ai ,,Generaţiei de aur” a Cherului,
foarte bun atât la învăţătură[Notă: a fost coleg de an cu consătenii săi Țigan T. Florian și Stana F. Petru-Petrea Flori Driului, la Institutul de Subingineri Oradea, dar a fost repartizat la Balș,
cât şi la fotbal, tehnic şi ambiţios. Fiind coleg de clasă cu el [clasele I-VII], îmi aduc cu mare placere aminte de clipele
județul Olt]
minunate petrecute în timpul școlii, în special cele de educație-fizică, când încingeam niște miuțe extraordinare, el fiind
totdeauna în echipa adversă, fiind de valori apropiate. Locotenentul meu la fotbal fiind Fildan I. Ioan-Nelu Puiului,
Crăciunea era mereu alături de Mitra Ghe. Mircea-Ghița Ghiurchi Ganului și Seiche I. Petru-Petrea Creangului, alți doi
foarte buni fotbaliști, pionierii care au pus bazele Voinței Cheriu Maxima. Alături de noi mai jucau și ceilalți colegi de-ai
nostri, Șandor C. Gheorghe-Ghița Crăciuni Ghiuri Ciorbi, Seuche Ghe. Radu-Radu Seichi sau Gherman C. Eugen-Jenu
Crăciuni Jembli. Împreună cu aceștia, făceam partide memorabile împotriva colegilor noștri de școală mai mari cu an: Florea
Țigan, Nuțu Bâcului, Crăciunea Puciuli, Mitru Ghiuri Leucii, Costelu Flori Moii, Sandu Crăciunii Deli Checi, Lăzărica
Ionichii Lăzarii Todi, Aurelu Petri Iosâ, Ghița Ghiuri Nuțu Țilichi. Nu o dată am ieșit noi[cei mici], învingători, grație și lui
Crăciunea. De un mare entuziasm se bucurau, în perioada anilor 1970-1980, meciurile de fotbal între „Josani” şi „Susani”,
primul dintre ele disputându-se în anul 1967 pe „Râtul Toii”[situat la capătul ogrăzii lui Ţigan Traian şi celei a şcolii], terminat cu 20-10 pentru
Josani, la care jucau şi tălecanii[cei de pe Tălece, aceasta fiind opţiunea lor], Mitra Vasile-Lica Ţâghi, respectiv Bot Crăciun-Crăciunea
Ciori. Acesta din urmă, împreună cu mine, cu prietenul meu nedespărțit din copilărie, Simoc Ghe. Gheorghe-Ghița Ghiurițâ
Cani, cu Mitra Ghe. Vasile-Lica Ţâghi și Drugaș Traian-Trianu Mării Sârbului, dar și cu ulicanii[cei de pe Ulița Mică, vecinii lor],
Ardelean T. Gheorghe-Ghița Deli Mnelului și Stana F. Petru-Petrea Flori Driului, băteam mingea foarte des pe terenul din
Păduriță, colțul dinspre Tălece.
Familia de învățători BULZAN
1. MIHAI D. BULZAN-învățător, născut la 15.11.1903 la Ineu-Bihor, într-o familie cu 3 copii [2 băieți şi o fată], tatăl
Bulzan Dumitru şi mama Bulzan Floarea născ. Dudaş, muncitori lemnari. Ablsolvent de Şcoală Normală în anul 1926,
învăţător grad superior, căsătorit, 2 copii [unul născut în anul 1935, altul în anul 1945]. Conform ,,Borderoului actelor învățătoruil Bulzan D.
Mihai, necesare pentru întocmirea fișei de pensie, acte găsite la Statul personal 75”, acesta a funcționat ca în vățător la Ineul
de Criș[Notă: satul său natal], a fost detașat și tranferat la școala din satul Călugări[comuna Cărpinet, județul Bihor], detașat de la Ineu la Oșorhei
Vii[Fughiu]/ [01.05.1936-octombrie 1936], a avut gradația I din 01.01.1932. A funcţionat în Ineu-Bihor, Oşorhei Vii-Bihor şi Tăşad-Bihor.
Avere 1080 stânjeni pătrați. Limbi vorbite: româna. Cetăţenie română. Religie ortodoxă. Membru PMR [Notă: ca să nu-și piardă postul, a fost
obligat să devină membru de partid]
. Soția sa, Bulzan D. Hermina-Mina, născută Buciu, la Ineu-Bihor[11.06.1911], într-o familie cu 8 copii [din
părinţii Buciu Dumitru-ţăran mijlocaş şi Buciu Eva, născ. Sime]
, absolvetă a Şcolii Normale Oradea în anul 1935, învăţător gr. II. Copii: 1).Bulzan M.
Rodica[născută 13.VII.1935, Ineu]; 2).Radu Mihail Sabin M. Bulzan[26.06.1945, Cheriu]. Conform Adresei din 25.05.1949: ,,Școala
Elementară din Cheriu este compusă din 3 încăperi: 2 săli de clasă a câte 65 m 3, plus cancelarie, 39 m3, total 169 m3, pentru
încălzirea cărora sunt necesare 5180 kh lemne”. Semnează învățătorul-director Mihai Bulzan. Același, Mihai Bulzan,
întocmește ,,Raportul general nr. 179/24.05.1949”, din care rezultă că în Școala Elementară din Cheriu, în anul școlar 1948-
1949, erau înscriși 44 elevi, din care: 10 elevi în clasa I-a [4 elevi cu FB=foarte bine; 2 eleni B=bine; 2 M=mediocri și 2 S=slabi] ; 11 elevi în clasa a II-a [3
elevi cu FB=foarte bine; 3 eleni B=bine; 4 M=mediocri și 1 S=slab]
; 10 elevi în clasa a III-a[4 elevi cu FB=foarte bine; 2 eleni B=bine; 2 M=mediocri și 2 S=slabI] ; 13 elevi în clasa
a IV-a [2 elevi cu FB=foarte bine; 43 eleni B=bine; 54 M=mediocri și 21 S=slabI]
. Pentru anul școlar 1949-1950 vor fi înscriși 43 de elevi [24 băieți și 19 fete]; 13
elevi în clasa I-a [9 băieți și 4 fete]
; 10 elevi în clasa a II-a [5 băieți și 5 fete]
; 10 elevi în clasa a III-a[4 băieți și 6 fete]; 10 elevi în clasa a IV-a[6 băieți
și 4 fete]
.
2. HERMINA D. BUCIU căs. Bulzan, alintată Mina, născută Buciu, la Ineu-Bihor în 11.06.1911, într-o familie cu
8 copii, din părinţii Buciu Dumitru-ţăran mijlocaş şi Buciu Eva, născ. Sime, absolvetă a Şcolii Normale în anul 1935,
învăţător gr. II. A fost soția învățătorului Bulzan D. Mihai, învățătorul și directorul școlii din Cheriu, în perioada interbelică,
la cedarea Ardealului, precum și o scurtă perioadă după război. Cei doi dascăli ai cherenilor de altădată, au fost părinții
fraților Bulzan M. Rodica[n. 13.VII.1935] și Bulzan Radu Mihail Sabin[n. 13.VI.1945].
3. RODICA M. BULZAN, s-a născut la 13 iulie 1935 în Ineu, naționalitate română, religie ortodoxă. Primele 2 clase
primare le-a urmat la Școala primară din Tășad[Notă: unde părinții ei s-au refugiat în timpul Cedării Ardealului]. Înscrisă la Școala Primară de Stat
Cheriu la 01.05.1945, pe baza adresei de permutare de la școala primară Tășad, a absolvit clasa a III-a[1944-1945] cu media
945[premiul I], 3 absențe motivate și 14 absențe nemotivate [Ms XX/93]. În Matricula XXI/Nr. matricular 33/1945-1946 pagina 33, a
Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan[tatăl elevei], consemnează: ,,Eleva Bulzan M. Rodica,
născută în ziua de 13.VII.1935, în comuna Ineu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Bulzan
Mihai[învățător], starea materială a părinților mijlocie, inteligentă, temperament impresionabil, caracter perseverent, altruist,
deprinderi bune, înscrisă în școală la 8.IX.1945, pe baza promovării din cl. III, a promovat clasa a IV-a/1945-1946, cu
media 948, clasificată I (prima), între 7 elevi promovați, din 11 înscriși”.
4. MIHAIL RADU SABIN M. BULZAN. La 26.06.1945 se naște în Cheriu, Radu Mihail Sabin[fiul lui Mihai D. Bulzan și
, botezat de reotul paroh ortodox din Rontău, Ioan Tirla, asistat de nașii Ana Leucuța și soțul
Hermina D. Baciu, învățătorii școlii din Cheriu]
Theodor Sasu[notar în Tășad], unde au fost refugiați soții Bulzan, pe timpul Cedării Ardealului[1940-1944]/[Mb 7/30.06.1945].
16
______________________________________________________________________________________________________
Familia BULZAN DUMITRU-Mitru Fâșcanu
Originar din Fâşca-Bihor[consătean cu Florica Ungur], Bulzan Dumitru-Mitru Fâşcanu/Mitrucelu, a cumpărat gospodăria de la
urmaşii lui Mălan P. Ioan-Mişca. Și-a adus în Cheriu și părinţii, împreună cu fratele mai mic [Vasile Blăguţa], care, la rândul său a
cumpărat casa Zezi, din Uliţa Mică[de la Cuc L. Traian-Trianu Zezi]. Bulzan Dumitru-Mitru Fâşcanu s-a căsătorit cu Cuc Florentina-
Tina Ori Vili. Din Matricula botezaților, poziția 19/1950 aflăm că Floarea-Florentina, fiica lui Florian Cuc-Orea Vili și
Sofia Tiriteu-a Tăutului, s-a născut la 14 septembrie 1950 în Cheriu, fiind botezată la 17.09.1950[în aceeași zi cu Florian F. Cuc, n. 11. IX.1950
în Cheriu, fiul lui Florian T. Cuc-Florea Floachi și Ecaterinei Bele-Tica]
. De menționat că tații celor doi botezați, au același nume [Cuc Florian]. Mitru
Fâșcanu și Tina Ori Vili au 3 băieţi: 1).Bulzan D. Viorel-Viorelu, căsătorit cu Luci din Oşorhei, având 2 copii: Alexandra-
Antonia şi David; 2).Bulzan D. Dumitru-Mitica, care are 1 băiat; 3). Bulzan D. Marius.
NEAMUL BUZGUȚA
Cei din neamul Buzguța s-au stabilit în Cheriu, venind din Săbolciu, comuna Săcădat. Paraschiva Bizguța-Părasca
și soțul Vlad Teodor-Floașca, au fost părinții Floricăi, născută la 8.V.1939 în Cheriu, botezată de părintele paroh ortodox
Florian Groza, asistat de nașii Floare Veicon și Dimitrie Silaghi-Mitru Hurgoi[Mb 6/9.V.1939].
Familia BUZGUŢA IOAN-Nuţu
Buzguța Ioan-Nuţu, de loc din Săbolciu, a fost frate cu Buzguța Paraschiva-Parasca[soția lui Vlad Teodor-Floaşca, respectiv părinţii
surorilor Vlad T. Floarea n. 08.05.1938 şi Vlad T. Maria]
. Buzguța Ioan-Nuţu a fost căsătorit cu Maria N. Popa-Marișca Nicoari
Floruțului[căsătorită iniţial cu Trifa Teodor-Cicula (1910-1989)]. Nuţu şi Marișca au crescut trei băieţi: 1). Buzguţa T. Liviu-Liviu Manini născut
la 11 martie 1950 în Cheriu, fiul lui Teodor Trifa și Maria Trifa n. Popa, botezat de preotul paroh ortodox, Boris Cicală,
asistat de nașa Angela P. Șandor-Angela Beși[Mb 2/14.III.1950]; 2).Buzguţa I. Ioan-Nuţu născut la 9 mai 1951 în Cheriu, fiul lui
Maria Pop (n.1918), botezat la 18.V.1951 de preotul ortodox, Boris Cicală și nașa Angela P. Șandor[Mb 2/11.V.1951]; 3).Buzguţa
I. Petru-Petrea Manini s-a născut la 1955 în Cheriu. Toţi acești trei frați sunt cunoscuţi în sat ca fiind ,,a Manini”. Înainte de
1989, Buzguţa I. Petru-Petrea Manini şi-a ridicat şi el gospodăria, chiar în via familiei sale, iar după anul 1990, construirea
locuinţelor în partea dinspre Oradea, a explodat pur şi simplu.
Familia BĂZGUŢA IOSIF
Iosif Băzguță, ortodox-român, plugar, din Cheriu și soția Ana Veicon, sunt menționați ca fiind părinții lui Florian-
Florea, născut la 28.VIII.1950, botezat la 3.IX.1950 de preotul ortodox Boris Cicală, asistat de nașa Floarea Graur, soția lui
Meșter Florian-Florea Libi cel Bătrân[Mb 21/3.IX.1950].
Familia CARMAN TEODOR-Vijdiu cel Bătrân
Carman Teodor-Vijdiu cel Bătrân, originar din Felcheriu, a fost căsătorit cu Maria Brata, cei doi fiind părinții lui
Carman T. Gheorghe, locuind pe Ulița Mare Dinsus, lângă Tomalău, între gospodăriile lor existând Duleu (drum agricol),
rămas în memoria cherenilor ca fiind Duleul Vijdiului (pentru unii), iar pentru alții Duleul Tomii. Carman T. Gheorghe-
Vijdiu este tataăl fraților: Carman Ghe. Stela și Carman Ghe. Gheorghe-Ghița Vijdiului n. 1933 în Felcheriu. În Matricula
nr. XXI/Nr. matricular 34/1945-1946, a Școlii Primare de Stat Cheriu: ,,Carman Ghe. Gheorghe, 30,5 kg greutate, 140 cm
înălțime, de naționalitate română, cetățenie română, religie ortodoxă, fiul lui Carman Gheorghe (angajat CFR), este
menționat ca fiind născut la 5.IV.1933 în Felcheriu, județul Bihor și înscris la școală la 8 septembrie 1945, pe baza legii, în
clasa a IV-a, anul școlar 1945-1946. Starea materială a părinților mijlocie, temperament stăpânit, caracter corect, bun
camarad, deprinderi bune, cu aptitudini și interes pentru științe, 58 absențe nemotivate, a promovat clasa a IV-a cu media
596, clasificat al VI-lea, între 7 elevi promovați din 11 elevi înscriși din oficiu la începutul anului școlar ”. După decesul
primei soții, Vijdiu se recăsătorește cu Maria n. Brata. Gheorghe Carman și soția, Maria Carman n. Brata, sunt
menționați ca fiind părinții lui Maria, născută la 6 iunie 1939 în Cheriu, botezată de preotul paroh ortodox, Groza Florian,
asistat de nașii Maria Mitra-Marișca Rodeș și soțul Ioan I. Mitra-Nuțu Țilichi [Mb 7/11.VI.1939]. Inițial Ana I. Mitra-Nuca
Fugli ,,s-a dus noră în Felcheriu”, măritându-se cu Carman Teodor-Vijdiu cel Bătrân, dar după nașterea fiului lor,
Gheorghe T. Carman-Ghița Vijdiului, s-au stabilit în Cheriu, socrul mic (Fugla cel Bătrân) împroprietărindu-i cu ,,loc de
casă și ogradă”. Ulterior familia Carman-a Vijdiului a vândut gospodăria lui Matei Ghe. Florian-Florea Ganului.
17
______________________________________________________________________________________________________
Neamul CEARNĂU/CIARNĂU/CERNĂU-a Brudi
Neamul Cearnău[Notă: în unele înscrisuri, Cernău sau Ciarnău], este cunoscută în sat ca una dintre cele mai vechi şi importante vițe de
chereni, cu siguranţă că strămoşii lor, români get-beget, s-au numit Negru. Văd. Ana Ciarnău n. Barbonța, n. în Cheriu dec.
05.11.1936[(1856-1936), 80 ani]/[Mr 13/07.11.1936, împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată de părintele Florian Groza, a fost nevasta Brudi
cel Bătrân, respectiv mama fraților: I).Cearnău Maria căs. cu Șandor Florian-Florea Dochi; II).Cearnău Sofia-Efimia[(1884-
1949), căsătorită cu Bele Andrei-Vălean]
; III).Cearnău Teodor-Delea/Toaderea Brudi[poreclit Muru]; IV).Cearnău Petru-Petrea Brudi, poreclit
Harapu [1895-1961]
; V).Cearnău Lazăr-Lăzarea Brudi. Floare Ciarnău a fost soția chereanului Gheorghe Gavrila-Stroilescu,
cei doi fiind atestați ca părinții fraților: Elena Ghe Gavrila[n. 14.10.1937-d. 23.08.1938]/[Mb 13/17.X.1937]/[Mr 10/24.VIII.1938] ; 2).Ștefan Ghe.
Gavrila[n. 29.11.1938-d. 11.02.1939]/[Mr 1/13.02.1939].
I.).MARIA CEARNĂU[în Mr. 2/18.II.1949, este notată Cernău] -Măria Brudi a fost soția chereanului Șandor O. Florian-Florea
Dochi/Crețu cel Bătrân[n. 06.03.1879-d. 16.02.1949, Cheriu, tata=Șandor Onu, mama=Opre Dochia, pe care o amintea tata, când discutam cu el despre cherenii de altădată. Tata îl amintea
des pe Gheorghia Dochi, posibil fratele lui Florea]
. Măria a fost fiica soților Ana F. Barbonța[1856-1936 (fiica lui Flore Barbonța-Șuștăr cel Bătrân), soră cu Barbonța F. Ileana
(căs. cu Ioan Toie-Toia cel Bătrân) și cu Barbonța F. Petru-Șuștăr]
și Cearnău Petru-Brudea cel Bătrân, respectiv sora fraților: 1).Cearnău P.
Lazăr[căs. cu sora Ani Ciorbi]; 2).Cearnău P. Sofia-Efimia[1884-1949), căsătorită cu Bele Andrei-Vălean]; 3).Cearnău P. Teodor-Delea
Brudi/Muru[n.1889]; 4).Cearnău P. Petru-Petrea Brudi/Harapu[1895-1961].
II.).SOFIA CIARNĂU-Sofia Brudi[1884-1949], născută la 1884 în Cheriu, casnică român-ortodoxă, 65 ani, a decedat la
21 decembrie 1949 în Cheriu, fiind înmormântată la 24.XII.1949 [Ajunul Crăciunului] de preotul paroh ortodox din Felcheriu,
Gheorghe Popa[Mr 10/24.XII.1949]. Sofia Ciarnău[din neamul Brudi, soră cu Petrea-Harapu, Delea-Muru, Ana căs. cu Cuc Teodor-Delea Chechi și Floarea căs. cu Chiș Ghe. Teodor-
Titanu]
a fost soția lui Bele I. Andei-Văleanu[fiul lui Maria-Măria și Ilie Bele-Văleanu cel Bătrân]/ [1879-15.03.1947]/[Mr. 4/17.III.1947]. Sofia Ciarnău, care apare
în unele acte ale vremii[Matricule bisericești] Efimia, fiind soția lui Bele I. Andrei-Andreiu Văleanului, deducem de aici faptul că
Andreiu Văleanului a fost cumnat cu Muru și Harapu.
III.).CEARNĂU PETRU-Petrea Brudi [1895-1961], ciufulit Harapu, născut la data de 06.02.1895 în Cheriu, unul dintre
cherenii ştiutori de carte din acea perioadă, absolvind clasa a IV-a în anul 1906, a fost căsătorit cu Floarea Ghe. Chiş-Floarea
Gheorghii Lini[soră cu Ana, soția lui Cuc Teodor-Delea Chechi; Chiș Pavel-Naca și Chiș Teodor-Titanu]. Socrul lui Harapu[Notă: Gheorghe Chiș-Gheoghia Lini], a fost pentru
o perioadă emigrat în America. Urmașii lui Cearnău Petru-Harapu au fost: 1).Cearnău P. Maria[căsătorită cu Stana Florian-Florea Driului];
2).Cearnău P. Crăciun-Crăculea[1930-2012]; 3).Cearnău P. Iuliana-Iulișca Petri Brudi[n. 12.03.1933, căsătorită cu Veicon Ggheorghe-Ghiuri Ciuchi n.
01.07.1930]
; 4).Cearnău P. Ioan-Ionica Petri Brudi, poreclit Nisu[n.11.05.1935].
III.1.).MARIA P. CEARNĂU-Măria Petri Brudi [n. 1926 în Cheriu], botezată cu prenumele surorii tatălui ei [Maria căs. cu Șandor O.
Florian-Florea Dochi ]
, este fiica lui Petru Cearnă-Petrea Brudi și Floarea Ghe. Chiş-Floarea Gheorghii Lini. În ,,Adresa Nr.
55/08.02.1939[întocmită de directorul Școlii Primare de Stat Cheriu, învățătorul-director de atunci, Mihai Bulzan, către Percepția Oșorhei] , Cearnău Petru este menționat ca
fiin părintele elevei Cearnău Maria din clasa a VI-a”. Măria a fost măritată în Cher cu Stana P. Florian-Florea Driului[1922-
1980]
, cei doi fiind părinții fraților: Maria, n. 02.06.1946 [Mb 12/6.VII.1946], decedată la 2 săptămâni (17.VII.1946) [Mr 8/18.VII.1946];
2).Stana F. Maria-Mărioara[căsătorit cu Mudura Ioan-Nuţu Flori Moii, având un băiat Mudura I. Alexandru-Sandu Nuțu Moii]; 3).Stana F. Florian-Florea Flori
Driului [n. 28.09.950]/[Mb 23/1.X.1950]; 4). Stana F. Petru-Petrea Driului[n. 01.01.1954].
III.2.).CEARNĂU P. CRĂCIUN-Crăculea[(1930-d. 04.01.20122012), fiul familiei Cearnău Petru-Petrea Brudi și Floarea Ghe. Chiş-Floarea Gheorghii Lini]. În
Matricula XXI/Nr. matricular 2/1945-1946 pagina 85 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai
Bulzan, consemnează: ,,Elevul Cearnău P. Crăciun-Crăculea, născut la 1930, în comuna Cheriu, județul Bihor,
naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Cearnău Petru-Petrea Brudi[agricultor], starea materială a părinților mijlocie,
a urmat cursul de culturalizare, conform ordinului nr. 178684/1947, anul școlar 19461947, ciclul II, 7 clase, absolvite cu
media 717, clasificat al VI-lea, între 9 cursanți”. Cearnău P. Crăciun și soția Barbura-Bura din Betfia, sunt părinții fraților
fraților ,,a Crăculi” sau ,,a Buri”: Crăciunea, Nelu şi Ghiţa.
III.2.1.).CRĂCIUN C. CEARNĂU-Crăciunea Buri[n. 1957], este unul dintre cei care duc mai departe numele de
Cearnău, sau cu atât mai mult prenumele de Crăciun. Căsătorit cu Lucia Copil din Felcheriu, părinții fraților: 1).Cearnău
C. Loredana; 2).Cearnău C. Lucian. Contemporan și coleg de liceu[Liceul ,,Emanoil Gojdu” din Oradea] și universitate[Universitatea de Medicină și
Farmacie ,,Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca]
cu cumnatul său, eu, autorul scrierilor despre Cher și chereni, pot să afirm, fără tăgadă, că un
cherean mai adevărat, un patriot local, care pe bună dreptate se fălește cu acest statut, decât Crăciunea C. Cearnău, găsești
mai rar printre chereni, fără a pune la socoteală că unii dintre cei mai valabili prieteni ai săi sunt și rămân, conțăranii lui și a
tuturor cherenilor adevărați și de bunăcredință: Sandu Chechi, Crăciunea Puciuli și Delea Trianu Iosâ Eremii !
III.2.2.).IOAN C. CEARNĂU-Nelu Crăciuni Petri Brudi/a Crăculi și a Buri, fiul soților Barbura-Bura și Crăciun
P. Cearnău-Crăculea. Nelu a fost căsătorit cu Mariana[1968-2011], din păcate dispărută prea devreme dintre cei dragi. Stabiliţi în
Cheriu, au un băiat[Ionuţ] şi o fată[Alexandra].
III.2.3.).GHERORGHE C. CEARNĂU-Ghița Crăculi și a Buri este fiul soților Barbura-Bura din Betfia și
Cearnău P. Crăciun-Crăculea[1930-2012]. Căsătorit și stabilit în Germania, cu o nemţoaică [are o fetiţă-Anda] și un băiat[Mihai]. Cu
Daniela are o fetiță[Larissa].
18
______________________________________________________________________________________________________
III.3.).IULIANA P. CEARNĂU-Iulișca Petri Brudi [n. 12.03.1933, Cheriu]. În Matricula XXI/Nr. matricular 53/1945-1946
pagina 53 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Cearnău P.
Iuliana, născută în ziua de 12.III.1933, în comuna Cheriu, județul Bihor, 365 kg, 145 cm, naționalitate română, religie
ortodoxă, fiulica d-lui Cearnău Petru (agricultor), starea materială a părinților mijlocie. Însușiri sufletești: inteligentă,
temperament stăpânit, carácter muncitor, altruist, deprinderi bune, interes și aptitudini pentru activități practice, înscrisă în
școală la 9.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a VI-a/1945-1946, 11 absențe nemotivate, media 8 15, clasificată a IV-a
între 6 elevi promovați, din 10 elevi înscriși”. Cearnău P. Iuliana-Iulișca Petri Brudi a fost căsătorită cu Veicon Ggheorghe-
Ghiuri Ciuchi[născut în Cheriu la 24.V.1928-dec. 11.06.2012, în Oradea], a fost fiul cherenilor Floare n. Stana-Ciucoaia și Gheorghe Vecon-Ciuca], cei doi fiind părinții fraților:
Aurel Ghe. Vecon[n. 20.07.1952, Cheriu]; Radu Ghe. Vecon[n. 1957-d. 2008]; Rodica Ghe. Vecon[n. 1965, căs. Boț].
III.4.).CEARNĂU P. IOAN-Ionica Petri Brudi/Nisu[n. 11.05.1935, Cheriu]. Până în perioada interbelică, numărătoarea
gospodăriilor din Cheriu s-a făcut de la Trifa Florian-Toma, a coborăt pe aceeaşi parte până la Chiş Pavel-Naca, urcând pe
cealaltă parte de la Gherman Gheorghe-Ciocu, numărătoare care s-a menținut până după al II-lea Război Mondial, când
comuniștii, ajunși la putere, au schimbat până și această tradiție a Cherului. Iancu Teodor-Delea Mişchi a fost primul
cherean după 1918 care şi-a înălţat o gospodărie în extravilan[actuala gospodărie a soţilor Monea Mihai şi Mia], devenind ulterior ,,prima gazdă”
din sat, după ce s-a schimbat numărătoarea caselor din Cheriu în forma ei actuală. Abia după colectivizare, Cearnău P. Ioan-
Nisu şi soţia sa Ana-Anuţa Pizlicului şi-au ridicat gospodărie[1964] lângă hodorul Deli Mişchi[rămas în proprietatea ginerelui său Urs Petru şi a
soţiei acestuia, Veronica]
de la numărul 1 din Cheriu[în acea perioadă]. În ,,Matricula botezaților a S. Biserici din CHERIU, a cărei Hram
este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” se menționează: ,,Ioan, fiul lui Ciarnău Petru[plugar] și al Floarei Chișiu-Florica
Gheorghii Lini, născut la data de 11 mai 1935 în Cheriu, nași de botez-Lazăr Mitra-Lăzarea Todi și soția Maria M. Iancu-
Marișca Mișchi, din Cheriu. Preot: Florian Groza”[Mb. 10/11.V.1935]. Cearnău P. Ioan-Ionica Petri Brudi, căsătorit cu Mitra
Ghe. Ana-Anuţa Pizlicului, a fost cel mai mic din familia Petri Brudi[Cearnău Petru-Harapu]. În Matricula XXI/Nr. matricular
46/1945-1946 pagina 46, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul
Cearnău P. Ioan, născut în ziua de 11.V.1935, în comuna Cheriu, județul Bihor, 31 kg, 130 cm, naționalitate română,
religie ortodoxă, fiul d-lui Cearnău Petru (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, temperament deshis, bun
camarad, deprinderi bune, interés și aptitudini pentru dexterități, înscris în școală la 9.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa
a V-a/1945-1946, cu 3 absențe motivate, 10 absențe nemotivate, media 6 50, clasificat al II-lea între 6 elevi promovați, din 9
înscriși”. Nisu a terminat anul școlar 1947/1948 cu media 8(opt) [Adr.181/25.V.1949]. Cultivându-și de mic, cu perseverență, calitățile
remarcate și menționate de primul său dascăl, Mihai Bulzan, Ionica Petri Brudi, făcând armata[octombrie 1955-octombrie 1957, primele 3 luni la
Fălticeni, următoarele 6 luni la Școala de gradate din Câmpina, iar apoi la Orăștie, de unde s-a liberat]
și fiind remarcat de superiorii săi, s-a lăsat la vatră cu gradul de
sergent major, lucru extraordinar pentru un simplu fiu de țăran. Adevărul este că de când îl știu, lui Nisu, ,,om hotărât, dintr-o
bucată”, cu un temperament vulcanic, i-a plăcut disciplina, nu degeaba după colectivizare [Notă: după afirmațiile sale, în 1962], fiind
deposedat de pământ, de cai, căruță și uneltele agricole, s-a angajat gardian la Penitenciarul din Oradea, până în 1977, când
s-a desființat pușcăria, dar a fost printre primii reangajați în 1983, când s-a redeschis penitenciarul, până în 1990, la pensionare.
Relevante mi se par micile povestioare relatate mie [24.04.2020, telefonic, în plină pandemie de coronavirus, COVID-19] , cu o extraordinară amabilitate
de acest cherean adevărat, aspru, aprig, hotărât și din cale-afară de harnic. Mi-a povestit că pe vremea când era militar, a fost
remarcat imediat pentru calitățile sale, fiind și un foarte bun trăgtor și mânuitor al armelor militare din dotare, după școala de
gradați a fost trimis la Orăștie, unde l-a găsit pe consăteanul, leatul, vecinul și bunul său prieten Simoc N. Florian-Florea
Micului, militar în termen, soldat și șofer pe unul din camioanele unității. De câte ori se întâlneau, Florea Miculi lua poziția
de drepți și îl saluta pe Ionica Petri Brudi, militărerește, ca pe un superior ce era, disciplina militară fiind atunci la mare cinste
și foarte strict respectată și bine însușită. Surprins de atitudinea consăteanului său, Ionica îl întreabă: ,,măi Flori, de ce mă
saluți tu pă mini așe, că doară noi sântem același leat și prieteni foarte buni?”
-,,Așe ne-o dat ordin tovarășu commandant la tățâ camarazâ mnei și-l salutăm pă tovarășu sergent major
Cearnău!”, a venit răspunsul soldatului Florian N. Simoc-Florea Miculi din Cher Bihorului. Tot în legătură cu perioada
Orăștie, Nisu mi-a povestit că fiind trimis Florea la Craiova după un camion militar, la întoarcere motorul s-a supraâcălzit și
s-a spart, iar Florea, fiind obligat să plătească o parte din pagubă, a fost ajutat cu bani de bunul său prieten Ionica Petri Brudi.
Altă întâmplare cu tâlc se referă la perioada când imediat după desființarea pușcăriei [Notă: unde Nisu era gardian], Ionica a fost transferat
paznic[portar, cum îi place lui să spună] la Banca Națională din Oradea, dar în urma unei reclamații venită pe linie de partid[Notă: culmea făcută de
o consăteană, membră marcantă a PMR-ului acelei perioade, devenită și neam prin alianță cu Ionica]
, directorul instituției[Notă: numit Birta], l-a chemat la el pe cel
reclamat și i-a adus la cunoștință faptul că ,,sarcina de partid este sfântă” și că va trebui să-l transfere în altă parte, lucru ce s-a
și întâmplat, Ionica fiind mutat cu serviciu, tot paznic, dar la Fabrica de îcălțăminte ,,Arta Crișana”, una dintre cele mai mari
din țară. Primind acest verdict demn și militărește, adică ,,ordinal se execută, nu se discută”, relatându-i șefului său care este
cauza reală a reclamației, directorul l-a apreciat și l-a stimat mult pe Ionica, pentru sinceritate și loialitate, fie și numai pentru
simplul fapt că înainte de părăsi biroul, i-ar fi reamintitit acestuia povața poporului către Domnul Alexandru Ioan Cuza: ,,nu
apleca urechea la cei ce spun minciuni, apleac-o la cei ce spun adevărul !”, adăugând: ,,iară tata îmi spunea că cei mai mari
mincinoși îs aceia care știu să amestece minciuna cu adevărul, amestecând cu un singur adevăr tăti minciunile pă cari le
spun, cam așe o făcut și muierea asta în reclamație!” Da, Ionica Petri Brudi a avut în ,,cel ce-a făcut Unirea, cel ce-a luat
averea română din mâinile străinilor, cel ce-a împroprietărit pe clăcași, cel ce-a chemat pe toți românii în drepturile civile
și politice, cel ce-a dat instrucțiune gratuită și obligatorie pentru ambele sexe, cel ce-a armat țara, apărătorului
românismului, protectorul naționalităților, Părintele Patriei, Domnitorului românilor”, un model și nu întâmplător, deoarece
Cuza Vodă, în ciuda greșelilor sale, a rămas în memoria oamenilor ca un domn care a dorit să facă lucruri bune și a acționat
pentru aceasta.
19
______________________________________________________________________________________________________
Opera legislativă a lui Cuza, importantă și decisivă pentru calea de dezoltare a țării aleasă de domn, a fost depășită de
modul în care a fost judecat de mentalul colectiv. O aplecare istorică mai atentă, neinfluențată de interese politice, de tabuuri,
ar putea descifra mecanismele prin care Alexandru Ioan Cuza a devenit un mit pentru poporul român. O posibilă explicație ar
consta în dorința oamenilor de avea un model, el lipsind de la marii domnitori moldoveni sau munteni. Revoluționarii de la
1848, mulți dintre ei luptători pentru unire, păreau ca un altoi ce nu se potrivea pe sufletul poporului român, poate și pentru că
erau percepuți ca fiind promotorii intereselor unei organizații internaționale care punea pe prim-plan libertatea, egalitatea și
fraternitatea, înaintea intereselor naționale. Excepția s-a numit Avram Iancu, în Transilvania, rămas în memoria românilor
drept Crăișorul Munților. Destinele tragice ale celor doi, lupta lor pentru idealurile naționale, le dau dreptul să ocupe locul de
gală în istoria românilor. Am găsit și găsesc numeroase similitudini între între Cuza Vodă și Nisu din Cher.
Ionica Petri Brudi are din prima căsătorie[cu Silvia din Felcheriu] o fată, Cearnău I. Florica-Ica Nisului, care a rămas cu tatăl
ei. Anuţa are şi ea, tot din prima căsătorie, cu Gheorghe Ardelean-Ghiurca Pârţâ din Băile Felix, o fată-Rodica[care a rămas tot la
tatăl ei]
. Nisu şi Anuţa Pizlicului au împreună trei copii: Nelu, Petrea şi Veluţa.
III.4.1.).FLORICA I. CEARNĂU-Ica Nisului[n. 1959, căs., are 1 băiat] este fiica chereanului Cearnău P. Ioan-Nisu , din
prima căsătorie, cu Silvia din Alparea.
III.4.2.).IOAN I. CEARNĂU-Nelu Nisului, fiul cherenilor Ciarnău P. Ioan-Ionica Petri Brudi/Nisu şi Mitra Ghe.
Ana-Anuţa Pizlicului. Stabilit în Cher, pe în hodorul bunicului său pe linie maternă, Mitra Gheorghe-Pizlicu, are din prima
căsătorie în Austria, 2 băieți, cel mare, Sergiu, înfiat de unchiul său, Cearnău I. Ioan-Petrica Nisului.
III.4.3.).PETRU I. CEARNĂU-Petrica Nisului, fiul cherenilor Ciarnău P. Ioan-Ionica Petri Brudi/Nisu şi Mitra
Ghe. Ana-Anuţa Pizlicului. Stabilit în Austria, l-a adoptat pe Sergiu, băiatul cel mare al fratelui său, Nelu.
III.4.4.).VELUȚA P. CEARNĂU-Veluța Nisului[n. 01.05.1971, fata soților Ciarnău P. Ioan-Nisu şi Mitra Ghe. Ana-Anuţa Pizlicului], căsătorită are
o fată .
[Alexandra, căs. cu Dan Murg, băiatul chereniței Viorica C. Trifa-a Cornelu Tomi, cei doi soți Murg, având 2 băieți, strănepoții Nisului și Cornelului Tomi]
IV.).CEARNĂU TEODOR--Delea/Toaderea Brudi/Muru [n. 1889, Cheriu], a fost căsătorit cu Floarea Bara din Rontău.
Urmașii familiei Cearnău Teodor-Muru și Maria: 1).Cearnău T. Florian-Florea; 2).Cearnău T. Maria-Gina[1921-1948]; 3).
Cearnău T. Ana-Nuca Murului [căs. Silaghi, cu Mitru Zilului]; 4.) Cearnău T. Teodor-Delea [n. 1930, căs. cu Floarea Poali Ioanci].
IV.1.).FLORIAN T. CEARNĂU-Florea Muruluii[născut la 1919 în Cheriu, decedat în iarna anului 1942-1943, pe frontul blestemat din Rusia, la Cotul
Donului, în bătălia de la Stalingrad]
, a fost fiul familiei Cearnău Teodor-Delea/Toaderea Brudi, poreclit Muru și Floarea Bara din
Rontău. Dacă Cearnău Teodor-Muru tatăl, a fost combatant pe frontul din Galiția, al primului război mondial, fiul Florea,
nu numai că a participat la marea încleștare de la Stalingrad, dar s-a și jertfit, sperând cu siguranță la un trai mai bun și la o
viață prosperă, deziderate care au putut fi posibile și cu sacrificiul altor numeroși chereni, pe care nu trebuie să-i uităm. Bătălia
Galiției, denumită și bătălia de la Lemberg, a fost o mare bătălie între Rusia și Austro-Ungaria din primele faze ale Primului
Război Mondial, desfășurată în 1914. Armatele austro-ungare, din care făceau parte și cherenii noștri [Notă: Bihorul era încă în imperiul
austro-ungar]
au suferit înfrângeri grele și au fost gonite din Galiția, în timp ce rușii au capturat Lembergul și timp de aproape
nouă luni, au ocupat Galiția de Est[Galiția este o regiune istorică împărțită actualmente între Polonia (Voievodatul Podcarpatiei) și Ucraina (regiunile Lvov, Ivano-Frankovsk și cea mai
mare parte a regiunii Tarnopol). La început a fost locuită de români, polonezi și ucraineni. Între anii 1786-1849 și 1860-1861, din această provincie, numită atunci Regatul Galiției și Lodomeriei din cadrul
. Eroul Cherului-Florea Murului, a făcut aramata la ,,Peșt”[Budapesta], dar pentru simplu motiv că
Imperiului Austriac, a făcut parte și Bucovina]
după Cedarea Ardealului, făcând premilităria pe sola numită Levente din Cheriu, a fost încorporat și obligat să intre în
război ca cetățean al Ungariei naziste, alături de Italia fascistă și Germania hitleristă, care-i facilitase prin Dictatul de la
Viena[septembrie 1940], alipirea, în mod cu totul abuziv și barbar a Ardealului Sfânt Românesc. Florea Murului a decedat în iarna
anului 1942-1943, pe frontul blestemat din Rusia, departe de țara sa România, departe de Cherul său natal, aruncat, după toate
probabilitățile, într-o groapă comună, fără o slujbă creștinească tardițională sau, mai rău, fără o cruce la căpătâi... Înainte de a
muri, la aproape 90 de ani[ultimele zile ale lui martie 2008], pe patul de spital fiind, Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ Eremii Mitri [1919-
2008]
şi-a amintit de momentele de pe front, pomenindu-l de mai multe ori pe Florea Murului, camaradul, consăteanul, vecinul
şi prietenul său apropiat, EROU al Cherului, al Bihorului şi al României, căzut la datorie atunci şi acolo, pe frontul
blestemat din Rusia, departe de sat, departe de ţară şi rămas fără urmă pentru totdeauna, dar veşnic în amintirea noastră a
cherenilor. Slăbit fiind şi sleit de putere [în urma unei pneumonii atipice, fără nici un răspuns la tratamentul cu antibiotice, pe care a dus-o pe picioare mai bine de două luni] ,
simţindu-şi apraope sfârşitul, tata[Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ Eremii] ne spunea că în mai multe nopţi l-a visat pe Florea Murului, care-l
aştepta cu o cocie trasă de doi cai șergaci[cu părul de pe corp alb-cenușiu, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră] , la intrarea în sat,
mai precis la intersecţia drumului dinspre Oradea cu Duleul din spatele grajdurilor colectivului... Cu siguranță, tata își
presimțea sfârșitul, care avea să vină chiar de 01.04.2008, la peste 55 de ani de când s-a despărțit pentru totdeauna, până la
înfăptuirea parusiei[Notă: parusia, în grecește παρουσία=a doua venire a lui Isus Cristos], de bunul său consătean, vecin și prieten-Florea Murului,
alături de care a crescut, a copilărit, a învățat, a mers cu vacile, cu caii, a feciorit, a jucat[amândoi fiind dansatori excepționali] și a cântat la
horile din sat și din satele din jur, a premilitărit, a fost recrutat, a fost încorporat în armată, iar împreună au luptat pentru o
cauză care nu era a lor, dar pe care au fost obligați să o slujească, pentru simplul motiv că erau cetățenii loiali ai Cherului,
cedat abuziv Ungariei horty-ste!
20
______________________________________________________________________________________________________
IV.2.).MARIA T. CEARNĂU-Gina Murului[1921-1948] ,,născută la 07.11.1921 în Cheriu, a absolvit clasa a VII-a în

anul 1936, la şcoala din sat, cu media generală 9 35, conduita 10”, conform Certificatului de Absolvire nr. 261/8.09.1939 şi
partidei nr.2 din Matricola nr. XIII pe anul şcolar 1935/1936. Din cererea, înregistrată cu Nr. 261/07.09.1939, adresată de
Cearnău Teodor-Muru, directorului Școlii Primare Rurale Cheriu, învățătorul-director, Mihai Bulzan, aflăm că fiica
acestuia, Cearnău T. Maria-Gina, ,,este absolventă a 7 clase în satul natal și s-a înscris la școala de moașe din Oradea ”.
Din nefericire, Gina, ,,de profesie funcționară în Oradea, religie română-ortodoxă, a trăit 27 ani, decedată la 30.XI.1948 în
Cheriu. Înmormântată[neîmpărtășită] la 3.XII.1948. Preot: Gheorghe M. Teaha”[Mr 16/3.XII.1948]. În ,,Certificatul de absolvire a
învățământului primar complect (șapte clase)” nr. 261/1939 se specifică: ,,Acest certificat s-a eliberat elevei Cearnău
Maria, născută în anul 1921, luna noiembrie, ziua 7, comuna Cheriu, plasa Centrală, județul Bihor, de naționalitate
română, de religie ortodoxă, copila D-lui Cearnău Teodor, de profesie agricultor, domiciliat în comuna Cheriu, plasa
Centrală, județul Bihor. Situația generală a elevului: Anul școlar 1935-1936, clasa VII, media generală de la examenul de
absolvire: 935, conduita 10 (zece). Eliberat astăzi 8, luna sept., anul 1939, în baza petiției înreg. la Nr. 261/1939 și conform
partidei Nr. 2 din matricula Nr. XIV pe anul școlar 1935-1936. Director: M. Bulzan. Nr. de ieșire 261/1939 . Semnătura
elevei”. Certificatul de absolvire, cu Nr. 261/1939, a fost recuperat și salvat de mine în original [alături de alte documente e], din arhiva
școlii propusă pentru ,,casare”. Gina Murului a fost indiscutabil un adintre fetele ,,cu carte” a Cherului interbelic.
IV.3.). ANA T. CEARNĂU-Nuca Murului am identificat-o menționată ca fiind mama lui Silaghi Dumitru Florian-
Florea Mitru Zilului [Mb 1/10.I.1946]. Părinții nou-născutului: ilegitimi, deoarece nu erau căsătoriți ,,la sfat”. Cearnău T. Ana-
Nuca Murului, a fost fiica soților Cearnău Teodor-Delea Brudi/Muru și Floarea Bara din Rontău. Cearnău T. Ana-Nuca
Murului, căsătorită inițial cu Silaghi Dumitru-Mitru Ciociului-Păduraru, iar apoi cu Silaghi L. Dumitru-Mitru Zilulului,
tatăl lui Silaghi Dumitru Florian-Florea Zilului, născut la 8 ianuarie 1946, botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M.
Teaha, asistat de nașii Ana Erdei n. Sîrb[în Haieu] și soțul Pavel F. Erdei-Bocu Hijanului[Mb 1/10.01.1946].
IV.4.).TEODOR T. CEARNĂU-Delea Murului[fiul soților Cearnău Teodor-Muru și Maria Bara din Rontău]s-a născut în Cheriu la 1930,
căsătorit cu Floarea P. Tiponuţ-Floarea Poali Mării Ioanci, cei doi având trei copii: 1).Cearnău T. Ioan-Nelu Murului[n. 1955,
Cheriu]
; 2).Cearnău T. Viorel-Viorelu/Ciarli Deli Murului; 3).Cearnău Florian-Florea Deli Murului. În Matricula XXI/Nr.
matricular 3/1945-1946 pagina 86 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan,
consemnează: ,,Elevul Cearnău T. Teodor-Delea Murului, născut la 1930, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate
română, religie ortodoxă, fiul d-lui Cearnău Teodor-Muru (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, a urmat
cursul de culturalizare, conform ordinului nr. 178684/1947, anul școlar 19461947, ciclul II, 7 clase, absolvite cu media 7 35,
clasificat al IV-lea, între 9 cursanți”. Delea Murului a fost un cherean harnic și gospodar.
IOAN T. CEARNĂU-Nelu Deli Murului[n. 1955, Cheriu]

S-a născut în Cheriu și a fost cel mai mare dintre băieții familiei de chereni Cearnău T. Teodor-Delea Murului și
Floarea P. Tiponuţ-Floarea Poali Mării Ioanci, ceilalți doi fiind Cearnău T. Viorel[Viorelu/Ciarli Deli Murului] șiCearnău Florian-
Florea Deli Murului. Nelu Deli Murului a absolvit Şcoală Profesională Agroindustrială Cadea, Săcuieni-Bihor și a fost un
bun meseriaș. Școala unde a învățat Nelu Murului este situată în Cadea-Bihor este o unitate şcolară cu puternice rădăcini în
sistemul educaţional românesc. Unitatea a luat fiinţă în anul 1961 sub denumirea de Şcoală Profesională Agrotehnică, în anii
70’ primeşte denumirea de Şcoală Profesională Agroindustrială, pentru ca în anul 2012 să primească denumirea de Liceul
tehnologic nr. 1 Cadea. Nelu Deli Murului a fost unul dintre cei mai reprezentativi feciori ai generației sale, un bun fotbalist,
camarad extraordinar, altruist, din păcate ,,a ars prea repede, stingându-se în floarea tinereții”.
Familia CHIPE TEODOR
Chipe Teodor a fost căsătorit în Chier (Cheriu) cu Maria (n. Sălăjan)[Cp TM]. Soţii Chipe Teodor şi Maria, din
Cheriu, au fost părinţii fraţilor: 1).Chipe T. Teodor, căsătorit şi stabilit în Hidişelul de Sus; 2).Chipe T. Mihai, căsătorit şi
stabilit în Hidişelul de Sus; 3).Chipe T. Floare, măritată cu Ardelean Gheorghe-Mnelu, cu care a avut un băiat, Ardelean
Ghe. Florian, decedat de tânăr, ca de altfel şi mama sa, care a murit în anul 1926, iar Mnelu s-a recăsătorit cu Raveica Graur;
4).Chipe T. Catalina, căsătorită cu Bele A. Gheorghe, din Chier (Cheriu). La data de 18 Aprilie 1922, Chipe Teodor şi
Maria au fost proprietarii următoarelor imobile din Cheriu, conform EXTRACTULUI procesului verbal dresat în Oradea-
Mare, cu Nr.95/1922, de către notarul public Dr. Ştefan Hărăguş cu ocaziunea dezbaterii ţinute în baza însărcinării
Judecătoriei de ocol rural Oradea-Mare cu nr. G 560/1922 în cauza de succesiune deschisă după Chipe Teodor, fost
domiciliat în comuna Chier şi decedat tot acolo la data de 07.02.1922, fără testament: 1).Imobilul înscris în CF (cartea
funduală) 146 din Chier, nr. top. 149, 150/2, 266 şi partea 12/2496 din păşunea comună de sub nr. serial 4, precum şi partea
12/2496 din pădurea comună de sub nr. serial 5 din CF 146 din Chier; 2).Partea din CF 153 Chier nr. topo 150/1; 3).Partea
24/2496 din păşunea comună de sub nr. serial 2 şi 6 şi partea 24/2496 din pădurea comună de sub nr. serial 3 din CF 153
Chier; 4).Partea din CF 192 Chier nr. topo 333/2.
21
______________________________________________________________________________________________________
Neamul CHIȘ
Despre cherenii care poartă numele Chiș, se poate afirma cu certitudine că strămoșii lor români au fost Micu, dar fiind
faptul că sub tutelă ungurească, numele lor patronimic, ca de altfel și altele [Erdei, Silaghi, Șandor] au fost maghiarizate. Mare este
încrengătura celor din neamul Chiș, cu atât mai mult devine interesantă o analiză a cherenilor care poartă acest nume. Cel mai
vechi dintre cherenii cu numele Chiș, găsit de mine în actele oficiale[până în prezent] este Teodor Chiș, soțul Raveicăi Popa[1860-
1934]
, părinții fraților cunoscuți în sat ca fiind ,,a Raveichi Crețului”: Petrea, Tica și Nuca.
Altă renumită și numeroasă viță de chereni cu numele de Chiș este cea ,,a Gheorghii Lini”, din care se trag cei ,,a
Titanului” și ,,a Nachi”, dar Gheorghe Chișu-Gheorghia Lini[născut 1875 în Rontău-d. 1941 în Cheriu], a venit ginere în Cher.
Familia CHIŞ TEODOR și RAVEICA POPA-Raveica Crețului (1860-1934)
Chiș Teodor-Crețu[decedat în 1922] figurează în Matricula răposaților nr. 13/1934, ca fiind soțul văduvei Raveica Popa-
Raveica[Bunicii pe linie maternă a lui Fildan M. Teodor-Delea Ciopec], născută la 1860 în Drăgești, 74 ani, ortodoxă-română, casnică, decedată [oftică] la
14 octombrie 1934 în Cheriu, împărtășită cu Sf. Taine și înmormântată la 16 octombrie 1934, de preotul paroh ortodox
Florian Groza[Mr. 13/16.X.1934]. Chiș Teodor-Crețu și Raveica din Drăgești sunt părinții fraților: 1).Chiș T. Petru-Petrea
Crețului; 2).Chiș T. Ecaterina-Tica[soția lui Fildan P. Mihai-Ciopec]; 3).Chiș T. Ana[soția lui Ciorba Teodor-Delea Ciorbi cel Bătrân].
ANA T. CHIȘ căs. Ciorba
Ana Chiș[soția lui Teodor Ciorba] este atestată ca fiind nașa de botez a Floarei, fiica Mariei I. BlagaMr 19/17.12.1938]. Teodor T.
Ciorba[angajat CFR Oradea] și soția Ana n. Chiș, au fost nașii de botez a Silviei-Silvica[căs. cu Dumitru F. Cuc-Mitica Ori Vili], fiica lui Teodor
Matei-Todea[din Alparea] și Floare Veicon-Regina. Copiii soților Ciorba Teodor-Toaderea și Ana Chiș: 1). Ciorba T. Cornel-
Cornelu Toaderi Ciorbi[căs. cu Ileana I. Moga din Cheriu şi stabiliţi la Cluj]; 2).Ciorba T. Teodor-Delea Toaderi Ciorbi [(1923-2003), căsătorit cu Maria N.
Mitra-Măria Nicoari Mitri n. 1926]
; 3).Ciorba T. Gheorghe-Ghiuri Toaderi Ciorbi[căsătorit cu Elisabeta Silaghi-Saveta Hurgoi, n. 1931, Cheriu]; 4).Ciorba T.
Silvia-Silvica Toaderi Ciorbi[măritată şi stabilită în Felcheriu cu Meșter D. Ioan-Ioanea (frate cu Veronica D. Popa, soția lui Crăcea)].
ANA Ghe. CHIȘ-a Gheorghii Lini căs. Cuc cu Delea Chechi
Teodor Cuc-Delea Chechi și soția sa Ana Chiș-a Gheorghii Lini, sunt atestați scriptic ca fiind părinții Sofiei T.
Cuc[Mb 11/7.09.1937] și a lui Cuc T. Crăciun-Crăciunea Deli Chechi[1926-2009, căsătorit cu Iuliana-Iulica, părinții fraților: Sandu, Aurica şi Anica]/[Mb 17/5.12.1937],
iar Ana T. Chiș-a Crețului, a fost căsătorită cu Teodor Cuc-Delea Chechi. Această coincidență de nume, a celor două Ane[Chiș
a Gheorghii Lini, căs. Cuc, respectiv a Deli Crețului, căs. Ciorba]
, mi-a fost sugerată de Fildan M. Teodor-Delea Ciopec, unul din fii lui Chiș T.
Ecaterina-Tica[căs. Fildan cu Ciopec, sora Anei T. Chiș], care mi-a relatat că a avut mici neânțelegeri în legătură cu titlurile de proprietate [după
destrămarea colectivului în 1990]
cu descendenții celeilalte Ane[măritată Cuc], culmea, nu cu urmașii lui Teodor Cuc-Delea Chechi, ci cu cei ai
fraților Anei Ghe. Chiș-a Gheorghii Lini[căs. Cuc]. Cu CF-urile și înscrisurile de la Primăria Oșorhei, i-a fost simplu lui Fildan
M. Teodor-Delea Ciopec să demonstreze că bunicul său matern, Chiș Teodor-Crețu[decedat în 1922], a fost socrul lui Fildan P.
Mihai-Ciopec[tatăl Deli Ciopec] și nu are legătură cu Chiș Gheorghe-Gheorghia Lini, tatăl Anei căs. Cuc.
Familia CHIŞ T. PETRU-Petrea Crețului
Chiș T. Petru-Petrea Crețului[fiul lui Chiș Teodor-Delea Crețului și Raveica Popa], a fost frate cu Chiș T. Ecaterina-Tica Deli
Crețului[soția lui Fildan P. Mihai-Ciopec] și cu Ana T. Chiș-Nușca Deli Crețului[soția lui Ciorba Teodor-Toaderea Ciorbi cel Bătrân]. Studiind cu atenție, în
special Matriculele școlare avute la dispoziție, am concluzionat că Petru T. Chiș, zis Petrea Crețului, a fost soțul Raveicăi
Meșter[1903-1987], cei doi fiind părinții fraților, cunoscuți în sat ca fiind a Petri și a Raveichi Crețului, Petrea decedând destul de
tânăr, copiii au rămas în memoria colectivă ca fiind a Raveichi Crețului: 1).Chiş P. Maria-Măria[n. 1924 în Cheriu, căs. cu Trifa Teodor-
Cicula (1910-1989)]
; 2).Chiş P. Gheorghe-Ghiurca Crețului[n. în Cheriu (1926-1991), impiegat de mișcare, stabilit în Petroșani, înmormântat în Cheriu] ; 3).Chiș P.
Ana-Nușca Raveichi Crețului[n. 8.III.1928, măritată cu Silaghi Florian-Mecu]; 4).Chiş P. Corneliu-Cornelu Crețului[n. 1931 în Cheriu, stabilit la Brăila];
5).Chiş P. Viorica-Viorica Crețului [născută la 02.03.1936 în Cheriu, botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza, în prezența nașilor Cristina Gherman n. Pintea și Gheorghe I.
Gherman-Ciocu, stabilită în Brăila Soții Cristina și Gheorghe I. Gherman-Ciocu, au fost și nașii de cununie a familiei Petru T. Chiș și Raveica n. Meșter]/[Mb 7/4.III.1936]
.
RAVEICA MEȘTER-a Libi căs. Chiș (1903-1987)
Chiș Raveica n. Meșter din neamul Libi[1903-1987] a fost soția lui Chiș T. Petru-Petrea Crețului[fiul lui Chiș Teodor-Delea Crețului (dec.
, rămasă în memoria colectivă ca fiind Raveica Petri Crețului, adică soția acestuia. Aceasta a fost con-
1922) și Raveica Popa (1860-1934)]
ducătoarea Organizației ,,Crucea Roșie” din Cheriu, la 01.01.1950[Convocatorul Școlii Elementare din Cheriu nr. 302/1949/02.01.1950].
22
______________________________________________________________________________________________________
CHIȘ P. VIORICA
În Matricula XXI/Nr. matricular 35/1945-1946 pagina 35, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii,
învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Chiș P. Viorica, născută în ziua de 2.III.1936, în comuna Cheriu, județul
Bihor, 21 kg, 114 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica văd. Chiș Raveica (gospodină), starea materială a
părinților mijlocie, inteligentă, temperament stăpânit, caracter ambițios, deprinderi bune, înscrisă în școală la 8.IX.1945,
din oficiu, 24 absențe nemotivate, a promovat clasa a IV-a/1945-1946, cu media 7 02, clasificată a II-a, între 7 elevi
promovați, din 11”. Viorica Raveichi Crețului s-a măritat și s-a stabilit în Brăila, ca de altfel și fratele său, Cornel P. Chiș.
CHIȘ P. ANA-Nușca Raveichi Crețului (1928-1992)
Chiș P. Ana-Nușca Raveichi Crețului[n. 8.III.1928, fiica soților Petru T. Chiș-Petrea Crețului și Raveicăi Meșter (1903-1987)] a fost măritată cu Silaghi
N. Florian-Mecu. În Matricula nr. XXI/Nr. matricular 4/1945-1946, a Școlii Primare de Stat Cheriu, se
menționează: ,,Chiș Ana, de naționalitate română, cetățenie română, religie ortodoxă, fiica văduvei Chiș Raveica
(gospodină), născută la 8.III.1928 în Cheriu, județul Bihor, înscrisă în școală la 1 noiembrie 1945, pe baza legii, în clasa a
VII-a, ciclul II 7 clase, anul școlar 1945-1946, a promovat clasa a VII-a cu media 8 05, clasificată I (prima), între 11 elevi
promovați”. Copiii: 1).Silaghi Florian n. 1954 şi 2).Silaghi F. Ioan-Nelu Flori Creţului.
23
______________________________________________________________________________________________________
Neamul CHIȘ GHEORGHE-Gheorghia Lini (1875-1941)
I).Gheorghe Chișu, născut la 1875 în Rontău, plugar român-ortodox, a murit la vârsta de 66 ani[d. 09.12.1941, în Cheriu]. A fost
înmormântat la 11.12.1941, de preotul paroh ortodox Florian Groza. Observații: Apoplexie[Mr 14/11.12.1941]. Gheorghia Lini a
venit ginere în Cheriu, la Mitra Teodor-Todea[Notă: tatăl Lăzari Todi], căsătorindu-se cu Ana T. Mitra-Nuca Todi Mitri, cei doi
fiind părinții Anei Ghe Chiș-Ana Gheorghii Lini, măritată cu Teodor Cuc-Delea Chechi[Notă: părinții fraților Cuc T. Sofia (1922-1994) și Cuc T.
Crăciun (1926-2009)]
. Din relatările nepotului său dinspre mamă, Cearnău P. Ioan-Ionica Petri Brudi/Nisu, bunicul său Gheorghia
Lini a fost un bărbat foarte puternic, harnic și curajos. Când s-au instalat clopotele în clopotnița Sfintei Biserici Ortodoxe din
Cheriu[1897], Gheorghia Lini, venit de curând ginere în sat, a urcat singur unul din clopote în ,,turnul bisericii” și a pus vânjos
umărul, alături de alți chereni ,,forțoși”, la urcarea celorlalte două, comandate și aduse din imperiu. În urma numeroaselor
discuții avute cu extraordinarul meu consătean, Nisu, despre cherenii de altădată, am tras concluzia că acesta l-a moștenit
foarte mult pe bunicul său pe linie maternă, Chiș Gheorghe-Gheorghia Lini. După moartea primei soții, Gheorghia s-a
recăsătorit cu Măria din Sititelec, cei doi sunt părinții fraților: 1).Chiș Ghe. Pavel-Naca; 2).Chiș Ghe. Teodor-Titanu[1903-1969];
3).Floarea Ghe. Chiş-Floarea Gheorghii Lini[căsătorită cu Cearnău Petru-a Brudi]; 4).Chiș Ghe. Lazăr-Lăzarea Gheorghii Lini.
Gheorghia Lini a locuit pe Ulița Mică, gospodăria sa a rămas moștenire fiicei sale Floarea, căsătorită cu Cearnău Petru, ,,
venit ginere la Gheorghia Lini”, cel care a emigrat în America[Notă: după spusele lui Nisu, între 1909-1939], alături de alți doi chereni: Bodo[cel
care a vândut casa și ograda lui Meletie Suciu-Dascălu]
și Sabo[Banu de pe Tălece]. Cu banii agonisiți în America[California], Gheorghia Lini a cumpărat
pământ pentru cei trei băieți ai săi: lui Petrea la Fântânele, pe care l-a dat zestre fiicei sale Maria, când s-a măritat cu Stana
P. Florian-Florea Driului; lui Teodor-Titanu și Pavel-Naca, câte 3 holde ,,la Pădure”.
I.1).ANA Ghe. CHIȘ-Ana Gheorghii Lini a fost fiica Anei T. Mitra-Ana Todi Mitri[Notă: soră cu Lăzarea Todi și Măria căs. Simoc, cu
Șitru cel Bătrân]
și Chiș Gheorghe-Gheorghia Lini[1875-1941], soră numai de tată cu: 1).Chiș Ghe. Pavel-Naca; 2).Chiș Ghe. Lazăr-
Lăzarea Gheorghii Lini; 3).Chiș Ghe. Teodor-Titanu[1903-1969]; 4).Floarea Ghe. Chiş-Florica Gheorghii Lini[căsătorită cu Cearnău
Petru-Petrea Brudi]
. Ana Ghe. Chiș a fost soția lui Cuc Teodor-Delea Chechi[Mb 17/5.12.1937], cei doi fiind părinții fraților Cuc T.
Sofia [1922-1994, căs. cu Gherman Ghe. Gheorghe-Ghiţu Ciocului]
și Cuc T. Crăciun-Crăciunea Deli Chechi[1926-2009].
I.2).CHIŞ Ghe. PAVEL-Pavelea Gheorghii Lini, poreclit Naca[frate cu Chiş Ghe. Teodor-Titanu, Chiş Ghe. Lazăr-Lăzarea Gheorghii Lini și Chiş Ghe.
Floarea (căs. cu Petru Ghe. Cearnău-Petrea Brudi), iar cu Chiș Ghe. Ana, soția lui Cuc Teodor-Delea Chechi, numai ,,frate de tată”, deoarece mama acesteia, Mitra T. Ana-Nuca Todi (soră cu Lăzarea și
. Naca a fost căsătorit iniţial cu Mudura Maria-Măria Moii[1910-1934]/[Mr 7/23.V.1934], părinții lui Chiş P.
Măria căs. Simoc), a murit de tânără]
Gheorghe-Ghiuriţa Nachi[cel care a rămas pe „vatra bătrânească”], iar din căsătoria cu Floriţa Baciu din Săbolciu, l-au avut pe Chiş P.
Pavel-Velea Nachi. Urmașii Paveli Gheorghii Lini sunt cunoscuți ca fiind ,,a Nachi”.
I.2.1).CHIȘ P. PAVEL-Velea Nachi cel Bătrân[fiul lui Pavel Chiș și Floare Baciu] s-a născut la 14.07.1935 în Cheriu, botezat de
părintele paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Florian Iancu-Șoia și Teodora Erdei-Tudura[Mb 14/16.VII.1935]. Chiş P.
Pavel-Velea Nachi a absolvit anul şcolar 1947-1947, a Şcolii din Cheriu, cu media 900 conform Adresei nr.80/1949, semnată
de Mihai Bulzan, directorul de atunci al şcolii. În Matricula XXI/Nr. matricular 47/1945-1946 pagina 47, a Școlii Primare
de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Chiș P. Pavel, născut în ziua de
14.VII.1935, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Chiș Pavel (agricultor),
starea materială a părinților mijlocie, temperament deshis, bun camarad, deprinderi bune, aptitudini pentru științe, înscris
în școală la 9.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a V-a/1945-1946, cu 3 absențe motivate, 20 absențe nemotivate, media
803, clasificat I-ul, între 6 elevi promovați, din 9 înscriși. La fínele anului școlar 1947/1948 a terminat cu media 900“.
24
______________________________________________________________________________________________________
I.2.1).CHIŞ P. GHEORGHEL-Ghiurița Nachi este fiul familiei Chiș Ghe. Pavel-Naca și Maria Mudura-Măria
Moii[1910-1934], care a rămas pe „vatra bătrânească”. În Matricula XXI/Nr. matricular 54/1945-1946 pagina 54 a Școlii
Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Chiș P. Gheorghe, născut în
ziua de 7.V.1931, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Chiș Pavel
(agricultor), starea materială a părinților mijlocie, înscris în școală la 9.IX.1945, din oficiu, n-a frecventat clasa a
VI-a/1945-1946, 168 absențe nemotivate, între 6 elevi promovați, din 10 elevi înscriși”. Ghiurița Nachi a fost căsătorit inițial
cu Măria din Alparea[cu care are o fată, rămasă la mama ei] , apoi cu Florița din Săbolciu[satul natal al mamei sale vitrege], iar apoi cu Iulișca Moani
din Sântelec[rămasă văduvă], în 1959 s-a năcut Moanea. Căsătorit în Cheriu, cu Iuliana-Iulişca[n.1937, Sântelec-dec. 08.09.2021 Cheriu], cei doi
soți au trei băieţi: Ghiţa-Moanea, Pavelea-Velea Ghiuriţâ Nachi şi Nicu Ghiuriţâ Nachi, stabiliţi în sat.
I.2.1.1).CHIȘ Ghe. GHEORGHE-Moanea[cel mai mare dintre cei trei băieţi a familiei Chiş Gheorghe-Naca şi Iuliana-Iulişca Moani din Sântelec], căsătorit
cu Rodica din Sântelec. Au patru copii, trei fete şi un băiat, ultimii doi fiind gemeni: 1).Chiș Ghe. Camelia-Maria n.
17.08.1983, căsătorită cu Alexandru Ciucioiu-Sandu[n. 1984, băiatul cel mic a lui Tiuțu, frate cu Marius], părinții Soniei A. Ciucioiu, n. august
2017; 2).Chiș Ghe. Raluca-Gheorghina n. 02.07.1986, polițistă, căsătorită Guran, stabilită în Lugaș, are 1 băiat, Bogdan; 3-
4.Chiș Ghe. Cosmin şi Chiș Cosmina-Iuliana[n. 14.02.1990, căsătorită cu Dorel Brie]. Moanea[membru comisia juridică, 2012] este unul dintre cei 14
membri[ALDE] ai Consiliului local al comunei Oșorhei din 2016.
I.2.1.1).CHIȘ Ghe. PAVEL-Velea Ghiuriţâ Nachi[n. 30.10.1962] şi soţia sa Ica, au doi copii: Chiș P. Pavel-Paul[n. 19.05.1987]
și Chiș P. Crina Silvana n. 13.05.1985[căs. cu Bogdan I. Roșu, fiul Anichi Flori Crețului și a lui Ioan Roșu]. Membru marcant al PNL-ului din comună,
Velea Ghiurițâ Nachi[PNL] a fost ales în mai multe legislaturi membru al Consiliului local al comunei Oșorhei.
Familia CHIȘ Ghe. IOAN-Nicu Ghiuriţâ Nachi
Chiş Ghe. Nicolae-Nicu Ghiuriţâ Nachi este căsătorit cu Monica din Plopiş, cei doi având 2 copii, Ionuţ şi Ioana,
construindu-şi casă pe Uliţa din Sus, vis-a-vis de Silaghi N. Ioan-Nuţu Bâcului, Nicu fiind dinamovist, iar Nuţu stelist.
Rivalitatea lor pe plan fotbalistic nu-i împiedică pe Nicu Ghiurițâ Nachi și Nuțu Nicoari Bâcului să fie doi vecini
extraordinari, consăteni, prieteni din copilărie, mai mult Nuțu fiind mentorul pe plan fotbalistic a lui Nicu, ca de altfel a mai
multor chereni mai tineri ca el, adevăr mărturisit mie, chiar de cei la care fac referire.
Familia CHIŞ Ghe. TEODOR-Titanu (1903-1969)
Chiș Ghe. Teodor-Titanu a fost unul din copiii lui Chiș Gheorghe-Gheorghia Lini, ceilalți fiind: 1).Chiș Ghe. Pavel-
Naca; 2).Floarea Ghe. Chiş-Floarea Gheorghii Lini[căsătorită cu Cearnău Petru-a Brudi] și 3).Ana Ghe. Chiș soția lui Cuc Teodor-Delea Chechi].
Tinereţea oricui este un vis, o formă chimică de nebunie, bucuria este fântâna tinereţii,
Iubirea adevărată te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspiră.
Trecutul nu a murit. El ne aşteaptă. Trecutul este o ţară străină; acolo se fac altfel lucrurile.
Adevărul este soarele minţilor luminate, el este dumnezeirea omului liber.
Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte. Natura nu face nimic întâmplător.
Unde există unitate, există întotdeauna victorie, fără unitate în acţiune nu există putere.
Chiş Ghe. Teodor, poreclit Titanu, a fost căsătorit cu Sofia[Puica n. Gherman-Sofia Găvrili Jembli]. Titanu a venit ginere la Găvrila
Jembli, deoarece Puica a fost căsătorită iniţial cu TRIFA PAVEL-Paşcu Tomalău, mort pe front în cel de-al II-lea război
mondial, cu care au avut-o pe Florica[măritată în Alparea, după Muţ Dumitru-Mâţu]. Chiş Teodor-Titanu are din prima căsătorie cu Trifa
Floarea-Florica Tomalău, un băiat, Chiş Ioan-Ionica Titanului[1927-1986, cu copiii: 1).Chiş I. Ioan-Nelu Ionichi Titanului; 2). Chiş I. Dorina-Dorina Ionichi
Titanului; 3). Chiş I. Dan-Danu Ionichi Titanului]
. Cu Puica, Titanu are doi copii: Măria și Puiu. 1).Maria-Măria Titanului[n. 1930, măritată cu Suciu
Florian-Florea Lichi Dascălului]
; 2).Chiş T. Teodor-Deluşca Titanului, alintat Puiu[căsătorit cu Rozica, având și ei 2 băieţi: Chiş T. Dorel-Dorelu Deluşchi Titanului şi Chiş
T. Mircea-Mircea Deluşchi Titanului, căs. cu Florica, părinții lui Cipri și Cristi]
. Titanu şi Puica, pe lângă faptul că au fost printre cei mai harnici gospodari
din Cheriu, evident dacă au muncit Dumnezeu le-a dat, au fost de o mărinimie şi bunătate ieşite din comun, dar specifice
creştinilor adevăraţi, cum puţini erau în Cheriu în acele vremuri. Deportaţi în Bărăgan şi deposedaţi de o parte din bunuri,
la reântoarcera acasă, în Cheriu, au avut puterea să ierte tot şi să reânceapă o perioadă nouă din viaţa lor, de fapt să continuie
ce au învăţat în familiile lor creştin-ortoxe: să muncească cinstit, să se roage lui Dumnezeu în fiecare moment, atât pentru
împliniri cât şi pentru neâmpliniri, să-şi slujească Sfânta Biserică Ortodoxă din sat, să-şi iubească şi să-şi ajute semenii
apropiaţi, fiind din acest punct de vedere o pildă pentru întreaga comunitate a Cheriului, într-o perioadă tulbure, cu multe
greutăţi şi probleme de tot felul. Cu siguranţă, şederea forţată în Bărăgan, şi-a pus amprenta asupra vieţii şi comportamentului
pe care aceşti doi chereni adevăraţi, le-au oferit drept model, tuturor consătenilor lor din acea perioadă şi nu numai. Inutil să
comentez faptul că Titanu şi Puica, având primii televizor în sat, în fiecare sâmbătă şi duminică se umplea Casa Titanului de
vecini, de neamuri mai mult sau mai puţin apropiate, de fini [cei doi au avut printre cei mai mulţi fini de cununie din Cheriu], dar mai ales de noi, copiii
din sat la acea vreme, care nu eram de loc puţini. În timpul transmisiunii Live a emisiunii duminicale Dialog la distanță[emisiune
concurs de divertisment între regiuni, Cherul fiind n regiunea Crișana]
, camera cu televizorul era plină.
Unde mai pui că de fiecare dată, Puica avea grijă să ne omenească pe toţi uspătoii de conjuctură, cu pancove, cu
cirighele, cu plăcinte, cu cornuleţe sau cu colaci, cum numai ea ştia să le facă. De ce erau aşa de grozave, simplu, pentru că
punea în ele mult suflet curat şi simţeam că ni le oferă cu tot dragul, neuitând nici o clipă că Dumnezeu a scăpat-o de la mare
necaz şi dorind prin aceste gesturi să-i aducă mulţumire Celui care a ferit-o de tot răul şi a salvat-o de la pierzanie.
25
______________________________________________________________________________________________________
Oare câţi dintre semenii lor de atunci, ar fi făcut ce-au făcut ei: să ierte dar să nu uite, mulţumindu-i în acelaşi timp
Bunului şi Înduratului Dumnezeu pentru tot ce le-a oferit ? Aceştia au fost într-adevăr chereni şi creştini adevăraţi ! Cât
despre vremurile noastre de acum ce să mai vorbim! Nu întâmplător, la moartea Titanului a fost jale mare, tot satul l-a plâns şi
l-a condus pe ultimul drum, cel mai frumos omagiu pe care-l putea aduce celui care nu întâmplător a purtat o poreclă
predestinată. Da, Chiş Teodor a fost un titan de modestie, de omenie, de hărnicie, de curaj, de creştin, de familist, de soţ,
de bunic, într-un cuvânt de cherean. Conform unei legende a cherenilor de altădată, Titanu ar fi fost o perioadă de timp (când
era tânăr, iar tatăl său era în America) ,,slugă la Folu”. Da, un lucru extraordinar, deoarece ,,munca te înalță, becișnicia
(lenea) te înjosește”, cum spuneau strămoșii noștri chereni. Titanu nu s-a temut de muncă, nici când era tânăr, nici după ce s-a
însurat, nici când a fost deportat în Bărăgan, dovadă că a fost unul dintre cei mai harnici gospodari ai vremurilor sale.
IOAN T. CHIȘ-Ionica Titanului (1927-1986)
Chiş T. Ioan-Ionica Titanului este băiatul din prima căsătorie a chereanului Chiș Ghe. Teodor-Titanu[1927-1986] cu
Trifa Floarea-Florica Tomalău. Chiş T. Ioan-Ionica Titanului și soția Maria[n. 1930, Alparea-dec. 2017, Cheriu] sunt părinții fraților:
1).Chiș I. Ioan-Nelu Ionichi Titanului; 2).Chiş I. Dorina-Dorina Ionichi Titanului; 3).Chiş I. Dan-Danu Ionichi Titanului.
Chiş T. Ioan-Ionica Titanului a fost ofițer de miliție în Oradea și un împătimit vânător, un cherean extraordinar.
IOAN I. CHIȘ-Nelu Ionichi Titanului (n. 1955 în București)
Chiş I. Ioan-Nelu Ionichi Titanului deși s-a născut în București și a trăit în Oradea, a copilărit în Cheriu, la bunicul
său pe linie paternă, Chiș Ghe. Teodor-Titanu. Nelu Ionichi Titanului a fost boxer de performanță, un foarte bun prieten al
cherenilor.
TITANU și PUICA, NAȘI de CUNUNIE și DE BOTEZ
Cum foarte bine glăsuiește un proverb popular românesc ,,fiecare naș își are nașul lui“, la drept vorbind, nașii de
cununie a familiei Chiș Teodor-Titanu și Sofia-Puica, au fost soții Iancu M. Teodor-Delea Mișchi și Ecaterina-Catița, iar
Titanu și Puica au fost nașii de cununie a multor familii de chereni și nu numai: Dura T. Iosif-Iosa Șchiopului și Floarea n.
Iancu[fiica lui Iancu M. Teodor-Delea Mișchi]; Mălan P. Teodor-Delea Mălanului și Mitra I. Ana-Nuca Ioani Iosâ/Țoanga; Mălan P.
Dumitru și soția. Meșter P. Ana-Nuca Libi; Ciorba T. Teodor-Delea Toaderi Ciorbi și Mitra N. Maria-Măria Nicoari
Mitri, etc. La câtă generozitate, omenie și creștinism aveau, n-a fost de mirare că cei doi soți Chiș, Sofia-Puica și Toaderea-
Titanu, sunt menționați scriptic ca fiind nașii multor chereni, așa cum foarte bine se poate deduce și din această scriere.
CHIȘ LAZĂR-Lăzarea[1880-1937]
Din Matricula răposaților, la poziția 5/1937, aflăm că Lazăr Chiș (plugar) ortodox-român, 57 ani, născut în Rontău la
1880, a decedat la 11.IV.1937, înmormântat la 12.IV.1937, în Cheriu, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 5/12.III.1937].
CHIȘ GHEORGHE și soția Floare Sabău, sunt părinții lui Gheorghe, născut la 16.VII. 1937 în Cheriu, botezat de
preotul Florian Groza, asistat de nașii Florian Silaghi-Florea Hurgoi și Elisaveta Tiriteu-Saveta[sora lui Uțu]/[Mb 8/19.VII.1937].
Familia CHIȘE IOSIF-Ioșca (1935-1986)
Gherman F. Floarea-Florica Şeranului (20.VIII.1937-2006), a fost măritată cu Chişe Iosif-Ioşca (1935-1986), cei doi
soți rămânând pe vatra părintească a Florichi și având 3 băieţi: 1).Chișe I. Augustin-Tinuțu Ioșchi[botezat de Eva Gherman, soția lui
Gherman Ghe Augustin-Tinu Ciocului]
; 2).Chișe I. Traian-Trianu Ioșchi[unul dintre cei mai buni, poate cel mai bun produs al generației de fotbaliști care a urmat Generației Voinței
Maxima a Cheriului]
; 3).Chișe I. Iosif-Ioșcuța Ioșchi. Chiş Iosif-Ioşca, a rămas în memoria noastră ca unul dintre cei mai populari,
mai omenoşi, mai prietenoşi şi mai extraordinari chereni. Acesta a venit în sat ca gheipist[mecanic de batoză] la Aria ce se făcea în
fiecare vară[la început pe Imaş, unde este în prezent terenul de fotbal, ulterior pe locul viitoarelor grajduri a CAP-ului] , după seceratul orzului, grâului, secării și în
general a păioaselor. Aici a cunoscut-o pe Florica[viitoarea sa nevastă], s-a însurat şi a rămas cherean, până la sfârştul vieţii[în urma unui
tragic accident din mai 1986]
, înmormântat în sat.
Familia CICALĂ BORIS
Părintele paroh ortodox Boris[Teodor, cum era știut de chereni] Cicală, a păstorit peste oastea ortodoxă covârșitor majoritară a
Cheriului în perioada 1.I.1950-31.XII.1952, botezând în acest interval exact 50 de nou-născuți, întâiul fiind Simoc Ghe.
Traian (n. 31.I.1950), iar ultimul botezat de preasfinția sa fiind Leucea C. Crăciun-Crăciunea Puciuli (11.XI.1952). La 8
mai 1950 se naște, Victor Sergiu, fiul lui Boris Cicală[preotul paroh ortododox din Cheriu] și Maria Toda[D-na preoteasă din Cheriu], botezat de
preotul paroh ortodox din Felcheriu, Gheorghe Popa, asistat de nașa Elena Popa[D-na preoteasă din Felcheriu]/[Mb 10/1950].
26
______________________________________________________________________________________________________
Neamul CIORBA
În anul 1760, hăieuanii Csorba Toagyer[Notă: Ciorba Teodor] sau Csorba Teodorus[Notă: Ciorba Teodor], alături de consătenii lor
Locse Ioanes[Notă: Leuce Ioan], Locsej Ignacz[Notă: Leuce Ignat], Locsej Toagyer[Notă: Leuce Teodor] sau Toja Toagyer[Notă: Toia (Toie) Teodor], făceau
var în mai multe rânduri pentru nevoile Episcopiei romano-catolice din Oradea, de care aprținea Haieul în acea perioadă. În
1771, numai în luna martie, 13 vărari din Haieu ardeau pentru acelaşi beneficiar 16 cuptoare de var: Csorba Janos[Notă: Ciorba
Ioan]
, cu 1 cuptor; Csorba Florea[Notă: Ciorba Florian], 1 cuptor; Lotese Toagyer[Notă: Leuce Teodor], cu 1 cuptor; Ioanka Gabor[Notă: Iancu
Gavril]
, 2 cuptoare; Zaharo Peter, 2 cuptoare[Notă: Zaro Petru]; Zharo Janos, 2cuptoare[Notă: Zaro Ioan]; Zharo Toagyer, 1 cuptor[Notă: Zaro
Teodor]
; Ioanka Janos[Notă: Iancu Ioan], 1cuptor; Lotese Toagyer[Notă: Leuce Teodor], 1 cuptor; Bara Stephan[Notă: Bara Ștefan], 1 cuptor; Opre
Gabor[Notă: Oprea Gavril], 1 cuptor; Kornye Demeter[Notă: Cornea Dumitru], 1 cuptor; Veres Janos[Notă: Vereș Ioan], 1 cuptor; Pantiya Janos[Notă:
Pantea Ioan]
, 1 cuptor. În 1775, 4 vărari: Bara Janos[Notă: Bara Ioan], Csorba Flora[Notă: Ciorba Florian], Csorba Mihaly[Notă: Ciorba Mihai] şi
Lentse Ignat[Notă: Leuce Ignat], se angajau să ardă 13 cuptoare de var pentru Episcopia romano-catolică din Oradea. În 1812,
Csorba Janos[Notă: Ciorba Ioan] senior, împreună cu alți 5 hăieuani, între care Sandor Mitru[Notă: Alexandru Dumitru] și Kretz Janos[Notă:
Creț (Crețiu) Ioan]
, ardeau 600 de câble de var, cu 2,15 florini câbla, pentru Episcopia romano-catolică din Oradea[Sursa: AN-DJBh, Fond
Episcopia romano-catolică Oradea , rola 648, d. 3791, f. 157; rola 649, d. 3791, f.221]
.
Neamul de chereni Ciorba, este atestat documentar în scrierile mele, până în prezent, de Teodor Ciorba-Toaderea
Ciorbi cel Bătrân și soția sa Florica, părinții fraților cunoscuți ca fiind ,,a Toaderi Ciorbi” sau mai simplu ,,a Ciorbi”: Ciorba
T. Teodor-Delea Toaderi Ciorbi, Ciorba T. Gheorghe-Ghiuri Ciorbi şi Ciorba T. Ioan-Nuţu Ciorbi.
Familia CIORBA T. GHEORGHE-Ghiuri Ciorbi (1903-1947)
Ciorba T. Gheorghe-Ghiuri Ciorbi[fiul lui Florica și Teodor Ciorba-Toaderea Ciorbi cel Bătrân, soțul Sofiei Șandor-Sofia Rodeș], ăscut la 1903 în Cheriu,
econom (plugar), a trăit 44 de ani, decedând la 30 mai 1947 în Cheriu. Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat la 1 iunie
1947 de preotul paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha[Mr. 11/1.VI.1947]. Ciorba T. Gheorghe-Ghiuri Ciorbi a fost frate cu Ciorba T.
Teodor-Toaderea Ciorbi şi Ciorba T. Ioan-Nuţu Ciorbi. Ciorba Gheorghe a fost căsătorit cu Sofia Şandor-Sofia Rodeş[Sofia
Rodeş a fost soră cu: 1).Şandor Ioan-Ioanea Rodeş, bunicul dinspre mamă a fraţilor Gherman Eugen-Jenu şi Gherman Aurel-Aurelu Crăciuni Jembli şi Corniţâ Ioani Rodeş; 2).Şandor Florica-Floarea Rodeş,
. Copiii soţilor Ciorba T. Gheoghe-Ghiuri Ciorbi şi Șandor Sofia-Sofia Rodeș

măritată cu Oros Pavel-Buscu, cei doi fiind părinţii Iulişchi Leanului]
sunt Şandor Ghe. Crăciun-Crăciunea Ciorbi și Ciorba Ghe. Traian-Trianu Ghiuri Ciorbi şi a Sofii Rodeş, poreclit Lula.
Familia CIORBA Ghe. TRAIAN-Lula
Ciorba Ghe. Traian-Trianu Ghiuri Ciorbi şi a Sofii Rodeş, poreclit Lula s-a născut la 12.06.1932 în Cheriu. Trianu
Ghiuri Ciorbi a rămas pe vatra părintească şi s-a însurat cu Măria din Sărand, având împreună două fete: Ica şi Niţa. În
Bulzan, consemnează: ,,Elevul Ciorba Ghe. Traian, născut în ziua de 12.VI.1932, în comuna Cheriu, județul Bihor, 45 kg,
156 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Ciorba Gheorghe (agricultor), starea materială a părinților
mijlocie, temperament închis, bun camarad, corect, deprinderi bune, interes și aptitudini pentru practica agricolă, înscris în
școală la 9.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a VI-a/1945-1946, 74 absențe nemotivate, media 5 27, clasificat al VI-lea
între 6 elevi promovați, din 10 elevi înscriși”. Fetele Trianu Ciorbi și a Mării din Sărand: 1).Ciorba T. Florica-Ica Trianu
Ciorbi născută la 1957 în Cheriu, căsătorită cu Vidican Traian-Bobu (decedat la 30.12.2012 și înmormântat în ziua de
01.01.2013-Anul Nou), are 2 copii: Stelian (are şi el 1 băiat) şi Ramona; 2). Ciorba T. Cornelia-Niţa Trianu Ciorbi n. 1962,
căsătorită cu Dumitru Borodan-Mitru, au 2 copii: Ionuţ-Vasile-Uţu şi Cristina-Uţa. În fața casei soților Ciorba T.
Gheorghe-Ghiuri Ciorbi și Sofia Șandor-Sofia Rodeș, în vremea copilăriei mele, erau doi fărăgari (duzi) extraordinar de
falnici și mănoși. Acei duzi, unul alb (Morus alba), celălalt negru (Morus nigra), de înălțimea unui nuc, rodeau (fructificau)
negreșit în fiecare an, întocmai ca toți pomii de lângă drum. Fărăguțele[dudele] acestor fărăgari aveau un gust inconfundabil, pe
care le savuram noi, toți copii din Ulița Dinjos (josanii), dar și adulții sau trecătorii de ocazie, precum și porcii sau păsările
(găinile, rațele, curcile) care se găseau sub duzi în momentul în care noi îi scuturam, sau pur și simplu când coapte fiind,
cădeau singure pe sol. Cu siguranță că acești duzi au fost plantați de către Ciorba Gheorghe-Ghiuri Ciorbi, conform unei
tradiții extraordinare a cherenilor de altădată, gâstânarii[castanii] Jembli, fiind un alt exemplu, la fel de înălțător, în acest
sens. În acea casă, situată în partea dinspre hodorul lui Chiș Pavel-Naca, s-au născut Crăciunea, Trianu, dar și Ghița Ciorbi.
CIORBA T. TEODOR-Toaderea Ciorbi
Ciorba T. Teodor[fiul soților Florica și Teodor Ciorba-Ciorba cel Bătrân, din Cheriu] a fost căsătorit cu Ana T. Chiș-a Raveichi Crețului[fiica soților
. Ciorba T. Teodor-Toaderea Ciorbi a fost frate cu
Chiș Teodor (decedat în 1922) și Raveica Popa (n.1860 în Drăgeștid.1934 în Cheriu]/[Mr. 13/16.X.1934]/[Mr 19/17.12.1938]
Ciorba T. Ioan-Nuţu Ciorbi și cu Ciorba T. Gheorghe-Ghiuri Ciorbi [1903-1947, soţul Sofii Rodeş şi tatăl fraţilor Şandor Ghe. Crăciun-Crăciunea Ciorbi şi
Ciorba Ghe. Traian-Trianu Ciorbi]
. Copiii soților Ciorba T. Teodor-Toaderea și Ana Chiș: 1).Ciorba T. Cornel-Cornelu Toaderi
Ciorbi; 2).Ciorba T. Teodor-Delea Toaderi Ciorbi[1923-2003]; 3).Ciorba T. Gheorghe-Ghiurca Toaderi Ciorbi[căsătorit cu Elisabeta D.
Silaghi-Saveta Hurgoi n. 1931în Cheriu]
; 4).Ciorba T. Silvia-Silvica Toaderi Ciorbi, măritată şi stabilită în Felcheriu. Ciorba T. Silvia-
Silvica Toaderi Ciorbi, căsătorită în Felcheriu (cu Meșter D. Ioan-Ioanea, fratele Veronicăi D. Popa, soția lui Popa Ioan-
Crăcea). Silvica are 3 copii:
27
______________________________________________________________________________________________________
Meșter I. Ioan-Nelu [căsătorit și stabilit în Oradea, soția din Diosig, fiica lor, doctoriță, decedând la 24 de ani] , Meșter I. Viorica[căsătorită în Alparea] și Meșter
I. Dumitru[rămas pe vatra părintească]. Ioan I. Meșter-Nelu Silvichi Toaderi Ciorbi, fiul lui Ciorba I. Silvia-Silvica Ciorbi[necătorită legitim
când s-a născut Nelu]
, a văzut lumina zilei la 25.07.1953, înregistrat în Registrul Stării Civile Oradea nr. 1282/1953, fiind botezat la
06.08.1953 în Cheriu, de preotul paroh Henț Gheorghe. Nașă de botez: Maria Ciorba[Lugoj].
CIORBA T. CORNELIU-Cornelu Toaderi Ciorbi

Ciorba T. Corneliu-Cornelu Toaderi Ciorbi[fiul soților Ciorba T. Teodor-Toaderea și Ana T. Chiș-Nușca Crețului] a fost căsătorit cu Ileana I.
Moga-Ileana Nuțu Moghi, stabiliți la Cluj, au avut 4 copii, dintre care unul s-a înecat în Dunăre, ceilalți 3 fiind: Corneliu C.
Ciorba[n. 16 decembrie 1951, în Cheriu]/ [Mb 10/20.10.1951], Lăcrămioara C. Ciorba și Radu C. Ciorba, ultimii doi fiind născuți la Cluj.
Familia CIORBA T. TEODOR-Delea Toaderi Ciorbi (1923-2003)
Ciorba T. Teodor-Delea Toaderi Ciorbi, a fost fiul soților Teodor T. Ciorba[angajat CFR Oradea] și soția Ana Ciorba n.
Chiș, din neamul Chiș-a Petri Crețului. Ciorba T. Teodor-Delea Toaderi Ciorbi[1923-2003] a fost căsătorit cu Maria N. Mitra-
Măria Nicoari Mitri n. 1926. Copiii familiei Maria și Teodor T. Ciorba: 1). Ciorba T. Ana-Anica Deli Ciorbi, născută la 7
februarie 1949, botezată de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Chiș G. Sofia-Puica și soțul Chiș
Teodor-Titanu [Mb 2/9.II.1949]. Căsătorită cu Pal Gyuszi, om de afaceri, care a deschis un târg de maşini pe drumul spre Fughiu, în
Oşorhei. Această locaţie are o suprafaţă de trei hectare, 2000 locuri pentru vânzare de maşini, parcare separată pentru vizitatori
şi spaţii amenajate pentru servirea de gustări şi băuturi răcoritoare. Proprietarul declară că nu îl interesează soarta târgului
orădean: ,,Eu am amenajat această piaţă pe un teren ce îl am în proprietate şi pe care se mai desfăşoară comerţ cu produse
agroalimentare. Nu am nici o legătură cu târgul din Oradea şi nu mă afectează cu nimic dacă se va închide sau se va muta.
Am deschis de abia de o lună (octombrie 2008), iar dacă voi avea succes sau nu rămâne de văzut. Am planuri de viitor
pentru locaţia mea, vreau să investesc în nişte hale, însă dacă piaţa nu va merge, voi găsi o altă întrebuinţare locaţiei”.
Taxa pentru intrarea în târg duminica este de 15 lei pentru autoturisme şi 1 leu pentru vizitatori, ce se traduce la aproximativ
17000 lei într-o zi de duminică, plus tarifele percepute chioşcurilor care servesc alimente şi băuturi răcoritoare, care plătesc
aproximativ 11 lei chirie pe o lună pentru un metru pătrat de teren. În total, veniturile din chirii şi taxe doar din secţiunea cu
vânzări auto a pieţei se ridică la peste 100.000 lei pe lună[www.crisana.ro/stiri/4.XI.2008].
DORU T. CIORBA-Doru Deli Toaderi Ciorbi (n.1955)
Ciorba T. Doru-Doru Ciorbi n. 1955, fiul soților Ciorba T. Teodor-Delea Toaderi Ciorbi[1923-2003] și Maria N.
Mitra-Măria Nicoari Mitri. Doru a fost căsătorit cu Rodica Bele-Rodica Cornelu Paşcu Dili.
Familia CIORBA IOAN-Nuţu Ciorbi
Ciorba Ioan-Nuţu Ciorbi a fost căsătorit cu Cuc Maria-Marişca Loloai, soră cu Cuc Raveica-Raveica Loloai[mama lui
Cuc F. Ioan-Tunchiu]
şi care au locuit pe locul viilor Crăci şi Manini. Soţii Ciorba Ioan-Nuţu şi Marişca au avut trei fete: 1).Ciorba
Cristina-Cristina Nuţu Ciorbi[căsătorită cu Silaghi Florian-Ciuca Hurgoi]; 2).Ciorba Maria-Măria Nuţu Ciorbi[măritată cu Cuc Victor-Victorea Floachi];
3).Ciorba Ileana-Ileana Nuţu Ciorbi[măritată cu Erdei Vasile-Lica Lichi Hijanului, cei doi avându-l pe Erdei Ioan-Nelu Ileni Ciorbi şi a Lichi Lichi Hijanului. Ileana s-a recăsătorit
cu Bodea Florian]
.
Familia CIUCAȘ GHEORGHE

Ciucaș Gheorghe apare Matriculele școlare ale Școlii Primare din Cheriu, din perioada tulbure a sfârștului celei de-a
doua conflagrații mondiale, ca fiind tatăl Anei Ghe. Ciucaș, născută la Ineu-Bihor, dar permutată la Jimbolia, în fostul județ
Timiș-Torontal, acesta era muncitor la fosta fabrică de țiglă și olane „Bohn”, care producea celebra „marcă Leu”, naționalizată
de comuniști la 1948 și transformată în „Fabrica Ceramica” din Jimbolia. În Matricula XX/Nr. matricular 59/1944-1945
pagina 59 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Ciucaș Ghe.
Ana, născută în ziua de 17.IV.1933, în comuna Ineu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui
Ciucaș Gheorghe (muncitor), starea materială a părinților mijlocie, înscrisă la Școala primară de Stat din Cheriu, la 14
ianuarie 1945, pe baza cererii de permutare nr. 456/1945 a Școlii Primare Jimbolia, județul Timiș-Torontal, a fost
permutată la Jimbolia, unde aveau domiciliul părinții, tatăl fiind angajat la Fabrica de țiglă și olane „Bohn” (marca
Leu)”. În Matricula XXI/Nr. matricular 6/1945-1946 pagina 89 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii,
învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Ciucaș Ghe. Ana, născută în ziua de 17.IV.1933, în comuna Ineu, județul
Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Ciucaș Gheorghe (muncitor), starea materială a părinților
mijlocie, a urmat cursul de culturalizare, conform ordinului nr. 178684/1947, anul școlar 19461947, ciclul II, 7 clase,
absolvite cu media 722, clasificată a V-a, între 9 cursanți”.
28
______________________________________________________________________________________________________
Familia CIUCIOIU FLORIAN-Florea Felchereanu
Cel mai vechi reprezentant al neamului Ciucioiu, identificat de mine, este la 1767, din Felcheriu, vărarul Cscsuj
Flora[Notă: Ciucioi Florian], care în 1834 ardea pentru parohia din Girişul de Criș, 11 câble şi o vică de var[Sursa: Fond Capitlul Oradea, Acta
antiqua, rola 102, fascicolul XXXIII, nr. II, f. 22-23, Idem, Fond Episcopia greco-catolică Oradea , rola 867, d. 429, f. 87; Fond Episcopia romano-catolică Oradea , d. 103, f. 467-468; Veronica Covaci,
.
Informaţii documentare despre vărăritul ... , 78-79] Sursa: Fond Capitlul ... , Acta antiqua, rola 102, fascicolul XXXIII, nr. II, f. 22-23, Idem, Fond Episcopia greco-catolică Oradea , rola 867, d. 429, f. 87;
. Cherenița Mitra P. Viorica-Viorica
Fond Episcopia romano-catolică Oradea , d. 103, f. 467-468; Veronica Covaci, Informaţii documentare despre vărăritul ... , 78-79]
Ciociodili, n. 23.06.1932 în Cheriu, a fost căsătorită cu Ciucioiu Florian-Florea din Felcheriu, cu copiii: Ciucioiu Ana-
Anica[n. 02.10.1952] şi Ciucioiu F. Florian-Tiuţu[n. 1957]. În Matricula XXI/Nr. 61/1945-1946 pagina 61 a Școlii Primare de Stat
Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Mitra P. Viorica, născută în ziua de 23.VI.1932,
în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Mitra Pavel (agricultor), starea
materială a părinților mijlocie, înscrisă în școală la 9.IX.1945, din oficiu, n-a frecventat clasa a VI-a/1945-1946, 162
absențe nemotivate,
Familia COCIUBAN DUMITRU-Mitru Loali/Mitruțu
Cociuban Dumitru, poreclit în sat Mitru Loali, originar din Săbolciu, a fost cumnatul fraţilor Cuc Pavel-Pavelea
Tuduri şi Cuc Gheorghe-Căuăcelu[stabilit în Oradea]. Mitruțu a fost căsătorit cu sora acestora, Floare Cuc-Loalea părinţii Mariei
D. Cociuban[căsătorită în Bucureşti, cu un ofiţer de armată, s-a născut la 04.10.1941 în Cheriu, botezat la 5.X.1941 de părintele paroh ortodox Florian Groza. Nași de botez: Iosif Mitra- Ioșca Fugli
și soția Maria Simoc-Pleazna]/[Mb 9/5.X.1941]
. Soţii Cociuban Dumitru şi Floarea au vândut casa, anexele şi grădina, lui Erdei Florian-Oaciu
Hijanului, care a revândut hodorul, lui Tiponuţ Pavel-Poali Ioanci, ultimul cumnatului său Mitra Gheorghe-Ţâga. Loalea
şi Mitruţu au vândut locul şi s-au mutat, ca mulţi alţi chereni (de-a lungul timpului) în Oradea, pentru un trăi mai decent şi
pentru a le asigura copiilor condiţii mai bune de şcoală şi viitor mai uşor şi sigur.
Familia CULICI AUGUSTIN
Culici Augustin (funcționar P.R.T-Poșta-Radio-Telefoane) este menționat în Matricula XX/Nr. matricular 3/1944-
1945 pagina 3 a Școlii Primare de Stat Cheriu, ca fiind tatăl ,,elevei Culici A. Rozalia, n. 15.II.1939 în Nojorid, județul
Bihor, naționalitatea română, religia ortodoxă, înscrisă la școală la 10.XII.1944, pe baza vârstei și recensământului,
an școlar 1944-1945, total absențe=32 (3 motivate+ 29 nemotivate), repetentă”.
Familia COMAN
Coman Floare, fiica Elisabetei Meşter, a locuit pe Ulița Mică, între gospodăria ei și cea a lui Dura T. Iosif-Iosa
Șchiopului, se afla Șicatorul, celebra Alee ce unea acea strădă a Cheriului, cu Ulița Mare Dinsus, făcând practic legătura cu
vechea Biserică din lemn a Cheriului, situată pe locul actualei grădini a Casei Parohiale Ortodoxe. Coman Floare a avut
un băiat, Coman Petru-Nodu, care a moștenit gospodăria părintească, ajunsă ulterior în posesia familiei Cuc Gheorghe-
Ghiurca Floachi și soției acestuia, Șandor T. Ecaterina-Tica Deli Rodeș și a Cioanchi. Gospodăria a fost apoi cumpărată de
Fildan M. Teodor-Delea Ciopec, care, meseriaș fiind (din neam de meseriași), i-a ridicat fiului său Fildan T. Florian-Florea
Deli Ciopec, o casă nou-nouță, cu anexele aferente.
ANA COSMA (1886-1935)
Văduva Ana Cosma (casnică), născută în Cheriu la 1886, avea să decedeze[cancer] la 3 ianuarie 1935, fiind înmormântată
la 5 ianuarie 1935 de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 1/05.01.1935].
Familia CRĂCIUN
Popa Ecaterina-Tica, poreclită Biţa, căsătorită Crăciun[soţul ei este originar din Rontău], a fost soră cu Popa Sofia, prima soție a
lui Tiponuț T. Teodor-Delea Mării Ioanci. Cele două surori Popa[Sofia și Bița] au mai avut un frate, care a fost căsătorit inițial cu
Mitra I. Ecaterina-Tica Ioani Iosâ[recăsătorită cu Delea Mării Ioanci]. Biţa este mama lui Veronica[căs. cu Mitra Gheorghe-Ghiurca Ganului]. De altfel,
iniţial în casa Biţâ a locuit nepoata ei, Mitra Ghe. Maria-Măria Ghiurchi Ganului cu soţul ei, Raica Iovanovici, cei doi
având doi copii: Dacian şi Magda. Ograda Biţâ fiind situată chiar lângă Râtul Căminului, terenul nostru preferat de
antrenament, este inutil de imaginat de câteori sărea mingea fie în tenchiu Biţâ[lanul cu porumb], fie în croampele sau straturile de
zarzavat. O amintire despre Biţa şi Râtul Căminului, dar nu legată de fotbal, vine să confirme faptul că şi noi am fost copii şi
făceam multe năzdrăvănii. Se primise la Şcoala Generală cu clasele I-VIII din Cheriu, a cărei clădire nouă, special construită
pentru ciclul II primar[clasele V-VIII] amplasată în curtea vechiului Cămin cultural, în partea de sus a Râtului Căminului, pentru
dotare, foarte multe materiale sportive, inclusiv puşti de tir cu aer comprimat, bineânţeles cu gloanţele aferente. Cum director
al şcolii era ilustrul nostru dascăl Gherman Augustin-Tinu Ciocului, iar copii lui erau Tinuţu şi Danu, băieţi din gaşca
noastră, lesne de înţeles că nu ne-a fost greu să facem rost de una dintre arme cu cartuşe cu tot. De după colţul şcolii [lângă intrare],
poligonul de tragere fiind chiar Râtul Căminului, trăgeam în diferite obiecte mai mult sau mai puţin imaginare, uneori chiar
după păsări. La un moment dat îi venise rândul la tragere chiar lui Tinuţu, cel mai mare şi mai experimentat dintre noi.
29
______________________________________________________________________________________________________
De unde să ştie el că în bătaia puştii va apărea chiar nană Biță, care ieşind din ograda ei a traversat în diagonală, de
sus în jos, Râtul Căminului, spre cărarea care trecea prin Temeteu şi ducea fie spre Lacul Peţa, fie în Drumul Băilor spre
Rontău, unde voia să ajungă femeia. Noroc de la Dumnezeu că n-a nimerit-o, dar spaima ei cât şi a noastră au fost atât de mari,
încât ne-au marcat o bună bucată de timp, biata nană Tică-Bița reproşându-ne pe un ton blajin că nu-i de ajuns că-i bătucim
cu mingea şi picioarele ograda, dar era chiar s-o împuşcăm.
CRÂŞMA LUI LAZAR

Lazar a fost un evreu get-beget, care a rămas în memoria colectivă ca fiind omenos şi înţelegător al realităţilor satului
nostru în perioada interbelică. Foarte mulţi chereni luau de la el mărfuri ,,pe cont”, care ulterior erau achitate ,,în natură”, cu
cereale care erau evaluate la ,,preţul pieţei”, oricum convenabil ambelor părţi, deoarece banii erau foarte puţini în sat, de vreme
ce ocupaţia de bază a marii majorităţi a locuitorilor era agricultura privată.
Neamul CUC-ilor
Cel mai vechi reprezentant al neamului Cuc din zona Cherului de Bihor, l-am descoperit în Sântelec, la 1842, în
persoanele vărarilor Cuc Teodor, Cuc Pasc și Cuc Mitru[Sursa: Veronica Covaci, Informaţii documentare despre vărăritul din Bihor în secolele XVIII şi XIX, în
Biharea, VII-VIII, Oradea, 1980, pag. 70-79]
. Veche, numeroasă și tradițională viță de chereni, cei din neamul Cuc, reprezintă și astăzi un
nume respectat printre comuniatatea de chereni a zilelor noastre. Importante vițe de chereni au avut sau poartă cu mândrie
numele de Cuc: ,,a Albului/Floachi”, ,,a Chechi, ,,a Loloai, ,,a Tuduri, ,,a Vili”.
Familia CUC-a Albului
Întâmplător s-au nu, cel mai vechi reprezentant al neamului Cuc de chereni, găsit de mine în actele oficiale ale
vremii[până acum, 27.12.2019, ora 9 și 12 min.] este o femeie, Floare Cuc, soția chereanului Petru Veicon-Albu, părinții lui Cuc P. Teodor-
Delea Albului[căs. cu Floarea F. Farcașiu-Florica Flori Ili-Moașa/Floaca], care la data nașterii sale [13.12.1891, în Cheriu], a primit numele mamei, deoarece
părinții nu erau căsătoriți legal atunci. Acest neam a rămas în memoria colectivă ca fiind ,,a Floachi”.
Familia CUC P. TEODOR-Delea Albului (1891-1946)
Din investigațiile mele, Cuc Floarea-Florica n. Fărcașiu, nimeni alta decât moaşa Cheriului, a fost căsătorită cu
chereanul Teodor P. Cuc a Albului. Ca și în cazul altor cupluri de chereni necununați oficial ,,la sfat”, copilul nou-născut
primea din oficiu numele de botez a mamei. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Teodor, fiul lui Veicon Petru și Cuc Floare.
Teodor P. Cuc s-a născut la 13.XII.1891 în Cheriu, plugar ortodox-român, a trăit 56 ani, decedând la 12 februarie 1946
în Cheriu, fiind înmormântat la 14II.19467 de părintele ortodox Gheorghe M. Teaha [Mr 3/14.II.1946]. La 30 iunie 1936 se naște în
Cheriu, Maria, fiica lui Teodor Cuc a Albului și Floare Farcașiu, botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat
de nașii Maria Dunșoara n. Bele și soțul Ioan Dunșoara-Vovinca[Mb 14/2.VII.1936]. La 11.III.1937, avea să moară la numai 9 luni,
Maria Cuc, fiica lui Teodor Cuc sen. (plugar), înmormântată la 13.III.1937 de pr. Florian Groza[Mr 3/13.III.1937].
Cuc F. Floare-Moașa Florica a asistat la aproape toate naşterile copiilor năcuţi în acea perioadă la domiciliu, deoarece
drumul până la Oradea, deşi scurt, era foarte anevoios, iar transpotul femeii gravide cu căruţa sau carul presupunea un un risc
foarte mare ca naşterea să se producă ,,pe drum”.
Soții Teodor și Floarea Cuc au crescut 4 feciori şi 2 fete: 1).Cuc T. Gheorghe-Ghiurca; 2).Cuc T. Florian-Florea;
3).Cuc T. Teodor (alintat Delea, poreclit Democratu); 4).Cuc T. Victor-Victorea şi 4).Cuc T. Floarea Viorica-Vioara,
căsătorită şi stabilită în Oradea. În Matricula XXI/Nr. matricular 36/1945-1946 pagina 36, a Școlii Primare de Stat Cheriu,
directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Cucu T. Floarea Vioara-Viorica, născută în ziua de
24.XI.1933, în comuna Cheriu, județul Bihor, 37 kg, 149 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Cucu
Teodor (agricultor), starea materială a părinților rea, înscrisă în școală la 8.IX.1945, pe baza repetenței, n-a frecventat
clasa a IV-a/1945-1946, 125 absențe nemotivate, declarată repetentă”[Matricula XX, Nr. matricular 46/1944/1945].
Familia CUC T. FLORIAN-Florea Floachi
La 06.09.1947 se naște Ioan-Nelu Flori Floachi, fiul lui Bele Ecaterina, botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M.
Teaha, în prezența nașilor Sofia Gherman n. Cuc-a Deli Chechi și Gherman Gheorghe-Ghițu Ciocului[Mb 10/9.IX.1947].
Ecaterina Bele apare în acte ca fiind soția lui Cuc Florian-Florea Floachi[Notă: fiul lui Cuc Floarea-Florica n. Fărcașiu-Floaca și Teodor P. Cuc], cei
doi soți locuind iniţial în sat, pe vatra părintească, dar s-au mutat în Oradea. Florea Floachi șiTica din Alparea[Mr 5/1949], sunt
atestați ca fiind părinții lui Teodor n. 29.05.1949[Mb 10/1949], dar care moare la 3 zile după naștere [31.05.1949], înmormântat la
01.06.1949 de părintele Teaha[Mr 5/1.VI.1949].
Familia CUC T. GHEORGHE-Ghiurca Floachi
Cuc Gheorghe-Ghiurca Floachi, fiul lui Cuc Floarea-Florica n. Fărcașiu și Teodor P. Cuc, a fost căsătorit cu
Șandor T. Ecaterina-Tica Deli Rodeș și a Cioanchi[soră cu Şandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereş şi cu Șandor T. Maria-Măria, cu Gaborea, poreclit Cingartău].
Ghiurca Floachi şi Tica au locuit pe Uliţa Mică[lângâ Dura T. Iosif-Iosa Şchiopului], dar s-au mutat în Oradea. Între casa lui Cuc T.
Gheorghe-Ghiurca Floachi şi cea a lui Dura T. Iosif-Iosa Șchiopului, trecea „Şicatorul”, ce unea Uliţa Mică cu Uliţa Mare,
prin curtea vechii Biserici Ortodoxe din lemn din Cheriu, pe lângă Casa Parohială. Copiii Ghiurchi Floachi și a Tițâ
Cioanchi: 1).Cuc Ghe. Elena-Lenuţa Ghiurchi Floachi; 2).Cuc Ghe. Gheorghe-Ghiţa Ghiurchi Floachi n. 1953.
30
______________________________________________________________________________________________________
Familia CUC T. TEODOR-Democratu
Cuc Teodor-Democratu[fiul lui Cuc Floarea-Florica Fărcașiu și Teodor P. Cuc], căsătorit cu Ana Meşter, din neamul Libi[n.n. a cărei mamă a fost
. Au locuit dinsus de Dura T. Iosif-Iosa Şchiopului, pe Ulița Mică. De altfel atât locul gospodăriei lui Cuc T.
Meşter Ecaterina]
Gheorghe-Ghiurca Floachi[dinjos de Iosa Șchiopului], cât şi locurile lui Dura T. Iosif şi Cuc Teodor-Democratu[dinsus de Iosa Șchiopului, actuala
, au aparţinut familiei Meşter-a Libi[De la această familie a cumpărat Dura Teodor-Şchiopu, locul pentru fiul său Iosif-Iosa]. Democratu şi
gospodărie a lui Tudor Mirescu]
Ana au avut 3 băieţi, mutându-se ulterior în Oradea, iar locul a fost vândut de fiul lor mai mare, Cuc T. Crăciun-Crciunea,
familiei Mirescu, culmea, din Oradea.
CUC T. CRĂCIUN-Crăciunea Democratului
Cuc T. Crăciun-Crăciunea Democratului, fiul lui Teodor Cuc-Democratu și Ana Meșter, născut la 5.XII.1942,
botezat la 8.XII.1942, de preotul paroh ortodox, Florian Groza, asistat de nașii Sofia Tiriteu-a Tăutului și soțul Florian L.
Cuc-Orea Vilii[Mb 16 /8.XII.1942]. Crăciunea Democratului a fost inițial angajat la Baza 4 Oradea, ca tâmplar, apoi după un curs
de specializare intensiv, ca ospătar, în Băile Felix, la ,,Groapa cu lei”. Jenica, a doua soție a Crăciuni Democratului este din
Sântelec, informație culeasăde la Popa T. Teodor-Delea Babi Floruțului din Cher.
CUC T. GHEORGHE-Ghița Democratului
Cuc T. Gheorghe-Ghiţa Democratului s-a născut la 15.IV.1948 în Cheriu, fiul Anei Meșter[casnică, soția Cuc T. Teodor-Democratu,
. Botezul a avut loc la 17.IV.1948, în Sf. Biserică Ortodoxă din Cheriu, oficiat de preotul paroh Henț
agricultor, români ortodocși, ilegitim]
Gheorghe. Nașă de botez : Cuc Sofia n. Tiriteu-a Tăutului, soția lui Cuc L. Florian-Orea Vili[Mb 5/17.04.1948].
CUC T. TEODOR-Delușca Democratului
Cuc T. Teodor-Deluşca Democratului, născut la 11 martie 1953 în Cheriu, fiul lui Cuc T. Teodor-Democratu
(agricultor) și soția Ana n. Meșter (casnică), români ortodocși, căsătoriți legitim. Botezul a avut loc la 28 martie 1953, în Sf.
Biserică Ortodoxă din Cheriu, săvârșit de preotul paroh Henț Gheorghe. Nașă de botez : Cuc Sofia n. Tiriteu-a Tăutului,
soția lui Cuc L. Florian-Orea Lăzari Vili. Naștere înregistrată la Oficiul Stării Civile din Oradea Nr. 438/1953[Mb 4/28.III.1953].
Familia CUC VICTOR-Victorea Floachi
Cuc Victor-Victorea Floachi[1928-1991, fiul Floarei F. Fărcașiu-Florica Flori Ili/Floaca și Teodor P. Cuc-Delea Albului (1891-1946)], a fost căsătorit cu
Ciorba I. Maria-Măria Nuţu Ciorbi[1932-24.IX.2015]. Victorea a fost frate cu Cuc Florian-Florea Floachi şi Cuc Gheorghe-
Ghiurca Floachi. Copiii soţilor Cuc T. Victor şi Maria: 1).Cuc V. Aurel-Aurelu Victori Floachi n. 1956, alintat Rică, a fost
angajat între 1973[când a terminat școala profesională] și 1990, la SIMCOR Oradea[fosta Fabrică de Prefabricate (bolțari)], apoi la Fabrica de
Cărămidă ,,Crișana”[Ștoari, din strada Clujului], aproape un deceniu. Aurelu Victori Floachi a fost și un bun fotbalist al generației
Voința; 2).Cuc V. Maria-Măria Victori Floachi n. 1958, căsătorită cu Fitero Cornel din Pomezeu, părinţii copiilor Fitero C.
Florina, Fitero C. Ana-Maria şi Fitero C. Roxana-Viorica.
NEAMUL CUC-a Chechi
Mare și veche familie de chereni, care și-a pus cu adevărat o amprentă deosebită asupra colectivității căreia îi aparține,
neamul Cuc-a Chechi este indiscutabil una dintre cele mai importante seminții de chereni, care a rezistat și rezistă cu brio
peste toate vremurile, cel mai elocvent exeplu îl reprezintă urmașii de astăzi: Barbonţa T. Ioan-Nuţu Floriţâ Chechi şi a Deli
Gabori Şuştăr, Barbonţa T. Viorica[sora Nuțului], dar mai ales Cuc C. Alexandru-Sandu Crăciuni Deli Chechi.
CUC CRĂCIUN-Chechea Birăul[1888-1954], reprezintă unul dintre cei mai importanţi chereni ai începutului de veac
XX şi a perioadei interbelice: a participat la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, alături de Iancu M. Teodor-Delea
Mişchi și a făcut parte[împreună cu Gherman Gheorghe-Ciocu, Cearnău Teodor-Muru, Iancu Teodor-Delea Mişchi, Leucea Dumitru-Mitru Leuci, Silaghi Gheorghe-Crocodilu, Ţigan Vasile-
Văsălia Țigan ş.a.]
din Garda Naţională Română din Cheriu, costituită cu prilejul preluării puterii de la autorităţile maghiare după
Marea Unire din 1918. Din spusele lui Cearnău P. Ioan-Ionica Petri Brudi/Nisu, ar fi fost de fapt Gheorghe Cuc, dar în
timpul Cedării Ardealului, Chechea a fost maghiarizat Karacson[Notă: fiind numit și birăul Cherului acelei perioade]. Primarul comunei Oșorhei,
în momentul Cedării Ardealului[30.08.1940], era Florian Cristea, ucis în bătăi, împreună cu fratele său Ioan Cristea, de către
noile autorități maghiare, ajunse la putere. Din 426 sate și 3 orașe [Oradea, Beiuș și Salonta], pe care le avea Bihorul[Legea 95/13.06.1925, intrată în
vigoare la 01.01.1926, pentru unificarea administrative a României: 71 județe, 489 Plase, 8879 comune (conform Recensământului din 1930). Bihorul avea 12 Plase: 1).Plasa Aleșd (cuprindea 41 de sate, avea
reședința la Aleșd); 2).Plasa Beiuș (cuprindea 62 de sate, avea reședința la Beiuș); 3).Plasa Beliu (cuprindea 30 de sate, avea reședința la Beliu); 4).Plasa Ceica (cuprindea 47 de sate, avea reședința la Ceica);
5).Plasa Centrală (cuprindea 40 de sate, avea reședința la Oradea); 6).Plasa Marghita (cuprindea 43 de sate, avea reședința la Marghita); 7).Plasa Salonta (cuprindea 19 sate, avea reședința la Salonta);
8).Plasa Săcueni (cuprindea 11 sate, avea reședința la Săcueni); 9).Plasa Sălard (cuprindea 28 de sate, avea reședința la Sălard); 10).Plasa Tileagd (cuprindea 28 de sate, avea reședința la Tileagd);, 11).Plasa
, în urma Dictatului de la Viena, Oradea, Salonta

Tinca (cuprindea 26 de sate, avea reședința la Tinca) și 12).Plasa Vașcău (cuprindea 44 de sate, avea reședința la Vașcău).]
și 183 sate, între care Oșorheiu, Fughiu și Cheru, au fost cedate la unguri, Felcheru rămânând în România Ciuntită.
31
______________________________________________________________________________________________________
Cuc Crăciun-Chechea Birăul a fost căsătorit inițial cu Gherman I. Iuliana-Iulișca Irimii Jembli[fiica soților Ana Seiche și Irimie
, cei doi fiind părinții Iulianei C. Cuc-Iulișca Chechi[căsătorită în Rontău cu Ardelean T. Dumitru-Mitru Toaderi Lichi, părinții Dedului și Leonoarei].
Gherman-Jemblea]
a doua soție a Chechii Birăul a fost Raveica Marta[1883-1969, căsătorită și ea, inițial cu Mitra Pintea] . Iulișca Irimii Jembli după despărțirea
de Chechea s-a recăsătorit cu Stana Petru-Driu cel Bătrân, cei doi fiind părinții fraților Stana P. Maria-Măriuța
Driului[căsătorită cu Bele A. Petru-Petrea Văleanului], respectiv Stana P. Forian-Florea Driului cel Bătrân[căsătorit cu Cearnău P. Maria-Măria Petri Brudi].
Chechea Birăul este tatăl Floarei Cuc-Floriţa Chechi, soția lui Barbonţa Teodor-Delea Gabori Şuştăr[1913-1981]. Floriţa şi
Delea, poreclit Bumbi, sunt părinţii fraţilor: 1).Barbonţa T. Ioan-Nuţu Floriţâ Chechi şi a Deli Gabori Şuştăr n. 06.02.1938
în Cheriu[Nașii de botez ai lui Barbonţa T. Ioan-Nuţu au fost Popa Ioan și Floarea Maghiar, din Felcheriu. A fost botezat de preotul paroh ortodox român Florian Groza ]/[Mb 1/19.II.1938] şi
2).Barbonţa T. Viorica[n. 1944, ultimul copil botezat în Cheriu de părintele Florian Groza] . Părintele Florian Groza a fost accidentat grav, cu o mină
antipersoană, găsită întâmplător[împrăștiate de avioanele Alianței]. Nașa de botez: Floare Tiponuț[(1914-1991), soția lui Tiponuț Dumitru-Mitru Mării Ioanci[1907-
08.11.1991], soră cu Ţigan Dumitru (tatăl lui Ţigan Gheorghe-Ţâgănelea) şi Ţigan Vasile (tatăl lui Traian)]/[Mb 11/1944]
.
Familia CUC TEODOR-Delea Chechi
În matricula botezaților a Sf. Biserici Ortodoxe din Cheriu, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, pe Anul 1937
de la Nașterea Domnului Isus Hristos, Teodor Cuc și soția sa Ana Chiș[sorăde tată cu Chiş Pavel-Naca, Chiş Teodor-Titanu şi Chiş Floarea căs. Cearnău (cu
Petrea Brudi]
, sunt atestați ca fiind părinții Sofiei T. Cuc[nașa de botez a lui Ioan P. Erdei, fiul lui Pavel Erdei-Bocu Hijanului și Ana Erdei]/[n. Sîrbuț, de fapt Sîrb]/[Mb
11/7.09.1937]
. De asemenea, Teodor Cuc-Delea Chechi și Ana Chiș, sunt nașii Mariei Ghe. Gherman[Mb 17/5.12.1937]. Teodor Cuc-
Delea Chechi a fost frate cu Cuc Crăciun-Chechea Birăul şi provine din vechea familie a Chechi. Copiii familiei Cuc
Teodor și Ana Chiș: 1).Cuc T. Sofia (1922-1994), căsătorită cu Gherman Ghe. Gheorghe-Ghiţu Ciocului, cu copiii:
Gheorghe-Ghiţu Ghițu Ciocului (stabilit, decedat și înmormântat în Arad); Gherman Ghe. Ana-Anica Ghiţu Ciocului şi
Gherman G. Voichiţa-Voichița Ghițu Ciocului; 2).Cuc T. Crăciun-Crăciunea Deli Chechi[1926-2009, căsătorit cu Iuliana-Iulişca], cu
numele unchiului său, birăul satului din acea vreme. Crăciunea și Iulișca au avut trei copii: Sandu, Aurica şi Anica. În
Bulzan, consemnează: ,,Elevul Cuc T. Crăciun, născut la 1929[Notă: 1927], în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate
română, religie ortodoxă, fiul d-lui Cuc Teodor (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, a urmat cursul de
culturalizare, conform ordinului nr. 178684/1947, anul școlar 1946/1947, ciclul II, 7 clase, absolvite cu media 6 82, clasificat
al VIII-lea, între 9 cursanți”.
32
______________________________________________________________________________________________________
CUC C. ALEXANDRU-Sandu Chechi
Cuc C. Alexandru-Sandu Crăciuni Deli Chechi n. 28.06.1952. În ,,Matricula botezaților a S. Biserici din
CHERIU, a cărei Hram este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”, la poziția 5/1952, se menționează faptul că Alexandru, fiul
soților Cuc T. Crăciun (ortodox-român, plugar) și Cuc Iuliana-Iulișca, s-a născut în Cheriu, la 25 iunie 1952 [notă: se observă o mică
diferență față de 28 iunie 1952, cum apare în Matricola școlară]
, botezat de preotul ortodox Cicală Boris, la 06.07.1952, nașa de botez fiind Lucreția
Țigan. Sandu este fratele Anei C. Cuc-Anica Crăciuni Deli Chechi[n. 1956] și Auricăi C. Cuc-Aurica. Personalitate
proeminentă a Bihorului, Sandu Crăciuni Deli Chechi din Cher, a fost o vreme directorul CEC-ului din județul Bihor.
CUC C. ALEXANDRU-SANDU
Să-l descrii în câteva fraze pe Sandu Crăciuni Deli Chechi, nu este de loc simplu.
Aceasta pentru simplul motiv că de când îl știu i-am apreciat personalitatea.
Neândoielnic, s-a văzut de mic personalitatea complexă a acestui cherean neaoș.
Dotat genetic cu niște însușiri și abilități speciale, a știut perfect să le cultive.
Urmărindu-i, chiar de la distanță, evoluția, pot spune că m-a motivat.
Ca noi toți din Generația Maxima a Cherului de Bihor a plecat, cu mult curaj, de jos,
Renunțând să se dea bătut în lupta cu soarta, realitățile și vicisitudinile vieții,
Acestea din urmă nefiindu-i străine, încă din vremea copilăriei, dar,
Curajul, adică forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală neajunsurile de orice fel,
I-a dat lui Sandu putere să meargă mai departe, pe un drum ales cu înțelepciune.
Ușor nu i-a fost, cum nu ne-a fost nici nouă, celorlalți chereni ai acelor vremuri.
Norocul bate la uşa fiecărui om, dar uneori omul este plecat şi nu aude ciocănitul,
Inspirat ca-n totdeauna, Sandu s-a potrivit să fie acasă când l-a căutat norocul !
Tenacitatea, cu alte cuvinte, dârzenia, perseverența, persistența, stăruința, caracteristice

Omului Alexandru Cuc, l-a ajutat enorm să rămână ancorat în realitate,
Adevărata sa ambiție a fost să devină superior prin merite, nu prin alte mijloace.
Dar dincolo de orice, trebuie să apreciem la el patriotismul local, de cherean adevărat,
Element definitoriu pentru noi toți cei de un leat cu el și nu numai, dar chereni.
Remarcând la Sandu atașamentul extraordinar față de locurile și lucrurile natale,
Imposibil să nu i se tragă de la faptul că este urmașul familiei de chereni-a Chechi.
Chiar dacă voi fi acuzat de lipsă de modestie, mă simt dator să spun un adevăr:
Har este o calitate naturală care face pe cineva vrednic de admirație, plăcut,
Era să spun, uneori și invidiat, iată una din abilitățile lui speciale, suspomenite.
Cu siguranță se știe că încă de pe băncile școlii primare din Cherul natal,
Harnic și conștiincios, Sandu a fost, ca mulți dintre consătenii săi, silitor, dar
Indiscutabil, unul dintre cei mai buni la învățătură din sat, în acele vremuri.
Neamul CUC-a Tuduri

Teodor Cuc-Tudor/Tuduru apare în CF 31/Nr. topo 781/482/783 din anul 1904/1906, ca proprietar [moștenire
8.911/1904/moștenire 17.176/1904/moștenire 19.270/1906]-[actuala proprietate a soților Corina și Florian F. Peț]
. A fost cunoscut în comunitate cu supranumele Tudura,
deoarece prenumele său era Teodor, alintat Tudor[în graiul nostru, Tudura]. Specific cherenilor noștri de altădată este transformarea
ultimei litere a prenumelor, poreclelor/supranumelor, în ,,a”: Pâțâru/Pâțâra, Tuduru/Tudura, Dele/Delea, Lăzărică/Lăzărica,
Lica[de la Vasile]. Teodor Cuc-Tudura a fost tatăl lui Cuc T. Pavel-Pavelea Tuduri[pădurarul]. Familia Cuc-a Tuduri, a locuit exact
la intesecţia Uliţei Mari[partea Dinsus, vis-a-vis cu Aracu] cu Uliţa Mică[vis-a-vis cu Sfânta Biserică Ortodoxă din Cheriu].
Familia CUC T. PAVEL-Pavelea Tuduri
Această familie a locuit exact la intesecţia Uliţei Mari[partea Dinsus] cu Uliţa Mică, vis-a-vis cu Sfânta Biserică Ortodoxă
din Cheriu. Pavel T. Cuc-Pavelea (Paşcu) Tuduri[fiul lui Cuc Teodor/CF 31 Cheriu din anul 1904] , de profesie pădurar, căsătorit cu Maria
Baba-Marişca[CF 457 Cheriu din anul 1934], sunt menționați în Matricula botezaților a Sf. Biserici Ortodoxe din Cheriu, ca fiind
nașii de botez a fiicelor soților Ioan I. Vanțiu-Vanțu și Maria n. Mitra-Marișca Ganului: Viorica[n. 11.V.1935]/[Mb 9/09.05.1935] și
Maria-Măria Vanţului[născută la 12.01.1937]/[Mb 1/14.01.1937] în Cheriu, botezate de preotul ortodox Florian Groza. Maria V. Baba[fiica lui
Vasile și Maria Baba din Chișirid]
, soția lui Cuc Pavel-Pavelea Tuduri din Cheriu, s-a născut la 1904 în Chișirid [45 ani], dec. 15.VII.1949,
în Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată la 17.VII.1949, de preoții Gheorghe Tirla din Rontău și Ghe. M. Teaha
din Cheriu[Mr 6/17.VII.1949]. Soții Cuc T. Pavel-Pavelea Tuduri și Maria-Marișca, au avut două fete şi un băiat: 1).Cuc P.
Viorica; 2).Cuc P. Minerva-Neva; 3).Cuc P. Ioan-Ionica Paveli Tuduri, născut în Cheriu, la 15.04.1945, botezat în aceeași
zi de părintele paroh ortodox din Rontău, Ioan Tirla, asistat de nașii Bocioc Ioan și Mitra Ana, ortodocși români, domiciliați
în Rontău[Mb 3/15.IV.1945].
33
______________________________________________________________________________________________________
CUC P. VIORICA-a Paveli Tuduri
Cuc P. Viorica, căs. cu Fildan Nicolae-Micula Mizli, stabilită în Oradea. Cei doi sunt părinții lui Doina N. Fildan-
Doina Miculi Mizli, născută în Cheriu la 14 iule[ZiuaNațională a Franței] 1945, fiind ultimul copil botezat în sat de preotul ortodox din
Rontău, Ioan Tirla, deoarece în Cheriu a venit preotul ortodox Gheorghe M. Teaha. Nașii de botez ai Doinei N. Fildan:
Maria și Dimitrie Popa, notar în Hidișelul de Sus[Mb 8/17.VIII.1945].
CUC P. MINERVA-Neva Paveli Tuduri căs. Dura

Cuc P. Minerva-Neva Paveli Tuduri, născută la 03.12.1930 în Cheriu, fiica soților Pavel Cuc[cunoscut în sat ca fiind Pavelea sau
și Maria Baba-Marişca[fiica lui Vasile și Maria Baba din Chișirid]/[Mb 9/09.05.1935]/ [Mb 1/14.01.1937], a fost căsătorită cu chereanul
Paşcu Tuduri, de profesie pădurar]
Dura T. Dumitru-Miciu Şchiopului, cei doi stabilindu-se în Oradea, lângă Șarampău[Bariera Velența], fiind gazde primitoare
pentru fiecare cherean care venind în Oradea, le călca pragul cu orice ocazie sau pricină.
CUC P. IOAN-Ionica Paveli Tuduri
Cuc P. Ioan-Ionica Paveli Tuduri, fost subofiţer (plutonier) de armată, fiul lui Cuc Pavel și Baba Maria[1904-1949], s-a
născut în Cheriu la 15.IV.945, botezat de preotul paroh ortodox Ioan Tirla din Rontău, în prezența nașilor Bocioc Ioan
(Rontău) și soția Mitra Ana[Mb 3/15.IV.1945]. Mama Ionichi Paveli Tuduri avea 41 ani când s-a născut el. Cu timpul familia Cuc
Pavel s-a mutat în Oradea, casa şi anexele au fost demolate, iar terenul rămas viran, fiind situat exact în centrul satului şi
foarte bine bătătorit, a devenit terenul de fotbal, predilect al generaţiei premergătoare Voinţei, în frunte cu Bele Traian-Trianu
Petri Vălean, Şandor Florian-Buştea, Bele Petru-Bălu, Silaghi F. Florian-Florea Zilului, Bele Nicolae-Micula Petri
Vălean sau Meşter Florian-Florea Libi. Locul de casă cu grădină, fost vândut lui Floruța Petru-Petrea Vâzâ. Înainte de a-l
cumpăra Petrea Vâzâ[care în acea vreme era miner la Vişeul de Sus-Maramureş], pe acest teren băteam mingea câte şapte zile pe săptămână, toţi
băieţii pasionaţi de fotbal ai Cheriului din acea vreme, încingând nişte miuţe extraordinare. Locul nefiid împrejmuit, de fiecare
dată când se şuta la poarta dinspre Fântâni, mingea sărea în ARAC[celebra groapă săpată de ape chiar în mijlocul satului, foarte adâncă şi abruptă în partea
dinspre drum şi Casa Satului]
, fiindu-ne mai greu s-o găsim printre buruienile de acolo, decât să escaladăm Aracul.
Familia CUC-a Loloai
Ramura poreclită a Loloai, din neanul Cuc, a locuit pe locul viilor Crăci şi Manini și este menționată în această
scriere de Maria Cuc-Loloaia, mama surorilor Cuc Maria-Marișca[măritată cu Ciorba T. Ioan-Nuțu Toaderi Ciorbi] și Cuc Raveica, măritată
cu Florian Bejan, cei doi fiind părinții lui Cuc F. Ioan-Ionica/Tunchiu[Raveica Loloai a locuit pe străduţa, care a primit numele poreclei familiei sale, ,, Duleul
Loloai”, în capătul căruia este ridicată Sfânta Cruce, la care se închinau şi se închină toţi credincioşii creştin-ortodocşi, de câte ori trec pe lângă EA]/[pe crucea din Temeteu a Raveichi Loloai este scris: Kuk
Rabeka (numele maghiarizat), 1906-1987]
.
CUC MARIA-Loloaia (1873-1939)
Văd. Maria Cuc, n. Cheregi, la 1873 în Sârbi, 66 ani, religie român-ortodoxă, casnică, decedată la 27 mai 1939 în
Cheriu. Împărtășit cu Sf. Taine, înmormântată la 28 mai 1939, de preotul ortodox român Florian Groza[Mr 10/28.05.1939].
După informaţiile pe care le-am cules de la consătenii mei, în special de la Popa T. Teodor-Delea Babi[,,Chereanul știe tot”], străduţa
cunoscută de consătenii noștri ca fiind ,,Duleul Loloai” ar fi de fapt ,,Duleul Ciocului”. Maria Cheregi căs. Cuc-
Loloaia[născută în anul 1873 în Sârbi-d. 27.05.1939]/[Mr. 10/28.05.1939] a locuit pe pe amplasamentul fostei ,,vii a Crăci și a Manini“[actuala gospodărie a
chereanului Buzguța I. Petru-Petrea Manini]
, fiind mama surorilor: 1).Cuc Maria-Marișca Loloai[soţia lui Ciorba Ioan-Nuţu Ciorbi, cei doi fiind părinţii surorilor Ciorba
I. Cristina-căs. cu Silaghi Florian-Ciuca Hurgoi, Ciorba I. Maria-Măria Nuțu Ciorbi, căsătorită cu Cuc Victor-Victorea Floachi şi cu Ciorba I. Ileana căsătorită iniţial cu Erdei V. Vasile-Lica Lichi Hijanului,
; 2). Cuc Floarea, căsătorită cu Cociuban Dumitru-Mitruțu[Mb

iar apoi cu Bodea Florian] 9/5.X.1941]
și 3).Cuc Raveica (1906-1987),
măritată cu Florian Bejan, părinții lui Cuc F. Ioan-Ionica/Tunchiu.
CUC RAVEICA-Raveica Loloai (1906-1987)
Numele i-a fost maghiarizat în timpul Cedării Ardealului[1940-1945], deși nu știa ,,o boabă” ungurește, iar Raveica,
femeie săracă, bolnavă și necăjită, a considerat să lase treburile pe seama decidenților din vremea aceea. Raveica a avut un
băiat, Cuc F. Ioan-Ionica Raveichi Loloai, poreclit Tunchiu, care s-a sinucis după ,,Revoluţie”.
34
______________________________________________________________________________________________________
CUC F. IOAN-Ionica Raveichi Loloai/Tunchiu

Deși în Matricula școlară XX/1944-1945, nr. matricular 2, elevul Cuc Ioan, este menționat ca fiind născut în
23.VI.1935, în Matricula botezaților 11/1935, scrie clar că Ioan, fiul lui Florian Bejan și Floare Cuc[n.n. de fapt Raveica] s-a născut
la 22.VI.1935, părinții săi nu erau căsătoriți legitim, botezat la 23.VI.1935 de preotul paroh ortodox Florian Groza, în
prezența nașilor Gheorghe Ciorba-Ghiuri Ciorbi și Sofia Șiandor-Sofia Rodeș[părinții fraților Crăciunea și Trianu Ghiuri Ciorbi]/[Mb 11/23.VI.1935].
În Matricula școlară XX/1944-1945, nr. matricular 2, este consemnat: ,,Elevul Cuc F. Ioan (Notă: Ionica Raveichi de pe
Duleu, poreclit Tunchiu) născut în ziua de 23 iunie 1935, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie
ortodoxă, fiul lui Cuc Raveica (gospodină), înscris în școală la 10 decembrie 1944, pe baza recensământului; în trimestrul I
nu s-au ținut cursuri”[n.n. din cauza războiului și a revenirii Ardealului la țara-mamă, România] . Declarat repetent (150 absențe nemotivate), deoarece n-a
frecventat clasa I (întâia), anul școlar 1944-1945, cu 11 elevi promovați, din 22 elevi înscriși (9 Băieți+13 Fete) [Ms XX/ 1944-1945/2].
Tunchiu a fost un personaj pitoresc al Cherului copilăriei noastre, cei din Generația Maxima. Înzestrat cu o voce plăcută și
cu ,,ureche muzicală nativă”, Ionica era, alături de Măruța Roșcului, rapsozii populari ai acelor vremuri. Cum horea,
doinea sau colinda Tunchiu, puțini chereni o făceau atunci.
Îmi amintesc cu mare plăcere că în Ajunul Crăciunului, prima gospodărie colindată de el era, negreșit, cea a bunicului
meu[Iancu M. Teodor-Delea Mișchi], apoi cea a tatălui meu[Mitra I. Traian-Tianu Ioani Iosâ Eremii Mitri]. Începea cu ,,Și ne lasă gazdă-n casă/C-afară
ploai dă varsă/Și ne pică picurili/Dă la tăti streșinile/Dacă gazdă nu ne crezi/Ieși dân casă și ne vezi”, după care urmau toate
celelalte colinde tradiționale, pentru a sfârși cu ,,Rămâi gazdă sănătoasă/Și plătești corinda noastă/Cu pălincă cât dă multă/
Și c-on piporoș dă sută”, iar gazdele o făceau din belșug, omenind colindătorul cu toate bunătățile gătite pentru Mărețul
Eveniment: clisă, cârnaț, caltaboș, sângerete, brișoaită, jumări, friptură, umplături, colaci, toate stopite cu pălincă, iar surplusul
era ,,băgat” în straița tradițională a corindătorului[traista], în final fiind remunerat și cu o sumă consistentă [cel puțin 25 lei, ,,bani frumoși”
pentru acele vremuri]
. Unde mai pui că tot el, era ,,omul bun la toate”: tăia, crăpa și stivuia lemnele de foc, făcea curățenie, hrănea și
adăpa animalele, era un foarte corect și fidel paznic, atunci când era solicitat să păzească ,,hodorul” celui plecat temporar de
acasă[la târg sau la muncile câmpului], așa cum li se întâmpla celor din familiile Deli Mișchi și a Chechi Birăul.
Familia CUC GHEORGHE și IULIANA GHERMAN

Gheorghe Cuc[Notă: identificat de mine ca fiind Chechea birăul, deoarece am aflat de la Nisu că în timpul cedări Ardealului, când a fost pus de autoritățile maghiare ca birău al
satului, i-a fost schimbat prenumele din Gheorghe în Crăciun]
și soția Iuliana Gherman, au fost părinții lui Ioan Cuc, născut în Cheriu la 2 august
1935 și botezat de preotul paroh ortodox, Florian Groza. Nașă de botez: Ana Sârb, soția lui Pavel Erdei-Bocu Hijanului[Mb
6/6.VIII.1935]
. Gheorghe Cuc și Iuliana Gherman, au mai avut un băiat, Teodor, n. 26.II.1937, în Cheriu, botezat de preotul
paroh ortodox, Florian Groza. Nașă de botez: Ana Sârb, soția lui Pavel Erdei-Bocu Hijanului [Mb 3/28.II.1937], dar care a decedat
după numai 5 luni[7.VII.1937], înmormântat la 9.VII.1937 de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 7/9.VII.1937].
Familia CUC-a Vili

Cuc Lazăr-Vila, a fost căsătorit cu Maria I. Mitra-Măria Iosâ[soră cu Mitra I. Ioan-Ioanea și Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii] cei doi fiind
părinții fraților: Cuc L. Lazăr-Zezea[1900-1953], Cuc L. Gavril-Gaborea Vili şi Cuc L. Florian-Florea/Orea Vili.
Familia CUC L. FLORIAN-Orea Vili
Florian L. Cuc-Florea Vili, poreclit Orea, apare în Matricula răposaților a Sf. Biserici din Cheriu a cărei Hram
este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, ca fiind tatăl lui Teodor Cuc[n. I.1934], decedat la 03.02.1935[tuse măgărească], înmormântat în
Temeteul Cherului, la 05.02.1935, de părintele Florian Groza[Mr 2/05.02.1935]. Florian L. Cuc-Florea Vili a fost căsătorit cu Sofia
Tiriteu-Sofia Tăutului[soră cu Tiriteu Maria-Marişcuţa Tăutului, căs. cu Seichea], având 3 băieţi[Floricelu, Puiu și Mitica] şi 2 fete[Nuca și Florentina].
CUC F. FLORIAN-Floricelu Ori Vili (n. 30.08.1929, Cheriu)
1).Cuc F. Florian-Floricelu Ori Vili, stabilit la Filipeştii de Pădure-județul Prahova. În Matricula XXI/Nr.
matricular 6/1945-1946, a Școlii Primare de Stat Cheriu stă scris: ,,Cuc F. Florian-Floricelu Ori Vilii, de naționalitate
română, cetățenie română, religie ortodoxă, fiul lui Cuc Florian-Orea Vili (plugar), starea materială a părinților mijlocie,
este menționat ca fiind născut la 30.VIII.1929 în Cheriu, județul Bihor și înscris în școală la 1 noiembrie 1945, pe baza
legii, în clasa a VII-a, ciclul II 6 clase, anul școlar 1945-1946, 3 absențe motivate, 4 absențe nemotivate, a absolvit clasa a
VII-a cu media 7,41, clasificat al VII-lea, între 11 elevi promovați”.
CUC L. PAVEL-Puiu Ori Vili (n. 10.01.1936, Cheriu)
Cuc F. Pavel-Puiu Ori Vili n. 10.01.1936. Botezat de preotul ortodox Florian Groza, nașă de botez: Ana Fildan-Ana
Ghiuri Mizli, soția lui Trifa Florian-Toma (Florea Tomalău). În Matricula XXI/Nr. matricular 23/1945-1946 pagina 23, a
Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Cucu F. Pavel-Puiu Ori
Vili, născut în ziua de 10.I.1936, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Cucu
Florian-Orea Vili (agricultor), starea materială a părinților rea, temperament deschis, caracter perseverent, deprinderi
bune, înscris în școală la 6.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a III-a/1945-1946, cu media 6,95, clasificat al III-lea,
între 8 elevi promovați, dintre 10 elevi înscriși”.
35
______________________________________________________________________________________________________
CUC F. DUMITRU-Mitica Ori Vili (n. 24.07.1938, Cheriu-d. 2008, Cheriu)
Cuc F. Dumitru-Mitica Ori Vili născut la 24.VII.1938 și botezat în aceeași zi [27.VII.1938] cu consăteanul și vecinul său
Gavril, fiul lui Teodor Iancu-Gugu și Ecaterina Curuțiu-Tica. În Matricula XXI/Nr. matricular 10/1945-1946 pagina 10, a
Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Cucu F. Dumitru-Mitica
Ori Vili, născut în ziua de 24.VII.1938, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui
Cucu Florian-Orea Vili (agricultor), starea materială a părinților rea, temperament iute, caracter corect, altruist,
deprinderi bune, înscris în școală la 5.IX.1945, pe baza repetenței, a promovat clasa a II-a/1945-1946, cu media 5,27,
clasificat al VI-lea, între 11 elevi promovați, din 15 înscriși”. Mitica Ori Vili[1938- 2008], a fost căsătorit cu Matei T. Silvia-
Silvica Regini[1939-2003]/[Notă: Regina fiind căs. cu Teodor Matei-Todea din Alparea]. Mitica și Silvica au fost părinții fraților: 1).Cuc D. Sofia-Sofiuţa
Mitichi Ori şi 2).Cuc D. Dumitru-Mitica Mitichi Ori Vili[căsătorit cu Opriş C. Silvia-Silvia Crăciuni Opiş şi a Floari Bodrogului-n. Rotar].
CUC L. FLOAREA-Florentina Ori Vili

Cuc F. Floarea-Tina Ori Vili n. 14.09.1950 în Cheriu, fiind botezată la 17.IX.1950, de preotul ortodox Boris Cicală,
nașă de botez: Maria Tifa, fiica lui Florian-Toma[Mb 19/17.09.1950]. Din relaţia cu Mitra Vasile-Lica Pizlicului are o fată-Viorica.
Tina a fost căsătorită cu Bulzan Dumitru din Fâşca-Bihor, cu care îi are pe: Viorel, Dumitru-Mitica și Marius.
Familia CUC L. LAZĂR-Zezea[1900-11.IV.1953]

Cuc L. Lazăr-Lăzarea Lăzari Vili[1900-1953], poreclit Zezea, unul dintre cei mai buni şi renumiţi meseriaşi ai Cheriului, a
fost însurat cu Ecaterina Toia-Tica Toii[1900-1944], religia greco-ortodoxă română, casnică [44 ani], decedată la 14.05.1944, în
Cheriu. S-a împărtășit cu Sf. Taine, înmormântată la 16.V.1944, de către preotul paroh ortodox român, Florian Groza[Mr
8/16.V.1944]
. Așa se explică faptul că Zezea și-a construit casă, lângă Râtu Toii, deoarece soția sa a primit zestre de la tatăl ei
Constantin I. Toie[1875-1947], acel loc, conform unei extraordinare tradiții la chereniii de altădată. Soții Cuc[Zezea și Tica], au fost
părinții fraților: Cuc L. Traian-Trianu Zezi şi Cuc L. Maria-Măria Zezi, căsătorită şi stabilită în Bucureşti[Cea de-a doua soţie a lui Cuc
Lazăr-Zezea a fost Mitra Elisabeta-Saveta Ţâgănuţului]
. Zezea, a trăit 53 ani[n. 1900 în Cheriu], ortodox român, agricultor, decedat pe 11.IV.1953,
împărtășit, înmormântat la 13.IV.1953, de către preotul paroh ortodox român Gheorghe Henț[Mr 3/13.IV.1953].
TRAIAN L. CUC-Trianu Zezi [n. 10.10.1929, Cheriu], fiul cherenilor Cuc L. Lazăr-Lăzarea Lăzari Vili/Zezea[(1900-1953), unul
dintre cei mai buni şi renumiţi meseriaşi ai Cheriului]
și Ecaterina Toia-Tica Toii[1900-1944], a fost căsătorit inițial cu Fildan M. Maria-Măria
Ciopec, cei doi având o fată, Floare I. Cuc-Florica Trianu Zezi. După despărțirea de Măria, Trianu Zezi, căsătorit cu Bele A.
Cornelia-Niţa Văleanului[soră cu Bele Ana-Nuca Văleanului, cu Bele A. Maria-Marişca Văleanului, cu Bele A. Petru-Petrea Văleanului şi cu Bele A. Gheorghe-Ghiuri Văleanului][Notă:
informații culese telephonic, de la Popa T. Teodor-Delea Babi, în ziua de Sântoader, sâmbătă 07.03.2020, ora 13,12]
. Prin cererea, înregistrată cu nr. 74/24.02.1939,
adresată de Cuc Traian, directorului Școalei Primare de Stat Cheriu[învățătorul Mihai Bulzan], aflăm că acesta solicită ,,eliberarea
unui certificat de 4[patru] clase, necesar la intrarea în armată, ca voluntar”. În Matricula XXI/Nr. matricular 7/1945-1946
pagina 90 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii[Mihai Bulzan], consemnează: ,,Elevul Cuc L. Traian-Trianu Zezi,
născut în ziua de 10.X.1929, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Cuc L.
Lazăr-Zezea [agricultor], starea materială a părinților mijlocie, a urmat cursul de culturalizare [4 clase], conform ordinului nr.
178.684/1947, anul școlar 1946-1947, absolvite cu media 7 47, clasificat al II-lea[între 9 cursanți]”. Cursurile de culturarizare
certicau absolvirea a 7 clase primare. Trianu Zezi a rămas pe vatra părintească, iar după moartea celor doi soţi, gospodăria a
fost cumpărată de Blăguţa Vasile din Fâşca[frate cu Bulzan Dumitru-Mitru, soţul Florentinei F. Cuc-a Ori Vili].
CUC F. ANA-Nuca Ori Vili [08.03.1928-1991]

Cuc F. Ana-Nuca Ori Vili și a Sofii Tăutului, căsătorită cu Nicolae Leafu, sunt părinții lui Mihai N. Leafu, născut la
18.VII.1951, botezat la 26.VII.1951 de pr. paroh ortodox Boris Cicală, asistat de nașa Veicon Ana din Oradea[Mb 6/26.VII.1951].
Familia CUC GAVRIL-Gaborea Vili
Cuc L. Gavril-Gaborea Vili a fost căsătorit iniţial cu Mina S. Şandor[soră cu Şandor S. Traian-Gojdiu], cei doi fiind părinții lui
Cuc G. Ioan-Ionelu Gabori Vili (1929-15.XII.2017[căsătorit la rându-i cu Vereş Ghe. Silvia-Bunica, născută în Rontău]. Recăsătorit cu Ecaterina P.
Şandor-Tica Petri Midri[(1889-1970), adoua soție], cei doi soți sunt părinții lui Cuc G. Gheorghe-Ghiurca Gabori Vili/Ghiucu[n.
22.03.1934-d. 1998]
. Casa şi grădina Gabori Vili au fost cumpărate de părintele Nichita[preotul satului din acea perioadă, care i-a revândut-o lui Toie Ghe.
Gheorghe-Ghiţa Ghiurchi Toii]
.
36
______________________________________________________________________________________________________
CUC G. GHEORGHE-Ghiurca Gabori Vili/Ghiucu (n. 22.03.1934-d. 1998).

GAVRIL G. CUC-Gaborea Vili/Ghiucu[1934-1998] și Ecaterina P. Şandor-Tica Petri Midri[(1889-1970), adoua soție], sunt
părinții lui Cuc G. Gheorghe-Ghiurca Gabori Vili/Ghiucu[n. 22.03.1934-d. 1998]. În Matricula XXI/Nr. matricular 56/1945-1946
pagina 56 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Cucu G.
Gheorghe-Ghiucu, născut în ziua de 22.III.1934, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă,
fiul d-lui Cucu Gavril[agricultor], starea materială a părinților mijlocie, temperament combativ, egoist, deprinderi bune, interes
și aptitudini pentru abilități practice, înscris în școală la 9.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a VI-a/1945-1946, 76
absențe nemotivate, media 612, clasificat al V-lea între 6 elevi promovați, din 10 elevi înscriși. La finele anului școlar
1946/1947 a fost notat cu următoarele calificative: 1 F.B.[foarte bine]; 3 B[bine] și 14 S[suficient]/[Adresa 179/25.V.1949]”.
CUC MARIA (1866-1940) căs. cu ȘANDOR PETRU-Beșe
Cuc Maria-Cherenița este menționată în Matricula botezaților/12.VII.1935 ca fiind văduva lui Petru Șiandor-Beșe
și nașa de botez a nou-născutei Ana Mermeze[fiica lui Gheorghe Mermeze și Floare Vanțiu, botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza]/[Mb/12.VII.1935]. Cuc
Maria, cherenița, a fost a doua soție a lui Petru Șiandor-Beșe din Cheriu, născută în Cheriu la 1866, a trăit 74 ani, decedând
la 02.04.1940, casnică, națonalitate română, religie ortodoxă, împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată la 04.04.1940, de
părintele Florian Groza, care menționează la rubrica de observații: Debilitate finală[n.n. cauza decesului]/[Mr 5/4.IV.1940].
Familia CULICI AUGUSTIN
Culici Augustin este menționat ca fiind tatăl Rozaliei A. Culici, n. 15.02.1939, înscrisă în clasa I-a/1944-1945.
Familia CURUŢIU
După toate probabilitățile, descendenții familiei Curuț[în unele acte, Curuțiu], sunt urmașii Mariei Curuț, născută la 1862 în
Chișirid, căsătorită cu chereanul Constantin Indrei[Mr. 1/2.I.1937], fie și numai pentru simplul motiv că cei doi soți nu apar în
documentele studiate de mine, ca fiind căsătoriți legitim (la sfat).
MARIA CURUȚ (1862-1937)
La 31 decembrie 1936, moare în Cheriu, la vârsta de 75 ani, văd. Maria Curuț, soția lui Constantin Indrei, născută în
Chișirid la 1862, român-ortodoxă, casnică, înmormântă la 1 ianuarie 1937 [Anul Nou], de preotul paroh ortodox aldin Cheriu,
Florian Groza[Mr. 1/02.01.1937]. Cei doi soți[nelegitimi] au fost părinții Șeranului[căsătorit cu Ana n. Șiandor]. După stăpânirea turcească
asupra Orăzii și ținuturilor dinprejur[Pașalâcul de la Oradea (1660-1692)], un martor din Tășad[Tasádfő], pe nume Curuț[Kurucz, nume pe care îl vom
regăsi și în Cheriu, după stăpânirea turcească]
, depune mărturie, că în perioada cuceririi turcești, Cheriul a fost distrus și pustiit, numindu-
l pe Odo basa, stăpânul turc al Garnizoanei turcești de la Cheriu.
CURUȚ-Șeranu
Curuț-Șeranu și soția sa Ana n. Șiandor[1884-1939]/[Mr 3/24.II.1939]

au fost părinții surorilor: 1).Curuţiu Ecaterina-Tica
[căsătorită inițial cu Erdei F. Gheorghe-Ghiuri Hijanului, iar după decesul acestuia, măritată cu Iancu Teodor-Gugu]
; 2).Curuţiu Floarea-Florica Șeranului[1912-1934] și
3).Curuţiu Ana-Nuca Șeranului[1914-1990].
CURUȚIU ECATERINA-Tica
Curuţiu Ecaterina-Tica a fost căsătorită cu Erdei F. Gheorghe-Ghila[frate cu Bocu, Lica, Mitru şi Oaciu-,,a Hijanului”], cu care le-a avut
pe Curuţiu Iuliana-Iulişca[n. 27.01.1932, măritată cu Toie Gheorghe-Ghiurca Toii (1928-1994)] şi Curuţiu Cornelia-Corniţa[n. 23.02.1934, căsătorită cu Silaghi
Dumitru-Mitru Bâcului]
. Tatăl fetelor a fost omorât de trăznet [Mr 9/16.VII.1934], Tica, recăsătorită cu Teodor Iancu-Gugu, a rămas cunoscută
în memoria colectivă ca fiind Tica Gugului, părinții lui Gavril T. Curuț[Mb 14/27.VII.1938]//[Mr 13/15.IV.1939].
CURUȚIU Ghe. IULIANA-Iulișca Ghiuli Hijanului/Gugului căs. Toie (27.01.1932-07.01.2016)
În Matricula XXI/Nr. matricular 58/1945-1946 pagina 58 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii,
învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: Eleva Curuțiu Ghe. Iuliana, născută în ziua de 27.I.1932, în comuna Cheriu,
județul Bihor, 33 kg, 135 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiiica Ecaterinei Curuț-Tica și Iancu Teodor-Gugu
(agricultor), starea materială a părinților rea, înscrisă în școală la 9.IX.1945, din oficiu, n-a clasa a VI-a/1945-1946, 168
absențe nemotivate, repetentă, între 6 elevi promovați, din 10 elevi înscriși. Căsătorită cu Gheorghe Toie-Ghiurca Toii, cei
doi sunt părinții lui Toie Ghe. Gheorghe-Ghița Ghiurchi Toii.
37
______________________________________________________________________________________________________
CURUȚIU Ghe. CORNELIA-Cornița Ghiuli Hijanului/Gugului căs. Silaghi

În Matricula XXI/Nr. matricular 24/1945-1946/pg. 24, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul
Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Curuțiu Ghe. Cornelia, născută în ziua de 23.II.1934, în comuna Cheriu, județul
Bihor, 28 kg, 130 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui Curuțiu Ecaterina și defunctului Erdei Gheorghe
(tutore: Teodor Iancu-Gugu, agricultor), starea materială a părinților rea, temperament stăpânit, caracter muncitor,
deprinderi bune, înscrisă în școală la 6.IX.1945, din oficiu, 19 absențe nemotivate, a promovat clasa a III-a/1945-1946, cu
media 622, clasificată a V-a, între 8 elevi promovați, din 10 înscriși”. Căsătorită în sat cu Silaghi[în unele acte Siladi] N. Dumitru-
Mitru Bâcului/Tăutu[1926-2002], au o fată Silaghi D. Ecaterina-Ticuţa[căsătorită cu Traian, ărinții surorilor Carmen și Diana căs. Mălan, cu Cristi Ioani].
CURUȚIU FLOAREA căs. Vlad (1912-1934)
Curuţiu Floarea a fost mama lui Curuţiu T. Iuliana-Iulişca n. 15.07.1933, alintată Dulciţa[căsătorită cu Şandor Dumitru-Mitru
. În Matricula XXI/Nr. matricular 57/1945-1946 pagina 57 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii,
Creţului]
învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Curuțiu T. Iuliana, născută în ziua de 15.VIII.1933, în comuna Cheriu,
județul Bihor, 33 kg, 135 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Vlad Teodor (agricultor), starea materială
a părinților mijlocie, inteligentă, temperament ambițios, carácter perseverent, deprinderi bune, interes și aptitudini științe,
înscrisă în școală la 9.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a VI-a/1945-1946, 1 absență motivată, 7 absențe nemotivate,
media 901, clasificată a II-a între 6 elevi promovați, din 10 elevi înscriși”. Tatăl Dulciţâ a fost Vlad Teodor-Floaşca, care a
locuit pe Tălece şi care, recăsătorit, are cu Parasca Buzguța două fete: Vlad T. Maria şi Vlad T. Florica n. 02.05.1932 în
Cheriu. La 14 iulie 1934, Floare Curuțiu[căsătorită cu Vlad Teodor-Floaşca], 22 ani, religie ortodoxă-română, casnică[n. 1912 în Cheriu], a murit
trăznită, fiind înmormântată la 16 iulie 1934, de preotul greco-ortodox-român, Florian Groza[Mr 10/16.VII.1934].
Familia CURUȚIU C. ANA căs. Gherman (1914-1990)
Curuţiu Ana-Nuca Șeranului a fost fiica familiei Maria Curuț, născută la 1862 în Chișirid, căsătorită cu chereanul
Constantin Indrei[Mr. 1/2.I.1937]. Nuca Șeranului are din căsătoria cu Gherman Florian, o fată (Floarea n. 20.08.1937), iar cu
Popa Ioan-Goioaba (1909-27.12/1945) un băiat (Traian n. 27.X.1935-d. 1979) și o fată (Ana n. 15.X.1939). Ana Curuţiu-
Nuca Șeranului (1914-1990) a fost soră cu Ecaterina-Tica și Floarea-Florica Șeranului (1912-1934).
FLOARE F. GHERMAN[1937-2006]/[Notă: fiica Anei Curuț-Nuca Șeranului și Florian Gherman], născută în ziua de 20 August 1937 în comuna
Cheriu, județul Bihor, de naționalitate română, religie ortodoxă, înscrisă în școală la 10 decembrie 1944 [Notă: imediat după terminarea
celui de-al doilea război mondial, pe baza dispensei de vârstă și conform recensământului efectuat în Cheriu după plecarea autorităților maghiare instalate în toamna anului 1940, după ,, ocuparea Ardealui”
, a fost înscrisă în clasa I-a (întâia) anul școlar 1944-1945[Notă: în primul trimestru nu s-au ținut cursuri] , având 32 absențe[25
și anexarea lui la Ungaria]
, ,,n-a putut face față”, având note sub 5[notele erau de la 1 la 10, iar sub 5 erai declarat corigent] , nu i s-a calculat media finală. Născută în
nemotivate]
Cheriu, Florica a fost botezată la 23.VIII.1937 de preotul ortodox Florian Groza. Nașă: Maria G. Gherman-Măriuța, soția
lui Mitra Gheorghe-Pizlicu [Mb 12 /23.VIII.1937], măritată cu Chişe Iosif-Ioşca[1935-1986], cei doi soți 3 băieţi: Tinuțu Ioșchi, Trianu
Ioșchi[Notă: Chișe I. Traian, a fost, alături de vecinul și prietenul său Rotar T. Mircea-Mircea Trianu Bodrogului, cel mai valoros produs al generației de fotbaliști care a urmat Generației Voinței
Maxima a Cheriului: talentat, modest, harnic și cu foarte mult bun simț]
și Ioșcuța Ioșchi.
CURUȚIU I. ANA-Ana Goioabi (1939-2018)
La 15 octombrie 1939, se naște în Cheriu, Ana, fiica lui Ana Curuțiu și Ioan Popa-Goioaba, botezată de preotul
ortodox Florian Groza. Nași: Mitra Gheorghe-Pizlicu și soția Maria G. Gherman-Măriuța Găvrilii Jemblii[Mb 14/15.X.1937].
CURUȚIU I. ECATERINA-Tica Goioabi și a Tichi Șeranului
La 14.10.1942 se naște în Cheriu, Ecaterina[fiica lui Ioan Popa-Goioaba și Ana Curuțiu], botezată de preotul paroh gr. ortodox român
Florian Groza, în prezența nașilor Maria G. Gherman-Măriuța și Mitra Gheorghe-a Pinti/Pizlicu[Mb. 11/25.X.1942].
38
______________________________________________________________________________________________________
Familia CURUŢ TRAIAN-Trianu Goioabi (1935-1979)

La 27.X.1935 se naște în Cheriu, Traian, fiul lui Ioan Popa-Goioaba și Ana Curuțiu, botezat de preotul paroh
Florian Groza, asistat de nașa Maria G. Gherman-Măruța Găvrili Jembli, soția lui Mitra Gheorghe-Pizlicu[Mb 19/31.X.1935].
Traian I. Popa-Trianu Goioabi a fost fiul lui Popa Ioan-Floruţu, poreclit Goioaba. În Matricula XXI/Nr. matricular
Curuțiu I. Traian, născut în ziua de 27.X.1935, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă,
fiica lui Curuțiu Ana (gospodină) și Popa Ioan (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, temperament combativ,
caracter muncitor, altruist, deprinderi bune, înscris în școală la 5.IX.1945, pe baza repetenței, a promovat clasa a
II-a/1945-1946, cu media 527, clasificat al VII-lea, între 11 elevi promovați, din 15 înscriși”. Traian I. Popa-Trianu Goioabi
a fost căsătorit cu Irina Baciu[n.1940-d.28.09.2020, Cheriu], din Săbolciu, cei 2 fiind părinții fraților: 1).Curuț T. Ioan-Nelu Trianu
Goiabi, născut la 1964; 2).Curuț T. Florian-Florea Trianu Goiabi; 3).Curuț T. Traian-Trienuțu Trianu Goiabi, născut la
24 iunie 1967. Angajat la baza 4 Oradea, Trianu Goioabi a fost singurul preşedinte de colectiv pe care l-a dat Cheriul. Un
microbist împătimit, foarte apropiat de toţi băieţii care jucau fotbal în acea perioadă în campionatul judeţului Bihor-zona
Oradea, cu minunata echipă VOINŢA CHERIU. Trianu Goiabi a pus la dispoziţia echipei de fotbal una dintre clădirile sale
drept vestiare pentru fotbalişti, oficiali şi arbitri. Mare păcat că ,,s-a stins în floarea vârstei” la numai 44 de ani, comunitatea
noastră a cherenilor pierzând un reprezentant de frunte, iar tânăra sa soție și cei trei copii minori, au rămas fără ,,reazemul” lor.
39
______________________________________________________________________________________________________
Neamul DEHELEAN
Familia Dehelean aparține cherenilor de altădată stabiliți pe Tălece, din moment ce Ioan Dehelean și soția sa
Floare[Mr 9/9.V.1947], născuți la mijlocul secolului XIX, sunt menționați ca fiind părinții lui Dehelean I. Teodor[1888-1947, căsătorit cu Ana
Bot-Moașa, 1889-1946]/ [Mr 4/19.02.1946]
. Unul din urmașii lui Ioan Dehelean a fost Ioan I. Dehelean-Ojogu.
DEHELEAN I. TEODOR (1888-1947)
Văd. Dehelean I. Teodor, fiul lui Floare și Ioan Dehelean, s-a născut în Cheriu la 1888, a trăit 59 ani, econom[în loc de
plugar, preoții primiseră deja și ei ,,indicații prețioase” cu noile modificări, inclusiv de ordin lingvistic, aduse de regimul de tip bolșevic, proaspăt instalat la putere în România, cu tancurile rusești, inclusiv
. Decedat la 7 mai 1947 în Cheriu, Teodor Dehelean,

de walter roman, tatăl lui petru, fostul prim-ministru de tristă amintire de după lovitura de stat din decembrie 1989]
a fost înmormântat la 9 mai[ziua victoriei comuniștilor] 1947, de preotul paroh ortodox al Cheriului din acea perioadă, Gheorghe M.
Teaha[Mr 9/9.V.1947]. Ana Bot[fiica lui Mermeze Maria], a fost soția lui Dehelean I. Teodor, născută la 1889 în Aușeu, casnică, ortodoxă-
română, a trăit 57 ani, decedând la 17 februarie 1946, în Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 19.02.1946
în Cheriu, de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha[Mr 4/19.II.1946]. Ana Bot este mama lui Bot Florian-Ciorea[1913-1981], care
a primit numele mamei sale, deoarece părinții nu erau căsătoriți legitim, la nașterea sa [căs. cu Ileana Albuț]. Tot din neamul de
chereni Dehelean, fac parte și Maria Dehelean[căsătorită cu Gheorghe Gavrila-Stroilescu]; Ioan Dehelean[căs. cu Maria Bașiu]; 3);Floare
Dehelean[căs. cu Gheorghe Veicon]; 4);Floare Dehelean[căs. cu Ștefan Gavrila-Fanea Lesului].
Familia DEHELEAN IOAN și MARIA BAȘIU

În 1939, Ana I. Dehelean, fiica lui Ioan Dehelean, este atestată[Notă: 4 zile absențe, amendă totală 60 lei] ca fiind elevă în clasa I-a a
Școlii Primare de Stat Cheriu[Lista de amenzi nr. 285/05.10.1939, pentru 10-30 sept. 1939, întocmită și trimisă de învățătorul-director, Mihai Bulzan, Percepției Oșorhei] . Ioan
Dehelean, căsătorit nelegitim cu Maria Bașiu, sunt părinții lui Ioan, născut la 5.VIII.1936, botezat de preotul paroh Florian
Groza, asistat de Maria Mitra-Marișca Rodeș n. Șandor, soția lui Ioan Mitra-Nuțu Țilichi[Mb 15/6.VII.1936].
Familia FLOARE DEHELEAN și ȘTEFAN GAVRILA-Fanea Lesului
Floare Dehelean este atestată ca fiind soția chereanului Ștefan Gavrila-Lesu, părinții fraților Ștefan[n. 08.01.1941, botezat de
preotul paroh ortodox, Florian Groza. Nași: Vasilie Suciu-Lica Dascălului și Floare P. Șandor-Florica Petri Midri[Mb 1/09.01.1941], decedând la 06.02.1941]/debilitate natală, adică născut prematur,
înmormântat la 8.II.1941 de părintele Florian Groza][Mr 4/08.02.1941]
și Maria Șt. Gavrila-Măria Fani Lesului[n. 23.VIII.1946, botezată de preotul paroh ortodox, Florian
. Măria Fani este mama a 3 băieți[Toni, căsătorit cu fata Ghițâ Taului, lucrează
Groza. Nași: Vasilie Suciu-Lica Dascălului și Floare P. Șandor-Florica Petri Midri]/[Mb 14/23.VIII.1946]
în Anglia și își construiește casă pe Duleu, dincolo de Nelu Mării Creangului, aproape de băiatul Steli Jembli]
. Din informații neconfirmate scriptic, această Floare
Dehelean a fost soră cu Dehelean Ioan-Nuțu/Ojogu.
FLORIAN Ghe. Dehelean-Florea Stroilescului/Șugului n. 1931
Florian Ghe. Dehelean-Florea Stroilescului/Șugului[căsătorit și stabilit în Rontău], fiul soților nelegitimi, Gheorghe Gavrilă-
Stroilescu și Floare T. Dehelean[fiica soților Ana Bot-Moașa și Teodor Dehelean-Șugu (1888-1947)], este menționat ca fiind elev în clasa I, a școlii dun
Cheriu, din anul școlar 1938-1939[fiind născut în 1931]. A fost frate cu: 1).Dehelean Ghe. Maria-Măria Stroilescului[n. 17.11.1929-dec.
VII.2016, cu fetele Fildan Maria n. 1955 şi Dehelean Lucica n. 1957]
; 2).Gavrila Ghe. Teodor-Delea[n. 28.10.1933]; 3).Gavrila Ghe. Eleonora-Leonoara[având
doi băieţi şi o fată]
. De menționat că atât Florea, cât și Măria[mai în vârstă ca el cu 2 ani] , având numele de fată al mamei [deoarecece părinții nu erau
căsătoriți legal, la data nașterii lor]
, dar și Delea mai tânăr ca el cu 2 ani] și Leonoara, ultimii doi cu numele de tată, au fost cunoscuți în comunitate
fie ,,a Stroilescului” [porecla tatălui lor]
, fie ,,a Șugului” [porecla bunicului lor dinspre mamă].
Familia DRUGAŞ FLORIAN-Sârbu
Chereanul Drugașiu[Drugaș] Florian, poreclit Sârbu de pe Tălece[căsătorit cu Maria] a fost tatăl fraților: 1).Drugașiu[Drugaș] F.
Pavel-Pavelea Sârbului[n. 08.11.1935, Cheriu]; 2).Drugaș F. Dumitru-Mitru Sârbului; 3).Drugaș F. Maria-Măria.
PAVEL F. DRUGAȘ-Pavelea Sârbului
La 8 noiembrie 1935, se naște în Cheriu, Pavel F. Drugașiu, fiul lui Florian Drugașiu-Sârbu și Maria Drugașiu,
fiind botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Floare Șiandor-Floarea Beși, soția lui Ioan Șiandor-
Ioanea Rodeș[plugar din Cheriu]/[Mb 20/9.I.1935].
DUMITRU F. DRUGAȘ-Mitru Sârbului
Drugaș P. Dumitru-Mitru Sârbului, căsătorit cu Cornelia M. Fildan-Cornița Ciopec, cei doi fiind părinții fraților:
1).Drugaș D. Dumitru-Mitru; 2).Drugaș D. Cornelia-Nița Mitru Sârbului; 3).Drugaș D. Maria-Măria Mitru Sârbului, n.
12.VIII.1951, botezată la 15.08.1951[Sfântămăria Mare] de preotul ortodox Boris Cicală, nașă de botez-Ana Șandor[n. Mitra]-Ana Petri
Iosâ, soția Flori Crețului[Mb 7/15.VIII.1951]. Drugaș P. Maria-Măria Sârbului[căs. cu Pal Gyula] a fost mama lui Drugaş Traian-Trianu
Mării Sârbului, n. 1957 în Cheriu, dar plecat din timpul şcolii primare (înfiat) şi stabilit în Bucureşti.
40
______________________________________________________________________________________________________
Familia DUNȘOARA IOSIF-Vovinca (1867-1944) și Ana Țioca
Iosif Dunșoara-Vovinca cel Bătrân, născut în Cheriu la 1867, noționalitatea română, religie gr.or. română, plugar, a
trăit 77 ani, decedând la 18 ianuarie 1944, în plin război, fiind înmormântat la 20.I.1944 de preotul paroh ortodox Florian
Groza[Mr.1/20.01.1944]. Iosif Dunșoara-Vovinca cel Bătrân și Ana Țioca au fost părinții fraților: 1).Dunșoara I. Ioan-Nuțu;
2).Dunșoara I. Maria-Marișca Vovinchi[căs. cu Fărcaș Dumitru-Mitru Florii Ili] și 3).Dunșoara I. Ana-Anuța Vovinchi, căsătorită cu
Gherman P. Florian-Ciociu Pășcului, EROUL MARTIR AL CHERIULUI, căzut pe front. Ciociu Pașcului și Anuța
Vovinchi au avut 2 fete: Lucrăița și Floricuța Vovinchi[1935-1990, înfiată de Dumitru Fărcaș-Mitru Flori Ili], căsătorită Sime, este înmormântată
în Cheriu. După moartea Ciociului, Anuța Vovinchi s-a recăsătorit cu Țâgănelea.
Familia DUNȘOARA I. IOAN-Nuțu Vovinchi (1899-1970)

Maria Bele (1905-1943) și soțul Ioan Dunșoara-Vovinca sunt atestați ca fiind nașii de botez ai Mariei Barbonța,
născută la Oradea (03.09.1939), fiica lui Gheorghe G. Barbonța și Cristina Barbonța n. Bele, dar care moare la 2 săptămâni
după naștere (14.X.1939)[Mr 16/16.XII.1939]. Vovinca a fost căsătorit cu Maria Bele, iar Ţâncu a fost însurat cu Cristina Bele.
MARIA BELE căs. Dunșoara (1905-1943)

Maria Bele și soțul Ioan Dunșoara-Vovinca (1899-1970) sunt menționați ca fiind nașii de botez ai Mariei Ghe.
Barbonţa-Măria Ţâncului, n.14.XII.1941 în Cheriu[Mb 11/14.12.1941]. Posibil ca Maria Bele, de loc din Alparea, soția Vovinchi,
să fi fost soră cu Cristina Bele, soția Țâncului. Dunșoara Maria, n. Bele, dec. 31.05.1943[38 de ani, cauza decesului: ,,tuberculoză”].
Împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 2.VI.1943, de preotul paroh ortodox al Cherului de Bihor din acea vreme,
Florian Groza[Mr. 4/02.06.1943]. După moartea Măriei, Vovinca s-a recăsătorit cu Șandor Ana-Anuţa, din neamul Crețului[soră cu
Șandor Florian-Florea Crețului și Șandor Dumitru-Mitru Crețului]
.
DUNŞOARA I. IOAN-Nuțu Vovinchi
Dunșoara I. Ioan-Nuțu Vovinchi, s-a născut duminică 11.XI.1945 în Cheriu, fiul lui Dunșoara Ioan-Vovinca și soția
Ana n. Șandor[1920-1999], botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor Cristina n. Bele și soțul
Gheorghe Barbonța-Țâncu[Mb /1945]. Despre cei născuți duminica, babilonienii spuneau: „nou-născutul de duminica este
înțelept, bun și vesel”. Într-adevăr, aceasta este descrierea celor guvernați de Soare, care îi face persoane deosebit de
atrăgătoare în societate. Acești oameni au succes cu ușurință și sunt propulsați în posturi înalte, de conducători. Cât se poate de
evident și pentru Nuțu Vovinchi, căci ce altceva a fost și este el dacă nu un excelent conducător… auto, de echipă sau de
familie ! Deşi protector cu cei din jur, are momente în care devine impulsiv şi se exteriorizează vulcanic. Cu toate astea,
momentele de supărare îi trec la fel de repede precum apar. Căsătorit cu Anica, părinții fraților Daniel, Nelu și Mihaela.
Mă gândesc cu nostalgie la vremurile tinereţii.

Un cherean care ne-a marcat tinereţea? Asta-i o întrebare bună!
La câţi oameni adevăraţi erau atunci în sat, greu de spus !
Ţin minte că în acea perioadă lumea era mult mai aşezată decât în zilele noastre.
Un om cu totul special, adică un om între oameni şi pentru oameni,
Mai mult decât atât, un cherean get-beget şi care ne-a fost tutore,
Indiscutabil, acesta a fost Dunşoara Ioan-Nuţu Vovinchi,
Managerul, sponsorul, antrenorul, şoferul, dar mai ales mentorul nostru.
Nuţu Vovinchi a fost şi rămâne printre chereni, o mare excepţie de la regulă,

Un cherean cu suflet mare, care ne-a adoptat efectiv pe toţi componenţii Voinţei.
Ţelul său şi al nostru era acela de a face respectat Cherul peste tot !
Unora li se părea poate o utopie, dar noi ştiam una şi bună:
Lasă lumea să vorbească, Cherul nostru să trăiască, Voinţa să izbândească !
Evident, patriotismul cherenilor, statornicit în decursul istoriei, este mare.
Rar mi-a fost dat să cunosc un OM mai altruist ca Nuţu Vovinchi,

Egoismul, adică antonimul (opusul) altruismului, lipsindu-i cu desăvârşire.
Sacrificiul pe care l-a făcut Nuţu Vovinchi pentru Cher va rămâne în istorie,
Patriotismul local al acestui cherean nu cunoaşte limite,
Elementul definitoriu, pe care a reuşit să ni-l inufle şi nouă, este simplu:
Cherean vine de la Cher, cel mai vechi sat atestat documentar din Bihor,
Trebuie să ne mândrim cu acest adevăr istoric, că nu prea mulţi români o pot face!
41
_____________________________________________________________________________________________________
Mulți dintre chereni au purtat sau poartă cu fală porecla bunicilor sau chiar a străbunicilor lor, ca de exemplu cei din
neamul Gherman-a Jembli Mitra (Mitreștilor) sau a Vovinchi, dar care sunt mândri de poreclele celebrilor lor străbunici sau
bunici, lucru constatat chiar de mine. În toamna anului 2016 i-am făcut o vizită prietenului și mentorului meu Dunșoara I.
Ioan-Nuțu Vovinchi, iar la un moment dat sosise de la școală din Oradea, nepoții Nuțului (băieții Mihaelei), doi adolescenți
extraordinari, liceeni, care în momentul când le-am citit din scrierile mele despre bunicul lor, mi-au mărtusit cu o nemărginită
mândrie că și ei sunt strigați în sat tot Vovinca, porecla străbunicului lor.
VIRGIL I. DUNȘOARA-Virjelu Vovinchi
La 28 octombrie 1946 se naște în Cheriu, Virgil, fiul lui Ioan Dunșoara-Vovinca și Ana Dunșoara n. Șandor, fiind
botezat de preotul paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Cristina și Gheorghe G. Barbonța-Ghiuri Gabori
Șuștăr, poreclit Țâncu[Mb 16/29.10.1946]. Virgil I. Dunșoara, fiul lui Ioan Dunșoara și Ana Șandor, a trăit 9 luni, decedând la
25.VII.1947 în Cheriu, înmormântat la 26.VII.1947 de pr. Gheorghe M. Teaha[Mr. 12/26.07.1947].
FLOARE I. DUNȘOARA-Florica Vovinchi
La 17.02.1948 se naște în Cheriu, Floare, fiica lui Ioan Dunșoara-Vovinca și Ana Dunșoara, botezată de părintele,
Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Cristina și Gheorghe G. Barbonța-Ghiuri Gabori Șuștăr/Țâncu[Mb 1./22.02.1948].
MARIA LIVIA I. DUNȘOARA-Livia Vovinchi
La 8.VIII.1949 se naște în Cheriu, Maria Livia-Livia Vovinchi, fiica lui Ioan Dunșoara și Ana Dunșoara, botezată la
11.VIII.1949 de preotul ortodox, Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Cristina și Gheorghe G. Barbonța-Ghiuri Gabori
Șuștăr, poreclit Țâncu[Mb 13/11.VIII.1949]. Căsătorită cu Ioan Mărcuș, ofițer al armatei române (colonel), cei doi au locuit un timp
la Brad, jd. Hunedoara[pe vremea când col. Mărcuș era comandantul unității de vânători de munte din localitate].
ANA I. DUNȘOARA-Nușica Vovinchi
La 17.VII.1953 se naște în Cheriu, Ana-Nușica Vovinchi, fiica lui Ioan Dunșoara și Ana Dunșoara, botezată la
11.VIII.1949 de pr. ortodox, Gheorghe Henț, asistat de nașa Cristina Barbonța, soția lui Barbonța G. Gheorghe-Ghiuri
Gabori Șuștăr/Țâncu/[Mb 14/21.VII.1953]. Căsătorită și stabilită în Oradea are un copil.
42
______________________________________________________________________________________________________
Familia DURA TEODOR-Şchiopu[1872-1953]

Dura Teodor-Șchiopu s-a născut în Cheriu la 1872, ortodox român, de profesie agricultor, decedat pe 29.III.1953,
neâmpărtășit, fiind înmormântat la 31.III.1953, în Temeteu, de către preotul paroh ortodox, Gheorghe Henț [Mr 2/31.III.1953].
Dura Teodor-Şchiopu, a fost căsătorit cu Barbonţa V. Maria, născută la 1883 în Alparea[din părinţii Barbonţa Vasile şi Ana n. Simoc],
ortodoxă-română, casnică, a trăit 62 ani, decedând la 16 aprilie 1945 în Cheriu, înmormântată la 18 aprilie 1945, de preotul
paroh ortodox din satul său natal, Alparea, Teodor Negrău[Mr. 4/18.IV.1945]. Copiii familiei Dura Teodor şi Maria au fost:
1).Dura T. Raveica[Notă: nu a avut copii]; 2).Dura T. Gheorghe-Ghiuri Şchiopului; 3).Dura T. Iosif-Iosa Şchiopului; 4).Dura T.
Maria-Măriuţa Şciopului[Notă: căsătorită cu Mitra Vasile-Lica Ţilichi, pe Tălece]; 5).Dura T. Dumitru-Miciu Şchiopului [căsătorit cu Cuc P. Minerva-Neva
Paveli Tuduri (n. 03.12.1930 în Cheriu). Soții Dura, Miciu și Neva s-au stabilit în Oradea, lângă Șarampău (bariera din Velenţa), dar nu au avut copii]
. Dura Teodor-Șchiopu a fost
frate cu Dura Paraschiva[CF537 Cheriu/Nr. topo 302/B1/1939], soția lui Șandor Dumitru-Mitru Tuduri[n.1863-d. 1945, frate cu Ileana Șandor, soția lui Trifa
Florian-Tomalău. Sursa:Cotract de vânzare-cumpărare nr. 739/16.V.1939, înscris în CF 537 Cheriu, nr. topo. 302/ B 1-3].
Familia DURA T. GHEORGHE-Ghiuri Șchiopului[1909-1982]

Dura T. Gheorghe-Ghiuri Şchiopului a fost căsătorit cu Ana Mesaroș-Anuţa din Ineul de Criş[1919-1987]. Dura T.
Gheorghe a făcut armata la Deva, fiind apoi un foarte bun meseriaş (dogar). Ghiuri și Anuța au vut doi copii: 1).Dura Ghe.
Gheorghe-Ghiuri Ghiuri Şchiopului[24.03.1950-07.03.2018], născut în Cheriu la 24.03.1950, botezat de preotul paroh ortodox Boris
Cicală, asistat de nașa Floare Mitra[Mb 3/26.III.1950]. După ce a absolvit 8 clase primare în sat [prima promoţie de absolvenţi de 8 clase din Cheriu], a
urmat şcolala profesională în Oradea, dar rămâne în istoria Cheriului ca fiind un foarte bun polisportiv, făcând parte din
echipa de fotbal care a precedat Voinţei Maxima, el fiind chiar mezinul acelei echipe, iar apoi a practicat atletismul de
perfomanţă, devenind un bun alergător pe distanţe medii şi lungi, chiar de maraton. Îmi amintesc cu câtă mândrie şi plăcere îmi
povestea despre faptul că a concurat alături de cei mai valoroşi atleţi români ai acelor vremuri, în frunte cu Ilie Floroiu
(recordmenul României la 5.000 şi 10.000 m şi cu 2 participări la Jocurile Olimpice, în 1976, la Montreal, şi în 1980, la
Moscova), cu care a legat o frumoasă prietenie. Cherenii au fost din totdeauna și excelenți polisportivi, Ghiuri fiind un foarte
grăitor exemplu. Căsătorit cu Ani din Huiedin, cei doi soți au un băiat: Dura Ghe. Cătălin-George (avocat de succes în
Oradea). 2).Dura Maria-Măria Ghiuri Şchiopului (n. 17.02.1952) căs. Rada, primele 8 clase în Cheriu, apoi a absolvit
Liceul sanitar în Oradea, devenind asistentă medicală în Băile Felix.
Familia DURA T. IOSIF-Iosa Şchiopului[23.08.1914-01.07.1994]
Dura T. Iosif, fiul lui Dura Teodor-Şchiopu şi Maria Barbonţa[din Alparea]. Iosa a fost căsătorit cu Floarea T. Iancu-
Floarea Deli Mișchi Dărvășanului[1925-2006] şi este unul din numeroşii participanţi la a doua conflagraţie mondială, pe care i-a
dat Cherul. A făcut armata la Pest/Pesta [Budapesta], alături de alţi chereni [CEARNĂU T. FLORIAN-Florea Murului, Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ, MITRA
Ghe. TRAIAN-Ghiuri Trianu Năuti , Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ Eremii ș.a.]
, în perioada 13.01.1942-09.06.1943[Sursa: Adeverința din arhiva proprie]. Dura Iosif şi
Floarea nu au avut copii, dar Iosa Șchiopului a fost unul dintre cei mai harnici și meticuloși țărani pe care i-am cunoscut.
Cum mânuia el coasa, se numește astăzi ,,artă”! În urma sa ,,rămânea bărbierit”, adică ,,perfect cosit”. Da, acesta este
adevărul, deoarece era un veritabil artist în mânuitul și bătutul coasei, a secerii și a sapei. De asemenea era specialist în
clăditul stogurilor (claie de grâu, secară, orz) în Arie (locul unde se treierau cerealele păioase) sau a căzalurilor de tocorman
(căpițe mari de fân, paie, trifoi, lucernă, ghizdei, otavă). Gospodar de frunte al Cherului, Iosa a fost și un foarte bun frizer.
Întors de pe frontul din Rusia (Cotul Donului), și-a adus drept ,,suvenir”[În rusește=pamiati] o trusă cu briciuri originale nemțești
noi-nouțe, marca Solingen, din cele cu care își bărbierea superiorii și camarazii, având în vedere că Iosa acționa în ,,spatele
frontului”. Cu unul din acestea îl bărbierea în fiecare sâmbătă după amiază, dar nu înainte de apusul soarelui, pe socrul său,
Iancu M. Teodor-Delea Mișchi Dărvășanului[Notă: bunicul meu, pe linie maretnă], nimeni altul decât prim epitropul Sfintei Biserici
Ortodoxe tradiționale a Cherului, din acea perioadă. Iosa a fost până la sfârșitul vieții, un fumător, dar numai și numai de
țigări Mărășești, pentru el Ionica Vanțului-gestionarul magazinului sătesc de atunci, făcea comandă specială, deoarece
cumpăra câte un bacs (100 de pachete) de Mărășești, din care fuma timp de 3-4 luni.
Dura T Iosif-Iosa Șchiopului, pe vremea când era militar în termen[Pesta, 1942, înainte de plecarea pe frontul din Rusia] și briciul său (1=mâner,
2=umăr, 3=coamă, 4=cap, 5=vârf, 6=tăișul lamei, 7=lama briciului, 8=călcâi, 9=suport, 10=șurub, 11=pinten)
43
______________________________________________________________________________________________________
Familia FLORIAN ERDEI-Hijanu (1871-1942)
Și familia Erdei-a Hijanului, a locuit pe Tălece, mutându-se ulterior în sat, mai aproape de fântâni, de biserică, de
școală, de magazin, adică de ...civilizație. Văd. Florian Erdeli-Hijanu[n. 1871], 71 ani, ortodox-român, plugar, dec. 23.IX.1942.
Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat la 25 septembrie 1942, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 4/25.IX.1942]. De
menționat că la rubrica rezervată pentru localitatea nașterii, din Matricula răposaților 4/1942, unde a fost consemnat decesul
văd. Florian Erdeli, părintele paroh ortodox Florian Groza, care a oficiat înmormântarea, nu notează nimic, dar eu știu de la
bunicul meu matern, Iancu M. Teodor-Delea Mișchi, faptul că Florian Erdeli-Hijanu a fost căsătorit în Cheriu, cu Floarea
M. Iancu-Floarea Mişchi Dărvăşanului[1880-1937], nimeni alta decât sora sa. A fost poreclit Hijanu, tocmai pentru că este
originar din Podgoria-Fughiu (Hij). Iancu M. Floare și Erdei Florian-Hijanu au fost părinții fraților Erdei-,,a Hijanului”:
1).Vasile F. Erdei-Lica Hijanului, căsătorit în Cheriu cu Ana Erdei-Anuța n. Graur[1898-1947, fiica lui Ioan și Barbura]; 2).Erdei F.
Pavel-Bocu Hijanului, n. 1901 în Cheriu, căsătorit cu Ana Sârb din Haieu (soră cu Veronica Toia, soția lui Mălan P. Ioan-
Mişca Mălanului), fiica lor, Erdei P. Ileana-Ilcuţa Boculului n. 1931 în Cheriu, s-a stabilt în Oradea; 3).Erdei F. Gheorghe,
născut la 1906 în Cheriu, plugar, ortodox-român, 28 ani, decedat la 14 iulie 1934, înmormântat la 16.VII.1934 de preotul
paroh ortodox Florian Groza[Mr 9/16.07.1934], căsătorit cu Ecaterina Curuțiu-Tica, cu care a avut 2 fete: Curuţiu Ghe. Iuliana-
Iulişca n. 27.01.1932 (măritată cu Toie Gheorghe-Ghiurca Toii, respectiv Curuţiu Ghe. Cornelia-Corniţa n. 23.02.1934
(căs. cu Silaghi Dumitru-Mitru Bâcului), tatăl fetelor a fost omorât de trăznet, împreună cu cumnata sa Curuţiu Floare, iar
Tica (recăsătorită cu Iancu Teodor-Gugu) a rămas în memoria colectivă ca fiind, Tica Gugului; 4).Erdei F. Dumitru-Mitru
Hijanului, poreclit Sedreş (1907-1984), căsătorit cu Popa N. Veronica-Nica Nicoari Floruțului (1912-1984); 5).Erdei F.
Florian-Oaciu Hijanului, căsătorit cu Ana Mitra-a Ganului, stabilit în sat, mai întâi pe Uliţa Mică, iar apoi a răscumpărat
gospodăria bunicului său dinspre mamă, Iancu Mihai-Mişca Dărvăşanului, rămasă moştenire la cel mai mic dintre fraţii
mamei sale, Iancu Florian-Şoia; 6).Erdei F. Ileana căs. Codău, în Alparea, fiul lor Codău Petru, fiind căsătorit cu Popovici
Ana-Nușa Ioanci Domnului (din Sântelec); 7).Erdei F. Traian-Trianu Hijanului, căsătorit şi stabilit în Toboliu; 8).Erdei F.
Maria-Marișca Hijanului, stabilită în Toboliu.
Familia ERDEI F. VASILE-Lica Hijanului
Unul din fii Hijanului, Vasile F. Erdei-Lica Hijanului, a fost căsătorit în Cheriu cu Ana Erdei-Anuța n. Graur (fiica
lui Ioan și Barbura), care s-a născut în Cheriu la 19 iulie 1898, a trăit 49 ani, român-ortodoxă, casnică, decedată la 9 aprilie
1947 în Cheriu, fiind înmormântată la 11.IV.1947 de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha[Mr 7/11.IV.1947]. Nașul lor de
cununie a fost vărul primar al mirelui, Iancu Crăciun-Circel. Anuța și Lica Hijanului au fost părinții fraților: 1).Erdei V.
Floare n. 22.09.1927, căsătorită cu Ioanea în Oradea. În Matricula XXI/Nr. matricular 7/1945-1946, a Școlii Primare de
Stat Cheriu, stă scris: ,,Erdei V. Floarea, de naționalitate română, cetățenie română, religie ortodoxă, fiica lui Erdei
Vasile-Lica Hijanului (plugar), starea materială a părinților mijlocie, este menționată ca fiind născută la 30.VIII.1929 în
Cheriu, județul Bihor și înscrisă în școală la 1 noiembrie 1945, pe baza legii, în clasa a VII-a, ciclul II 4 clase, anul școlar
1945-1946, 3 absențe motivate, 8 absențe nemotivate, a absolvit clasa a VII-a cu media 7 22, clasificată a IX-a, între 11 elevi
promovați”. 2).Erdei V. Teodor-Delea Lichi Hijanului, (1925-1952, înmormântat în Cheriu); 3).Erdei V. Vasile-Lica Lichi
Hijanulu, născut la 13.07.1934 în Cheriu, căsătorit cu Ciorba Ileana, cei doi fiind părinţii lui Erdei Ioan-Nelu Ileni Ciorbi,
n. 1958. În Matricula XXI/Nr. matricular 25/1945-1946 pagina 25, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii,
învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Erdei V. Vasile-Lica Lichi Hijanului, născut în ziua de 13.VII.1934, în
comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Erdei Vasile-Lica Hijanului (agricultor),
starea materială a părinților rea, temperament iute, caracter muncitor, deprinderi bune, înscris în școală la 6.IX.1945, din
oficiu, 11 absențe nemotivate, a promovat clasa a III-a/1945-1946, cu media 6,02, clasificat al VII-lea, între 8 elevi
promovați, din 10 înscriși”; 4).Erdei V. Ana-Nuca Lichi Hijanului, fiica lui Vasilie Erdeli-Lica Hijanului și Ana Graur,
căsătoriți legitim, s-a născut la 19 octombrie 1936 în Cheriu, fiind botezată (21 octombrie 1936) de preotul ortodox Florian
Groza. Naș: văd. Crăciun Iancu-Circel[Mb 21./21.10.1936]. În Matricula XXI/Nr. matricular 1/1945-1946 pg. 1, a Școlii Primare
de Stat Cheriu, se specifică: ,,Erdei V. Ana-Nuca Lichi Hijanului, 20,5 kg, 105 cm, naționalitate română, cetățenie
română, religie ortodoxă, fiica lui Erdei Vasile-Lica Hijanului (plugar), starea materială a părinților rea, este menționată
ca fiind născută la 19.X.1936 în Cheriu, județul Bihor și înscrisă în școală la 5 septembrie 1945, pe baza repetenței, în
clasa a I-a/1945-1946, 95 absențe nemotivate, repetentă”[Căsătorită și stabilită în Sărand].
Familia ERDEI F. PAVEL-Bocu Hijanului (n. 1901 în Cheriu)
Erdei F. Pavel-Bocu Hijanului a fost al doilea copil a soților Floarea n. Iancu și Florian Erdei-Hijanu. Căsătorit cu
Ana Sârb din Haieu[soră cu Veronica Toia, soția lui Mălan Ioan-Mişca Mălanului]. Fiica lor, Erdei P. Ileana-Ilcuţa Boculului n. 1931 în Cheriu[căs.
Bradea]
, s-a stabilt în Oradea. La 06.09.1937 se naște în Cheriu, Ioan, fiul lui Pavel Erdei și Ana Erdei n. Sîrbuț[Notă: de fapt Sîrb],
botezat de părintele paroh ortodox, Florian Groza, asistată de nașa Sofia Cuc-Sofia Deli Chechi, fiica lui Teodor Cuc, și
Ana Chiș[Mb 11/7.IX.1937]. La 13 noiembrie 1937, moare Ioan Erdei, fiul lui Pavel Erdei și Ana Sîrb, la numai 1 lună și ½,
înmormântat la 15 noiembrie 1937, de preotul ortodox, Florian Groza[Mr 12/15.11.1937].
44
______________________________________________________________________________________________________
Familia ERDEI F. GHEORGHE-Ghiula Hijanului[1906-1934]

Erdei F. Gheorghe, născut la 1906 în Cheriu, plugar, ortodox-român, 28 ani, decedat la 14.VII.1934, înmormântat la
16.VII.1934 de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 9/16.VII.1934]. A fost căsătorit cu Ecaterina Curuțiu-Tica Șeranului, cu
care a avut 2 fete: 1).Curuţiu Ghe. Iuliana-Iulişca[n. 27.01.1932, căs. Toie, cu Ghiurca Toii]; 2).Curuţiu Ghe. Cornelia-Corniţa Șeranului [n.
23.02.1934, căs. Silaghi cu Tăutu Bâcului]
. Tatăl fetelor a fost omorât de trăznet, împreună cu cumnata sa Curuţiu Floare, iar Tica,
recăsătorită cu Iancu Teodor-Gugu, a rămas în memoria colectivă ca fiind Tica Gugului.
Familia ERDEI F. DUMITRU-Sedreş[1907-d. 14.03.1984]

Erdei F. Dumitru-Mitru Hijanului/Sedreş a fost fiul soților Florian Erdei-Hijanu[1871-1942] și Floarea M. Iancu-
Floarea Mişchi Dărvăşanului[1880-1937]. Cunoscut în sat ca fiind Mitru Hijanului, Sedreș a fost căsătorit cu Popa N. Veronica-
Nica Nicoari Floruţului[1912-d. 28.03.1984]. Sedreș și Nica Floruțului și-au construit casă și și-au durat gospodărie trainică și
înfloritoare, lângă Popa N. Crăciun-Crăciunea Floruțului, poreclit Crăcea, nimeni altul decât fratele Veronicăi/Nica. La 21
ianuarie 1937 se naște în Cheriu, Maria, fiica Elisavetei[n.n. de fapt Veronica] și Dimitrie Erdei-Mitru Hijanului, botezată de
preotul paroh gr.-ortodox român Florian Groza, asistat de nașii Maria G. Gherman-Măruța Găvrili Jembli și soțul Mitra
Gheorghe-a Pinti, poreclit Pizlicu[Mb 2/23.I.1937]. La 26 martie 1944, se stinge din viață [aprindere de plămâni], la numai 7 ani, Maria
Erdeli, fiica lui Dimitrie Erdeli și Veronica Popa, fiind înmormântată 28 martie 1944[în plin război mondial], de părintele paroh
ortodox de Cheriu, Florian Groza[Mr. 4/28.III.1944]. Dar cum înțelept grăiește românul, ,,un necaz nu vine niciodată singur”,
peste exact 2 săptămâni, la 12 aprilie 1944, soții Veronica-Nica și Dumitru-Mitru, aveau să mai primească o lovitură dură:
moare Floare Erdei[aprindere de creri, adică creer], alt îngeraș, fiica lor de 10 ani [n. 1934 în Cheriu, înmormântată la 14.IV.1944 de părintele Florian Groza]/[Mr.
5/14.IV.1944]
. La 5 ianuarie 1943 se naște în Cheriu, Ana, fiica lui Dimitrie Erdei-Sedreș și Veronica Popa-Nica, botezată la 8
ianuarie 1943, de preotul paroh ortodox Florian Groza. Nași: Maria G. Gherman, soția lui Gheorghe Mitra-Pizlicu[Mr.
1/8.I.1943]
. Ana avea să moară la 4 aprilie 1943[debilitate provenită prin naștere, fiind înmormântată la 6.IV.1943 de preotul paroh ortodox Florian Groza]/[Mr. 2/6.IV.1943] .
Veronica-Nica și Dumitru V. Erdei-Mitru Hijanului au crescut 2 copii: Erdei D. Iuliana-Iulişca Mitru Hijanului[1940-2020] şi
Erdei D. Traian-Trianu Mitru Hijanului, poreclit Beşigu[n. 1944].
ERDEI D. IULIANA-Iulișca Nichi Nicoari Floruțului și a lui Sedreș[1940-2020]

La 29 august 1940 se naște în Cheriu, Erdei D. Iuliana-Iulişca Sedreș şi a Nichi Floruțului, botezată de preotul
paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Maria G. Mitra-Măruța Găvrili Jembli n. Gherman și soțul acesteia
Gheorghe Mitra-Pizlicu. Iulișca a fost căsătorită şi stabilită în Băile Felix, cu Ardelean Dumitru-Mitica, a cărei mamă a fost
soră cu Ana Sîrb [nevasta Bocu Hijanului] și cu Veronica Toie[soția lui Mălan P. Ioan-Mișca], Iulișca și Mitru au 3 fete: Viorica, Geta şi Dana.
Iulișca s-a măritat în 1955, la numai 15 ani, în 1957 a avut un băiat, care a murit, iar în 1958 s-a născut Viorica.
ÎNTÂMPLARE CU NICA FLORUȚULUI
Ograda soţilor Erdei Dumitru şi Veronica fiind chiar lângă Râtul Căminului, era foarte căutată de lopta de fotbal, în
timpul miuţelor interminabile, pe care le încingeam aproape zilnic pe acest teren predilect al copilăriei noastre. Într-o duminică
de iunie 1970, venind la Suciu F. Florian-Horiţa un coleg de clasă (Vandici Florian, clasa a XII-a la Gojdu), normal că l-am
băgat şi pe el la o miuţă. Numai că sărind mingea chiar între croapile (cartofii) Nichi, proaspăt săpaţi şi îngropaţi, Florea
Vandici s-a dus s-o recupereze, dar nană Nică fiind cu câteva secunde mai rapidă la minge, n-a apucat să ne-o confişte,
deoarece Florea i-a subtilizat-o numaidecât, chiar când să pună mâna pe ea. Rea de gură, nană Nică a început să-l înjure pe
bietul băiat, care surprins de atitudinea şi comportamentul ei, a întrebat-o: ,,De ce mă suduieşti nană ?”. ,,-Încă mă mai
întrebi?”, a replicat nană Nică, mai suduidu-l o dată, tot cu una bihorenească. Florea Vandici nu se lasă intimidat şi-i dă o
replică monumentală: -Dacă-i aşe, data viitoari când mai vin în Cher, aduc o loptă cari şi zboari din cuib în cuib şi scoată
tăti croampili. -,,Aduci tu pe p.... măti”, i-a răspuns indignată femeia, care n-a gustat de loc gluma, în schimb noi toţi am
izbucnit în râs ca la un spectacol de revistă.
45
_____________________________________________________________________________________________________
Familia ERDEI F. FLORIAN-Oaciu Hijanului
Erdei F. Florian-Oaciu Hijanului, a fost fiul soților Florian Erdei-Hijanu[1871-1942] și Floarea M. Iancu-Floarea
Mişchi Dărvăşanului[1880-1937]. Căsătorit cu Ana Mitra-Anuța Ganului, stabiliți în sat, mai întâi pe Uliţa Mică, iar apoi a
răscumpărat gospodăria bunicului său dinspre mamă, Iancu Mihai-Mişca Dărvăşanului, rămasă moştenire la cel mai mic
dintre fraţii mamei sale, Iancu M. Florian-Florea Mișchi Dărvășanului, poreclit Şoia. La 6.XI.1936, se naște mort, Ioan, fiul
lui Ana Mitra și Florian Erdei-Oaciu Hijanului, înmormântat de preotul paroh ortodox român, Florian Groza.
ELENA F. MITRA/ERDEI-Lenuța Oaciului[n. 29.X.1937-d. 3.I.1938]/[sora Mării, Anuțâ și Ghiurițâ Oaciului], fiica lui Florian F. Erdei-
Oaciu Hijanului[plugar] și al Anei Mitra, s-a născut la data de 29 octombrie 1937 în Cheriu, botezată de preotul paroh ortodox
Florian Groza, asistat de nașii Maria Mitra-Marișca Rodeș, soția lui Ioan Mitra-Nuțu Țilichi, din Cheriu. Preot: Florian
Groza[Mb 14/30.X.1937]. Elena F. Mitra/Erdei a decedat la 10 săptămâni[03.01.1938, înmormântată la 05.01.1938]/[Mr 1/5.I.1938].
MARIA F. MITRA/ERDEI-Măria Oaciului căs. Mitra n. 30.07.1932 în Cheriu[căsătorită Mitra, cu Ghiurca Năuti].În Matricula
XXI/Nr. matricular 66/1945-1946 pagina 66, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan,
consemnează: ,,Eleva Mitra F. Maria, născută în ziua de 30.VII.1932, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate
română, religie ortodoxă, fiica d-lui Erdei Florian (agricultor) și Mitra Ana, starea materială a părinților mijlocie,
ambițioasă, perseverentă, deprinderi bune, interes și aptitudini pentru activități practice, înscrisă în școală la 10.IX.1945, pe
bază de cerere, a promovat clasa a VII-a/1945-1946, 8 absențe motivate, 24 absențe nemotivate, media 8 04, clasificată a III-
a între 4 elevi promovați, din 6 elevi înscriși”. Mitra Gheorghe-Ghiurca Năuti-Poştaşu şi Maria Mitra-a Oaciului au trei
copii: Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurcuţa, Mitra Ghe. Traian-Trienuţu şi Mitra Ghe. Viorica, rămasă în casa părintească și
căsătorită cu Doru, au 2 băieți: Emil și Florian, foarte buni meseriași destoinici pălincari.
ANA F. MITRA/ERDEI-Anuța Oaciului Mitra F. Ana-Anuţa Oaciului[1934-1985], căsătorită cu Fildan M. Teodor-

Delea Ciopec. În Matricula școlară/1944-1945 este consemnat: ,,Eleva Mitra F. Ana (n.n. Anuța Oaciului) născută în ziua
de 7 iunie 1934, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui Erdei Florian
(agricultor), înscrisă în școală la 10 decembrie 1944, pe baza recensământului; în trimestrul I nu s-au ținut cursuri (n.n.
din cauza războiului și a revenirii Ardealului la țara-mamă, România). Clasa I (întâia), anul școlar 1944-1945. Obiecte de
studiu: Limba română (Scriere și exerciții gramaticale: media 8/trimestrul II+8/trim. III; Cetire: 9/II+9/III; Exerciții de
memorie și liberă reproducere: 9/II+10/III; Exerciții de intuiție: 10/II+10IIII) media anuală 9,12; Matematici (aritmética și
geometría) 9/II+9/III, media anulă 9; Celelalte științe (Religia: 10/II+10/IIII; Geografia: 9/II+10/III; Științe fizico-
naturale: 8/II+9/III) media anuală 9,33; Dexterități (Caligrafie: 9/II+10/III; Desenul: 8/II+8/III; Cântul: 8/II+8/III;
Educație fizică: 9/II+10/III) media anuală 8,75; Îndeletniciri practice: 7/II+7/IIII, media anuală 7,00; Lucrul de mână (la
fete): 10/II+10/III, media anuală 10; Disciplină (Purtarea: 10/II+10/III; Frecventarea: 8/II+9/III, 1 absență motivată+17
absențe nemotivate) media anuală 925. Media generală 892 (opt întregi și nouăzeci și două %). Clasificată: I, între 11 elevi
promovați”. Cu alte cuvinte, Anuța Oaciului și Anuțâ Ganului, a luat Premiul I în clasa I-a, anul școlar 1944-1945, între
22 elevi înscriși (9 Băieți+13 Fete), dar numai 11 elevi promovați. [Ms XX/15/1944-4945]. În Matricula XXI/Nr. matricular 17/1945-
1946 pagina 17, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,,,Eleva Mitra
F. Ana, născută în ziua de 7.VI.1934, în comuna Cheriu, județul Bihor, 22,5 kg, 120 cm, naționalitate română, religie
ortodoxă, fiica lui Erdei Florian-Oaciu Hijanului (agricultor) și Mitra Ana-Anuța Ganului, starea materială a părinților
mijlocie, înscrisă în școală la 6.IX.1945, din oficiu, în clasa a II-a, anul școlar 1945-1946, 108 absențe nemotivate,
repetentă (n-a frecventat)”.
GHEORGHE F. MITRA/ERDEI-Ghiurița Oaciului, n. 21.IV.1939 și botezat Gheorghe, chiar în ziua de Sf.

Gheorghe 1939, este fiul soților Erdei F. Florian-Oaciu Hijanului și Mitra Ana-Anuța Ganului[Mb 3/23.IV.1939]. Ghiuriţa
Oaciului, unul din dascălii şi directorul Şcolii din Cheriu, persecutat pe nedrept de comunişti pentru convingerile sale
religioase[s-a converit la cultul baptist]. Gheorghe[n.n. Ghiurița Oaciului], fiul lui Florian F. Erdei-Oaciu Hijanului[plugar] și al Anei Mitra-Anuța
Ganului [casnică], s-a născut la data de 21.04.1939 în Cheriu, botezat de preotul paroh ortodox Forian Groza, nași de botez fiind
Maria Mitra-Marișca Rodeș (n. Șiandor), soția lui Ioan Mitra-Nuțu Țilichi, din Cheriu[Mb /21.IV.1939]. Căsătorit cu
Iustina[absolventă a Institutului Pedagogic de 2 ani Arad, încadrată în anul 1967, la Școala Generală din Cheriu ca educatoare], au trei fete.
46
______________________________________________________________________________________________________
Neamul FILDAN-a Mizli
Neamul Fildan, a Mizleştilor, este una dintre cele mai vechi, mai mari şi mai importante din Cheriu. Informaţiile mele
despre această celebră familie de chereni sunt obținute, de la Fildan M. Teodor-Delea Ciopec, din viţa Mizleştilor, dar și
din cele 2 ,,Matricule” pe o perioadă de 20 ani, 1934-1953, ,,Matricula botezaților”, respectiv ,,Matricula răposaților”,
consultate de mine, cu bunăvoința preotului paroh a Bisericii noastre Creștin-ortodoxe din Cheriu, părintelui Emil
Alexandru Bandui, căruia îi sunt profund recunoscător. Din CF [Coala cărții funduare, comuna Cheriu] 511, Nr. topografic 751 și 752, ,
conform titlurilor de moștenire nr. 14230/1916, respectiv nr. 824/28.VI.1920, ,,intrate la 02.08.1928” , membrii familiei
Fildan-a Mizli erau: ,,1).Fildan P. Mihai[Notă: identificat de mine ca fiind Ciopec (1889-1959)]; 2).Fildan P. Maria-Marișca Petri Mizli;
3).Fildan Teodor[Notă: identificat de mine ca fiind Toaderea Petri Mizli (1892-1948)]; 4).Fildan Ana[Notă: (n. 1906-d. 1966) căs. Trifa cu Toma]; 5).Fildan Iosif; 6).
Fildan I. Ecaterina-Tica Iosâ Mizli[soția lui Popa Dumitru-Natu din Oșorhei]; 7). Fildan I. George[ (1885-1949)];8).Fildan Petru[7/70 părți, minor, la acea
vreme=02.08.1928]
. Pe baza contractelor de vânzare din 8 și 12 iulie 1928, Teodor Fildan și soția Floare Zaro cumpără de la Fildan
Mihai și Fildan Maria, părțile lor de teren [Notă: fiecare având câte o cotă de 9/70], înscrise în CF 511 la 02.08.1928 cu nr. 6737. Tot aici se
menționează faptul că soția lui Fildan P. Teodor era Floare Zaro[CF 511, Nr topo 751-752/B nr. serial 9-10/2.VIII.1928, Cheriu], iar copiii acestora
erau: 1).Fildan T. Traian-Leanu; 2).Fildan T. Sofia; 3).Fildan T. Crăciun-Boboș; 4).Fildan T. Elena-Helena; 5).Fildan T.
Iosif[n. 16.12.1947] ,,minor”[CF 511, Nr topo 751-752/B nr. serial 11-15/25.IX.1961, Cheriu].
Acești 5 copii au moștenit în părți egale, 9/70 părți din suprafața de 711 stânjeni 2=2557 m2, livadă cu puste, nr. topo
751, din CF 511, respectiv 561 stânjeni 2=2018 m2, arabil, nr. topo 752, conform încheierii nr. 333/1951, când li s-a întăbulat
dreptul de proprietate a defunctului lor tată[Teodor P. Fildan]. În baza adeverinței 350/13.IX.1994, eliberată de Primăria Oșorhei,
înregistrată cu nr. 2104/2.02.2004 în CF 511 (B16), cota de 985 m 2/2557 m2 din nr. topo 751, respectiv 891 m2/2018 m2 din nr.
topo 752, se notează cu titlul de reconstituire în baza Legii 18/1991 în favoarea lui Chiș P. Gheorghe-Ghiurița Nachi,
deoarece Chiș Pavel-Naca a cumpărat de la Fildan P. Teodor-Toaderea Petri Mizli, acel teren construindu-și casă (CF 511,
B17), rămasă moștenire fiului său Ghiurița. În baza adeverinței 830/5.01.1996, eliberată de Primăria Oșorhei, înregistrată cu
nr. 5660/15.03.2004 în CF 511 (B18), cota de 1038 m 2/2557 m2 din nr. topo 751, respectiv 435 m 2/2018 m2 din nr. topo 752, se
notează în favoarea lui Fildan T. Traian-Trianu Toaderi Petri Mizli, porecit Leanu. Din relatăreile vecinului meu Ciorba
Ghe. Traian-Trianu Ciorbi, terenul pe care și-au construit case Ciorba Gheorghe-Ghiuri Ciorbi și Șandor T. Gheorghe-
Ghiuri Vereș, a fost cumpărat tot de la familia Fildan-a Mizli. Conform actelor oficiale ale vremii și relatărilor lui Fildan M.
Teodor-Delea Ciopec, cei mai vechi reprezentanți ai familiei Fildan-a Mizli (identificați de mine până în prezent), sunt frații
Fildan Iosif-Ioșca Mizli cel Bătrân[căsătorit cu Maria Moga], respectiv Fildan Petru-Petrea Mizli cel Bătrân[căsătorit cu Floare Stana] .
Pământul de la Injiler[aproximativ 9 ha] a aparținut familiei Fildan a Mizli.
Familia FILDAN I. GHEORGHE-Ghiuri Mizli cel Bătrân[1885-1949]

Gheorghe I. Fildan-Ghiuri Mizli senior[n. 04.05.1885, Cheriu-d. 05.09.1949, Cheriu /[Mr 9/07/09.1949, a fost fiul lui Iosif Fildan-Iosa Mizli cel Bătrân și Maria Moga].
Căsătorit cu Raveica, român-ortodox, plugar, a trăit 64 ani. Împărtășit cu Sf. Taine, moare la 5 septembrie 1949, în Cheriu,
fiind înmormântat la 7 septembrie 1949, de preotul paroh ortodox Ghe. M. Teaha[Mr 9/07.09.1949]. A fost ultimul cherean
înmormântat de părintele paroh ortodox al Cheriului,Teaha M. Gheorghe[venit din Sântelec]. Urmașii lui Gheorghe I. Fildan-
Ghiuri Mizli cel Bătrân sunt: 1).Fildan Ana[Notă: (n. 1906-d. 1966) căs. Trifa cu Toma];2).Fildan Ghe. Gheorghe[n. 1909, Cheriu-d. 13.06.1940 în Cheriu,
funcționar Uzina Electrică Oradea, căsătorit cu Iuliana-Iulișca=părinții lui Fidan Ghe. Dumitru-Peciu=n. 02.10.1932 în Cheriu]/[Mr 7/15.06.1940]
; 3).Fildan Nicolae-Micula Mizli[n.
1913, căs. cu Cuc Viorica-Viorica Paveli Tuduri), stabiliți în Oradea]
; 4).Fildan Pavel-Țuca [1916-2008]
; 5).Fildan Elisabeta-Saveta Mizli[căsătorită cu Veicon Ioan-
Nuţu Ţirom]
; 6).Fildan Ioan-Nuțu/Mizli [1919-1987]
.
După moartea primei soții, Fildan Gheorghe-Ghiuri Mizli cel Bătrân, s-a recăsătorit cu Raveica Erdei-Burca din
Cihei[informații neverificate cu acte oficiale, numai din relatări subiective], care avea 3 copii dintr-o căsătorie anterioară, unul fiind Erdei Teodora-
Tudura[căsătorită cu Iancu M. Florian-Șoia], și 2 băieți, Mizli și Burca având și ei 3 copii [Notă: fiica lor, Floare Ghe. Fildan, are cu Mitra Vsile-Lica Raveichi, un
băiat=Fildan V. Vasile-Lica Babi, stabilit în Mediaș. Informație de la Popa T. Teodor-Delea Babi]
. În ,,Lista de amenzi Nr. 55/08.02.1939 [întocmită de directorul Școlii Primare de
Stat Cheriu, învățătorul-director de atunci, Mihai Bulzan, către Percepția Oșorhei]
: Numele părintelui amendat, Fildan Gheorghe; Copilul pentru care este
amendat, Fildan Floarea (n.1929); clasa a IV-a; Nr. absențe 6; Gradul amenzii II; Suma 60”.
Familia FILDAN Ghe. GHEORGHE-Ghițu Ghiuri Mizli (1909-1940)
Gheorghe Ghe. Fildan, fiul lui Gheorghe I. Fildan sen.[Notă: adică senior-cel Bătrân „a Mizli, cunoscut ca fiind Ghiuri Iosâ Mizli], 31 ani,
decedat la 13.VI.1940 în Cheriu), „funcționar la uzina electrică din Oradea”. La observații părintele notează și cauza
decesului: „Tuberculoză”. A fost înmormântat la data de 15.VI.1940, în Cheriu, de preotul paroh ortodox, Groza Florian[Mr
7/15.VI.1940]
. Același Gheorghe Ghe. Fildan-a Mizli, funcționar în Oradea este atestat ca fiind soțul Iulianei Fildan, nașa de
botez a lui Cheriu, Florian Gheorghe-Jorjelu, fiul lui Florian Trifa și Ana Trifa[sora lui Fildan Ghe. Gheorghe (1909-1940)] n. Fildan,
născut în Cheriu la 25 aprilie 1938, botezat la 1.V.1938 de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mb 10/1.V.1938].
Familia FILDAN Ghe. NICOLAE-Micula Ghiuri Mizli n. 1913

Fildan Ghe. Nicolae-Micula Ghiuri Mizli n. 1913[stabilit în Oradea, a fost fiul chereanului Gheorghe I. Fildan-a Iosâ Mizli]. Căsătorit cu
cherenița Cuc P. Viorica-Viorica Paveli Tuduri, cei doi sunt părinții Doinei, născută în Cheriu la 14.VII.1945, botezată la
17.VII.1945, de preotul paroh din Rontău, Ioan Tirla și nașii Popa Gheorghe[notar în Hidișelul de Sus] și soția Maria Popa[Mr
8/17.VII.1945]
. Doina N. Fildan, după căsătorie s-a stabilit în Oradea, str. Timotei Cipariu[lNotă: lângă fostul Azbociment].
47
______________________________________________________________________________________________________
FILDAN Ghe. DUMITRU-Peciu (n. 02.10.1932)
Fildan Ghe. Dumitru-Peciu Ghiuri Mizli[fiul soților Iuliana-Iulișca și Gheorghe Ghe. Fildan (1909-1940)]. În Matricula XXI/Nr. matricular
Fildan Ghe. Dumitru-Peciu, născut în ziua de 2.X.1932, în comuna Cheriu, județul Bihor, 44 kg, 150 cm, naționalitate
română, religie ortodoxă, fiul d-lui Fildan Gheorghe[agricultor], starea materială a părinților mijlocie, înscris în școală la
8.IX.1945, pe baza repetenței, n-a frecventat clasa a IV-a/1945-1946, 125 absențe nemotivate, repetent”.
Familia FILDAN PETRU-Petrea Mizli cel Bătrân
Din ,,Matricula răposaților a Sf. Biserici din CHERIU, a cărei Hram este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”, poziția
2/1948 aflăm că Petru Fildan-Petrea Mizli din Cheriu, a fost căsătorit cu Stana Floare, chereniță[n.n. din neamul Driului]. Fildan
Petru-Petrea Mizli cel Bătrân, a fost tatăl fraților: 1).Fildan P. Mihai-Mihaiu Petri Mizli/Ciopec[1889-1954, fiul lui Fildan Petru și Stana
Floare, căsătorit cu Chiș Ecaterina-Tica Deli Crețului]
; 2).Fildan P. Teodor-Toaderea Petri Mizli [24.III.1892-1.I.1948, căsătorit cu Vetro Floare (n. Zaro în Haieu, 1902-1988)]
[Mr 2/03.01.1948]
; 3).Fildan P. Maria-Marișca Petri Mizli. Din relatările lui Fildan M. Teodor-Delea Ciopec, bunicul lui patern,
Fildan Petru-Petrea Mizli cel Bătrân și-a găsit sfârșitul în urma unui accident stupid: locuind pe actuala locație a familiei
Fildan T. Traian-Leanu, întorcându-se ,,cam agheăzmuit” de la crâșmă, a căzut într-un gropoi [groapă] cu var stins, plin cu apă,
din hodorul lui Simoc N. Nicolae-Micula Muci[vecinul său, care locuia pe actualul hodor a lui Simoc D. Călin-Călinu Mitru Mini].
Familia FILDAN IOSIF-Mizli cel Bătrân
Din afirmațiile unuia dintre urmașii fildăneștilor, Fildan M. Teodor-Delea Ciopec, am aflat că Iosif Fildan-Iosa Mizli
a fost căsătorit cu Maria Moga[sora Moghi] așa se explică faptul că Nușca Moghi a fost verișoară cu Puiu Mizli, având gospodării
vecine. Iosif Fildan-Iosa Mizli și Maria Moga au fost părinții fraților: I).Fildan I. Gheorghe-Ghiuri Mizli cel Bătrân (1885-
1949); II).Fildan I. Ecaterina-Tica[măritată cu Popa D-tru-Natu din Oșorhe)] ; III).Fildan I. Iosif-Iosa Iosâ Mizli[n.1901, plutonier de jandarmi în Orăștie];
IV).Fildan I. Dumitru-Mocanu. Din cotidianul „Vestul României”, ziar independent în Oradea-Mare anul I Nr. 28 de vineri
28 septembrie 1923, intitulat „Expoziţie de vite în Oradea-Mare”, în care se precizează că „Duminică 23 septembrie 1923, în
piaţa târgului de vite Ossi[n.n. Ioşia] din Oradea-Mare” aflăm cu mândrie că la concursul pentru cele mai frumoase exemplare
de animale din zona Orăzii-Mari din acea perioadă, „comisia superioară generală [Notă: care a jurizat concursul]”, din care au făcut
parte, printre alţii prefectul de atunci al judeţului Bihor-dr. Hodor, subprefectul D. Tempeleanu, primarul Orăzii-Mari-dr. Ioan
Voştinariu, generalul Olteanu sau medicul-primar veterinar al judeţului Bihor-Al. Haşaş, a hotărât că unul dintre cele mai
importante premii „pentru vite cornute: 500 lei: taur de rasă symenthală (Simmental), proprietatea d-lui Iosif Fildan din
Cheriu”, să fie atribuit vrednicului nostru consătean, nimeni altul decât tatăl militarului Fildan I. Iosif[la acea data], care ulterior
avea să ajungă plutonier de jandarmi la Orăştie-judeţul Hunedoara, unde s-a şi stabilit după liberarea din armată.
Cu siguranță că că neamul de chereni Fildan-a Mizli, este descendent din vița de bihoreni Fildan, care au avut un rol
important în promovarea și apărarea românismului în vremea imperiului austro-ungar, dar și în pregătirea Marii Unuri de la 1
Decembrie 1918. Iată câteva dovezi dovezi:
Printre studenții înscriși la cursurile Academiei de Drept din Oradea în perioada 1919-1934, an universitar 1919/20
semestrul I, Nr. curent 75 este menționat Fildan Jozsef[Iosif], religie ortodoxă, anul nașterii 1893, locul nașterii Cheriu (județul
Bihor), naționalitate român, mesria tatălui agricultor, iar în semestrul II, la Nr. curent 40, pentru același Fildan Jozsef, la
rubrica ,,Meseria tatălui sau a susținătorului legal”, nu se menționează nimic[https://mpra.ub.uni-muenchen.de/62801/1/MPRA_paper_62801.pdf].
În anul universitar 1921-1922, la Nr. crt. 28 este menționat tot Fildan Jozsef[n. 1893]
În rândul absolvenților care au promovat examenul de licență a Academiei de Drept din Oradea în anul 1926-1927, la
Nr. crt. 19 este Fildan Petru, identifict de mine ca fiind fiul chereanului nostru Fidan Iosif, fost student al acestei instituții.
Fildan Victor, prim-notar judeţan, fapt confirmat mie și de consăteanul meu Fildan M. Teodor-Delea Ciopec[,,Din trecutul
Beiușului-Pagini de glorie și de jertfe. Doina-Tipografie și librărie. Beiuș 1928”]
.
48
______________________________________________________________________________________________________
ECATERINA I. FILDAN-Tica Iosâ Mizli căs. Popa
Iosif I. Fildan-Iosa Mizli și Maria Moga au fost și părinții Ecaterinei I. Fildan-Tica Iosâ Mizli, așa cum reiese din
Contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la 21.II.1941 la biroul notarial Mărcuș Petru din Oradea, între Filadan I.
Ecaterina, soția lui Popa Dumitru-Natu din Oșorhei, respectiv Urs Petru, soțul Veronicăi T. Iancu-a Deli Mișchi din
Cheriu. În acest act, Fildan Iosif-Iosa Mizli este menționat ca fiind proprietarul unui teren arabil [1 holdă cadastrală] în ,,Coarda
Silvasi”, între vecinii Suciu Vasile-Lica Dascălului și Vecon Florian, pecum și a unui teren arabil[1 holdă cadastrală] ,,în Ineață”,
vecin cu terenurile lui Barbonța Gavril-Gaborea Șuștăr, respectiv cu cel al moștenitorilor lui Mitra Iosif-Țilica. De
asemenea, Fildan Iosif apare ca fiind proprietarul unui teren arabil în ,,în Pustea Magyar”, vecin pe o parte cu Leucea
Gheorghe, iar pe cealaltă parte cu Popa Pavel.
FILDAN I. IOSIF-Iosa Mizli (n. 1901)
Fildan I. Iosif-Iosa Mizli cel Bătrân a fost frate cu Fildan I. Petru-Petrea Mizli. Unul dintre cei importanţi
reprezentanţi ai acestei celebre familii de chereni a fost, fără îndoială, Iosif I. Fildan, născut în Cheriu chiar în primul an al
secolului XX. Acesta a fost fiul soților Iosif Fildan-Iosa Mizli cel Bătrân și Maria Moga[sora Moghi]. Frecventează clasele
primare în satul natal, fiind unul dintre primii elevi care au inaugurat în anul 1910 noua Şcoală din Cheriu, care funcţionează
şi astăzi, fiind construită lângă Sfânta Biserica Ortodoxă, chiar pe terenul cumpărat de parohie [în 1890] de la Ţigan Vasile-
Văsălia. Clasele gimnaziale le urmează la Gimnaziul din Beiuş, actualul Colegiu Naţional Samuil Vulcan, întemeiat la
06.10.1828 la poalele Munţilor Apuseni, în „Ţara Beiuşului”, de episcopul greco-catolic Samuil Vulcan, al cărui scop este
exprimat atât în actul de formare, dat la Oradea Mare, cât şi în inscripţia de pe frontispiciul liceului: „Educationi Juventutis
Huius Provinciae”, pentru educarea tineretului acestei provincii. Cu siguranţă că chereanul Fildan I. Iosif a fost un elev silitor
şi conştiincios al „Şcoalei care în marele întuneric a ridicat întâia luminiţă a culturii naţionale în România întregită ”, cum
preciza marele Nicolae Iorga în telegrama trimisă liceului cu ocazia aniversării centenarului, în anul 1928, la 10 ani de la
Marea Unire de pe Câmpia Libertăţii din Alba-Iulia (1 Decembrie 1918), de vreme ce acesta era un foarte bun culegător de
poveşti populare, dintre acestea Cenuşotca şi mânzul sau Petru şi raţa de aur, au fost publicate în lucrarea „Folclor
românesc din Crişana şi Banat de la începutul secolului XX”, ediţie îngrijită de Dumitru Pop, Editura Umbria, Baia Mare,
1998. Fiind elev român de religie ortodoxă, al gimnaziului greco-catolic român din Beiuş, chereanul nostru a fost cazat la
internatul greco-ortodox român din Beiuș, ,,inaugurat Duminecă, 19 Sept./1 Oct. 1899, sfinţit prin episcopul diecezan al
Aradului, Pr. S. Sa Iosif Goldiş, şi s'a predat menirii sale, pub patronagiul Sfântului Mare mucenic Dimitrie, internat
întemeiat de dieceza Aradului pentru tinerimea română de religiunea ortodoxă de la gimnaziul greco-catolic român din
Beiuş”
Beiuş”[Sursa: Ttibuna poporului, Anul III Arad, Sâmbăta 25 Septemvrie/7 Octomvrie 1899. Nr. 18 4. Anul III . Numer de Duminecă №. 3 9] . După terminarea şcolii şi
satisfacerea stagiului militar obligatoriu, în slujba Armatei României-Mari, chereanul Fildan I. Iosif ajunge plutonier în
cadrul Jandarmeriei din Orăştie, unde se căsătoreşte şi îşi stabileşte domicilul. Din această postură, în ziua de 10.12.1933
participă la arestarea de la domiciliul său din Orăştie, a protopopului de atunci Ioan Moţa, importantă personalitate a acelor
vremuri, dacă ţinem seama că a fost militant de seamă şi participant activ a Marii Uniri de la 1 Decembrie de la Alba-Iulia.
Fiul său Ion I. Moţa [Ionel Moţa n. 05.07. 1902, Orăştie-decedat 13.01.1937, Majadahonda, Spania] a fost un om politic român, unul dintre fondatorii
Legiunii Arhanghelul Mihail, cunoscută şi ca Mişcarea Legionară. Acesta a fost motivul pentru care protopopul Ioan Moţa
a fost arestat şi i-a fost percheziţionată locuinţa. Aflându-se printre aşa-numiţii complici, Iosif Fildan, prezent în sălile de
judecată ale acelui lung proces, avea să-i întâlnească şi să-i cunoască pe câţiva dintre cei mai importanţi oameni politici ai
vremii: Iuliu Maniu, membru în parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României, preşedinte al
Partidului Naţional-Ţărănesc, deţinut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet; Petru Groza, care în ianuarie 1933
înființează la Deva, Frontul Plugarilor, o organizaţie politică de stânga a ţăranilor români; Al. Vaida-Voievod, fost timp de trei
mandate preşedinte al Consiliului de miniştri, remarcându-se şi la conducerea Ministerului de Interne şi a Ministerului de
Externe; poetul Octavian Goga, poet român, ardelean, politician de extremă dreaptă pro-nazist, antisemit şi mason, prim-
ministrul României între 28.12.1937-11.02.1938 şi Membru al Academiei Române din anul 1920 sau Corneliu Zelea
Codreanu, liderul carismatic al extremei-drepte naționalist creştine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al
Legiunii Arhanghelul Mihail. Acuzat pe nedrept, chereanul Fildan I. Iosif este pe bună dreptate achitat, deoarece în calitate
de plutonier al Legiunii de Jandarmi Orăștie, el n-a făcut altceva decât a executat ordinele primite.
Internatul greco-ortodox român din Beiuș, unde a fost cazat și chereanul Iosif I. Fildan,
Fildan, în timpul când era elev ,,la gimnaziul
greco-catolic român din Beiuş”.
Beiuş”. Fotografie din anul 1907
49
______________________________________________________________________________________________________
FILDAN I. DUMITRU-Mitru Iosâ Mizli/Mocanu
Fildan I. Dumitru-Mocanu[fiul cherenilor Iosif I. Fildan-Iosa Mizli și Maria Moga] a locuit pe actuala locație a lui Ciarnău T. Viorel-
Ciarli. Căsătorit cu Ecaterina Leucea-Catița[soră cu mama Flori Trincului], cei doi sunt părinții fraților: 1).Fildan D. Iosif-Ioşca
Mocanului[căs. cu Iuliana-Iulișca, părinții surorilor Livia n. 1947 și Floare-Florica n. 1954], care a vândut casa lui Tiponuț Pavel-Poali Mării Ioanci,
căsătorit cu Urda Ecaterina-Tiţa, din Alparea. Gospodăria lui Poali Ioanci a rămas moștenire fiicei sale, Tiponuț P. Floare
căs. Ciarnău (cu Delea Murului); 2).Fildan D. Gheorghe-Ghiţu Mocanului, poreclit Biju[n. 11.08.1930-dec. 1995], căsătorit cu Iancu
Eleonora-Leonoara Bronţi-din familia Mândrului[care a fost măritată iniţial cu Mitra Gheorghe a Nuţu Ţilichi, părinții lui Mitra Ghe. Gheorghe-Ghița/Somsi]. Ghițu și
Leonoara au avut doi copii: Rodica Ghe. Fildan și Fildan Călin-Călinu Ghiţu Mocanului[căsătorit cu Hendre N. Gabriela-Gabi]; 3).Fildan
D. Ioan-Turcu n. 04.11.1932. În Matricula XXI/Nr. matricular 38/1945-1946 pagina 38, a Școlii Primare de Stat Cheriu,
directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Fildan D. Ioan, născut în ziua de 4.XI.1932, în comuna
Cheriu, județul Bihor, 34 kg, 137 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Fildan Dumitru (agricultor), starea
materială a părinților mijlocie, înscris în școală la 8.IX.1945, pe baza repetenței, n-a frecventat clasa a IV-a/1945-1946, 125
absențe nemotivate, repetent”; 4).Fildan D. Floarea-Floarea Mocanului[căs. Vasiliu, cu băieții Ghița și Nicu].
Familia FILDAN Ghe. IOAN-Nuțu/Puiu Mizli
Fildan Ghe. Ioan- Nuțu Ghiuri Mizli (1919-1987), poreclit Puiu Mizli, a fost căsătorit iniţial cu Iancu T. Iuliana-
Iulişca Deli Mişchi, dar nu au avut copii. S-a recăsătorit cu Elisabeta-Veta din Păușa (n. 1927-2017), având doi copii:
Filadan I. Ioan-Nelu Puiului (1953-1987) și Fildan I. Florica-Ica Puiului (n. 1955).
IOSIF T. FILDAN-Iosa Toaderi Mizli
Fildan T. Iosif-Iosa Toaderi Mizli a fost fiul soților Teodor P. Fildan-Toderea Petri Mizli[1892-1948] și Vetro Floare[n.
.
Zaro, 1902-1988, din Haieu]/[CF 511, Nr topo 751-752/B nr. serial 9-10/2.VIII.1928, Cheriu]/[CF 511, Nr topo 751-752/B nr. serial 1-15/14.XI.1916, Cheriu]
DUMITRU T. FILDAN-a Toaderi Petri Mizli
Fildan T. Dumitru-a Toaderi Mizli a fost fiul soților Teodor P. Fildan-Toderea Petri Mizli (1892-1948) și Vetro
Floare-Lirițu (n. Zaro, 1902-1988, din Haieu) [Cererea din 29.I.1939 adresată Școlii primare de Stat Cheriu, de Fildan Teodor].
ELISABETA FILDAN-Saveta Mizli căs. Veicon
Elisabeta Fildan-Saveta Mizli a fost soția lui Ioan Veicon-Nuțu Țirom, cei doi soți apar ca fiind nașii de botez ai lui
Popa T. Teodor-Delea Deli Floruțului, rămas în memoria colectivității, ca fiind Delea Babi[Mb 8/5.VII.1941].
FILDAN T. PETRU (1923-1951)

La poziția 4/1951 din „Matricula răposaților” este menționat Petru Fildan-Petrea Mizli, 28 ani, ortodox-român,
plugar, decedat la 8 septembrie 1951 în Cheriu). Împărtășit cu Sfintele Taine, a fost înmormântat la data de 10 septembrie
1951. Preot: Ioan Tirla din Rontău[CF 511, Nr topo 751-752/Cheriu]/ [Mr 4/10.IX.1951]. A fost însurat cu Irina Oțel din Ceica.
IOSIF P. FILDAN-Iosa Petri Toaderi Petri Mizli

La 16.XII.1947 se naște Iosif[fiul lui Fildan P. Petru-Petrea Toaderi Petri Mizli]/[CF 511, Nr topo 751-752/Cheriu] și Irina Oțel, botezat la
27.XII.1947 de părintele din Cheriu, Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Maria și Iosif Brândaș din Oradea[Mb 17/27.XII.1947].
Familia FILDAN P. MIHAI-Ciopec (1889-1954)
Informaţii preţioase despre această mare familie de chereni mi-au fost furnizate de unul dintre nepoţii Petri Mizli,
nimeni altul decât Fildan M. Teodor-Delea Ciopec. Fildan P. Mihai-Ciopec a fost unul din copiii lui Fildan Petru-Petrea
Mizli. Petrea Mizli a fost căsătorit cu Stana Floare[Mr 2/3.I.1948]. Fildan P. Mihai-Ciopec a fost căsătorit cu Ecaterina-Tica Chiș
(soră cu Chiș T. Petru-Crețu, soțul Raveicăi n. Meșter). Chiș Teodor[bunicul matern a Deli Ciopec, a murit în anul 1922] . Copiii lui Fildan P.
Mihai-Ciopec[1889-1954] și Ecaterinei T. Chiș[1895-1979] sunt: 1).Fildan M. Florian-Florea Ciopec[1919-1940][Mr 15 /29.X.1940]; 2).Fildan
M. Iuliana-Iulişca Ciopec[căsătorită cu Silaghi Dumitru-Ciociu Păduraru]; 3).Fildan M. Vasile-Lica Ciopec[căs. cu Mălan T. Floare-Florica Deli Mălaiului, satbiliți în
Oşorhei]
; 4).Fildan M. Cornelia-Corniţa Ciopec[măr. cu Drugaş Dumitru-Mitru Sârbului]; 5).Fildan M. Maria-Măria Ciopec[căs. cu Iancu D. Dumitru-
Mitru Câchi Mândrului/Putu /Puţu]
; 6).Fildan T. Teodor-Delea Ciopec[n. 12.02.1936].
FLORIAN M. FILDAN-Florea Ciopec
În Matricula răposaților poziția 15/1940 se face precizarea: ,,Fildan M. Florian (n. 1919 în Cheriu), fiul lui Fildan
Mihai-Ciopec și Ecaterina n. Chișiu, 21 ani, ortodox-român, plugar, decedat la 22.10.1940 în Cheriu. La observații
„Tuberculoză”. A fost înmormântat la data de 15 iunie 1940. Preot: paroh orodox-român Groza Florian. Cauza decesului
ar fi fost o pneumonie netratată, evaoluată în TBC osos (n.n. conform lui Fildan M. Teodor-Delea Ciopec)”.
50
______________________________________________________________________________________________________
ECATERINA D. FILDAN-Tica Mării Ciopec
Ecaterina, fiica lui Iancu D. Dumitru-Putu Câchi Mândrului și Fildan M. Maria-Măria Ciopec, s-a născut la 1 mai
1945 (Ziua Muncii !), botezată la 10 Mai (Ziua Regelui !) de preotul paroh ortodox Ioan Tirla din Rontău, în prezența
nașilor Ana Sîrb și soțul Pavel Erdei-Bocu Hijanului[Mb 4/10.V.1945].
TEODOR M. FILDAN-Delea Ciopec
Fildan M. Teodor-Delea Ciopec a fost fiul soților Fildan P. Mihai-Ciopec (1889-1954) și Ecaterina-Tica Chiș (1895-
1979). La 12.II.1936 se naște în Cheriu, Teodor, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, în prezența nașilor: Vasile
Gherman-Lica Jembli și Ana Simoc, preot: paroh ortodox: Florian Groza [Mb 4/14.II.1936]. Delea Ciopec a fost căsătorit cu
Mitra F. Ana-Anuţa Oaciului (1934-1985), dar imediat după naștere ultimului copil (Marcela), Anuța a suferit un accident
nefericit (fractură de coloană, căzând din căruța încărcată cu fân), rămânând ,,imobilizată de la brâu în jos”. În Matricula
XXI/Nr. matricular 26/1945-1946 pagina 26, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan,
consemnează: ,,Elevul Fildan M. Teodor, născut în ziua de 12.II.1936, în comuna Cheriu, județul Bihor, 24 kg, 118 cm,
naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Fildan Mihai (agricultor), starea materială a părinților mijlocie,
temperament stăpânit, bun camarad, deprinderi bune, înscris în școală la 7.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a
III-a/1945-1946, cu media 716 (șapte și șaisprezece%), clasificat al II-lea, între 8 elevi promovați, din 10 înscriși ”. Copiii
familiei Fildan M. Teodor și Ana F. Mitra: 1).Fildan T. Florian-Florea Deli Ciopec n. 1951. Născut în anul 1961, Florea
Ciopec a fost coleg de școală primară în Cheriu cu: Cearnău C. Ioan-Nelu Buri și a Crăculi; Cuc D. Dumitru-Mitica
Mitichi Ori Vili și a Silvichi; Mitra Ghe. Ioan-Nelu Ghiurchi Ganului și a Vironichi; Mitra I. Floare-Florica Ionichi
Hușcului; Mudura V. Dan-Danu Lichi Moi și a Iulișchi Ciociodili; Opriș C. Dorina-Dorina Floari Bodrog și a Crăciuni
Pâțâri; Popa T. Maria-Măria Marișchi Pipoc și a Trianu Deli Floruțului; 2).Fildan T. Mircea-Mircea Deli Ciopec (n.
25.11.1964) ofiţer al Armatei Române, absolventul Liceului Militar „Mihai Viteazu” din Alba-Iulia şi a Şcolii de Ofiţeri din
Sibiu. Căsătorit cu Emilia, stabilți în Oradea, cei doi soți au o fată n. 5.XI.2014. 3). Fildan T. Teodor-Delea Deli Ciopec. A
rămas pe vatra părintească; 4). Fildan T. Marcela-Marcela Deli Ciopec. Căsătorită cu Dan Buie (angajat pe un vas oceanic),
cei doi având un băiat (Buie Fildan Vlad Rareș n. 4.XI.2015).
FILDAN P. TEODOR-Toaderea Petri Mizli (1892-1948)
În „Matriculele botezaților a S. Biserici din CHERIU a cărei Hram este S. Arhangheli Mihail și Gavril”, respectiv
„Matricula răposaților” găsim menționate și putem deduce câteva lucruri foarte interesante despre cei din neamul
Fildăneștilor (Mizleștilor). Din această familie face parte și Fildan Petru-Petrea Mizli, a cărui fiu-Fildan P. Teodor-
Toaderea Petri Mizli (22.III.1892-01.I.1948), frate cu Fildan P. Mihai-Ciopec), a fost unul dintre cei mai renumiţi zidari şi
dulgheri pe care i-a avut Cheriul și care a fost tatăl fraţilor: 1).Fildan T. Traian-Leanu (1925-2002) (căs. cu Iuliana n. Oros
la 20.02.1930); 2).Fildan T. Crăciun-Boboş; 3).Fildan T. Sofia, cu un băiat, Silviu n. 1944; 4).Fildan T. Elena-Helena (căs.
cu Toie Pavel-Pavelea Toii); 5).Fildan T. Petru-Petrea Toaderi Mizli (1923-1951) și 6).Fildan P. Iosif-Iosa Petri Toaderi
Mizli[CF 511, Nr topo 751-752/B nr. serial 1-10/2.VIII.1916-1928, Cheriu] . Teodor P. Fildan-Toderea Petri Mizli [fiul lui Petru Fildan-Petrea Mizli și Stana Floare-Floarea
Driului]
, căsătorit cu Vetro Floare-Lirițu (n. Zaro, 1902-1988, din Haieu), născut la 24 martie 1892 în Cheriu, 56 ani, plugar
român-ortodox, a decedat la 1 ianuarie 1948 în Cheriu. Împărtășit cu Sf. Taine, fiind înmormântat la 3.I.1948 de preotul
paroh ortodox Gheorghe M. Teaha[Mr. 2/03.01.1948]. Fildan P. Teodor-Toaderea Petri Mizli a fost frate cu Fildan P. Mihai-
Ciopec, cu Ana, Tica și Marișca, mama lor Stana Floare a fost soră cu Driu Bătrânu.
Familia FILDAN T. TRAIAN-Leanu (1925-2002)
Fildan T. Traian-Trianu Toaderi Petri Mizli, poreclit Leanu, a fost fiul lui Fildan Teodor-Toaderea Petri Mizli. Ca
şi tatăl său, a fost un foarte bun zidar şi dulgher, unul dintre cei mai buni şi renumiţi meşteri pe care i-a dat Cheriul, dar a fost
şi un neântrecut grăitor[vornic sau gură-mare]. A fost însurat cu Oros P. Iuliana-Iulişca Paveli Buscului, părinții surorilor:
1).Florica[cu prenumele bunicii materne], născută la 16.09.1950, fiind botezată la 17 septembrie 1950, de preotul ortodox român, Boris
Cicală, nașă de botez: Ecaterina-Tica Cuc, soția lui Gavril L. Cuc-Gaborea Vili [Mb 18/17.XI.1950]; 2).Silvia și 3).Mariana.
FILDAN T. SILVIA-Silvia Leanului
Fildan Silvia[n. 26.07.1953]/[Mb 15/02.08.1953] căs. cu Cherecheş Nicolae, având un băiat: Cherecheş Sebastian-Sebi [căsătorit, are 1
. Străbunicul dinspre mamă a Silvii a fost Şandor Nicolae-Rodeş, căsătorit cu Ana Goje din Apateu[Mr 4/23.IV.1949]. Bunica
băiat]
dinspre mamă a Silvii și Marianei, a fost Florica N. Șandor-Florica Rodeș[căs. cu Oros Pavel-Buscu] a fost soră cu: 1).Şandor Sofia-
Sofia Rodeş[bunica dinspre tată a lui Şandor Gheorghe-Ghiţa Crăciuni Ciorbi, precum şi a surorilor Ciorba Florica-Ica şi Ciorba Cornelia-Niţa Trianu Ciorbi] şi 2).Şandor Ioan-
Ioanea Rodeş[bunicul dinspre mamă a fraţilor Gherman C. Eugen-Jenu şi Gherman C. Aurel, a Crăciuni Jembli].
FILDAN T. MARIANA-Mariana Leanului
Fildan T. Mariana-Mariana Leanului căsătorită Bulzan, are o fată, Bulzan Simona-Simona Marieni Leanului,
născută în 1983, căsătorită și având la rându-i un băiat.
51
______________________________________________________________________________________________________
FILDAN T. CRĂCIUN-Boboș
Fildan T. Crăciun-Crăciunea Toaderi Mizli, poreclit Boboş, a fost fiul lui Fildan Teodor-Toaderea Mizli, unul dintre
cei mai renumiţi zidari şi dulgheri pe care i-a avut Cheriul. După naţionalizare, clădirea şi terenul fostei Crâșme a lui Lazar,
au intrat în proprietaea lui Fildan T. Crăciun-Boboș (n. 2.11.1931, în Cheriu). Boboș, la rândul său (pe vremea colectivului)
a revândut proprietatea, stabilindu-se în Oradea şi devenind unul dintre cei mai renumiţi ,,cărăuşi” ai periodei de criză din
vremea comunismului. Din această postură, Fildan T. Crăciun-Boboș i-a ajutat pe mulţi din consătenii noştri să-şi procure, în
special materiale de construcţie (ciment, var, cărămidă, ţiglă, fier-beton, pietriş, nisip, lemnărie, scânduri, laţuri, etc.). În
Matricula școlară Nr. XX/1944-1945 este consemnat: ,,Elevul Fildan T. Crăciun (n.n. Crăciunea Toaderi Petri Mizli,
poreclit Boboș), născută în ziua de 2 noiembrie 1931, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie
ortodoxă, fiul lui Fildan P. Teodor (comerciant), înscris în școală la 10 decembrie 1944, pe baza recensământului. În
trimestrul I nu s-au ținut cursuri (n.n. din cauza războiului și a revenirii Ardealului la țara-mamă, România). Clasa VI (a
șasea), anul școlar 1944-1945. Obiecte de studiu: Limba română (Scriere și exerciții gramaticale: media 7/trimestrul
II+7/trim. III; Cetire: 8/II+8/III; Exerciții de memorie și liberă reproducere: 7/II+7/III; Exerciții de intuiție:-) media
anuală 7,25; Matematici (aritmética și geometría) 8/II+8/III, media anulă 8; Celelalte științe (Religia: 9/II+9/IIII; Istoria:
8/II+8/III; Geografia: 8/II+8/III; Științe fizico-naturale: 8/II+8/III); Higiena: 8/II+8/III; Cultura soc. și învățământ civic:
8/II+8/III); media anuală 8,16; Dexterități (Caligrafie: 7/II+7/III; Desenul: 8/II+8/III; Cântul: 7/II+7/III; Educație fizică:
8/II+8/III; Lucru manual: 8/II+8/III,) media anuală 7 60; Îndeletniciri practice: 8/II+8/IIII, media anuală 8 00; Disciplină
(Purtarea: 10/II+10/III; Frecventarea: 7/II+7/III, 27 absențe nemotivate) media anuală 8 50. Media generală 791 (șapte și
nouăzeci și unu %). Clasificat: al-III-lea (Premiul III), clasa VI-a, anul școlar 1944-1945, între 15 elevi înscriși (6 B+9 F),
6 elevi promovați”. În Matricula XXI/Nr. matricular 63/1945-1946 pagina 63 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul
școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Fildan T. Crăciun, născut în ziua de 2.XI.1931, în comuna Cheriu,
județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Fildan Teodor (comerciant), starea materială a părinților
bună, înscris în școală la 10.IX.1945, din oficiu, n-a frecventat clasa a VII-a/1945-1946, 167 absențe nemotivate, declarat
repetent, între 6 elevi promovați, din 10 elevi înscriși”. Fiul lui Fildan C. Crăciun-Boboș, Fildan C. Cornel-Cornelu Boboș,
s-a născut la 6 martie 1962 în Oradea. Studii. Facultatea de Mecanică (tehnologia construcţiilor de maşini), Timişoara.
Familie. Căsătorit, un băiat şi o fată. Cornel C. Fildan-Cornelu Boboș avea cinci ani când şi-a anunţat părinţii că vrea să aibă
în curte porumbei, de care să aibă grijă numai el. Dorinţa i-a fost împlinită, aşa că, până la momentul în care a fost înregimentat
în armată, Cornel C. Fildan a avut mereu grijă de porumbei de diferite rase.
FILDAN T. ELENA-Helena
Fildan T. Elena-Helena Toaderi Petri Mizli, căsătorită cu Toie Pavel-Pavelea Toii (1922-1996).
Familia FILDAN PAVEL-Ţuca (1916-2008)

Fildan Pavel, poreclit Ţuca, se trage din marele neam al Fildăneştilor. A fost căsătorit cu Şandor P. Maria-Măriuţa
Midri (fata Midri şi a Raveichi Jembli). Fildan Pavel-Ţuca şi Măriuţa au crescut doi copii: Vereş Ghe. Silvia-Bunica n.
15.04.1935 în Rontău) şi Vereş Ghe. Gheorghe-Lelu. Lelu şi Bunica sunt copii Măriuţi Midri din prima căsătorie, cu Vereş
Gheorghe, poreclit Floaştăr din Rontău. Vereş Ghe. Silvia-Bunica a fost măritată cu Cuc G. Ionel-Ionelu Gabori Vili. Cei
doi au două fete: Cuc I. Tatiana-Titiana Ionelului şi a Bunichi și Cuc I. Rodica-Rodica Ionelului.
52
______________________________________________________________________________________________________
Familia FLORUŢA DUMITRU-Vâza (1889-1973)
Floruţa Dumitru-Vâza și Teodora-Tudura au fost părinții fraților: 1).Floruța Ioan[fost inginer miner la Vișeu de Sus-Maramureș]; 2).
Floruţa D. Floarea-Floița Vâzâ (25.01.1931-1991, căsătorită Bențea) și 3). Floruţa D. Petru (n. 01.05.1935-dec. 1989).
FLORUȚA D. IOAN- Ionica Vâzâ
Floruţa D. Ioan-Ionica Vâzâ a fost fiul soților Floruţa Dumitru-Vâza și Teodora-Tudura (1889-1973). Floruța D.
Ioan-Ionica, a fost inginer miner și a lucrat la la mina de minereuri complexe și uraniu din Vișeu de Sus-Maramureș, unde o
perioadaă au fost angajați și Floruţa D. Petru-Petrea Vâzâ (fratele său) alături de Meșter Florian-Liba.
FLORUȚA D. FLOAREA-Florița Vâzâ
Floruţa D. Floarea-Floița Vâzâ (n. 25.01.1931-dec. 1991) căsătorită Bențea. În Matricula nr. XXI/Nr. matricular
3/1945-1946, a Școlii Primare de Stat Cheriu, Floruța D. Floarea, de naționalitate română, cetățenie română, religie
ortodoxă, fiica lui Floruța Dumitru (muncitor agricol), este menționată ca fiind născută la 25.I.1931 în Toboliu, județul Bihor
și înscrisă în școală la 1 noiembrie 1945, pe baza legii, în clasa a IV-a, ciclul I 3 clase, anul școlar 1945-1946, 1 absență
motivată, 4 absențe nemotivate, a promovat clasa a IV-a cu media 7,15, clasificată I (prima), între 3 elevi promovați.
FLORUȚA D. PETRU-Petrea Vâzâ (1935- 1989)
Floruţa D. Petru (n. 01.05.1935-dec. 1989), căsătorit cu Sava (1939-2002), cei doi fiind părinții lui Floruţa P. Ioan-
Nelu Petri Vâzâ (1964-2008). Nelu a fost căsătorit cu Claudia, cei doi fiind părinţii Patriciei. În Matricula școlară/1944-
1945 este consemnat: ,,Elevul Floruța D. Petru (n.n. Petrea Vâzâ) născută în ziua de 1 mai 1935, în comuna Cheriu,
județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, temperament permanent agreabil, inteligent, iute, combativ, fiul lui
Floruța Dumitru-Vâza (agricultor, stare materială rea), a promovat clasa a III-a (anul școlar (1945-1946) cu media 7 23,
premiul I, între 8 elevi promovați”. În Matricula XXI/Nr. matricular 27/1945-1946 pagina 27, a Școlii Primare de Stat
Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Floruța D. Petru, născut în ziua de 1.V.1935, în
comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Floruța Dumitru (agricultor), starea
materială a părinților rea, inteligent, temperament iute, combativ, caracter perseverent, egoist, deprinderi bune, înscris în
școală la 7.IX.1945, din oficiu, 38 absențe nemotivate, a promovat clasa a III-a/1945-1946, cu media 7 23, clasificat I-ul
(primul), între 8 elevi promovați, din 10 înscriș”. În tinerețe Floruța D. Petru-Petrea Vâzâ, a fost un foarte bun animator
cultural (muzică vocală-declamaţii), fiind, alături de alți chereni (Suciu V. Florian-Florea Lichi Dascălului, Gherman Ghe.
Gheorghe-Ghiţu Ciocului, Floruţa D. Floarea-Floriţa Vâzâ, Fildan T. Traian-Leanu, Ardelean Ghe. Teodor-Delea
Mnelului, Tiriteu I. Ana-Nuca Uţului sau Ciarnău P. Iuliana-Iulişa Petri Brudi) membru activ a „ Căminului Cultural
George Coşbuc din Cheriu“, care avea imediat după terminarea războiului o echipă de cor mixt din adulţi şi tineret, o echipă
de dans şi o echipă de teatru [Adresa nr 216/24.07.1949 a „Şcoalei elementare din Cheriu”].
FOLU alias IOSIF VIGVĂTRU (1864-1935)
Pe dâmbul din fața Fântânii Boilor, între gospodăriiile familiei Erdei F. Dumitru-Sedreș și Popa I. Crăciun-
Crăciunea Nuțu Floruțului (Crăcea sau Țapănu), locația în care a funcționat căocia (fierăria) și care a fost demolată după
colectivizare, a fost proprietatea lui Folu, pe numele său adevărat Iosif Vigvătru, de religie reformat. Folu s-a născut în
Cheriu (1864), a murit la 71 de ani, fiind un personaj pitoresc al Cheriului acelei perioade [după cum povestea tatăl meu-Mitra I. Traian, care avea
16 ani când a murit Folu și care l-a cunoscut foarte bine]
, renumit pentru singurătatea în care a trăit, de unde și o expresie a cherenilor de
atunci ,,singur ca Folu”, dar care a rămas în istoria satului, cu precădere, datorită unei sole numită ,,Râtul Folului”, situată în
continuarea Injilerului, până Între Borte. Cu siguranță că Folu a fost un om înstărit, din moment ce chiar pe vremea copilăriei
mele, circula legenda conform căreia, însuși ,,Titanu a fost slugă la Folu”. La introducerea curentului electric în Cheriu (după
colectivizare), pe Râtu Folului (lângă Poligon) a fost instalat unul dintre cele 2 transformatoare de înaltă tensiune, de la care
se alimenta satul nostru, celălalt fiind instalat La Fântâni (în fața gospodăriei lui Popa Crăciun-Crăcea). Folu s-a stins din
viață la 12.II.1935, în Cheriu, fiind înmormântat la 14.II.1935, în Temeteul Cherului, de către preotul paroh ortodox Florian
Groza, care menționează în ,,Matricula răposaților a S. Biserici din Cheriu a cărei hram este Sf. Apostoli Mihail și
Gavril”, la poziția 6/1935, că a murit de apridere de intestine (peritonită n.n.) [Mr 6/14.02I.1935].
Familia FOTA NICOLAE
La 27 august 1940 se naște Lucia N. Fota[fiica lui Nicolau Fota și Veronica Ghe. Veicon], botezată la 29 augist 1940 în Cheriu de preotul
ortodox Florian Groza, asistat de nașii Bulzan Hermina-Mina n. Baciu și Mihai Bulazan, învățători în Cheriu[Mb 12/29.VIII.1940].
Soții Veronica-Veronica Țirom din Cheriu și Nicolae Fota s-au stabilit în București. Veronica Ghe. Veconiu, fiica lui
Gheorghe Veconiu-a Țirom, este menționată ca find nașa de botez a Mariei I.Tiriteu-Măria Uţului (fiica lui Ioan Tiriteu-
Uțu și Maria Tiriteu n. Toie)[n. 4.I.1939 în Cheriu, botezată la 6.01.1939 de părintele paroh ortodox Florian Groza]/[Mb 1/6.I.1939].
53
______________________________________________________________________________________________________
Familia GABOR TEODOR și NUȘCA MOGHI
Tatăl Nușchi Moghi a fost frate cu Maria, soția lui Fildan Iosif-Iosa Mizli. Moga I. Ana-Nuşca Moghi, căsătorită cu
Gabor Teodor-Toaderea din Borșa (Bihor), unul dintre puținii meseriași adevărați ai Cheriului, fierarul având în acele
vremuri un rol deosebit pentru comunitatea sătească: dotarea și repararea carelor și căruțelor cu feroneriile necesare,
confecționarea și ascuțirea uneltelor (topoare, securi, sape) necesare muncilor câmpului, confecționarea țâțânilor (balamalelor)
pentru porți, uși, vrajnițe, confecționarea de porți metalice, etc. Cei doi soți au rămas în casa părintească a Nușchi Moghi,
crescând copiii: 1).Moga T. Elena-Ileana Moghi născută la 6 iunie 1950 în Cheriu, fiica lui Teodor Gabor și Ana Moga,
botezată la 8 iunie 1950 de preotul orhodox Boris Cicală, asistat de nașa Sofia Cucu-Sofia Tăutului n. Tiriteu, soția lui Cuc
L. Florian-Orea Vili[Mb 12/8.VI.1950]; 2).Moga T. Petru-Petrea Moghi născut la 8 septembrie 1951 în Borșa-Bihor; 3).Gabor T.
Floare-Florica Moghi, n. 1955 şi decedată de fată (1968), pe vremea când era elevă în sat, fiind înmormântată, conform
tradiţiei, în rochie de mireasă. Cu siguranță Florica Moghi a fost ultima fată din Cheriu, înmormântată după tradiția
strămoșească. De remarcat faptul că primii doi copii, Petrea şi Ileana, sunt pe numele mamei, deoarece părinţii lor nu erau
căsătoriţi legal când s-au născut copiii. Floarea a fost pe numele tatălui deoarece, între timp, părinţii ei s-au căsătorit „la sfat”.
Neamul GAVRILA
Neamul de chereni Gavrila, este atestat în scrierile mele de: Gavrila Gheorghe-Șugu; Gavrila Gheorghe-Stroilescu;
Gavrila Ștefan-Lesu; Gavrila Augustin-Gusti Butiuc[căsătorit cu Maria Vecon-Marișca Butiuc].
Familia GAVRILA AUGUSTIN-Gusti Butiuc
Unul dintre ginerii lui Teodor Veicon-Butiuc și anume Gusti, pe numele său adevărat Augustin Gavrila, rămas în
memoria colectivă drept Gusti Butiuc, provine din una din cele mai pitorești familii de chereni, el fiind cu adevărat un personaj
încântător al Cherului copilăriei mele. A fost botezat și înregistrat cu numele de fată a mamei sale, deorece părinții săi nu erau
căsătoriți legitim, când s-a născut el. Încă de când eram mic (să fi având 5-6 ani), bucinul (cornul de vită) în care sulfa Gusti,
dimineața, imediat după răsăritul soarelui, ca să-i atenționeze pe chereni să sloboadă (să le dea drumul pentru pășunat)
marhăle (animalele: bivoli, vaci, boi, viței, juninci) la ciurdă (cireadă), mă trezea de multe ori și pe mine. La fel făcea și
Troplea, porcaru satului, care venea imediat după Gusti ciurdaru, să adune porcii și să-i ducă pe imaș (pășune).
Din ,,Matricula răposaților”, poziția 7/20.02.1935, aflăm că Maria A. Vecon, de 7 luni[Notă: născută în august 1934, fiica lui Augustin Gavrila-Gusti
Butiuc și Maria Vecon-Marișca Butiuc]
religie ortodoxă, a decedat la 18.II.1935, înmormântată la 20.II.1935, de către preotul paroh orthodox
Florian Groza. Observații: Tusă măgăriască[cauza decesului]. Gusti Butiuc și Măria au mai avut 2 băieți, rămași cu numele mamei,
deoarece părinții nu erau căsătoriți la sfat [legal], când s-au născut copiii: 1).Vecon A. Traian-Trianu Gusti Butiuc[n. 17.11.1929],
care a fost după colectivizare, unul dintre cei mai devotați îngrijitori ai vacilor colectivului din Cheriu[alături de prietenul său Tiriteu I.
Florian-Florea Uțului]
. În ,,Lista de amenzi Nr. 55/08.02.1939, întocmită de directorul Școlii Primare de Stat Cheriu, învățătorul-
director de atunci, Mihai Bulzan, către Percepția Oșorhei: Numele părintelui amendat, Gavrila Augustin; Copilul pentru
care este amendat, Veicon Traian; clasa a II-a; Nr. absențe 7; Gradul amenzii III; Suma 100”; 2).Veicon A. Gheorghe-
Ghiurca Gusti Butiuc[n. 1931].
Familia GAVRILA GHEORGHE-Şugu
Familia Gavrila este prezentă în această scriere de Gheorghe Gavrila-Şugu, alături de urmașii săi: 1).Gavrila Ghe.
Gheorghe-Stroilescu; 2).Gavrila Ghe. Ştefan-Fanea/Lesu[căsătorit cu Dehelean Floarea, soră cu Ojogu]; 3).Gavrila Ghe. Augustin-Gusti,
poreclit Butiuc[căsătorit cu Maria Veicon-Marișca Butiuc]; 4).Gavrila Ghe. Dumitru-Mitru Șugului.
Gheorghe Gavrilă-Stroilescu și Floare T. Dehelean[fiica soților Ana Bot-Moașa și Teodor Dehelean-Șugu (1888-1947)], sunt atestați ca fiind
părinții lui Florian Ghe. Dehelean-Florea Stroilescului/Șugului[căsătorit și stabilit în Rontău], menționat ca fiind elev în clasa I, a școlii
dun Cheriu, din anul școlar 1938-1939[fiind născut în 1931]. Florian Ghe. Dehelean-Florea Stroilescului/Șugului a fost frate cu:
1).Dehelean Ghe. Maria-Măria Stroilescului[n. 17.11.1929-dec. VII.2016, cu fetele Fildan Maria n. 1955 şi Dehelean Lucica n. 1957]; 2).Gavrila Ghe. Teodor-
Delea[n. 28.10.1933]; 3).Gavrila Ghe. Eleonora-Leonoara[având doi băieţi şi o fată]. De menționat că atât Florea, cât și Măria[mai în vârstă ca el cu 2
ani]
, având numele de fată al mamei [deoarecece părinții nu erau căsătoriți legal, la data nașterii lor] , dar și Delea [mai tânăr ca el cu 2 ani] și Leonoara, ultimii
doi cu numele de tată, au fost cunoscuți în comunitate fie ,,a Stroilescului” [porecla tatălui lor], fie ,,a Șugului” [porecla bunicului lor dinspre
mamă]
.
FLOARE DEHELEAN
Floare Dehelean a fost soția lui Ioan Dehelean[născuți la mijlocul secolului XIX], cei doi fiind părinții lui Dehelean I. Teodor [1888-
, soțul Anei Bot-Moașa [1889-1946]/[Mr 4/19.02.1946], cei din urmă sunt părinții lui Bot T. Florian-Ciorea.
1947]/[Mr 9/9.V.1947]
54
______________________________________________________________________________________________________
Familia GAVRILA GHEORGHE și Floare Ciarnău
Gheorghe Gavrila a fost soțul chereniței Floare Ciarnău, cei doi fiind părinții fraților: 1).Gavrila Ghe. Ana-Anuța
; 2).Elena Ghe. Gavrila[n. 14.10.1937-d. 23.08.1938]/[Mb 13/17.X.1937]/[Mr 10/24.VIII.1938]; 3).Ștefan Ghe. Gavrila[n. 29.11.1938-d. 11.02.1939]/[Mr
[n.11.01.1936, Cheriu]
1/13.02.1939]
. La 14 octombrie 1937 se naște în Cheriu, Elena[fiica lui Gheorghe Gavrila și Floarea Gavrila n. Ciarnău] botezată de preotul paroh
ortodox român, Florian Groza, asistat de nașa Maria Popovici, soția lui Lazăr Siladi-Zilu[Mb 13/17.X.1937]. Elena Gavrila[fiica lui
Gheorghe Gavrila și Floarea Ciarnău]
, 10 luni, dec. 23.VIII.1938 în Cheriu, înmormântată la 24.VIII.1938, de preotul ortodox Florian
Groza[Mr 10/24.VIII.1938]. La 29,11.1938 se naște în Cheriu, Ștefan[fiul lui Gheorghe Gavrila și Floarea Gavrila n. Ciarnău] , botezat de preotul paroh
Florian Groza, asistat de nașa Iuliana Siladi din Cheriu, fiica lui Lazăr Siladi-Zilu[Mb /4.XII.1938]. Ștefan Gavrila, fiul lui
Gheorghe Gavrila-Stroilescu și Floarea Ciarnău, în vârstă de 3 luni, a decedat [debilitate natală] la 11.02.1939 în Cheriu,
înmormântat la 13.02.1939, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 1/13.02.1939].
GAVRILA Ghe. GHEORGHE-Stroilecu și FLOARE CIARNĂU
Gavrila Ghe. Gheorghe-Stroilescu este tatăl fraților:

1).Dehelean Ghe. Florian-Forea Stroilescului, căsătorit și stabilit în Rontău. O mențiune scrisă despre Dehelean Ghe.
Florian-Florea Stroilescului, am descperit-o în ,,Lista de amenzi Nr. 55/08.02.1939, întocmită de directorul Școlii Primare
de Stat Cheriu, învățătorul-director de atunci, Mihai Bulzan, către Percepția Oșorhei: Numele părintelui amendat, Gavrila
Gheorghe; Copilul pentru care este amendat, Dehelean Florian; clasa a I-a; Nr. absențe 10; Gradul amenzii III; Suma
150”. În Matricula nr. XXI/Nr. matricular 1/1945-1946, a Școlii Primare de Stat Cheriu, se menționează: ,,Dehelean Ghe.
Florian, de naționalitate română, cetățenie română, religie ortodoxă, fiul lui Gavrila Gheorghe (muncitor agricol), este
menționat ca fiind născut la 6.XI.1927 în Cheriu, județul Bihor și înscris în școală la 1 noiembrie 1945, pe baza legii, în
clasa a IV-a, ciclul I, 3 clase, anul școlar 1945-1946, 3 absențe motivate, 7 absențe nemotivate, a promovat clasa a IV-a cu
media 690, clasificat al III-lea, între 3 elevi promovați”; 2).Dehelean Ghe. Maria-Măria Șugului/Stroilescului[n. 17.11.1929-dec.
VII.2016, cu fetele Fildan Maria n. 1955 şi Dehelean Lucica n. 1957]
. În Matricula nr. XXI/Nr. matricular 2/1945-1946, a Școlii Primare de Stat
Cheriu, este consemnat: ,,Dehelean Ghe. Maria, de naționalitate română, cetățenie română, religie ortodoxă, fiica lui
Gavrila Gheorghe, este menționată ca fiind născută la 17.XI.1929 în Cheriu, județul Bihor și înscrisă în școală la 1
noiembrie 1945, pe baza legii, în clasa a IV-a, ciclul I 3 clase, anul școlar 1945-1946, 2 absențe motivate, 5 absențe
nemotivate, a promovat clasa a IV-a cu media 7 01, clasificat a II-a, între 3 elevi promovați”; 3).Gavrila Ghe. Teodor-Delea
Șugului/Stroilescului n. 28.10.1933[căsătorit cu Florica. Cei doi au cumpărat casa lui Șandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereş]; 4).Gavrila Ghe. Ana-Anuța
Șugului, fiica lui Gheorghe Gavrila și Floare Ciarnău, născută în Cheriu la 11.01.1936. Botezată de preotul paroh ortodox
Florian Groza, asistat de nașa Maria Popovici, soția lui Lazăr Siladi-Zilu [Mb 2/14.I.1936, căsătorită și stabilită în Hidişel]. În Matricula
XXI/Nr. matricular 2/1945-1946 pag. 2[a Școlii Primare de Stat Cheriu, se menționează]: ,,Gavrila Ghe. Ana, naționalitate română, cetățenie
română, religie ortodoxă, fiica lui Gavrila Gheorghe (plugar), starea materială a părinților rea, este menționată ca fiind
născută la 11.I.1936 în Cheriu, județul Bihor și înscrisă în școală la 5 septembrie 1945, pe baza repetenței, în clasa a
I-a/1945-1946, 106 absențe nemotivate, repetentă”; 5).Gavrila Ghe. Eleonora-Leonoara Stroilescului[având doi băieţi şi o fată].
GAVRILA ȘTEFAN-Fanea Lesului și Floare Dehelean
La 8 ianuarie 1941 se naște în Cheriu, Ștefan Gavrila-Fanea Lesului[fiul lui Ștefan Gavrila-Lesu și Floare Dehelean] botezat de preotul
paroh ortodox, Florian Groza. Nași: Vasilie Suciu-Lica Dascălului și Floare P. Șandor-Florica Petri Midri[Mb 1/09.01.1941].
Gavrila Șt. Ștefan avea să trăiască 1 lună, decedând la 06.02.1941[debilitate natală, adică născut prematur], înmormântat la 8.II.1941 de
preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 4/08.02.1941]. La 23.VIII.1946 se naște în Cheriu, Maria Șt. Gavrila-Măria Fani Lesului,
fiica lui Ștefan Gavrila-Lesu și Floare Dehelean, botezată de preotul paroh ortodox, Florian Groza. Nași: Vasilie Suciu-
Lica Dascălului și Floare P. Șandor-Florica Petri Midri[Mb 14/23.VIII.1946]. Măria Fani este mama a 3 băieți[Toni, căsătorit cu fata Ghițâ
Taului, lucrează în Anglia și își construiește casă pe Duleu, dincolo de Nelu Mării Creangului, aproape de băiatul Steli Jembli]
.
55
______________________________________________________________________________________________________
Familia GĂVRUŢA MIHAI (1878-1938)
În vara anului 2016, când mă aflam cu prietenii mei de mișcare, Viorel V. Boltașu și Giani F. Zoica, la o partidă de
tenis de câmp, pe terenul din Parcul Bejan al Devei, iată că lângă teren se așează un grup de jandarmi tineri, dar la un picnic,
încing numaidecât grătarele și savurând cu saț din berea rece, la un moment dat constată că aceasta devine insuficientă.
Comandantul lor își strigă la rapot un subaltern, pentru a-l trimite după bere: ,,Găvruța !”, ,,Ordonați !”, ,,Ține aici banii,
pornește mașina și fugi după niște bere, căci câtă avem nu ne ajunge !”. Savurând cu ei o bere, deoarece câțiva jucau cu noi
tenis de câmp, îl întreb pe comandant: ,, Șefu, din ce zonă a țării este acest Găvruța?”. ,,Din Bihor”, îmi răspunde
comandantul. ,,Bănuiam eu”, îi zic. Când se întoarce jandarmul, îl chestionez numaidecât: ,,de unde ești Găvruța, din
Bihor?”. ,,Din Hidișel”, îmi răspunde acesta. ,,Găvruța, tu ai auzit de Cher?” ,,Cum să nu, bunicul meu a avut neamuri
acolo, iar tata are colegi de serviciu din Cher!” Explicându-i că și eu sunt bihorean, chiar din Cher, ne împrietenim
numaidecât, îmi spune că la ei, în cele două Hidișele[de Sus și de Jos], sunt multe familii cu numele Găvruța. Și la noi, în Cheriu, a
venit ginere un hidișan vrednic, Mihail Găvruța, plugar român-ortodox, născut la 1878 în Hidișelul de Jos. Căsătorit cu o
chereniță[Elisabeta Graur-Saveta, n. 1887-08.02.1935, Cheriu]/[Mr. 3/10.II.1935], la fel de destoinică, Mihai Găvruța a trăit 60 ani, decedând la 26
octombrie 1938 în Cheriu. Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat la 28.X.1938, de preotul paroh ortodox Florian
Groza[Mr. 13/28.X.1938]. Cauza decesului: cancer. Cei doi soți, Saveta n. Graur și Mihai Găvruța, au fost părinții fraților:
Găvruța M. Pașcu-Pătașca, Găvruța M. Elisaveta, Găvruța M. Gheorghe-Croampa și Ecaterina I. Găvruța-Tica[1909-1992].
Familia GĂVRUȚA M. PAȘCU-Pătașca (1913-1990)
Găvruţa M. Paşcu-Pătaşca, căsătorit cu Maria-Măria [1918-2005, fiica lui Iancu D. Dumitru-Câca Mândrului (1885-1966)]. Copiii soților
Găvruța Pașcu și Maria: 1).Găvruța P. Rozalia-Rozica Pătaşchi născută la 15.05.1938 în Cheriu, botezată de preotul paroh
ortodox Florian Groza, asistat de nașa Floarea Bele, soția lui Pașcu Bele[Mb 11/17.V.1938]. În Matricula XXI/Nr. matricular
3/1945-1946 pagina 3, a Școlii Primare de Stat Cheriu: ,,Găvruța P. Rozalia-Rozica Pătașchi, 21 kg, 115 cm, naționalitate
română, cetățenie română, religie ortodoxă, fiica lui Găvruța M. Pașcu-Pătașca (plugar), starea materială a părinților
mijlocie, temperament iute, caracter altruist, deprinderi bune, este menționată ca fiind născută la 15.V.1938 în Cheriu,
județul Bihor și înscrisă în școală la 5 septembrie 1945, din oficiu, în clasa a I-a/1945-1946, 1 absență motivată, 9 absențe
nemotivate, a promovat clasa a I-a cu media 6 15, clasificată a II-a, între 3 elevi provați din 7 înscriși”. Copiii Rozaliei n.
Găvruța[15.05.1938, Cheriu-20.10.2021, Oradea] și Carol: Nicușor și Rodica. Nepoul Rozaliei=Sergiu Micula (căs. cu Laura), strănepotul
Narcis S. Micula (n. august 2009-d. 07.04.2014). Străbunicii dinspre mamă, a lui Narcis S. Micula au fost Rodica și Nicolae
Achim, mama a fost Laura N. Achim (căs. cu Sergiu Micula); 2).Găvruța P. Crăciun-Crăciunea Pătașchi[Ciupredu n. 1943].
Căsătorit în Cheriu. Are un băiat-Găvruţa C. Daniel, căsătorit tot în sat. Are şi el un băiat şi o fetiţă.
GĂVRUȚA M. ELISAVETA (1914-1938)

Elisaveta M. Găvruța[n. 1914 în Cheriu] a fost fiica soților Mihai și Elisaveta Găvruța (n. Graur). S-a stins din viață la
numai 24 ani (5 august 1938), din cauza febrei tifoide, înmormântată la 7 august 1938 de pr. Fl. Groza[Mr. 9/7.VII.1938].
Familia GĂVRUŢA M. GHEORGHE-Croampa (1918-1979)
Găvruţa M. Gheorghe-Croampa, căsătorit cu Maria Opriş-Măria Ghiuri Pâţârului[1925-2002], sunt atestați ca fiind
părinții lui Ioan, născut la 12 aprilie 1945 în Cheriu, botezat de preotul paroh ortodox din Rontău, Ioan Tirla, asistat de nașii
Floare Matei-Dida și soțul Simoc Pașcu-Cana[Mb 2/13.IV.1945], care moare la 25.IV.1945, înhumat la 27.IV.1945 de preotul
ortodox din Alparea, Teodor Negrău[Mr. 5/27.IV.1945]. Imediat după răboi [1945], Cheriul a rămas fără preot, părintele Florian
Groza fiind rănit, locul lui luându-l cei din Rontău și Alparea. Croampa și Măria au crescut 3 copii: 1).Găvruța Ghe.
Gheorghe-Ghiurca Croampi; 2).Găvruța Ghe. Floare-Florica Croampi; 3).Găvruța Ghe. Viorica-Vilica Croampi [(n. 1961),
căsătorită cu Ventel Florian-Florea, cei doi soți au 2băieţi: Ciprian şi Marius]
.
56
______________________________________________________________________________________________________
GHEORGHE Ghe. GĂVRUȚA-Ghiurca Croampi
Găvruța Ghe. Gheorghe-Ghiurca Croampi, n.15.X.1947, fiul lui Gheorghe M. Găvruța-Croampa și Maria Ghe.
Opriș-Măria Ghiuri Opriș, botezat de pr. ort. Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Matei Floare-Dida și soțul Pașcu Simoc-
Cana[Mb 14/18.X.1947]. Găvruța Ghe. Gheorghe-Ghiurca Croampi, reprezintă pentru Cher și chereni un exemplu de ambiție,
voință, perseverență, tenacitate și tărie de caracter, atribute specifice numai oamenilor puternici, hotărâți, adică dintr-o bucată,
de care Cheriul nu a dus lipsă niciodată. Plecat de jos, Ghiurca Croampi din Cheru-Bihorului, a absolvit Școala
profesională, la Câmpina (județul Prahova), s-a angajat imediat la Fabrica de Alumină din Oradea, unde a muncit în condiții
foarte grele, mai ales pentru un copil, proaspăt venit de pe băncile școlii. Încălțat cu cizme de cauciuc manipula zilnic cantități
industriale de leșie (soluție de hidroxid de sodiu), dar având ambiție a urmat în paralel cursurile unui liceu seral în Oradea.
Cum Dumnezeu are grijă de oamenii săi (Ghiurca fiind un foarte bun creștin, din neam de ortodocși) s-a întâmplat ca în anul
în care a terminat el liceul (1968) s-a trecut la 12 clase obligatorii (4 clase de liceu), a dat admitere și a intrat la Institutului
Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara, ajungând un excepțional inginer electroenergetician, fost Şef Divizie la Regionala
CFR Timişoara. S-a căsătorit cu o bănăţeancă, de profesie medic, stabiliţi în Timişoara [au două fete].
FLORICA Ghe. GĂVRUȚA-Floarea Croampi
Găvruța Ghe. Floare-Florica Croampi, fiica lui Gheorghe M. Găvruța și Maria Ghe. Opriș, s-a născut în Cheriu la
09.04.1950, botezată de preotul paroh ortodox Boris Cicală, în prezența nașilor Simoc Floare-Dida și soțul Simoc Pașcu-
Cana [Mb 7/13.IV.1950]. Absolventă a Liceului Economic Oradea, contabilă la fosta Fabrică de ulei din Oradea.
57
______________________________________________________________________________________________________
Neamul GHERMAN
Cel mai vechi reprezentant al neamului Gherman, l-am descoperit în Sântelec, la 1842, în persoana vărarului
Gherman Gheorghe[Sursa: Veronica Covaci, Informaţii documentare despre vărăritul din Bihor în secolele XVIII şi XIX, în Biharea, VII-VIII, Oradea, 1980, 70, 79].
I).GHERMAN IRIMIE-Jemblea este reprezentantul vechii şi renumitei familii de chereni, este prezentă în această
lucrare prin numeroase mărturii scrise și nescrise, începând chiar cu Jemblea, pe numele său adevărat Irimie Gherman,
căsătorit cu Ana Seiche[Mr. 7/14.07.1946]. Cercetând cu atenție documentele vremii, s-ar putea trage concluzia că Jembleștii au fost
doi frați: Irimia și Petrea, primul este menționat ca fiind căsătorit cu Ana Seiche, cei doi fiind părinții Raveicăi Șandor, soția
lui Midri [Mr. 7/14.07.1946], iar cel de-al doilea, Petru [prenumele soției lui fiind tot Ana, prea mare coincidență !] apare ca fiind tatăl lui Gherman Gavril-
Găvrila Jembli[1871-1948], căs. cu Mudura Saveta-Saveta Moii[Mr. 3/01.02.1948], cei doi fiind părinții surorilor Gherman Maria-
Măriuţa Găvrili Jembli, căsătorită cu Mitra Gheorghe-Pizlicu şi Gherman Sofia-Sofia, alintată Puica şi măritată cu Chiş
Teodor-Titanu. Dar eu știu de la tatăl meu și de la verișoarele lui din neamul Jembli, că Raveica a fost soră cu Găvrila,
reieșind de aici că tatăl lor a fost fie Irimie, fie Petru[sau chiar Irimie-Petru], așa cum reiese din Matricula răposaților nr.
3/01.02.1948, unde părintele Gheorghe M. Teaha notează sec numai Petru. Urmașii familiei Ana Seiche și Irimie
Gherman-Jemblea au fost: 1).Gherman I. Gavril-Găvrila Irimii Jembli[1871-1948]/[Mr 3/1.II.1948]; 2).Gherman I. Vasile-Lica Irimii
Jembli[1880-1945]/[Mr 7/8.VIII.1945]; 3).Gherman I. Raveica[1881-1946, soția lui Șandor Petru-Mizli]; 4).Gherman I. Iuliana-Iulișca Irimii
Jembli[căsătorită inițial cu Cuc Crăciun-Chechea, apoi cu Stana Petru-Driu]; 5).Gherman I. Ecaterina-Catiţa Irimii Jembli[1888-1936]/ [Mr 9/15.IX.1936].
Raveica, Iulișca și Catiţa s-au alipuit în sat, adică ,,s-au dus nurori”, iar cei 2 feciori, Găvrila şi Lica, au împărţit ,,locul
bătrânesc”, ridicându-şi gospodării proprii, trainice de oameni gospodari. Pe vatra Lichi Jembli a rămas Crăciunea, iar pe
vatra Găvrili Jembli a rămas Sofia-Puica.
GHERMAN IOAN GAVRIL-Găvrila Jembli[1871-1948] a fost căsătorit cu Mudura Saveta-Saveta Moii, părinții a 2
fete: Gherman Maria-Măriuţa Găvrili Jembli[căsătorită cu Mitra Gheorghe-Pizlicu] şi Gherman Sofia-Sofia[alintată Puica şi măritată cu Chiş Teodor-
Titanu]
. Gherman Ioan Gavril, fiul lui Petru Gherman-Jemblea[Notă: de fapt Irimie] și Ana[Notă: n. Seiche], a decedat la 29.01.1948[77 ani].
Împărtășit cu Sf. Taine, înmormântat la 01.02.1948, de părintele Gheorghe M. Teaha[Mr. 3/1.II.1948].
GHERMAN I. VASILE-Lica Jembli[1880-1945, căsătorit cu Ana Simoc] s-a născut în Cheriu la 1880, plugar ortodox-român, 65
ani, dec. 06.08.1945 în Cheriu, înmormântat la 08.08.1945 de preoții parohi ortodocși Teodor Negrău din Alparea și Ioan
Tirla din Rontău[Mr. 7/8.VIII.1945]. Lica Jembli și Ana Simoc au avut şapte copii: 1).Gherman V. Floarea-Florica Lichi
Jembli[1906-1963, căs. cu Bele Paşcu-Paşcu Dili, cu copiii Cornel, Viorica şi Stela]; 2).Gherman V. Ecaterina-Tica Jembli[fără copii]; 3).Gherman V.
Gheorghe-Ghiuri Lichi Jembli[poreclit Gheibili (căs. cu Reghina)]; 4).Gherman V. Dumitru-Mitru Lichi Jembli[(1914-1970)-Bonaru (căsătorit cu Eli (n.
1922 în Mediaș), au înfiat-o pe Moagduş (n. 1951, fiica surorii lui Eli)]
; 5).GHERMAN V. PAVEL-Pavelea Lichi Jembli[Poafi Lichi Jembli, Erou al Cheriului, mort pe front
în al II-lea Război Mondial. Căsătorit cu Simoc Ecaterina-Tica Șitrului, cei doi avutând 2 băieţi: Traian şi Pavel]
; 6).Gherman V. Crăciun-Crăciunea Lichi
Jembli[căsătorit cu Şandor Cornelia-Corniţa Ioani Rodeş (1925-25.06.1964) cu copiii: Gherman Stela n. 1948, Gherman Eugen (n. 24.12.1952-2017)] și Gherman Aurel n. 1954]; 7).Gherman
V. Vasile-Lica Lichi Jembli[poreclit Licea (1924-1982), căs. cu Iancu V. Vioara-Vioara Câchi Mândrului (1928-2016)].
GHERMAN CRĂCIUN-Crăciunea Lichi Jembli/Rățoiu[10.X.1919-14.III.1976] a fost căsătorit cu Cornelia I. Şandor-

Corniţa Ioani Rodeş[25.VII.1925-25.VI.1964]. Crăciunea şi Corniţa au fost vecini, s-au cunoscut şi îndrăgit din copilărie, ulterior s-au
căsătorit. Idila lor a fost oarecum asemănătoare cu a soţilor Mitra Traian-Troaici şi Rafila, nu întâmplător Crăciunea a fost
văr primar cu Trianu, iar Corniţa a fost prietenă foarte bună cu Rafila Deli Mişchi. Cele două cupluri au fost vecini casă-n
casă [gospodăriile lor erau vecine, una lângă alta], cum se spune pe la noi, iar părinţii lor [Mitra Ioan-Ioanea Iosâ şi Iancu Teodor-Delea Mişchi, respectiv Gherman Vasile-Lica
Jembli şi Şandor Ioan-Ioanea Rodeş]
prieteni foarte buni, le-au pregătit şi îngrijit destinul încă din copilărie, intuind că se vor lua împreună.
Crăciunea a rămas pe vatra Lichi Jembli[1/2 din hodorul Jembli], cealaltă ½ revenindu-i Găvrili Jembli, unchiul său[frate cu tatăl lui, care, la
rându-i, a donat-o fiicei sale Gherman G. Sofia-Puica]
. Crăciunea Jembli şi Corniţa Rodeş au avut 3 copii: Stela, Jenu și Aurelu.
GHERMAN C. VERONICA-STELA[03.03.1948-06.01.2015], căsătorită Ionică și având 2 copii: 1 fată-Adina şi 1 băiat-

Remus. Gherman C. Veronica-Stela[fiica lui Crăciun V. Gherman și Cornelia I. Gherman n. Șandor-Cornița Ioani Rodeș], s-a născut în Cheriu la
03.03.1948, botezată la 06.03.1948 de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor de botez: Gherman T.
Sofia-Sofia Deli Chechi și soțul Gherman Ghe. Gheorghe-Ghițu Ciocului[Mb 3/1948]. A fost înmormântată la 09.01.2015 de la
casa unde s-a născut, cea a bunicului său patern[Lica Jembli] de către preotul paroh ortodox Emil Bandui.
GHERMAN C. EUGEN CRĂCIUN-Jenu Crăciunii Lichii Jemblii și a Cornițâ Ioani Rodeș [1952-2017], s-a născut la
25.12.1952, chiar în Ziua de Crăciun. De la 1 Ianuarie 1953, părintele Henț Gheorghe este numit parohul Bisericii din
Cheriu, primul cherean încreștinat de el, fiind Gherman C. Eugen-Jenu Crăciunii Lichi Jemblii, botezat chiar în ziua de
01.01.1953[Anul Nou], nașă de botez fiind Chiș G. Sofia-Sofia Găvrili Jembli/Puica. Gherman C. Eugen Crăciun-Jenu este
căsătorit cu Maria din Betfia[soră geamănă cu Nelu din Haieu și Traian ] și are 3 băieţi[Sebi, Cătălin și Sorin].
58
______________________________________________________________________________________________________
GHERMAN C. AUREL-Aurelu Crăciunii Lichii Jemblii [n. 1954]

, căsătorit cu Maria C. Leucea-Măria Puciuli, cu
băieţii Sergiu şi Adelin.
Aurelu Jembli, a fost pentru noi coechipierii Voinţei Cheriu, bun la toate,
Logic, de formaţiune era fundaş, dar când nu aveam portar, intra în poartă.
Bun fotbalist, receptiv, disciplinat, Aurelu îşi făcea datoria pe orice post,
Unde mai pui că pe timpul când era militar în termen, a jucat şi în film.
Ţin minte că pe 31.10.1978, am jucat ultimul meci din tur la Girişul-de-Criş,
Un meci de povestit nepoţilor, fie şi numai pentru că am câştigat cu 4-2.
Jocul s-a disputat pe un frig cumplit, era doar ultima zi din noiembrie,
Eu urma să încep meciul în poartă, deoarece nu aveam portar de meserie,
M-am înţeles cu Aurelu, ca după pauză să apere el, eu să joc fundaş dreapta.
Bombă ! După 45 de minute conduceam cu 2-0, Mitru Cani fiind de neoprit !
La acest scor, Aurelu face ce face şi mă lasă pe mine să apăr în continuare,
Incredibil, în a doua repriză, mai înscriem de două ori, dar şi primim două.
Poate ar trebui să spun că în acel mitan adversarii au şutat de două ori la poartă,
Obligându-mă de fiecare dată să scot mingile din plasă, eu fiind aproape îngheţat,
Mai mult decât atât, la final Horea m-a ajutat să mă îmbrac, căci eram congelat!
Până la urmă, jocul foarte bun făcut de Tinuţu, Mitru şi Florea, la mijloc,
Iar în faţă cvartetul letal Danu-Horea-Lica-Nuţu Bâcului, a făcut minuni,
Evident că în apărare Aurelu Jembli, Ghiţa Cani şi Ciunea, au fost de netrecut.
Rezultatul acestei partide, demonstrează tăria de caracter a echipierilor Voinţei,
Un lucru este clar, Aurelu Jembli a fost şi pentru Voinţa Cheriu, un pompier!
La cât ne salva când aveam mai mare nevoie de ajutor, fie în poartă, fie în teren.
GHERMAN V. GHEORGHE-Ghiuri Lichi Jembl/Gheibili, a fost unul din feciorii Lichi Jembli. Inițial a locuit pe
locul actualului Cămin Cultural din Cheriu, unde la vremea respectivă era și grajdul cu taurii comunali din Cher. Căsătorit
cu Reghina, care dintr-o căsătorie anterioară a avut o fată, Matei T. Silvia-Silvica[măritată cu Cuc F. Dumitru-Mitica Ori Vili].
GHERMAN V. DUMITRU-Bonaru[1914-1970], a fost fiul lui Gherman Vasile-Lica Jembli. Căsătorit cu Elvira-Eli n.
1922 în Mediaş, au înfiat o fată, Gherman Magdalena-Moagduş[n. 1951], a surorii lui Eli. Casa şi locul au aparţinut lui Dura
Teodor-Şciopu, care le-a lăsat moştenire lui Dura T. Gheorghe-Ghiuri Şchiopului. Bonaru a fost un meseriaș foarte bun.
Familia GHERMAN V. VASILE-Lica Lichi Jembli
Nu este deloc întâmplător că Gherman V. Vasile-Licea Lichi Jembli, Gherman V. Pavel-Poafi Lichi Jembli și
Gherman G. Maria-Măruța Găvrilii Jembli (căsătorită cu Mitra Gheorghe-Pizlicu), se trag din aceeași viță, Gherman-a
Jemblii, deoarece terenurile pe care și-au durat gospodării trainice, acești chereni vrednici, au aparținut părinților, bunicilor
sau străbunicilor lor, iar ca ei au procedat și alte vițe de familii de chereni de altădată. Gherman V. Vasile-Lica Lichi
Jembli (1924-1982), poreclit Licea, a fost căsătorit cu Iancu D. Vioara-Vioara Câchi Mândrului (1928-22.XI.2016). Cei doi
soţi au un băiat: Gherman V. Traian-Trienuțu Vioari. Pe vremea când umblam împreună cu vacile, eu îi ziceam Viorel.
Iniţial nu-i prea plăcea, dar apoi s-a obişnuit cu acest alint, care de fapt provenea din prenumele mamei sale -Vioara. Gherman
V. Traian-Trianu Vioari este căsătorit cu Cornelia-Neli din Ciuhoi, cei doi fiind părinţii fraţilor Gherman T. Ciprian şi
Gherman T. Cristian-Vasile. Gherman T. Cristian-Vasile-Lica, stabilit în sat, este căsătorit cu o chereniţă get-beget: Popa
T. Anca-Anca Rodichi Buscului şi a Trienuţului, cei doi soți având o fetiţă[locuiesc în hodorul Oros-Buscu, străbunicul Ancăi, pe linie maternă].
Familia GHERMAN V. PAVEL-Poafi Lichi Jembli (1919-1943)
Gherman V. Pavel-Poafi Lichi Jembli, căsătorit cu Simoc Ecaterina-Tica Șitrului. La 27.V.1941 se naște în Cheriu,
Traian P. Gherman, fiul lui Gherman V. Pavel-Poafi Lichi Jembli și Simoc Ecaterina-Tica Șitrului, botezat de pr. paroh
ort. Florian Groza, asistat de nașii Gherman G. Sofia-Puica și soțul ei, Chiș Teodor-Titanu[Mb 4/28.V.1941]. Traian P.
Gherman, fiul lui Pavel și Ecaterina, avea să decedeze la numai 5 ani (23 noiembrie 1945), fiind înmormântat la 25
noiembrie 1945 de pr. Ghe. M. Teaha[Mr. 10/25.11.1945]. La 9.XI.1942 se naște în Cheriu, Pavel, fiul lui Pavel P. Gherman-Poafi
Lichi Jembli și Ecaterinei Simoc-Tica Șitrului, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Chiș G.
Sofia-Puica Găvrili Jembli și soțul Chiș Teodor-Titanu[Mb 12/11.XI.1942]. Gherman V. Pavel-Poafi a murit pe frontul din Rusia
(1942-1943), fiind unul din Eroii Martiri ai Cheriului din cele două conflagraţii mondiale. După moartea soţului, Tica s-a
recăsătorit cu Matei Florian-Florea Ganului (frate cu Mitra Gheorghe -Ghiurca Ganului). Gherman P. Pavel-Pavelea
Poafi Lichi Jembli, rămas orfan de tată, a fost crescut de tatăl său vitreg, Matei Florian-Florea Ganului și de aceea a rămas
în memoria colectivității ca fiind Pavelea Flori Ganului sau Pavelea Ganului. Florea Ganului și Tica au și ei alţi doi copii:
Matei Florica n. 1949 (căs. cu Hora Florian din Felcheriu); Matei Florian-Florea Flori Ganului (22.06.1950-1991).
59
______________________________________________________________________________________________________
GHERMAN I. RAVEICA-Raveica Jembli (1881-1946)
Văduva Raveica I. Șandor, fiica lui Ana Seiche și Gherman Irimie-Jemblea, s-a născut în Cheriu în anul 1881,
ortodoxă, casnică, dec. 12.VII.1946 în Cheriu, înmormântată la 14.VII.1946, de preotul Gheorghe M.Teaha [Mr. 7/14.VII.1946].
Raveica Jembli a fost căsătorită cu Şandor Petru-Petrea Midri. Copiii soţilor Şandor Petru şi Raveica: 1).Şandor Florica
(măritată Suciu-cu Lica Dascălului); 2).Şandor Maria (Măriuţa căsătorită cu Fildan Pavel-Ţuca); 3).Şandor Ecaterina
(Tica-măritată cu Cuc Gavril-Gaborea Vili); 4).Şandor Ana (Nuca-măritată cu Bele Dumitru-Mitru Dili); 5).ŞANDOR
PETRU-Petrea Midri, mort pe front II RM; 7).Şandor Crăciun-Crăciunea Midri, căsătorit cu Angela Beşi.
GHERMAN I. ECATERINA-Catița Irimii Jembli (1888-1936)
GHERMAN I. ECATERINA-Catiţa Jembli[1888-1936], a fost căsătorită cu Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ EremiiMitri[Mr.

. Soţii Mitra Ioan-Ioanea Iosâ Eremii şi Catiţa Jembli au avut 5 copii[patru fete şi un băiat]: 1).Mitra I. Maria Marişca
9/15.IX.1936]
[măritată cu Popa I. Teodor-Delea Nuțu Floruțului]

; 2).Mitra I. Ecaterina-Tica[măritată cu Tiponuţ T. Teodor-Delea Mării Ioanci]; 3).Mitra I. Ana-
Nuca/Țoanga [măritată cu Mălan Teodor- Gusti Mălaiului]
; 4).Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ Eremii[căsătorit cu Rafila T. Iancu-Rafila Deli Mişchi
Dărvășanului]
şi 5).Mitra I. Floarea-Floriţa/Pipirița[căsătorită cu Mitra N. Pavel-Pavelea Nicoari Mitri].
GHERMAN I. IULIANA-Iulișca Irimii Jembli
Gherman Iuliana[nelegitim] și Cuc Gheorghe, sunt părinții lui Teodor[n. 26.02.1937-d. 07.07.1937]/[Mb 3/28.02.1937]/[Mr 7/09.07.1937].
GHERMAN ANA-Nuca (1862-1940)
Văd. Ana Gherman, a fost soția lui Dimitrie Iancu-Mândru Dărvășanului, s-a născut în Cheriu la 1862, ortodoxă-
română, casnică, a trait 78 ani, decedând (apoplexie) la 11 septembrie 1940. Împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată la
13.IX.1940 de preotul paroh ortodox al cherenilor din acele vremuri de răstriște și jale, Florian Groza[Mr. 12/13.IX.1940].
Familia GHERMAN PAVEL-Paşcu Iosâ Tomi
Gherman Toma, născut în Cheriu, în prima jumătate a veacului XIX, a fost frate cu soția lui Mitra Teodor-Todea,
aceștia din urmă fiind părinții lui Mitra T. Lazăr-Lăzarea Todi[Notă: bunicul patern a lui Mitra I. Lazăr-Lăzărica Ionichi Lăzari Todi și Monea I. Maria-Mia].
Aceste evidenței mi-au fost relatate de finu Trian a Țigan[Țigan V. Traian], de la care am aflat că Lăzarea Todi a fost văr primar cu
Ciocu, deci Lăzărică și Mia sunt verișori de gradul III cu Tinuțu și Danu Tinu Ciocului. Nu întâmplător Tinuțu [Gherman A.
Augustin-Toma]
, poartă cu mândrie atât numele tatălui său[Gherman Ghe. Augustin-Tinu Ciocului] cât și a stră-străbunicului său [Toma Gherman,
. Gherman T. Iosif-Iosa Tomi[fiul lui Toma Gherman] a fost căsătorit cu una din cele două fete ale lui Iancu
străbunicul lui Tinu și Ghițu Ciocului]
Ioan-Ioanci Dărvășanului[Floarea I. Iancu], cei doi fiind părinţii lui Gherman P. Florian-Ciociu Paşcului, Eroul Cheriului mort
pe front în timpul celui de-al II-lea război mondial și Gherman I. Gheorghe-Ghiuri Iosâ Tomi, poreclit Ciocu. La 1892, Iosif
Gherman-Iosa Tomi era prim-epitropul Bisericii Ortodoxe din Cheriu, al cărei preot paroh era atunci părintele Ioan
Ionuțaș. Aceste amănunte extraordinare pentru noi cherenii, le-am au fost posibile prin bunăvoința fără limite a părintelui
paroh a Bisericii Ortodoxe din Cheriu la 2016, preotul Emil Alexandru Bandui, când în Sfântul nostru Lăcaș de Cult
Ortodox, pe o veche Sfântă Evanghelie[Notă: tipărită la 1844, în timpul păstoririi Episcopului Mitropolit pentru românii neuniți, adică ortodocși, din Ardeal, Vasile Moga]
scrie negru pe alb: ,,Această Sfântă Evanghelie s-a cumpărat și donat Sfintei Biserici gr.-ort. (n.n greco-ortodoxe) din
Cheriu, de către epitropul prim Iosif Gherman, locuitoriu în Cheriu, la povățuirea și îndemnarea spre bună moralitate a
parochului local Ioan Ionuțaș, paroh gr. ort. rom. Dat în Cheriu 5 iuniu 1892”. Această carte a fost donată Bisericii
comunității satului său natal[Notă: Biserica noastră Ortodoxă din totdeauna, a cherenilor] , Cheriu-Bihor, ca mulțumire divină, în anul nașterii fiului
său Gherman P. Gheorghe-Ciocu[(1892-1964), căsătorit cu Cristina Pintea (1899-1984)].
FLORIAN P. GHERMAN-Ciociu Pașcului, eroul martir al Cherului, a fost strănepotul lui Toma Gherman și
nepotul lui Gherman T. Iosif-Iosa Tomi[Notă: Iosa Tomi a fost căsătorit cu cu Floarea I. Iancu, una din cele doua fete ale lui Iancu Ioan-Ioanci Dărvășanului, cei doi fiind părinții
fraților Gherman I. Gheorghe-Ciocu și Gherman I. Pavel-Paşcu Iosâ Tomi]
. Gherman P. Florian-Ciociu Paşcului a fost căsătorit cu Dunşoara I. Ana-
Anuța Vovinchi[1909-1994], cei doi fiind părinții surorilor: Dunșoara F. Lucreția-Lucrăița [(1929-2008) căs. cu Ţigan V. Traian (1927-2012)] și
Dunșoara F. Floare-Floricuța[(1935-1990), înfiată de Dumitru Fărcaș-Mitru Flori Ili, căs. Sime, înmormântată în Cheriu].
60
______________________________________________________________________________________________________
Familia GHERMAN P. GHEORGHE-Ciocu [(1892-1964), căsătorit cu Cristina Pintea (1899-1984)]
Gheorghe I. Gherman-Ciocu și soția Cristina Gherman n. Pintea, apar ca fiind nașii de botez a Anei, fiica lui
Gheorghe Mitra-Pizlicu și Maria G. Mitra n. Gherman, născută la 2 aprilie 1940, botezată de preotul paroh ortodox din
Cheriu, Florian Groza[Mb 2/6.IV.1940]. La 3 decembrie 1937 se naște în Cheriu, Maria, fiica lui Gheorghe I. Gherman-Coiocu
și Cristina n. Pintea, botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Ana Cuc n. Chiș și soțul Teodor Cuc-
Delea Chechi[Mb 17/5.XII.1937]. În Matricula școlară XX/1944-1945 este consemnat: ,,Eleva Gherman Maria (n.n. Măria
Ciocului) născută în ziua de 3 decemvrie 1937, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă,
fiica lui Gherman P. Gheorghe-a Pașcu Iosâ Tomi (agricultor), înscrisă în școală la 10 decembrie 1944, pe baza
recensământului; în trimestrul I nu s-au ținut cursuri (n.n. din cauza războiului și a revenirii Ardealului la țara-mamă,
România). Clasa I (întâia), anul școlar 1944-1945. Obiecte de studiu: Limba română (Scriere și exerciții gramaticale:
media 8/trimestrul II+8/trim. III; Cetire: 8/II+8/III; Exerciții de memorie și liberă reproducere: 9/II+9/III; Exerciții de
intuiție: 9/II+10IIII) media anuală 8,63; Matematici (aritmética și geometría) 9/II+9/III, media anulă 9; Celelalte științe
(Religia: 10/II+10/IIII; Geografia: 9/II+9/III; Științe fizico-naturale: 8/II+8/III) media anuală 9 00. Dexterități (Caligrafie:
9/II+9/III; Desenul: 8/II+8/III; Cântul: 8/II+8/III; Educație fizică: 8/II+8/III) media anuală 8,25; Îndeletniciri practice:
7/II+7/IIII, media anuală 7,00; Lucrul de mână (la fete): 9/II+9/III, media anuală 9; Disciplină (Purtarea: 10/II+10/III;
Frecventarea: 8/II+9/III, 2 absențe motivate+14 absențe nemotivate) media anuală 925. Media generală 8,59 (opt întregi și
cincizeci și nouă %). Clasificată: II, între 11 elevi promovați”. Deci Măria Ciocului, 7 ani (printre cele mai mici din clasă) a
luat premiul II în clasa I-a, anul școlar 1944-1945, între 22 elevi înscriși (9 Băieți+13 Fete), dar numai 11 elevi promovați. În
Matricula XXI/Nr. matricular 12/1945-1946 pagina 12, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai
Bulzan, consemnează: ,,Eleva Gherman Ghe. Maria, născută în ziua de 3.XII.1937, în comuna Cheriu, județul Bihor, 21,5
kg, 120 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui Gherman Gheorghe (agricultor), starea materială a părinților
mijlocie, inteligentă, temperament deschis, caracter conștiincios, deprinderi bune, înscrisă în școală la 5.IX.1945, pe baza
promovării, a absolvit clasa a II-a/1945-1946, cu media 7 48, clasificată I-a (prima), între 11 elevi promovați, din 15 înscriși”.
Gheorghe I. Gherman-Ciocu și Cristina au avut 4 copii, trei băieţi (Ghiţu, Toma şi Tinu) şi o fată (Măria): 1).Gherman
Ghe. Gheorghe-Ghiţu Ciocului (1918-2006); 2).Gherman Ghe. Iosif-Ioşca Ciocului alimtat Toma (n. 17.09.1920 şi stabilit
la Mediaş); 3).Gherman Ghe.Augustin-Tinu Ciocului (1928-1982); 4).Gherman Ghe. Maria-Măria Ciocului, căsătorită şi
stabilită în Oradea. Iată cum arăta în 2012 fostul hodor a familiei Gherman T. Iosif-Iosa Tomi:
Familia GHERMAN Ghe. AUGUSTIN-Tinu Ciocului (1928-1982)
Gherman Ghe. Augustin-Tinu Ciocului (n. 24.03.1928-dec. 1982) căsătorit cu Eva-Vuţa din Sâmbăta n. 06.06.1933-
d. 2022, a fost fără îndoială unul dintre cei mai proeminenţi fii ai Cheriului, dascăl şi director, foarte mulţi ani, a şcolii din sat.
Soţii Gherman Augustin şi Eva au doi băieţi, reprezentanţi de frunte ai „Generaţiei de aur” a Cherului, din ultimele două
decenii ale veacului trecut, cu siguranţă în „top 10”: Tinuţu şi Danu.
DOAMNA
Pe bună dreptate la ţară, „DOAMNA” era de obicei preoteasa satului. Dar cum nu există regulă fără excepţii, cu
siguranţă că Eva Gherman-Vuţa, căci despre ea este vorba, fără să fi fost preoteasă, a fost şi a rămas o MARE DOAMNĂ a
Cheriului. Deşi venită noră în sat, a avut privilegiul să se mărite cu unul dintre cei mai proeminenţi oameni ai satului, Tinu
Ciocului, dascălul atâtor generaţii de elevi care au deprins tainele învăţăturii la şcoala din sat, pe care DOMNUL
ÎNVĂŢĂTOR a păstorit-o cu grijă, cu pricepere şi cu drag foarte mulţi ani, în calitate de director. Doamna Eva Gherman a
avut totdeauna nişte calităţi speciale care au ajutat-o să se integreze rapid şi perfect în colectivitatea sătucului nostru, cu atât
mai mult cu cât provine dintr-o familie de vază din Sâmbăta, una din cele mai frumoase comune din Bihor. O gospodină
desăvârşită şi o neântrecută socăciţă, era invitată la toate marile eveimente (nunţi, botezuri, feştanii, pomeni, etc.) ce aveau loc
în sat la acele vremuri, deoarece ajuta nu numai cu sfaturi, ci „punea mâna” şi lucra cot la cot cu ajutoarele de „socăciţă”. Nu
întâmplător soţii Augustin şi Eva Gherman au avut şi au cei mai mulţi fini în Cheriu şi nu numai, ei fiind nănaşii de cununie
sau de botez a tuturor celor care i-au solicitat, nerefuzând pe nimeni, fiind şi în acest sens un exemplu pentru comunitate.
Ambiţia, dârzenia şi perseverenţa de care dădea dovadă, a făcut din Doamna Gherman un model de comportament, demn de
urmat pentru majoritatea sătenilor. Şi-a crescut şi educat cei doi băieţi, Tinuţu şi Danu, în spiritul cel mai pur al bunelor
maniere, al dragostei pentru tot ce-i frumos şi plăcut lui Dumnezeu, al corectitudinii, al respectului pentru adevăratele valori şi
nu în ultimul rând al ortodoxismului, familia Ciocului fiind un stâlp de nădejde a bisericii noastre creştin-ortodoxe din sat, atât
de greu încercată uneori. Locul Doamnei în Sfânta Biserică a fost şi este şi astăzi în strana preotesei şi a invitaţilor de onoare,
puţini oameni se bucură pe bună dreptate în sat de un respect şi o consideraţie mai mare ca ea. Deşi pusă uneori la încercare de
vicisitudinile vremii, Doamna a avut puterea să caute şi până la urmă să găsească soluţii de ieşire „din criză”. A fost „ omul
momentului” ştiind să se „muleze” perfect după „calapodul” vremurilor, uneori „de răstrişte”.
61
______________________________________________________________________________________________________
GHERMAN A. AUGUSTIN-Tinuţu
Spasivo, din limba rusă se traduce în româneşte, simplu: MULŢUMESC !

Pentru noi, generaţia Voinţei Maxima, traducerea acestui cuânt se face uşor,
Asta deoarece absolut toţi am studiat, încă din clasa a cincea, limba rusă.
Sunt multe întâmplări în viaţă, pe care ţi le aminteşti cu mare plăcere,
Indiferent dacă ele s-au petrecut în tinereţe sau la senectute (bătrânețe),
Vârsta unei persoane nefiind nicidecum cea din actele de identitate,
Oricât am vrea să ignorăm această evidenţă, cu siguranță, nu vom reuşi.
Tinereţea îşi pune amprenta, până la urmă asupra fiecăruia dintre noi,
Iar după un anumit număr de ani, începem să resimţim efectele îmbătrânirii.
Numai că reuşitele din vremea tinereţii nu pot fi şterse sau nici măcar uitate.
Un OM cu totul special pentru Cher şi chereni, cu merite extraordinare,
Ţineţi minte ce vă spun, fără el Voinţa Cheriu era imposibil de imaginat,
Unul ca el nu va avea Cherul nici peste un secol, atât era de talentat şi înzestrat.
La ce ştia să facă el cu mingea, la cum ne aşeza în teren, la cum ne mobiliza,
Este absolut obligatoriu să-i transmitem: RESPECT MAXIM TINUŢULE !
Gherman A. Augustin, alintat Tinuţu s-a născut pe data de 28.10.1951 în Cheriu şi este, fără îndoială unul din
primmi 3, cei mai importanţi reprezentanţi ai „Generaţiei de aur” a Cherului. Căsătorit cu Viorica din Sâmbăta-Bihor.
Tinuţu s-a născut în toamna anului 1951 în Cheriu. Eva-Vuța, mama lui, înainte de a-l naşte, a fost transportată cu căruţa de
Ţigan Traian spre Dispensarul din Oşorhei, dar din Păduriţă s-au întors în sat, unde asistată de moaşa Cuc Floarea-Floaca
l-a adus pe lume pe Tinuţu. În Matricula botezaților, poziția 12/1951, este consemnat: Gherman A. Augustin Toma, născut
la 28 octombrie 1952 în Cheriu, fiul lui Augustin Gherman și Eva, botezat pe 11 noiembrie 1951 de preotul Boris Cicală,
nașă de botez fiind Olivia Fărăianu din Oradea. Copiii soţilor Gherman A. Augustin Toma-Tinuţu şi Viorica: Gherman A.
Augustina-Ina n. 10.09.1979 (farmacistă) și Gherman A. Ştefan-Fanea (n. 08.03.1981). Ultimul prim-secretar comunist al
Bihorului a fost Andrei Sorcoiu, despre care Tinuțu nu are amintiri de loc plăcute, din contră....
GHERMAN A. DAN-LUCIAN-Danu Tinu Ciocului

Gherman Lucian Dănuţ-Danu[n. 1954] este fiul cel mic a familiei Gherman Ghe. Augustin-Tinu Ciocului și a Evei-
Vuța. Căsătorit cu Eliza din Timişoara au doi băieţi: Gherman Ilie-Iliuţă [n. 1978] şi Gherman Bogdan-Ionuţ. Clasele primare
[I-VIII]
le-a urmat la școala din sat [1969-1973], liceul la ,,Gojdu”[1969-1973] în Oradea Mare și facultatea la Timișoara[1973-1978, Institutul
Agronimic-Facultatea de Economie Agrară]
. Am jucat fotbal cu cea mai mare plăcere în echipa satului meu Cheriu-Bihor, alături de nişte
coechipieri de excepţie, oameni minunaţi, de fapt alături de cei mai corecţi, pedanţi şi ambiţioşi tineri ai satului, spuma
comunităţii. Multe, frumoase şi de neuitat sunt amintirile legate de clipele minunate petrecute alături de aceşti feciori de
excepţie ai Cherului. Când venea vorba de fotbal, eram în stare să lăsăm totul la o parte (şcoală, serviciu, familie, nevasă,
soacră), deoarece noi ştiam una şi bună: momentele şi trăirile din iarbă, erau unice şi irepetabile. Cea mai extraordinară dovadă
este gestul lui Danu Gherman, din toamna anului 1978, când a plecat din biserică, în timpul botezului fiului său Ilie, numai ca
să fie alături de noi, coechipierii săi, la meciul disputat în deplasare la Leş, marcând 2 goluri spectaculoase. Superb gest de
ataşament faţă de prestigiul satului natal, faţă de culorile Voinţei Cheriu şi nu în ultimul rând faţă de coechipierii lui, văduviţi
în acea partidă de aportul a doi dintre cei mai importanţi componenţi, Tinuţu şi Florea Ţigan[prezenţi la botezul lui...Ilie Gherman].
Dacă ar fi să întocmesc un top ten (top 10) al celor mai buni prieteni ai mei,
Atunci, Gherman A. Dan-Danu Tinului este, indiscutabil, în primii trei !
Numai că de Dănuţ mă leagă şi altceva, mai mult decât o prietenie,
Este vorba de nişte simţăminte lăutrice, imposibil de descris în cuvinte.
Evident, Danu a fost, orice s-ar spune, pentru toţi corifeii Voinţei
Şi nu numai pentru noi, o personalitate aparte, sufletul antrenului.
Tot ce făcea el în familie, pe terenul de joc sau în afara lui,
Indiferent de împrejurări, era Voinţă pură, dăruire totală şi dezinteresată.
Mai ţineţi minte băieţi, vara anului 1973, când Danu intrase la facultate?
Atunci în Ştrandul cu valuri din Băile 1 Mai, plin ochi cu apă şi oameni,
Revenit direct printre noi, de la Timişoara, dar fericit că devenise student,
Este hotărât să ne facă cinste cu câte o bere, dar n-avea bani !
Culmea este că, nu i-a trebuit mult şi mintea i-a funcţionat din nou brici:
Hotărât să facă neapărat rost de ceva bani, măcar pentru o ladă de bere,
Era la mintea cocoşului să nu-i vină o idee genială de moment.
Rămânem cu gura căscată când ne întreabă, cine are curaj să parieze cu el,
Explicându-ne că pentru o sută de lei, sare îmbrăcat la costum şi cravată în ştrand.
Având în vedere că o ladă cu bere (24 sticle ½) costa atunci 84 de lei,
Nuţu Bâcului pariază primul, Jenu Jembli îl imită, imediat adunându-se 200 lei.
62
______________________________________________________________________________________________________
Familia GHERMAN Ghe. GHEORGHE-Ghiţu Ciocului
Gherman Gheorghe, poreclit Ghiţu Ciocului[1918-2006], căsătorit cu Cuc T. Sofia-Sofia Deli Chechi[1922-1994], din vestita
familie Cuc, a Chechi, a fost unul dintre cei mai înverşunaţi anticomunişti din Cheriu, fiind condamnat politic în anul 1962
pentru curajul său de a lua atitudine publică faţă de regimul totalitar comunist, cu ocazia colectivizării. 1).La 25.IV.1939 se
naște în Cheriu, Gherman Ghe. Gheorghe-Ghițu cel Mic, fiul lui Gherman Ghe. Gheorghe-Ghițu Ciocului și Sofia Cuc-
Sofia Deli Chechi, botezat de preotul ortodox Florian Groza asistat de nașa Maria Bele, soția lui Ioan Dunșoara-Vovinca[Mb
5/27.IV.1939]
; 2).La 7 martie 1943 se naște în Cheriu, Gherman Ghe. Ana-Anica, fiica lui Gherman Ghe. Gheorghe-Ghițu
Ciocului și Sofia Cuc-Sofia Deli Chechi, botezată de preotul ortodox Florian Groza asistat de nașa Ana, soția lui Ioan
Dunșoara-Vovinca [Mb 4/9.III.1943]. 3).La 30 octombrie 1946 se naște Toma, fiul lui Gheorghe Ghe. Gherman-Ghițu Ciocului și
Cuc T. Sofia-Sofia Deli Chechi, botezat la 2.XI.1946 de preotul ortodox Gheorghe M. Teaha, nașă de botez fiind văduva
Dunșoara Ana [Mb 18/2.XI.1946]. Toma avea să decedeze la 31.XII.1946, fiind înmormântat la 2 ianuarie 1947, de părintele
Gheoghe M. Teaha [Mr 1 /2.I.1947]; 4).La 8.XII.1951 se naște în Cheriu, Gherman Ghe. Voichița, fiica lui Gherman Ghe.
Gheorghe-Ghițu Ciocului și Sofia Cuc-Sofia Deli Chechi, botezată la 16.XII.951, de preotul paroh ortodox Boris Cicală,
asistat de nașa Ana, soția lui Ioan Dunșoara-Vovinca[Mb 13/16.XII.1951].
IOSIF Ghe. GHERMAN-Toma Ciocului
Gherman Ghe. Iosif-Ioşca Ciocului alintat Toma[fiul soților Gheorghe I. Gherman-Ciocu (1892-1964) și soția Cristina Pintea (1899-1984)], s-a născut
la 17.09.1920, în Cheriu, s-a angajat ca voluntar în Armata Românei Mari[înainte de Cedarea Ardealului], apoi s-a stabilit la Mediaş.
Din cererea nr. 18/16.01.1939, adresată de Gherman Iosif, directoruil Școlii Primare de Stat Cheriu, învățătorul Mihai
Bulzan, reiese că la acea dată, Toma Ciocului era ,, absolvent a șapte clase primare” și solicita eliberarea certificatului de
absolvire ,,…necesar pentru înscriere ca voluntar la pompieri”. Toma a fost frate cu: 1).Gherman Ghe. Gheorghe-Ghiţu
Ciocului[1918-2006]; 2).Gherman Ghe.Augustin-Tinu Ciocului[1928-1982]; 3).Gherman Ghe. Maria-Măria Ciocului[Oradea].
Neamul GRAUR
Neamul Graureștilor este unul dintre cele mai importante neamuri de chereni, din perioada interbelică, din păcate
dispărute din peisajul Cheriului actual, gospodăriile lor fiind vândute lui Seiche Ioan-Ionica Creangului[vecin cu familia Mitra-a Năuti],
respectiv lui Mitra I. Ioan-Hușcu Țigănuțului. Cel mai vechi reprezentant al acestui neam, identificat de mine până în
prezent, este Ion Graur, căsătorit cu Barbura.
Familia GRAUR IOAN și BARBURA

Graur Ioan și Barbura[dec. 1926], sunt atestați ca fiind părinții: 1).Elisabetei I. Graur[(1887-1935), căsătorită cu: Mihai Găvruța];
2).Raveicăi I. Graur[a doua soție a lui Ardelean Gheorghe-Mnelu]; 3).Anei I. Graur[(1898-1947), căsătorită cu Vasilie Erdeli-Lica Hihanului[n 19.VII.1898-d. 09.04.1947 în
; 4).Dumitru I Graur-Cocioreanu; 4).Ioan I. Graur[căs. cu Floare Oros=soră cu Oros P. Pavel-Pavelea (1900-1972), poreclit Bucea, respectiv Oros P.
Cheriu]/[Mr 7/1947]
; 5).Teodor Graur[căsătorit cu Maria Stana]. Ioan Graur și Barbura au locuit între gospodăriile familiilor
Teodor-Toaderea Buscului (1909-1976)]
Ciorba Teodor-Toaderea Ciorbi și Popa Ioan-Floruțu, pe vatra părintească rămânând Dumitru I Graur-Cocioreanu,
respectiv fiica acestuia Graur D. Iuliana-Iulișca[măritată cu Mermeze Traian-Iorga]/[n. 1927-2017], care au vândut gospodăria familiei Mitra
Ioan-Hușcu, mutându-se în Oradea.
GRAUR ELISABETA-Saveta căs. GĂVRUȚA (1887-1935)

Elisabeta Graur-Saveta[soția lui Mihai Găvruța] n. 1887, Cheriu, a trăit 48 ani, decedând la 8.II.1935, în Cheriu. Casnică,
religie ortodoxă-română, împărtășită înainte de a muri cu Sf. Taine a fost înmormântată la 10.II.1935 de părintele Florian
Groza[Mr 3/1935]. Soții Elisabeta Graur-Saveta și Mihai Găvruța, au fost părinții fraților: Găvruța M. Ecaterina-Tica[1909-1992],
Găvruța M. Pașcu-Pătașca[1913-1990], Găvruța M. Elisaveta-Saveta[1914-1938] și Găvruța M. Gheorghe-Croampa[1918-1979].
Familia GRAUR TEODOR

Graur Teodor și soția Maria Stana, apar Matricula botezaților/1935, ca fiind părinții lui Graur T. Traian, născut
la 16 septembrie 1935 în Cheriu, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Maria Gherman-Măruța
Găvrili Jembli și soțul, Gheorhe Mitra-Pizlicu[Mb 17/22.IX.1935]. Nou-născutul, Traian T. Graur, a trăit 1 săptămână, decedând la
23.IX.1935 și înmormântat la 25.IX.1935 de părintele Florian Groza[Mr 15/25.IX.1935].
Familia GRAUR DUMITRU-Cocioreanu

Graur Dumitru[muncitor CFR] a fost tatăl fraţilor Graur D. Iuliana-Iulişca[n. 29.03.1929, căsătorită cu Mermeze Traian-Iorga]; Graur D.
Gheorghe-Putu, Graur D. Sofia şi Graur D. Ioan-Ionica, pe care în 1939 îi găsim înscrişi la Şcoala primară nr. 9 din
Oradea, aşa cum reiese din Carnetele şcolare şi Adresa nr. 248/02.09.1939 eliberate de învățătorul Mihai Bulzan, directorul
Şcolii primare din Cheriu, la acea dată. Ulterior Graur D. Ioan-Ionica, a absolvit Facultatea de Aagronomie din
Timișoara. Cei 4 fraţi au mai avut o soră, Graur Floarea n. 1925 [căs. cu Meşter Florian-Liba]. În Matricula XXI/Nr. matricular
8/1945-1946, a Școlii Primare de Stat Cheriu, Graur I. Iuliana-Iulișca, de naționalitate română, cetățenie română, religie
ortodoxă, fiica lui Graur Ioan[muncitor CFR], starea materială a părinților mijlocie, este menționată ca fiind născută la 29.III.1929
în Cheriu, județul Bihor și înscrisă în școală la 1 noiembrie 1945, pe baza legii, în clasa a VII-a, ciclul II 7 clase, anul școlar
1945-1946, 1 absență motivată, 1 absență nemotivată, a absolvit clasa a VII-a cu media 7,94, clasificată a III-a, între 11 elevi
promovați. Graur I. Iuliana-Iulișca, avea să se mărite cu Mermeze Traian-Iorga (n. 1927-dec. 2017), cei doi având doi
băieți: Mermeze T. Ioan-Nelu Iorghi și Mermeze T. Adrian-Adi.
63
______________________________________________________________________________________________________
Familia GRAUR IOAN-Ionica și OROS FLOARE
Ioan Graur-Ionica a fost căsătorit cu Floare Oros, cei doi soți având un băiat, Dimitrie I. Graur[n. XII 1934], care a trăit
numai 2 luni, decedând la 11.II.1935, de tuse măgărească, fiind înmormântat la 13.II.1935 de preotul paroh ortodox Florian
Groza[Mr 4/13.II.1935]. Oros P. Floare-Florica Buscului a fost soră cu Oros P. Pavel-Pavelea Buscului[Bucea, căs. cu Floarea Șandor-Florica
Rodeș]
și Oros P. Teodor-Toaderea Buscului. Posibil ca Ionica să fi fost fiul familiei Graur Ioan și Barbura, cei care sunt
atestați ca fiind părinții Anei I. Graur[1898-1947, căsătorită cu Vasilie Erdeli-Lica Hihanului].
GRAUR ANA-a Mitri Năuti
Ana Graur-a Mitri Năuti[Notă: notată ,,ilegitim”] este atestată ca fiind mama Silviei, născută la 19 martie 1946 în Cheriu,
botezată în aceași zi de preotul paroh orthodox, Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Gherman G. Sofia-Puica Găvrilii
Jembli și soțul Chiș Teodor-Titanu. Silvia Graur a Mitri Năuti avea să moară la 10.IV.1946 în comuna Ineu[Mb 6/19.III.1946].
IOAN D. GRAUR
Graur D. Ioan-Ionica n. 1928 în Cheriu, a absolvit Facultatea de Aagronomie din Timișoara, stabilindu-se în
capitala Banatului. Ionica a fost fiul chereanului Graur Dumitru-Cocioreanu[muncitor CFR], respectiv frate cu: 1).Graur
Floarea[n. 1925, căs. cu Meşter Florian-Liba]; 2).Graur D. Iuliana-Iulişca[n. 29.03.1929, căsătorită cu Mermeze Traian-Iorga]; 3).Graur D. Gheorghe-
Putu;4).Graur D. Sofia[Sursa: Carnetele şcolare şi Adresa nr. 248/02.09.1939 eliberate de învățătorul Mihai Bulzan, directorul Şcolii primare din Cheriu, la acea dată]. La 21 iulie
1949, Graur Ioan este atestat ca fiind ,,absolvent de liceu”, conform ,,Procesului verbal nr. 1, întocmit în sala de clasă a
Școalei Elementare din comuna Cheriu, ,la prima ședință a clubului de absolvenți elevi ai cursului, membri și ai ciclului II
elementar. Mai întâi se grupează activitatea pe resoarte și se aleg responsabilii respectivi. Au fost aleși prin unanimitate
următorii: Secretar, Graur Ioan, absolvent de liceu; Responsabil cultural: Bulzan M. Rodica[Notă: Rodica directorului de școală],
absolventă a Școlii Elementare; Responsabil administrativ: Vanț I. Petru[Notă: Petrea Vanțului], absolvent a 8 clase, liceu;
Responsabi organizatoric: Chiș P. Cornel[Notă: Cornelu Petri și a Raveichi Crețului], absolvent a Școlii de meserii CFR;
Responsabil agitație și propagandă: Tiriteu I. Iiuliana[Notă: Iulișca Uțului], absolventă a Școlii Elementare Cheriu;
Responsabil sportiv: Chiș T. Teodor[Notă: Delușca Titanului], absolvent al Școlii Elementare Cheriu”. Evident că acel ,,club”, a fost
creat în scop pur propagandistic, de către ,,organele” de partid și securitate ale vremii, cu sarcini ,,concrete”, pentru fiecare
,,resort” și ,,responsabil”, în parte. ,,Responsabilul cultural are ca sarcini următoarele: pregătirea unei serbări, în fața
muncitorilor agricoli din localitate; citirea unui articol de fond din ,,Scânteia ”[Notă: oficiosul central de propagandă a regimului comunist proaspăt
propulsat la putere, cu ajutorul securiștilor și tancurilor rusești]
, în fiecare ședință și comentarea lui; dă sarcini membrilor de a se ținea câte o
lucrare cu caracter marxist-leninist, atât la ședința primară a clubului, cât și la cea a organizației TM din localitate, scopul
de a ridica nivelul ideologic al tineretului care face parte din organizație; înființarea unui ziar de perete al clubului,
schimbareaarticolelor în fiecare săptămână, atât pe acesta, cât și pe cel al Căminului cultural din localitate; trimiterea a cel
puțin un articol la ,,Crișana” ”[Notă: ziarul local de propagandă al securiștilor și comuniștilor din Bihorul acelei perioade ]; organizarea unui cerc de meditație,
pentru a jut ape elevii corigenți, mai slabi la unele materii, care vor să dea admitere la cursul mediu sau examenul de
pregătire la ciclul II elementar. Responsabilul organizatoric are ca sarciniurmătoarele: organizarea muncii voluntare,
pentru a culege plante medicinale; întocmirea unui herbar;organizarea muncii voluntare pentru reparații la Școala
Elementară; împodobirea sălii de ședințe cu lozinci, tablouri și scene din viața muncitorească; organizarea de întreceri
individuale între membri. Rsponsabilul administrativ: strângerea unor cotizații de la membrii clubului, pentru cheltuielile
necesare clubului materilae pentru sport. Responsabilul sportiv: organizarea unor excursii în cadrul clubului; provocarea
elevilor din comunele vecine la întreceri sportive; înființarea unei echipe de dansuri populare, pentru serbare; conducerea
jocului de șah în localitate. Responsabilul agitație și propagandă: gruparea elevilor pentru a striga lozinci la ședințe
plenare și la manifestații politice ocazionale; lămuriri și îndrumări între membri. Clubul va fi în direct legătură cu
organizația de bază din localitate U.T.M. și cu școala elementară din localitate. Învățătorii supervizează și aduc unele
lămuriri membrilor din club. clubul va funcționa cu începere de azi, până la redeschiderea cursurilor. Ședințele plenului se
vor ținea de 2 ori pe săptămână, ședința de analiză alternând cu cea de lucru. Semează toți cei susmenționați”.
64
______________________________________________________________________________________________________
Familia HENDRE-Hendrea Țiganu
Familiile de țigani din Cheriu erau puține, dar adevărate, pe vremea copilăriei mele. În orice caz erau mândri de
apartenența lor etnică, neconsiderând nici un moment că apelativul de țigan ar fi o ,,ofensă”, cum consideră ,,liderii” lor de
azi. Cum adică să li spună rromi, când ei se trag din Asia, iar Roma este…Roma ! De ce să nu spunem lucrurilor pe nume,
acceptând adevăul istoric ? Până când să încercăm falsificarea istoriei, cui folosește, din moment ce chiar regele și împăratul
lor din România, se mândresc cu originea lor hindusă ? Unde erau ei când Traian a cucerit Dacia? Exact în pustele asiatice,
mai precis ale Indiei de azi, țiganii fiind membri ai unei populații nomade de origine hindusă, limba hindi, la rândul său,
fiind o limbă indo-europeană, ce este vorbită pe teritoriul Indiei, iar vorbitorii nativi ai dialectelor hindi alcătuiesc 41%
din populația Indiei, este clar că ei au fost, sunt și rămân ȚIGANI ! În ceea ce ne privește pe noi, pe ROMÂNI, categoric nu
ar trebui să fim de acord cu apelativul de rrom, deoarece numai românii se trag de la Roma, adică din romani, ba mai mult
cei care au mâncat lebede din Viena la 1990 au fost țigani din România, nu ROMÂNI ROMÂNI ! Într-o scrisoare adresată
lui Erasmus din Rotterdam[1466-1536], unul din cei mai însemnați umaniști din perioada Renașterii, Nicolae Olahus[1493-1568],
regent al Ungariei, umanist, istoriograf și om politic de origine română, care prin mamă descindea din familia lui Iancu de
Hunedoara, îi scrie acestuia legat de românii din Transilvania: ,,se trag chiar de la Roma, cetatea stăpână a împăraţilor şi
că au fost aşezaţi într-o parte foarte bogată a Daciei, care se numeşte Transalpina’’. Nicolae Olahus[Olahus=Valahul] va suștine în
acelasi timp și unitatea de neam a românilor din Țara Românească, Moldova și Transilvania. Revenind la țiganii din
Cheriu, de după cel de-al doilea rărboi mondial, până la 1989, trebuie precizat că aceștia, deși în minoritate covârșitoare, au
fost perfect integrați în colectivitate, marea majoritate a copiilor lor urmând școala elementară din sat [clasele I-VIII], iar mulți
frecventau des Sf. Biserică Ortodoxă din Cheriu, copiii lor fiind botezați ortodocși, iar țiganii răposați erau înmormântați cu
binecuvântarea preotului ortodox al Cheriului perioadei respective și înmormântați în Temeteul satului. În ceea ce mă
privește am reținut și consemnez cu plăcere câteva familii de țigani din Cheriu ai acelor vremuri, cu porecle pe cât de
pitorești, pe atât de interesante și uneori amuzante: Grancea[fost combatant în cel de-al doilea război mondial și prizonier alături de consătenii săi români Toie I.
Constantin-Țapu și Silaghi N. Nicolae-Nicoara Bâcului]
, Gaborea, Relea, Gusti Reli, Micula, Piscu, Tărcușa, Tița Reli, Troplea. Hendre
Alexandru, a fost unul dintre cei mai apreciaţi ţigani din Cheriu, în acea perioadă, deoarece îşi câştiga existenţa muncind,
alături de toată familia, vara în Valea Bonarului, la prelucratul vaioajelor[chirpici] pentru construcţia caselor, poieţilor[grajduri],
colniţelor[şopruri], coteţelor şi altor anexe gospodăreşti ale vrednicilor chereni ai acelei perioade. Vaioajele erau prelucrate
manual din pământ argilos de foarte bună calitate, care se găsea din abundenţă în Poiană, chiar lângă Valea Bonarului, sursa
principală de apă pentru această operaţiune. În compoziţia vaioajelor intra şi pleava colectată de la batoza de treierat grâu,
secară sau orz. În vremea copilăriei noastre, aria[perimetrul unde erau stivuite stogurile cu snopi de cereale, ce urmau a fi treierate cu batoza] era amplasată chiar pe
locul unde azi este terenul de fotbal, adică pe Chinepişte, vechea denumire a acestei sole fiind chiar Arie. De menţionat că
prelucrarea vaioajelor era un procedeu laborios, care necesita multă iscusinţă, energie şi timp. În primul rând se alegea locul
de unde se aducea pământul de cea bună calitate. Locul era mai întâi decopertat, materia primă era săpată cu arşeul[hârleţul] şi
sapa, încărcată cu lopata în trabonţa de lemn[roaba] şi transportată în groapa unde era amestecată cu pleavă şi apă, după o reţetă
numai de ei ştiută, iar apoi frământată cu picioarele goale, până la cosistenţa optimă. Materialul astfel frământat şi preparat, era
pus în forme din scândură, de dimensiuni adecvate. Vaiojele astfel prelucrate erau uscate la soare, în arşiţa verilor toride din
lunile cele mai călduroase ale verii: iunie, iulie şi august. Erau apoi stivuite în grămezi de o formă specială, care permitea
acoperirea lor cu paie, huluji[paie de porumb], crengi verzi înfrunzite, pentru a fi ferite de ploile torenţiale ale verii, până când
clientul care a comandat un anumit număr de vaioaje, le transporta la gospodăria sa, unde erau zidite cu măiestrie de meşterii-
zidari foarte iscusiţi ai Cheriului, acelei perioade, români: Fildan P. Teodor-Toaderea Petri Mizli şi fiul său Fildan T.
Traian-Leanu, Cuc Lazăr-Vila şi fiul său Cuc L. Florian-Orea Vili; Mitra Nicolae-Nicoara Mitri; Fildan M. Teodor-
Delea Ciopec; Mudura F. Ioan-Nuţu Flori Moii ş.a.
Iată câțiva dintre numeroșii membri ai familiei de țigani, Hendrea din Cher: 1).Hendrea Traian-Relea, căsătorit cu
Ecaterina-Tița, cei doi fiind părinții lui Augustin Hendrea-Gusti Reli; 2).Veronica Hendrea[1932-1951], 19 ani, a decedat în
Cheriu la 8.VI.1951. Împărtășită și înmormântată la 10.VI.1951, de pr. Cicală Boris[Mr 3/10.06.1951]. 3).Hendrea Alexandru, a
fost tatăl fraților: 4).Hendrea A. Nicolae-Micula și 5).Hendre A. Gheorghe-Ghiuri[n. 07.02.1933]; 6).Hendrea Victor, căsătorit
cu Veronica, părinții lui 7).Hendrea V. Nistor n. 3.07.1951 la Ceica[Matriculei nr. 25/19.II.1964, eliberată de Școala Elementară din Felcheriu];
8).Hendrea A. Stela-Stela Gusti Reli, tata: Hendrea Augustin-Gusti Reli; 9).Hendrea N. Ioan-Ioanea Miculi n.1951,
părinţii: Hendre Nicolae-Micula şi Ana; 10).Hendrea N. Maria-Măria Miculi n. 20.04.1952 la Tăşad[în alt act n. 08.01.1952],
părinţii: Hendrea Nicolae-Micula şi Ana[02.02.1932-03.01.2001]; 11).Hendrea N. Florian-Olea/Pupoșu n. 20.01.1953 Tăşad[pe crucea din
cimitir: n. 04.05.1953-d. 05.01.2004]
, părinţii: Hendrea Nicolae-Micula şi Ana; 12).Hendrea N. Teodor-Toaderea Miculi[(n. 1955-d. 2018), căs. cu
Viorica n. 1952]
, părinţii: Hendre Nicolae-Micula şi Ana; 13).Hendrea N. Ffloare-Floarea Miculi n. 1957, părinţii: Hendre
Nicolae-Micula şi Ana; 14).Hendrea Ștefan[1951-02.01.2008]; 15).Hendrea Nicolae[17.05.1952-1992]; 16).Hendrea Ioan[13.07.1968-09.07.2015].
65
______________________________________________________________________________________________________
Neamul de chereni HORVATH
Neamul de chereni Horvath, este atestat încă din secolul al XVIII-lea, când se menționează că ,,la Cheriu, în 1760,
Horvath Mihaly[Notă: Horvat Mihai], ardea 11 căruţe de var pentru huta de sticlă din Beliu pentru 50,43 florini renani”[Sursa: AN-DJBh,
Fond Episcopia romano-catolică ... , rola 605, d. 3633, f. 34 ; Idem, Fond Episcopia greco-catolică ... , rola 867, d. 427, f. 154, 171; rola 865, d. 422, f. 88]
. Pe vremea copilăriei mele,
inclusiv după colectivizare, vis-a-vis de ,,Tăneiul Osvath” existau ruinele ,,Tăneiului Horvath”, în a căror râturi[Notă: fânațe],
devenite ,,a colectivului”, pășteam noi[eu, Ghița Cani, Jenu și Aurelu Jembli, Nuțu și Petrea Manini, Crăciunea Țapănului, Florea Țigan, Nuțu Bâcului] vacile în otava
prospătă și hrănitoare, folosind ca ,,puncte de obsarvație”, nucii Tăneiului Osvath, în care ne urcam și mâncam sâmburii de
nucă înainte ca nucile să se decojească, dar eram atenți ,,să nu ne prindă cioșii colectivului, să ne închidă vacile”. Când îi
reperam venind pe duleauăle[Notă: drumurile de acces] dintre culturile agricole, fie pe Titanu cu Vanțu Bătrânu, fie pe Vovinca cu
Ghiuri Vereș, coboram rapid din nuci și ,,fugeam”[ de fapt mergeam agale, nu alergam, numai ne făceam vevăzuți și negăsiți de cioși=paznici de câmp] cu vacile spre
și pe lângă ,,Temeteul vacilor” și ieșeam în Păduriță, ca și când am fi fost acolo. Cu nucile verzi, încă în coajă, dar și cu cele
deja cojite, făceam ,,concurs de zbângânit”, adică puneam câte o nucă în vârful zbiciului și o catapultam la distanțe de peste
100 m, cine o arunca mai departe era ,,campion”. Conscrierea militară din anul 1692, redactată îndată după alungarea
turcilor din Bihor[același an], arată că majoritatea satelor au fost arse şi distruse [Mezosi Kâroly-Bihar vermegye a torok uralom megszunese idejeben/Comitatul
Bihor după ocupața turcească-1962, Budapesta, 1943, p. 53-120, citat de V. Maxim, I. Godea- Consideraţii istorice şi demografice privind tipologia aşezărilor rurale din nord-vestul Romaniei, în Biharea II,
Oradea, 1974, pag. 12]
. Populaţia refugiată din calea cotropirii otomane din 1660-1692, încetul cu încetul s-a retras la vechile vetre,
majoritatea satelor ridicându-se din nou. În satele Alparea şi Cheriu,, pe vechea vatră au rămas numai ruinele bisericilor şi
acum se cultivă porumb”. Cu siguranță se face referire la ,,vatra ngurească”[locuită de populația maghiară reformată], situată în jurul
Temeteului de astăzi, ocupată de turci. În registrele de dijmă din anul 1717, se consemnează la majoritatea locuitorilor dacă
sunt din partea locului sau de unde au venit aici. Astfel în Ioşia cele 13 familii înregistrate toate erau venite din Oradea, părţile
Transilvaniei şi satele Harsany şi Monostor Paly (azi în R.P.U.); ,,în Cheriu din 24 familii una era din partea locului, iar
23 din părţile Transilvaniei; în Alparea din 26 familii, 21 erau din părţile Transilvaniei. În schimb în satele Felcheriu,
Sântelec şi cele 8 de pe Valea Crișului Repede, majoritatea locuitorilor şi în unele cazuri chiar toţi erau din partea locului.
În satele Felcheriu, Măgeşti, Josani şi Dobricioneşti toţi locuitorii erau din partea locului” [Arh. St. Oradea, fond Capitlul episc. rom. cat.
Oradea, Instrumenta literalia, Fasc. XXVIII., a, f. 2, 10-14]
. Foarte probabil că acea familie de chereni ,,din partea locului” să fi fost chiar familia
Horvath, menționată la 1760 ca fiind de vărari.
Se cuvine să fac aici o precizare: în urma studierii cu mare atenție a tot ce ,,mi-a picat în brâncă” despre Cher și
cherenii de altădată, pot afirma fără tăgadă că într-adevăr, în timpul cotropirii otomane din 1660-1692, o parte din populația
românească de chereni să se fi refugiat, așa cum se menționează și în Monografia satului geamăn Felcheriu [Felcheriu 800, Pagini de
monografie, 2002]
, dar în ceea ce privește Cheriul, Felcheriul, Alparea, Fughiu sau Oșorheiul, nici una din aceste așezări nu apar în
conscrierea camerală din 1692 a județului Bihor, ca fiind părăsite și ulterior repopulate [file:///C:/Users/User/Downloads/22-Crisia-Muzeul-Tarii-
Crisurilor-XXII-1992, pag. 98. pdf]
. Mai mult, în Conscrierea din 1722, Cheriul apare cu 31 familii (155 locuitori), 31 sesii (câte 1
sesie/familie) , 93 sesii arabil divizat anual, 93 sesii fânaț, 83 boi, 44 vaci, 2 cai, 55 porci, 11 capre și 8 stupi. Dacă ținem
seama și de ,,spusele din bătrâni”, a cherenilor de altădată, putem lesne concluziona că actuala vatră a Cherului de Bihor
este ,,vechea vatră românească”[locuită de populația românească], pe când când ,, vatra ngurească”[locuită de populația maghiară reformată], situată în
jurul Temeteului de astăzi, a fost ocupată de turci, care au instalat acolo o garnizoană, ,,populația fiind decimată și distrusă”,
cum pe bună dreptate susține chiar un scriitor maghiar [Jako Zsigmond, Bihar megye a torok pusztittis elott, Budapest, 1940], iar biserica lor reformată
transformată în moschee, după spusele bătrânilor chereni de altădată.
66
______________________________________________________________________________________________________
NEAMUL IANCU-Dărvăşanu
Pe terenul de ,,Lângă Fântâni” s-a statornicit, construindu-şi gospodărie trainică, familia IANCU-a Dărvăşanului,
familie de români din Darvaş[Ungaria], stabilită în Cheriu, formată din patru fraţi: Iancu Dumitru-Mândru, Iancu Ioan-Ioanci,
Iancu Mihai-Mişca şi Iancu Crăciun-Circel. Soarta românilor pe care istoria i-a aşezat şi i-a lăsat izbeliştii prin pustele
Panoniei n-a fost niciodată una dulceagă, ci, dimpotrivă, presărată cu nenumărate momente amare şi dificile. Spaţiul geografic
şi istoric al zonei Panoniei are un trecut aparte, în ultimele secole ale mileniului I î.C. Panonia era locuită de traci şi celţi.
Ramura nordică a tracilor, daco-geţii ocupau un spaţiu întins, între gurile Bugului şi nordul Mării Negre, până în Moravia.
În sec. I d.C. statul regelui Burebista stăpânea şi aceste teritorii, după ce, în urma unor războaie îi alungase pe celţi (gali).
Cucerirea romană, urmată de procesul de romanizare, a dus la formarea unor noi popoare, vorbitoare de limbă latină. A
venit apoi epoca migraţiunii popoarelor, unele dintre ele s-au stabilit în Ungaria de azi, istoricii amintind că alături de migratori
vieţuiau băştinaşi romani sau vlahi şi din sec. VII-slavi. Vlahii sau românii erau deja creştini, practicând tradiţiile şi cultul
Bisericii de la Constantinopol. În secolele IX şi X stabilirea ungurilor în Câmpia Panoniei, înfrângerea suferită de aceştia, de
la germani în 955 pe râul Lech, va produce schimbări în raporturile demografice noi, în zonă. Influenţaţi de băştinaşii
românoslavi, ungurii vor deveni sedentari, o parte din maghiari se vor creştina, urmând ca sub regele Ştefan I să aibă loc,
oficial, creştinarea acestora, în masă. În anul 1054 se produce în cadrul creştinismului Marea Schismă, în noile condiţii,
ungurii au adoptat catolicismul având şi misiunea de a catoliciza populaţiile româno-slave ortodoxe. Aceştia, căutând să-şi
păstreze identitatea etnică, se opun catolicizării. O dovedesc istoricii vremii care amintesc de voievozii români Menumorut,
Gelu, Glad apoi Ahtum şi Gyula, ce se opun atât cuceririi romane cât şi catolicismului. Sunt documentate zeci de mănăstiri
„greceşti”, adică ortodoxe, în spaţiul ocupat de către unguri. Recomandările papale vizau ocuparea acestora cu călugări
catolici. În decursul timpului, populaţia română ortodoxă a fost în mare parte catolicizată şi maghiarizată. Şi totuşi, în multe
zone din Ungaria, românii şi ortodoxia s-au menţinut până în zilele noastre. Una dintre cele mai vestice ramuri a românităţii,
românii care trăiesc astăzi în sud-estul Ungariei (bazinul Crişurilor), în localităţi urbane, rurale şi în Budapesta, sunt atestaţi
documentar în acest areal din secolul al XIII-lea. Mai exact, este vorba de atestarea istorică a localităţilor în care au trăit şi mai
trăiesc comunităţi româneşti: Aletea, Apateu, Batania, Bedeu, Bichis, Bichisciaba, Budapesta, Darvaş, Cenadul Unguresc,
Ciorvas, Crâstor, Chitighaz, Jula, Jaca, Leta Mare, Leucushaz, Micherechi, Otlaca-Pusta, Peterd, Pocei, Sacal, Seghedin,
Vecherd. Prima însemnare referitoare la comuna Darvaş o avem din anul 1396. Comunitatea bisericească a luat fiinţă în jurul
anului 1720 şi a fost păstorită, la început, de către preotul Teodor Norman şi care avea 61 de case ortodoxe în comună. Prima
biserică ortodoxă din localitatea Darvaş a fost ridicată imediat după anul 1717, când aici s-a stabilit o comunitate însemnată
de români. De menţionat că la 1779 exista în Darvaş o comunitate românească ortodoxă puternică, din moment ce 43%
dintre locuitorii localităţii erau români. În această comunitate şi-a găsit locul şi familia Iancu Adam, venită tocmai din inima
Apusenilor, chiar din Albacul lui HOREA. Familia Iancu îşi are obârşia tocmai în Ţara Moţilor, mai exact în Domeniul se
Sus al Câmpenilor. Iancu Adam-Darvăşanu a fost un moţ vrednic, hotărât şi zdravăn, care atât din cauza condiţiilor naturale
din Ţara Moţilor, cât şi din cea de iobag al imperiului habsburgic a coborât cu turma sa de oi până în pusta maghiară,
stabilindu-se în Darvaş. Este adevărat că în Ţara Moţilor, pământul, care ,,poartă” mult aur, nu este prea roditor şi datorită
aluviunilor care năpădesc şi îneacă totul. Multe arături se fac pe înălţimi greu de urcat, unde apa de pe coastă spală adeseori
ovăzul şi orzul, singurele păioase care rezistă climei. Fâneţele sunt şi ele situate la distanţe mari, iarba fiind slabă pretutindeni,
abia de se poate cosi o dată pe an, iar păşunile sunt neândestulătoare. De aceea moţii erau nevoiţi, de a lua în arendă, an de an,
poiene în judeţele vecine. Poame nu se făceau, nici cultura legumelor nu era prea rentabilă. Bucatele erau obligaţi să şi le
cumpere din târguri sau sa le aducă din câmpie. La toate acestea se adăugau drumurile impracticabile şi lipsa de produse
proprii pe care să le poată valorifica pe pieţe. Condiţiile vitrege de trai l-au determinat pe moţul Iancu Adam să-şi părăsească
locurile natale, preferând sa devină jeler al feudalului din Darvaş, decât să continuie viaţa de iobag sărac a fiscului din
regiunea Arieşului superior, lipsit de orice posibilitate de câştig. Stabilit în pustă, se ocupă cu creşterea oilor, reuşind să-şi
mărească an an turma. Hărnicia şi condiţia sa de român, i-au atras lui Adam Iancu invidia ungurilor, în frunte cu groful, pe
a cărui moşie muncea, iar după repetate şicanări şi nelegiuiri pe care a fost obligat să le suporte, ia din nou calea pribegiei,
hotărând să se stabilească numai primtre români, găsind în Cheriu-Bihor toate condiţiile de care avea nevoie. Profitând din
plin de oportunitățile Revoluției de la 1848, mai precis de punctul 7 din ,,cele 12 puncte ale Revoluției Maghiare”, care
prevede clar,,Desființarea iobăgiei”, moțul Iancu Adam din Darvaș, ajunge pe meleagurile Cheriului, cu o turmă de oi,
vinde în târg la Oradea o parte din ea şi cumpără pământ ,,de casă” pentru fiecare fecior în parte. Locurile unde şi-au înălţat
gospodării trainice, cei patru fraţi Iancu, erau cunoscute în sat ca fiind: 1).,,Hodorul” Mândrului-devenită casa lui Iancu
Leontin-Leontinu Bronţi, lânga fosta coperativă din Cheriu, mai precis lângâ Mitra Gheorghe-Ghiurca Ţâghi;
2).,,Hodorul” Mişchi-fosta casă a Şoii, actuala casă a Ghiuriţâ Oaciului; 3).,,Hodorul” lui Ioanci-fosta casă a lui Mitru
Ioanci; 4).,,Hodorul Circelului”, fostele gospodării a fraților Iancu C. Gheorghe-Ghiurca Circelului și Iancu C. Vasile-
Loați Circelului. Pe vremea copilăriei mele, la intrarea în Temeteu, în colţul din dreapta-jos, dinspre Drumul Băilor, erau doi
brazi falnici, sub care se găsea câte un mormânt şi câte o cruce mai deosebită, dat fiind faptul că atunci majoritatea crucilor
erau din lemn de esenţă tare (gorun). Pe una dintre aceste cruci, din piatră, erau inscripţionate datele lui Suciu Meletie (1868-
1928), nimeni altul decât dascălul satului Cheriu. Cealaltă cruce, dăltuită dintr-o singură piatră masivă, aparţinea lui IANCU
ADAM-Dărvăşanu, bunul prieten şi vecin al dascălului. După locul unde erau poziționte aceste două morminte (cu siguranță a
doi dintre cei mai importanți oameni din Cheriul acelor vremuri) și după povestirile înaintașilor noștri, cei doi au fost printre
primii înmormântați în actualul cimitir ,,Temeteu” din Cheriu. Fostul cimitir era în jurul vechii Biserici Ortodoxe de lemn
din Cheriu[de la 1464], amplasată în grădina actualei Case Parohiale Ortodoxe. Părintele paroh Emil Bandui susține, pe bună
dreptate, că pământul grădinii Casei Parohiale, este diferit față de cele din jur, fiind tipic celor din cimitire. Actuala Biserică
Ortodoxă din Cheriu a fost dată în folosință în 1894.
67
______________________________________________________________________________________________________
Chiar și în perioada interbelică se mai țineau slujbe în Biserica de lemn din Cheriu [sec. XV], care cu siguranță a fost
strămutată, urmând să mă documentez unde. Vechiul Drum al Băilor pornea de la fântâni, traversa podul construit peste Valea
Bonarului[conform Hărții Josefine de la 1782-1785] pe lângă Temeteu și unea Cheriul de Rontău. Duleul care există şi azi deasupra
Temeteului, trece pe deasupra ,,Râtului Tomalău” şi coboară la ,,Podul Popi, făcând legătura cu Oradea, prin pădurea de
la ,,Tăul Fiarălor”, sau ,,Tău Fiară”. Acesta era drumul care lega fosta Garnizoană turcească din Cheriu[situată în jurul Temeteului și
deasupra Râtului Tomalău]
de Oradea, în perioada stăpânirii turcești [1660-1692]. Și în zilele noastre, în timpul arăturilor adânci de pe
terenurile din jurul cimitirului, ies la suprafaţă pietre şi alte materiale ale acestei foste așezări strategice. Zona Temeteu-
Tomalău este un sit arheologic de o valoare şi importanţă excepţională, atât pentru istoria localităţii, dar și a judeţului.
Familia IANCU DIMITRIE-Mândru Dărvășanului (1861-1939)
Dimitrie Iancu senior, poreclit Mândru Dărvășanului, s-a născut la 1861 în Darvaș[Ungaria]. La data nașterii sale, atât
Darvașul, cât și Cheriul, erau în imperiul austro-ungar, până la 1 decembrie 1918, data Marii Uniri de la Alba-Iulia, mărețul
eveniment la care a participat și Iancu M. Teodor-Delea Mișchi[unul ditre feciorii fratelui său, Iancu Mihai, zis Mișca Dărvășanului] și în urma căruia
Cheriul a rămas în Bihorul României Întregite. De noționalitate română, religie ortodoxă-română, plugar, Iancu
Dumitru-Mândru, a trăit 79 ani, a murit la 9 aprilie 1939 în Cheriu. Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat la 11 aprilie
1939, în Temeteul din Cheriu, de preotul paroh ortodox, Florian Groza[Mr. 5/11.IV.1939]. După căsătorie, fiecare dintre feciorii
Dărvăşanului şi-au construit gospodării proprii, unul dintre ei, Dimitrie[Dumitru-Mândru], a rămas pe vatra părintească, fiind
căsătorit cu Ana Gherman[din neamul Jembli sau cel al Tomi/Ciocului], care s-a născut în Cheriu, la 1862, a trăit 78 de ani, decedând,
împărtășită cu Sf. Taine, la 11.IX.1940, tot în Cheriu. De profesiune casnică, religie ortodoxă, a fost înmormântată la
13.IX.1940, în Temeteul Cheriului, de părintele paroh Florian Groza. Observații: Apoplexie[cauza decesului]/[Mr. 12/13.IX.1940]. Iancu
Dumitru-Mândru și Ana născ. Gherman au avut 3 băieţi şi o fată: 1).Iancu D. Dimitrie-Câca Mândrului[1885-1966], 2).Iancu
D. Petru-Bronţi; 3).Iancu D. Gheorghe-Ghila Mândrului[căsătorit în Alparea]; 4).Iancu D. Elisabeta-Saveta Mândrului.
Familia IANCU DIMITRIE-Câca Mândrului (1885-1966)
Iancu D. Dimitrie-Câca Mândrului[1885-1966] a fost căsătorit cu Mitra Floare-Floarea Ţâgănuţului, cei doi fiind naşii
lui Iancu Teodor-Delea Mişchi şi a Catiţâ Toaderi Lichi din Rontău n. Ardelean. În ,,Matricula răposaților”, poziția
6/1937, se menționează faptul că Floarea Iancu[1887-1937], s-a stins din viață la 11.V.1937, în vârstă de 50 de ani, împărtășită cu
Sf. Taine, înmormântată la 13 mai 1937. Preot: Florian Groza[Mr 6 /13.V.1937]. Iancu D. Dimitrie-Câca și Mitra Floare-Floarea
Țâgănuțului au fost părinții fraților cunoscuți în comunitate ca fiind ,,a Câchi Mândrului” sau ,,a Câchi“.
IANCU D. TRAIAN-Trianu Câchi Mândrului (n. 12.05.1910, Cheriu)

Iancu Traian-Trianu Câchi, a absolvit primele 4 clase în sat [Certificat nr. 24/03.07.1934], este unul dintre cherenii care la
Cedarea Ardealului[august-septembrie 1940], când ,,Cheru a trecut la unguri”, s-a stabilit în România, la Arad, căsătorit inițial cu
consăteana sa Floare Simoc-Florica Miculi Muci[poreclită Mucioaia, fata lui Nicolae Simoc-Micula soră cu: 1).Ioan Bocuț (n. 1896-dec. 10.01.1947)[Mr. 2/11.01.1947];
2).Simoc N. Pașcu-Cana (1897-1978); 4). Simoc N. Pavel-Micula și 4).Simoc N. Maria-Marișca căs. Seiche]
, cei doi având un băiat, Iancu T. Traian-Trianu[născut la Arad,
deoarece părinții săi, ca de altfel și alți chereni, la cedarea Ardealului în 1940, s-au refugiat în România, trecând clandestin granița trasată arbitrar (impusă) chiar între Cher și Felcher (ce destin au avut
dintotdeauna aceste două așezări gemene !)]
, căs. în Arad cu Marika.
IANCU D. GHEORGHE-Ghili Câchi Mândrului (n. 1914, Cheriu)
Iancu D. Gheorghe-Ghili Câchi Mândrului, l-a urmat pe fratele său mai mare, Traian și s-a stabilit în Arad. A fost
botezat cu prenumele unchiului său Iancu D. Gheorghe-Ghila Mândrului[frate cu Câca Mândrului].
IANCU D. MELETIE-Leanțu Câchi Mândrului
Iancu D. Meletie-Leanţu Câchi Mândrului, absolvent a şase clase primare şi angajat ca voluntar în Armata României
Mari[1939], înainte de cedarea Ardealului, căsătorit şi stabilit în Fughiu, având un băiat[Iancu M. Ioan-Ionica] şi o fată.
IANCU D. DUMITRU-Mitru Câchi Mândrului/Putu
Iancu D. Dumitru-Putu Câchi Mândrului, este fiul soților Iancu D. Dimitrie-Câca Mândrului[1885-1966] și Mitra
Floare-Floarea Ţâgănuţului. Este frate cu Trianu, Ghili, Leanțu, Măria, Vioara și Cornița, cunoscuți de contemporani ca
fiind ,,a Câchi Mândrului”. După căsătorie, Putu Câchi s-a stabilit în Oradea.
IANCU D. MARIA-Măria Câchi Mândrului (1918-2005)
Iancu D. Maria-Măria Câchi Mândrului[fiica soților Iancu D. Dimitrie-Câca Mândrului(1885-1966) și Mitra Floare-Floarea Ţâgănuţului], căsătorită cu
Găvruţa M. Paşcu-Pătaşca, cei doi sunt părinții fraților: 1).Găvruța P. Rozalia-Rozica Pătaşchi[născută la 15.05.1938 în Cheriu/[Mb
11/17.V.1938]
; 2).Găvruța P. Crăciun-Crăciunea Pătașchi[Ciupredu n. 1943], căsătorit și stabilit în Cheriu.
68
______________________________________________________________________________________________________
IANCU D. CORNELIA-Cornița Câchi Mândrului (n. 1925, în Cheriu)
Iancu D. Cornelia-Corniţa Câchi Mândrului [născ. 1925 în Cheriu, fiica soților Iancu D. Dimitrie-Câca Mândrului (1885-1966) și Mitra Floare-Floarea
Ţâgănuţului]
, a fost măritată în sat cu Opriş Ghe. Gheorghe-Ghiurca Opriş[părinții Floricăi Ghe. Opriș-Floricuț, n. 1950], stabiliți în Oradea.
IANCU D. VIOARA-Vioara Câchi Mândrului (n. 1928-d. 22.11.2016)
Iancu D. Vioara-Vioara Câchi Mândrului[fiica soților Iancu D. Dimitrie-Câca Mândrului(1885-1966) și Mitra Floare-Floarea Ţâgănuţului], căsătorită cu
Gherman V. Vasile-Lica Lichi Jembli[1924-1982, poreclit Licea], părinții lui Gherman V. Traian-Trienuțu[1955-2017].
Familia IANCU D. GHEORGHE- Ghila Mândrului
Iancu D. Gheorghe-Ghila Mândrului, căsătorit în Alparea. Inițal a fost căsătorit în Rontău, cu mama Sofiei Silaghi
n. Caraman[soția lui Silaghi N. Nicolae-Nicoara Bâcului]. Fiind unul dintre combatanții primului război mondial, Iancu D. Gheorghe din
Cheriu, a căzut prizonier, familia primind de știre că a murit pe front, soția sa, tânără fiind și știindu-l decedat, și-a refăcut
căsnicia, iar la reântoarcere în sat, Ghila s-a recăsătorit și el, dar în Alparea. Nepoata lui Iancu D. Gheorghe-Ghila
Mândrului[Maria], căsătorită cu Mitode Ioan[plutonier adjutant], vrednic urmaș al răzeșilor lui Ștefan cel Mare, s-a stabilit în satul
natal al bunicului său, cumpărând casa de la o mătușă, Iancu P. Elenora-Leonoara Bronți[căs. cu Fildan D. Gheorghe-Ghițu Mocanului], Iancu
D. Petru-Bronți[tatăl Leonoarei], fiind frate cu Iancu D. Gheorghe-Ghila Mândrului.
Familia IANCU D. PETRU-Petrea Mândrului/Bronți
Iancu D. Petru-Bronţi[fiul soților Iancu Dimitrie-Mândru (1861-1931) și Ana Ghernan (1862-1940)] și Lina n. Mudura, au fost părinții fraților:
Iancu P. Leontin-Leontinu Bronți și Iancu P. Eleonora-Leonoara Bronți.
IANCU P. LEONTIN-Leontinu Bronți
Iancu P. Leontin-Leontinu Bronți[fiul soților Iancu D. Petru-Bronţi și Lina Mudura] a fost căsătorit inițial cu Popovici I. Ana-Nușa
Ioanci Domnului din Sântelec, el fiind cel care a moștenit hodorul Dărvășanului. La 12.VI.1950 se naște în Cheriu,
Aurora, fiica lui Ana Popovici-Nușa Ileni Dmișchi Dărvășanului din Sântelec, botezată în Cheriu, la 16.VI.1950 de preotul
paroh ortodox, Boris Cicală, nașă de botez fiind Urs Veronica-Vironica Deli Mișchi n. Iancu, soția lui Urs Petru-Pișchi,
nimeni alta decât verișoara sa primară[fata unchiului său, Delea Mișci, frate cu Ileana]. La rubrica observații, unde este consemnat botezul, se
menționează faptul că Aurora, fiica Anei Popovici, a decedat la 12.II.1951[Mr. 14/1950].
Recăsătorit cu o femeie din Haieu, cu care are o fată.
IANCU P. ELEONORA-Leonoara Bronți (n. 21.09.1932, Cheriu)
Iancu D. Eleonora-Leonoara Bronţi a fost soția chereanului Fildan Gheorghe-Ghiţu Mocanului. La 12.VI.1950 se
naște în Cheriu, Aurora, fata soților[nelegitimi] Ana I. Popovici-Nușa Ioanci Domnului din Sântelec și Iancu P. Leontin-
Leontinu Bronți din Cheriu. Aurora a fost botezată în Cheriu, la 16.VI.1950 de preotul paroh ortodox, Boris Cicală, nașă de
botez fiind Urs T. Veronica-Vironica Deli Mișchi[n. Iancu, soția lui Urs Petru-Pișchi], nimeni alta decât verișoara primară a tinerei
mame[Veronica este fata unchiului său pe linie maternă Iancu M. Teodor-Delea Mișchi Dărvășanului, fratele Ilenei M. Popovici-Ileana Mișchi Dărvășanului n. Iancu, bunica maternă a nou-născutei].
La rubrica observații a Matriculei botezaților nr. 14/1950, unde este consemnat botezul, se menționează că Aurora, fiica
Anei Popovici, a decedat la 12.II.1951. Din căsătoria cu Mitra Gheorhe-Ghiuri Nuțu Ţilichi, are un băiat: Mitra Ghe.
Gheorghe-Ghiţa Ţilichi, născut la 7 septembrie 1952[Mb 10/16.09.1952]. În Matricula XXI/Nr. matricular 48/1945-1946 pagina 48,
a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Iancu P. Eleonora,
născută în ziua de 21.IX.1932, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Iancu
Petru (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, înscrisă în școală la 8.IX.1945, din oficiu, n-a frecventat clasa a
V-a/1945-1946, acumulând 151 absențe nemotivate, declarată repetentă”.
IANCU D. ELISAVETA-Saveta Mândrului căs. Țurcașiu (1887-1944)
Iancu D. Elisaveta-Saveta Mândrului, de religie greco-ortodoxă română, căsătorită cu Ilie Țurcașiu-Țurcaș. Rămasă
văduvă, se stinge din viață la 18 februarie 1944 (Apolexie), în plin război, fiind înmormântată după ritul nostru creștinesc, la
20.II.1944, de către preotul paroh greco ortodox român, al Cheriului, Florian Groza[Mr 2/20.II.1944].
Familia IANCU IOAN-Ioanci Dărvăşanului
Iancu Ioan-Ioanci Dărvăşanului a fost tatăl surorilor: 1).Iancu I. Maria-Măria Ioanci căs. Tiponuț și 2).Iancu I.
Floare-Floarea Ioanci[căsătorită cu Gherman I. Pavel-Paşcu Iosâ Tomi (părinţii fraților Gherman P. Gheorghe-Ciocu și Gherman P. Florian-Ciociu Paşcului-Eroul]. Din spusele
lui Moga T. Petru-Petrea Moghi, Floarea Ioanci ar fi fost bunica lui pe limie maternă, respectiv soția lui Moga Ioan-Nuțu,
mama Nușchi.
69
______________________________________________________________________________________________________
IANCU T. MARIA căs. TIPONUȚ-Măria Ioanci (1875-1940)
Văd. Iancu I. Maria-Măria Ioanci[căsătorită cu Tiponuţ Teodor din Girișul de Criș], s-a născut la 1875 în Cheriu, religie ortodoxă,
casnică, s-a stins din viață la vârsta de 65 ani (18.VIII.1940, în Cheriu), în urma unei hemoragii, fiind înmormântată la
20.VIII.1940 de părintele paroh ortodox al Cheriului ortodox din totdeauna, Florian Groza [Mr 9/20.VIII.1940]. Soții
Tiponuț[Teodor și Maria] au crescut 7 copii (2 fete şi 5 băieţi): Iuliana (Iulişca), Ana (Nuca), Pavel (Poali), Dumitru (Mitru),
Teodor (Dele), Ioan (Nuţu) şi Florian (Florea).
IANCU I. FLOARE căs. Gherman sau Moga??
Iancu I. Floare-Floarea Ioanci și Gherman I. Pavel-Paşcu Iosâ Tomi, au fost părinţii fraților Gherman P.
Gheorghe-Ciocu și Gherman P. Florian-Ciociu Paşcului[Eroul Cheriului mort pe front în timpul celui de-al II-lea război mondial].
FLORIAN P. GHERMAN-Ciociu Pașcului
FLORIAN P. GHERMAN-Ciociu Pașcului, EROUL MARTIR AL CHERIULUI, a fost strănepotul lui Toma
Gherman și nepotul lui Gherman T. Iosif-Iosa Tomi[tatăl fraților Gherman I. Gheorghel-Ciocu și Gherman I. Pavel-Paşcu Iosâ Tomi, acesta din urmă fiind căsătorit cu
una din cele doua fete ale lui Iancu Ioan-Ioanci Dărvășanului, respectiv cu Floarea I. Iancu]
. Pașcu și Floarea Ioanci sunt părinţii lui Gherman P. Florian-
Ciociu Paşcului[mort pe front], căsătorit cu Dunşoara I. Ana-Anuța Vovinchi[1909-1994], cei doi fiind părinții Lucreţiei F. Dunșoara-
Lucrăiţa[1929-2009, căs. cu Ţigan V. Traian (n. 1927-2012)] și Floricăi căs. Sime[1935-1990]. După moartea Ciociului, Anuța s-a recăsătorit cu Țigan
D. Gheorghe-Țigănelea. Văd. Dunșoara Ana apare în Matricula botezaților nr. 18/1946, ca fiind nașa de botez a lui Toma,
fiul lui Gheorghe Ghe. Gherman-Ghițu Ciocului și Sofia Cuc-Sofia Deli Chechi.
NEAMUL IANCU MIHAI-Mişca Dărvăşanului
Locul unde se înalţă astăzi gospodăria lui Mitra F. Gheorghe-Ghiuriţa Oaciului a fost hodorul lui Iancu Mihai-Mişca
Dărvășanului. Pe acest loc şi-a înălţat gospodărie trainică Iancu Mihai, poreclit Mişca, cel mai prolific dintre feciorii
Dărvăşanului. Iancu Mihai-Mişca Dărvășanului și soția sa Maria a avut 10 copii: 1).Iancu M. Eva–căsătorită Suciu, în
Chişirid; 2).Iancu M. Floarea-Hijeniţa (1880-1937), căsătorită Erdei, din Podgoria-Hij; 3).Iancu M. Ileana, căsătorită
Popovici în Sântelec; 4).Iancu M. Ana, căsătorită Mitra[1873-1943], cu Ciociodila; 5).Iancu M. Ecaterina-Catiţa Mișchi
Dărvășanului, căsătorită Mascaș în Felcheriu; 6).Iancu M. Maria-Marişca Mișchi Dărvășanului, căsătorită Mitra, cu
Lăzarea Todi; 7).IANCU M. IOAN-Nuţu Mișchi. Mort pe front în I RM (primul război mondial); 8).Iancu M.
Gheorghe-Ghiuri Mișchi Dărvășanului; 9).Iancu M. Teodor-Toaderea Mișchi[1890-1971], alintat Delea, căsătorit în Cheriu;
10).Iancu M. Florian-Florea Mișchi Dărvășanului, poreclit Şoia, căsătorit în Cheriu cu Teodora Erdei-Tudura.
FLOARE M. IANCU-Floarea Mișchi Dărvășanului/Hijenița căs. Erdei (1880-1937)
Iancu M. Floare-Hijenița a fost fiica lui Iancu Mihai-Mișca Dărvășanului, căsătorită cu Erdei Florian-Hijanu[1871-
1942]/[Mr 4/25.IX.1942]
, cei doi fiind părinții fraților Erdei, ,,a Hijanului”: 1).Vasile F. Erdei-Lica Hijanului[căsătorit în Cheriu cu Ana Erdei-Anuța
n. Graur (1898-1947), fiica lui Ioan și Barbura]
; 2).Erdei F. Pavel-Bocu Hijanului[n. 1901 în Cheriu, căsătorit cu Ana Sârb din Haieu. Fiica lor, Erdei P. Ileana-Ilcuţa Boculului n.
1931 în Cheriu, s-a stabilt în Oradea]
; 3).Erdei F. Gheorghe[născut la 1906 în Cheriu, plugar, ortodox-român, 28 ani, decedat la 14 iulie 1934, înmormântat la 16.VII.1934 de preotul paroh
ortodox Florian Groza]/[Mr 9/1934], căsătorit cu Ecaterina Curuțiu-Tica, cu care a avut 2 fete: Curuţiu Ghe. Iuliana-Iulişca n. 27.01.1932 (măritată cu Toie Gheorghe-Ghiurca Toii;, respectiv Curuţiu Ghe.
Cornelia-Corniţa n. 23.02.1934 (căs. cu Silaghi Dumitru-Mitru Bâcului), tatăl fetelor a fost omorât de trăznet, împreună cu cumnata sa Curuţiu Floare, în pădure, iar Tica, recăsătorită cu Iancu Teodor-
; 4). Erdei F. Dumitru-Mitru Hijanului, poreclit Sedreş[1907-1984]/[căsătorit cu Popa N. Veronica-Nica (1912-1984),

Gugu, a rămas în memoria colectivă, Tica Gugului]
; 5).Erdei F. Florian-Oaciu Hijanului[căsătorit cu Ana Mitra-a Năuti, stabilit în sat, pe Uliţa Mică, apoi a răscumpărat gospodăria bunicului său dinspre mamă,
a Nicoari Floruţului]
Iancu Mihai-Mişca Dărvăşanului, rămasă moştenire la cel mai mic dintre fraţii mamei sale, Iancu Florian-Şoia]
; 6). Erdei F. Ileana[căsătorită Codău, în Alparea, fiul lor Codău Petru, fiind
căsătorit cu Popovici I. Ana-Nușa Ioanci Domnului din Sântelec)]
; 7).Erdei F. Traian-Trianu[Toboliu]; 8).Erdei F. Maria-Marișca Hijanului[stabilită în
Toboliu]
.
ANA M. IANCU-Anuța Mișchi Dărvășanului (1873-1943) căs. Mitra
Văd Ana Mitra, născută Iancu, la 1873 în Cheriu, greco-ortodoxă română, casnică, 70 ani, a decedat la 18.VI.1943 în
Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată la 20.06.1943, de părintele Florian Groza[Mr. 5/20.VI.1943]. Aceasta a fost soția
chereanului Iosif Mitra-Ciociodila cel Bătrân, respectiv mama fraților Floare I. Mitra[a doua soție a lui Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii] și
Mitra I. Pavel-Ciociodila[1896-1972]. Ana a fost fata lui Mihai Iancu-Mișca Dărvășanului și sora bunicului meu pe linie
paternă[Iancu M. Teodor-Delea Mișchi Dărvășanului], cu alte cuvinte Ciociodila[cel Bătrân] și Delea Mișchi au fost cumnați.
70
______________________________________________________________________________________________________
IANCU M. ILEANA-Ileana Mișchi Dărvășanului căs. Popovici (dec. 1954 în Sântelec)
Una dintre fetele lui Iancu Mihai-Mișca Dărvășanului din Cheriu, anume Iancu M. Ileana-Ileana Mișchi
Dărvășanului, a fost căsătorită cu Popovici Ioan-Ioanci Domnului din Sântelec[d. 1946]. Iancu M. Ileana, face parte dintr-o
familie cu 10 frați, a Mișchi Dărvășanului, din Cheru Bihorului. Întâmplător sau nu, Iancu M. Ileana, căsătorită cu Popovici
Ioan-Ioanci Domnului din Sântelec, a avut și ea 10 copii, dar ultimii 2[gemeni] au murit la naștere. Ceilalți au fost: 1).Popovici
I. Gheorghe-Ghiuri Ioanci Domnului, căsătorit și stabilit în Sântelec, a avut un sfârșit tragic, fiind împușcat în pădure de
către pădurar și fiul acestuia, lăsând în urmă un băiat [Petru I. Popovici] și o nevastă, care nu și-a revenit din acel șoc, murind și ea
după 7 ani; 2).Popovici I. Maria-Marișca Ioanci Domnului, necăsătorită. Și-a dedicat viața creșterii și educării nepoților [copiii
fraților ei]
, nu degeaba aceștia o alintau ,,Mama Nina”; 3).Popovici I. Gavril-Gaborea Ioanci Domnului, care l-a infiat pe
Petrea[dec. 2015], cpilul fratelui său (Gheorghe), rămas orfan de tată la 7 luni și de mamă la 7 ani; 4).Popovici I. Florica-Floarea
Ioanci Domnului, măritată în Chișirid, mama unei fete Cristea Florica-Floricuța, care, la rândul ei are 2 băieți: Cristea
Adrian-Adi [are și el o fată] și Cristea Dan[are 1 băiat și o fată]; 5).Popovici I. Ana-Nușa Ioanci Domnului; 6).Popovici I. Ioan-Ioanea
Ioanci Domnului[1922-2005], căsătorit cu Floare Beleneși-Florica Sandi[n. 01.12.1928 în Sântelec], cei doi fiind părinții fraților Popovici I.
Gheorghe-Ghița Ioani Ioanci Domnului[tatăl unei fete, Ioana căs. Bahrim, având și ea 1 băiat, David] și Popovici I. Tincuța-Tincuța Ioani Ioanci
Domnului[fără copii]. Imediat după Cedarea Ardealului[august 1940], Sântelecu rămânând în România Ciuntită, Popovici I. Ioan-
Ioanea Ioanci Domnului, având 18 ani, a fost mobilizat la vânători de munte și trimis pe front, de unde l-a ajutat Dumnezeu și
s-a întors teafăr. Ultima parte a cătăniei a petrecut-o la Timișoara, de unde s-a liberat în 1946, când deja Ardealul revenise la
Patria Mamă. Ajuns cu trenul în Oradea, Ioanea a luat-o pe jos, spre Sântelecul natal. Pe Podul cel Mic al Orăzii s-a
întâlnit cu un consătean, care i-a adus la cunoștință vestea tragică a dispariției tatălui său, înmormântat cu numai 3 zile în urmă.
Anunțul a căzut ca un trăznet peste el. Ajuns în Cheriu, a fost consolat de unchiul său, Iancu M. Teodor-Delea Mișchi[fratele
mamei sale, de la nr. 1 din Cheriu]
. Frânt de durere și sleit de puteri, a înnoptat la mătușa sa [sora mamei] Iancu M. Maria-Marișca Mișchi
Dărvășanului [căsătorită cu Mitra T. Lazăr-Lăzarea Todi]
. Ajuns în Sântelecul natal, prima oprire a fost la mormântul părintelui său, săpat cu
numai câteva zile în urmă. Deznădăjduit, căzut în genunchi și strângând în brațe crucea celui dispărut, bietul Ioanea plângea
amarnic dispariția celui pe care n-a mai apucat să-l prindă în viață, din vina unor cadre incompetente de la unitate, care deși
primiseră telegrama de deces, nu l-au înștiințat și învoit la timp, măcar cu câteva zile mai devreme...7). Popovici I. Cristina-a
Ioanci Domnului, căsătorită și stabilită în satul natal, Sântelec; 8).Popovici I. Teodor-Delea Ioanci Domnului, alintat
Delușca sau Deluca, cu 4 fete: Florica, Elena[cu copiii: Radu, Ionuț și Ioana], Mariana[cu copiii Sergiu și Ioana-mama Andreei] și Lucreția-Lucrăița[are
și ea o fată]
.
Familia IANCU M. TEODOR- a Deli Mişchi Dărvășanului (1890-1972)
Iancu M. Teodor[fiul Mariei și Mihai Iancu-Mişca Dărvăşanului] a fost căsătorit în Cheriu cu Ardelean T. Ecaterina-Catiţa Toaderi
Lichi din Rontău[1894-1952], a cărei mamă, Saveta Ciurdaru, a fost soră cu preotul Mihai Ciurdaru din Cihei, tatăl eroului
martir Ioan Ciordaş. Iancu T. Teodor-Delea Mişchi şi Catiţa Toaderi Lichi, români get-beget, ortodocşi adevăraţi, evlavioşi,
harnici, cinstiţi şi foarte săritori în a-şi ajuta semenii, au avut 7 fete [una murind de copil], au locuit inițial împreună cu fratele său mai
mic, Iancu M. Florian-Şoia, în hodorul Mişchi Dărvăşanului, actuala gospodărie a lui Mitra Gheorghe-Ghiuriţa Oaciului,
dar s-au mutat şi au dăinuit[de la zero] gospodăria de la nr. 1 din Cheriu [actuala gospodărie a soţilor Monea Mihai şi Mia].
Familia ,,ROADE-TĂT”
Gavril Galea[(n. 1913, Dej-d. 1979, Dej), soțul chereniței Iancu T. Maria-Măria Deli Mişchi]a fost fost coleg şi prieten, printre alţii, cu marii profesori
universitari ai Clujului: Ştefan Pascu, Constantin Daicoviciu sau Radu Avram, cu primul fiind chiar coleg de cameră. De
menţionat că profesorul Galea Gavril din Dej a fost, în perioada tristă a comunismului, unul dintre foarte puţinii profesori de
liceu din România, coordonator de teze de doctorat, fiind o bună perioadă de vreme directorul celebrului liceu „Andrei
Mureşanu” din oraşul său natal, care a dat ţării foarte mulţi oameni de nădejde, pe unii dintre ei i-am cunoscut personal, în
timpul studenţiei mele de la Cluj[1973-1978]. Exigent, imparţial, scrupulos, adică un om corect, cinstit; conştiincios, meticulous,
care nu făcea rabat de la calitate, aşa mi l-au descries foştii săi elevi pe profesorul Gavril Galea. Cum să nu fiu mândru dacă
am avut un asemenea unchi, cu adevărat o celebritate a vremurilor sale. Unde mai pui că în fiecare vacanţă şcolară, fie de
iarnă, dar mai ales cea de vară, venea cu mare plăcere şi dragoste la socrul său, Iancu Teodor-Delea Mişchi din Cheriu, unde
întâlnirea cu cumnaţii (Urs Petru-Pişchi, Dura Iosif-Iosa Şchiopului, Mitra Traian-Troaici, Ardelean Teodor-Delea
Mnelului şi Criste Ioan-Nuţu din Beliu) şi soţiile acestora (surorile soţiei sale Maria), era pentru el, de fiecare dată, o
adevărată revelaţie. Da, acesta este cuvântul cel mai potrivit, deoarece revelaţie înseamnă actul descoperirii a ceva necunoscut
sau chiar a ceea ce este descoperit, sau ceva ce depăşeşte aşteptările, ce surprinde de fiecare dată în chip neaşteptat şi plăcut. Şi
de fiecare dată, unchiul Virgil (aşa îl alintam noi toţi, cei din „Familia roade tot”, cum ne-a etichetat Uţa, nimeni alta decât
fiica sa, Galea Gloria-Xantoria) şi mătuşa Mărie, veneau încărcaţi cu de toate: cadouri pentru noi nepoţii, pentru tată-bun,
pentru cumnaţi, pentru cumnate, dar „cireaşa de pe tort” o reprezenta, de fiecare dată, celebra pălincă din fructe de Dej, în
special pălinca de pere, unchiul Virgil având în Dej, pe srada Mihai Viteazul (ce duce spre Ocna Dejului) o livadă de pomi
(în special meri şi peri) extraordinară. În scurtele vacanţe, care se derulau în ajunul Sărbătorilor de iarnă, familia Galea din
Dej[Galea Gavril, Galea Maria, Galea Horia şi Galea Gloria Xantoria] erau martorii oculari şi participanţii activi la ritualurile tradiţionale ale
cherenilor, păstrate cu sfinţenie şi duse mai departe, inclusiv de familia Deli Mişchi, în ceea ce priveşte obiceiurile
tăiatului[sacrificatului] porcului, colindelor şi tradiţiilor de Crăciun, Anul Nou, Bobotează şi Sfântul Ion. Henteşul era Urs
Petru-Pişchi, un master-chef al vremurilor sale, cel mai mare dintre cumnaţii unchiului Virgil.
71
______________________________________________________________________________________________________
Cei patru cumnaţi ai săi din Cheriu[Petrea, Trianu, Iosa şi Delea] se consultau în prealabil şi tăiau porcii de Crăciun, pe rând.
Diznătoarele, adică ritualurile legate de tăiatul porcilor, reprezentau pentru toată familia Delii Mişchii din Cheriu,
adevărate evenimente, adică întâmplări importante, fapte de mare însemnătate, de neuitat pentru noi toţi. Unchiul Dele,
cântăreţul[cantorul] Bisericii Ortodoxe de atunci din Cheriu, un tenor extraordinar, era cel care dădea tonul la colinde şi care ne
însufleţea pe toţi, adică ne stimula, ne dădea impuls, avânt şi prindeam viaţă, ne învioram, animându-ne şi stimulându-ne să
devenim cât se poate de vii şi de dinamici. Când cantorul Ardelean Ghe. Teodor cu vocea lui extraordinară şi inconfudabilă
de tenor, cânta la Sfânta Liturghie câte o priceasnă, cum ar fi: Ostenit-am; Spune-mi mie Doamne, credincioşii îl ascultau cu
sufletul plin de fiori şi de duh sfânt. Cunoscător al cântării bisericeşti ca Delea Mnelului, unchiul Dele a avut chiar în familie
un partener pe măsură în d-ale cântatului, cu o voce plăcută şi educată, pe unchiu Nuţu[profesorul Criste Ioan], cel mai mic dintre
ginerii Deli Mişchi, care a făcut parte din Corul Bisericii cu Lună, fiind membru al Corului Hilaria din Oradea. Corul
Bisericii cu Lună din Oradea are o vechime de peste 100 de ani, abordând şi azi un repertoriu diversificat, compus din piese
religioase polifonice, folclor românesc, colinde tradiţionale. În perioada 1900-1940, membrii corului făceau parte din Corala
Hilaria, iar dirijor era diac. Nicolae Firu. Activitatea corului se desfăşoară astfel: răspunsuri duminicale la Sfânta Liturghie,
răspunsuri în cadrul Tainei Cununiei, Tainei Botezului, concerte anuale de Crăciun, Paşti, Rusalii, participări la evenimente
cultural artistice şi turnee în ţară. În anii '70 Corul „Hilaria”, condus atunci de dirijorul Miron Raţiu (din Dobra, jd.
Hunedoara), un cor de amatori care a ajuns la un înalt nivel de virtuozitate artistică [de profesionişti], mai precis la 1 Decembrie 1968,
la aniversarea a 50 de ani de la Marea Unire din 1918, a cântat-după decenii de interdicţie, „Deşteaptă-te, române!”, „Pe-al
nostru steag e scris Unire!” şi alte asemenea mesaje ale demnităţii noaste naţionale. Aceasta era atmosfera acelor vremuri,
petrecute împreună cu tată-bun, cu fetele, ginerii şi nepoţii săi, într-un cuvânt cu „Familia roade tot”.
IANCU T. MARIA căs. Galea
Iancu T. Maria-Măria Deli Mișchi a terminat Facultatea de Biologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj,
căsătorită cu Gavril Galea (1913-1979). Soţii Galea au avut 3 copii: 1).Galea G. Horia Virgiliu-Horea Mării Deli Mișchi
Dărvășanului din Cheru Bihorului [năcut în data de 16.09.1944 la Sebeş-Alba, în timpul refugiului ca urmare a Cedării Ardealului] are cu Roxana din Slatina, un
băiat, Galea H. Horia-Radu, născut în data de 22.12.1972 la Bucureşti și stabilit în Franța, care are o fată [Galea H. Roxana Sandrina, născ.
în noiembrie 2007]
și un băiat; 2).Galea G. Sergiu născut la 8.06.1948 la Dej şi decedat la 05.07.1948 la Cheriu, unde este şi
înmormântat. În ,,Matricula răposaților a S. Biserici din CHERIU, a cărei Hram este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”,
poziția 9/1948 stă mărturie următoarea consemnare: ,,Sergiu Marin Gavril Galea, fiul lui Gavril și Minerva năs. Iancu;
Etatea 28 zile; Religia: gr. cath.[n.n. greco-catolic, adică religia tatălui său]; profesiunea: functionar. Părintele paroh ortodox al Cheriului de
atunci, Ghe. M. Teaha, cel care a făcut consemnarea, cu siguranță că s-a conformat deja ,,noilor indicații prețioase
comuniste” venite ,,de la centru”și care nu erau neapărat ,,impuse”, dar cu siguranță obligatorii, în loc de profesori, a trecut
funcționari, referitor la ocupația părinților, bineânțeles, nu de alta, dar și profesorii deveneau niște funcționari, mai mult sau
mai puțin docili, ai noii orânduiri, ,,ce avea să ne fericească” o jumătate de secol, până la lovitura din decembrie 1989;
Localitatea nașterii: Dej; Domiciliul: Dej; S-a împărtășit cu Sf. Taine: Nu; Numele și pronumele preotului care a
înmormântat: Pr. Ghe. M. Teaha; Observații: cu autorizația pr. Marta din Haieu s-a făcut înmormântarea. Preot paroh
orthodox Teaha”[Mr 9/07.07.1948]. Ce mi se pare mie ceva extraordinar, cel puțin referitor la rubrica Observații: preotul paroh
ortodox din Cheriu, îi cere autorizarea și o primește, preotului greco-catolic din Haieu [pr. Marta, deoarece în Cheriu nu a existat niciodată biserică
greco-catolică) să-l înmormânteze pe Sergiu Galea, de religie greco-catolică, ceea ce denotă o bună înțelegere și colaborare între cele două biserici: biserica ortodoxă (mamă) și cea unită (desprinsă din
. Așa se face că la 7 iulie 1948, Sergiu G. Galea a fost înmormântat în Temeteul din satul natal al mamei sale, după ritul
ortodoxie]
Bisericii bunicului său matern, Iancu M. Teodor-Delea Mișchi. Culmea este că, peste câteva luni, se produce desfiinţarea
Bisericii greco-catolice, prin decret comunist, la 1 decembrie 1948. Crucea de la mormântul lui Sergiu, era unica din
marmură de Carara, la acea vreme, din Temeteul Cherului; 3).Galea G. Gloria-Xantoria-Uța (născută la 01.06.1951 la
Dej), doctor-inginer, absolventă a Politehnicii din Iaşi-Industria textilă. Uța, pe vremea când era elevă și își petrecea vacanțele
în satul natal al mamei sale, impresionată de atmosfera și entuziasmul celor care alcătuiau familia Deli Mișchi din Cheru-
Bihorului[bunicul său pe linie maternă], reunită în acel moment chiar acasă la SENIORUL Iancu Teodor, cu ocazia
celebrelor ,,diznătoare”[,,pomeni ale porcilor”] tradiționale, sesizând câtă mâncare și băutură erau în stare să consume acei oameni
sănătoși, ne-a etichetat ca fiind ,,Familia roade tot”. Iată componența ei: Delea Mișchi (tată, socru și bunic); ginerii lui:
unchiu Galea, unchiu Petre-Pișchi, unchiu Iosa (Iosa Șchiopului), tata Trianu (Trianu Ioani Iosâ), unchiu Delea (Delea
Mnelului) și unchiu Nuțu (Criste Ioan); fetele Deli Mișchi, surorile: Măria (Galea T. Maria), Veronica (Urs T. Veronica),
Rafila (Mitra T. Rafila), Floarea (Dura T. Floare), Iulișca (Ardelean T. Iuliana) și Anuța (Criste T. Ana); nepoții Deli
Mișchi: Galea Horia-Horea și Galea Gloria-Uța; Mitra Teodor-Delea și Mitra Cătălina-Tica; Ardelean Gheorghe-Ghița;
Criste Mirela-Mirela și Criste Corina-Corina.
IANCU T. VERONICA căs. Urs
Iancu T. Veronica (1921-1995) a fost căsătorită cu Urs Petru-Pişchi din Alparea (1912-2002), cunoscut în satul natal
ca fiind Petrea Floriţâ Soani. Nu au avut copii, dar au fost doi dintre cei mai de vază oameni din Cheriu în acea perioadă.
IANCU T. RAFILA căs. Mitra
Iancu T. Rafila (1923-2008). Căsătorită cu Mitra I. Traian-Troaici, din Cheriu. Au avut 3 copii: Mitra T. Ana-
Anuța, Mitra T. Teodor-Delea şi Mitra T. Cătălina-Tica.
72
______________________________________________________________________________________________________
IANCU T. FLOARE căs. Dura
Iancu T. Floare-Floarea Deli Mișchi. Căsătorită cu Dura T. Iosif-Iosa Şchiopului, din Cheriu. Nu au avut copii.
IANCU T. IULIANA căs. Ardelean
Iancu T. Iuliana-Iulișca Deli Mișchi (2.IX.1927-17.VII.2001). A fost căsătorită inițial cu Fildan Ghe. Ioan-Nuțu
Ghiuri Mizli (Puiu), dar n-a avut copii. Recăsătorită cu Ardelean Ghe. Teodor-Delea Mnelului (1.III.1928-18.X.1994), din
Cheriu, cei doi au avut tri copii: Tica, Ghița și Delea. Cei soți au crescut un băiat, pe Ardelean T. Gheorghe-Ghiţa
Mnelului, care în urma căsătoriei cu Aurica, are 3 copii: Ardelean T. Adrian-Adi, Ardelean T. Liana şi Ardelean T. Doru.
Ghiţa a fost cel mai bun portar al echipei de fotbal Voinţa Cheriu Maxima.
IANCU T. ANA căs. Criste (1933-2017)
Iancu T. Ana-Anuța Deli Mișchi (n. la 04.05.1933, în Cheriu). În Matricula XXI/Nr. matricular 59/1945-1946
pagina 59 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Iancu T. Ana,
născută în ziua de 4.V.1933, în comuna Cheriu, județul Bihor, 28 5 kg, 135 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica
d-lui Iancu Teodor (agricultor), starea materială a părinților bună, inteligentă, temperament închis, caracter conștiincios,
deprinderi bune, interes și aptitudini științe, înscrisă în școală la 9.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a VI-a/1945-1946,
3 absențe nemotivate, media 820, clasificată a III-a între 6 elevi promovați, din 10 elevi înscriși”. A terminat facultatea de
biologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. După terminarea facultăţii a fost repartizată în Beliu, raionul Ineu, regiunea
Crişana. Aici l-a cunoscut pe proaspătul profesor, absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, IOAN
CRISTE-Nuţu, cu care s-a căsătorit în anul 1959 şi la a căror nuntă, care a avut loc în Cheriu în ocolul (curtea) Deli Mişchi,
înregisrându-se un număr record de invitaţi, cum n-a văzut Cheriul nici până atunci şi nici de atunci încoace. Amândoi au
ajuns, prin concurs, profesori la Liceul ,,Emanuil Gojdu” din Oradea, cel mai mare şi mai valoros liceu din Bihor. Profesorul
Criste Ioan, a rămas la acest liceu până la pensionare, ajungând profesor de gradul I, iar Criste Ana-Anuţa Deli Mişchi,
profesor gradul I, s-a transferat la Şcoala Generală nr. 8 din Oradea, de unde s-a pensionat. Stabiliţi în Oradea, au două fete:
Criste I. Mirela-Liana şi Criste I. Corina-Veronica, căsătorită cu Peț F. Florian-Florea din Cermei (jd. Arad), având un
băiat: Peț F. Cristian-Cristi. Prenumele Corina este o formă latinizată a numelui grecesc Κοριννα (Korinna), derivat din
cuvântul κορη (kore), având semnificația de ,,fată, fecioară.” Corina este numele personajului din ,,Amores” de Ovidiu.
IANCU T. ECATERINA-Tica (1935-1941)

Ecaterina T. Iancu (n. 1935-dec. 7.VIII.1941)[Mb 7/07.08.1941]/ [Mr 5/05.07.1942], fiica lui Iancu M. Teodor-Delea Mișchi și
Ecaterina (n. Ardelean), a trăit 6 ani, decedată 05.07.1942 în Cheriu, înmormântată la 8.VIII.1941, de preotul paroh ortodox,
Florian Groza. Observații: Diaree[cauza decesului]/[Mb 7/07.08.1941].
IANCU M. FLORIAN-Florea Mișchi Dărvășanului/Șoia (1896-1959)
FLORIAN M. IANCU-Șoia[(1896-1959), fiul soților Maria și Mihai Iancu-Mișca Dărvășanului] decedat la 11.07.1959[63 de ani]. Iancu M. Florian-
Şoia , a fost mezinul familiei Iancu Mihai-Mișca Dărvășanului și Maria și cel care a rămas pe vatra
[căsătorit cu Erdei Teodora-Tudura]
părintească. Copiiii soților Iancu M. Florian și Teodora: 1).Iancu F. Iuliana-Ilcuţa Șoii[căs. Timaru şi stabilită la Haţeg]; 2).Iancu F.
Victoria-Vetorica Șoii, căsătorită Danciu; 3).Iancu F. Traian-Trianu Șoii, care a rămas iniţial pe vatra bătrânească, dar a
vândut-o familiei Erdei Florian-Oaciu Hijanului, din neamul Dărvăşenilor.
IULIANA F. IANCU-Ilcuța Șoii căs. Timaru
Iuliana F. Iancu-Ilcuța Șoii a fost fiica soțilot Iancu M. Florian-Florea Mișchi Dărvășanului/Șoia și Teodorei
Erdei-Tudura. După căsătorie s-a stabilit la poalele Munților Retezat, mai exact la Hațeg. Ilcuţa Șoii, căs. Timaru a lucrat
până s-a pensionat în cadrul PTTR-ului [poşta şi telefonia], fiind una din funcționarele model, apreciată pentru profesionalismul,
corectitudinea, promptitudinea și aleasa sa omenie, specifică majorității covârșitoare a cherenilor de altădată.
Soții Timaru din Hațeg au o fată, Doina, alintată Doiniţa, care în copilărie venea destul de des cu părinții la bunicii și
neamurile sale din Cheru Bihorului, a familiei Iancu Dărvășanu. Hațeg, oraș în județul Hunedoara, Transilvania, România,
este format din localitățile componente Hațeg[reședința], Nălațvad și din satele Silvașu de Jos și Silvașu de Sus.
Prima mențiune a Țării Hațegului[Terra Harszoc] apare în Diploma Ioaniților din anul 1247. În 1276 aflăm de un nobil
hațegan, numit Comes de Haczak. Un alt nobil, Nicolaus de Hatzak, este atestat la 1317. Alte atestări: Hatzag[1349], villa
Hatzak[1360], civitas Hachzak[1366], Hathzak[1380].
Numele poate veni din maghiară, de la hat-szék, adică „șase scaune de judecată”, înțeles ca „districtul celor șase
scaune”, de la hát-szeg, „cetatea de pe vârful din spate” sau de la cuvântul hârs, care în limba cumană înseamnă „urs”.
Ruinele cetății Sarmizegetusa Ulpia Traiana se află la 17 km de Hațeg pe DN68. Din anul 108 și până în 271, aceasta
a fost cea mai importantă metropolă de pe teritoriul Daciei Romane. În 1765, localitatea Hațeg a fost militarizată în întregime
și a făcut parte din Compania a II-a de graniță a Regimentului I de Graniță de la Orlat, până în 1851, când a fost desființat.
74
______________________________________________________________________________________________________
La 13 km nord-vest de Hațeg, se află Mănăstirea Prislop, întemeiată de călugarul Nicodim, în 1404, cu sprijinul
domnitorului Mircea cel Bătrân. A fost construită în plan triconc și este singura de acest fel din Transilvania. Al doilea ctitor
al mănăstirii a fost Domnița Zamfira. Se spune că Domnița Zamfira era foarte bolnavă când a venit la Prislop și s-a vindecat
bând apă din izvorul cu puteri tămăduitoare din curtea mănăstirii.
Mormântul ei se află în pronaosul bisericii. Avutul cel mai de preț al mănăstirii este icoana Maicii Domnului făcătoare
de minuni, dăruită tot de domnița Zamfira în 1580. Unul din stareții mănăstirii, Ioan de la Prislop, a fost timp de 20 de ani[1585-
1605]
Mitropolit al Transilvaniei. Părintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al mănăstirii pentru că, timp de 41 de
ani cât a fost stareț și apoi, duhovnic al mănăstirii, a reorganizat-o, a reconstruit-o și a pictat-o, dându-i strălucirea de astăzi.
Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În 1991 a fost înființat în incinta ei Seminarul Teologic Monahal Sfânta Ecaterina,
cu o durată de școlarizare de cinci ani. Nnu departe de Hațeg se află Mănăstirea Cetatea Colț, situată în comuna Râu de Mori.
Scriitorul Jules Verne a scris despre Cetatea Colț, construită de familia nobililor români Cândea în secolului XV, situată pe
vârful unui deal. Familia Cândea sau Kendeffy (în maghiară) este o veche familie cnezială a Transilvaniei. Familia poartă
titlul ereditar de conte de Malomvíz. Cel mai vechi membru cunoscut al familiei cneziale din Râu de Mori este Nicolae
Cândea, care a trăit în jurul anului 1300. Fiul său Mihail „dictus Kende Malomviz filius Nicolai dictus Kende de
Malomviz”[Malomviz este versiunea maghiară a toponimului Râu de Mori] a fost executat în anul 1356 din porunca lui Andrei Lackfy, voievod al
Transilvaniei. Castelul Kendeffy se află în localitatea Sântămăria Orlea din județul Hunedoara, construit de către familia
Cândea[maghiarizat Kendeffy] în 1782, umașii Nicolae și Mihai Cândea, familie de nobili foarte bogați la acea vreme, care aveau
nevoie de o reședință în Țara Hațegului. Edificiul a fost naționalizat în 1946 de către comuniști, iar din anul 1982 castelul a
fost preluat de către administrația județeană Hunedoara și transformat în hotel. Castelul Kendeffy din Sântămăria Orlea este
clasat pe lista monumentelor istorice din udețul Hunedoara[2010], fiind cel mai bine păstrat monument din zonă. Biserica
Sfântul Nicolae din Densuș, construită în sec. XII pe un sit din sec. IV, foarte bine păstrată fresca interioară. Se consideră că
la început biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci, alții presupun că a fost templu roman
al zeului Marte, Nicolae Iorga plasează construirea monumentului în secolul al XVI-lea, iar istoricul de artă Vătășeanu, în
ultimul sfert al secolului al XIII-lea. Se presupune că biserica veche din Densuș a suferit mari modificări de-a lungul timpului,
în special, la sfârșitul secolului al XIII-lea. Construită din bolovani de râu, caramidă cu inscripții romane, capiteluri, pietre
funerare, tuburi de canalizare, luate desigur din vechea cetate Sarmizegetusa Ulpia Traiana, biserica din Densuș are un
aspect straniu, stârnind totodată admirație și uimire. În semiântunericul care stăpânește interiorul acestei masive construcții se
disting cu greu fragmente de pictură rămase peste ani. Picturile de pe registrele superioare ale pereților naosului ca și de pe
altar aparțin zugravului Ștefan. Semnătura cu care acesta și-a pecetluit opera se poate vedea și azi. Profilate pe un fond
ultramarin, figurile executate vădesc realele calități artistice ale meșterului. Particularitățile operei zugravului Ștefan ne trimit
cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, realizată în secolul al XIV-lea. Asemănarea duce la
presupunerea că acest meșter ar fi fost un reprezentant al artei din Țara Românească în Transilvania. Parcul Național
Retezat[declarat parc național în 1935], rezervația Retezat[cu peste 80 lacuri glaciare] este unul din cele mai importante destinații turistice. Toate
aceste obiective turistice le-am vizitat și eu împreună cu colegii mei de clasă din Școala cu clasele I-VIII Cheriu, Barbonța
Ghe. Florica-Florica Țâncului și Bot F. Crăciun-Crăciunea Ciori Moași, în vara anului anul 1967, când am fost răsplătiți
pentru meritele noastre la învățătură și purtare, de către Inspectoratul Școlar Bihor, cu o excursie gratuită de neuitat[de o săptămână]
până în Țara Hațegului și retur, pe ruta Deva-Brad-Țebea-Cou-Binș.
VICTORIA F. IANCU-Vetorica Șoii căs. Danciu
Iancu F. Victoria-Vetorica Șoii[mezinul familiei Iancu M. Florian-Şoia și Erdei Teodora-Tudura], căsătorită cu Tudor Danciu[decedat de tânăr].
Vetorica Șoii[stabilite în Oradea] are 2 copii: o fată[Adriana Doina T. Danciu căs. Bot, cu fiica Bot Ioana] și 1 băiat.
TRAIAN F. IANCU-Trianu Șoii
Iancu F. Traian-Trianu Șoii[mezinul familiei Iancu M. Florian-Şoia și Erdei Teodora-Tudura], a rămas iniţial pe vatra bătrânească [gospodăria bunicului
său patern Iancu Mihai-Mișc Dărvășanuluia]
, dar a vândut-o familiei Erdei Florian-Oaciu Hijanului, din neamul Dărvăşenilor[Șoia a fost frate cu
Iancu M. Floarea-Hijeniţa, mama Oaciului]
, stabilindu-se în Oradea[are o fată, Corina căs. Bodea și un băiat].
CORINA T. IANCU este fiica chereanului Traian F. Iancu-Trianu Șoii, căsătorită cu omul de afaceri orădean,
Traian Bodea, fost președinte al partidului ALDE Bihor[până în 2020 când a trecut la Pro România], președintele Consiliului Județean
Bihor din 2017, asociat la SC Construcții Transilvania SRL, cei doi fiind proprietarii S.C. Pellegrin Events SRL Oradea[sală
de evenimente]
, S.C. Ghenau Trade SRL Oradea[Sursa: Declarațiile de avere 38-39/15.06.2017. Registratura Consiliului județean Bihor].
1. GHEORGHE IANCU-Circelu cel Bătrân/a Dărvășanului a fost frate cu Mihai Iancu-Mișca Dărvășanului, cu
Ioan Iancu-Ioanci Dărvășanului, respectiv cu Dumitru Iancu-Mândru Dărvășanului, toți patru frați fiind născuți în
Darvaș[actualmente în Ungaria, dar în acea perioadă făcea parte, alături de întreaga Transilvanie, inclusiv Bihorul, din Imperiul austro-ungar].
74
______________________________________________________________________________________________________
1.1. IANCU Ghe. CRĂCIUN-Circel[1884-1945], este din neamul Dărvăşanului. Copiii lui Iancu Crăciun-Circel:
1).Iancu C. Iuliana-Iulişca Circelului, căsătorită Ardelean, în Haieu[mama lui Ardelean Gheorghe-Ghiurca Pârțâ, primul soţ a Anei Ghe. Mitra-Anuţa
Pizlicului, părinţii lui Rodica Ardelean]
; 2).Iancu C. Maria-Măria Circelului; 3). Iancu C. Vasile-Loaţi Circelului[căsătorit cu Maria Bara, soră cu Aurel
Bara, soțul chereniței Maria T. Popa-a Deli Floruțului]
; 4).Iancu C. Gheorghe-Ghiurca Circelului. Pe locul cumpărat de Dărvăşanu şi-au înălţat
gospodării trainice cei doi feciori ,,a Circelului”: Iancu C. Vasile-Loaţi Circelului și Iancu C. Gheorghe-Ghiurca Circelului.
Iancu Crăciun-Circel, născut la 1884 în Cheriu, plugar orodox-român, a trăit 61 ani, decedat la 19 ianuarie 1945 în Cheriu,
înmormântat la 21.I.1945 de preotul paroh portodox din Rontău, Ioan Tirla[Mr. 1/21.I.1945]. Iancu Crăciun-Circel, a fost nepotul
Dărvășanului și vărul primar al bunicului meu matern, Iancu M. Teodor-Delea Mișchi Dărvășanului.
1.1.1. IANCU C. GHEORGHE-Ghiurca Circelului a fost căsătorit[în Cheriu] cu Maria P. Mitra-Măria Ciociodili[dec.
6.IX.2013, soră cu Iulișca și Viorica]
. Cei doi soți, sunt părinții surorilor: I).Iancu Ghe. Maria-Măria Circelului[n. 1956, căsătorită Tătar, are 2 băieți:
1).Laviniu Tătar căs. cu Claudia [părinții lui David L. Tătar]; 2).Marian Tătar]
. II).Iancu Ghe. Viorica[n. 1959, căsătorită cu Liviu Popa, stabilită în sat, pe vatra părintească, având 3 copii:
1).Alin L. Popa (soția Rodica+Alex); 2).Ioana L. Popa și 3).Florin L. Popa]
.
1.1.1.1. Iancu Ghe. Maria-Măria Circelului, n. 1956 în Cheiu, căsătorită Tătar, are 2 băieți: 1).Laviniu Tătar căs. cu
Claudia[părinții lui David L. Tătar]; 2).Marian Tătar.
1.1.1.2. Iancu Ghe. Viorica[n. 1959 în Cheriu, căsătorită cu Liviu Popa, stabilită în sat, pe vatra părintească, având 3
copii: 1).Alin L. Popa[soția Rodica și fiul Alex]; 2).Ioana L. Popa și 3).Florin L. Popa.
1.2. IANCU C. VASILE-Loați Circelului-Loaţi Circel[fiul lui Iancu Crăciun-Circel] căsătorit cu Maria Bara[soră cu Aurel Bara, soțul
, părinții fraţilor: 1).Iancu V. Crăciun-Crăciunea Loaţi Circel. În Matricula Școlii Primare de
chereniței Maria T. Popa-a Deli Floruțului]
Stat Cheriu, directorul școlii, Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Iancu V. Crăciun, născut în ziua de 13.X.1937, în
comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Iancu C. Vasile (agricultor), starea
materială a părinților mijlocie, temperament deschis, caracter perseverent, egoist, deprinderi bune, înscris în școală la
5.IX.1945, pe baza promovării, a absolvit clasa a II-a/1945-1946, cu media 5 27, clasificat VIII, între 11 elevi promovați, din
15 înscriși”[Ms XXI/1945/46/Nr. 13/pag. 13]; 2).Iancu V. Aurel[n. 1946, stabilit în Oradea]; 3).Iancu V. Gheorghe-Ghiţa Loaţi Circel, născut la
5.V.1949 în Cheriu, botezat de preotul paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha, asistat de nașa Veronica Urs n. Iancu și soțul
Petru Urs-Pișchi[Mb 7/7.IV.1949]. Ghița s-a stabilit în Oradea, fiind un bun și apreciat meseriaș, mai precis,mecanic auto; 4).Iancu
V. Iuliana-Iulișca Loați Circel, născută la 13.X.1951 în Cheriu, botezată la 20.10.1951, de părintele Boris Cicală, asistat de
nașa Ecaterina T. Iancu-Catița Toderii Lichi din Rontău, soția lui Iancu M. Teodor-Delea Mișchi[Mb 9/20.X.1951]. Iulișca Loați
Circelului, a locuit în Oradea ,,Pe gropi”[lângă fostul DCA], fiind căsătorită cu băiatul lui Budugan, cei doi având 2 fete, preotese.
1.3. IULIANA C. IANCU-Iulişca Circelului, căsătorită Ardelean, în Haieu, este mama lui Ardelean Gheorghe-
Ghiurca Pârțâ, primul soţ a Anei Ghe. Mitra-Anuţa Pizlicului, părinţii Rodicăi Ghe. Ardelean.
FLOARE I. IANCU[1887-1937], născută în Cheriu, a trăit 50 ani, decedată la 11 mai 1937. Împărtășită cu Sf. Taine, a
fost înmormântată la 13 mai 1937 de părintele Florian Groza[Mr 6 /13.V.1937].
Familia IANCU TEODOR-Gugu
Iancu Teodor-Gugu a fost tatăl vitreg al surorilor Curuţiu Ghe. Iuliana-Iulişca Gugului şi Cornelia Ghe. Curuțiu-
Corniţa. Gugu s-a căsătorit cu mama lor, Curuţiu Ecaterina-Tica Șeranului, după decesul primului ei soţ, Erdei Gheorghe-
Ghiuri Hijanului, omorât de trăznet. La 26.VII.1938 se naște în Cheriu, Gavril, fiul lui Ecaterina Curuțiu-Tica și Iancu
Teodor-Gugu (nelegitim) botezat de pr. ort. Florian Groza, asistat de moașa Lina Mudura, soția lui Iancu D. Petru-Bronți.
Gavril avea să decedeze la 13.IV.1939 [Mb 14/27.VII.1938]. Gugu și Tica au mai avut un băiat, Teodor, născut la 5 mai 1940 în
Cheriu, botezat de preotul ortodox, Florian Groza. Nași: Lina și Petru Iancu-Bronți Câchi Mândrului [Mb 3/6.V.1940]. Teodor
T. Iancu, fiul lui Ecaterina-Tica n. Curuțiu și Teodor Iancu-Gugu, a trăit numai 2 luni și 10 zile [14.07.1940], fiind înmormântat
la 15 iulie 1940[Mr 8 /15.VII.1940]. Pe vatra părintească a rămas Iulişca[n. 27.01.1932 în Cheriu], care s-a măritat cu Toie Gheorghe-Ghiurca
Toii[1928-1994], cei doi soți având un băiat Toie Ghe. Gheorghe-Ghiţa Ghiurchi Toii[n. 1954 în Cheriu]. Corniţa s-a căsătorit cu Silaghi
N. Dumitru-Mitru Bâcului, cei doi soți fiind părinții lui Silaghi D. Ecaterina-Ticuţa Bâcului n. 1954 în Cheriu.
Familia ILUŢA DUMITRU-Cheşu
Iluţa Dumitru, poreclit Cheşu, a fost căsătorit cu Floarea, cei doi soți având o fată, Iluța D. Maria-Măria Cheșului
(1929-1992), căsătorită cu Șulea Traian (1929-1992) din Stracoș. Iluța Dumitru-Cheșu a fost vecin cu Mitra Iosif-Fugla.
IOVAN SIMEON (1866-1937)
Simeon Iovan s-a născut în Cheriu la 1866, naționalitate română, religie ortodoxă, plugar, a trăit 71 ani, decedând la
17 iulie 1937, fiind înmormântat la 19 iulie 1937, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 8/19.VII.1937].
75
______________________________________________________________________________________________________
Familia IOVANOVICI RAICA
De naţionalitate sârb, originar din Orşova, Raica Iovanovici a făcut armata la Oradea, mai precis la Poligonul din
Cheriu, fiind un foarte bun fotbalist, a jucat de multe ori împotriva noastră, cu echipa Armatei, devenindu-ne rapid un foarte
bun prieten. Între timp s-a îndrăgostit de Măria Ghiurchi Ganului, viitoarea sa soţie, iar după liberare s-a angajat în Oradea,
devenind maistru, lucru mai rar atunci. Iovanovici Raica s-a născut în Orșova la 18 martie 1949. În 1991 ,,a fugit în
Germania” (Notă: expresia îi aparține), iar în 1995 a fost expulzat, reântorcându-se în Orșova sa natală. Împreună cu Mitra
Ghe. Maria-Măria Ghiurchi Ganului din Cheriu, are 2 copii: Iovanovici R. Magda, născută la 18 decembrie 1971 în
Oradea și Iovanovici R. Dacian n. la 6 iunie 1973 în Oradea. Cei doi copii a lui Raica și Măria au fost botezați în Sf.
Biserică Ortodoxă din Cheriu, nașa lor de botez fiind Mitra T. Rafila-Rafila Deli Mișchi. Magda are și ea o fetiță, Andreea
n. 22.12.1992 (studentă în Timișoara), iar Dacian (marinar pe Dunăre) este căsătorit cu Mirela, având și el un băiat,
Iovanovici D. Dacian-Ionuț, n. 2016. Deian D. Iovanovici n. 06.08.2004. Pasiunea sa nemărginită pentru jocul cu balonul
rotund şi prietenia sinceră cu absolut toţi corifeii Voinţei Cheriu Maxima, l-au determinat pe Raica să se stabilească în sat,
fiind unul din primii legitimaţi ai marii noastre echipe de fotbal, cu care am debutat în campionatul judeţului Bihor, faza
zonală Oradea, în toamna anului 1977, exact în anul care a marcat 800 de ani de la atestarea documemtară a satului nostru,
Cheriu (județul Bihor). Raica Iovanovici a fost unul dintre cei 11 titulari pe care mentorul şi managerul nostru, Dunşoara
I. Ioan-Nuţu Vovinchi, i-a trimis în teren la ,,primul nostru meci pe bune”, de fapt la debutul oficial a echipei de fotbal
Voinţa Cheriu, într-o competiţie dură şi grea, dar în care a făcut faţă mai mult decât onorabil şi datorită talentului şi valorii
sale extraordinare, a ambiţiei şi dăruirii sale totale, tipic sârbească, cu care ne contamina pe toţi. A fost şi rămâne pentru mine o
mare cinste şi onoare să fi făcut parte din acel 11, alături de Ardelean T. Gheorghe-Ghiţa Mnelului (portar), Raica
Iovanovici, Simoc Ghe. Gheorghe-Ghiţa Cani, Popa C. Ioan-Ciunea, Ţigan Florian-Florea Ţigan, Gherman Augustin-
Tinuţu Tinu Ciocului, Gherman Dan-Danu Tinu Ciocului, Suciu Florian-Horiţa Flori Lichi Dascălului şi a Mării
Titanului, Mitra Vasile-Lica Ţâghi şi Silaghi Ioan-Nuţu Nicoari Bâcului. Ar fi nedrept să nu-i amintesc aici şi pe Gherman
Aurel-Aurelu Crăciuni Jembli, cel care în funcţie de conjuctură juca fie fundaş fie portar, pe Cuc Dumitru-Mitica Mitichi
Ori Vili, celălalt portar de meserie al echipei, pe Simoc Dumitru-Mitru Cani, un mijlocaş extraordinar, pe Fildan Ioan-Nelu
Puiului, un tehnician desăvârşit, pe Ţigan Dorel-Dorelu Ţigan, sau pe foarte talentaţii noştri juniori de atunci: Dunşoara
Daniel-Danielu Nuţu Vovinchi, Chişe Traian-Trianu Ioşchi Şeranului şi Rotar Mircea-Mircea Trianu Bodrog.
Familia IVAN DEZIDERIU-Deju
Ivan Dezideriu-Deju și soția Floare Vecon-a Țirom[soră cu Ana Veicon, soția lui Gheorghe Simoc] , au locuit pe Tălece, dar au vândut
gospodăria[imediat după colectivizare] și s-au mutat în Oradea. Copiii lor s-au născut în Cheriu. Copiii Dejului au fost: 1).Iuliana D.
Ivan-Iulișca Dejului[n. 1927], menționată ca fiind mama lui Mircea, născut la 3 octombrie 1946, botezat de preotul paroh
ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașa Chiș T. Marioara-Măria Titanului, fiica lui Sofia și Teodor Chiș-Titanu[Mb
15/6.X.1946]
; 2).Ivan D. Ioan-Ionica Dejului, a cărui nași de cununie au fost soții Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ și Rafila
Deli Mișchi[n. Iancu]; 3).,,Ivan D. Cristina-Cristina Dejului n. 09.10.1934 în Cheriu-Bihor, naționalitarea română, religia
ortodoxă, fiica lui Ivan Dezideriu-Deju (agricultor), a promovat clasa I-a, anul școlar 1944-1945, cu media generală 7 31
(șapte întregi și treizeci și unu%), clasificată a IV-a între 11 elevi promovați, din 22 elevi înscriși (9B+13F) pe baza
recensământului” [MS XX/11]. În Matricula XXI/Nr. matricular 14/1945-1946 pagina 14, a Școlii Primare de Stat Cheriu,
directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Ivan D. Cristina, născută în ziua de 9.X.1934, în comuna
Cheriu, județul Bihor, 27 kg, 130 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui Ivan Dezideriu (agricultor), starea
materială a părinților rea, temperament deschis, caracter corect, deprinderi bune, înscrisă în școală la 5.IX.1945, 1 absență
motivată, 62 absențe nemotivate, medie necalculată în clasa a II-a/1945-1946”; 4).Ivan D. Florian-Florea Dejului n.
25.04.1937 în Cheriu-Bihor, naționalitatea română, religia ortodoxă, fiul lui Ivan Dezideriu-Deju (plugar) și Floare Veicon,
botezat la 28.IV.1938 de pr. ortodox Florian Groza. Nași: Gheorghe Simoc și Ana Veicon[Mb 5/28.IV.1937]. Nu a promovat clasa
I-a, anul școlar 1944-1945, deoarece nu i s-a calculat media, fiind declarat repetent (24 absențe nemotivate) [Ms XX/12]; În
Matricula XXI/Nr. matricular 5/1945-1946 pagina 5, a Școlii Primare de Stat Cheriu, se certifică: ,,Ivan D. Florian-Florea
Dejului, 22 kg, 123 cm, naționalitate română, cetățenie română, religie ortodoxă, fiul lui Ivan Dezideriu-Deju (plugar),
starea materială a părinților rea, temperament închis, bun camarad, deprinderi bune, este menționată ca fiind născută la
25.IV.1937 în Cheriu, județul Bihor și înscrisă în școală la 5 septembrie 1945, pe baza repetenței, în clasa a I-a/1945-1946,
50 absențe nemotivate, repetent, medie necalculată”. 5).Floarea D. Ivan-Florița Dejului s-a născut la 30 ianuarie 1940, tata
Ivan Dezideriu-Deju, mama Floare Ivan n. Veicon. Botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Floare
Veicon-Ciucoia n. Stana și soțul Gheorghe Veicon-Ciuca[Mb 11.II./1940]; 6).La 17.VIII.1947 se naște în Cheriu, Traían, fiul lui
Dezideriu Ivan-Deju și Floare Veicon, botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașa văd. Veicon
Floare[Mb 7/19.VIII.1947], dar a trăit câteva zile, decedând la 21.VIII.1947, fiind înmormântat la 23.VIII.1947, de preotul paroh
ortodox, care l-a botezat, Gheorghe M. Teaha[Mr 13/23.VIII.1947]; 7).Angela D. Ivan-Angela Dejului a fost fiica familiei Ivan
Dezideriu-Deju și Floare Ivan n. Veicon (din neamul Țirom).
76
______________________________________________________________________________________________________
Familia LĂCĂTUȘ PETRU-Petrea țiganu
Una din puținele familii de țigani din Cheriul de altădată, a fost familia Petri, adică Lăcătuş Petru-Petrea şi
Ecaterina-Tiţa, părinţii lui Lăcătuş Traian-Trianu Petri (n. 01.02.1950 în Tășad), Lăcătuş Gheorghe-Ghiuri Petri (n.
21.10.1952) şi Lăcătuş Floarea-Floarea Petri. Această familie de ţigani, harnică şi apreciată în comunitatea sătească, îşi
câştiga existenţa din prelucrarea vaioajelor (chirpici), tocmiţi cu ziua la muncile câmpului gospodarilor mai înstăriţi, ori
păzind vitele (ciurdari) sau porcii (porcari) cherenilor. Era o vreme când fiecare gospodărie de cherean de altădată, avea cel
puţin o vacă, un bivol, un porc sau măcar o capră în ciurdă. Ori păzitul ciurzilor (ciredelor) de vaci sau porci pe imaşul
Cheriului (foarte întins, înainte de înfiinţarea Poligonului), era pentru această familie, o sursă bună și sigură de venit, deoarece
le asigura proviziile peste iarnă (făină, fasole, cartofi, untură de porc, slănină, ceapă, varză, bulion, murături, compoturi,
magiun), la care se adăuga merindea zilnică (pâine, brânză, ouă, carne, cozonaci, plăcinte) şi o anumită sumă de bani.
Familia LEAFU NICOLAE
Nicolae Leafu este menționat ca fiind soțul chereniței Ana Cuc, cei doi fiind părinții lui Mihai N. Leafu, născut la
18.VII.151 și botezat la 26.VII.1951 de preotul ortodox Boris Cicală, asistat de nașa Veicon Ana din Oradea[Mb 6/26.VII.1951].
77
______________________________________________________________________________________________________
Neamul de chereni LEUCEA
Veche familie de chereni, una dintre cele mai numeroase și importante din sat. La 09.05.1857, când s-a întocmit prima
carte funciară a satului Haieu[de către ing. Nemeth Ioan și Ieney Iosef] familia Leuce figurează de 4 ori, iar Ciorba de 6 ori[Zaro de 4 ori]. În
anul 1760, hăieuanii Locse Ioanes[Notă: Leuce Ioan], Locsej Ignacz[Notă: Leuce Ignat], Locsej Toagyer[Notă: Leuce Teodor], alături de Toja
Toagyer[Notă: Toia (Toie) Teodor], Csorba Toagyer[Notă: Ciorba Teodor] sau Csorba Teodorus[Notă: Ciorba Teodor], făceau var în mai multe rânduri
pentru nevoile Episcopiei romano-catolice din Oradea, de care aprținea Haieul în acea perioadă. În 1771, numai în luna
martie, 13 vărari din Haieu ardeau pentru acelaşi beneficiar 16 cuptoare de var, printre ei numărându-se și Lotese Toagyer[Notă:
Leuce Teodor]
, cu 1 cuptor. În 1798, Locse Illia[Notă: Leuce Ilie] din Betfia, ardea var pentru Episcopia greco-catolică din Oradea[Sursa:
AN-DJBh, Fond Episcopia romano-catolică Oradea , rola 648, d. 3791, f. 157; rola 649, d. 3791, f.221]
. În ceea ce mă privește, din acest neam, am găsit atestate
următorii ,,capi de familie”: 1).Leucea Pavel-Pavelea Leuci[(1880-1937), căsătorit cu Ana Vlad]; 2). Leucea Dumitru-Mitru Leuci[1883-1964];
3). Leucea Gheorghe-Trincu[tatăl lui Leucea Crăciun, elev în clasa a IV-a, an școlar 1938-1939, la Școala Primară din Cheriu].
1. LEUCEA PAVEL-Pavelea Leuci[1880-1937], născut la 1880 în Cheriu, a murit la 17.01.1937 în Cheriu. Plugar
ortodox-român, 57 ani, împărtășit cu Sf. Taine, înmormântat la 19.01.1937 de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr
2/19.I.1937]
. Leucea Pavel și soția, Ana Vlad, sunt atestați ca fiind părinții lui Leucea P. Dumitru-Mitru Paveli Leuci[1924-1945].
1.1. LEUCEA P. DUMITRU-Mitru Paveli Leuci[1924-1945] a fost fiul soților Leucea Pavel[plugar ortodox-român] și Ana Vlad,
dar care a decedat la 10 octombrie 1945, în vârstă de numai 21 ani [n. 1924 în Cheriu], înmormântat la 12 octombrie 1945 de preotul
paroh ortodox din Cheriu, Gheorghe M. Teaha[Mr 9/12.X.1945].
2. LEUCEA DUMITRU-Mitru Leuci[1883-1964] a fost căsătorit cu Floarea[1889-1961], cei doi fiind părinții fraților:
1).Leucea D. Gheorghe-Ghiuri Leuci[căsătorit cu Floarea Onița]; 2).Leucea D. Crăciun-Crăciunea Mitru Leuci/Puciulea; 3).Leucea
D. Sofia-Sofia Mitru Leuci[căs. Onița cu Ticu] și 4).Leucea D. Maria-Măria Mitru Leuci[Bezaca].
2.1. GHEORGHE D. LEUCEA-Ghiuri Mitru Leuci[frate cu 1).Leucea D. Crăciun-Crăciunea Mitru Leuci (Puciulea); 2).Leucea D. Sofia-Sofia Mitru Leuci
(căs. Onița cu Ticu) și 3).Leucea D. Maria-Măria Mitru Leuci (Bezaca)]
, a fost fiul soților Leucea Dumitru-Mitru Leuci[1883-1964] și Floarea[1889-1961].
Căsătorit cu Floarea Onița, cei doi sunt părinții fraților: Nuțu[n. 02.03.1938], Măria[n. 04.11.1939], Ghița[n. 30.04.1947], Florica[n. 20.12.1950] și
Mitru[n. 14.09.1952]. Ghiuri Leuci a fost unul din brigadierii și cioșii[Notă: paznici de câmp] colectivului din Cher.
2.1.1. IOAN Ghe. LEUCEA-Nuțu Ghiuri Leuci[n. 02.03.1938], fiul soților Gheorghe Leucea și Floarea Onițiu, botezat
ortodox în Cheriu, de preotul paroh Florian Groza, asistat de nașii Sofia Onițiu n. Leucea și soțul Dimitrie Onițiu-Ticu[Mb
6/5.III.1938]
. Deoarece Nuțu a fost botezat în aceeași zi cu consăteanul său Mitru Vereș[05.03.1938], iar după botez, fie din cauza
grabei, fie a oboselii, părintele Groza notează greșit prenumele mamei[Ecaterina în loc de Floarea, Ecaterina fiind prenumele mamei lui Mitru], iar la
prenumele nou-născuților, au fost inversate. În Matricula XXI/Nr. matricular 15/1945-1946 pagina 15, a Școlii Primare de
Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Leucea Ghe. Ioan, născut în ziua de
17.III.1938, în comuna Cheriu, județul Bihor, 24 kg, 124 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiiul lui Leucea
Gheorghe (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, temperament stăpânit, caracter bun camarad, deprinderi
bune, înscris în școală la 5.IX.1945, în clasa a II-a/1945-1946”.
2.1.2. MARIA Ghe. LEUCEA-Măria Ghiuri Leuci[n. 04.11.1939], este fiica lui Gheorghe și Floare Leucea, botezată de
preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Dimitie Onița-Ticu și Sofia Leucea-Sofia Mitru Leuci[Notă: în Mb 15/5.XI.1939,
părintele Groza notează greșit Vlad, numele de fată a mamei, deoarece Vlad a fost numele Anei, soția lui Pavel Leucea, Floarea Leucea a avut numele de fată Onița]
.
2.1.3. GHEORGHE Ghe. LEUCEA-Ghița Ghiuri Leuci/ Tancu [n. 30.04.1947], s-a născut la 30 aprilie 1947 în Cheriu,
fiul lui Gheorghe Leucea și Floare Onița, botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașa Ecaterina-
Țaica, soția lui Traian Leucea-Chiva [Mb 3/6.V.1947]. Ghița Ghiuri Leuci a fost unul dintre cei mai de ispravă feciori ai Cherului,
din vremea sa, în orice caz cel mai bun popicar, adică jucător de popic și nu de popice, pe care i-a avut satul nostru, în special
când ne ,,duelam cu băieții din satele vecine[Alparea, Felcheriu și Sântelec] în d-ale popicului”, pe terenurile improvizate în Poligon, fiind
cu vacile ,,pe lângă ciurdă”, în periodele în care nu aveau loc trageri, nici infanteria, nici artileria și nici tancurile. Nu
întâmplător noi, conțăranii săi, i-am zis Tancu, și pentru că venea peste adversari precum un... tanc!
2.1.4. FLORICA Ghe. LEUCEA-Floarea Ghiuri Leuci. În ,,Matricula botezaților a Sf. Biserici din Cheriu”, poziția
26/20.XII.1950, se menționează faptul că Florica-Foarea[fiica lui Leucea Gheorghe (plugar) și al Floare Leucea] s-a născut la data de 17 decembrie
1952 și a fost botezată de preotul paroh ortodox Boris Cicală, la 20 decembrie 1950, nașă de botez fiind Ecaterina Leucea-
Țaica, soția Traian-Chiva[Mb 26/20.XII.1950]. Căsătorită cu Cornel Bot, cei doi sunt părinții Corinei C. Bot[soția lui Alexandru I. Mudura-Sandu
Nuţu Flori Moii]
. Florica Leuci este asistenta medicală care asigură urgența și permanența celor suferinzi din satul natal, cum de la
moașa Florica T. Farcașiu-Cuc, n-a mai făcut-o nimeni în Cher. Tot respectul meu și al tuturor cherenilor!
2.1.5. DUMITRU Ghe. LEUCEA-Mitru Ghiuri Leuci. În ,,Matricula botezaților a S. Biserici din CHERIU, a
cărei Hram este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”, poziția 8/1952 se menționează faptul că Dumitru-Mitru fiul lui Leucea
Gheorghe[plugar] și al Floare Leucea, s-a născut la data de 12.09.1952 și a fost botezat ortodox în Cheriu la 14 septembrie
1952, nașa de botez fiind Ecaterina Leucea-Țaica, soția lui Traian-Chiva. Preot: Boris Cicală. Leucea Ghe. Dumitru-
Mitru Leuci trebuie să rămână în istoria Voinței Maxima, ca fiind primul portar cu adevărat al acestei echipe, un OM și un
camarad extraordinar. De la el s-a inspirat și a învățat Ghița Deli Mnelului ,,meserie”.
2.2. LEUCEA D. CRĂCIUN-Crăciunea Mitru Leuci/Puciulea[n. 08.12.1924-d. 04.11.1995], a fost căsătorit cu Trifa F.
Maria-Măria Tomi[(n. 24.05.1924-dec. 02.06.1988, soră cu Cornelu şi Jorjelu]. Copiii familiei Leucea D. Crăciun şi Maria: 1).Leucea C. Aurel-
Aurelu Puciuli[n. 1944]; 2).Leucea C. Crăciun-Crăciunea Puciuli[căsătorit cu Sofia n. Bele-Sofia Petri Văleanului, din Cheriu]; 3).Leucea C. Dumitru-
Mitru Puciuli[n. 1955]; 4).Leucea C. Maria-Măria Puciuli [n. 1957 în Cheriu, căs. cu Gherman C. Aurel-Aurelu Jembli].
78
______________________________________________________________________________________________________
2.2.1. AUREL C. LEUCEA-Aurelu Puciuli a fost cel mai mare dintre copiii cherenilor Leucea D. Crăciun-
Puciulea [08.12.1924-04.11.1995] şi Trifa F. Maria–Măria Tomi[24.05.1924-02.06.1988], frate cu: 1).Leucea C. Crăciun-Crăciunea[născut în Cheriu
la 11.11.1952]
; 2).Leucea C. Dumitru-Mitru Puciuli[n. 1955, Cheriu]; 3).Leucea C. Maria-Măria Puciuli[n. 1957, Cheriu].
2.2.2. LEUCEA C. CRĂCIUN-Crăciunea Puciuli. Toată suflarea unei localităţi, fie ea şi Cheriul, îşi ştie conţăranii,
în primul rând după porecle. Este şi cazul ilustrului nostru consătean, Leucea C. Crăciun-Crăciunea Puciuli, fiul lui Leucea
D. Crăciun-Puciulea[n. 08.12.1924-d. 04.11.1995] şi Trifa F. Maria–Măria Tomi[n. 24.05.1924-d. 02.06.1988], născut în Cheriu la 11.11.1952,
fiind al doilea, dintre cei 4 copii ai familiei, ceilalţi 3 fiind în ordine: Leucea Aurel-Aurelu Puciuli[n. 1944], Leucea Dumitru-
Mitru Puciul[n. 1955] şi Leucea Maria-Măria Puciuli[n. 1957, căsătorită cu Gherman Aurel-Aurelu Crăciuni Jembli]. Primele 8 clase le-a urmat la
Şcoala generală din Cheriu, pe care le-a absolvit în anul 1967, an în care intră cu brio la Liceul ,,Emanuil Gojdu” din
Oradea, unde pe lângă o prestaţie şcolară remarcabilă, este şi un foarte bun animator cultural al celui mai valoros liceu din
judeţul Bihor, component al formaţiei de dansuri populare a liceului, în perioda în care, cu mândrie, era elevul acestei
excepţionale instituţii de învăţământ [1967-1971]. Aici „la Gojdu”, încă de la intrare în liceu [1967] avea să fie coleg cu numai puţin de
4 CHERENI de-ai săi: Suciu Florian-Horiţa Titanului[elev în clasa a XI-a, în 1967], Gherman Augustin-Tinuţu Tinu Ciocului[clasa a X-a,
în anul 1967]
, Cuc Alexandru-Sandu Crăciuni Chechi[clasa a IX-a] şi Ţigan Florian-Florea[clasa a IX-a], cu ultimul chiar coleg de bancă.
În anul următor[1968] ,,reușesc la Gojdu”, alţi 3 chereni: Barbonţa Floare-Florica Ţâncului, Fildan Silvia-Silvia Leanului şi
Mitra Teodor-Delea Trianu Ioani Iosâ, în 1970 fiind rândul lui Gherman Dan-Danu Tinu Ciocului, iar în 1970 vine „la
Gojdu”, altă consăteană[cu o poreclă predestinată] Şandor Floare-Florica Gojdiului, partera lui în formaţia de dansuri populare a
liceului. În anul 1971, „îşi ia bacalaureatul din prima” şi susţine un examen foarte greu, constând atât din probe
practice[sportive], cât şi teoretice, la Şcoala de Ofiţeri din Sibiu şi intră tot „din prima”, dovedind calităţi fizice şi psihice
excepţionale. Crăciunea Puciuli a fost unul dintre cei mai extraordinari feciori ai Cherului, fiind în acelaşi timp un elev
silitor, un cosaş neântrecut[rar mi-a fost dat să văd un cherean mânuind coasa cu asemenea îndemânare şi rapiditae, cum o făcea el, poate Ghiţa Cani], un dansator foarte
talentat şi un fotbalist titular al echipei de pionierat a Voinţei Cheriu. Nici nu-i de mirare, din moment ce punea ambiţie
nemăsurată în tot ce făcea, era muncitor din cale-afară şi foarte exigent cu el însuşi, calităţi care l-au ajutat să intre la şcola de
ofiţeri direct dintr-un liceu teoretic şi nu militar, mare realizare la acea vreme. Crăciunea a fost primul dintre noi, cei din
generaţia lui, care a avut o motoretă Mobra, pe care bineânţeles am „forjat-o” toţi prietenii lui. Îmi amintesc cu nostalgie cum
chiar el era instructorul nostru în d-ale condusului unui moped, în special în Poligon, unde mergeam cu vacile, când nu se
executau trageri. Întâmplarea face, deoarece nimic nu este întâmplător în viaţă, totul este destin, adică vrerea lui Dumnezeu,
ca fiind născut la Cheriu, lângă Oradea, tot aici, pe meleagurile natale, tânărul ofiţer, absolvent al Şcolii de ofiţeri din Sibiu în
anul 1974, Leucea Crăciun să-şi înceapă cariera militară, în calitate de comandant de pluton. „Ce ţi-e scris în frunte ţi-e
pus”, glăsuieşte atât de frumos şi adevărat o veche zicală românească, ştiută de la cherenii noştri încă din vremea copilăriei, de
care şi d-l general s-a convins. Quod erat demonstrandum, ar zice latinul. În anul 1983, Leucea Crăciun a absolvit
Academia Militară, după care a fost comandantul Batalionului şi Brigăzii Vânători de Munte Miercurea-Ciuc. Pe rând,
Leucea Crăciun a ocupat funcţia de şef de Stat Major Corp Armată şi comandant de Brigadă Timişoara, dar şi
comandant al Şcolii de aplicaţii ofiţeri şi subofiţeri din Bucureşti. Totodată, în anul 1995 a obţinut titlul de doctor în
ştiinţe militare. Leucea Crăciun este căsătorit cu consăteana noastră Sofia, n. Bele[Sofia Petri Văleanului, n. la 04.07.1953 în Cheriu]. În lucrarea
dedicată personalităţilor născute sau care au activat în arcul intracarpatic, „Personalităţi din Covasna şi Harghita” de Ioan
Lăcătuşu, de fapt o abordare de ansamblu a cunoaşterii unor nume importante ale culturii, spiritualităţii şi ştiinţei româneşti din
zonă, este prezentat, asolu meritat şi justificat, la capitolul rezervat personalităţilor legate de zonă prin activitatea lor şi
generalul de brigadă Crăciun Leucea, nimeni altul decât Crăciunea Puciuli din Cheriu. În 2008 generalul de brigadă Leucea
Crăciun era directorul executiv a Poliției Comunitare Oradea [Sursa: Contracte (servicii, furnizare produse/2008. Poliția Comunitară Oradea] .
„Generalul de brigadă Leucea Crăciun a susţinut în perioada 28-29 octombrie 2008, concursul pe postul de director al
Poliţiei Comunitare Oradea, a obţinut o notă mai mare de 8 la proba scrisă şi peste 9 la interviu, fiind declarat adminis în
urma susţinerii probei de interviu. Bihorean de origine, Leucea provine din localitatea Cheriu[comuna Oşorhei], iar principala lui
misiune este să facă o poliţie comunitară adevărată, nu nişte caricaturi fricoase, aşa cum sunt gardienii publici de acum. S-
ar putea să-i iasă, căci generalul are faimă de intransigent fără mamă, fără tată. Leucea Crăciun va fi începând din 1
noiembrie directorul Poliţiei Comunitare Oradea”[Sursa: Bihoreanul din 30.08.2008].
Cosaş ca el, puţini erau atunci în sat, deşi Cherul era plin de feciori.
Harnic foc, vrednic, lucra iute şi cu spor, adică muncea mult şi cu râvnă.
Era şi el, ca noi toţi, un fecior zburdalnic, plin de energie şi de entuziasm.
Reuşea prin prestanţa şi prestaţiile sale să fie mereu în faţă,
Era să spun că reuşea să impună printre noi cei de un leat cu el,
Atât ambiţie nemăsurată, cât şi o VOINŢĂ ieşită din comun.
Nu-i mai puţin adevărat că s-a format de mic într-un mediu propice,
Unul de excepţie, cu oameni pe cât de simpli, pe atât de excepţionali.
La cine aş putea să fac referire, dacă nu la Crăciunea Puciuli.
Ganu, Puiu şi Crăciunea, alcătuiau atunci un trio formidabil: trio Pugane,

Evident, o mică bisericuţă în marea comunitate numită Voinţa Cheriu.
Nimeni alta decât Horea, Tinuţu, Lica, Nuţu Bâcului, Florea, Delea, Danu, Cana,
Excelent secondaţi de Ghiţa Vălean, Ciunea, Ghiţa Mnelului, Mitru Cani, Vanţu,
Raica, Mitru Leuci, Somsi, Dorelu, Mitica Ori, Danielu Vovinchi, Trianu Ioşchi
Aurelu Jembli, Aurelu Victori, Creangu, Ciorea, Costelu, Lăzărica, Sandu,
Lăsându-l la urmă, chiar pe antrenorul nostru Dunşoara I. Ioan-Nuţu Vovinchi.
79
______________________________________________________________________________________________________
GENERALUL VOINŢĂ
Cu siguranţă că ar fi trecut multă apă pe Valea Bonarului dacă nu seca,

Habar n-am câtă, dar un lucru este sigur şi de netăguduit,
Era să zic, de evident, adică atât de clar încât nu mai trebuie dovedit că,
Raportat la mărimea Cheriului din acele vremuri (160 de fumuri),
Este logic să-mi imaginez că probabilitatea ca un cherean get-beget,
Ajuns ofiţer, să atingă culmile carierei militare, cum a făcut-o EL !
Nu i-a fost deloc uşor. După absolvirea Şcolii de ofiţeri a fost comandant de pluton.
Ulterior a absolvit Academia Militară, a devenit doctor în ştiinţe militare,
La revoluţie-comandant Batalion şi al Brigăzii Vânători de Munte Miercurea-Ciuc.
General de brigadă, avansat pe bune de Emil Constantinescu, nu de Ion Iliescu !

Eminentul nostru consătean devine general-comandant de Brigadă la Timişoara.
Numit apoi adjunctul şefului Departamentului Logistică în Ministerul Apărării,
Este apoi trecut în rezervă şi avansat la general de brigadă cu două stele.
Revenit pe plaiurile natale, se împlică activ în treburile comunităţii,
Ajungând Directorul Poliţiei Comunitare a Orăzii (n.n.-unde şi-a început cariera).
Las posterităţii să judece şi să cântărescă adevărata valoare a acestui cherean !
TRIO PUGANE
Puţini dintre cherenii, contemporani cu cei trei amici, la care fac referire,
Unii dintre aceşti contemporani fiind mai în vârstă, alţii mai tineri,
Cunosc, sau îşi mai aduc aminte de acea PRIETENIE a lor,
Indiscutabil una dintre cele mai extraordinare, ale acelor vremuri!
Uimitor cât de repede au trecut anii! Parcă a fost ieri!
Lumea totuşi era atunci, mai aşezată, în orice caz nu aşa de stresată.
Ei erau trei tineri entuziaşti, frumoşi, veseli, fiecare cu personalitatea lui,
Atât de diferiţi ca fire, încât ai fi zis că nu este cu putinţă să fie atât de hoaveri!
Gurile rele spuneau că tocmai pentru că erau atât de diferiţi,

Amiciţia lor era atât de puternică şi aproape indestructibilă!
Numai destinul a făcut ca acea prietenie să se destrame, totuşi.
Unul dintre ei a plecat în lume, urmându-şi soarta, ceilalţi doi rămânând în sat.
Până una-alta, simţămintele sufleteşti ale celor trei au rămas intacte toată viaţa.
Un moment de deznădejde i-a încercat atunci când unul dintre ei, Nelu-Puiului
I-a părăsit prematur, chiar la VÂRSTA CRISTICĂ (Nelu, 33 de ani)!
Un gând pios, încercându-ne pe noi toţi prietenii lui, de atunci şi până astăzi!
2.2.3. DUMITRU C. LEUCEA-Mitru Puciuli[n. 1955] este fiul lui Leucea D. Crăciun-Puciulea[1924-1995] şi Trifa F.
Maria–Măria Tomi[1924-1988].
2.2.4. MARIA C. LEUCEA-Măria Puciuli[n. 1957 în Cheriu] este fiica cherenilor Leucea D. Crăciun-Crăciunea Mitru
Leuci/Puciulea[08.12.1924-04.11.1995] și Trifa F. Maria-Măria Tomi[24.05.1924-02.06.1988, soră cu Cornelu şi Jorjelu Tomi]. Măria este sora mai mică a
fraților Leucea ,,a Puciuli”: 1). Aurel-Aurelu[n. 1944, n Cheriu]; 2). Crăciun-Crăciunea[căsătorit cu cherenița Sofia P. Bele-Sofia Petri Văleanului, născut la
17.11.1952 în Cheriu, a fost ultimul cherean botezat (la 15 decembrie 1952), din cei 50 pe care părintele Boris Cicală i-a botezat în perioada 01.02.1950-31.12.1952, ca preot paroh ortodox al Bisericci din
; 3). Dumitru-Mitru[n. 1955]. Căsătorită cu Gherman

satul nostru. Nașa de botez a Crăciunii: Angela Șandor-Angela Beși, soția lui Șandor P. Crăciun-Crăciunea Petri Midri]
C. Aurel-Aurelu Crăciunii Lichii Jembli [n. 1954]

, părinții fraților Sergiu A. Gherman[căsătorit cu Crina, au 1 băiat: Raul] şi Adelin A.
Gherman[căsătorit cu Raluca, cu copiii Răzvan și Maria].
2.3. SOFIA D. LEUCEA[fiica cherenilor Leucea Dumitru-Mitru Leuci (1883-1964) și Floarea (1889-1961)], a fost soția lui Dimitrie Onițiu-
Ticu , originar din Sântelec, cei doi locuind pe Calea Ogorului[de fapt Drumul Cherului, ce leagă Oradea de satul nostru],
[Notă: în actele oficiale, Dumitru Onița]
prima casă [pe dreapta]

, la intrarea în Oradea, dinspre Cheriu, imediat după curba și panta de la Cotul Olfului[Wolf].
2.4. LEUCEA D. MARIA-Bezaca, măritată în Alparea, cu Pavel Delean-Poali Hoanți, părinții lui Aureliu[n. 7.X.1940,
.
Alparea, botezat în Cheriu, de părintele, Florian Groza, asistat de nașii Floarea și Teodor Sîrb din Alparea]/[Mb 14/9.X.1940]
80
______________________________________________________________________________________________________
3. LEUCEA GHEORGHE-Trincu, identificat de mine ca fiind ,,Văd. Leucea Gheorghe, părintele elevului Leucea
Ghe. Crăciun, clasa a III-a” [Sursa: ,,Adresa Nr. 55/08.02.1939, întocmită de directorul Școlii Primare de Stat Cheriu, învățătorul-director de atunci, Mihai Bulzan, către Percepția
Oșorhei]
. Acest Gheorghe Leucea este tatăl fraților știuți ca fiind ,,a Trincului”: Traian-Chiva, Dumitru-Michi (1916-2009),
Florian-Florea, Crăciun-Crăciunea[Notă: căsătorit şi stabilit în Oşorhei] și Silvia-Silvica.
3.1. LEUCEA Ghe. TRAIAN-Chiva a fost însurat cu Mitra I. Ecaterina-Tica Țâgănuțului, poreclită Ţaica, cei doi
soți având o fată, Leucea T. Maria-Mărioara Ţaichi[n. 24.IV.1946, căsătorită cu Bele P. Petru-Petrea Petri Văleanului (1942-2000)].
3.1.1. MARIOARA T. LEUCEA-Mărioara Țaichi [fiica cherenilor Leucea Traian-Chiva și Leucea Catalina/Ecaterina-Țaica], născută la 24 aprilie
1946, în Cheriu, botezată de preotul paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Ana Dunșoara n. Șandor și soțul
Ioan Dunșoara-Vovinca[Mb 9/30.IV.1946]. Mărioara Ţaichi, căsătorită cu Bele P. Petru-Petrea Petrii Văleanului[942-2000], cei doi
având-o pe Bele P. Rodica[căsătorită cu Cuc Viorel din Alparea, cei doi fiind părinții fraților Răzvan, Călina și Andreea].
3.2. LEUCEA Ghe. FLORIAN-Florea Trincului[1923-1985] a fost căsătorit cu Ţigan V. Silvia-Dorica[05.05.1935-18.V.2014], cei
doi soți având 2 fete: Leucea F. Livia[n. 25.02.1953] şi Leucea F. Dorica-Nuţica[n. 1957], măritată cu Bere Dorel.
3.2.1. LEUCEA F. LIVIA-Livia Flori Trincului n. 25.02.1953 în Cheriu, fiica lui Florian Leucea-Florea Trincului
[agricultor]
și Silvia-Dorica Lichi Văsălii Țigan[casnică], ortodocși, căsătoriți legim. Botezată la 8 martie 1953 de preotul paroh
ortodox Gheorghe Henț. Nașă de botez: Gherman Eva-Vuța[învățătoare]. Livia, absolventa Liceului Sanitar din Oradea, asistentă
medicală, este căsătorită cu Miheș Dumitru, cu copiii Adin și Valentina.
3.2.2. DORICA F. LEUCEA-Nuțica Flori Trincului[n. 1957-d. 19.04.2016, fiica soților Silvia-Dorica și Florian Leucea ], a fost căsătorită cu
Bere Dorel.
3.3. LEUCEA Ghe. DUMITRU-Michi[1916-2010], a fost unul dintre cei mai longevivi chereni[93 ani], pe care i-am
cunoscut personal. A fost căsătorit cu Mitra D. Maria-Măriuţa Mitru Iosâ[născută 1920 în Cheriu], alături de care l-a crescut pe Mitra
D. Traian-Trianu Mitru Flori Ili[n. 24.01.1943-d. 1992], cunoscut în sat ca fiind Trianu Michi. Înzestrat de Dumnezeu cu o constituție
fizică robustă și cu un organism sănătos, Michi a fost unul dintre cei mai harnici chereni ai vremurilor sale. Îmi amintesc
perfect că pe la mijlocul anilor 1960-1970, deci la vârsta de 50 ani, alerga și sărea cu o ușurință debordantă peste ștacheta
înălțată la 150-160 m, iar în lungime sărea în jur de 450-5 m, luându-se ,,la întrecere” cu noi elevii de atunci, chiar în curtea
școlii, unde era amenajată o groapă cu nisip, special pentru astfel de sărituri. Tot acolo (în curtea școlii) era și un teren de volei,
unde a deprins tainele acestui frumos și spectaculos joc, celebrul voleibalist român, Corneliu T. Oros-Nelu Toaderi Buscului
din Cheriu-Bihor. Revenind la Michi, trebuie să precizez că acesta a fost unul dintre cei mai activi, harnici și implicați
membri ai colectivului nou înființat[1963], fiind pe rând/concomitent: căruțaș, îngrijitor și mulgător la vacile colectivului, cosaș,
într-un cuvânt, ,,bun la toate”. Nu degeaba ,,tovarășii de la partid” l-au recompensat[alături de alți consăteni, dintre care mi-o amintesc pe nana Ană a
Moii]
cu o excursie la Doftana, celebra închisoare din localitatea Telega, județul Prahova, dată în folosință în anul 1895 și
folosită până în anii 1960 pentru încarcerarea deținuților politici alături de deținuții de drept comun. Corect ar fi fost să-i ducă
și la închisorole de la Sighet, Aiud sau Pitești, dar asta este o altă poveste. Mitra D. Traian [fiul Mariei D. Mitra-Măriuţa Mitru Iosâ Eremii cu
Dumitru F. Fărcașiu-Mitru Florii Ili din Rontău]
s-a născut în Cheriu la 24.01.1943, botezat la 28.01.1943 de părintele ortodox Florian Groza,
asistat de nașii Mitra Ioan-Nuțu Țilichii și soția Maria-Marișca n. Șiandor[Mb 2/28.I.1943].
3.4. LEUCEA Ghe. CRĂCIUN-Crăciunea Trincului ,,clasa a IV-a, anul școlar 1938-1939, a Școlii Primare de Stat
Cheriu, este fiul părintelui Văd. Leucea Gheorghe[Notă: identificat de mine ca fiind Trincu]”. Crăciunea Leuci[Notă: fratele celor cunoscuți ca fiind ,,a
Trincului”: Traian-Chiva, Dumitru-Michi și Florian-Floea]
a fost căsătorit şi s-a stabilit în Oşorhei[Sursa: ,,Adresa Nr. 55/08.02.1939, întocmită de directorul Școlii Primare de Stat
Cheriu, învățătorul-director de atunci, Mihai Bulzan, către Percepția Comunală Oșorhei]
.
3.5. SILVIA Ghe. LEUCEA, a fost fiica lui Gheorghe Leucea-Trincu și soră cu frații știuți de contemporani ca
fiind ,,a Trincului”: Dumitru-Michi, Florian-Florea, Traian-Chiva și Crăciun-Crăciunea.
Familia LINGURAR ILIE
Ile[notă: de fapt Ilie] Lingurar și soția Maria Murvoiu, sunt menționați ca fiind părinții lui Florian I. Murvoiu, născut la 13
martie 1892 în Cheriu, religie ortodoxă-română, a trăit 56 ani, mort la 24 noiembrie 1948, în Cheriu, înmormântat la 26
noiembrie 1948 de preotul paroh Gheorghe M. Teaha[Mr. 15/26.11.1948]. Tot aici, părintele Teaha menționează faptul că Florian I.
Murvoiu a fost lăutar, adică hideduș. După spusele tatălui meu [Mitra I. Traian], Florea Murvoiu-țigan ortodox român, a fost
unul dintre cei mai iscusiți hideduși[ceteraș, lăutar, scripcar, violonist] ai periodei interbelice, fiind poreclit Ceuca.
Familia LUPȘA PETRU (1902-1935)
Petru Lupșia s-a născut în Cheriu la 1902. Plugar, religie ortodoxă-română, a murit la numai 33 ani [10.02.1935, în Cheriu. Cauza
. Înmormântat la 12.II.1935, în Temeteu de preotul Florian Groza[Mr 5/12.II.1935]. A fost căsătorit iniţial cu Graur
decesului: Apoplexie]
Raveica [Citaţia în cauză penală nr.205/30.09.1926 emisă de Judecătoria ocolului rurală Oradea-Mare, Judeţul Bihor] /[Citaţiunea nr. 3570/10.12.1926 a tribunalului judeţului Bihor secţia I]/[Cp TM]
.
A doua soție a lui Petru Lupșia a fost Ana Popoviciu din Sărand[Mr 5 /13.II.1934].
81
______________________________________________________________________________________________________
Familia MATEI-Caroi
Matei, familie importantă de chereni, este prezentă în această lucrare de frații Matei Maria-Marişca[măritată cu Mitra Gheorghe-
, Matei Floarea-Dida[căsătorită cu Simoc Pașcu-Cana], Matei Pavel-Caroi, Matei Gheorghe-Pua şi Matei Dumitru-Piţu. În
Ganu]
Matricula XXI/Nr. matricular 8/1945-1946 pagina 91 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, Mihai Bulzan,
consemnează: ,,Elevul Matei P. Gheorghe, născut în ziua de 3.V.1929, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate
română, religie ortodoxă, fiul d-lui Matei Pavel[agricultor], starea materială a părinților mijlocie, a urmat cursul de
culturalizare [conform ordinului nr. 178684/1947, anul școlar 19461947], absolvite cu media 717 , clasificat al VII-lea, între 9 cursanți”.
Familia MATEI PAVEL-Caroi (1907-1950)
Matei Pavel-Caroi, plugar, român-ortodox, s-a născut la 1907 în Cheriu, a trăit 43 ani, decedând la 7 noiembrie 1950
și fiind înmormântat la 9 noiembrie 1950, de preotul paroh ortodox Gheorghe Popa din Felcheriu[Mr 5/9.XI.1950]. A avut din
prima căsătorie, cu Floare Gherman copiii: 1).Matei P. Iuliana-Iulişca, măritată cu Monenciu Dumitru-Mitru Iovului. În
Bulzan, consemnează: ,,Eleva Matei P. Iuliana, născută în ziua de 26.VI.1931, în comuna Cheriu, județul Bihor,
naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Matei Pavel (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, înscrisă
în școală la 9.IX.1945, din oficiu, n-a frecventat clasa a VI-a/1945-1946, 168 absențe nemotivate, între 6 elevi promovați,
din 10 elevi înscriși”; 2).Matei P. Florian-Florea Caroi, rămas în casa părintească, a fost tutorele fratelui său mai mic, Lelu.
În Matricula XXI/Nr. matricular 49/1945-1946 pagina 49, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul
Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Matei P. Florian, născut în ziua de 21.X.1933, în comuna Cheriu, județul Bihor, 27
kg, 128 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Matei Pavel (agricultor), starea materială a părinților
mijlocie, temperament impulsiv, carácter egoist, deprinderi rele, interés și aptitudini pentru activități practice, înscris în
școală la 9.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a V-a/1945-1946, cu 60 absențe nemotivate, media 5 27, clasificat al VI-lea
între 6 elevi promovați, din 9 înscriși”; 3).Matei P. Gheorghe, născut la 25.VI.1935, botezat de preotul ortodox Florian
Groza. Nași: Floarea Veconiu[Vecon sau Veicon] și soțul Dimitrie[Dumitru] Silaghi-Mitru Hurgoi[Mb /29.VI.1935]. Nou-născutul Gheorghe
P. Matei, moare la 6 luni (23.XII.1935), fiind înmormântat la 24.XII.1935 [Ajunul Crăciunului], de părintele paroh ortodox Groza
Florian[Mr 18/24.XII.1935]. 4).Matei P. Gheorghe, născut la 4.X.1936, botezat de părintele Florian Groza. Nași: Floarea Veconiu
și soțul Dimitrie Silaghi-Mitru Hurgoi[Mb 20/6.X.1936]. Și acest Gheorghe P. Matei, moare prematur (29.X.1937), la numai 1 an,
fiind înmormântat la 31.X.1937, de părintele paroh Groza Florian[Mr 11/31.X.1937]. Floare Matei n. Gherman[1911-1938], soția lui
Pavel Matei, se stinge și ea prematur, la numai 27 ani[11.IV.1938], fiind înmormântată la 13.IV.1938, de preotul ortodox Florian
Groza[Mr.5/13.IV.1938]. Recăsătorit cu Bele A. Maria-Marișca Văleanului, Caroi devine și tatăl fraților: 5).Traian P. Bele, n.
15.V.1940 în Cheriu[fiul lui Pavel Matei-Caroi și Maria Bele], botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza. Nași: Eva și Gavril
Barbonța-Gaborea Șuștăr[Mb 4/17.V.1940]. Traian Bele-Trianu Caroi, avea să trăiască numai 1 an și 3 luni, decedând [disenterie] la
17.VIII.1941, fiind înmormântat la 19.VIII.1941 de pr. paroh Groza Florian[Mr 8/19.VIII.1941]. 6).La 1.XII.1942 se naște în Cheriu,
Gheorghe, fiul lui Pavel Matei-Caroi[plugar] și Maria Bele-Marișca Văleanului[casnică], botezat la 3.XII.1942 de preotul paroh,
Florian Groza, asistat de nașa Eva Popa, soția lui Gavril Barbonța-Gaborea Șuștăr[plugar din Cheriu]/[Mb 15/3.XII.1942]. La rubrica
observații se specifică: răposat în Surduc la 12.X.1944, înmormântat de preotul paroh Florian Groza, fără buletin, adică
fără certificat de deces, deoarece era în plin război, iar Cheriul fusese cedat, odată cu Ardealul, în 1940, la unguri. Gheorghe
P. Bele, fiul lui Bele A. Maria-Marișca Văleanului și Pavel Matei-Caroi, în vârstă de 2 ani, moare (debilitate natală) în
Cheriu la 11 octombrie 1944, fiind înmormântat la 12.X.1944 de preotul ortodox Florian Groza [Mr 11/12.X.1944]. 7).Silvia P.
Matei, fiica lui Maria Bele-Marișca Văleanului și Pavel Matei-Caroi, născută la 16 aprilie 1946 în Cheriu, botezată la
19.IV.1946 de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor Floare C. Barbonța-Florița Chechi n. Cuc și
soțul Barbonța G. Teodor-Delea Gabori Șuștăr/Bumbi[Mb 8/19.IV.1946]. Silvia moare la 23 octombrie 1947, fiind înmormântată la
25.X.1947, de părintele paroh ortodox Gheorghe M. Teaha[Mr 15/25.X.1947]. 8). Matei P. Pavel-Lelu Caroi, fiul lui Matei Pavel-
Caroi și Maria Bele, s-a născut în Cheriu la 4 iunie 1949, fiind botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în
prezența nașilor Sofia T. Cuc și a soțului Gherman Ghe. Gheorghe-Gițu Ciocului[Mb 11/9.VI.1949]. Lelu Caroi, rămas orfan de
tată la numai un an și cinci luni, mai apoi și de mamă, a fost unul dintre cei mai talentaţi şi mai buni fotbalişti din sat. Făcând
parte din generaţia celor născuţi după al doilea război mondial, dar înainte de 1950, a fost coechipier atât cu băieții Cherului
din generaţia premergătoare VOINŢEI, între care verişorii săi Bele P. Traian-Trianu Petri Văleanului şi Bele P. Nicolae-
Micula Petri Văleanului, cu Bele D. Petru-Petrea Mitru Dili, poreclit Bălu, cu fraţii Meşter F. Dorel-Dorelu Libi şi Florian
F. Meşter-Florea Libi, cu Şandor F. Florian-Buştea, cu Silaghi F. Florian-Florea Mitru Zilului, cu Mălan I. Traian-
Trianu Mişchi, cu Găvruţa Ghe. Gheorghe-Ghiurca Croampi, cu Caraman N. Cornel-Cornelu Bâcului, cât şi cu noi, cei
din ,,Generaţia de Aur”,. După satisfacerea stagiului militar, s-a stabilit în Popeşti Leordeni-Bucureşti şi s-a căsătorit cu fata
din prima căsătorie a soţiei[bulgăroaică] lui Bele A. Gheorghe-Ghiuri Văleanului.
82
______________________________________________________________________________________________________
Familia MATEI Ghe. FLORIAN- Florea Ganului
Matei Ghe. Forian-Florea Ganului n. 1923, a fost fiul lui Matei Maria-Marişca[soră cu Dida, Caroi, Pua şi Piţu] şi Mitra
Gheorghe-Ganu. Matei Ghe. Forian-Florea Ganului, deși a fost frate cu Matei Ghe. Gheorghe-Ghiurca Ganului, a rămas
cu numele de fată a mamei sale, deoarece părinții săi nu erau căsătoriți legitim când s-a născut el. Florea Ganului, căsătorit cu
Simoc Ecaterina-Tica Şitrului[n. 1919], a fost unul dintre cei mai buni şi longevivi cantori ai Sfintei Biserici Ortodoxe din
Cheriu, cei doi soți Matei, fiind părinții fraților Florica și Florea. 1).Matei Floarea-Florica Flori Ganului, fiica lui
Ecaterina Simoc-Tica Șitrului și Pavel V. Gherman-Poafi Lichi Jembli[mort pe front], s-a născut la 19 august 1948 în Cheriu,
botezată de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor Gherman T. Sofia-Sofia Deli Chechi n. Cuc și
soțul Gherman Ghe. Gheorghe-Ghițu Ciocului. La rubrica de observații [Mb 12/20.VIII.1948], părintele Gheorghe M. Teaha
consemnează: ,,tatăl legal este dispărut, iar tată natural are pe Matei Florian a Ganului, ceea ce înseamnă că primul soț a
Ecaterinei Ghe. Simoc-Tica Șitrului, Pavel V. Gherman-Poafi Lichi Jembli a murit pe pe frontul blestemat din Rusia, la
fel ca vecinii și prietenii săi extraordinari: Cearnău T. Florian-Florea Murului și Mitra Ghe. Traian-Trianu Năuti, toți trei
născuți în același an 1919, primul an după Marea Unire de la 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia. Florica Flori Ganului și a
Tichi Șitrului a fost căsătorită cu Hora Florian din Felcheriu. A fost mulți ani una dintre cele mai bune și apreciate
bucăterese ale internatului de pe lângă celebrul Liceu Gojdu din Oradea, instituție de învățământ emblematică pentru Bihor,
unde au studiat și s-au format foarte mulți consăteni de-ai ei [numai în 1969 eram 8: Horița, Tinuțu, Crăciunea Puciuli, Sandu Chechi, Florea Țigan, Florica Țâncului,
Silvia Leanului și Delea]
; 2).Matei F. Florian-Florea Flori Ganului și a Tichi Șitrului, s-a născut 22.06.1950 în Cheriu, botezat la
25.06.1950 de preotul paroh ortodox Boris Cicală, în prezența nașei Maria Mitra, soția lui Mitra Gheorghe-Ghiurca
Năuti[Mb 16/25.VI.1950]. A terminat clasele I-VIII în satul natal Cheriu, fiind apoi absolvent al Liceului Economic din Oradea și
contabil la Baza de aprovizionare şi desfacere nr. 4 din Oradea [Calea Clujului], unde au fost angajaţi, după colectivizare şi de
unde s-au pensionat foarte mulţi chereni. Matei F. Florian-Florea Flori Ganului a făcut parte din generaţia Voinţei şi deşi
nu a jucat fotbal, a fost prietenul şi fanul nostru. I-a plăcut cartea şi munca, nu degeaba a ajuns şi a fost un foarte apreciat
contabil, fiind coleg de serviciu cu buna și blânda noastră consăteană Şandor Ghe. Florica-Florica Vereş, precum şi cu mulţi
alţi chereni, angajaţi la Baza 4 din Oradea. Din păcate, Florea Flori Ganului s-a stins prematur, la numai 41 ani[1991], lăsând
consătenilor și colegilor săi de leat, o amintire foarte frumoasă, de om bun și prieten adevărat.
Familia MATEI TEODOR-Todea și FLOAREA VEICON-Regina
Floarea Veicon-Regina și soțul Teodor Matei-Todea din Alparea, au fost părinții Siviei T. Matei-Silvica[soția lui Cuc F.
născută la 2 iulie 1940, botezată la 4 iulie 1940, de preotul ortodox Florian Groza, asistat de nașii Ana n.
Dumitru-Mitica Ori Vili]
Chiș și Teodor Ciorba [ceferist]/[Mb 8/4.VII.1940]. Matei Teodor și soția Floare Vecon, sunt menționați ca fiind părinții lui Maria,
născută la 1 decembrie 1944, botezată de preotul paroh ortodox Ioan Tirla din Rontău, asistat de nașa Silvia T. Ciorba[fiica lui
. Matei T. Maria, decedată la 26.II.1945, a fost înmormântată la 28.II.1945, fără preot,
Ciorba Teodor-Toaderea Ciorbi]/[Mb 12/1.XII.1944]
deoarece părintele Groza, suferise un grav accident cu câteva luni înainte]/[Mr 2/28.02.1945].
Familia MATEI GAVRIL-Gaborea
Matei Gavril-Gaborea din Lugaș, poreclit Cingartău a fost căsătorit cu Şandor T. Maria-Măria Cioanchi[n. 23.01.1930 în
. Măria Cioanchi şi Gaborea au avut 3 copii: 1).Teodor-Delea Mării Cioanchi, fiul Mariei T. Șandor, născut la 10
Cheriu]
octombrie 1946 în Cheriu, botezat la 29.X.1946 de preotul ortodox Gheorghe M. Teaha. Nașă: Stana P. Maria-Măruța
Driului, soția lui Bele A. Petru-Petrea Văleanului[Mb 17/29.X.1946]; 2).Floarea-Florica Mării Cioanchi, s-a născut la 21 aprilie
1948 în Cheriu, fiind botezată de preotul ortodox Gheorghe M. Teaha. Nașă: Stana P. Maria-Măruța Driului, soția lui Bele
A. Petru-Petrea Văleanului [Mb 6.24.IV./1948]; 3).Matei G. Petru-Petrea Mării Cioanchi n. 1951, deși s-a născut cu un handicap la
un picior, a fost un elev foarte bun, în special la matematică.
MATICA VASILE
Matica Vasile[și Maria Chiș]/[Lista amenzi nr. 285/1939], este menționat ca tutore pentru Ecaterina Onuț, elevă a Școlii Primare de
Stat din Cheriu[Notă: acesta a plătit pentru cele 4 absențe gr. II, suma de 120 lei, conform ,,Listei de amenzi nr. 336/1939, pe perioada 1-15 Noiembrie 1939”, întocmită și semnată de directorul
Mihai Bulzan]/ [și Maria Chiș]/[Lista amenzi nr. 326/1939]
. De asemenea, Chiș V. Vasile-Lica, clasa a II-a, an școlar 1938-1939, este atestat ca fiind
fiul lui Matica Vasile[Lista de amenzi nr. 55/08.02.1939].
83
______________________________________________________________________________________________________
Familia MĂLAN
Neamul mălanilor din Cheriu, se trage din satul vecin Alparea, unde reprezintă una dintre cele mai vechi, numeroase
și cunoscute vițe de alpăreni, Mălan Pavel-Mălaiu, a venit ginere în Cheriu, fiind căsătorit cu Elisabeta N. Popa-Saveta
Nicoari Floruțului din Cheriu, una din fetele lui Popa I. Nicolae-Nicoara Floruţului.
Familia MĂLAN PAVEL-Mălaiu

În Matricula răposaților, poziția 8/1943, este notat greșit Ecaterina[corect este Elisabeta-Saveta] Popa, soția lui Pavel Mălan,
greco-ortodoxă română, casnică[n. 1883 în Cheriu], de 60 ani, a decedat la 11 octombrie 1943 în Cheriu, înmormântată la 13.X.1943,
de preotul ortodox Florian Groza. Observații: Apoplexie[Notă: cauza decesului]/[Mr 8/13.IV.1943]. Copiii familiei Mălan Pavel şi Saveta:
1).Mălan P. Teodor-Gusti[1907-1965], căsătorit cu Ana I. Mitra-Nuca Ioani Iosâ Eremii/Țoanga[1912-1983]; 2).Mălan P. Ioan-
Nuţu, poreclit Mişca Mălanului, însurat cu Veronica Toia[soră cu Ana Sârb din Haieu, soția lui Erdei Pavel-Bocu Hijanului]; 3).Mălan P. Dumitru-
Puiu Mălanului, căsătorit cu Ana Meşter-Nuca Libi.
Familia TEODOR P. MĂLAN-Gusti Mălaiului[1907-1965]

Mălan P. Teodor-Delea Mălanului, poreclit Gusti[1907-1965] a fost fiu soților Mălan Pavel din Alparea și Elisabeta N.
Popa-Saveta Nicoari Floruțului din Cheriu[una din fetele lui Popa I. Nicolae-Nicoara Floruţului]. Delea şi soția sa Mitra I. Ana-Nuca Ioani Iosâ
Eremii Mitri[1912-1983], au rămas pe vatra Mălaiului, nașii lor de căsătorie și nașii de botez ai copiilor fiind vecinii Chiș Ghe.
Teodor-Titanu[1903-1969] și soția, Sofia-Puica [n. Gherman-Sofia Găvrili Jembli][Nuca și Puica fiind verișoare primare]. Titanu, un om respectuos, umblat
prin lume și călit de viață, ne apela pe mine [Delea], pe Jenu și pe Ioanea cu ,,văru”[,,Noroc văru !”/”[,,Ce faci văru ?”/]/ !”/”[,,Inghi meri văru ?”/ !”/”[,,D-
ănghi vii văru ?”/]
, asta pentru că tatăl meu[Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ], Gherman V. Crăciun-Crăciunea Lichi Jembli[tatăl Jenului] și Mitra I.
Ana-Nuca Ioani Iosâ Eremii Mitri [mama Ioani], erau verișori primari cu soția sa, iar în acele timpuri cherenii adevărați ,,se știau
de neamuri” și chiar se ajutau, se vizitau și se respectau reciproc! În ,,Matricula botezaților a S. Biserici din CHERIU, a
cărei Hram este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” pe 1936, se menționează faptul că Teodor, fiul lui Teodor Mălan[plugar] și al
Ana Mitra-Nuca Ioani Iosâ, s-a născut la data de 04.09.1936 în Cheriu, nași de botez fiind Teodor Chiș-Titanu și soția
Sofia, din Cheriu. Preot: Florian Groza[Mb 17/6.IX.1936]. Din ,,Matricula răposaților”, poziția 14/1936 aflăm că Teodor T.
Mălan, de 2 luni, religie ortodoxă, a decedat la 7 noiembrie 1936, fiind înmormântat la 9 noiembrie 1936, de către preotul
paroh ortodox Florian Groza[Mr 14/9.XI.1936]. La 3 aprilie 1950 se nasc în Cheriu gemenele Rafila și Ecaterina, fiicele lui
Teodor P. Mălan și Ana I. Mitra, botezate de preotul ortodox Boris Cicală, asistat de nașa Rafila T. Mitra-Rafila Deli
Mișchi n. Iancu, soția lui Traian I. Mitra, fratele mamei gemenelor[Mb 5-6/4.IV.1950]. La 22.VII. 1950 moare Rafila. T. Mălan, 3
luni și 19 zile, înmormântată la 23.VII.1950 de preotul care a botezat-o, B. Cicală [Mr 3/1950]. Soții Teodor-Delea și Ana I.
Mălan-Nuca, sunt părinții fraților: 1).Mălan T. Floarea-Florica Deli Mălanului[n. 05.01.1935, măritată cu Fildan Vasile-Lica Ciopec din Cheriu, stabiliţi
în Oşorhei, părinții lui Fildan V. Livia]
; 2).Teodor T. Mălan-Delea Gusti Mălaiului[n. 04.09.1936-d. 07.11.1936] [Mb 17/06.09.1936]/[Mr 14/09.11.1936]; 3). Teodor T.
Mălan-Delușca Gusti Mălaiului[n. 01.08.1939-d. 2018]/[Mb 9/02.081939] ; 4).Mălan T. Ioan-Ioanea[n. 1944, căsătorit cu Oros. Lidia-Lida]; 5).Mălan T.
Ana-Ana Ţoanghi [n. 24.06.1946 în Cheriu, căsătorită cu Homorogan Florian-Florea (n. 17.01.1941 în Apateu-Bihor), stabiliţi în Ceica]; 6-7). Mălan T. Ecaterina-Tica
Țoanghi[n. 03.04.1950, căs. cu Petru Suciu-Petrea] ; 6-7).Rafila T. Mălan[n. 03.04.1950-d. 22.07.1950] /[Mr 3/23.07.1950].
Familia MĂLAN T. FLOAREA-Florica măritată Fildan
Mălan T. Floarea-Florica Deli Mălanului n. 05.01.1935, măritată cu Fildan M. Vasile-Lica Ciopec din Cheriu,
stabiliţi în Oşorhei, părinții lui Fildan V. Livia, care are şi ea 2 băieţi. În Matricula XXI/Nr. matricular 68/1945-1946 pagina
68, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Mălan T. Floare,
născută în ziua de 5.I.1935, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Mălan P.
Teodor (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, temperament închis, altruistă, deprinderi bune, interes și
aptitudini pentru practica agricolă, înscrisă în școală la 10.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a VII-a/1945-1946, 4
absențe motivate, 45 absențe nemotivate, media 586, clasificată a IV-a între 6 elevi promovați”.
Familia MĂLAN T. TEODOR-Delușca (1939-2018)
La 1 august 1939 se naște în Cheriu, Teodor, fiul lui Teodor P. Mălan și Ana I. Mălan n. Mitra, botezat de preotul
paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Chiș G. Sofia-Puica Găvrili Jembli n. Gherman și Teodor Chiș-Titanu[Mb
9/02.08.1939]
. Mălan T. Teodor-Dele Deli Mălanului, alintat Deluşca Gusti Mălanului şi însurat cu Veronica Radu din Plopiş-
Sălaj, au doi copii: 1).Marius T. Mălan n. 1969 este căsătorit cu Carmen, au un băiat[Alex M. Mălan]; 2).Delia T. Mălan,
căsătorită cu Claudiu Popovici, stabiliţi în SUA, au cetăţenie americană şi doi copii: un băiat [Victor C. Popovici] şi o fată[Nadina C.
Popovici]
. Teodor Mălan-Deluşca Gusti Mălanului este unul din fii satului care au făcut şi fac cinste localităţii noastre. „ Plecat
de jos”, deşi rămas orfan de tată, a terminat Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj, ajungând pe o funcţie importantă la
vremea respectivă: director economic al ICSTI-Bhor (Intreprinderea de Stat Textile şi Încălţăminte), prin care se distribuia
mărfuri de profil în tot judeţul nostru. A fost una dintre cele mai influente şi respectate personalităţi ale Orăzii acelei perioade,
nu numai datorită funcţiei sale importante, dar în primul rând datorită profesionalismului şi valorii sale dovedite şi recunoscute.
84
______________________________________________________________________________________________________
Familia MĂLAN T. IOAN-Ioanea
Mălan T. Ioan-Ioanea Ţoanghi, n. 13.06.1944 în Cheriu, căsătorit cu Lidia P. Oros n. 09.05.1954[soră cu Rodica Pop n. Oros,
. Ioanea Ţoanghi a fost la vremea lui, unul dintre cei mai în vogă feciori din sat, alături de vecinul şi
soţia lui Popa T. Traian-Trienuţu]
prietenul său Găvruţa P. Crăciun-Crăciunea Pătaşchi (Ciupredu), cei doi fiind nedespărţiţi, atât în copilărie cât şi în feciorie.
Deşi rămas orfan de tată, când încă era copil, iar la colectivizare nici nu făcuse recrutarea, după eliberarea din armată, a lucrat
o scurtă perioadă căruţaş la G.A.C.-ul din sat[Gospodăria Agricolă Colectivă din Cheriu, pe vremea când centrul de comună era la Alparea, raionul Oradea, iar regiunea era
Crişana]
. Ambiţios şi harnic, Mălan T. Ioan-Ioanea a făcut şcoala de şoferi profesionişti, ajungând în scurt timp şofer pe o
maşină de intervenţii la I.R.E.[Intreprinderea de Reţele Electrice] din Oradea, de unde avea şi să se pensioneze. S-a căsătorit cu Oros P.
Lidia-Lida, o chireniţă get-beget[din familia Oros P. Pavel-a Buscului], întemeind o căsnicie trainică, Dumnezeu dăruindu-le doi copii
excepţionali, frumoşi, cuminţi şi ascultători: Monica I. Mălan[Monica, măritată Heredea, are 2 copii: Heredea Bianca-Bia şi Heredea Bogdan-Bogdi] și
Cristian I. Mălan -Cristi Ioani[căsătorit cu Diana (fata Trianului şi a Ticuţâ Mitru Bâcului). Au un băiat: Mario n. 2009 și o fetiță].
Familia MĂLAN T. ANA căs. Homorogan
Mălan T. Ana-Ana Ţoanghi născută la 24.06.1946 în Cheriu, fiica lui Teodor P. Mălan-Gusti și Ana I. Mitra-Nuca,
botezată de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Sofia G. Chiș-Puica n. Gherman și soțul Teodor
Chiș-Titanu [Mb /1946]. Absolventă a Liceului Pedagogic din Oradea, este una din puţinele, pe vremea acea, absolvente de liceu și
apoi a unei școli postliceale. Căsătorită cu Homorogan Florian-Florea[n. 17.01.1941 în Apateu-Bihor] şi stabiliţi în Ceica. Homorogan
Florian-Florea a absolvit în 1970 Institutul Pedagogic de 3 ani din Oradea, iar în 1981 Facultatea de Matematică a
Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, profesor gradul I, director al Şcolii Generale din Ceica mulţi ani, pentru o
perioadă primar al comunei cu acelaşi nume. Florea şi Ana au două fete: Liliana şi Mihaela. 1).Homorogan Liliana n.
03.10.1967 în Oradea, căsătorită Jurjuţ, are un băiat Jurjuţ Răzvan Mihai n. 27.08.1999; 2).Homorogan Mihaela n.
19.06.1975 în Oradea, căsătorită cu Napău Marius, stabiliţi în Canada, un băiat Napău Lucas n. 22.07.2006 în Canada.
Familia MĂLAN T. ECATERINA căs. Suciu
La 3 aprilie 1950 se nasc în Cheriu gemenele Rafila și Ecaterina, fiicele lui Teodor P. Mălan și Ana I. Mitra,
botezate de preotul ortodox Boris Cicală, asistat de nașa Rafila T. Mitra-Rafila Deli Mișchi n. Iancu, soția lui Traian, fratele
mamei gemenelor[Mb 5-6/4.IV.1950]. Mălan T. Ecaterina-Tica Ţoanghi, alintată Ticuţa, căsătorită cu Suciu Petru din Rontău şi
stabiliţi în Oradea. Au doi copii: Suciu P. Florin[cu copiii Florin şi Florina] şi Suciu P. Alina.
Familia MĂLAN P. IOAN-Mişca Mălanului

Mălan P. Ioan-Nuţu/Mişca Mălaiului[frate cu Mălan P. Teodor-Gusti şi cu Mălan P. Dumitru-Puiu] a fost căsătorit cu Veronica Toia din
Haieu. Copii soţilor Mălan Ioan şi Veronica[soră cu Ana Sârb, soția lui Bocu] au fost: 1).Mălan I. Maria-Măria Mişchi, fiica lui Ioan
Mălan și Veronica n. 15.02.1938, nași de botez Maria Gherman și Gheorghe Mitra-Pizlicu, preot, Florian Groza[Mb
4/17.II.1938]
. În Matricula XXI/Nr. matricular 16/1945-1946 pagina 16, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii,
învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Mălan I. Maria, născută în ziua de 15.II.1938, în comuna Cheriu, județul
Bihor, 21 kg, 117 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui Mălan P. Ioan (agricultor), starea materială a
părinților mijlocie, temperament deschis, caracter perseverent, deprinderi bune, înscrisă în școală la 5.IX.1945, din oficiu, 9
absențe nemotivate, a promovat clasa a II-a/1945-1946, cu media 5 22, clasată a X-a”. 2).Ioan I. Mălan-Nuțu Mișchi, fiul lui
Ioan Mălan-Mișca Mălaniului și Veronica n. Toie, s-a născut la 3 iunie 1940, fiind botezat de preotul paroh ortodox din
Cheriu, Florian Groza, asistat de nașii Maria G. Mitra n. Gherman și Gheorghe Mitra-Pizlicu[Mb 6/3.VI.1940]; 3).La 14 iunie
1941 se naște Traian, fiul lui Ioan P. Mălan-Nuțu și Veronica Toia, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat
de nașii Maria G. Mitra-Măriuța Găvrilii Jemblii n. Gherman și soțul Gheorghe Mitra-Pizlicu[Mb 6/14.VI.1941]. Traian Mălan,
fiul lui Ioan P. Mălan și Veronica Toie, a decedat la 19 septembrie 1941, în vârstă de numai 3 luni, înmormântat la
21.IX.1941 de preotul Florian Groza[Mr 13/21.IX.1941]. 4).La 6 martie 1943 se naște Pașcu fiul lui Ioan P. Mălan-Nuțu și
Veronica Toia, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Maria G. Mitra-Măriuța Găvrili Jembli n.
Gherman și soțul Gheorghe Mitra-Pizlicu[Mb 3/7.III.1943]. Din Matricula răposaților, poziția 1/4.IV.1943, aflăm că Florian, fiul
lui Ioan Mălan și Veronica Toia, de 3 săptămâni, a decedat la 2.IV.1943, fiind înmormântat la 4 aprilie 1943, de preotul ort.
rom. Florian Groza[Mr 1/4.IV.1943]. Cu siguranță este vorba despre Mălan I. Pașcu-Pașcu Mișchi Mălaiului, menționat Florian
Erdeli, deoarece în Matricula răposaților nr. 2/6.IV.1943 apare Ana Erdeli, fiica lui Dimitrie Erdei și Veronica. 5).Mălan
I. Traian-Trianu Mişchi, fiul lui Mălan P. Ioan-Nuțu și Veronica Toie, născut la 06.09.1947, în Cheriu, botezat de preotul
ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Mitra G. Maria-Măruța Găvrili Jembli n. Gherman și Gheorghe Mitra-
Pizlicu[ Mb 9/6.IX.1947]; 6).Mălan I. Ecaterina-Tica Mişchi n. 25.05.1950, fiica lui Ioan Mălan și Veronica Toie, botezată la
27.V.1950, de preotul paroh ortodox Boris Cicală, asistat de nașa Ana-Anuța Pizlicului, fiica lui Gheorghe Mitra a
Pinti/Pizlicu[Mb 11/27.V.1950]. Mălan I. Ecaterina-Tica Mișchi a fost căsătorită cu Popa Florian-Florea[1942-1999]. Are 2 copii: Popa
F. Florin[tatăl lui Angel] și Popa F. Lucica[n.1975], măritată cu Ile Ioan[părinții lui Ile I. Alin]; 7).Ioan I. Mălan-Nuțu Mișchi și Veronica n.
Toie, sunt părinții lui Floarea, care s-a născut la 2.IV.1952, fiind botezată de preotul paroh ortodox din Cheriu, Cicală Boris,
asistat de nașii Maria G. Mitra n. Gherman, soția luii Gheorghe Mitra-Pizlicu[Mb 3/5.IV.1952].
85
______________________________________________________________________________________________________
Familia MĂLAN P. DUMITRU și MEȘTER ANA
Mălan P. Dumitru și soția. Meșter P. Ana-Nuca Libii, sunt menționați în actele accesate de mine până în prezent ca
fiind părinții fraților Doina[n. 1945-d. 8.IV.1945]/[Mb.1/24.III.1945]/ [Mr 3/09.04.1945] și Gheorghe D. Mălan[n. 15.IV.1948]/[Mb 5/17.IV.1948].
Familia MERMEZE-a Iorghi
La 3.XI.1934, moare în Cheriu, Floare Mermeze, 9 luni, român-ortodoxă, înmormântată la 5 noiembrie 1934 de
parohul ortodox Florian Groza[Mr 15/5.XI.1934]. Gheorghe Mermeze și soția Floare n. Vanțiu[Vanț] sunt atestați ca fiind părinții
Anei, născută în Cheriu la 12 iulie 1935, botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza, în prezența nașei văd. Maria Cuc,
soția lui Petru Șandor-Beșe[Mb 13/12.VII.1935]. Gheorghe Mermeze și Floare Vanț au avut și 2 băieți gemeni, Ioan și Florian
Mermeze, născuți în Cheriu la 17 martie 1938, nașă de botez: văd. Elena Șiandor n. Popoviciu[Cheriu]. Cei doi gemeni au
decedat prematur: Ioan a murit la naștere, fiind înmormântat de părintele paroh ortodox Florian Groza[Mr. 4/18.03.1938], iar Florian
a trăit 3 luni, decedând la 24 iunie 1938, înmormântat la 26.VI.1938[Mr 8/26.VI.1938].
MARIA MERMEZE
Maria Mermeze[casnică român-ortodoxă, refugiată la Tășad, după Cedarea Ardealului în 1940] este menționată ca fiind mama lui Florian
Mermeze, decedat la 21.05.1946[născut cu 2 luni în urmă la Tășad] și înmormântat în Cheriu la 24.05.1946 în Cheriu, de preotul paroh
ortodox, Gheorghe M. Teaha[Mr 5/24.V.1946].
Familia MERMEZE TRAIAN-Trianu Iorghi
Mermeze Traian-Trianu Iorghi [n. 1927-dec. iunie 2017] a fost căsătorit cu Graur Iuliana-Iulișca[soră cu Floarea Meșter-a Libi], cei doi
stabilindu-se în Oradea, la începutul anilor 60 ai secolului trecut, pe Calea Clujului, chiar la intrarea dinspre Cheriu. Îmi
amintesc cu mare plăcere că pentru prima dată în viață, la ei am luat cunoștință cu și despre televizor și culmea tocmai se
transmitea un meci de fotbal, Dinamo București-Știința Cluj 2-2[17.IX.1961]. Intrasem în clasa a-II-a, începuse școala [vineri 15.IX.1961],
eu tocmai îmi reveneam ușor după cumplitul accident suferit în 22.VIII.1960, iar tata, ca să-mi facă încă o bucurie, m-a urcat
în cocie și m-a dus la consătenii lui să-mi arate minunea numită televizor. Eu deja începusem să notez în caietele de școală fel
și fel de lucruri interesante, este lesne de înțeles că aceasta am notat-o în mod special. Trianu și Iulișca, doi chereni neaoși,
au doi băieți: Mermeze T. Ioan-Nelu Iorghi[n. 1954] și Mermeze T. Adrian-Adi Trianu Iorghi.
MERMEZE MARIA căs. Bot

Mermeze Maria din Aușeu, este menționată în actele vremii, ca fiind mama lui Ana Bot-Moașa[moașa Cherului interbelic, soția lui
.
Dehelean Teodor, născută la 1889 în Aușeu, decedată la 17.02.1946 în Cheriu]/[Mr 4/19.I.1946]
MERMEZE FLORIAN
Florian Mermeze, a fost fiul Mariei, născut în martie 1946 la Tășad, decedat 21.05.1946 în Cheriu[Mr 5/24.05.1946]. Cu
siguranță că mama sa, din Cheriu, a fost refugiată la Tășad, în timpul Cedării Ardealului, unde l-a născut pe Florea.
86
______________________________________________________________________________________________________
Familia MEŞTER-a Libi
Meșter Petru-Liba cel Bătrân, a fost căsătorit cu Maria Țurcaș, așa cum reiese din Coala Cărții funduare nr. 340,
Cheriu, B.3 și B.5[Foaia de proprietate]/2.II.1917. Meşter Petru, poreclit Liba, a fost frate cu Meşter Ioan[1883-1934, căsătorit cu Ecaterina
Meșter(1885-1947), stabiliți în Oradea]
. La 19.04.1934, se stinge Ioan Meșter[tuberculoză], 51 ani[n. 1883 în Cheriu], plugar ortodox-român. Împărtășit
cu Sf. Taine, înmormântat la 20 aprilie 1934 de către preotul paroh ortodpx-român, Florian Groza[Mr. 6/20.IV.1934].
Tot din această ilustră familie de chereni, fac parte și frații Meştrer Tiberiu[fost inginer la Înfrăţirea Oradea] şi Meşter
Cornelia[fostă economistă la CEC Oradea]. Văd. Ecaterina T. Meșter, fiica lui Teodor și Floare, s-a născut la 9 noiembrie 1895 în
Cheriu, casnică ortodoxă-română, a trăit 62 ani, decedând la 13 mai 1947 în Cheriu, fiind înmormântată la 15 mai 1947 de
preotul paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha[Mr 10/15.V.1947]. Meșter Ecaterina a fost mama surorilor[CF 340 Cheriu]: 1).Meşter I.
Maria[căsătorită Stoia]; 2).Meşter I. Floare[căsătorită Coman, mama lui Coman Petru-Nodu] şi 3).Meşter I. Ana[căsătorită cu Cuc T. Teodor-Democratu]. Meşter
Ecaterina a locuit lângă Dura Iosif-Iosa Şchiopului, între casele lor fiind Şicatorul, mai precis duleul[cărarea, poteca], ce făcea
posibil accesul locuitorilor din Uliţa Mică la Sfânta Biserică Ortodoxă din Cheriu, amplasată în acea perioadă pe locul
actualei Case Parohiale din Uliţa Mare Dinsus. Gospodăria Ecaterinei Meșter a rămas în folosinţa fiicei sale, Meşter I.
Floare[căs. Coman] mai precis fiului acesteia Coman Petru-Nodu, fiind vândută familiei Cuc Gheorghe-Ghiurca Floachi şi
Ecaterina-Tica, care la rândul lor au revândut-o lui Fildan M. Teodor-Delea Ciopec, astăzi fiind proprietatea fiului acestuia,
Fildan T. Florian-Florea Deli Ciopec. Meșter Petru şi Maria[n. Ţurcaş], au fost părinții fraților: 1).Meşter P. Florian-Florea
Petri Libi [1917-1982]; 2).Meşter P. Petru-Petrea Petri Libi, a locuit în Oradea, la intrarea dinspre Cheriu[Calea Clujului], lângă Cuc
Teodor-Democratu, cei doi chereni fiind vecini cu familia Mermeze Traian-Trianu Iorghi şi Iuliana[n. Graur]; 3).Meşter P.
Teodor-Deineş; 4).Meşter P. Pașcu-Pașcu Petri Libi. În Matricula XXI/Nr. matricular 28/1945-1946 pagina 28, a Școlii
Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Meșter P. Pașcu, născut în ziua
de 28.IV.1935, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Meșter Petru (agricultor),
starea materială a părinților bună, temperament deschis, caracter perseverent, egoist, deprinderi bune, Înscris în școală la
7.IX.1945, din oficiu, 57 absențe nemotivate, a promovat clasa a III-a/1945-1946, cu media 6,16, clasificat al VI-lea, între 8
elevi promovați, din 10 înscriși”; 5.)Meșter P. Ana-Nuca Libi, căsătorită cu Mălan P. Dumitru[fiul lui Pavel Mălan]. La 22 martie
1945 se naște în Cheriu, Doina, fiica lui Mălan P. Dumitru-Puiu și Meșter Ana-Nuca Libi, botezată de preotul ortodox din
Rontău, Ioan Tirla, în prezența nașilor Chiș Teodor-Titanu și soția Sofia-Puica Găvrili Jembli[Mb.1/24.III.1945]. Doina D. Mălan
moare la 8.IV.1945, fiind înmormântată în Cheriu la 9.IV.1945 de părintele paroh ortodox din Alparea, Teodor Negrău[Mr.
3/09.04.1945]
. Pe vatra bătrânească a Petri Libi a rămas Meșter Florian-Liba (1917-1982), căsătorit cu Floarea (n. Graur la 1925,
soră cu Graur Iuliana căs. Mermeze).
Familia MEŞTER P. PETRU și VASILESCU GABRIELA

Petru P. Meșter-Petrea Petri Libi[fiul cherenilor Meşter P. Petru-Petrea și Mariei Ţurcaş] și soția sa Vasilescu Gabriela sunt menționați ca
fiind părinții lui Mircea P. Meșter, născut la 4.V.1945[Mb 5/6.V.1945]. Petrea Petri Libi a fost profesor în Caracal, unde a cunosct-
o și s-a căsătorit cu Gabriela Vasilescu, sora fostului fotbalist al Științei Craiova[Marian Vasilescu], echipă care în sezonul
1963/1964, sub conducerea lui Nicolae Oțeleanu, promovează în divizia A: Dumitrescu, Vasilescu, Geleriu, Lungan, Deliu,
Bărbulescu, Tetea, Ganga, Anton, Lovin, Onea, Vișan, Stanciu, Papuc, C. Stănescu, A. Stănescu. Universitatea Craiova este
prima echipă studențească din țară și din Europa ajunsă campioană națională.
Familia MEŞTER P. FLORIAN-Florea Petri Libi
Meșter P. Florian-Florea Petri Libi, zis Florea Libi și/sau Liba, a fost căsătorit cu Graur Floare. Copiii soţilor
Meşter P. Florian şi Floarea Graur: 1).Meşter F. Dorel[1946-2012], căsătorit cu Florica. Dorelu[Notă: în Matricula botezaților/1946 apare Pavel
Dorel]
, fiul lui Meșter Florian și Floarea Graur, născut la 13 iulie 1946 în Cheriu, fiind botezat de preotul paroh ortodox
Gheorghe M. Teaha. Nași de botez: Floarea-Dida și Pașcu Simoc-Cana[Mb 14/15.VII.1946]. Înainte de introducerea curentului
electric în Cheriu, meșterul Dorelu, fire practică și inventivă, folosea pentru iluminatul locuinței sale, în loc de lampă cu
petrol, becul alimentat de la o bateríe de tractor, el fiind unul din primii tractoriști ai satului nostru și primul cherean care a
folosit curentul electric pentru iluminatul locuinței; 2).Meşter F. Florian-Florea Libi, fiul lui Florian Meșter-Liba și
Floarea Graur, s-a născut vineri 14 mai 1948, botezat în Cheriu, de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența
nașilor Floare-Dida n. Matei și soțul Pașcu Simoc-Cana[Mb 9/15.V.1948]. 3).Meșter F. Maria, fiica lui Meșter Florian și soția
Floarea, născută la 8 iulie 1953, botezată la 12 iulie 1953, nașterea fiind înregistrată în Registrul Stării Civile Oșorhei la nr.
51/1953. Botezată de preotul ortodox Henț Gheorghe, nașă de botez: Simoc Floare din Cheriu [Mb 13/12.VII.1953]. Din păcate
Meșter F. Maria, a trăit numai 6 ani, decedând în anul 1959.
87
______________________________________________________________________________________________________
DOI CHERENI
S-a întâmplat rar în viaţa comunităţi Cherului, ca doi semeni să fie înmormântaţi în aceeaşi zi. Şi totuşi...! S-a
întâmplat chiar în ziua de Sf. Ion[07.01] din 2012, devenită zi tristă pentru chereni, ziua în care au fost conduşi pe ultimul drum,
doi dintre cei mai emblematici fii ai săi, din ultimii 50 de ani: Ciarnău Crăciun-Crăculea[n. 1930-dec. 04.01.2012] şi Meşter Dorel-
Dorelu Libi[n. 13.07,1946-dec. 05.01.2012]. Amândoi şi-au pus amprenta foarte puternic și benefic, dar în mod cu totul diferit, asupra
comunităţii din care provin şi în mijlocul căreia au rămas toată viaţa. Două generaţii diferite, două caractere puternice, doi
bărbaţi adevăraţi: bunici, taţi, soţi, socri, cuscri-model. Fiecare dintre ei au avut câte 3 copii: Crăculea-3 băieţi[Crăciunea, Nelu şi Ghiţa],
iar Dorelu-3 fete[Adriana, Dorina-Dora şi Monica]. Crăculea, cu înclinaţii şi calităţi de comerciant şi întreprinzător, a fost mult timp,
membru şi apoi preşedinte al Cooperaţiei de consum-Oşorhei, încă de la înfiinţarea acesteia, iar Dorelu Libi, cu nume
predestinat (Meşter), a fost unul dintre cei buni meseriaşi ai Cheriului, printre primii tractorişti ai colectivului din sat, ulterior
un foarte bun mecanic, în Băile 1 Mai şi Felix. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, Crăculea a jucat un rol major
în reâmproprietărirea moştenitoritorilor de drept, cu terenurile luate abuziv la colectivizare, în conformitate cu numerelor topo
din CF-urile aferente. A făcut parte, alături de alt consătean-Ţigan Traian, din comisiile de reâpropritărire de pe lângă
primăria Oşorhei, devenind foarte buni cunoscători ai cărţilor funciare, în special cele ale Cheriului. După 1989, în Cheriu
„Pălincăria Crăculi”, adică a lui Ciarnău Crăciun, era situată la capătul grădinii lui Mitra Gheorghe-Ghiurca Ţâghi şi care
se alimentează cu apă din Fântâna cea Bună. Îmi amintesc cu plăcere, că în vremea copilăriei mele, Dorelu Libi era mecanic
de pompe la Ştrandul cu valuri din Băile 1 Mai [unul dintre cele mai cunoscute şi mai vechi ştranduri cu apă termală din România] . Meşterul care punea în
mişcare instalaţia de produs valuri era tocmai consăteanul şi prietenului nostru, Meşter F. Dorel-Dorelu Flori Petri Libi.
Ştrandul cu valuri din Băile 1 Mai, este cel mai vechi din ţară [1899], fiind dotat cu un sistem de palete, care produce valuri
asemănătoare celor marine, sistem pus în mişcare cu ajutorul unui motor construit de un inginer austriac la 1835. Excelent
mecanic, Dorelu Libi şi-a construit practic, de unul singur, la începutul anilor 70 ai secolului trecut, un ARO propriu [maşină de
teren]
, aducându-i îmbunătăţiri esenţiale, cu idei originale, ARO-ului tradiţional românesc din acea perioadă [l-a dotat cu motor de tractor, mai
puternic]
, reuşind să-l înmatriculeze, lucru destul de dificil, în acele vremuri. Dorelu Libi a fost un om harnic, onest, dar
descurăreţ. Altruist şi omenos, Dorelu Libi a fost un cherean model. Aşa se face că în toamna anului 1975, la un meci disputat
în Bălaia, ne-a pus la dispoziţie (gratis bineânţeles) celebrul său ARO [în mod normal de maxim 7 persoane], în care am intrat tot lotul, nici
mai mult nici mai puţin de 15 persoane. La întoarcere, în drum spre stadionul Crişul din Oradea, unde urma să se dispute
partida Crişul-Dinamo Bacău, la 200 m de postul de control dinspre Oşorhei, intuind că ne va opri miliţianul, Ghiţa Cani[şoferul
nostru de serviciu]
a oprit maşina, iar în momentul în care respectivul miliţian, observând că nu pridideşte să ne numere, l-a lăsat să
plece pe şoferul care-l oprise cu câteva momente înainte, ocupându-se exclusiv de noi. Întrebându-ne câţi eram în ARO şi
aflând că eram de 2 ori mai mulţi decât maximum posibil, uimit efectiv de această evidenţă, ne-a iertat de amendă, dar l-a
obligat pe Ghiţa Cani să alerge pe jos[maşina rămânând la postul de control] până în Cheriu, la Dorelu acasă şi retur, deoarece uitase să-i
ceară certificatul de înmatriculare a vehicoluli, alergarea constituind o floare la ureche pentru Ghiţa Cani, unul dintre cei mai
bine pus la punct cu condiţia fizică[fotbalişti sau feciori din acea perioadă]. Că să scurteze traseul, Ghiţa Ghiurițâ Cani, a luat-o direct peste
câmp (în faţa postului de control era teren arabil), trecând prin Temeteul Vacilor, Valea Tăneiului, Duleul din spatele
grajdurilor colectivului, Duleul unde-şi avea el casa, Duleul care duce în Râtu Toi, Duleul care duce pe Tălece şi de-acolo
direct la Liba acasă (cel puţin 8 km dus-întors). Noi ne-am continuat drumul cu aubobuzul şi tramvaiul, până la stadion. Ajunşi
acolo, meciul începuse, bihorenii deschiseseră scorul, iar Nuţu Bâcului, furios nevoie-mare că nu prinsese golul, urla la
oamenii de ordine să ne lase să intrăm mai repede că biletele sunt la el. Intrând 12 dintre noi, Nuţu Bâcului le prezintă celor de
la intrare 3 bilete. Miraţi, îl întreabă unde sunt celelalte bilete, iar acesta, adresându-se ofiţerului de miliţie, care-şi coordona
subordonaţii: „Tovarăşe locotenent, mai este pe stadionul ăsta un prost mai mare decât mine, să cumpere numai pentru el
trei bilete şi să nu poată vedea golul ? Eu nici măcar nu-i cunosc pe cei din faţa mea, am strigat să intre mai repede
deoarece nu voiam să mai pierd alt gol. Ce treabă să am eu cu ei, dacă nu ştiu cine sunt?” Al XIV-lea dintre noi, Danu, în
momentul în care Crişul deschidea scorul, îl roagă pe unul dintre oamenii de ordine, să-i ţină sacoşa cu echipamentul de fotbal,
se caţără imediat pe zidul care împrejmuia stadionul, omul îi înmânează tacticos sacoşa, dar când Danu îi mulţumeşte, îşi dă
seama că el era pus acolo tocmai pentru ca nimeni să nu escaladeze gardurile (evitând cumpărarea unui bilet), apucă numai să-i
adreseze o înjurătură bihorenească (de mamă, bineânţeles). Prea târziu, Danu aterizase deja în incinta stadionului! Aceştia
eram noi cherenii acelor vremuri, omenoşi, prietenoşi, altruişti, mereu dispuşi să ne ajutăm semenii, necondiţionat, conştienţi
fiind că „a fi om e lucru mare, a fi domn e o-ntâmplare!” Câtă înţelepciune ascunde această zicală din popor şi cât adevăr!
Moartea acestor chereni, absolut întâmplătoare, căci nimic nu-i întâmplător, spune mult, numai dacă ne gândim la
coincidenţele sau/şi la deosebirile dintre cei doi: amândoi au trăit în aceeaşi perioadă (coincidenţă), dar au aparţinut la două
generaţii diferite (deosebire); amândoi au fost taţi pentru 3 copii (coincidenţă), unul fiind tată a 3 băieţi, celălalt tată a 3 fete
(deosebire); amândoi au avut serviciul la un anumit punct cardinal faţă de sat (asemănare), unul la nord-Crăculea în Oşorhei,
celălalt la sud de Cher-Dorelu în Băi (deosebire); amândoi au fost gospodari de frunte (asemănare), unul fiind un foarte bun
comerciant-Crăculea, celălalt un foarte bun meseriaş-Dorelu (deosebire), iar bomboana pe colivă a fost înhumarea lor în
aceeaşi zi (ce coincidenţă !) dar au murit la câteva ore distanţă-în zile diferite (deosebire) !
Meşter F. Dorel[1946-2012, căsătorit cu Florica Dăscălița]/[în Matricula botezaților/1946 apare Pavel Dorel], fiul lui Meșter Florian și Floarea Graur,
născut la 13.07.1946 în Cheriu, a fost botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha. Nași de botez: Floarea-Dida și
Pașcu Simoc-Cana[Mb 14/15.VII.1946]. Înainte de introducerea curentului electric în Cheriu, meșterul Dorelu, fire practică și
inventivă, folosea pentru iluminatul locuinței sale, în loc de lampă cu petrol, becul alimentat de la o bateríe de tractor, el fiind
unul din primii tractoriști ai satului nostru, primul cherean care a folosit curentul electric pentru iluminatul locuinței.
88
______________________________________________________________________________________________________
MEȘTER F. FLORIAN-Florea Libi
Babilonienii spuneau: „Nou-născutul de vineri este iubitor și bun”. Cei născuți vineri sunt guvernați de Venus,
planeta dragostei și generozității. Aceste persoane își petrec viața căutand dragostea, în toate formele ei și sacrificându-se
pentru binele altora”. Mai mult, Florea Libi s-a născut în luna lui Florar, dar Florar vine de la flori. E luna florilor, cea mai
iubită lună din an, când soarele nu e prea puternic şi arzător, când frigul s-a dus, şi când totul e plin de culoare, viaţă şi
frumuseţe. Denumirea de Mai vine de la latinescul Majus, denumire dată de Romulus senatorilor romani-majores. Într-adevăr
Florea Libi a fost un senator (major) printre noi fotbaliștii Voinței Cheriu, Meșter(ul) de la care am învățat meserie. Florar
sau Frunzar este și luna ierburilor. Acum se consideră că Raiul coboară pe Pământ, pajistile sunt verzi și pline de flori
multicolore, iar frunzișul pădurilor și livezilor tresare sub adierea vântului. Minunat anotimpul în care s-a născut, cum
minunat este și Omul Meșter F. Florian-Florea Libi! Meşter F. Florian-Florea Flori Libi a fost unul dintre puţinii
absolvenţi de liceu, din acea perioadă. În anul şcolar 1965-1966 a absolvit Liceul Emanuil Gojdu din Oradea, făcând parte
din ultima generaţie care a absolvit liceul cu 11 clase, fiind coleg de şcoală cu Suciu F. Florian-Horiţa (absolvent a primei
promoţii cu 12 clase, la acelaşi liceu Emanuil Gojdu, dar în anul şcolar 1968-1969). Meşter F. Florian-Florea Flori Libii
este pe bună dreptate mentorul nostru a Generaţiei de Aur a Cheriului, atât pe plan şcolar cât şi sportiv, de la el deprinzând
mulţi dintre noi tainele acestui minunat sport, numit fotbal. Mulţumim Florea, ești un cherean adevărat ! Căsătorit cu o colegă
de liceu[Stela, din neamul Iancu Dumitru-a Mândrului/Dărvășanului din Cheru Bihorului], de loc din Alparea, dar din viță de cherean, Florea Libi s-a stabilt
în satul său natal, durându-și din temelie, o gospodărie trainică, lângă casa unde s-au născut, el și fratele său mai mare, Meșter
F. Pavel-Dorel-Dorelu Libi. Florea are 2 fete[Dana și Alina].
89
______________________________________________________________________________________________________
Neamul de chereni MITRA
Cel mai numeros neam de chereni ai ultimului veac și junătate, cel al Mitreștilor, îl găsim atestat în 1806, prin
Mitra Marian, alături de alți doi consăteni, Bogos Ianos[Notă: Bogos Ioan] și Szumok Tamas[Notă: Simoc Toma], când ,,ardeau 75 de
cable[găleți] de var pentru lucrările de la Catedrala Episcopiei greco-catolice din Oradea”[Sursa: AN-DJBh, Fond Episcopia romano-catolică ... , rola
605, d. 3633, f. 34 ; Idem, Fond Episcopia greco-catolică Oradea, rola 867, d. 427, f. 154, 171; rola 865, d. 422, f. 88]
.
Familia MITRA E. IOSIF-Iosa Eremii
MITRA EREMIE a fost tatăl lui Mitra E. Iosif-Iosa Eremii. MITRA E. IOSIF-Iosa Eremii și soția sa Ana, au fost
părinții fraţilor: 1). Mitra I. Teodor-Delea Iosâ Eremii (1868-1935); 2).Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii (1876-1947);
3). Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ Eremii (1883-1941); 4).Mitra I. Maria-Măria Iosâ Eremii măritată cu Cuc Lazăr-Vila.
MITRA I. TEODOR-Delea Iosâ Eremii (1868-1935)
Mitra I. Teodor-Delea Iosâ Eremii, a fost înfiat, luând numele tatălui adoptiv, adică Opriş, dar a rămas în memoria
colectivă ca fiind Delea Opriș cel Bătrân. Acest adevăr l-am aflat chiar de la tatăl meu, Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ, al
cărui tată[Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ Eremii] a fost frate cu Delea Iosâ Eremii/Opriș. MITRA EREMIE a fost tatăl lui Mitra E. Iosif-Iosa
Eremii. MITRA E. IOSIF-Iosa Eremii și soția sa Ana, au fost părinții fraţilor Mitra I. Teodor-Delea Iosâ Eremii (1868-
1935), Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii (1876-1947), Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ Eremii (1883-1941) și Mitra I. Maria-
Măria Iosâ Eremii căs. cu Cuc Lazăr-Vila. La poziția nr. 16/1935 din ,,Matricula răposaților a S. Biserici din Cheriu a
cărei hram este Sf. Apostoli Mihail și Gavril”, se face precizarea că Teodor Oprișiu, a trăit 69 ani (n. 1868 în Cheriu),
profesiunea plugar, religie ortodoxă-română, a decedat la 2.XI.1935, în Cheriu, neâmpărtășit. A fost înmormântat la
4.XI.1935, de către părintele paroh orthodox Florian Groza. Observații: Apoplexie[Mr 16/04.11.1935]. Teodor I. Oprișiu-Delea
Opriș cel Bătrân, a fost tatăl fraților: 1).Opriș T. Teodor-Delea Opriş[n. 1906-d. 1985, căsătorit cu Mitra I. Ecaterina-Tica Țilichi (1910-1980)]; 2).Opriș
T. Gheorghe-Pâţâru[căstorit inițial cu sora Elisabetei Graur/Găvruța și Raveicăi Graur/Ardelean, recăsătorit cu Găvruța M. Ecaterina, sora Croampi și a Pătașchi]; 3).Opriș T.
Ecaterina-[Tica, stabilită în Oșorhei]; 4).Opriș Ileana-Leaua, căsătorită Galea în Lupoaia[Mr 17/06.11.1935].
MITRA MARIA (1874-1936)
Văd. Maria Mitra[1874 în Cheriu], 62 ani, naționalitate română, religie ortodoxă-română, casnică, dec. 14.XII.1936 în
Cheriu, împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată la 16.XII.1936, de preotul paroh orthodox-român Florian Groza[Mr
15/16.XII.1936]
. Neamul Mitra fiind atât de numeros, îmi este peste putință să fac măcar o presupunere cine a fost această văduvă,
Mitra Maria, deoarece ar fi putut fi soția lui Mitra Ioan-Țigănuțu[1865-1935], a fratelui său Mitra Teodor-Todea, ori ar fi fost
măritată cu unul din neamul Mitra-a Ciociodili, din neamul Mitra-a Eremii, din neamul Mitra-a Fugli, din neamul Mitra-a
Ganului, din neamul Mitra-a Iosâ, din neamul Mitra-a Năuti, din neamul Mitra-a Nicoari, din neamul Mitra-a Pinti, din
neamul Mitra-a Țilichi, sau din altă viță a mitreștilor, pe departe cea mai numeroasă dintre cherenii de altădată.
MITRA I. MARIA-Măria Iosâ Eremii căs. Cuc
Mitra I. Maria-Măria Iosâ Eremii, căsătorită în sat cu Cuc Lazăr-Vila, a fost mama fraţilor: Cuc L. Lazăr-Zezea,
Cuc L. Florian-Orea Vili şi Cuc L. Gavril-Gaborea Vili. Nepoata acesteia, Mitra I. Ecaterina-Tica Ioani Iosâ, măritată cu
Tiponuț Teodor-Delea Mării Ioanci, a cumpărat locul de casă de la mătușa paternă, Mitra I. Maria-Măria Iosâ Eremii.
Familia MITRA I. IOAN-Ioanea Iosâ Eremii (1883-1941)
Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ (1883-1941) a fost căsătorit cu Gherman V. Ecaterina-Catița Lichi Jembli, așa cum scrie
în ,,Matricula răposaților”, poziția 9/1936: Gherman Ecaterina-Catița Jembli, s-a născut la 1888 în Cheriu, naționalitate
română, religie ortodoxă, căsătorită cu Ioan Mitra sen. (Notă: senior), casnică, a trăit 48 ani, decdând la 13 septembrie 1936 în
satul natal, împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată la 15.IX.1936, de pr. Florian Groza[Mr 9/15.IX.1936]. Soția lui Mitra E. Iosif a
fost Ana[bunica lui tata-Mitra I. Traian]. Rămas văduv, Mitra I. Ioan Ioanea Iosâ Eremii s-a stins și el la numai 58 ani, în satul unde s-a
născut, Cheriu-Bihor, așa cum este consemnat în,,Matricula răposaților a S. Biserici din Cheriu a cărei Hram este Sf.
Arhangheli Mihail și Gavril”, poziția 6/1941: Mitra Ioan a decedat la 25.V.1941. Naționalitate română, religie ortodoxă,
profesiunea: plugar[Observații: Tuberculoză, eu am aflat de la tatăl meu că fecioraș fiind (6-16 ani), l-a însoțit pe tatăl-său, Ioanea Iosâ Eremii, în pădure după lemne, i s-a împodmolit carul într-
un ogaș ( groapă), el l-a ridicat singur și a făcut o vătămătură (hernie), care netratată, i-a grăbit sfârșitul]
. Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înnmormântat în 27.V.1941,
de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 6/27.V.1941]. Ioanea Iosâ şi Catiţa Jembli au avut cinci copii: patru fete şi un băiat:
1).Mitra I. Maria-Marişca Ioani Iosâ (1909-25.03.1944) măritată cu Popa Teodor-Delea Floruțului (1901-31.08.1943).
Marișca a primit numele de botez a mătușii sale paterne, Maria (rămasă în memoria cherenilor ca fiind Măria Vili, adică
nevasta lui). De menționat că marea majoritate a femeilor măritate, au rămas în memoria colectivă ca fiind ,,a...” bărbaților lor:
Măria Vili (de fapt Măria Ioani Iosâ Eremii), Tica Deli Ioanci (de fapt Tica Ioani Iosâ Eremii), Nuca Deli Mălanului (de
fapt Nuca Ioani Iosâ Eremii), Florița Paveli Nicoari Mitri (în loc de Florița Ioani Iosâ Eremii); 2).Mitra I. Ecaterina-Tica
Ioani Iosâ[(1913-1978) căs. Tiponuţ cu Delea Mării Ioanci]; 3).Mitra I. Ana-Nuca (1912-1983), căs. cu Mălan P. Teodor-Gusti (1907-1965);
4).Mitra I. Traian-Trianu 1919-2008]; 5).Mitra I. Floarea-Floriţa [căs. cu Mitra N. Pavel-Pavelea Nicoari Mitri].
90
______________________________________________________________________________________________________
Familia MITRA I. TRAIAN-Trianu Ioani Iosâ Eremii
Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ, poreclit Troaici[n. 13.08.1919-dec. 01.04.2008] a fost căsătorit timp de 67 de ani[1941-2008] cu
Rafila T. Iancu-Rafila Deli Mişchi[13.12.1923-02.04.2008] . Au avut trei copii: 1).Mitra T. Ana-Anuţa[n. 19.03.1948 în Cheriu-d. 24.09.1948]/[Mb
4/20.III.1948] /[Mr 13/26.IX.1948]
; 2).Mitra T. Teodor-Delea Trianului și a Rafili[n. 01.01.1953, Cheriu]; 3).Mitra T. Cătălina[n. 20.09.1957].
MAMA RAFILA-SUFLET NOBIL
Fire generoasă și evlavioasă, Rafila M. Mitra-Rafila Deli Mișchi, găsește de cuviință, chiar [sau cu atât mai mult], în vremuri
de răstriște, să-și ajute un semen, o vecină, pe Maria Ghe. Găvruța n. Opriș, care tocmai adusese pe lume un copil [Găvruța Ghe.
Gheorghe-Ghiurca Croampi n. 15.X.1947]
. Proaspăta mămică, Maria, se îmbolnăvise destul de grav la naștere, fiind pusă în imposibilitate să-și
mai alăpteze băiatul. Cum în acele vremuri grele[imediat după război] nu exista lapte praf, iar pruncul nou-născut[Ghiurca] era dependent
de laptele matern, MAMA Rafila-suflet nobil, acceptă să-l alăpteze de la sânul ei, până ce mama nou-născutului s-a
însănătoșit, un gest firesc pentru CHERENII DE ALTĂDATĂ...13.12.2017-Mama Rafila ar fi împlinit 94 (9+4=13) de ani,
adică într-o zi de 13 (9+4). Da 13, format din cifrele 1 și 3, sunt numere care i-au marcat existența și i-au bucurat viața: 13 este
și ziua de naștere a celui care i-a fost alături 67 de ani (6+7=13), Bunul Traian I. Mitra (13.VIII.1919) soțul ei; 1 este ziua
mea de naștere, Mitra T. Teodor-fiul ei (01.I.1953), 3 este ziua de naștere a strănepotului său Mihai (3.VI, adică de 3 ori 3),
precum și a strănepoatei sale Ariana (03.III, adică de 2 ori 3). Mai mult 1+3, adică 4, este ziua de naștere a nepoatei sale
Corina V. Mitra (4.VII), respectiv a nepotului său, Vasile V. Mitra (4.X), iar 14 este ziua de naștere a nepoatei sale, Alina
(14.XII, 1+13=14, 1 este ziua de naștere a tatălui său Teodor T. Mitra, iar 13 este ziua de naștere a bunicii sale materne-
Rafila, 14 este suma celor două cifre). Dumnezeu s-o odihnească pe Buna Rafila, a cărui suflet veghează și se roagă pentru
noi, urmașii săi, dintr-un colțișor minunat de Rai, acolo unde cu siguranță a ajuns, datorită vieții sale exemplare de OM și
creștin adevărat! La mulți ani, Alina, cu sănătate și bucurii, alături de toți cei dragi ție ! Credința și rugăciunile Bunei
Rafila ne călăuzește, chiar dacă în mod invizibil[dar plauzibil] din CERURI, la fiecare pas și în fiecare clipă a vieții noastre!
ANA T. MITRA-Anuţa Trianu Ioani Iosâ (n. 19.03.1948-d. 24.09.1948)
Mitra Ana-Anuța[fiica cherenilor Traian I. Mitra și Rafila T. Iancu], n. 19.03.1948, în Cheriu, botezată de părintele Ghe. M. Teaha,
nași: Mitra M. Maria-Măruța Găvrili Jembli și Gheorghe Mitra-Pizlicu[Mb 4/20.III.1948]. Anuța s-a stins din viață la numai 6
luni, în urma unei epidemii, înmormântată la 26.IX.1948, de părintele paroh ortodox Ghe. M. Teaha[Mr 13/26.IX.1948].
TEODOR T. MITRA-Delea Trianului Iosâ Eremii

Mitra T. Teodor-Delea Trianului și a Rafili, s-a născut pe 01.01.1953 în Cheriu. Primele 7 clase le-a urmat în sat[clasa
, clasa a VIII-a la Şcoala Generală nr. 8 Oradea [str. Sucevei], iar
a V-a, premiul I cu media 9,90; clasa a VI-a premiul I cu media 9,70; clasa a VII-a premiul I cu media 9,55]
între 1968-1972 a urmat cursurile Liceului ,,Emanuil Gojdu” din Oradea. Mitra T. Teodor este absolvent din 1978 a
Facultăţii de Farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie ,,Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca[Diploma de Licență
în Farmacie cu media 10 (zece)]/Diploma Nr. 342338/10.588/10.10.1978]
. Face parte din generaţia de aur, membru a ,,Clubului Top 10”. La nunta lui,
ţinută pe 24.09.1977 în Cheriu nr. 4, au cântat Gheorghe Rada senior şi Stana F. Florian-Florea Flori Driului din Cheriu,
solişti ai Ansamblului Folcloric Nuntaşii Bihorului. Famacist primar în urma unui examen-concurs din 1991, ținut la
București. Profesor din 2008, la Școala Sanitară Postliceală „Carol Davila” Deva, Călan, Caransebeș. Specializări:
psihopedagogie[Universitatea de Vest „Vasile Goldiș”-Arad], farmacoterapie[Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațeganu” Cluj-Napoca/1991]. Autor studii de
monografice a celor mai vechi localități atestate documentar din Bihor. Autor și colaborator a numeroase module de
specialitate: fitoterapie, apiterapie, apifitoterapie, farmacoterapie, tehnologie farmaceutică, propedeutică, semiologie.
Coordonator a peste 200 lucrări pentru examenul de absolvire a școlii postliceale. Șef serviciu plan-aprovizionare la O.F.
Oradea[1986] și Deva[1986-1989]. Ghid turistic, intern și internațional [din 1975]. Farmacist șef: Spitalul județean Deva[Secția Sterile, 1995-1996],
Farmacia Spitalului Zam, Farmacia Salutaris Deva, farmacia Medsante Deva, Farmacia Revitalia Deva. Experiență
profesională de peste 30 ani, farmacist, șef farmacii, depozite. Operator calculator; competenţe şi cunoştinţe de utilizarea
calculatorului; posesor permis de conducere auto, categoria B. Delea are din prima căsătorie cu Mihaela A. Petica din
Orăştie, o fată, Alina. Recăsătorit din 1990 cu Maria, născută Rus, fiica lui Dănilă din Delureni-BN şi a Ilenei din
Sânmartinul de Câmpie-jd. Mureş, care are şi ea o fată din prima căsătorie [cu Dorin Stoia din Băiţa-jd. Hd., pe nume Dorina Daniela], a cărui băiat,
Paul Daniel C. Motoc, născut la 11.04.1998, un bun fotbalist şi un brav subofițer al Armatei Române! MITRA T.
ALINA[născută la Alba Iulia pe 14.12.1981], licenţiată în chimie, absolventă a Facultăţii de Chimie din cadrul Universităţii de Vest din
Timişoara şi căsătorită la 20.12.2008 cu Cătălin Purdel, din Orăştie, licenţiat în informatică şi calculatoare, având
împreună un băiat Purdel C. Mihai-Alexandru[Mihai ,,Vitezu”] n. 03.06.2010 la Timişoara și o fată, Diana Elena C. Purdel-
Îngerașu[n. 19.01.5019, Timișoara]. Alina este şi absolventă a Şcolii sanitare Postliceale ,,Carol Davila” din Călan, judeţul Hunedoara,
specializare Asistent medical de farmacie, iar din anul 2013 este şi farmacistă, absolventă a Universităţii de Medicină şi
Farmacie ,,Vasile Goldiş”, din Arad. ,,M-am încăpățânat să-mi găsesc rostul în alte părți, decât în Cheru natal și bine am
făcut...Patru puncte cardinale mi-au marcat viața: Cheru cu existența, Oradea cu formarea, Clujul cu perfecționarea și
Deva cu desăvârșirea. Mulțam, Doamne!”[Teodor T. Mitra-Delea Trianu Ioani Iosâ Eremii Mitri din Cheru Bihorului/ Deva 28.11.2019]. Privind cu jind spre
miazăzi,/Eu n-am uitat că au fost clipe/De minunate desfătări/Pe care le-am trăit din plin/Uitându-mă spre
miazănoapte/Nu vreau să văd decât momente/Ce mi-au marcat întreaga viață/Cu nume sfânt de bunefapte!
91
______________________________________________________________________________________________________
CĂTĂLINA T. MITRA-Ticuța Trianu Ioani Iosâ Eremii Mitri
Cătălina T. Mitra[născută în Cheriu la 20.09.1957], alintată Ticuţa, este fiica cherenilor Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ
Eremii Mitri[1919-2008] și Iancu T. Rafila-Rafila Deli Mișchi Dărvășanului[1923-2008]. Absolventa Grupului Şcolar de Chimie
Timişoara [Calea Girocului] şi a Liceului de Chimie din Oradea [cursuri serale, unde a avut-o ca profesoară de latină pe Florica Ungur, celebra interpretă de muzică
populară bihoreană]
, este căsătorită din 1981 cu Mitra Ghe. Vasile[născut şi el în Cheriu la 24.04.1952, poreclit Lica Ţâghi]. Ticuța este una dintre
cherenițele care nu și-au schimbat numele după căsătorie, pentru că avea același nume cu soțul său, Vasile Ghe. Mitra, mai
mult, atât ea cât și Lica sunt verișori primari cu Tiponuț T. Ecaterina-Ticuța Deli Mării Ioanci căs. Mada, deoarece tatăl ei
este fratele mamei Ticuțâ Deli Ioanci[Ecaterina-Tica Iaoni Iosâ Eremii Mitri], iar mama lui Vasile[Iuliana-Iulișca Mării Ioanci], a fost soră cu Delea
Mării Ioanci. Vasile şi Ticuţa au doi copii: Corina (n. 04.07.1982) şi Vasile. Mitra V. Vasile-Vasilică n. 04.10.1985,
absolvent al Facultăţii de Cadastru a Universităţii de Vest din Oradea. Căsătorit cu Anamaria, cei doi soți având 3 fete
extraodinare: Mitra V. Ariana (n. 03.03.2016 la Debrecen), Mitra V. Carla (n. 04.09.2018 la Debrecen) și Mitra V. Lara (n.
05.05.2020).
Familia MITRA I. DUMITRU-Mitru Iosâ Eremii (17.II.1876-25.III.1947)
Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii[fiul lui Iosif și Ana], a fost căsătorit inițial cu Ana Bele-Ana Văleanului, care a murit la
şase luni după naşterea fiicei sale Florica. Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ[recăsătorit cu Floare I. Mitra, soră cu Mitra Pavel-Ciociodila], 71 ani, plugar
otodox-român, s-a născut la 17 februarie 1876 în Cheriu, decedat la 25 martie 1947. Împărtășit cu Sf. Taine, a fost
înmormântat la 27 martie 1947 de preotul paroh orthodox Gheorghe M. Teaha[Mr 5/27.III.1947]. De menționat o coincidență rară și
interesantă, chir și la cherenii noștri de altădată: Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii a avut 4 fete[Anuța, Florica, Măriuța și Silvia] și 1
băiat[Mitra D. Petru-Petrea Mitru Iosâ Eremii Mitri, zis în sat Petrea Iosâ], la fel ca fratele său Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ Eremii[Marișca, Nuca, Tica, Florița,
respective Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ Eremii Mitri]
.
MITRA I. FLOARE (1886-1946)
Floare Mitra, a doua soție a lui Dumitru I. Mitra-Mitru Iosâ Eremii s-a născut în Cheriu la 1886, casnică, român-
ortodoxă, a trăit 60 ani, decedând la 29 ianuarie 1946, în Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 31.I.1946
de pr. ortodox Gheorghe M. Teaha[Mr 3/31.I.1946]. Aceasta a fost fiica lui Mitra Iosif-Ciociodila și Anei Iancu. Un lucru foarte
interesant putem observa la această familie: tatăl lui Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii a fost Mitra Iosif-Iosa Eremii
Mitri, iar socrul său a fost tot Mitra Iosif-Ciociodila cel Bătrân, ale căror soții s-au numit Ana. Urmaşii familiei Floare și
Dumitru Mitra-Mitru Iosâ Eremii: 1).Mitra D. Floare-Florica Mitru Iosâ[Notă: fiica din din prima căsătorie a Mitrului, cu Ana Bele-Ana Văleanului),
măritată cu Ţigan V. Vasile (părinţii fraţilor Ţigan Traian şi Silvia-Dorica)]
; 2).Mitra D. Petru-Petrea Mitru Iosâ-sfătul sau Petrea Iosâ; 3).Mitra D.
Maria-Măruţa Mitru Iosâ[căsătorită cu Leucea Dumitru-Michi], mama lui Traian D. Mitra-Trianu Michi[n.24.01.1943]/[Mb 2/28.I.1943]; 4).Mitra D.
Ana-Anuţa Mitru Iosâ Eremii, căs. cu Şandor Florian-Florea Creţului, pădurarul; 5).Mitra D. Silvia-Silvia Mitru Iosâ
Eremii, EROINA CHERIULUI, schingiuită bestial și ucisă în temnița comunistă de la Jilava.
MITRA D. SILVIA-Eroina Cheriului (n. 20.10.1926-dec. 20.04.1950)
MITRA D. SILVIA, deţinută politic şi moartă în temniţa de la Jilava, deoarece în timpul studenţiei a ascuns sub
pernă poza regelui Mihai I[forţat de comunişti şă abdice], fiind turnată la securitate de o colegă de cameră, arestată, anchetată, torturată
până la deces. Într-o amplă lucrare dedicată Procesului comunismului se precizează sec şi dureros: ,,MITRA, Silvia D.
Născută la 20 octombrie 1926, în satul Cheriu, comuna Oşorhei-Bihor. Arestată în 1949. Torturată în timpul anchetei la
M.A.I. Condamnată la închisoare, pentru uneltire contra ordinii sociale. A murit la penitenciarul Jilava, la 20 aprilie 1950,
ca urmare a torturilor din perioada anchetei”. Iată încă o dovadă, de netăguduit, că micul nostru sat Cheriu a dat acestei ţări,
naţiunii noastre române, EROI extraordinari, oameni care au plătit cu viaţa curajul lor de a se opune noii ,,ordini sociale” ce
avea să ,,ne fericească” pe toţi timp de 40 de ani, până la aşa zisa revoluţie din decembrie 1989. Despre eroina Cheriului,
Mitra D. Silvia, îmi povestea tatăl meu Mitra Traian-Trianu Ioani Iosâ, vărul ei primar[taţii lor, Mitru și Ioanea Iosâ Eremii Mitri, au fost fraţi].
Tata primise chiar de la buna și blânda sa verișoară, Silvia D. Mitra, o poză făcută cu puţin timp înainte de arestare şi pe care
o păstra cu sfinţenie, ca pe o amintire sacră. Iată de ce ar trebui ca noi, fii satului, care suntem încă în viaţă, să întreprindem
ceva concret, care să dăinuie în timp, spre amintirea veşnică a acestor Eroi ai Cheriului, incluzându-i aici şi pe cei căzuţi pe
front în cele două conflagraţii mondiale, dar şi pe Gherman Gheorghe-Ghiţu Ciocului, cel care a plătit cu libertatea,
îndrăzneala sa de a se opune colectivizării abuzive a consătenilor săi, fiind arestat de securiştii regimului comunist chiar din
mijlocul sătenilor, în timpul simulacrului de ,,şedinţă de constituire a GAC Cheriu”, de la Casa Satului [Cămin cultural].
MITRA D. PETRU-Petrea Iosâ Eremii
Pe vatra părintească a Mitri Iosâ, arămas Mitra D. Petru-Petrea Mitru Iosâ, căsătorit cu Floarea, având un băiat:
Mitra Aurel n. 23.10.1951. Mitra D. Petru-Petrea Mitru Iosâ, cunoscut de chereni ca fiind Petrea Iosâ, a fost de fapt nu fiul,
ci nepotul Petri Iosâ, așa cum se întâmplă cu foarte mulți alți chereni.
92
______________________________________________________________________________________________________
AUREL P. MITRA-Aurelu Petrii Iosâ (n. 23.10.1951)
Pe vatra părintească a Mitri Iosâ Eremii, a rămas Mitra P. Aurel[fiul Floarei și Petru D. Mitra-Petrea Mitru Iosâ Eremii Mitri]. Mitra D.
Petru-Petrea Mitru Iosâ, cunoscut de chereni ca fiind Petrea Iosâ, a fost de fapt nu fiul, ci nepotul Iosâ Eremii Mitri, așa cum
se întâmplă cu foarte mulți alți chereni, rămași în memoria colectivă după bunicii sau străbunicii lor.
TEODOR MITRA-Todea Mitri a fost frate cu Mitra Ioan-Ţâgănuţu și tatăl fraților Floare Mitra[(1886-1935), soția lui Simoc
, Mitra T. Lazăr-Lăzarea Todi. Una dintre fetele Todi a fost măritată cu Chiș Gheorghe-Gheorghia
Dimitrie-Șitru cel Bătrân (1885-1966)]
Lini dn Rontău, cei doi fiind părinții Anei Ghe. Chiș, căs cu Teodor Cuc-Delea Chechi.
FLOARE T. MITRA-Florica Todi Mitri[1886-1935], a fost soția lui Simoc Dimitrie-Șitru cel Bătrân[1885-1966], părinții
fraților: 1).Simoc D. Gheorghe-Ghiuri Șitrului şi 2).Simoc D. Ecaterina-Tica Şitrului[căsătorită în sat, inițial cu Gherman V. Pavel-Poafi Lichi
Jembli (mort pe frontul războiuli II mondial), iar apoi cu Matei Florian-Florea Ganului]
. Mitra T. Floare-Floarea Todi, a fost soră cu Mitra T. Lazăr-Lăzarea
Todi. Născută la 1886 în Cheriu, se stinge[Tuberculoză] la numai 49 de ani[20.04.1935], fiind înmormântată[împărtășită cu Sf. Taine], la
22.04.1935, de părintele paroh ortodox, Florian Groza[Mr. 12/22.IV.1935].
1. MITRA LAZĂR-Lăzarea Todi

Mitra Teodor-Todea a fost frate cu Mitra Ioan-Ţâgănuţu, cei 6 fraţi Mitra-a Țigănuțului[Floarea, Saveta, Raveica, Tica-Țaica,
Ghiuri-Țâga și Nuțu-Hușcu]
au fost verişori primari cu Mitra Lazăr-Lăzarea Todi. La 1892 preotul paroh ortodox din Cheriu era
părintele Ioan Ionuțaș, iar prim-epitrop era Iosif Gherman-Iosa Tomi, tatăl lui Gherman I. Pavel-Paşcu Iosâ Tomi[n.n. tatăl
fraţilor Gherman P. Gheorghe-Ciocu şi GHERMAN P. FLORIAN-Ciociu Paşcului, eroul Cheriului, mort pe front în cel de-al doilea război mondial]
și socrul lui Mitra Teodor-
Todea. Gherman I. Pavel-Paşcu Iosâ Tomi a fost frate cu mama Lăzari Todi, cu alte cuvinte Ciocu și Lăzarea Todi au fost
verișori de gradul I, iar Tinuțu și Danu sunt verișori de gradul III cu Lăzărica Ionichi Lăzari Todi. Mitra Lazăr[1889-1973],
cunoscut în sat ca fiind Lăzarea Todi, a fost căsătorit cu Maria Iancu-Marişca Mişchi Dărvăşanului[1892-1976], cu urmașii:
I).Mitra L. Pavel-Delea Lăzari Todi[n.1914], cu copiii: Mitra P. Voichiţa[are un băiat şi o fată] şi Mitra P. Horea[cu copiii Loredana şi Alin];
II).Mitra L. Ioan-Ionica Lăzari Todi[1919-1998]; III).Mitra L. Gheorghe-Ghiuriţa Lăzari Todi[n. 11.11.1920-dec.2015], profesor
universitar şi antrenor federal, stabilit la Bucureşti, cu copiii: Mitra Ghe. Anca, stabilită în Franţa; Mitra Ghe. Dan stabilit în
SUA; Mitra Ghe. Silviu, stabilit în Franţa, decedat în urma unei tumori cerebrale.
I. PAVEL L. MITRA-Delea Lăzari Todi[n. 1914, Cheriu] a fost fiul cherenilor Mitra Lazăr[1889-1973] și Maria Iancu-
Marişca Mişchi Dărvăşanului[1892-1976]. Căsătorit cu Maria Muțiu din Alparea[stabiliți în Velența-Oradea, lângă Șarampău], cei doi sunt
părinții fraților știuți ca fiind ,,a Deli Lăzari Todi”: 1).Maria P. Mitra; 2).Mitra P. Voichiţa şi 3).Mitra P. Horea.
I.1. MARIA L. MITRA-Măria Deli Lăzari Todi[n. ianuarie 1941-d. 02.09.1941, atrăit 9 luni] a fost fiica chereului Mitra L. Pavel-
Delea Lăzari Todi[n. 1914, Cheriu] și Maria Muțiu din Alparea[stabiliți în Velența-Oradea, lângă Șarampău=barira CFR], respectiv sora fraților știuți ca
fiind ,,a Deli Lăzari Todi”: Mitra P. Voichiţa şi Mitra P. Horea.
I.2. VOICHIȚA L. MITRA-Voichița Deli Lăzari Todi[căs. Coca, cu un ofițer de poliție] este fiica chereului Mitra L. Pavel-Delea
Lăzari Todi[n. 1914, Cheriu] și Maria Muțiu din Alparea[stabiliți în Velența-Oradea, lângă Șarampău=barira CFR], respectiv sora fraților știuți ca
fiind ,,a Deli Lăzari Todi”: Mitra P. Maria[n. ianuarie 1941-d. 02.09.1941, atrăit 9 luni] şi Mitra P. Horea.
I.3. HOREA L. MITRA-Horea Deli Lăzari Todi[decedat de tânăr, tatăl frațilorLoredana și Alin]este fiiul chereului Mitra L. Pavel-
Delea Lăzari Todi[n. 1914, Cheriu] și Maria Muțiu din Alparea, respectiv frate cu: Mitra P. Maria şi Mitra P. Voichița.
II. MITRA L. IOAN-Ionica Lăzari Todi
Pe vatra Lăzari Todi a rămas Mitra L. Ioan-Ionica Lăzari Todi[1919-2001], căsătorit cu Viorica Bele-Viorica Paşcu Dili [n.
, cu copiii: Mitra I. Maria-Mia Ionichi Lăzari Todi [n. 26.VIII.1947] ( căs. cu Mihai Monea) și Mitra I. Lazăr.
1930-26.III.2016]
II.1. MARIA I. MITRA-Mia Ionichi Lăzari căsătorită cu Mihai Monea, este fiica soților Mitra L. Ioan-Ionica
Lăzari Todi[1919-2001] și Viorica P. Bele-Viorica Paşcu Dili[1930-2016], s-a născut la 26.08.1947, botezată de preotul paroh ortodox
Ghe. M. Teaha și nașa Iuliana T. Iancu-Iulișca Deli Mișchi[Mb 8/28.VIII.1947]. Mia este mama a două fete: 1).Monea M.
Mihaela[căs. cu Avrainu Dinu, părinții Lui Mihai D. Avram] și 2).Monea M. Anca[măritată cu Marius Bratosin].
93
______________________________________________________________________________________________________
II.2. MITRA I. LAZĂR-Lăzărica Ionichi Lăzari Todi, fiul soților Mitra L. Ioan-Ionica Lăzari Todi și Viorica P.
Bele-Viorica Pașcu Dili, s-a născut la 18.05.1952 în Cheriu, căs. cu Felicia din Chişcău. Copiii Lăzărichi: 1). Mitra L.
Adina-Cristina[n. 1980, căs. cu Călin Dume]; 2). Mitra L. Raul n. 1983. Mitra I. Lazăr, alintat Lăzărica, face cinste numelui şi
prenumelui bunicului său dinspre tată, nimeni altul decât Mitra Lazăr-Lăzarea Todi. Lăzărică este unul dintre cei mai
importanţi fii ai satului care s-au născut şi au rămas în Cheriu, jucând un rol esenţial în toate treburile de interes comun a
obştii pe care o reprezintă. Gospodar de frunte al Cheriului, cu nimic mai prejos decât înaintaşii săi, fie că este vorba de cei
din familia Todi, a Dili sau a Mişchi Dărvăşanului. Consilier comunal cu o vastă experienţă managerială, Lăzărica a ştiut şi
ştie să se facă ascultat şi înţeles, fiind din acest punct de vedere unul dintre cei mai cunoscuţi şi respectaţi chereni. Soţia lui,
Felicia[fată de moţ bihorean, din zona Binșului, mai exact din Chișcău-Peștera Urșilor], angajată a Primăriilor din Oşorhei și Sânmartin, un funcţionar
public model, care a înţeles că pentru a fi respectat, trebuie tu să respecţi şi să ajuţi, cu atât mai mult cu cât eşti pus în slujba
cetăţeanului, din a cărui contribuţie eşti remunerat.
Lăzărica, pe numele său Mitra I. Lazăr n. 1952 în Cheriu, județul Bihor,

Având și nume predestinat, biblic, face cinste numelui şi prenumelui bunicului său
Zis Lăzarea Todi. Lazar din Biblie era din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei.
Al nostru Lazăr este din Cheru Bihorului, nu departe de apa Crișului Repede.
Român get-beget, ortodox în cuget și fapte, creștin adevărat din moși-strămoși.
Dăruit cu calități fizice și intelectuale îndestulătoare, Lăzărică este unul dintre cei mai
Importanţi fii ai satului, care s-au născut şi au rămas în Cheriu, jucând un rol esenţial
Nu mumai în treburile de interes comun a obştii pe care o reprezintă,
Ci, sau mai ales, la locul de muncă, în Băile Felix, coplexul Padiș.
Hăieoanii, rontăoanii, betfienii, cordăuanii, cihenii și toți cei care-l cunosc,
Evident, noi cherenii, îi apreciem profesionalismul, hărnicia și abnegația,
Raul, feciorul lui, putând fi mândru cu un asemenea tată !
1. GHEORGHE L. MITRA-Ghiuriţa Lăzari Todi[1920-2015], născut în anul 1920, în Cheriu, jud. Bihor, a fost al treilea
băiat al familiei Mitra Lazăr-Lăzarea Todi[1889-1973] şi Maria M. Iancu-Marişca Mişchi Dărvăşanului[1892-1976], ceilalţi doi fiind
Mitra L. Pavel-Delea Lăzari Todi[n. 1914, Cheriu] şi Mitra L. Ioan-Ionica Lăzari Todi [1919-1998]. Mitra L. Gheorghe-Ghiuriţa
Lăzari Todi, eminent profesor de sport şi antrenor federal, stabilit la Bucureşti, a avut 3 copii: Mitra Ghe. Anca[n. 1947], stabilită
în Franţa; Mitra Ghe. Dan[n. 1951] stabilit în SUA şi Mitra Ghe. Silviu[n. 1954], stabilit în Franţa, decedat în urma unei tumori
cerebrale. Mitra L. Gheorghe este absolvent al ANEF[Academia Naţională de Educaţie Fizică], promoţia 1944. Încă din timpul studenţiei, a
obţinut brevetele de instructor de schi, de înot şi de zbor fără motor. Din 1945, a funcţionat ca secretar al resortului şcolar în
Organizaţia Sportului Popular, până în 1949, când a fost numit director al Serviciului metodic al CCFS [aceeaşi funcţie a avut-o şi la
UCFS, în 1957]
. În calitate de antrenor al naţionalei de schi a României[1948-1957], i-a însoţit pe schiorii români la JO-din 1948, la
Saint Moritz; din 1952, la Oslo; din 1956, la Cortina D’Ampezo, precum şi la CM din Suedia [1954]. În perioada 1958-1980, îşi
reia activitatea didactică, funcţionând ca profesor la licee bucureştene, dar şi ca asistent la ICF/IEFS, de unde s-a pensionat
cu gradul de şef de lucrări. A fost distins cu medalia „Merite Sportive”. A elaborat şi semnat, uneori în colaborare, o serie de
lucrări de metodologie, între care şi Metodica educaţiei fizice şcolare, realizată împreună cu Al. Mogoş (1972). Iată câteva
din cărţile şi tratatele de specialitate scrise de el sau în colaborare: 1). Mitra Gheorghe, Mogoş Alexandru-Educaţia fizică în
liceu: Probleme teoretice şi metodice[Editura Stadion-Bucureşti 1970]; 2).Mitra Gheorghe, Mogoş Alexandru-Metodica educaţiei fizice
şcolare[Bucureşti, Editura Stadion, 1973]; 3).Mitra Gheorghe, Mogoş Alexandru-Metodica educaţiei fizice[Editura Sport-turism Bucureşti 1975];
4).Mitra Gheorghe, Mogoş Alexandru-Metodica educaţiei fizice şcolare[Editura Sport-torism Bucureşti 1980]; 5).Mitra Gheorghe-
Constelaţia Olimpiadelor. Lexicon Olimpic[Bucureşti, Editura Sport- Turism, 1984]; 6).Gheorghe Mitra şi Alexandru Mogoş, Dezvoltarea
calităților motrice în activitatea de educație fizică și sport școlar [Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977, 223 pagini]. Preocuparea autorilor
pentru găsirea unor noi metode, procedee şi mijloace, sau pentru a le proteja pe cele deja cunoscute, clasice, este motivată de
dorinţa lor de a moderniza şi eficientiza activitatea de educaţie fizică şi sport în şcoli. În prima parte a lucrării s-a evidenţiat
importanţa calităţilor fizice în pregătirea fizică a elevilor, sugerându-se câteva soluţii mai eficiente ce pot fi integrate în lecţii.
În partea a doua sunt prezentate caracteristicile motrice şi sistemele de acţionare asupra lor în orele de educaţie fizică. Cartea se
adresează profesorilor, dar şi antrenorilor care lucrează cu sportivi de vârstă şcolară. Poate fi considerată o lucrare de referinţă
privind domeniul cunoaşterii şi dezvoltării calităţilor motrice; 7). Gheorghe Mitra şi Alexandru Mogoş, Metodica educației
fizice școlare[Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1980, 502 pagini] . Manual destinat studenţilor şi profesorilor de educaţie fizică [a III-a ediţie revizută şi
adăugită]
structurat în 9 capitole. Tratează probleme privind locul şi rolul educaţiei fizice în formarea tinerei generaţii; funcţiile şi
obiectivele educaţiei fizice şcolare; organizarea activităţii de educaţie fizică; componentele procesului instructiv-educativ;
formarea deprinderilor motrice; sistemul mijloacelor educaţiei fizice; principiile şi metodele învăţământului; didactica;
planificarea şi formele de organizare a activităţilor şcolare; antrenamentul sportiv al copiilor şi juniorilor pentru sportul de
performanţă.
94
______________________________________________________________________________________________________
MITRA Ghe. ANA-Anuța Ganului
Mitra Ghe. Ana-Anuța[soția Oaciului a fost fata Ganului] soră cu: Mitra Ghe. Maria[căsătorită Vanţ]; Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurca
Ganului[căsătorit cu Crăciun Veronica din Rontău] și Matei Ghe. Florian-Florea Ganului[însurat cu Simoc Ecaterina-Tica Șitrului]. Mitra Ana din Cheriu,
este menționată ca fiind mama lui Ioan Mitra[fiul lui Florian Erdeli-Oaciu Hijanului și Anei Mitra], născut mort[botezat de moașă] și înmormântat la
6.XI.1936 de părintele paroh ortodox Florian Groza[Mb 7/1936] /[Mr 12/6.XI.1936].
GHEORGHE F. MITRA-Ghiurița Oaciului[fiul lui Florian F. Erdei-Oaciu Hijanului (plugar) și al Ana Mitra-Anuța (casnică)] n. 21.IV.1939 și
botezat Gheorghe, de preotul paroh ortodox Forian Groza, chiar în ziua de Sf. Gheorghe 1939, nași de botez fiind Maria
Mitra-Marișca Rodeș[n. Șiandor], soția lui Ioan Mitra-Nuțu Țilichi, din Cheriu[Mb /21.04.1939]. Ghiuriţa Oaciului, unul din dascălii
şi director al Şcolii din Cheriu[persecutat pe nedrept de comunişti pentru convingerile sale religioase, deoarece s-a converit la cultul baptist]. Ghiurița Oaciului s-a
născut la data de 21 aprilie 1939 în Cheriu. Căsătorit cu Iustina[absolventă a Institutului Pedagogic de 2 ani Arad, încadrată în anul 1967, la Școala Generală din
Cheriu ca educatoare]
, cei doi soți Mitra[Iustina și Gheorghe] au 4 fete: 1).Mihaela[căs. Ciula, medic de familie în Olcea-Bihor, șefa Centrului de permenență din localitate, care
asigură sistența medicală de urgență pentru toată zona, este căsătorită cu Lucian, reprezentant medical firme medicamente, au un băiat]
; 2).Dana[stabilită în SUA]; 3).Georgeta-
Geta [stabilită în Oradea, asistentă medicală la Spitalul Clinic Pelican]
și 4).Marcela [stabilită în sat]
.
I.).MITRA VASILE-Pintea
A fost căsătorit cu Raveica Marta din Betfia[(1883-1969), recăsătorită cu Cuc Crăciun-Chechea (1888-1954), părinții Floarei Cuc-Floriţa],părinții fraților
cunoscuți în comunitate ca fiind ,,a Pinti/Pințâ” sau ,,a Raveichi”: 1).Mitra V. Vasile-Lica Raveichi; 2).Mitra V. Gheorghe-
Pizlicu[1905-1981]; 3).Mitra V. Ana[stabilită în Oşorhei].
I.1).MITRA V. VASILE-Lica Raveichi, fiul familiei Mitra Vasile-Pintea şi Raveica Marta, a fost însurat de trei ori:
din prima căsătorie, cu sora Ţuchi n. Fildan, l-a avut pe Fildan Vasile; din a doua căsătorie[cu Trifa Elisabeta-Saveta Tomalău] a avut-o pe
Mitra V. Maria; din a treia căsătorie[cu Valeria I. Şandor-Valera Ioani Rodeş] are doi băieţi: Liviu și Lica.
I.1.1).VASILE V. FILDAN-Lica Babi[fiul lui Mitra V. Vasile-Lica Raveichi], rămas în memoria colectivităţii ca fiind Lica Babi.
I.1.2).MARIA V. MITRA-Măria Lichi Raveichi și a Saveti Tomalău [fiica soților Mitra Vasile-Lica Raveichi și Trifa F. Elisabeta-Saveta Tomalău]
s-a născut la 06.12.1931 și este atestată ca fiind absolventă a clasei a VII/1944-1945 cu media 937 premiul I (întâi)[Sursa: Matricula
XX//1945-1946 a Școlii Primare de Stat Cheriu]
.
I.1.3).LIVIU V. MITRA-a Lichi Raveichi[n.14.01.1938-decedat la 27.VI.2012], fiul soților Vasilie V. Mitra și Valeria I. Șiandor-
Valera Ioani Rodeș, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Sofia G. Gherman-Puica Găvrili
Jembli și soțul Chiș Teodor-Titanu[Mb 1/14.I.1938]. Liviu a fost naşul lui Mitra Gheorghe-Ghiurca Ţâghi.
I.1.4).VASILE V. MITRA-Lica Lichi Raveichi.
I.2).MITRA GHEORGHE-Pizlicu[1905-1981] a fost căsătorit cu Gherman G. Maria-Măruţa Găvrili Jembli[1906-1983], cei

doi fiind naşii de cununie a părinţilor mei şi naşii noştri de botez. Mitra Gheorghe-Pizlicu şi Măriuţa au avut 12 copii.
I.2.1).TRAIAN Ghe. MITRA-Trianu Pizlicului[1930-2003], fiul cel mare a familiei Mitra Gheorghe-Pizlicu[1905-1981] și
Gherman G. Maria-Măruţa Găvrili Jembli [1906-1983] și cel care a rămas pe ,,vatra strămoșească”[rămasă la nepotul Cearnău I. Ioan-Nelu].
I.2.2).VELUȚIA Ghe. MITRA-Veluța Pizlicului/,,a Pinti”[n. IX.1933-d. 28.02.1935] a fost fata familiei Mitra Gheorghe-
Pizlicu[1905-1981] și Gherman G. Maria-Măruţa Găvrili Jembli [1906-1983]/[Mb 8/02.03.1935], a murit[pneumonie] pe 28.02.1935, la un an și 5
luni, fiind înmormântată la 02.03.1935, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 8/28.02.1935].
I.2.3).MARIA MITRA, n. 23.04.1936, a trăit doar 1 zi, decedând la 24.04.1936 în Cheriu[Mr 3/24.04.1936]. A fost fiica
soților Mitra V. Gheorghe-Pizlicu și Gherman G. Maria-Măruța Găvrili Jembli[Notă: mamă a 12 copii].
I.2.4).VERONICA STELA MARIA Ghe. MITRA-a Pizlicului n 03.12.1937, fiica soților Gheorghe V. Mitra-
Pizlicu și Maria G. Mitra-Măruța Găvrili Jembli n. Gherman, botezată de preotul ortodox Florian Groza, în prezența
nașilor Cristina n. Pintea și soțul Gherman I. Gheorghe-Ghiuri Iosâ Tomi, poreclit Ciocu Mb 18/3.XII.1937]. Maria Veronica
Stela Mitra, a decedat la 28.V.1938[6 luni], înmormântată la 29.V.1938 de pr. ort. Florian Groza[Mr 7/29.V.1938].
I.2.5).ANA Ghe. MITRA-Anuța Pizlicului căs. Cearnău[căs. cu Cearnău P. Ioan-Nisu,, fiica soților Maria și Gheorghe Mitra-Pizlicu] s-a născut
la 02.04.1940, botezată de preotul paroh ortodox din Cheriu, Florian Groza, asistat de nașii Cristina Gherman n. Pintea și
Gheorghe Gherman-Ciocu[Mb 2/6.IV.1940]. Anuţa are din căsătoria cu Gheorghe Ardelean-Ghiurca Pârţâ[din haieu] o fată-
Rodica[rămasă tot la tatăl ei] iar cu Cearnău P. Ioan-Nisu, au împreună trei copii: Nelu, Petrea şi Veluţa.
I.2.6).VASILE Ghe. MITRA-Lica Pizlicului, fiul soților Mitra Gheorghe-Pizlicu și Maria G. Gherman-Măriuța
Găvrili Jembli, născut la 11.11.1942 în Cheriu, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Cristina n.
Pintea și soțul Gherman I. Gheorghe-a Iosâ Tomi, poreclit Ciocu[Mb 13/18.XI.1942]. Lica Pizlicului are o fată, Viorica, în urma
unei relaţii cu Florentina Cuc-Tina Ori Vili, care a fost crescută de mama sa, dar este și tatăl unui băiat, călugăr în Beiuș.
95
I.2.7).MARIOARA Ghe. MITRA-Mărioara Pizlicului/Puica [fiica cherenilor Gheorghe Mitra-Pizlicu și Maria G. Gherman-Măruța Găvrili Jembli] s-
a născut la 01.04.1946 în Cheriu, botezată de preotul paroh Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor Cristina Pintea și soțul
Gherman I. Gheorghe-Ghiuri Iosâ Tomi/Ciocu[Mb 7/4.IV.1946]. Mitra Ghe. Maria-Mărioara Pizlicului este absolventă a Şcolii
Medii nr. 4 Oradea[Colegiul M. Eminescu], unde a fost colegă cu buna sa verișoară, prietenă și consăteană, Ana T. Mălan.
MITRA IOSIF-Ciociodila cel Bătrân
Mitra Iosif-Ciociodila cel Bătrân, căsătorit cu Ana Iancu, sunt părinții fraților: 1).Mitra I. Maria[a doua soție a lui Mitra I.
Dumitru-Mitru Iosâ Eremii]
; 2).Mitra I. Pavel-Ciociodila[1896-1972]/[căsătorit cu Elisabeta-Saveta din Rontău, 1900-1972)].
FLOARE I. MITRA-Floarea Ciociodili/a Mitru Iosâ Eremii[(1886-1946), fiica soților Iosif Mitra-Ciociodila cel Bătrân și Ana Iancu-Anuța Mișchi
Dărvășanului]
apare în Matricula răposaților[a Sf. Biserici din Cheriu a cărui Hram este Sf. Arhangheli], la poziția 3/31.01.1946, ca fiind soția lui Dumitru
Mitra [notă: Mitru Iosâ Eremii Mitri]
. Floarea Ciociodili a fost a doua soție a lui Mitra I. Dumitru-Mitru Ioani Iosâ[prima sa soție fiind Bele A. Ana-
Nuca Văleanului, care a murit la scurt timp (6 luni), după nașterea fiicei lor, Floare D. Mitra-Florica Mitru Iosâ Eremii (1903-1967), măritată cu Ţigan V. Vasile-Lica Văsălii]
. Floare I. Mitra-
Floarea Ciociodili este una dintre cherenițele care nu și-au schimbat numele după căsătorie, pentru simplul motiv că soțul ei a
fost tot Mitra[Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii Mitri]. Floare Mitra s-a născut în Cheriu la 1886, casnică, român-ortodoxă, a trăit 60 ani,
decedând la 29 ianuarie 1946, în Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 31.I.1946 de pr. ortodox
Gheorghe M. Teaha[Mr 3/31.I.1946]. Un lucru foarte interesant putem observa la aceste familii de chereni, vecini apropiați: tatăl
lui Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii a fost Mitra Iosif[Iosa Eremii], mama fiind Ana[Mr 5/27.03.1947], iar socrul său a fost tot Mitra
Iosif, dar poreclit Ciociodila cel Bătrân, mama tot Ana[Ana M. Iancu]. Urmaşii familiei Floare și Dumitru Mitra-Mitru Iosâ:
1).Mitra D. Petru-Petrea [sfătul sau Petrea Iosâ]; 2).Mitra D. Maria-Măruţa Mitru Iosâ[căsătorită cu Leucea Dumitru-Michi, mama lui mitra F. Traian-Trianu
Michi]
; 3).Mitra D. Ana-Anuţa Mitru Iosâ[căs. cu Şandor Florian-Florea Creţului, pădurarul]; 4).Mitra D. Silvia-Silvia Mitru Iosâ Eremii[EROINA
CHERIULUI, schingiuită bestial și ucisă în temnița comunistă de la Jilava]
.
PAVEL I. MITRA-Ciociodila[(1896-1972), fiul soților Mitra Iosif-Ciociodila cel Bătrân și Ana M. Iancu-Anuța Mișchi Dărvășanului][1873-1943], fratele Floarei
I. Mitra-Măria Ciociodili[a doua soție a lui Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Eremii]. Ciociodila și soția sa, Elisabeta-Saveta din Rontău[1900-1972], au
avut 3 fete: 1).Mitra P. Maria-Măria Ciociodili[dec. 06.09.2013], căsătorită cu Iancu C. Gheorghe-Ghiurca Circeulului; 2).Mitra
Iuliana-Iulişca Ciociodili, căsătorită cu Mudura Vasile-Lica Moii; 3).Mitra I. Viorica-Viorica Ciociodili, n. 23.06.1932 în
Cheriu, căsătorită cu Ciucioiu Florian-Florea din Felcheriu.
MARIA P. MITRA-Măria Ciociodili [decedată la 06.09.2013, soră cu Iulișca și Viorica] și soțul său Iancu C. Gheorghe-Ghiurca
Circelului [04.01.1921-18.12.2003] sunt părinții surorilor: Iancu Ghe. Maria-Măria Ghiurchi Circel[n. 1956, căs. Tătar] şi Iancu Ghe.
Viorica[n. 1959, căsătorită cu Liviu Popa, stabilită în Cheriu, pe vatra părintească].
IULIANA P. MITRA-Iulișca Ciociodili[n.1926 în Cheriu] căs. Mudura cu Lica Moii, este atestată ca fiind fiica lui Mitra I.
Pavel-Ciociodila, conform Adreselor Nr. 326/10.11.1939, respectiv nr. 336/18.11.1939, trimise de învățătorul-director al
Școlii Primare de Stat Cheriu, Mihai Bulzan, către Percepția Oșorhei. Iulișca a fost căsătorită în sat cu chereanul
Mudura I. Vasile-Lica Moii[n.1922 în Cheriu].
VIORICA P. MITRA-Viorica Ciociodili[n. 26.06.1932, fiica soților Mitra I. Pavel/Ciociodila (1896-1972) și Elisabeta-Saveta din Rontău (1900-1972)], a fost
căsătorită cu Ciucioiu Florian-Florea din Felcheriu. În Matricula XXI/Nr. matricular 61/1945-1946 pagina 61 a Școlii
Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Mitra P. Viorica, născută în ziua
de 23.VI.1932, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Mitra Pavel
(agricultor), starea materială a părinților mijlocie, înscrisă în școală la 9.IX.1945, din oficiu, n-a frecventat clasa a
VI-a/1945-1946, 162 absențe nemotivate, declarată repetentă, între 6 elevi promovați, din 10 elevi înscriși”.
FLORIAN CIUCIOIU-Florea Felchereanu a fost căsătorită în Cheriu cu Mitra P. Viorica-Viorica Ciociodili[n.
23.06.1932 în Cheriu]
. Copiii: 1).Ciucioiu Ana-Anica[n. 02.10.1952]; 2).Ciucioiu Florian-Tiuţu[n. 1957]. Florea Felchereanu a fost unul
dintre pădurarii din Cheriu, în vremea copilăriei mele, alături de: Bele A. Petru-Petrea Văleanului; Șandor Ghe. Crăciun-
Crăciunea Ghiurii Ciorbi și a Sofii Rodeș; Șandor Florian-Florea Crețului și Silaghi Dumitru-Mitru Ciociului.
96
______________________________________________________________________________________________________
Familia MITRA NICOLAE-Nicoara Mitri
Mitra Nicolae, zis Nicoara Mitri, a fost căsătorit cu Ana Zaharie[1894 în Felcheriu], ortodoxă-română, casnică, a trăit 46 ani,
decedând[tuberculoză] la 23.09.1940 în Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 25.IX.1940 de părintele Florian
Groza[Mr 14/25.IX.1940]. În 1833, Zaharia Toma din Felcheriu, ardea pentru Episcopia greco-catolică Oradea, 15 câble şi 2 vici
de var [Sursa: Fond Capitlul Oradea, Acta antiqua, rola 102, fascicolul XXXIII, nr. II, f. 22-23, Idem, Fond Episcopia greco-catolică Oradea , rola 867, d. 429, f. 87; Fond Episcopia romano-catolică
Oradea , d. 103, f. 467-468; Veronica Covaci, Informaţii documentare despre vărăritul ... , 78-79]
. Mitra Nicolae-Nicoara Mitri și Ana au fost părinții fraţilor:
1).Mitra N. Pavel-Pavelea Nicoari Mitri; 2).Mitra N. Maria-Măria Nicoari Mitri[născută în Cheriu, la 1926 și căsătorită cu Ciorba Teodor-Delea
Ciorbi]
. După moartea soţiei, Nicoara Mitri a convieţuit[la casa ei de pe Tălece, cu Saveta n. Tiriteu, soră cu Uţu n.n], unde a şi murit. Pe ultimul drum a
fost condus însă de la casa sa din Uliţa Mare Dinsus, rămasă moștenire fiului său, Mitra N. Pavel-Pavelea Nicoari Mtri.
Familia MITRA N. PAVEL-Pavelea Nicoari Mitri
Mitra N. Pavel-Pavelea Nicoari Mitri a fost căsătorit cu Floare I. Mitra-Floriţa Ioani Iosâ/Pipiriţa. La 23.02.1949
se naște Maria, fica lui Pavel N. Mitra și Floarea I. Mitra, botezată în Cheriu de preotul paroh ortodox Gheorghe M.
Teaha, în prezența nașilor Barbonța Crisina n. Bele și soțul Gheorghe Barbonța-Țâncu[Mb 4/23.II.1949]. Pavelea Nicoari Mitri și
Florița Ioani Iosâ Eremii mai au o fată: Mitra P. Floare-Florica[n. 03.03.1953, înregistrată la Oficiul Stării Civile Oșorhei cu nr. 30/1953, iar la Biserica din Cheriu
cu nr. 7/1953]
, botezată la 19.04.1953, de părintele paroh Henț Gheorghe. Nașă: Barbonța Cristina, soția lui Barbonța
Gheorghe-Țâncu[Mb 7/19.IV.1953]. Florica Paveli Nicoari Mitri și a Pipirițâ este măritată cu Mudura V. Vasile-Lica Lichi Moi,
cei doi soți având 2 băieţi: Mudura V. Florian-Florea și Mudura V. Lucian[căsătorit, are un băiat].
Familia MITRA GHEORGHE-Ganu

Mitra Gheorghe-Ganu a fost frate cu Mitra Ghe Ana-Anuța Ganului, soția lui Erdei V. Florian-Oaciu Hijanului şi
cu Mitra Ghe. Maria-Mărișca Ganului, soția lui Vanţ Ioan-Vanţu cel Bătrân). Ganu cel Bătrân a fost căsătorit cu Matei
Maria-Marişca, soră cu Matei Floarea-Dida, Matei Pavel-Caroi, Matei Traian-Pua şi Matei Dumitru-Piţu, ultimii doi
căsătoriţi şi stabiliţi în Rontău). Matei Floarea, alintată Dida, a fost căsătorită cu Simoc Paşcu-Cana Mucii, având un băiat
Simoc Gheorghe-Ghiuriţa Cani. Ganu şi Marişca au avut doi băieţi: Matei Ghe. Florian-Florea Ganului, care a rămas pe
numele de fată a mamei (deoarece aceasta nu era căsătorită legal cu Ganu) şi Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurca Ganului.
MITRA Ghe. GHEORGHE-Ghiurca Ganului

Mitra Gheorghe-Ghiurca Ganului, a fost căsătorit cu Crăciun Veronica-Maria din Rontău. Naşii lor de cununie şi de
botez a copiilor, au fost soţii Mitra I. Traian şi Iancu T. Rafila-a Deli Mișchi, cel mai longeviv cuplu din Cheriu (67 ani de
convieţuire). La 16 septembrie 1948 se naște în Cheriu, Gheorghe, fiul lui Crăciun Veronica, botezat de preotul ortodox
Gheorghe M. Teaha, nașă fiind Rafila T. Mitra-Rafila Deli Mișchi Dărvășanului, soția lui Traian I. Mitra-Trianu Ioani
Iosâ Eremii[Mb 13/16.IX.1948], care a trăit numai 5 luni, decedând la 07.02.1949, înmormântat la 09.02.1949 de preotul paroh
ortodox Gheorghe M. Teaha[Mr 3/09.02.1949]. Copiii familiei Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurca Ganului: 1).Mitra Ghe. Maria n.
06.06.1950, în Cheriu, fiica lui Mitra Gheorghe[plugar] și Maria Crăciun casnică], botezată la 08.06.1950, de preotul ortodox
Boris Cicală, nașă fiind Rafila T. Iancu-Rafila Deli Mișchi, soția lui Traian I. Mitra-Trianu Ioani Iosâ[Mb 13/8.VI.1950]. Măria
Ghiurchi Ganului a fost căsătorită cu Raica Iovanovici, un sârb de mare ispravă din Orşova, care a făcut armata la Oradea.
Fiind în misiune la Poligonul din Cheriu, a cunoscut-o pe Măria, cu care s-a căsătorit, rămânând în sat şi angajându-se în
Oradea ca maistru, având doi copii: Dacian şi Magda. A rămas aici în primul rând datorită pasiunii sale extraordinare pentru
fotbal şi ataşamentului faţă de componenţii Voinţei Cheriu, ca dovadă că după ce a abandonat fotbalul s-a retras în locurile
sale natale; 2).Mitra Ghe. Gheorghe-Mircea-Ghița Ghiurchi Ganului n. 07.02.1953; 3).Mitra Ghe. Viorica-Vilica Ghiurchi
Ganului n. 1955; 4).Mitra Ghe. Rafila-Fila Ghiurchi Ganului n. 1957; 5) Mitra Ghe. Ioan-Nelu n.1961.
97
______________________________________________________________________________________________________
Familia MITRA VASILE-Fugla
Familia Mitra-a Fugli este menționată în actele oficiale ale vremii[precum și de la bunii cunoscători a cherenilor de altădată, în special Delea Babi],
ca fiind reprezentată de Mitra Vasila-Fugla cu soția Maria Ciucaș și urmașii acestora. Conform CF 156 Cheriu (3799
stânjeni2), la 19.06.1893, proprietarul acestui teren, Mitra Vasile-Fugla era căsătorit cu Ciucaș Maria, iar la 19.03.1897 este
menționat fiul acestora, Mitra V. Iosif-Ioșca Fugli, pentru ca la 30.04.1906 să fie menționați: Mitra V. Petru-Petrea Fugli
[căsătorit şi stabilit în Haieu]
, Mitra V. Elisabeta-Saveta Fugli și Mitra V. Ana-Nuca Fugli[căs. Buboiu]. Nepoții lui Mitra Vasile-Fugla
sunt: Mitra Ioan-Nelu Fugli; Mitra Gheorghe-Ghiţa Fugli; Mitra Traian-Trianu Fugli; Mitra I. Iuliana-Ilcuţa Ioşchi
Fugli[căsătorită şi stabilită în Oradea]. Din actele oficiale reiese că Fugla a avut 2 băieți[Ioșca și Petrea] și 2 fete[Saveta și Ana], iar din relatările Deli
Babi, am aflat că Ioșca Fugli și Pleazna au avut un băiat[Ghiurca] și o fată[Iulișca], iar Petrea Fugli, 3 băieți[Petrea, Trianu și Nelu].
IOSIF V. MITRA-Ioşca Fugli
Mitra V. Iosif-Ioșca Fugli[căsătorit cu Maria Simoc-Pleazna]/ Mb 9/5.X.1941], a moștenit hodorul Fugli. Gospodăria lui Mitra V. Iosif-
Ioşca Fugli[casa, anexele şi grădina] a fost cumpărată de către Silaghi D. Traian-Trianu Mitru Ciociului. Despre Pleazna și Ioșca
Fugli, bunul meu prieten Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurca Țâghi, mi-a relatat o întâmplare hazlie, cu atât mai mult cu cât în
acele vremuri bărbații se bucurau de mai mult respect, atât din puartea soțiilor dar și a copiilor. Se povestea prin sat că într-una
din zilele de peste săptămână Ioșca Fugli, bărbat bine-făcut, calm și calculat, era la crâșmă [Crâșma lui Lazar din Cher] împreună cu
câțiva apropiați, savurând cu saț o licoare de-a lui Bachus[foarte probabil pălincă de Bihor din prune sau vin din struguri] , dar la un moment dat își
face apariția ,,cu-o falcă-n cer și una în pămâmt”, Măria[soția-sa] o femeie de statură mică dar aprigă și ,,cu gură-mare”, care nu
încetează să-și dojenească soțul, ce, ,,n-are altceva de făcut, decât să stea-n crâșmă când ar putea să facă atâtea lucruri utile
pentru casă și familie”. Cu nu calm imperturbabil, Ioșca Fugli, se ridică de la masă, spunându-le celorlalți să-l scuze puțin,
dar le promite că se va întoarce. O ia înantea Mării, care nu încetează cu reproșurile nici când ajung în ocol. Intrând în casă,
Ioșca închide ușa pe dinăuntru, pune cheia în buzunar și-i aplică consoartei sale o ,,corecție” pe care a ținut-o minte tot restul
vieții. Reântors la crâșmă, reacționează ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic cu puțin timp înainte.
Familia MITRA I. GHEORGHE-Ghiurca Ioşchi Fugli (n. 1933 în Cheriu)
Din relatările luil Popa T. Teodor-Delea Babi, Mitra I. Gheorghe-Ghiurca Ioşchi Fugli[căsătorit inițial cu Iancu P. Eleonora-Leonoara
Bronți]
s-a recăsătorit cu Ecaterina-Tica din Oșorhei, unde a fost poştaş. Ghiurca și Tica au 2 băieți (Nelu și Ghița).
1. MITRA GHEORGHE-Ghiuri Năuti a fost însurat cu Raveica I. Mitra-Raveica Țâgănuțului[fiica soților Ana și Ioan Mitra-
Țâgănuț]
, părinții fraților: 1).Mitra Traian-Trianu Năuti[n. 1919-d. 1942/1943, unul dintre Eroii Martiri ai Cherului, căzut pe frontul din Rusia, în timpul celui de-al doilea
război mondial]
; 2).Mitra Gheorghe-Ghiurca Năuti și 3).Mitra Ghe. Florian-Florea Năuti.
1.1. TRAIAN Ghe. MITRA-Trianu Năuti, n. 1919 este unul dintre Eroii Martiri ai Cherului[căzut pe frontul din Rusia
(1942/1943), în timpul celui de-al doilea război mondial]
, a fost frate cu: Mitra Gheorghe-Ghiurca Năuti și Mitra Ghe. Florian-Florea Năuti.
Trianu Ghiuri Năuti, rămâne în ISTORIA ADEVĂRATĂ A CHERULUI DE BIHOR, alături de ceilalți combatanți ai
celor două măceluri mondiale, repere ale existenței cherenilor dintotdeauna, exemple de netăgăduit a ceea ce înseamnă
Putere, Abnegație, Tandrețe, Răbdare, Independență, Onoare, Tărie, Istorie, Sacrificiu, Martir, adică-PATRIOTISM.
1.2. GHEORGHE Ghe. MITRA-Ghiurca Năuti[(n. 7.VIII.1929-d. 1981, fiul soților Mitra Gheorghe-Ghiuri Năuti și Mitra I. Raveica-a Țâgănuțului] a fost
căsătorit cu Mitra F. Maria-Măria Oaciului[n. 30.07.1932 în Cheriu]. În Matricula XXI/Nr. matricular 9/1945-1946 pagina 92 a
Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Mitra Gheorghe, născut
în ziua de 7.VIII.1929, în comuna Cheriu, județul Bihor, a urmat cursul de culturalizare, conform ordinului nr.
178684/1947, anul școlar 1946/1947, absolvite cu media 7 41, clasificat al III-lea, între 9 cursanți”. Ghiurca Năuti-Poştaşu şi
Măria Oaciului au 3 copii: 1).Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurcuţa[n. 1955]; 2).Mitra Ghe. Traian-Trienuţu; 3).Mitra Ghe.
Viorica[rămasă în casa părintească și căsătorită cu Doru, au 2 băieți: Emil și Florian].
1.2.1. GHEORGHE Ghe. MITRA-Ghiurcuța Ghiurchi Năuti/Predeal[(n. 1955-d. 16.11.2006), fiul cel mare a familiei Mitra Ghe. Gheorghe-
Ghiurca Năuti și Mitra F. Maria-Măria Oaciului]
, a fost însurat în Cher cu Florica[văduva lui Mitra P. Aurel-Aurelu Petri Iosâ-clopotaru], dar nu a avut copii. Florica
a avut dintr-o căsătorie anterioară o fată, iar cu Aurelu mai are o fată, care este căsătorită cu Mitra V. Gheorghe-Ghiţa
Viorichi Ghiurchi Năuti[Ghiurcuța a cumpărat fostul hodor a lu Gavril Barbonța-Gaborea Șuștăr].
1.2.2. TRAIAN Ghe. MITRA-Trianu Ghiurchi Năuti/Pui de Lup, este mezinul familiei Mitra Ghe. Gheorghe-
Ghiurca Năuti și Mitra F. Maria-Măria Oaciului. Căsătorit cu Lucica, au trei copii: Laviniu, Laura și Lucian.
1.2.3. VIORICA Ghe. MITRA, rămasă în casa părintească, măritată cu Doru Ghe. Filimon, cei doi fiind părinții
fraților: Emil și Florian Filimon-Florea, doi destoinici meseriași și pălincari [pălincărie ca a lor nu există în zonă, la anii 2019] . Socrii Viorichi,
Elena[1937-2008] și Gheoghe Filimon[27,01.1934-05.06.2006], au cumpărat casa lui Vasile C. Iancu-Loați Circel.
1.2.3.1. GHEORGHE V. MITRA-Ghițișoru Viorichi Ghiurchi Năuti [fiul cherenilor Mitra Ghe. Viorica- Viorica Ghiurchi Năuti și Tiponuţ V.
Viorel-Viorelu Lichi Mitru Ioanci]
este căsătorit în sat cu fata lui Mitra P. Aurel-Aurelu Petri Mitru Iosâ Eremii, cei doi având 2 copii [un
băiat și o fată]
. Gospodar harnic, Ghițișor a moștenit de la unchiul său matern, Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurcuța Ghiurchi Năuti[zis
Predeal]
toată gospodăria.
98
______________________________________________________________________________________________________
1.3. MITRA Ghe. FLORIAN-Florea Năuti [cel de-al treilea băiat a soților Raveica și Gheorghe Mitra], fost poştaş, Florea Năuti s-a
căsătorit cu Mărioara Cufurelului din Rontău [stabiliți în Oradea]. În Matricula XXI/Nr. matricular 64/1945-1946 pagina 64
a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Mitra Ghe. Florian,
născut în ziua de 20.IV.1932, în comuna Cheriu, județul Bihor, 34 kg, 145 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul
d-lui Mitra Gheorghe[agricultor], starea materială a părinților mijlocie, inteligent, temperament impresionabil, caracter
conștiincios, altruist, deprinderi bune, interes și aptitudini pentru științe și dexterități, înscris în școală la 9.IX.1945, din
oficiu, a promovat clasa a VII-a/1945-1946, 4 absențe motivate, 7 absențe nemotivate, media 8 80, I-ul (primul) între 4 elevi
promovați, din 6 înscriși”.
MITRA GHEORGHE și soția sa Raveica Petruț, sunt părinții lui Gheorghe Ghe. Mitra, născut la 13 aprilie 1936,
botezat de protopopul Ioan Papp[colonel în rezervă, fiul preotului Papp Vasiliu, devenit ulterior protopop] din Topa de Sus[comuna Dobrești, județul Bihor], asistat
de nașii Maria Sanda și Gheorghe Bândea, econom Corbești, comuna Ceica-Bihor[Mr 11/15.04.1936].
99
______________________________________________________________________________________________________
MITRA IOAN-Ţigănuţu și CĂMINUL CULTURAL DIN CHERIU
Familie foarte importantă din CHERIU, care a locuit pe vatra actualului Cămin Cultural din sat, loc ce a fost luat
abuziv de comunişti, la naţionalizare. De la doi dintre urmaşii importantei familii „Mitra Ţâgănuţului”, mai precis de la fraţii
Gheorghe şi Vasile Mitra[Ghiurca şi Lica Ţâghi], am aflat că actualul Cămin Cultural din Cheriu, sau „Casa Satului”, a fost
construit pe terenul acestei mari familii, care ar fi avut posibilitatea să-l revendice legal după „Revoluţia din 1989”, dar n-au
făcut-o, considerând că rămâne pentru comunitatea din care cu mândrie fac parte şi căreia i-au făcut cinste înaintaşii lor.
MITRA IOAN-Țigănuțu (1865-1935)
Ioan Mitra-Nuțu Țigănuțu[căs. cu Ana din Cordău], dec. 30 iulie 1935 la vârsta de 70 de ani. De profesiune plugar, român
ortodox, a fost înmormântat la 1.VIII.1935, de preotul Groza Florian. Observații: Apoplexie, sau altfel spus atac cerebral,
(accident vasular cerebral-AVC), a fost cauza morții. Conform DEX: apoplexia este pierderea bruscă a cunoştinţei şi a
sensibilităţii, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală (AVC) [Mr 14/1.VIII.1935]. Ioan Mitra-Țigănuț și soția sa Ana[din Haieu] au
avut 6 copii[2 băieţi şi 4 fete]: 1.)Mitra I. Floare-Floarea Țâgănuțului[căsătorită cu Iancu D. Dimitrie-Câca Mândrului, din neamul Dărvășanului]; 2).Mitra I.
Ioan-Nuțu Țâgănuțului/Huşcu; 3).Mitra I. Gheorghe-Ghiuri Țâgănuțului/Ţâga[căsătorit cu Tiponuț Iuliana-Iulișca Mării Ioanci Dărvășanului];
4).Mitra I. Elisabeta-Saveta Tâgănuţului[fără copii, a locuit pe Tălece, împreună cu Lazăr Cuc-Lăzarea Vili]; 5).Mitra I. Raveica-Raveica
Țâgănuțului[măritată cu Mitra Gheorghe-Năutea]; 6).Mitra I. Ecaterina-Tica Țâgănuțului/Ţaica[măritată cu Leucea Traian-Chiva, fratele lui Leucea Florian-
Trincu, Leucea Dumitru-Michi şi Leucea Crăciun-Crăciunea din Oşorhei]
. Cei 6 fraţi Mitra-Țigănuț, cum apar în actele bisericești, au fost verişori primari
cu
Mitra Lazăr-Lăzarea Todi, taţii lor[IoanMitra-Nuțu Ţâgănuţu şi Teodor Mitra-Todea Mitri] fiind fraţi.
MITRA I. TRAIAN-Trianu Hușcului (n. 21.X.1938-dec. 24.X.1938)
Mitra I. Maria-Țigănuț[menționată ca fiind fiica lui Ioan Mitra-Țigănuț, este de fapt, nora sa, soția lui Mitra I. Ioan-Hușcu], este menționată ca fiind mama
lui Traian, născut pe 21.10.1938 în Cheriu și botezat la 23.10.1938, de preotul paroh ortodox, Florian Groza, asistat de nașa
Ana Țioca[orttodoxă, casnică din Cheriu], soția lui Iosif Dunșoara-Vovinca cel Bătrân[Mb 17/23.X.1938]. Interesant este faptul că același preot,
menționează, în Matricula răposaților, că la 24 octombrie 1948, moare în Cheriu, la numai 2 zile, Traian, fiul lui Floare
Mitra-Țigănuț[nu Maria, cum menționase cu numai 2 zile înainte, în Matricula botezaților, cu siguranță Floare I. Popa-Floarea Nuțu Floruțului, soția lui Mitra I. Ioan-Nuțu Țâgănuțului/Hușcu],
înmormântat la 26.X.1938[Mr 12/26.XII.1938]. Floare Iancu[1887-1937]/[Mr 6/13.05.1937], soția legitimă a lui Iancu D. Dimitrie-Câca
Mândrului[1885-1966], decedase în 1937, iar Maria[Notă: de fapt Floarea], mama lui Traian este trecută ,,nelegitim” și de aceea nu este
menționat și tatăl copilului, cu alte cuvinte Floarea și Hușcu nu erau căsătoriți legitim, iar Floarea este notată ca
fiind ,,Țigănuț” nu ,,Floruț”. Acel Traian a fost frate cu Ionica Hușcului.
Familia MITRA I. IOAN-Huşcu
Mitra I. Ioan-Huşcu a fost căsătorit cu Popa I. Floarea-Florica Floruţului, cei doi având un băiat, Mitra I. Ioan-
Ionica Huşcului, care a rămas în casa părintească. Mitra Ioan-Ionica Huşcului, a fost căsătorit iniţial cu Seiche Maria-
Măria Creangului, cu care a avut un băiat, ulterior decedat. Recăsătorit cu Saveta din Rontău, cei doi soți având două fete:
Mitra I. Florica-Floarea Ionichi Huşcului și Mitra I. Măria-Mărioara Ionichi Huşcului.
Familia MITRA I. GHEORGHE-Țâga (1908-1985)
Aparținând celebrei familii de chereni vrednici, a lui Mitra Ioan-Țigănuț[1865-1935], familia lui Mitra I. Gheorghe-
Ghiuri Țâgănuțului/ Ţâga[căsătorit cu Tiponuț T. Iuliana-Iulișca Mării Ioanci Dărvășanului], a crescut trei copii[2 băieţi şi o fată]: 1).Mitra Gheorghe-
Ghiurca Ţâghi; 2).Mitra Vasile-Lica Ţâghi; 3).Mitra Maria-Măria Ţâghi. Inițial, soții Mitra I. Gheorghe și Iuliana au
locuit pe Tălece, unde s-au născut copiii, dar apoi s-au mutat pe Ulița Mică, în locul familiei Tiponuț Pavel-Poali Mării
Ioanci[fratele Iulișchi] și Ecaterina Urda-Tița. Poali Ioanci a cumpărat gospodăria de la Erdei F. Florian-Oaciu Hijanului. Acea
gospodărie a aparținut soţilor Cociuban Dumitru-Mitru Loali şi Maria mutați în Oradea], care au vândut casa, anexele şi grădina,
lui Erdei Florian-Oaciu Hijanului. Oaciu a cumpărat apoi hodorul lui Iancu Mihai-Mișca Dărvășanului, rămasă moștenire
fiului său cel mai mic, Iancu M. Florian-Șoia, respectiv lui Iancu F. Traian-Trianu Șoii. De menționat că una din fetele lui
Iancu Mihai-Mișca Dărvășanului, a fost Iancu M. Floarea-Hijeniţa[mama Oaciului], căsătorită cu Erdei Florian-Hijanu . Poali
Ioanci a cumpărat, tot pe Ulița Dinsus, hodorul lui Fildan Dumitru-Mitru Mizli/Mocanu[de la fiul acestuia Fildan D. Iosif-Ioșca Mocanului].
MITRA Ghe. GHEORGHE-Ghiurca Țâghi
Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurca, s-a născut la 06.02.1941 în Cheriu, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza,
în Sf. Biserică ortodoxă din Cheriu, vineri 8 februarie 1941, în prezența nașei Valeria I. Șiandor, soția lui Vasile Mitra-
Lica Raveichi[Mb 2/08.02.1941]. Căsătorit cu Mărioara din Fughiu, cei doi au un băiat, Mitra Ghe. Radu[căs. cu Gabi, părinții lui Alex].
100
______________________________________________________________________________________________________
RADU Ghe. MITRA-Radu Ghiurchi Țâghi
Radu Ghe. Mitra-Radu Ghiurchi[fiul soților Maria și Gheorghe Ghe. Mitra-Ghiurca Țâghi], căs. cu Gabi, părinții lui Alex R. Mitra.
ALEXANDRU R. MITRA-Alex
Alexandru R. Mitra-Alex, este fiul chereanului Radu Ghe. Mitra-Radu Ghiurchi Țâghi și Gabrielei-Gabi.
MITRA Ghe. CRĂCIUN-Crăciunea Țâghi
La 18 noiembrie 1942[în plin război și ocupație maghiară] se naște Crăciun, fiul lui Mitra I. Gheorghe și Tiponuț Iuliana, botezată
de preotul ortodox român Florian Groza, Nașă de botez fiind Șandor I. Floarea-Floarea[soția lui Ioan Șiandor-Ioanea Rodeș]/[Mb 14/20.XI.1942].
Mitra Ghe. Crăciun, fiul lui Gheorghe Mitra-Țigănuț, moare la 12 zile[30 noiembrie 1942], fiind înmormântat la 2.XII, 1942, de
preotul care-l botezase în urmă cu exact 2 săptămâni[02.11.1942], Florian Groza[Mr 7/2.XII.1942].
MITRA Ghe. MARIA I-Măria Țâghii prima
La 21.XII.1944 se naște Maria[fiica lui Mitra I. Gheorghe și Tiponuț Iuliana], botezată de preotul ortodox român Ioan Tirla din
Rontău[nașă de botez fiind Șandor I. Cornelia-Cornița Ioani Rodeș (căs. cu Gherman V. Crăciun-Crăciunea Lichi Jembli]/ [Mb 13/24.XII.1944]. La 18 mai 1952 moare în Cheriu,
Maria Ghe. Mitra, de 8 ani, elevă, înmormântată la 21 mai 1952 de preotul Boris Cicală[Mr 1/21.V.1952].
MITRA Ghe. FLORIAN-Florea Țâghi
La 28.03.1947 se naște în Cheriu, Florian[fiul lui Mitra Gheorghe-Țâga și Iuliana Tiponuț-Iulișca Mării Ioanci] botezat de preotul paroh ortododox
Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Mitra Vasile-Lica Raveichii și soția Valeria Șandor-Valera Ioani Rodeș[Mb 1/30.III. 1947].
Florian Ghe. Mitra[fiul lui Gheorghe și Tiponuț Ileana (de fapt Iuliana)] avea să trăiască numai 22 de zile, decedând la 20 aprilie 1947 în Cheriu,
fiind înmormântat la 22.04.1947 de preotul paroh, vrednicul părinte Gheorghe M. Teaha[Mr 8/22.IV.1947].
Maistrul MITRA
Maistru este un om iscusit, îndemânatic, abil, priceput, care instruieşte pe cineva,

Abil este o persoană care se orientează uşor în situaţii diferite, ager,
Iscusit, adică ingenios, învăţat, foarte bine instruit, practicos, este un om inventiv,
Suma acestor calităţi-atributele unuia dintre corifeii Voinţei Cheriu Maxima.
Tinuţu le-ar avea pe toate, dar nu este maistru, el este inginer agronom,
Raica este maistru, aproape că i s-ar potrivi caracterizarea,
Un cherean cu asemenea arsenal de calităţi ar fi numai Ghiţa Cani,
La urma urmei absolut toţi reprezentanţii Generaţiei de Aur sunt maeştri.
Maestru este o persoană cu contribuţii valoroase într-un domeniu de activitate,

Identificată adesea cu un îndrumător, model, creator al unui curent, magistru.
Toţi reprezentanţii Voinţei Maxima au avut şi au calităţi definitorii, de magiştri.
Răbdarea, a fost una dintre cele care ne deosebea, unii aveau mai multă,
Alţii mai puţină, dar dintre toţi, maistrul Lica, ne depăşea net la acest capitol.
Voinţă aveam toţi, nu degeaba VOINŢA a dat numele ECHIPEI noastre,

Aş fi nedrept dacă printre cei mai „contaminaţi” cu această trăsătură de caracter,
Sau mai bine-zis, dacă în capul listei, nu l-aş pune pe Nuţu Vovinchi,
Indiscutabil el are cel mai mare merit în geneza minunatei echipe Voinţa Cheriu,
Lica fiind omologul lui din iarbă, Vovinca fiind tutorele din afara terenului,
Evident, ambii reprezentând pentru Cher şi chereni, enorm. Cinste lor !
101
______________________________________________________________________________________________________
Familia VASILE Ghe. MITRA-Lica Țâghi (n. 25.04.1951, Cheriu)
Mitra Ghe. Vasile-Lica (în Matricula botezaților apare Vasilie), fiul lui Gheorghe I. Mitra[45 ani, plugar] și Tiponuț
Iuliana[36 ani], căsătoriți legitim, s-a născut miercuri 25.IV.1951 [în aceași zi a săptămânii cu fratele său Ghiurca], botezat sâmbătă 28.IV.1951 de
preotul paroh ortodox Cicală Boris. Nașă de botez: Valeria I. Mitra-Valera Ioani Rodeș[n. Șandor] din Oradea, soția lui Mitra
Vasile-Lica Raveichi[Mb 1/28.04.1951]. Viața lui Lica este întocmai ca a Sfântului Vasile cel Mare, adică o icoană a dragostei, un
exemplu de bunătate și dăruire. Știe ca nimeni altul să se adapteze ușor în funcție de situație și moment, un om care apreciază
prezența celor din jur. Știe să aprecieze calitățile omului și nu aspectul său, cu o tendință nativă spre fair-play, fiind un membru
valoros al unei echipe, lucru dovedit încă din pruncie și tinerețe, alături de Corifeii Generației de Aur a Cherului, cea a
Voinței Cheriu Maxima, din anii 70-80. Fiind un jucător cinstit, Vasile Ghe. Mitra-Lica nu s-a simțit jenat sau intimidat de
momentele care impune munca în echipă, fiind încântat de această idee, aducând mereu avantaje echipei din care a făcut parte
și a depus toate eforturile pentru ca aceasta să ajungă una dintre cele mai unite grupări pe care le-a avut Cheru vreodată-
Voința. Un camarad extraordinar, familist convis, soț, tată și bunic fără pereche, Lica este înainte de toate...un OM ! Lica a
terminat școala primară în Cheriu[clasele I-IV], clasele V-VIII le-a frecventat în Alparea, iar între 1966-1969, a urmat cursurile
Gupului Școlar Agricol[din cadrul Liceului Agricol Oradea], pentru ca la 6 august 1969 să-și înceapă activitatea ca angajat la SMA
Sânmartin, care deservea toate GAC-urile din zonă, inclusiv GAC [Gospodăria Agricolă Colectivă] Alparea, de care aparținea GAC
Cheriu. Este absolvent al Liceului ,,Emanuil Gojdu” şi a Şcolii de Maiştri din Oradea, personalitate exponenţială a
generaţiei de aur şi senator de drept al ,,Clubului Top 10”. căsătorit cu consăteana sa, Mitra T. Cătălina-Ticuța Trianu
Ioani Iosâ Eremii Mitri și a Rafili Deli Mișchi Dărvășanului, cei doi soți,Vasile şi Ticuţa au doi copii: Corina (n.
04.07.1982) şi Vasile. Mitra V. Vasile-Vasilică n. 04.10.1985, Oradea.
MITRA V. CORINA-Corina Lichi și a Ticuțâ
Mitra V. Corina[fiica cherenilor Mitra GHE. Vasile-Lica și Mitra T. Cătălina-Ticuța], s-a născut în Oradea, de Ziua Americii[4 Iulie 1982], a studiat
în Oradea[clasele I-XII], absolventă a Școlii Postliceale ,,Traian Vuia” Oradea, specializarea contabilitate[Atestat în informatică], precum
și a Școii Sanitare Postliceale ,,Carol Davila” Călan, județul Hunedoara, specializarea asistent medical de farmacie nivel
avansat. Foarte bune cunoștințe profesionale atât teortice cât și practice ca asistent de farmacie, bune cunoștințe de operare a
calculatorului. Cunoașterea limbii engleze-nivel avansat. Activitate profesională: operator calculator farmacia Medsantae
Deva. Practica profesională, farmacia Medsantae Deva și farmacia CityFarma Oradea (Rogerius).
VASILE V. MITRA-Vasi
Vasile. Mitra V. Vasile-Vasilică[n. 04.10.1985, Oradea, fiul cherenilor Cătălina T. Mitra-Tica și Vasile Ghe. Mitra-Lica], absolvent al Facultăţii de
Cadastru a Universităţii de Vest din Oradea, este căsătorit cu Anamaria din Nușfalău-Sălaj, cei doi soți având 2 fete
extraodinare[,,artistele”]: Mitra V. Ariana (n. 03.03.2016 la Debrecen) și Mitra V. Carla (n. 03.09.2018 la Debrecen).
MITRA Ghe. MARIA II-Măria Țâghi a doua
Mitra Ghe. Maria-Măria, fiica lui Mitra I. Gheorghe și soția Iuliana, s-a născut în Cheriu vineri 26.VI.1953,
înregistrată la Oficiul Stării civile Oșorhei nr. 46/1953, botezată la28.VI.1953, de pr. Henț Gheorghe. Nașă: Mitra Valeria [Mb
11/28.VI.1953]
. Babilonienii spuneau: „Nou-născutul de vineri este iubitor și bun”. Cei născuți vineri sunt guvernați de Venus,
planeta dragostei și generozității. Aceste persoane își petrec viața căutând dragostea, în toate formele ei și sacrificându-se
pentru binele altora”. Căsătorită cu Iulian Țelea, stabiliți în Oradea, dar fără copii, dar extraordinar de atașată de nepoți.
Neamul MITRA-a Țilichi
În 1842 erau nominalizaţi ca vărari în Felcheriu: Popa Czilika[Notă: Popa Țilica], Bucuran Teodor şi Chera Antim[Sursa: Fond
Capitlul romano-catolic Oradea, Acta antiqua, rola 102, fascicolul XXXIII, nr. II, f. 22-23, Idem, Fond Episcopia greco-catolică Oradea , rola 867, d. 429, f. 87; Fond Episcopia romano-catolică Oradea , d.
103, f. 467-468; Veronica Covaci, Informaţii documentare despre vărăritul din Bihor în secolele XVIII şi XIX, în Biharea, VII-VIII, Oradea, 1980,
. Posibil ca una din
pag. 78-79]
descendentele acelui Popa Țilica să fi venit noră în Cher, căsătorindu-se Mitra, iar soțul acesteia primind porecla de la socrul
său din Felcheriu[Notă: posibil chiar tatăl lui Mitra Iosif-Țilica cel Bătrân]. Viță veche de chereni, cea a Țilichi, din marele neam al Mitreștilor,
este foarte bine ilustrtă în această lucrare, prin numeroși reprezentanți pe care i-am regăsit în actele oficiale. Țilica cel Bătrân
s-a numit Mitra Iosif[Notă: căsătorit cu Ana Mitra-Nuca Năuti (1863-1951)], așa cum reiese din Contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la
21.II.1941, la biroul notarial Mărcuș Petru din Oradea, între Filadan I. Ecaterina-Tica Iosâ Mizli[fiica lui Fildan Iosif-Iosa Mizli din Cheriu,
soția lui Popa Dumitru-Natu din Oșorhei]
, respectiv Urs P. Petru-Pișchi[soțul Veronicăi T. Iancu-a Deli Mișchi din Cheriu]. Țilica apare ca fiind tatăl
moștenitorilor unui teren arabil ,,în Ineață”[vecin cu terenul lui Fildan Iosif-Iosa/Ioșca Mizli și cel al lui Barbonța Gavril-Gaborea Șuștăr]. Mitra Iosif-Țilica cel
Bătrân și Mitra Ana-Nuca Năuti, au fost părinții fraților, rămași în memoria colectivă ca fiind ,,a Țilichi”: 1).Mitra I. Ioan-
Nuțu Țilichi[căsătorit cu Șandor Maria-Marişca Rodeș]; 2).Mitra I. Vasile-Lica Țilichi[căsătorit cu Dura T. Maria-Măriuţa Şchiopului]; 3).Mitra I. Floare-
Floarea Țilichi [(1908-1939), prima soție a lui Pavel N. Simoc-Micula Muci]; 4). Mitra I. Ecaterina-Tica Țilichi[(1908-1939), soția lui Opriș T. Teodor-Delea].
102
______________________________________________________________________________________________________
MITRA ANA (1863-1951)
Una din fetele care după ce s-au căsătorit și-au păstrat numele de fată [Mitra], a fost Ana Mitra-Ana din neamul Năuti[soția
. Născută la 1863 în Cheriu, a trăit 88 ani, decedând la 6.III.1951, casnică, ortodoxă, împărtășită cu Sf.
lui Iosif Mitra-Țilica cel Bătrân]
Taine, înmormântată la 9.III.1951, în Cheriu de părintele Boris Cicală[Mr 2/9.III.1951].
FLOARE I. MITRA-a Țilichi (1908-1939) căs. Simoc cu Pavelea Miculi Muci

Floare I. Mitra-Florica Țilichi, născută la 1908 în Cheriu[soția lui Pavel N. Simoc], ortodoxă-română, a trait 31 ani, decedând la
10 aprilie 1939 în Cheriu, înmormântată la 12.04.1939, de preotul paroh ortodox român, Florian Groza[Mr. 6/12.IV.1939]. Aceasta a
fost soră cu Mitra I. Ecaterina-Tica Țilichi, Mitra I. Ioan-Nuțu Țilichi și Mitra I. Vasile-Lica Țilichi. Floare Mitra[sora Tichi
Deli Opriş]
și Simoc Nicolae Pavel au un băiat: Simoc P. Florian-Florea Miculi Muci[născut la data de 10.01.1935 în Cheriu].
MITRA I. FLOARE-Florica Țilichi (1908-1939)
Floare I. Mitra-Floarea Țilichi[n. 1908, Cheriu, soția lui Pavel Nicolae Simoc, cei doi soți fiind părinții lui Florian P. Simoc-Florea], ortodoxă-română, a trait
31 ani, decedând la 10 aprilie 1939 în Cheriu, fiind înmormântată la 12 aprilie 1939, de preotul paroh ortodox român, Florian
Groza[Mr. 6/12.IV.1939]. Aceasta a fost soră cu Mitra I. Ecaterina-Tica, Mitra I. Ioan-Nuțu și Mitra I. Vasile-Lica.
Familia MITRA I. IOAN-Nuţu Ţilichi
Mitra I. Ioan-Nuţu Ţilichi, a fost frate cu Mitra Vasile-Lica Ţilichi, cu Mitra Ecaterina-Tica[soția lui Opriș Teodor-Delea] și cu
Floare Mitra-Floarea Țilichi[1908-1939, soția lui Pavel N. Simoc]. Mitra Ioan-Nuţu Ţilichi, a fost căsătorit cu Șandor N. Maria-Marişca
Rodeș. Multe sunt amintirile și întâmplările despre și cu acest neam renumit, cu numele Mitra, o anecdotă rămasă de la tatăl
meu Traian I. Mitra, din neamul Ioani Iosâ, despre vecinul său mai vârstnic, Mitra Ioan-Nuțu Țilichi, un om plin de har, dar
și de haz, ca de altfel toți Mitreștii. Când Marișca, soția lui Nuțu Țilichi, trebuia să coacă în cuptor, bărbatul era responsabil cu
,,arsul cuptorului”[aceasta era ,,regula”/obiceiul în tot satul]. Ca să-l zorească puțin îi striga: ,,Foc Țilică”!, la care, Nuțu îi răspundea
instictiv și invariabil: ,,,Lespedea[adică tipsia sau mai pe-nțeles, tava din tablă] Marișcă”! Șandor Maria-Marişca Rodeș a fost soră cu:
1).Șandor Teodor-Delea Rodeș[tatăl fraților: Șandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereș, Șandor T. Ecaterina-Tica și Șandor T. Maria-Măria Deli Rodeș, căsătorită cu Gavril Matei-Gaborea];
2).Şandor Florica-Floarea Rodeş[căs. cu Oros Pavel-Buscu, părinţii Iulişchi Leanului și a Paveli]; 3).Șandor Ioan-Ioanea Rodeș[bunicul dinspre mamă a fraţilor
Gherman Eugen-Jenu şi Gherman Aurel-Aurelu Crăciuni Jembli şi Corniţâ Ioani Rodeş]
; 4).Șandor Sofia-Sofia Rodeș [căsătorită cu Ciorba Gheorghe-Ghiuri Ciorbi].
Familia MITRA I. GHEORGHE-Ghiuri Nuțu Țilichi

Băiatul soților Mitra I. Ioan-Nuțu și Marișca, respectiv Mitra I. Gheorghe-Ghiuri Nuţu Ţilichi[n. 1920] a fost căsătorit
iniţial cu Iancu P. Eleonora-Leonoara Bronţi[părinții lui Mitra Ghe. Gheorghe-Ghița Ghiuri Nuţu Ţilichi (1952)]. Cu cea de-a doua soție [Iuliana-Iulişca], are
2 băieți Mitra Ghe. Ioan-Ionica Ghiuri Nuţu Ţilichi[căsătorit, tatăl unui băiat] şi Mitra Ghe. Aurel-Aurelu[2 copii: 1 băiat (în Anglia) și o fată
(căsătorită și ea)]
. Ionica și Aurelu Țilichi au crescut împreună cu fratele lor[numai de tată], Ghița.
Familia MITRA Ghe. GHEORGHE-Ghiţa Ţilichi (Somsi n. 1952)
Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiţa Ţilichi a fost fiul din prima căsătorie a lui Mitra I. Gheorghe-Ghiuri Nuțu Țilichi[n. 1920]
cu Iancu D. Eleonora-Leonoara Bronţi. Cunoscut în sat ca fiind Ghița Ţilichi, acesta s-a născut la 7.IX.1952 în Cheriu, iar
în Matricula botezaților/1952/10, apare ca fiind fiul lui Mitra I. Gheorghe[român ortodox, plugar] și Iancu D. Eleonora[cei doi nefiind
cununați la sfat, când s-a născut Ghița]
. Botezat la 16 septembrie 1952, de către preotul ortodox Boris Cicală. Nașă de botez: Barbonța
Floare-Florița Chechi[soția lui Teodor-Delea Gabori Șuștăr, din Cheriu]. Bunicii dinspre tată a Ghiţâ Ţilichi au fost Mita I. Ioan-Nuţu Ţilichi şi
Marişca Rodeș. Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiţa Ţilichi[poreclit de noi, prietenii lui din copilărie Somsi] a moştenit de la Opriş Teodor-Delea
Opriş şi Ecaterina-Tica Deli Opriş, casa şi grădina. Soția Deli Opriș (n. Mitra) a fost soră cu Mitra Ioan-Nuțu Țilichi[bunicul lui
Ghița]
. Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiţa s-a căsătorit cu Florica. Au 2 copii: 1).Mitra Ghe. Corina-Corina Ghiţâ Ţilichi[căsătorită, are
şi ea 1 băiat]
şi 2).Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiţişoru Ghiţâ Ţilichi.
MITRA I. VASILE-Lica Țilichi
Mitra I. Vasile-Lica Ţilichi a fost căsătorit cu Dura T. Maria-Măriuţa Şchiopului, cei doi fiind părinții lui Mitra V.
Gheorghe-Ghiuri Lichi Ţilichi, născut la 23.04.1933 în Cheriu și care figurează ca fiind înscris la școală, pe baza
recensământului, în clasa a V-a a Școlii Primare de Stat din Cheriu, la 10.XII.1944, respectiv la 9.IX.1945 (din oficiu), dar
n-a frecventat. În Matriculele școlare XX/64/1944-1945, respectiv XXI/50/1945-1946, este menționată starea materială a
părinților (mijlocie), naționalitatea română, religia ortodoxă. În Matricula XXI/Nr. matricular 50/1945-1946 pagina 50 a
Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Mitra V. Gheorghe,
născut în ziua de 23.III.1933, în comuna Cheriu, județul Bihor, 38 kg, 150 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul
d-lui Mitra Vasile (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, n-a frecventat clasa a V-a/1945-1946, 110 absențe
nemotivate, repetent”. Stabiliţi inițial pe Tălece, au vândut casa şi locul lui Hendre N. Florian-Olea Miculi. Familia Mitra
Vasile-Lica Țilichi s-a mutat în Oșorhei, unde și-au construit casă nouă.
103
______________________________________________________________________________________________________
MITRA V. FLORIAN-Florea Lichi Țilichi
În ,,Matricula botezaților” 6/26.II.1936 se menționează faptul că Florian, fiul lui Mitra Vasile-Lica Ţilichi (plugar)
și al Dura Maria-Măriuţa Şchiopului, s-a născut la data de 24 februarie 1936 în Cheriu, botezat la 26.II.1936 de către preotul
paroh Florian Groza, nași de botez fiind Ioan Mitra-Nuțu Țilichi și soția Maria Șiandor-Marișca Rodeș din Cheriu.
Din ,,Matricula răposaților”, poziția 6/1936 aflăm că Florian Mitra, fiul lui Vasile Mitra-Lica Țilichi, a decedat la 9 iunie
1936, fiind înmormântat pe 11 iunie 1936, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 6 /11.VI.1936].
104
______________________________________________________________________________________________________
Neamul MOGA IOAN-Nuţu (1877-1944)
Ioan Moga, român, ortodox plugar, s-a născut la 1877 în Cheriu, a trăit 67 ani, decedând la 12 octombrie 1944
(apoplexie), înmormântat la 14.X.1944 de pr. Florian Groza [Mr.12/14.XII.1944]. Ioan Moga a fost frate cu Maria Moga, măritată
cu Fildan Iosif-Iosa Mizli cel Bătrân. Moga Ioan-Nuțu Moghi a fost căsătorit cu Floarea Iancu-a Ioanci Dărvășanului,
soră cu Măria Ioanci. Copiii: 1).Moga I. Ana-Nuşca Moghi[1924-2014], căsătorită cu Gabor Teodor-Toaderea[1907-1974] din Borșa-
Bihor; 2).Moga I. Ileana căsătorită cu Ciorba T. Cornel-Cornelu Toaderi Ciorbi şi stabiliţi în Cluj. Au avut 4 copii, dintre
care unul murind înecat în Dunăre, ceilalți 3 fiind: Cornel (n. 16 decembrie 1951, în Cheriu, botezat de preotul ortodox Boris
Cicală, la 20 decembrie 1951. Nașă de botez: Sofia T. Gherman); Lăcrămioara și Radu. Tatăl acestor frați, Ciorba T.
Cornel-Cornelu Toaderi Ciorbi a fost frate cu cu Ciorba T. Teodor-Delea Toderi Ciorbi, Ciorba T. Gheorghe-Ghiurca
Toderi Ciorbi şi Ciorba T. Silvia-Silvica Toderi Ciorbi, căsătorită și stabilită în Felcheriu; 3).Moga I. Florica, care în timpul
cedării Ardealului a fost servitoare la învăţătoarea maghiară din Cheriu. Pe vatra părintească a rămas Moga Ana-Nuşca
căsătorită Gabor. Conform ,,Tabelului cu membrii breslei măcelarilor din Oradea în anul 1855” [ANSJBh, Fond Colectia de acte ale
breslelor, dosar 217, f.2, 3, 4, 5, 6, 7. Citat de Sabina Horvath-Date privind activitatea breslei măcelarilor din Oradea în secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, Biharea XXXIX, 2012]
: ,,Văduva lui
Moga Gabor, 64 de ani ortodoxă Oradea nr. 174, a intrat în breasla măcelarilor la 7 octombrie 1836”, iar ,,Moga Peter[Petru],
60 de ani, ortodox, din Oradea nr. 130, a intrat în breasla măcelarilor la 9 noiembrie 1822”.
La mijlocul secolului al XIX-lea, mai precis în anul 1855, în Oradea îşi desfăşurau meseria de măcelar 56 de meseriaşi.
Preponderent, toţi vindeau carne de viţel, de vită, oaie şi porc[ANSJBh, Fond Colectia de acte ale breslelor, dosar 217, f.,10,11,12,13,14].
La aceştia se adăugau alţi 28 de măcelari, ce vindeau în Velenţa, sau în pieţele oraşului (Piaţa Mică, Piata Mare). În
Oradea, târgul interior se găsea pe terenul ocupat de Piaţa Victoriei, iar celălalt târg avea o poziţie mai avantajoasă faţă de reg -
ula generală, fiind plasat tot spre interiorul oraşului în faţa cetăţii şi se nume „piaţa mare” (fosta Piaţa 23 August). Între cele
două târguri se făcea legătura pe aşa zisa „strada pieţei” (actuala str. Vasile Alecsandri).
În 1787, Piaţa Mare a fost lărgită în mod considerabil întinzându-se de la podul de peste Peţa (la începutul străzii Dim-
itrie Cantemir şi a dispărut odată cu canalizarea Peţei) până la şanţul cetăţii; în continuare până la Crişul Repede, de la Podul
Mare (pe strada Magheru) până la podul interior (piaţa Victoriei); iar latura vestică era formată din străzile Prahovei şi Vasile
Alecsandri. Pe această piaţă se află fostul parc 23 August. Singura urmă a existenţei târgului pe locul menţionat este acea
movilă care s-a format în cursul secolelor din deşeurile şi ruinele netransportate, ceea ce se poate remarca şi astăzi printr-o ob -
servaţie mai atentă. Piața mare a fost legată de Piaţa Mică, un alt loc tradiţional pentru târguri, prin „Strada Pieţei”, actuala
stradă Vasile Alecsandri. O parte din piaţa mică, în această perioadă, era acoperită de stufăriş, unde se puteau vâna raţe sălbat -
ice. Piaţa mică a fost înconjurată de următoarele clădiri: Palatul episcopal care se afla în locul fostului sediu al Consiliului mu-
nicipal, casa unui farmacist, hanul Vulturul, dispărut în urma incendiului din anul 1836 şi reconstruit în 1856.
Acolo era şi sediul primăriei oraşului, o clădire simplă, cu un etaj, acoperită cu şindrilă. În vecinătatea farmaciei se
găsea casa cu etaj a grecului N. Demeter, la parter având două prăvălii, o frizerie şi o tutungerie.
De asemenea, la parterul hanului Vulturul, funcţionau mai multe prăvălii: una cu pălării, alta cu mărfuri mic-gros, lo-
terie, prăvălia cu mirodenii şi o cofetărie, unde patronul, dacă avea zi bună vindea şi 10 porţii de cafele.
Cu ocazia târgurilor mari, sub poarta hanului Vulturul era instalat un chioşc pentru vânzarea băuturilor. O dovadă în
plus a numărului foarte mare de oameni adunaţi cu aceste ocazii, este şi faptul că se consuma conţinutul a 10-15 butoaie mari
de vin. Piaţa mică avea legătură cu cartierul Olosig prin podul de peste Criş. La capătul podului, pe malul stâng erau instalate
6 gherete din lemn în care se puneau în vânzare lumânări şi săpunuri. Cu ocazia inundaţiilor din 1817 aceste gherete au fost lu-
ate de ape. Dealtfel toată piaţa era acoperită de noroi, iar în locul actualei staţii getax se afla o mocirlă pe ale cărei ape se jucau
copii pe timp de iarnă. În acea parte a pieţii era locul precupeţelor şi tot acolo se vindeau lemnele de foc, din care de la fiecare
căruţă o bucată revenea oraşului cu titlu de dijmă. Interesant de remarcat este faptul că aceste lemne au fost transportate pe
apele Crişului Repede, plutele oprindu-se la podul din piaţa mică. În perioada de după incendiul din 1836, piaţa mică a fost re-
organizată şi extinsă[file:///C:/Users/User/Downloads/04-Biharea-1976-IV-studii-etnografie-arta_129.pdf].
Colateral meseriei de măcelar la mijlocul secolului al XIX-lea îşi desfăşurau activitatea şi preparatorii de virşli şi cei
numiţi mezelari, ce în 1855 erau în număr de 5 persoane consemnaţi în cadrul breslei; din punct de vedere religios, patru dintre
ei erau de origine romano-catolică, doar unul era de origine iudaică iar pentru acesta din urmă se menţionează că îşi prepară
produsele din carne de berbec şi capră. Din categoria celor care vindeau mâncare gata preparată din carne erau însemnaţi şi
aşa numiţii ,,cei care frigeau carne”. Erau în număr de 34 de astfel de vânzători în 1855 şi vindeau în pieţele oraşului, în Piaţa
Mare îşi desfăşurau negoţul 20 de persoane, iar în Piaţa Mică 14 persoane[ANSJBh, Fond Colectia de acte ale breslelor, dosar 217, f.2,4].
În 1859 se regăsesc unii dintre aceştia în actele de breslă alături de alţii noi veniţi [ANSJBh, Fond Colectia de acte ale breslelor, dosar 217, f. 16] .
Împreună cu cei numiţi bucătari, umpleau pieţele şi târgurile oraşului cu mirosuri îmbiatoare de mâncare de tot felul pe care
muşterii erau invitaţi să o guste. Alături de membrii breslei măcelarilor erau notaţi în 1855 şi un numar de 27 ,, vânzatorii
liberi” ce vindeau carne de porc, untură, slănină sărată ori nesarată; faptul că sunt amintiţi în actele breslei arată o afiliere la
principiile comerciale ale organizaţiei chiar dacă nu sunt membrii propriu-zişi.
Modalităţile de vânzarea ale cărnii în măcelării sau pieţe erau controlate de autorităţile oraşului ce stabileau reguli de
comercializare ale acestui produs considerat ,,de necessitate”. Aşa cum reiese dintr-o adresă a măcelarilor din Olosig din 14
aprilie 1848, comitatul prin intermediul unei comisii stabilea preţul cărnii ,,în favoarea locuitorilor”.
Aşa încât pentru orice vită tăiată se plătea 24 de creiţari, din care o parte revenea comitatului iar o alta parte jan -
darmeriei ,,pentru cheltuielile sale”, în condiţiile în care jandarmeria era instituţia ce se ocupa cu supravegherea respectării
regulilor de comercializare[ANSJBh, Fond Primăria Oraşului Oradea, inv. 19, dosar 1746 – 1848, f. 82, 83]. În luna mai 1851 preţul pentru o pereche de vite
de tăiat era de 400 de florini rhenani sau putea să scadă până la 300 de florini rhenani, însă chiar şi aşa preţul era considerat
mare. Peste tot carnea de vită costă 14 creiţari/font (un font=0,550 kg).
105
______________________________________________________________________________________________________
MOGA T. PETRU-Petrea Moghi
Moga T. Petru-Petrea Moghi născut la 8 septembrie 1951 în Borșa-Bihor, căsătorit în Oradea şi emigrat în Austria
(noiembrie 1987). Moga Petru este absolvent al Şcolii de Poştă şi Telecomunicaţii din Oradea, un foarte bun specialist în
telefonie. Petrea Moghi a fost unul din feciorii de frunte ai Cherului, un foarte bun şi ambiţios fotbalist, de multe ori titular în
echipa satului în care s-a născut, s-a format ca om şi pe care nu l-a uitat niciodată. Absolvent al școlii de telecomunicații și
angajat la PTTR, Petrea Moghi a fost recrutat și luat în armată pentru serviciile speciale, atât de necesare în acele vremuri
tulburi și nesigure. Înrolat în armată în 1971, a făcut perioada de instrucțe (6 luni), la București, perfecționându-se în MORSE.
Codul Morse sau alfabetul Morse este o metodă de transmitere a informației folosind secvențe standardizate de semne sau
pulsații scurte și lungi, cunoscute în mod comun ca „puncte” și „linii” - pentru litere, cifre și caracterele speciale specifice
oricărui mesaj. Există domenii de utilizare, așa cum ar fi navigarea maritimă și aeriană, precum și comunicarea radio-amatoare
(ce folosește unde electromagnetice continue), în care folosirea invenției americanului Morse este de neânlocuit. De fapt,
codificarea Morse este singura modalitate digitală de modulare și transmitere a informației ce poate fi folosită eficient și citită
ușor de către oameni, fără a necesita existența unui computer, fapt ce permite transmiterea digitală a informației pe canale de
comunicare destinate transmiterii sunetelor și deci a vocii umane. ,,Codul Morse Internațional” a fost standardizat la
Congresul Internațional de Telegrafie în 1865 la Paris iar, mai târziu, alfabetul Morse Internațional a fost făcut standard de
Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT). După ,,periodă”, Petrea Moghi a fost trimis la Alba-Iulia, unde își
îndeplinește misiunea pe lângă Comisariatul Militar Alba, avână ca sarcină de bază supravegherea alarmelor în caz imminent
de atac aerian sau alte dezastre (ALA=Apărarea Locală Antiaeriană). În paralel se înscrie și urmează cursurile serale la
celebrul liceu teoretic ,,Horea, Cloșc și Crișan” din Alba-Iulia (clasele IX-X), pentru a le desăvârși (clasele XI-XII) la nu mai
puțin celebru Liceu ,,E. Gojdu” din Oradea, unde a fost coleg de clasă cu bunul său prieten, coleg de serviciu și consătean,
Bele P. Nicolae-Micula Petri Văleanului, cei doi fiind colegi de liceu cu o chereniță, Gherman Ghe. Voichița-a Ghițului.
Voichița a fost colegă cu Petrea și în sat (clasele I-IV). Din căsătoria cu cu Silvia din Borșa (satul de baștină al tatălui său),
Petrea Moghi are 2 fete, născute în Oradea: Claudia-Ramona n. 1980, respectiv Cristina n. 1981. Copilărind și trăind în
Cheru Bihorului, Petrea Moghi a rămas cherean, drept dovadă pe vatra părintească și-a construit o casă nouă, pe care a
transformat-o în reședința sa de suflet, deoarece în fiecare an, negreșit, vine să-și petreacă vara în satul strămoșilor săi pe linie
maternă, alături de consătenii cu care a copilărit (Ticălosu, Motoc, Pui-de-Lup, Pâcla, Pinzeș, Boandi).
MOGA T. ELENA-Ileana Moghi[n. 06.06.1950]

Moga T. Elena-Ileana Moghi născută la 6.06.1950 în Cheriu, fiica lui Teodor Gabor și Ana Moga, botezată la
8.06.1950 de preotul paroh ortodox Boris Cicală, asistat de nașa Sofia Cucu (căs. Gherman cu Ghițu n.n.)[Mb 12/8.VI.1950].
FLOARE T. GABOR-Florica Nușchi Moghi (n. 1955-d. 1971)

Floare T. Gabor-Florica Nușchi Moghi a fost fiica mai mică a soților Moga I. Ana-Nuşca Moghi și Gabor Teodor-
Toaderea din Borșa (Bihor). Din nefericire a murit subit, fulgerător, chiar în ziua de Paști[18.04.1967], pe scena Căminului
Cultural din Cheriu, în timpul unui spectacol al elevilor școlii. Avea doar 16 ani și a fost ultima fată din sat înmormântată
după un obicei tradițional extraordinar, cu ,,feciori călare” trimiși să anunțe inclusiv în satele vecine că în Cher ,,s-a ofilit”
mult prea devreme ,,o Floare” și la propriu și la figurat. Florica Moghi a fost sora mai mică a fraților Moga T. Elena-Ileana
Moghi[n. 06.06.1950 în Cheriu] și Moga T. Petru-Petrea Moghi[n. 08.09.1951 în Borșa-Bihor].
Familia MONEA MIHAI și MARIA
Mihai Monea, originar din Uileacu de Beiuș[în maghiară: Belényesújlak, comună în județul Bihor, Crișana, România, formată din satele Forău, Prisaca, Uileacu de
este
Beiuș (reședința) și Vălanii de Beiuș. Comuna Uileacu de Beiuș este situată în partea de sud a județului Bihor și în partea de vest a României. Relieful comunei este constituit din dealuri și coline]
căsătorit în Cheriu cu Mitra I. Maria-Mia Ionichi Lăzari Todi[fiica lui Ioan L. Mitra-Ionica Lăzarii Todi și Viorica P. Bele-Viorica Pașcu Dili], născută la 26
august 1947 în Cheriu, botezată la 28 august 1947, de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor Iuliana
Iancu-Iulișca Deli Mișci și Teodor M. Iancu-Delea Mișchi [Mb 8/28.VIII.1947]. Soții Monea au moștenit de la soții Urs Petru și
Veronica n. Iancu-Veronica Deli Mișchi[verișoară primară și nașa de cununie a lui Mitra L. Ioan- Ionica Lăzari Todi, tatăl lui Mia], gospodăria ridicată de
fratele bunicii paterne[Iancu M. Teodor-Delea Mișchi]. Mia și Mihai Monea au două fete: 1). Monea M. Mihaela[căsătorită cu Dinu Avram, cei doi au
un băiat, Mihai D. Avram]
și 2).Monea M. Anca[căsătorită cu Marius Bratosin].
Familia MONENCIU DUMITRU-Mitru Iovului
Monenciu Dumitru-Mitru Iovului a fost căsătorit cu Matei P. Iuliana-Iulişca, fiica lui Matei Pavel-Caroi[soră cu Matei P.
. Mitru Iovului şi Iulişca au un băiat: Monenciu F. Ioan-Nelu Mitru Iovului.
Florian-Florea Caroi şi numai de tată cu Matei P. Pavel-Lelu Caroi]
Văduva Raveica Veicon este menționată ca fiind nașa de botez a lui Viorel, fiul lui Teodor Bot din Betfia și Maria Șiandor-
Măria Cionioai, născut la 19.II.1939 în Cheriu,botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mb. 2/19.II.1939]. Aceasta a fost
căsătorită Monenciu, cu Iovu[Sursa: Popa T. Teodor-Delea Babi], fiind mama lui Monenciu Dumitru-Mitru Iovului. Raveica a fost soră
cu Veicon Ioan-Nuțu Țirom, cu Veicon Floare, căsătorită cu Ivan Dezideriu-Deju, precum și cu 2 surori măritate în Betfia.
106
______________________________________________________________________________________________________
Neamul MUDURA DUMITRU-a Moii
Dumitru Mudura-Moia cel Bătrân, căsătorit cu Floarea, cei doi fiind părinții lui Mudura Ioan-Moia[Mr. 8/19.VI.1948].
MUDURA D. IOAN-Moia (1884-1948)
Născut la 8 mai 1884 în Cheriu, Mudura Ioan, poreclit Moia, a fost căsătorit cu Saveta. Împărtășit cu Sf. Taine, a
trăit 64 ani, fiind înmormântat la 19 iunie 1948 de preotul paroh ortodox Ghe. M. Teaha[Mr. 8/19.VI.1948]. Copiii: 1).Mudura I.
Maria-Măria Moii[(1910-1934), căsăorită cu Chiş Pavel-Naca, părinţii lui Chş Gheorghe-Ghiuriţa Nachi]; 2).Mudura I. Florian-Florea Moii[căsătorit cu Ana];
3).Mudura I. Dumitru-Mitru Moii[cu copii Mudura D. Liana şi Mudura D. Maria]; 4).Mudura I. Vasile-Lica Moii; 5).Mudura I. Ana,
căsătorită cu Gheorghe Veicon-Ghiţu Ţirom[frate cu Veicon Ioan-Nuţu].
MUDURA D. ELISABETA-Saveta Moii căs. Gherman
Elisabeta Mudura-Saveta[soră cu Mudura D. Ioan-Nuțu Moii cel Bătrân (1884-1948), fiica soților Floare și Dumitru Mudura-Moia cel Bătrân]/[Mr. 8/19.VI.1948], a fost
soția lui Gherman Gavril-Găvrila Jembli[1871-1948], cei doi soți având 2 fete: Gherman G. Maria-Măriuţa Găvrili
Jembli[căsătorită cu Mitra Gheorghe-Pizlicu] şi Gherman G. Sofia-Sofia[alintată Puica, măritată cu Chiş Ghe. Teodor-Titanu].
ANA MUDURA (1907-1938) căs. Vecon cu Ghițu Țirom
Ana Mudura, născută, la 1907 în Cheriu[soția lui Gheorghe Vecon-Ghițu Țirom (1900-1942]/[Mr 2/12.III.1942], ortodoxă-română, a trăit 31 ani,
decedând la 31.VIII.1938 în Cheriu, înmormântată la 2.IX.1938, de preotul paroh ortodox, Florian Groza[Mr 11/2.IX.1938]. Ana
Mudura căs. Vecon este mama fraților: Iuliana Ghe. Veconiu[1928-1941] și Gheorghe Ghe. Vecon jr.[n. 10.04.1936-dec. 18.05.1936].
MARIA I. MUDURA-Măria Moii (1910-1934) căs. Chiș cu Naca
Maria I. Mudura-Măria Moii[fata soților, Mudura Ioan-Moia (1884-1948) și Saveta]/[Mr. 8/19.VI.1948], a fost soția lui Pavel Ghe. Chiș-Pavelea
Gheorghii Lini/Naca[Mr 8/12.05.1934]/[frate cu Chiş Ghe. Teodor-Titanu, cu Chiş Ghe. Floarea (căs. Cearnău cu Brudea) și Ana, soția lui Cuc Teodor-Delea Chechi] și soră cu:
1).Mudura I. Florian-Florea Moii[căsătorit cu Ana]; 2).Mudura I. Dumitru-Mitru Moii[tatăl fraților: Mudura D. Liana şi Mudura D. Maria] ;
3).Mudura I. Vasile-Lica Moii şi 5).Mudura I. Ana[căsătorită cu Ghiţu Ţirom (frate cu Nuţu)]. Măria Moii a trăit numai 24 ani, decedată la
11.V.1934, în Cheriu. De profesiune casnică, religie român-ortodoxă, a murit împărtășită cu Sf. Taine. Înmormântată la
12.V.1934, de preotul paroh ortodox Groza Florian, care notează la rubrica observații: Tuberculoză[Mr 8/12.05.1934]. Din cauza
aceleași boli, cu numai 3 săptămâni în urmă, decedase și fiica sa Maria Chiș, de numai 4 ani[Mr 7/23.04.1934]. Măria Moii și Naca
sunt părinții lui Chiș P. Gheorghe-Ghiuriţa Nachi[1931-2012].
Familia MUDURA I. VASILE-Lica Moii
Mudura I. Vasile-Lica Moii[n.1922 în Cheriu] a fost soțul Iulianei P. Mitra-Iulișca Ciocidili[n.1926 în Cheriu].
MARIA V. MUDURA-Măria Lichi Moii întâia (n. 18.12.1946-07.04.1947)
La 18.XII.1946 se naște în Cheriu, Maria, fiica lui Mudura I. Vasile-Lica Moii și Iuliana P. Mitra-Iulișca Ciociodili,
botezată de preotul paroh ortodox ortodox Gheorghe M.Teaha, asistat de nașii Gherman G. Maria-Măruța Găvrili Jembli și
soțul Mitra Gheorghe-Pizlicu[Mb .20/18.XII1946]. Maria V. Mudura a trăit numai 4 luni, decedând la 7 aprilie 1947 în Cheriu,
fiind înmormântată la 9 aprilie 1947, de părintele ortodox Gheorghe M. Teaha[Mr 6/9.IV.1947].
VASILE V. MUDURA-Lica Lichi Moii (n. 16.11.1945, Cheriu)
Mudura V. Vasile-Lica Lichi Moii este fiul soților Mudura I. Vasile-Lica Moii[n.1922 în Cheriu] și Iuliana P. Mitra-
Iulișca Ciocidili[n.1926 în Cheriu]. Născut pe 16.11.1945 în Cheriu, a fost botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha,
asistat de nașii Mitra Gheorghe-Pizlicu și Mitra G. Maria-Măriuța Găvrili Jembli n. Gherman[Mb 13/17.11.1952]. Căsătorit cu
Mitra P. Floare-Florica Paveli Nicoari Mitri, cei doi au 2 băieţi: Mudura V. Florian-Florea și Mudura V. Lucian[are 1 băiat].
107
______________________________________________________________________________________________________
MARIA V. MUDURA-Măria Lichi Moii a II-a (n. 13.07.1948-d. 1992) căs. Muscă
Maria, fiica lui Vasile Mudura-Lica Moii și Iuliana Mitra-Iulișca Ciociodili, s-a născut la 13 iulie 1948 în Cheriu,
botezată de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Maria G. Gherman-Măriuța Găvrili Jembli și
Gheorghe Mitra-Pizlicu[Mb 10/17.VII.1948]. Căsătorită Muscă, Mărioara Lichi Moii a decedat în anul 1992, la numai 44 ani.
10. DAN V. MUDURA-Danu Lichi Moii
Mudura V. Dan-Danu Lichi Moii, a fost căsătorit iniţial cu cherenița Opriş C. Dorina-Dorina Crăciuni Opriş şi
Floari Bodrog, de pe Duleu, apoi stabilit în Austria, dar a moștenit casa părintească, pe care a renovat-o exemplar.
Familia MUDURA I. FLORIAN-Florea Moii
Mudura I. Florian a fost căsătorit cu Ana, rămasă în memoria colectivă ca fiind una dintre cele mai înfocate
comuniste, femeie aspră şi harnică, foatre mulţi ani femeia de serviciu a şcolii din Cheriu. Ana și Florea Moii au avut 4 copii,
2 băieți[Mudura F. Ioan-Nuţu Flori Moii (n. 25.03.1940-d. 25.04.2017) și Mudura F. Constantin-Costelu Flori Moii (n. 20.05.195)] și 2 fete [Mudura F. Ecaterina-Tiţa Flori Moii (n. 09.03.1946) și
Mudura F. Maria-Măria Flori Moii, decedată la 3 săptămâni de la naștere (n. 07.05.1948-d. 28.05.1948)]
. Toți patru sunt născuți în Cheriu.
MUDURA F. IOAN-Nuțu Florii Moii (n. 25.03.1940-d. 25.04.2017)
Mudura F. Ioan-Nuţu Florii Moii, unul dintre cei mai buni meseriaşi pe care i-a avut satul nostru, căsătorit cu Maria
F. Stana-Mărioara Flori Driului şi Mării Petri Brudi, cu băiatul Mudura I. Alexandru-Sandu[căsătorit cu Corina C. Bot, fata Florichi Ghiuri
Leuci]
și fiica Maria I. Mudura căs. Bogdan[Notă: mamă a 2 băieți] . Mudura F. Ioan[fiul lui Florian Mudura-Florea Moii și Ana Mudura], s-a născut la
25.III.1940, fiind botezat de pr. ortodox din Cheriu, Florian Groza, asistat de nașii Raveica și Crăciun Cuc-Chechea
Birăul[Mb 5/28.V.1940]. Nuțu Moii s-a stins din viață la 25.IV.2017, în satul natal, unde-și doarme somnul de veci. Înmormântat la
27.IV.2017 de preotul paroh ortodox, Emil Bandui. Hodorul lui Nuțu Moii, unul de cherean gospodar și zidar renumit, a
rămas moștenire fiului său, Sandu.
MUDURA F. ECATERINA-Tița Flori Moii (n. 09.03.1946-dec. 24.11.2020, Cheriu)
Mudura F. Ecaterina-Tiţa Flori Moii. Ecaterina, fiica lui Mudura Florian-Florea și Mudura Ana, s-a născut la
9.III.1946, botezată de părintele Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Raveica Marta și Crăciun Cuc-Chechea[Mb 5/10.III.1946].
Tița are din prima căsătorie, cu Sever din Felcheriu, un băiat[Nicu], iar cu cadru militar de la fostul Poligon, alt băiat[Dan].
MARIA F. MUDURA-Măria Flori Moii
La 7.05.1948 se naște Maria, fiica lui Florian I. Mudura-Florea Moii și Ana Mudura, botezat în Cheriu, de preotul
paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Barbonța G. Teodor-Bumbi și soția Floarea-Florița Chechi n. Cuc.
Maria F. Maria-Măria Flori Moii a trăit numai 21 de zile, decedând la 28.V.1948[Mb 8/8.V.1948].
MUDURA F. CONSTANTIN-Costelu Florii Moii (n. 20.05.1951, Cheriu)
Mudura F. Constantin-Costelu Flori Moii, fiul cel mic a familiei Ana și Florian I. Mudura, s-a născut la
20.05.1951, botezat la 22.VI.1951, de pr. paroh ortodox, Cicală Boris, asistat de de nașa Floare C. Barbonța-Florița Chechii,
soția lui Barbonța G. Teodor-Delea Gabori Șuștăr, poreclit Bumbi[Mb. 3/28.05.1951].
MURVOIU FLORIAN-Ceuca (1892-1948)
La 24.XI.1948, moare în Cheriu, Florian I. Murvoiu, poreclit Ceuca, fiul lui Maria și Ile Lingurar. Născut la 13
martie 1892 în Cheriu, religie ortodoxă-română, a trăit 56 ani, fiind un iscusit hideduș. A fost înmormântat la 26 noiembrie
1948 de preotul paroh Gheorghe M. Teaha [Mr. 15/26.XI.1948]. Cu siguranță, Ceuca a fost cel mai renumit hideduș al Cherului din
perioada interbelică, adică cea care a urmat imediat după Marea Unire de la 1918, când cherenii, ca mai toți bihorenii, scăpați
de primul război mondial și de ,,jugul austroungar” și respirând adânc ,,aerul libertății”, găseau răgaz și prilej pentru câte o
horă cherenească, la care se adunau toți feciorii și fetele din sat, dar și din satele vecine și prietene (Rontău, Haieu, Alparea,
Felcheriu, Oșorhei ș.a.) și la care spectacole ,,capul de afiș” era ,,hidedușul” Ceuca. Despre Ceuca îmi povestea bunicul,
tata, unchii, vecinii sau consătenii mei, ca fiind un adevărat ,,virtuoz al hidezii”. Cum interpreta Ceuca, melodiile de joc și
doinele specifice Bihorului, puțini alți hideși reușeau s-o facă și asta numai ,,după ureche”, că el ,,n-avea școală”.
NEGRUȚIU NICOLAE căs. cu Maria G. Barbonța-a Gabori Șuștăr
Nicolaie Negruțiu este soțul chereniței Barbonța G. Maria-Măria Gabori Șuștăr[fiica lui Barbonța Gavril-Gaborea Șuștăr și Evei Popa din
Felcheriu ]
, sunt părinții lui Ioan N. Negruțiu[n. 30.07.1940-d. 23.12.1940], dar și bunicii judecătoarei Adina Daria Lupea-Aghiniță, de la
Curtea de Apel Cluj[Sursa: Seiche I. Petru- Petrea Ionichi Creangului].
IOAN N. NEGRUȚIU[fiul Mariei și Nicolae Negruțiu], născut la 30 iulie 1940 și botezat în Cheriu de preotul paroh ortodox
Florian Groza, asistat de nașii Maria Popa n. Sârb și Pavel Popa[ort. rom. vameș în Oradea]/[Mb 9/31.VII.1940], a decedat la 23.XII.1940[5
luni]
, fiind înmormântat în Cheriu la 24 Decembrie 1940[Ajunul Crăciunului] de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mb 16 /24.XII.1940].
108
______________________________________________________________________________________________________
Neamul ONIȚA
Cel mai vechi membru din neamul Onița, identificat de mine, este din Sântelec, unde în 1838 se ardeau 80 de cuptoare
de var, iar în 1842, practicau o asemenea îndeletnicire: Onitza[Onița] Simion, Gherman Gheorghe, Cuc Teodor, Strânac
Teodor, Igna Teodor, Ardelean Vasile, Marino Demian, Vlad Iosa, Popa Petru, Strânac Ioan, Cuc Pasc, Cuc Mitru şi
Belenyesi[Notă: Beleneși] Costa[Sursa: V. Covaci, Informaţii documentare despre vărăritul..., 70, 79].
1. ONIȚA DIMITRU-Ticu
Dimitrie Onițiu-Ticu[Notă: în actele oficiale, Dumitru Onița], originar din Sântelec, a fost căsătorit cu Leucea Sofia[fiica chereanului Leucea
Dumitru-Mitru Leuci]
. Ticu a locuit pe Calea Ogorului[de fapt Drumul Cherului, ce leagă Oradea de satul nostru], gospodăria lui fiind prima[pe dreapta], la
intrarea în Oradea, dinspre Cheriu, imediat după curba și panta de la Cotul Olfului[Wolf], familia lor fiind foarte numeroasă,
mulți dintre ei emigrând în America, atât înainte cât și după 1989. La 2 aprilie 1936 se naște Iuliana D. Onițiu-Iulișca
Ticului, fiica lui Dimitrie Onițiu-Ticu și Sofia Leucea, căsătoriți legitim, botezată în Sf. Biserică Ortodoxă din Cheriu, de
preotul ortodox Florian Groza. Nași: Cristina și Gheorghe Barbonța-Țâncu[Mb 9/5.IV.1936]. De asemenea, în 1939 îl avem
atestat în Cheriu, pe Onița Pavel[Adresa nr. 41/29.01.1939, a Școlii Primare de Stat Cheriu, către Oficiul Parochial ortodox-român Cheriu].
2. AUREL D. ONIȚA-Aurelu Ticului și a Sofii Mitru Leuci
La 1.VIII.1938 se naște în Cheriu, Aurel, fiul lui Dimitrie Onița și Sofia Onița n. Leucea, botezat la 6.VIII.1938 în
Sf. Biserică din Cheriu, de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Eva Popa, soția lui Gavril Barbonța-
Gaborea Șuștăr[Mb 16/6.VIII.1938]. Dimitrie Onițiu și soția Sofia Onițiu[n. Leucea], sunt atestați ca fiind nașii de botez a lui
Dimitrie[fiul lui Gheorghe Leucea și Ecaterina Leucea n. Onițiu] n. 2.III.1938 și botezat în Sf. Biserică Ortodoxă din Cheriu, la 5.III.1938 de
preotul paroh ortodox al Cherului acelor vremuri, Florian Groza[Mb 6/5.III.1938].
3. AUREL D. ONIȚA-Arbitrul de fotbal
Fiul acestui Aurel D. Onița, botezat tot Aurel A. Onița, stabilit în Constanța, este fostul și valorosul arbitru divizionar
român, arbitru de linie, printre altele, la finalele Supecupei României: 25.VII.2007, între Rapid București-Dinamo București
1-1 și 6-5, după prelungiri și executarea loviturilor de departajare; 17.VII.2011, Oțelul Galați-Steaua Bucureși 1-0, respectiv
14.VII.2012-Dinamo București și CFR Cluj (2-2), câștigată de Dinamo cu 4-2 la loviturile de la 11 metri. Aurel Onița a fost
arbitru de rezervă la finala Supercupei României 2015 (8.VII.2015), ASA Târgu-Mureș-Steaua 1-0. Născut la 19.10.1969
[Oradea]
, Aurel Onița este arbitrul asistent cu cele mai multe partide în primul nostru eșalon, 350. Debutul său în Liga I (Divizia
A) s-a produs la 19.08.2001, cu ocazia meciului FCM Bacău-Petrolul Ploiești(scor 2-0). În 2010 a condus una dintre
semifinalele Cupei Printului Arabiei Saudite, alături de Alexandru Tudor (la centru) și Cristian Nica. Cel mai bun asistent din
fotbalul românesc, Aurel A. Onița, s-a retras din activitate la 47 de ani, după 15 ani în care a oficiat partide de Liga I, dar și
internaționale sau de Liga Campionillor (alături de Alexandru Tudor și Sebastian Chivulete). Retragerea sa a avut loc pe 22
decembrie 2016, cu ocazia semifinalei Cupei Ligii: Dinamo-Steaua 4-1, în semn de apreciere, Aurel A. Onița a primit două
trofee: unul din partea Comisiei Centrale a Arbitrilor și altul din partea lui Cristi Nica, precum și un tricou dinamovist.
Conform informațiilor furnizate de vărul meu primar dinspre tata, nimeni altul decât Popa T. Teodor-Delea Babi, Onița D.
Aurel, fiul lui Ticu, a fost căsătorit cu Crăciun Viorica-decedată în septembrie 2015 (fiica lui Crăciun Ecaterina-Bița din
Cheriu și sora Veronicăi căs. Mitra cu Ghiurca Ganului), dar care a fost căsătorită și stabilită în Rontău. De pe internet am
aflat alte amănunte despre Aurel Onița, a cărei bunică este din Cheriu: Leucea Sofia (sora lui Leucea Dumitru-Mitru
Leucii). O parte din aceste informații mi-au fost confirmate de nepotul bunicii arbitrului, generalul Crăciun C. Leucea, fiul
fratelui Sofiei D. Leucea căs. Onița, respectiv Crăciun D. Leucea-Puciulea. În anul 3 de facultate, ajuns într-un depou, a
realizat că nu va practica niciodată ca inginer. A ales arbitrajul şi a devenit cel mai bun asistent din fotbalul românesc. A
cochetat cu fotbalul la juniorii Oradei, dar nu a fost un nume care să intre în vederile primei echipe. Câţiva ani mai târziu, când
alesese deja să „joace“ ca spectator, un coleg de facultate l-a luat la cursurile de arbitraj. Şi, aşa cum se întâmplă mai mereu,
prietenul său s-a oprit doar la nivelul judeţean în timp ce Aurel Oniţa a urcat treaptă cu treaptă, ajungând în Liga 1, în 2009
fiind desemnat drept cel mai bun arbitru asistent din fotbalul românesc. În 1997, când s-au făcut opţiunile pentru arbitrii de
centru şi cei de linie, a ales arbitri asistenţi dorindu-şi ca într-o zi să devină cel mai bun. Acum este cunoscut şi recunoscut, este
tăticul „tuşierilor“ de pe la noi, iar deciziile sale sunt confirmate chiar şi de „procurorii“ Procesului etapei. Are peste 200 de
jocuri în prima ligă şi 50 în competiţiile bătrânului continent, la nivelul echipelor de club sau ale primelor reprezentative,
colindând cu fanionul său din Islanda până-n Spania şi din Kazahstan în Portugalia. Chiar şi astăzi, dupa atâţia ani şi meciuri
arbitrate are emoţii, dar vede în asta ceva normal, fiind ceva constructiv, pentru că furnicăturile dinaintea fiecărei confruntări îl
montează şi-l ajută să intre în atmosfera meciului. Cele mai multe însă se pierd pe tunelul ce vine de la vestiare şi Aurel intră
pe teren cu un zâmbet tonifiant şi molipsitor totodată, chiar şi pentru ceilalţi actori ai spectacolului. Hârşit în eternele derbiuri
ale campionatului, cu tribunele pe umeri în Giuleşti ori la Craiova, la Cluj sau Timişoara, a ajuns şi pe marile stadioane ale
lumii. Cel mai mare trofeu de până acum este un meci de Champions League pe celebrul Nou Camp-stadionul extratereştrilor
de la Barcelona. Dar într-o arhivă sentimentală a jocurilor care l-au impresionat şi in acelaşi timp i-au dat serios de furcă, nu
are cum să uite un meci Irlanda-Cipru jucat într-o asistenţă de 80.000 de spectatori sau St. Ettiene-Werder Bremen, pe
„cazanul” celebru al campioanei din Franţa. Meciul văzut de la linie are o încărcătură aparte, dar poate şi datorită acestui
aspect are şi farmecul lui. Pe de o parte este tribuna-„câţi nu s-au luat de freza mea strălucitoare, dar sunt deja tăbăcit“, pe
de alta este jocul, atât de dinamic la nivelul ăsta, care solicită decizii rapide, dar în primul rând corecte. Spre exemplu,
ofsaidurile te cer acolo, un senzor uman care decide într-o fracţiune de secundă dacă faza încalcă legile jocului, sau o altă
situaţie în care un şut duce mingea cu un ac de păr în spatele liniei porţii. Aurel A. Onița a apăsat de fiecare dată butonul
corect şi în 2009, după ultimul fluier al campionatului, când alţii au trebuit să ia decizia, au hotărât că el este cel mai bun. După
spusele prietenului său Al. Tudor, Aurel A. Onița este un ,,fan al artelor marțiale”.
109
______________________________________________________________________________________________________
GHEORGHE D. ONIȚA-Ghița Ticului (1939-2016)
La 29.09.1939 se naște în Cheriu, Gheorghe, fiul lui Dimitie Onițiu-Ticu și soția Sofia n. Leucea, botezat de preotul
paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Eva Barbonța n. Popa și Barbonța Gavril-Gaborea Șuștăr [Mb 12/1.X.1939].
Gheorghe D. Onița-Ghița Ticului (1939-2016) a fost angajat la Restaurantul Oradea, o clădire cu o istorie plină de fast și
eleganță, o construcție monumentală cu un aer gotic-venețian. În anul 1890 a început construcția complexului arhitectural ce
găzduiește astăzi restaurantul. A fost conceput sub formă de hotel-modern, dotat cu băi de cadă și aburi. Hotelul a fost deschis
publicului la data de 1 octombrie 1892 devenind unul dintre cele mai populare si luxoase hoteluri la vremea respectivă.
Realizat în stil eclectic cu elemente clasice sau neorenascentiste, hotelul cuprindea un bazin spațios asemanător băilor romane,
alte bazine acoperite cu acoperișuri sub formă de scoică, un coridor înconjurat de arcade ogivale, dușuri, o saună, băile de cadă
de la primul etaj și camere de oaspeți comode la cel de-al doilea etaj. Partea complexului care adăpostește azi restaurantul a
fost construită ulterior. Locația devine celebră prin restaurantele Oradea și Bihoreana, iar în 2011 se redeschide sub brandul
Butoiul de Aur cu Restaurant Oradea și Restaurant Bihoreana, tradiția nu se pierde. La acest restaurant de lux din Oradea, a
fost angajată, la începutul carierei sale, consăteana noastră Sofia P. Bele-Sofia Petri Văleanului, soția unuia dintre cei mai
mari chereni ai tuturor timpurilor, Crăciunea Puciuli.
Neamul OPRIŞ
Renumit și important neam de chereni, oprișeștii au fost și au rămas în memoria colectivă ca fiind oameni vrednici,
harnici, cinstiți și foarte buni creștini ortodocși. Hodorul[gospodăria] familiei Opriș era pe actualul amplasament a gospădăriilor
lui Mitra Ghe. Gheorghe-Ghițâ Țilichi și a Ghițâ Taului.
TEODOR OPRIȘIU-Delea Opriș cel Bătrân (1868-1935)

Mitra I. Teodor-Delea Iosâ Eremii, a fost înfiat, luând numele tatălui adoptiv, adică Opriş, dar a rămas în memoria
colectivă ca fiind Delea Opriș cel Bătrân. Acest adevăr l-am aflat chiar de la tatăl meu, Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ, al
cărui tată[Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ Eremii] a fost frate cu Delea Iosâ Eremii/Opriș. MITRA EREMIE a fost tatăl lui Mitra E. Iosif-Iosa
Eremii, căsătorit cu Ana, părinții fraţilor Mitra I. Teodor-Delea Iosâ Eremii[1868-1935], Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ
Eremii[1876-1947], Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ Eremi [1883-1941] și Mitra I. Maria-Măria Iosâ Eremii[căsătorită în sat cu Cuc Lazăr-Vila]. La
poziția nr. 16/1935 din ,,Matricula răposaților a S. Biserici din Cheriu a cărei hram este Sf. Apostoli Mihail și Gavril”, se
face precizarea că Teodor Oprișiu, a trăit 69 ani[n. 1868 în Cheriu], profesiunea plugar, religie ortodoxă-română, a decedat la
2.XI.1935, în Cheriu, neâmpărtășit. A fost înmormântat la 4.XI.1935, de către părintele paroh orthodox Florian Groza.
Observații: Apoplexie[Mr 16/04.11.1935]. Teodor I. Oprișiu-Delea Opriș cel Bătrân, a fost tatăl fraților: 1).Opriș T. Ecaterina-Tica
Deli Opriș cel Bătrân, căsătorită Galea în Lupoaia[Mr 17/06.11.1935]; 2).Opriș Ileana-Ileana Opriș[căsătorită şi stabilită în Oşorhei]; 3).Opriș
T. Gheorghe-Pâţâru[căstorit inițial cu sora Elisabetei Graur/Găvruța și Raveicăi Graur/Ardelean, recăsătorit cu Găvruța M. Ecaterina, sora Croampi și a Pătașchi]; 4).Opriș T.
Teodor-Delea Opriş[n. 1906-d. 1985, căsătorit cu Mitra I. Ecaterina-Tica Țilichi (1910-1980)].
ECATERINA T. OPRIȘ--Tica Deli Opriș cel Bătrân căs. Galea
Opriș T. Ecaterina-Tica Deli Opriș cel Bătrân[căsătorită galea, în Lupoaia]/[Mr 17/06.11.1935] a fost fiica chereanului Teodor I.
Oprișiu-Delea Opriș cel Bătrân[1868-1935, înfiat de Opriș Bătrânul]/[Mr 16/4.XI.1935], respectiv sora fraților: 1).Opriș T. Teodor-Delea Opriş[n.
1906-d. 1985, căsătorit cu Mitra I. Ecaterina-Tica Țilichi (1910-1980)]
; 2).Opriș T. Gheorghe-Pâţâru[căstorit cu Ecaterina-Tica n. Găvruța (10.12.1909-23.04.1992)]; 3).Opriș
Ileana-Ileana Opriș, căsătorită şi stabilită în Oşorhei. Venită în satul natal ,,să-și conducă tatăl pe ultimul drum”, dar și ,,să
schimbe aerul” pentru fiul său de numai 2 luni Miron Galea[bolnav de tuse convulsivă], acesta moare[Mr 17/6.XI.1935], exact în ziua
înmormânării bunicului său pe linie maternă, Teodor I. Oprișiu-Delea Opriș cel Bătrân.
Familia OPRIŞ T. GHEORGHE-Pâţâru

Opriș T. Gheorghe-Ghiuri Opriş [Pâţâru sau Pâțâra] a fost căsătorit inițial cu sora Elisabetei Graur[măritată cu Mihai Găvruța din hidișelu
de Jos]
și Raveicăi Graur[căsătorită tot în Cheriu, cu Gheorghe Adelean-Mnelu], cei doi fiind părinții fraților cunoscuți ca fiind ,,a Pâțâri sau a
Pâțârului”: 1).Opriş Ghe. Teodor-Delea Opriş[refugiat la Cedarea Ardealului în 1940 şi stabilit la Arad]; 2).Opriş Ghe. Gheorghe-Ghiurca
Ghiuri Opriş[căsătorit cu Cornelia D. Iancu-Corniţa Câchi Mândrului, părinții Floricăi Ghe. Opriş-Floricuţa n. 26.III.1950)/[Mb 4/2.IV.1950]; 3).Opriş Ghe. Maria-Măria
Ghiuri Opriş, stabilită în Cheriu, căsătorită cu Croampa; 3).Opriş Ghe. Crăciun-Crăciunea Opriş[n. 1928. căs. cu Floarea P. Rotar-Florea
Bodrogului]
; 4).Opriș Ghe. Viorica-Leaua. După moartea primei soții, Pâțâra se recăsătorește cu Găvruța Ecaterina-Tica[10.12.1909-
23.04.1992]
. Ghiuri Opriș-Pâțâru, Ghiuri Vereș și Bumbi au fost angajați la poșta CFR din Oradea. La 19.I.1936, se naște în
Cheriu, Ioan, fiul lui Gheorghe Oprișiu și Ecaterina M. Găvruța, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, în
prezența nașilor Floare Iancu n. Mitra și Dimitrie D. Iancu-Câca Mândrului[Mb 3/19.I.1936], care avea să trăiască 5 luni,
decedând la 7.VII.1936[Mr 7/9.VII.1936]. Pâțâra și Tica sunt părinții lui Opriş Ghe. Traian-Tau[n. 23.I.1938, căsătorit cu Veta din Poiana Tăşadului,
rămas pe vatra părintească]
. Opriș T. Gheorghe-Ghiuri Opriş-Pâţâru a fost unul dintre primii și puținii pensionari [fost angajat CFR] de stat
din Cher după al doilea război mondial. De altfel, la data nașterii fiului său Traian (23.01.1938) în ,,Matricula botezaților Nr.
2/23.01.1938”, la rubrica ,,Ocupațiunea părinților”, se menționează faptul că tatăl era ,,Frânar”, fiind printre puținii chereni
din acea perioadă angajați la stat, în Oradea, mai precis la CFR.
Îmi amintesc cu mare plăcere că pe vremea când eu mergeam la școală, fiind elev în clasa I-a [primăvara spre vara anului 1961],
trecând prin fața casei sale, stătea pe laviță[bancă], împreună cu bunul său vecin și prieten Șandor N. Ioan-Ioanea Rodeș, după
ce îmi răspunde la salutul meu de ,,Bună zâua”, cu unul foarte prietenos și respectuos: ,,Noroc, Toaderea mneu !”, mă
interpelează numaidecât:
-,,Indi meri Toaderea mneu așe hotorât ?”. Răspunsul meu vine spontan:
-,,La școală Baci Ghiuri !”. Fiind un om plin de viață și de haz, îmi zice în glumă:
-,,Măi Toaderea mneu, io dacă aș fi în locu tău, aș meri la tatâtău-bun, aș lua o halcă dă clisă și aș unge tățâ păreții
școlii, s-o mânce cânii!”.
-,, Nu să poati Baci Ghiuri, că mie îmi place școala”, îi dau replica.
-,,Atunci dacă-i așe, ia spune-mi tu, trii cu patru câte șapte fac ?”, întreabându-mă din nou,
-,,Unu sângur”, vine răspunsul.
-,,Bravo măi Toaderea mneu, ești dăștept ca bunutău, Delea Mișchi !”, vine coplimentul care mă încarcă cu energie
pozitivă în drum spre școală.
110
______________________________________________________________________________________________________
Familia OPRIŞ Ghe. GHEORGHE-Ghiurca Pâțâri/Chichi

Opriş Ghe. Gheorghe-Ghiurca Pâţârului, poreclit Chichi, căsătorit cu Cornelia D. Iancu-Corniţa Câchi
Mândrului[n. 1925 în Cheriu, fiica lui Iancu D. Dimitrie-Câca Mândrului şi Floare Mitra-a Țâgănuțului], au locuit pe Ulița Mare Dinsus, între Șandor Traian-
Gojdiu și Trifa F. Cornel-Cornelu Tomi[au vândut gospodăria lui Mitra P. Aurel-Aurelu Petri Iosâ]. Ghiurca Opriș și Cornița au o fată, Opriş
Florica-Floricuţa[născută la 26.03.1950 în Cheriu], botezată de preotul ortodox Boris[Teodor, cum a rămas în memoria contemporanilor săi] Cicală și nașa
Maria Bartaloș[Oradea]/[Mb 4/2.IV.1950]. Floricuța Ghiurchi Pâțâri are cu Leucea C. Aurel-Aurelu Puciuli, o fată.
Familia OPRIŞ CRĂCIUN-Crăciunea Pâțârii

Opriș Ghe. Crăciun-Crăciunea Pâțârii n. 16.12.1927 şi Rotar P. Floare-Floarea Bodrogului (25.IV.1939-1989) au
avut două fete: Opriş C. Silvia şi Opriş C. Dorina. În Matricula XXI/Nr. matricular 9/1945-1946, a Școlii Primare de Stat
Cheriu, scrie: ,,Opriș Ghe. Crăciun-Crăciunea Pâțârii, de naționalitate română, cetățenie română, religie ortodoxă, fiul lui
Opriș Gheorghe-Pâțâru (sau Pâțâra), este menționată ca fiind născut la 16.XII.1927 în Cheriu, județul Bihor și înscris în
școală la 1 noiembrie 1945, pe baza legii, în clasa a VII-a, ciclul II 6 clase, anul școlar 1945-1946, 2 absențe motivate, 2
absențe nemotivate, a absolvit clasa a VII-a cu media 7,28, clasificat al VIII-lea, între 11 elevi promovați”.
OPRIȘ C. SILVIA
Silvia C. Opriș-Silvia Crăciuni Opriș, a rămas pe vatra părintească, s-a căsătorit cu Cuc D. Dumitru-Mitica Mitru Ori
Vili, unul dintre cei mai buni portari ai Voinţei Cheriu Maxima. Înalt, curajos și cu bune reflexe, Mitica a avut și alură
(ținută), dar și valoare de portar adevărat, în sportul-rege, fotbal.
OPRIȘ C. DORINA
Căsătorită iniţial cu Dan V. Mudura-Danu Lichi Moii, s-a recăsătorit, stabilindu-se în Sâmbăta, vecină fiind cu
consăteanul său Gherman A. Augustin-Tinuțu Tinu Ciocului.
VIORICA Ghe. OPRIŞ –Viorica Pâţârului (n. 30.04.1930)
Opriș Ghe. Viorica-Leaua[fata chereanului Opriș T. Gheorghe-Ghiuri Opriş-Pâţâru/ Pâțâra din prima căsătorie] a fost soră cu: 1).Opriş Ghe. Teodor-
Delea Opriş[refugiat şi stabilit la Arad, imediat după Cedarea Ardealului, în 1940]; 2).Opriş Ghe. Gheorghe-Ghiurca Ghiuri Opriş[căsătorit cu Cornelia D. Iancu-
Corniţa Câchi Mândrului][Mb 4/2.IV.1950]
; 3).Opriş Ghe. Maria-Măria Ghiuri Opriş[stabilită în Cheriu, căsătorită cu Croampa]; 4).Opriş Ghe. Crăciun-
Crăciunea Opriş [căs. cu Floarea P. Rotar-Florea Bodrogului]
și soră numai de mamă cu Ioan Ghe. Oprișiu-Nuțu Pâțâri[n. 19.01.1936-dec. 07.07.1936]/[Mb
3/19.01.1936]/[Mr 7/9.VII.1936]
și Opriş Ghe. Traian-Tau [n. 23.I.1938, căsătorit cu Veta din Poiana Tăşadului), rămas pe vatra părintească]. În Matricula XXI[Nr. matricular
66/1945-1946 pagina 66, a Școlii Primare de Stat Cheriu]
, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Opriș Ghe. Viorica,
născută în ziua de 30.IV.1930, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Opriș
Gheorghe (pensionar CFR), starea materială a părinților mijlocie, ambițioasă, conștiincioasă, muncitoare, deprinderi
bune, interes și aptitudini pentru activități practice, dexteritate, înscrisă în școală la 10.IX.1945, pe bază de cerere, a
promovat clasa a VII-a/1945-1946, 8 absențe motivate, 24 absențe nemotivate, media 7 66, clasificată a IV-a între 4 elevi
promovați, din 6 elevi înscriși”.
Familia OPRIȘ Ghe. TRAIAN-Tau

La 23.01.1938 se naște în Cheriu, Traian, fiul lui Gheorghe Oprișiu-Pâțâru și Ecaterina Oprișiu n. Găvruția,
botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Mitra Floare și soțul Dimitrie D. Iancu-Câca Mândrului
[Mb2 /23.01.1938]
. Căsătorit cu Veta din Poiana Tăşadului, Trianu Pâțâri a rămas pe vatra părintească. Copiii Trianului cu Veta:
1).Opriş T. Gheorghe-Ghiţa Taului, stabilit în sat[pe vatra srăbunilor săi: o fată, măritată în sat cu băiatul Mării Fani; 1 băiat n. 2005]; , are 2 copii[o fată, Otilia şi 1
băiat]
; 2).Opriş T. Ecaterina-Tica Taului[căsătorită cu Dunca din Rontău, are 2 băieţi: Andrei, cel mare este saxafonist/taragotist în tformația lui Felician Nicola] ; 3).Opriş
T. Marcela-Marcela Taului [căsătorită în Alparea, fără copii]; 4).Opriş T. Lucica-Lucica Taului[căsătorită în Copăcel].
OPRIȘ ANA
Ana Opriș[ileg.] este atestată ca fiind mama lui Traian, născut la 16 octombrie 1945 în Cheriu, primul copil botezat în
sat de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, cel care îl înlocuia pe părintele Floran Groza, accidentat grav în toamna lui
1944. Nașii de botez ai lui Traian au fost Leucea Maria[de fapt Ecaterina-Tica] și Leucea Traian-Chiva[Mr 9/17.X.1945].
111
______________________________________________________________________________________________________
Neamul OROS
Cel mai vechi reprezentant al acesui neam, identificat până în prezent este Petru Oros-Buscu cel Bătrân/[Mr 8/03.05.1939].
1. OROS PETRU-Buscu cel Bătrân și soția sa, Eva Silaghi-Eva Hurgoi[1855-1939]/[Mr 8/03.05.1939], au fost părinții lui Oros
P. Pavel sen.-Buscu [căs. cu Eva (1879-1954], respectiv bunicii fraților: 1).Oros P. Pavel-Pavelea Buscului[1900-1972, poreclit Bucea]; 2).Oros P.
Teodor-Toaderea Buscului[1909-1976] și 3).Oros P. Floare căs. Graur[Mr 4/13.02.1935].
1.1. PAVEL P. OROS-Pavelea Buscului[1900-1972, poreclit Bucea, fiul soților Petru Oros-Buscu cel Bătrân și Eva Silaghi (1879-1954)], a fost frate cu:
2).Oros P. Floare[căs. cu Ioan Graur]/[Mr. 4/13.02.1935]; 3).Oros P. Teodor-Toaderea Buscului[1909-1976]. Căsătorit cu Floare N. Șiandor-
Forica Rodeș[1901-1939]/[Mr 13/22.VI.1939], cei doi sunt părinții fraților Oros P. Pavel[născut la 02.09.1924] şi Iuliana P. Oros-Iulişca [n. 20.02.1930
în Cheriu, măritată cu Fildan T. Traian-Leanu]
.
OROS P. TEODOR-Toaderea Buscului (1909-1976)

Oros P. Teodor-Toaderea Buscului [fiul soților Eva (n. 1879-d. 1954) și Pavel P. Oros sen.-Buscu] a fost tatăl celebrului voleibalist Corneliu
T. Oros. Toaderea a murit în Bucureşti, a fost incinerat, iar cenuşa se odihnneşte în cimitirul din Cheriu. Conform Adresei
nr./10.01.1939 trimisă de Școala Primară de Stat din Santăul Mic, județul Bihor, aflăm că ,,domnul învățător Oros Teodor,
în anul 1930 a fost numit învățător supl. la Școala Primară de Stat din Cheriu”, iar la data emiterii adresei (10.01.1939) era
învățător la Santăul Mic.
FLOARE N. ȘIANDOR-Florica Rodeș căs. Oros (1901-1939)

Floare N. Oros-Forica Rodeș (născută Șiandor), soția lui Pavel Oros-Buscu [1900-1972], a trăit 38 ani, decedând la
20.VI.1939 în Cheriu, înmormântată la 22.VI.1939, de preotul ortodox, Florian Groza [Mr 13/22.VI.1939]. Au avut un băiat: Oros P.
Pavel născut la 02.09.1924 şi o fată-Oros Iuliana n. 20.02.1930 în Cheriu (Iulişca, măritată cu Fildan T. Traian-Leanu).
Familia OROS P. PAVEL-Pavelea Buscului

În anul 1939 Oros P. Pavel, era elev al Școlii Primare nr. 6 Oradea, unde a fost permutat la începutul anului școlar
1938-1939, iar conform cererii 63/17.02.1939, adresată de tatăl său Oros P. Pavel-Pavelea Buscului[1900-1972], directorului
Școlii Primare de Stat din Cheriu (Mihai Bulzan), ,,vrea să urmeze iarăș” la școala din satul său natal, Cheriu. Matricula
XXI/Nr. matricular 10/1945-1946, a Școlii Primare de Stat Cheriu, adeverește: ,,Oros P. Pavel, de naționalitate română,
cetățenie română, religie ortodoxă, fiul lui Oros Pavel-Buscu (plugar), este menționat ca fiind născut la 02.09.1924 în
comuna Cheriu, județul Bihor și înscris în școală la 1 noiembrie 1945, pe baza legii, în clasa a VII-a, ciclul II 7 clase, anul
școlar 1945-1946, 4 absențe motivate, 3 absențe nemotivate, a absolvit clasa a VII-a cu media 8 04, clasificat al II-lea, între
11 elevi promovați”. Oros P. Pavel-Pavelea a fost căsătorit cu Floarea, cei doi soți având având două fete: 1).Oros P. Lidia-
Lida[n. 1954, căs. cu Mălan T. Ioan-Ioanea] şi 2).Oros P. Rodica[n. 1962, căsătorită cu Pop T. Traian-Trienuţu].
OROS P. IULIANA-Iulișca Buscului (n. 20.02.1930-d. 16.05.2020) măritată Fildan cu Leanu

În Matricula XXI/Nr. matricular 11/1945-1946, a Școlii Primare de Stat Cheriu, se specifică: ,,Oros P. Iuliana-
Iulișca Buscului, de naționalitate română, cetățenie română, religie ortodoxă, fiica lui Oros Pavel-Buscu (plugar), este
menționată ca fiind născută la 20.II.1930 în comuna Cheriu, județul Bihor și înscrisă în școală la 01.11.1945, pe baza legii,
în clasa a VII-a, ciclul II 5 clase, anul școlar 1945-1946, 1 absență motivată, 3 absențe nemotivate, a absolvit clasa a VII-a
cu media 753, clasificată a V-a, între 11 elevi promovați”. A fost căsătorită cu consăteanul său, Fildan T. Traian-Leanu.
DIMITRIE I. GRAUR
Floare Oros[fiica soților Eva (n. 1879-d. 1954) și Pavel P. Oros sen.-Buscu] și Ioan Graur, sunt acreditați ca fiind părinții lui Dimitrie I.
Graur, 2 luni, ortodox-român, născut în Cheriu (XII.1934), decedat[tusă măgărească] la 11.02.1935 în Cheriu, înmormântat la
13.02.1935 de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 4/13.02.1935]. Mama[Floare Oros] nou-născutului Dumitru I. Graur a fost soră
cu Oros P. Pavel-Pavelea[1900-1972, poreclit Bucea], respectiv Oros P. Teodor-Toaderea Buscului[1909-1976].
Fam. PELEȘ GAVRIL

Gavril Peleș[1914-1990] și soția Rozalia[1915-1997]/[înmormântați în Cheriu] au fost părinții sunt Rozaliei-Rozica, soția chereanului
Chiş T. Teodor-Deluşca Titanului, alintat Puiu[părinții fraților Chiş T. Dorel-Dorelu Deluşchi Titanului şi Chiş T. Mircea-Mircea Deluşchi Titanului].
112
______________________________________________________________________________________________________
Neamul POPA
Neamul Popa reprezintă printre cherenii de altădată, un nean numeros și foarte important. Așa se explică și
numeroasele mențiuni scrise, identificate de mine până în prezent, despre reprezentanții acestui neam de tradiție din Cheriu.
Posibil, ca neamul de chereni Popa este descendent al hăieioanilor Pap Sandor[Notă: Popa Alexandru], Pap Teodor[Notă: PopaTeodor] și
Ioannes Pop[Notă: Popa Ioan], care în anii 1750, respectiv 1760 ,,făceau var în mai multe rânduri pentru nevoile Episcopiei
romano-catolice din Oradea”, de care aprținea Haieul în acea perioadă. În 1826 ,,26 de persoane din Haieu, ardeau 34 de
cuptoare de var pentru acelaşi stăpân de pământ”, printre ei numărându-se și Papp Simion[Notă: Popa Simion], cu 1 cuptor[Sursa: AN-
DJBh, Fond Episcopia romano-catolică Oradea , rola 648, d. 3791, f. 157; rola 649, d. 3791, f.221]
.
1. POPA RAVEICA[n. 1860 în Drăgești, jd. Bihor-d. 1934, soția lui Chiș Teodor-Crețu], 74 ani, ortodoxă-română, casnică, decedată [oftică] la
14.10.1934 în Cheriu, înmormântată la 16.10.1934, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 13/16.X.1934]. Raveica și Chiș
Teodor-Crețu[decedat în 1922], au fost părințiil fraților Chiș T. Petru-Petrea Crețului, Chiș T. Ecaterina-Tica Raveichi
Crețului[soția lui Fildan P. Mihai-Ciopec] și Chiș T. Ana-Nuca Raveichi Crețulu[soția lui Ciorba Teodor-Delea Ciorbi cel Bătrân].
2. ANA POPA, a fost soția lui Silaghi Florian[(1886-1947), fiul Evei Silaghi (1855-1939) și Oros Petru-Buscu cel Bătrân]/[Mr 1/01.01.1948].
3. POPA GHEORGHE este menționat ca fiind soțul lui Parascheva Șiandor[1866-1936]. Aceasta este notată ca fiind
născută la 1866 și domicilată în Cheriu, religie ortodoxă, naționalitate română, casnică, a trăit 70 ani, decedând în Cheriu la
12.02.1936, împărtășită cu Sf. Taine, înhumată la 14.02.1936 de preotul paroh ortodox Florian Groza, care notează la rubrica
de observații: Aprindere de plămâni[pneumonie, cauza decesului]/[Mr 1/14.II.1936]. Cei doi soți Popa[Gheorghe și Parascheva-Părasca] sunt părinții fraților:
1).Popa Ghe. Sofia[1902-1939, prima soție a Deli Mării Ioanci]; 2).Popa Ghe. Pașcu[1906-1938, primul soț a Tichi Ioani Iosâ]; 3).Popa Ghe. Ecaterina-
Bița[căs. Crăciun, mama Vironichi Ghiurchi Ganului]. După decesul celor doi frați[Sofia și Gheorghe], cumnații[Delea și Tica] ,,s-au luat împreună”,
devenind soți. Parascheva n. Șiandor, fiind soră cu tatăl Gojdiului[Șiandor Simion], rezultă că Șiandor S. Traian-Gojdiu, a fost
văr primar cu Bița. Terenul pe care și-au înălțat gospodării Gojdiu, respectiv Bița, a aparținut familiei Șiandor-a
Gojdiului[Simion însurat cu Cionioia, respectiv Parascheva măritată cu Popa Gheorghe].
3.1. POPA SOFIA[1902-1939], a fost soția chereanului Teodor T. Tiponuțiu-Delea Mării Ioanci[născută în Cheriu, naționalitate română,
.
religie ortodoxă, casnică, a trăit 37 ani, împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată la 8.IV.1939 de părintele ortodox Florian Groza]/[Mr 4/8.IV.1939]
3.2. POPA Ghe. PAȘCU[(1906-1938), ortodox, român, econom], născut în Cheriu la 1906, a trăit 32 ani, decedat[tuberculoză] la
30.10.1938, în Cheriu și înmormântat la 01.11.1938, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 14/1.XI.1938]. Este fiul soților
Gheorghe Popa și Parascheva Șiandor[1866-1936]. Pașcu era căsătorit cu Mitra I. Ecaterina-Tica Ioani Iosâ.
3.3. ECATERINA Ghe. POPA-Bița[căsătorită Crăciun] a fost fata cherenilor Gheorghe Popa și Parascheva Șiandor-
Părasca[1866-1936, soră cu Simion Șandor=căs. cu Ana-Cionioaia], respectiv sora fraților Popa Ghe. Sofia[1902-1939] și Popa Ghe. Pașcu[1906-1938]. Bița
este mama Veronicăi Crăciun[căsătorită cu chereanul Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurca Ganului].
113
______________________________________________________________________________________________________
Neamul POPA IOAN-Floruțu cel Bătrân
Din investigațiile mele de până acum, Floruțu a fost Popa Ioan, căsătorit cu Bungău Floare, cei doi fiind părinții
fraților: I).Popa I. Ioan-Nuțu Floruţului; II).Popa I. Nicolae-Nicoara Floruțului[1871-1948]/[Mr 12/22.IX.1948]; III).Popa I. Elisabeta-
Saveta Nicoari Floruțului[1883-1943]/[soția lui Mălan Pavel-Mălaiu din Alparea (ginerele lui Floruțu)].
I. POPA I. IOAN-Nuțu Floruţului din Cheriu[fiul soților Popa Ioan-Floruțu cel Bătrân și Bungău Floare], a fost căsătorit cu Ana Mălan[n.
. Urmașii familiei Ana-Nuca și Ioan I. Popa-Nuțu Floruțului din Cheriu sunt:
1884, Alparea-d. 1955, Cheriu, soră cu Pavel Mălan-Mălaiu din Alparea]
I.1).Popa I. Teodor-Delea Nuțu Floruțului/Miștălaru[1901-31.08.1943]; I.2).Popa I. Floarea-Florica Nuțu Floruțului[n. 1904, căsătorită cu
Mitra I. Ioan-Huşcu]
; I.3).Popa I. Maria-Măria/Lia Nuțu Floruțului[1908-1940]; I.4).Popa I. Ioan-Nuțu Nuțu Floruțului/Goioaba[1909-
1945]
; I.5).Popa I. Ana-Nuca Nuțu Floruţului[n. 1913, căs. Ardelean, din Oradea-mătușa lui Popa T. Teodor-Delea Babi]; I.6.).POPA I. DUMITRU-
Puşcaş[Eroul Cheriului, n. 1916 în Cheriu, căzut pe front în al II-lea razboi mondial (1942), unul din eroii neamului românesc, pe care i-a dat satul nostru] ; I.7).Popa I. Crăciun-
Crăcea/Țapănu[n. 1922, căs. cu Meșter Veronica-Viroanca (1929-2011)];
I.1. POPA I. TEODOR-Delea Nuțu Floruțului/Miștălaru[1901-1943], apare atestat în Matricula răposaților pe 1943 a
Bbisericii Ortodoxe din Cheriu cu supranumele Floruț. A trăit numai numai 42 ani [dec. 30 august 1943], împărtășit cu Sf. Taine,
fiind înmormântat la 01.09.1943, de părintele paroh greco-ortodox român Florian Groza[care notează la rubrica ,,Observații: Tuberculoză”]. La
mai puțin de 8 luni, se stingea din viață și soția sa, Maria I. Mitra-Marișca Ioani Iosâ, la 37 ani[24 martie 1944], lăsând în urmă 4
copii orfani[Traian, Maria, Viorica și Teodor]. Cel mai mic dintre frați, Popa T. Teodor-Delea Babi, avea numai de 2 ani și 8 luni, când a
murit și mama sa, rămânând orfan de ambii părinți. Marișca a fost înmormântată la 26.03.1944, de părintele paroh ortodox
român Florian Groza, care notează la rubrica ,,Observații: Aprindere de creri[meningită]”.
I.1.1. POPA T. TRAIAN-Trianu Deli Floruțului[1930-1983], a fost căsătorit cu Marișca Pipoc din Alparea, cu copiii:
Traian-Trienuţu[16.10.1956-19.09.2001], Maria-Măria și Dorel-Doru.
I.1.1.1. TRAIAN T. POPA[16.10.1956-19.09.2001], a fost căsătorit cu Rodica P. Oros-Rodica Buscului[născ. în 1962], având
împreună două fete: Ramona şi Anca.
I.1.1.1.2. MARIA T. POPA-Măria Trianu Deli Floruțului și a Marișchi Pipoc, este mama a doi baieţi.
I.1.1.1.3. DOREL T. POP-Doru Trianu Deli Floruțului, fiul familiei Popa T. Traian-Trianu Deli Floruțului[1930-1983]
și Maria-Marișca Pipoc din Alparea, respectiv frate cu: Pop Traian-Trienuţu și Pop T. Maria-Măria. Are 2 fete.
I.1.2. POPA T. MARIA-Măria Deli Floruțului, căsătorită cu Bara Aurel din Haieu, cei doi soți având doi baieţi:
Aurel şi Ionel-zis ,,Frătiuţu”. Maria, fiica lui Teodor Popa și Maria Popa n. Mitra, s-a născut la 24 iunie 1937 în Cheriu,
botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Vasilie Gherman-Lica Jemblii și Ana Simoc[Mb 7/27.VI.1937].
Măria Deli Floruțului a fost botezată cu prenumele mamei sale, care rândul său primise numele de botez a mătușii sale
paterne, Maria I. Mitra-Măria osâ Eremii Mitri, rămasă în memoria cherenilor ca fiind Măria Vili, deoarece a fost măritată
cu Cuc Lazăr-Vila. În Matricula XXI/Nr. matricular 18/1945-1946 pagina 18, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul
școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Popa T. Maria, născută în ziua de 24.VI.1937, în comuna Cheriu,
județul Bihor, 21,5 kg, 120 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui Popa Teodor[agricultor], starea materială a
părinților mijlocie, temperament deschis, caracter muncitor, deprinderi bune, înscrisă în școală la 5.IX.1945, din oficiu, 23
absențe nemotivate, a promovat clasa a II-a/1945-1946, cu media 5 15, clasată a XI-a, între 15 elevi înscriși”. Măria Deli
Floruțului a fost căsătorită cu Bara Aurel din Haieu, cei doi soți având doi baieţi: Aurel şi Ionel- Frătiuţu.
114
______________________________________________________________________________________________________
I.1.3. POPA T. VIORICA-Viorica Deli Floruțului n. 17.10.1932, măritată cu Vanţ Ioan-Ionica Vanţului, din
Cheriu. Au un băiat: Vanţ Ioan-Ionica Ionichi Vanţului, care are şi el doi copii: Ioana şi Ionică. În Matricula XXI/Nr.
matricular 269/1945-1946 pagina 269, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan,
consemnează: ,,Eleva Popa T. Viorica, născută în ziua de 17.X.1932, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate
română, religie ortodoxă, fiica lui Popa Teodor (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, înscrisă în școală la
7.IX.1945, din oficiu”. Pilduitoare tradiția acestei familii de a boteza copii cu prenumele străbunului.
I.1.4. POPA T. TEODOR-Delea Deli Floruțului, rămas în memoria colectivității, ca fiind Delea Babi, s-a născut în
Cheriu la 03.07.1941, nași de botez: soții Elisabeta[n. Fildan-Saveta Ghiuri Mizli] și Ioan Veicon-Nuțu Țirom. Preot: Florian Groza.
Fiind născut imediat după Cedarea Ardealului[1940], numele i-a fost maghiarizat de noile autorități ungurești din Oșorhei[centrul de
comună]
, devenind Pop Tivadar, preschimbându-și cerificatul de naștere abia în 1966. După moartea prematură a părinților săi,
Delea Babi a rămas în casa părintească, împreună cu fratele său mai mare, Traian. Imediat după liberare s-a mutat[1.XII.1964] la
mătușa sa din Oradea, Ana, care fusese căsătorită cu Ardelean Ioan din Ianoșda[1895-1963]. Popa T. Teodor-Delea Babi, este
căsătorit din 6 august 1966, cu Aurica Bâzghi din Borşa-Bihor şi stabiliţi în Oradea. Nunta Deli Babi cu Aurica s-a ținut în
Cheriu [9.VII.1966], în ocolul[curtea] unchiului său Popa I. Crăciun-Crăcea. Popa T. Teodor-Delea Babi, după moartea părinţilor
săi a fost ajutat de mătuşa sa Popa Ana-Nuca, sora tatălui său, stabilită în Oradea-Velenţa, pe strada Seleuşului, între Moară
şi Piaţa Mare a Orăzii înainte de 1989. Acest lucru şi-a pus amprenta asupra sa, deoarece, după pensionare, Delea Babi a
devenit un mare pieţar. Delea Babi și Aurica au două fete: Mariana[are o fată] şi Dana[are 1 băiat și el tată de băiat, Delea Babi fiind străbunic].
I.2. FLOARE I. POPA-Florica Nuțu Floruțului[n. 1904, fiica familiei Popa Ioan-Nuțu Floruțu și Ana Mălan (1884-1955), căsătorită cu Mitra I. Ioan-
Nuțu/Huşcu]
, este atestată ca fiind mama lui Traian[născut pe 21.10.1938 în Cheriu și botezat la 23.10.1938, de preotul paroh ortodox, Florian Groza, asistat de nașa Ana Țioca,
ortodoxă, casnică din Cheriu, soția lui Iosif Dunșoara-Vovinca cel Bătrân]/[Mb 17/23.X.1938]
. Interesant este faptul că același preot, menționează, în Matricula
răposaților, că la 24 octombrie 1948, moare în Cheriu, la numai 2 zile, Traian, fiul lui Floare Mitra-Țigănuț[nu Maria, cum
menționase cu numai 2 zile înainte, în Matricula botezaților, cu siguranță Floare I. Popa-Floarea Nuțu Floruțului, soția lui Mitra I. Ioan-Nuțu Țâgănuțului/Hușcu]
, înmormântat la
26.X.1938[Mr 12/26.XII.1938]. Maria[Notă: de fapt Floarea], mama lui Traian este trecută ,,nelegitim” și de aceea nu este menționat și tatăl
copilului, cu alte cuvinte Floarea și Hușcu nu erau căsătoriți legitim, iar Floarea este notată ca fiind ,,Țigănuț” nu ,,Floruț”.
Acel Traian a fost frate cu Mitra I. Ioan-Ionica Hușcului.
I.3. POPA I. MARIA-Lia Nuțu Floruțului[(1908-1940), fiica lui Popa Ioan și Ana Mălan (1884-1955)], s-a născut în Cheriu la 1908, religie
ortodoxă română, casnică, a decedat la vârsta de 32 ani [22 ianuarie 1940]. Împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 24
ianuarie 1940, în Cheriu, de preotul paroh ortodox Florian Groza, care notează în Matricula răposaților, poziția 1/1940, la
rubrica ,,Observații”: Din operație[a suferit o operație, cu complicații ulterioare, cauzatoare de deces]/[Mr 1/24.01.1940].
I.4. POPA I. IOAN-Goioaba [(1909-1945), maghiarizat Pop, deoarece la data decesului său, 27 decembrie 1945, numele acestuia era maghiarizat în timpul Cedării
, a fost fiul familiei Popa Ioan-Nuțu Floruțu și Floare[Notă: de fapt Ana] Mălan[1884-1955]. Plugar român-ortodox,
Ardealului (1940-1944)]
Goioaba a trăit 36 ani [n. 1909 în Cheriu], fiind înmormântat la 29 decembrie 1945, de părintele paroh ortodox al cherenilor din acea
foarte grea perioadă ,,de după război”, Gheorghe M. Teaha[Mr. 12/29.XII.1945].
I.4.1. POPA I. TRAIAN-Trianu Goioabi [(1935-1979), fiul lui Ioan Popa-Goioaba și Ana Curuțiu] s-a născut la 27.X.1935 în Cheriu,
botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Maria G. Gherman-Măruța Găvrili Jembli, soția lui Mitra
Gheorghe-Pizlicu[Mb 19/27.X.1935]. În Matricula XXI/Nr. matricular 11/1945-1946 pagina 11, a Școlii Primare de Stat Cheriu,
directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Curuțiu I. Traian, născut în ziua de 27.X.1935, în
comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul Anei Curuțiu[gospodină] și Popa Ioan[agricultor], starea
materială a părinților mijlocie, temperament combativ, caracter muncitor, altruist, deprinderi bune, înscris în școală la
5.IX.1945, pe baza repetenței, a promovat clasa a II-a/1945-1946, cu media 5 27, clasificat al VII-lea, între 11 elevi
promovați, din 15 înscriși”. Trianu Goioabi a fost căsătorit cu Irina Baciu, din Săbolciu, cei 2 fiind părinții cpoiilor:
1).Curuț T. Ioan-Nelu Trianu Goiabi[născut 1964]; 2).Curuț T. Florian-Florea Trianu Goiabi; 3).Curuț T. Traian-Trienuțu
Trianu Goiabi[n. 24 iunie 1967]. Curuţiu I. Traian-Trianu Goioabi a fost singurul preşedinte de colectiv pe care l-a dat Cheriul. A
fost angajat la baza 4 Oradea. Un microbist împătimit, foarte apropiat de toţi băieţii care jucau fotbal în acea perioadă în
campionatul judeţului Bihor-zona Oradea, cu minunata echipă VOINŢA CHERIU. Trianu Goiabi a pus la dispoziţia echipei
de fotbal una dintre casele sale drept vestiare pentru fotbalişti, oficiali şi arbitri.
115
______________________________________________________________________________________________________
I.4.2. ANA I. CURUȚIU-Ana Goioabi, n. 15.10.1939, Cheriu[fiica Anei Curuțiu și Ioan Popa-Goioaba] botezată de preotul ortodox
Florian Groza. Nași: Mitra Gheorghe-Pizlicu și soția Maria G. Gherman-Măriuța Găvrili Jembli[Mb 14/15.X.1937].
I.4.3. POPA I. ECATERINA-Tica Goioabi [n. 15.IX.1939-dec. 24.IV.1943] , născută la 23.10.1942 în Cheriu, Ecaterina, a fost
fiica lui Ana Curuțiu și Popa Ioan-Goioaba, botezată pe 25.10.1942 de preotul ortodox Florian Groza, în prezența nașilor
Mitra Maria-Măruța Găvrili Jembli n. Gherman și Mitra Gheorghe-Pizlicu [Mr 11/25.X.1942]. Ecaterina I. Curuțiu[6 luni, ortodoxă],
decedează la 24.04.1943, înmormântată la 26.04.1943 de pr. Florian Groza[Mr 3/26.IV.1943].
I.5. ANA I. POPA-Nuca Floruțului[n. 1913, Cheriu, fiica soților Popa I. Ioan-Nuțu Floruțului și Ana Mălan (1884-1955)], a fost căsătorită în Oradea-
Velenţa[pe strada Seleuşului, între Moară şi Piaţa Mare a Orăzii înainte de 1989] cu Ardelean Ioan din Ianoșda[1895-1963]. Aceasta l-a ajutat pe nepotul său,
Popa T. Teodor-Delea Babi, care imediat după liberare s-a mutat[1.XII.1964] la aceasta, unde s-a stabilit definitiv.
I.6. POPA I. DUMITRU-Mitru Nuțu Flpruțului/Puşcaş[n. 1916 în Cheriu-dec. 1942/1943, Stalingrad-Rusia, fiul familiei Popa I. Ioan-Nuțu Floruțului și Ana
, este unul din EROII neamului românesc, pe care i-a dat Cheru, căzut pe frontul celui de-al II-lea razboi
Mălan (1884-1955)]
mondial, în luptele de la Cotul Donului, alături de prietenii și consătenii săi dragi, Florea Murului și Trianu Năuti.
Conform afirmațiilor consătenilor și prietenilor săi, Fildan Pavel-Țuca și Toie Dumitru-Țapu, camaradul lor de luptă,
Mitru Nuțu Flpruțului/Puşcaş ,,a murit de frig pe frontul de la Stalingrad, în cumplita iarnă din 1942-1943”.
I.7. POPA I. CRĂCIUN-Crăcea/Țapănu, n. 1922 în Cheriu, fiul soților Popa Ioan-Nuțu Floruțului și Ana
Mălan[1884-1955], a fost căsătorit cu Meşter D. Veronica-Viroanca[(n. 1929 în Felcheriu-dec. la 12.05.2011 în Cheriu), fiica soţilor Meşter Dumitru şi Eva, din
Felcheriu]
. Soții Crăciun și Veronica Popa n. Meșter, au avut 4 copii, 2 doi dintre ei decedați prematur.
I.7.1. MARIA C. MEȘTER-Măria Crăci Babi, n. 17.07.1948, a fost fiica soților [ilegitimi, adică necununați la sfat] Veronica
Meșter și Popa I. Crăciun-Crăcea, botezată de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha. Nași: Mitra Ioan-Nuțu Țilichi și
soția Maria-Marișca [Mb 11/20.VII1948]. Maria C. Meșter, fiica lui Veronica, 3 luni și ½ (copilă), a decedat la 31 octombrie 1948 în
Cheriu, fiind înmormântată la 02.11.1948 de preotul paroh Gheorghe M. Teaha[Mr 14/2.XI.1948].
I.7.2. FLOAREA C. POPA-Floarea Babi n. 15.09.1949 în Cheriu, fiica soților Crăciun I. Popa-Crăcea Floruțului
și Veronica Meșter-Viroanca, botezată de pr. ortodox, Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Sofia și Gheorghe Ghe.
Gherman-Ghițu Ciocului[Mb 15/14.IX.1948]. Rămasă în memoria colectivă ca fiind Floarea Babi, Popa C. Floare-Floarea
Crăciuni, a fost ultimul copil botezat în Cheriu de părintele paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha, deoarece de la 01.01.1949
se instalează în Casa Parohială a Bisericii Ortodoxe ,,Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din Cheriu, părintele paroh
ortodox, Boris Cicală. Popa C. Florica-Floarea Babi, căsătorită cu Toia C-tin Florian-Florea Ţapului, cei doi având 2 fete.
I.7.3. CRĂCIUN C. POPA-Crăciunea Crăci Babi, n. 18 iunie 1953, în Cheriu, fiul lui Pop I. Crăciun[ortodox român,
agricultor]
și Veronica n. Meșter[ort. rom., casnică]. Botezul a fost oficiat la 21.07.1953, de preotul paroh ortodox Henț Gheorghe.
Nașă: Gherman Sofia[n. Cuc, soția lui Gherman Ghe. Gheorghe-Ghițu Ciocului]. Nașterea a fost înregistrat la Oficiul Stării Civile Oșorhei nr.
44/1953[Matricula botezaților nr. 9/21.VI.1953]. De menționat că soții Veronica și Crăciun Popa, l-au alintat pe următorul lor fiu, botezat
Ioan, chiar Crăciun, în memoria celui decedat prematur.
I.7.4. POPA C. IOAN-Ciunea[1954-2018] , căsătorit cu Viorica din Chijic. Ciunea a fost unul dintre cei mai buni
fotbalişti pe care i-a dat Cheriul, alcătuind împreună cu Simoc Gheorghe-Ghiţa Cani, Mitra Teodor-Delea Trianu Ioani
Iosâ şi Ţigan Florian-Florea Trianu Țigan, cea mai valoroasă linie defensivă pe care a avut-o satul nostru vreodată. Stângaci,
foarte puternic, ambiţios, condiţie fizică impecabilă, curajos, altruist, un coleg de echipă impecabil, Ciunea ,,ara” pur şi simplu
toată partea stângă a terenului, în direcţia noastră de atac. Unde mai punem la socoteală că pe aceiaşi parte jucau Tinuţu şi
Nuţu Bâcului, alţi doi stângaci extraordinari, la care dacă-l adăugăm şi pe Vanţ Ioan-Ionica Ionichi Vanţului, avem formula
ideală a unei benzi stânga, cu care nu se puteau lăuda nici măcar divizioarele A din acea perioadă. Ce meciuri şi ce goluri
memorabile a făcut şi a marcat Ciunea, atât pentru Josanii lui de suflet, pentru ceferişti, dar mai ales pentru Voinţa Cheriu. A
debutat în prima echipă a Cheriului la vârsta de 15 ani, fiind alături de colegul său de clasă-Ghiţa Cani, cei mai tineri
componenţi ai formaţiei, care spulbera Rontăul, Haieul, Betfia, Oşorheiul, Ineul de Criş, Bălaia şi toate celelalte formaţii
întâlnite. Cei doi soţi Popa, Ciunea și Viorica au doi baieți: 1).Popa Ioan-Nelu, căsătorit cu Florina din Vârciorog[cei doi având un
băiat: Popa F. Ionuţ]
; 2).Popa I. Radu, care a moştenit talentul tatălui său, dar neavând condiţiile, conjunctura şi ambiţia părintelui
său, nu s-a ridicat şi exprimat la valoarea lui Ciunea, lipsindu-i, în primul rând cerbicia extraordinară a acestuia.
Ce fotbalist a fost Ciunea ! Cu siguranţă că avea loc în orice echipă de A !

Indiscutabil a fost cel mai bun fundaş stânga pe care l-a avut Cherul,
Un munte de dăruire, ambiţie, abnegaţie, sacrificiu, dar şi de valoare.
Neândoielnic, Ciunea avea cel mai puternic şut cu stângul dintre noi,
Enervant de cât de bine stătea pe picioare şi ce puternic era ! (nu glumesc !)
Asta din punctul de vedere al adversarilor, mai ales al atacanţilor.
Din punctul meu de vedere, Ciunea putea disputa la aceeaşi intensitate,

Evident, dacă s-ar fi jucat unul după altul, chiar şi 2-3 meciuri, itegrale.
Formidabil ce stâng de aur, avea Ciunea, curat, puternic, precis şi eficient,

Indiferent că era vorba de o degajare sau, cu atât mai mult, de o finalizare.
Efectiv, cum juca şi trăia Ciunea fotbalul, se numeşte azi profesionalism,
Rămânem cu regretul că în acele vremuri fotbaliştii nu erau profesionişti.
116
______________________________________________________________________________________________________
II. Familia POPA NICOLAE-Nicoara Floruțului (1871-1948)
II. Popa Nicolae-Nicoara Floruțului[frate cu Popa Ioan-Nuțu Floruţului], a fost căsătorit cu Șandor Ana-Ana Beși[1881-1948, soră cu tatăl
. Cei doi soți Popa[Ana și Nicoara] s-au stins din viață la 3 săptămâni, unul după altul.
Angeli Beși și cu Floarea Șandor, soția lui Șandor Ioan-Ioanea Rodeș]
Nicolae I. Popa, fiul lui Popa Ioan și Bungău Floare, născut la 1871 în Cheriu, român-ortodox, plugar, 77 ani, a decedat la
21 septembrie 1948, împărtășit cu Sf. Taine, înmormântat la 22.IX.1948, de preotul ortodox Gheorghe. M. Teaha[Mr
12/22.IX.1948]
. Ana Ileana Popa, născută la 1881 în Cheriu, fiica lui Șandor Petru-Petrea Midri și Maria Cuc[soția lui Popa Nicolae-Nicoara
Floruțului]
casnică, ortodoxă-română, 67 ani, a decedat la 31 august 1948, în Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, a fost
înmormântată la 2 septembrie 1948, de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha[M.r. 11/2.IX.1948]. Copiii familiei Ana și Nicolae
Popa au fost: II.1).Popa N. Petru-Petrea Nicoari Floruțului; II.2).Popa N. Veronica-Nica Nicoari Floruțului; II.3).Popa N.
Maria-Manina; II.4).Popa N. Sofia-Sofia Nicoari Floruțului.
II.1. PETRU N. POPA[1910-1948] , fiul lui Popa Nicolae-Nicoara Floruțului[1871-1948] și Șandor Ana-a Beși[1881-1948],
născut la 28 februarie 1910 în Cheriu, 38 ani, plugar ortodox-român, împărtășit cu Sf. Taine, a decedat la 21 februarie 1948
în Cheriu, fiind înmormântat la 22.II.1948 de preotul paroh orthodox Gheorghe M. Teaha[Mr. 5/22.02.1948]. Mare necaz și
supărare a pricinuit moartea lui Petre, în inima și sufletul părinților săi, care eact după o jumătate de an s-au stins și ei.
II.2. VERONICA N. POPA-Nica Nicoari Floruțului[căs. cu Erdei Dumitru-Mitru Hijanului, poreclit Sedreş, deoarece mama lui, Iancu M. Floarea-Hijenița,
. Ograda[grădina de zarzavaturi] soţilor Erdei F. Dumitru şi Veronica-Nica fiind chiar lângă Râtul
s-a căsătorit cu Florea din Hij/Hijanu (Podgoria/Fughiu]
Căminului, era foarte căutată de lopta de fotbal, în timpul miuţelor interminabile, pe care le încingeam aproape zilnic pe acest
teren predilect al copilăriei noastre. Într-o duminică de iunie 1970, venind la Suciu F. Florian-Horiţa un coleg de clasă[Vandici
Florian, clasa a XII-a la Liceul Gojdu]
, normal că ,,l-am băgat” şi pe el la o miuţă. Numai că sărind mingea chiar între croapile[cartofii] Nichi,
proaspăt săpate şi îngropate, Florea Vandici s-a dus s-o recupereze, dar nană Nică fiind cu câteva secunde mai rapidă la
minge, n-a apucat să ne-o confişte, deoarece Florea i-a subtilizat-o numaidecât, chiar când era să pună mâna pe ea. Rea de
gură, nană Nică a început să-l înjure pe bietul băiat, care surprins de atitudinea şi comportamentul ei, a întrebat-o: ,, De ce mă
suduieşti nană ?”. ,,Încă mă mai întrebi?”, a replicat nană Nică, mai suduidu-l o dată, tot cu una bihorenească. Florea
Vandici nu se lasă intimidat şi-i dă o replică monumentală: ,,Dacă-i aşe, data viitoari când mai vin în Cher, aduc o loptă cari
şi zboari din cuib în cuib şi scoată tăti croampili”. ,,Aduci tu pe ... măti”, i-a răspuns indignată femeia, iar noi toţi am izbucnit
în râs ca la un spectacol de revistă.
II.3. MARIA N. POPA-Marișca Nicoari Floruțului/Manina [n. 1918] a fost căsătorită iniţial cu Trifa Teodor-Cicula[1910-
1989]
, cei doi fiind părinții lui Florian[n. 30.10.1941-d. 26.10.1942][Mb 10./30.10.1941]/[Mr. 1/28.01.1942]. De asemenea Cicula și Manina sunt atestați ca
fiind părinții lui Buzguţa T. Liviu-Liviu Manini[născut la 11 martie 1950 în Cheriu]/[Mb 2/14.III.1950]. După divorțul de Cicula, Manina s-a
recăsătorit cu Buzguța Ioan-Nuţu, cu care au 2 băieti: 1).Buzguţa I. Ioan-Nuţu[n. 09.05.1951 în Cheriu]/[Mb 2/11.05.1951]; 2).Buzguţa I.
Petru-Petrea Manini[n. 1955 în Cheriu].
117
______________________________________________________________________________________________________
II.4. SOFIA N. POPA-Sofia Nicoari Floruțului, fiica cherenilor Popa Nicolae-Nicoara Floruțului[frate cu Popa Ioan-Nuțu
Floruţului]
și Șandor Ana-Ana Beși[1881-1948, soră cu tatăl Angeli Beși și cu Floarea Șandor, soția lui Șandor Ioan-Ioanea Rodeș]. Pop Sofia, căsătorită cu Tonț
Petru-Tonțu, este atestată ca fiind mama Anei-Sofia n. 03.06.1951, botezată la 05.06.1951 de părintele Boris Cicală, în
prezența nașei Angela Șandor, verișoara primară a mamei[Mb 5/5.VI.1951]. Popa Sofia este atestată ca fiind unul dintre cei 6
chereni promovați ,,la finele anului școlar 1948-1949, anul I, la examenul ținut în ziua de 26.03.1949 la Școala Primară de
Stat Cheriu, în urma cursului de alfabetizare, pentru care au fost recenzate 36 persoane cu vârste între 14-50 ani (15
băieți+21 fete), înscrise 16 persoane, cu vârste cuprinse între 14-40 ani (8B+8F), plecați 2 [Hendre Alexandru și Cuc F. Florian-Floricelu Ori
Vili]
, frecvenți 13[6B+7]”[Sursa: Adresa 98/26.03.1949 a Școlii Primare de Stat din Cheriu către Inspectoratul Școlar Bihor, conform Ord. nr. 5025/1949].
III. POPA I. ELISABETA- Saveta Nicoari Floruțului[(1883-1943), fiica soților Popa Ioan și Bungău Floare], a fosti soția lui Mălan
Pavel-Mălaiu din Alparea, cei doi soți fiind părinții fraților: 1).Mălan P. Teodor-Delea Mălaiului, poreclit Gusti, căsătorit
cu Mitra I. Ana-Nuca Ioani Iosâ, cu copiiii: Floarea-Florica, Teodor-Delușca, Ioan-Ioanea, Ana şi Ecaterina-Tica;
2).Mălan P. Ioan-Nuţu Mălaiului, poreclit Mişca, a fost căsătorit cu Veronica Toia din Haieu, cu copiii: Maria-Măria,
Traian-Trianu şi Ecaterina-Tica; 3).Mălan N. Pavel-Puiu, căsătorit cu Meșter Ana-Nuca Libi. Elisabeta N. Popa (Notă:
în Mr 8/13.X.1943, părintele Fl. Groza menționează greșit Ecaterina, în loc de Elisabeta) s-a născut în Cheriu la 1883, a fost
căsătorită cu Pavel Mălan, a trăit 60 ani, decedând la 11.X.1943 de apolexie, fiind înmormântată la 13.X.1943 de părintele
paroh ortodox al Cherului din acele vremuri de răstriște, Florian Groza[Mr 8/13.X.1943].
PREOȚII CHERULUI ORTODOX
Dacă noi cherenii, aici la graniţa etnică a neamului românesc, ne-am conservat limba, datinile şi obiceiurile, trebuie să
mulţumim Credinţei noastre Ortodoxe, care ne-a păstrat Biserica Naţională chiar în cele mai tragice momente şi evenimente
de urgie şi persecuţie religioasă care s-au abătut, mai ales peste aceste meleaguri. Biserica Ortodoxă din Cheriu a fost şi a
rămas o vatră de spiritualitate a credincioşilor acestui minunat plai bihorean. La poarta ei şi-au plâns amarul şi durerea
înaintaşii noştri, dar tot aici au întrezărit zorii mângâierii şi nădejdea că numai Bunul şi Înduratul Dumnezeu i-a ajutat, îi
ajută şi-i va ajuta, cât timp nu-şi pierd credinţa în EL. Biserica a fost şi trebuie să rămână simbolul de credinţă şi neam, un
stindard călăuzitor pe arena istoriei, pentru noi şi generaţiile următoare. Aici, în Sfânta Biserică Ortodoxă din Cheriu, a
luminat candela credinţei din care s-a hrânit spiritual fiecare cherean creştin, aici s-a adăpostit religia iubirii de neam a
cherenilor, în vremuri de răstrişte şi jale. La începutul secolului al XIV-lea preotul Bisericii din Cheriu se numea Ștefan, așa
cum este menționat într-un, un document cheie despre existența Bisericii Ortodoxe Române: ,,Socotelile lui Iacob, fiul lui
Berengariu și Raymund de Bonofato, stringătorii dijmelor papale pe șase ani [1332-1337]”. Deși, în mod normal, dijma papală ar
fi trebuit adunată numai de la preoții bisericilor catolice, din enumerarea în documentul respectiv a preoților și satelor care au
plătit dijma papală, se deduce în mod clar că nici satele greco-ortodoxe românești, nu erau scutite de de asemenenea taxe.
Drept dovadă, în toți acești ani, apar și următorii preoți ortodocși și sate impuse: preotul Ștefan din Cheriu care a plătit 9
groși[dijma/zeciuiala anuală], Petru din Felcheriu cu 16, Petru din Cordău 10, Ioan din Sărand 6, Nicolae din Fughiu 5. Având
mandat din partea cardinalului Emeric Csaky să viziteze satele românești din Dieceza Oradiei, Paul Laszlo face o inspecție în
mai multe sate din Bihor. După încheierea vizitei, întocmește la 18 iulie 1725, un raport asupra celor văzute prin sate,
referindu-se în mod special la starea bisericilor din localitățile vizitate. Din cuprisul său rezultă că în anul 1725 existau în valea
Crișului Repede, în toate satele vizitate, lăcașuri de cult: Alparea[biserică de lemn], Cheriu Mare[Cheriu-nu se specifică din ce material este construită
biserica]
, Cheriu Mic[Felcheriu-nu se specifică din ce material este construită biserica], Haieu-Rontău[biserică de zid], Oșorhei[biserică de lemn], etc. Din lucrarea
cercetătorului Ioan Godea „Monumente de arhitectură populară din nord-vestul României: Biserici de lemn din valea
Crișului Repede. Muzeul Țării Crișurilor, 1974, pag. 28” aflăm „…despre unele biserici de lemn românești, fie că se
proceda la repararea celor existemnte, fie chiar se construiesc din nou. La recomandarea protopopului Hataș Vasile,
episcopia catolică din Oradea aprobă pentru Biserica Română [Notă: ortodoxă] din Cheriu 1 marjă de fier[provenit de la manufacturile din
Drăgănești și Pocioveliște]
. Fierul s-a ridicat, deoarece protopopul semnează de primirea lui la 3 mai 1739”. După 23 octombrie 1741,
când ia ființă Manufactura de sticlă de la Hășmaș, geamurile din bășică de bou a Bisericii Române din Cheriu, vor fi
înlocuite cu sticlă, deoarece din aceeași lucrare [pag. 25] se menționează că „în valea Crișului Repede ajung de acolo multe
legături de sticlă pentru geam”.
1. FILIP POPOVICI. La 10 mai 1817, văduva memorabilului preot Filip Popovici, se plânge că epitropii bisericii nu-i
înapoiază cărţile bisericeşti aparţinând soţului ei, nici măcar o chitanţă pentru ca fiica lor să le poata recupera oricând. La
20.02.1792, dată la care s-a aprobat infiinţarea Consistoriului Ortodox Român de la Oradea[sub oblăduirea Episcopiei Aradului],
preotul Filip Popovici din Cheriu devine unul din membrii fondatori. Procesul-verbal al şedinţei de constituire cuprinde ca
prezenţi 40 cetăţeni nominalizaţi, printre care la poziţia 19 figurează parohul Filip Popovici din Cheriul Mare. După
stăruinţe îndelungate, episcopul Pavel Avacumovici[1786-1815] reuşeşte să înduplece Curtea din Viena să aprobe
înfiinţarea[oficializarea] unui Consistor eparhial ortodox în Oradea Mare, astfel că, la 28 februarie 1792 [Sursa: Enciclopedia Ortodoxiei
Româneşti, Bucureşti, 2010, p. 450]
, împăratul Leopold a aprobat înfiinţarea lui, în frunte cu un arhimandrit sau protosinghel plătit de stat
şi cu atribuţii ca orice consiliu eparhial, dar fără episcop. Astfel s-a oficializat Consistoriul de la Oradea printr-o Rezoluţie pe
care o reânoieşte, la 2 ianuarie 1793, noul împărat de la Viena, Francisc I. Acest lucru a fost adus la cunoştinţa clerului şi
norodului ortodox român din Bihor de episcopul Aradului Pavel Avacumovici prin circulara din 24 august 1793, redactată în
termeni sărbătoreşti[Sursa: Il. Pușcariu, Documente pentru limbă şi istorie, vol. I, Sibiu, 1889, pp. 225-226] şi primită cu bucurie deplină. Constituirea
Consistoriului Orădean s-a făcut la 30 august 1793 sub conducerea arhimandritului Teodosie Iovanovici, stareţul de la
mănăstirea Hodoş-Bodrog, asistat de secretarul Pavel Mihoc ca delegaţi ai episcopului Orădean. Procesul verbal al şedinţei de
constituire cuprinde ca prezenţi 40 de cetăţeni nominalizaţi:
118
______________________________________________________________________________________________________
(1) delegatul Teodor Ioanovici, preşedinte de şedinţă şi delegate al Episcopiei Aradului; (2) Pavel Mihoc, secretar
eparhial; (3) Teodor Arsici, protopop al Oradiei; (4) Ioan Clintoc, protopop de Peştiş şi paroh în Velenţa; (5) Ioan Böthy,
protopop al Luncii Barcăului şi paroh în Oradea; (6) Ioan Şteff, protopop al Beiuşului; (7) Vasile Cojdean, protopop de
Pomezeu; (8) Ioan Popovici, protopop de Beliu; (9) Vasile Davidovici, capelan în Oradea; (10) Gheorghe Raţ, capelan în
Velenţa; (11) Gavril Popovici, preot în Velenţa; (12-20) parohii Zaharie Radovici (Cefa), Toma Popovici (Bicaciu), Nicolae
Popovici (Sititelec), Ioan Popovici (Miersig), Dimitrie Bălaş (Tulca), Teodor Popovici (Roit), Ioan Popovici (Hidişel), (19)
Filip Popovici (Cheriul Mare), Ioan Şerb (Burzuc); (21-28) vicarii Nicolae Poinar (Peşteş), Ioan Popovici (Tinăud),
Constantin Popovici (Varvizi), Nicolae Bradi (Spurcani), Danil Burda (Făncica), Filip Gugovici (Ir), Ilie Popovici (Tileagd),
Vasile Crainic (Nojorid); (29-40) Mihai Püspöky, Ioan Bacic,Ioan Costa, Nicolae Polgari, Antoniu Daniel, Vasile Popovici,
Teodor Crăciun, Mihail Paholcec, Radu Radosav (toţi din Oradea), Gheorghe Moguţa, Vöröss Gavril, şi Dimitrie Haşaş, toţi 3
din Velenţa[Sursa: Constantin Butișcă „Consistoriul din Veneţia Orăzii (1792-1921)” în Vechea Catedrală Ortodoxă a Bihorului. Biserica din Velenţa Orăzii, pp. 36-37] . Din 1793, până în
1900, Parohia Ortodoxă din Cheriu a aparţinut de Propopiatul Oradea Mare. Între 1793-1892, Consistoriul orădean
cuprindea 7 propopiate, pentru ca între 1893-1900, numărul protopopiatelor să scadă la 6. Iată deci că la sfârşitul sec. XVIII şi
începutul sec. XIX exista în Cheriu o Biserică Ortodoxă puternică şi de sine stătătoare.
2. IOAN IONUȚAȘ-preot paroh ortodox din Cheriu. La 1892 preotul paroh ortodox din Cheriu era părintele Ioan
Ionuțaș, iar prim-epitrop era Iosif Gherman-Iosa Tomi, tatăl lui Gherman I. Pavel-Paşcu Iosâ Tomi[tatăl fraţilor Gherman P. Gheorghe-
Ciocu şi GHERMAN P. FLORIAN-Ciociu Paşcului, eroul Cheriului, mort pe front în cel de-al doilea război mondial]
. Din Raportul Oficiului protopopesc greco-ortodox
român din Oradea Mare, publicat în revista săptămânală tipărită la Arad „Biserica şi Şcoala”, aflăm că la finele anului 1895
„în protopiatul Orăzii-Mari se află 59 comune bisericeşti, formând 50 de parohii [Notă: între care şi Parohia din Cheriu] şi 172 filii”. Tot
din acest raport aflăm că „în anul trecut[Notă: 1895] şi-au îndeplinit peste tot datorinţele preoţii următori [sunt menţionaţi mai mulţi preoţi, între
care]
: Nicolau Tomaş din Alparea, IOAN IONUŢAŞ din Cheriu, Nicolau Popa din Felcheriu”. Părintele Ioan Ionuțaș a fost
preotul Cheriului, de a cărui vrednică păstorire se leagă construcția actualei Biserici Ortodoxe, a Școlii și a Casei Parohiale,
dar și cel care i-a pregătit pe chereni pentru Marea Unire de la 1918. În acea perioadă existau în ,,Protopopiatul Orăzii-Mari,
59 comune bisericești[între care și Cheru], formând 5 parohii, cu 172 filii”[Raportul Oficiului protopopesc Greco-ortodox-român din Oradea-Mare/1895].
Din ,,Raportul oficiului protopopesc greco-ortodox român din Oradea-Mare despre activitatea din 1895 cătrâ Sinodul
protopopesc din 1896, Raport pe anul espirat 1895, despre starea protopresbiteratului Orăzii-Mari”, aflăm că ,,Ven. Sinod
protopopesc, cu ocasiunea esamenului la finea anului trecut, s'au împărţit elevilor cari s'au distins prin răspunsuri bane,
cărţi de rugăciune, biblia, cărţi din bibliotecă pentru adulţi, şi cărţi din biblioteca pentru copii, precum şi bani în numerar,
următorelor şcoale”, printre care: Alparea[1 carte rugăciune x 6 florini, 2 Biblii x 6 florini, 2 cărți pentru adulți x 6 florini,10 cărți pentru copii x 4 florini și bani numerar=1
florin]
; Cheriu: 2 Biblii x 6 florini, 2 cărți pentru adulți x 6 florini,10 cărți pentru copii; Fughiu Oșorheiu[2 Biblii x 6 florini, 1 carte
pentru adulți x 6 florini,8 cărți pentru copii x 4 florini și bani numerar=20 creițari]
; Rontău[1 carte rugăciune x 6 florini, 3 Biblii x 6 florini, 2 cărți pentru adulți x 6 florini,10 cărți pentru copii x 4
florini și bani numerar=1 florin și 50 creițari]
; V. Velența [2 cărți rugăciune x 6 florini, 2 Biblii x 6 florini, 2 cărți pentru adulți x 6 florini,10 cărți pentru copii x 4 florini și bani numerar=1 florin și 50
creițari]
. ,,Tot în sensul hotărârei Ven. Sinod se noteză că îna nul trecut s'au ţînut şcoală de repetiţiune cu succes bun în
comunele: Alparea, Apateul ung. Bogeiu, Cheresig, Cheriu, Chiraleu, Chişlaz, Chişirigd, Darvas, Margine, F. Oşorheiu,
Parhila, M. Peterd, Rontău. Şerbi, Soldobagiu, Tarian, Tăşad, Toboliu, Vecherd şi Jaca ”. ,,Tot în sensul hotarîrei Ven.
Sinod protopopesc, din anul trecut[1895] reportez cum că în anul trecut şi-au împlinit preste tot datorinţele, preoţii următori:
Ioan Farcaş, Abramul sup.; Nicol au Tomaş, Alparea; Milan Drimba, Ch. Apateu; Ioan Popoviciu, Carţag; Dimitrie Albu,
Cheresig; Ioan Ionuţaş, Cheriu; Gavriil Bejan, Chişlaz; Dimitrie Vaşca, Chişirigd; Geòrgie Popoviciu, Ciuhoiu;
Zacharie Papp, Diosig; Nicolau Popa, Felcheriu; Romul Mangra, Giriş; Filimon Jurca, Mierlău; Pavel Bodea, Oradea-
Mare; Mochiu Vancea, Parhida; Emanuil Papp, Săcal; Ioan Lazău, Soldobagiu; Ioan Vaida, Tărian; Ştefan E. Teodor,
Tăşad; Gheorgiu Drimba, Toboliu, Georgie Papp, Vecherd; Georgiu Lapuşan, Voivodi, Andreiu Horvath V. Velenţa şi
Sigismund Bejan, Jaca”. ,,Conform hotărîrei Ven. Sinod protopopesc în cursul anului trecut s'ati deschis colectă pentru
sporirea fondului bisericesc și şcolar protopresbiteral în 41 localități… N'au intrat încă colectele dela comunele: Apateul
rom. Carţag, Cheriu, Chişlaz, Dernişora, Merlău, Păusa, Sâcal, Vecherd, V. Velenţa...” [Sursa: Biserica și Școala-Revistă Bisericească, şcolară,
literară şi economică, Anul XX, Arad, 17/29 Martie 1896. Nr. 11 ]
. Tot în timpul păstoririi părintelui Ioan Ionuțaș ,,Pe stațiunea învățătorească de la
Școala greco-ortodoxă-română din Cheriu, Inspectoratul Oradea-Mare, se escrie [organizează] concurs de nou, cu termin de
alegere 29 August/10 Septemvrie 1897. Emolumintele [Notă: venituri/câștiguri/avantaje] sunt: 1).În bani numerar, 140 fl [florini]; 2).16
jugere de pământ=96 fl; 10 cubule grâu a 5 fl; 4).pentru școala de repetitive, de la antistia [Primăria] comunală15 fl; 5).venitele
cantorale, 30 fl. Suma 331 fl, afară de acestea, cortel [Casa parochială], cu grădină de legume de ¼ jugere. Recursele adjustante,
conform prescriselor Statului Organizatoric și subpunctului 6, Art. XVIII din 1879, adresate comitetului parochial din
Cheriu, să se trimită subscrisului în Oradea-Mare până inclusive în 26 August/6 Septemvrie a.c [notă: 1897], având
recurență[Notă: să se organizeze] în vre-o Duminecă sau sărbătoare, a se prezenta în biserica din localitate, spre a-și arăta
desteritatea în cântarea și tipicul bisericesc”[ [Revista săptămânală Biserica și Școala nr. 3 din 15.08.1897]. Tot de aici aflăm că ,,preotul Ioan
Ionuțaș din Cheriu și-a îndeplinit peste tot datorințele [obligațiile] pe anul trecut[1896]”. Părintele paroh Ioan Ionuțaș, împreună cu
Meletie Suciu-Dascălu, comitetul parohial condus atunci de prim-epitropul Gherman I. Pavel-Paşcu Iosâ Tomi, sprijiniți și
de alți chereni vrednici ai acelei perioade, au luat hotărârea ca pe terenul cumpărat la 1890 [de la Vasile Țigan] pentru construirea noii
biserici[cea veche era din lemn, datând de la 1642] , să contruiască și o școală românească [inaugurată în 1910], deaorece Cheru fiind în imperiul austro-
ungar, dacă școala ar fi construită de primărie, ar fi fost cu predare în limba maghiară. ,,Necrolog. Subscrişii cu inima frântă
de durere, aducem la cunoscinţa tuturor consângenilor şi cunoscuţilor, cumcă neuitatul soţ, bunul şi iubitul părinte
NicolauTamaş paroh, gr. ort. în comuna Alpareaa, Lnni în 30 Martie st. v. a. c. la 3 ore din zi [1898 la orele 3 a.m.] după un morb
grău[Notă: grea suferință] în etate de 50 ani, a răposat în D-nul.
119
______________________________________________________________________________________________________
Remăşiţele pământeşci s'au aşezat spre eternă odichnă în 1 Aprilie a. c. la 4 ore postmeridiane, după ritul gr. ort. [Notă:
în cimitiriul s.[Notă: Sfintei] biserici din Alparea. Serviţiul[Notă: serviciul religios=slujba de ]nmorm\ntare] s'a ţînut în s.[Notă: Sfinta] biserică
ritul ortodox]
din loc prin Rss. Domnu Toma Păcală protopop tractual de Oradea-Mare asistat de preoţii tractuali: Pavel Bodea capelan
protopesc în Oradea, Andreiu Horvath paroch în V.-Velenţa, Georgiu Papp presbiter şi archivariu consistorial, Petru
Ionuţaş[Notă: de fapt Ioan Ionuțaș] paroch în Cheriu, Teodor Pop paroch în Rontău şi Antoniu Bica paroch în F. Oșiorheiu, în
presinţa unui public numeros din localitate şi jur. După serviţiul funebral, Dl. protopop pontifică prin o vorbire acomodată,
arătând vrednicia defunctului prestată cu atâta zel în decurs de 24 ani în calitatea sa de preot, a stors lacrămi din ochii
celor presenţi. Decedatul au fost un preot de model, iubitoriu de familie, şi iubit de toţi, încât la îmormântare au participat
nu numai poporul întreg din parochia sa Alparea ca foşti fii sufleteşci, ci şi din comunele vecine: Cheriu, F. Oșiorheiu
Fughiu şi din Oradea-Mare. Fie-i ţărâna uşoară şi memoria binecuvăntată. Persida Mândruţău soţia şi Sofia fiică”[Biserica și
Școala-Revistă Bisericească, şcolară, literară şi economică, Anul XXII, Arad, 12/24 Aprilie 1898]
.
3. FLORIAN GROZA-Părintele longeviv al Cherului. Din relatările bunicului meu pe linie maternă, Iancu M.
Teodor-Delea Mișchi Dărvășanului, vecin, prieten de familie și colaborator foarte apropiat al părintelui Groza, am tras
concluzia că acesta a venit să păstorească peste comunitatea eminamente ortodoxă a Cheriului, imediat după vrednicul părinte
Ioan Ionuțaș, în perioada căruia s-a construit actuala Biserică Ortodoxă. ,,În Dumineca de 5/18 Noemvrie [Notă: 1906] s'a sfinţit
noua biserică din comuna Sentelac [Notă: Sântelec] protoprezbiteratul Orăzii-Mari. De pe faţa Sentlăcanilor puteai ceti bucuria în
ziua sfinţirei, văzând cu ochii visul lor realizat. La sfinţire au luat parte Rev. domn Torna Păcală, preot tractual, Nicolae
Bogdan, paroch în M.-Lazuri, N. Bogdan, paroch în Sumugiu, Florian Groza, paroch în Cheriu, Teodor Papp, paroch în
Alparea cu Doamna, Nicolae Popa, paroch în Felcheriu, Teodor Popovici, paroch în Hidişelul sup., Filimon Jurca, paroch
în Mierlău, Meletiu Suciu, învăţător în Cheriu[Notă: Meletie Suciu-Dacălu], Ioan Petrila, învăţător în Mierlău, George Făşie,
învăţător în Felcheriu, Petru Popa, teolog abs. şi Mihaiu Popa, notar cerc. cu Doamna şi alţii. După sfinţire s'a dat un
prânz comun, unde a toastat Rev. Domn Torna Păcală pentru P.S. Sa Episcopul I. I. Papp, pentru Ioan Popovici şi pentru
învăţătorime spunând prin cuvinte adevărat părinteşti, armonia ce trebue să domnească între preot şi învăţător ”[Sursa:
revista ,,Tribuna”, Arad. Sâmbătă 25 Noiembrie (8 Decembrie) 1906. Nr. 219]
. Iată deci că la 1906, preotul paroh al Cherului era părintele Florian Groza,
iar dascăl era din 1900, Meletie Suciu, rămas ăn memoria colectivității cu supranumele Dascălu. Cert este că la Marea Unire
de la 1 Decembrie 1918, părintele Florian Groza era preotul paroh al cherenilor, iar după Marea Unire de la Alba-Iulia,
prim-epitrop al Sfintei Biserici din Cheriu a fost Iancu M. Teodor-Delea Mișchii Dărvășanului. În anul 1922 preotul
Parohiei Ortodoxe din Cheriu era părimtele Groza Florian, cum reiese din Contractul de vânzare-cumprare, încheiat la
data de 04.03.1922 între Groza Florian[preot paroh orthodox, Cheriu] şi soţia Iuliana n. Fekete[D-na preoteasă], în calitate de vânzători,
respectiv Teodor Iancu-Delea Mişchi şi soţia Ecaterina n. Ardelean-Catița Toader Lichi, în calitate de cumpărători asupra
unui teren în suprafaţă de 1 ha 440 stânjeni, întăbulat la nr. Topo 307 în CF 240 Chier[Cheriu-Bihor]. Părintele Florian Groza a
păstorit peste chereni, într-o perioadă extraordinară, cea interbelică, marcată de câteva momente cruciale, atât pentru nația
noastră românească, cât și pentru ortodoxie: primul război mondial, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, organizarea
Bisericii Ortodoxe Române ca Patriarhie [1925], refomele agrare interbelice[1921-1937], al doilea război mondial [1940-1945]. Din
păcate, vrednicul părinte Florian Groza, a fost silit să lase locul vacant, în octombrie 1945, în urma unui nefericit accident,
cauzat de explozia unei mine antipersoană. Conform celor relatate de contemporani, mina a fost găsită întâmplător de părintele
Groza, în gardul viu ce delimita Casa Parohială de Șicator. Părintele Florian Groza, fără îndoialău nul dintre cei mai
longevivi preoți parohi ortodocși români ai Bisericii din Cheriu, cum chiar el specifica în rubrica rezervată în Matricula
botezaților, respectiv, Matricula răposaților, pe anii 1934-1953, studiate de mine. În perioada interbelică și după Marea
Unire de la 1 Decembrie 1918, munca unca culturală de la sate era susţinută de preot şi învăţător. învăţător. Una dintre cele mai accesibile
forme de ridicare a nivelului cultural era aceea a împrumutului de carte. În acest sens, acolo unde nu existau cămine culturale,
întreaga activitate se desfăşura de către bibliotecile din parohiile protopopiatului, protopopiatului, care s-au înfiinţat în anul 1929, cea din
Cheriu[Notă: preot paroh orthodox Florian Groza] având un număr de 64 cărți, în valoare de 1.000 lei. Tot în acea perioadă, pentru nevoile
credincioşilor au fost cumpărate în Cheriu, Cheriu, de către părintele Florian Groza, Groza, 1.000 calendare şi 90 cărți de rugăciuni.rugăciuni. În
acele vremuri, țăranii, inclusiv cei din Cheriu, Cheriu, nu citeau nici ziare decât rareori, în deosebi în zilele de luni la târgul
săptămânal din Oradea, Oradea, câte un ziar sosit din capitală, sau Gazeta de Vest şi Lumina satelor, satelor, la care părintele Groza era
abonat şi le împrumuta ştiutorilor de carte. Ca urmare a secetei care a lovit Basarabia, la iniţiativa Societăţii Naţionale de
Cruce Roşie, Filiala Oradea, răspunzând şi la chemarea făcută de Sfântul Sinod, prin adresa nr. 2732/1.11 1935, de a ajuta pe
cei lipsiţi, parohia ortodoxă din Cheriu, Cheriu, prin grija preotului Florian Groza, Groza, a membrilor Comitetului Bisericesc și a birăului
de atunci al Cherului,
Cherului, Gavril Barbonța-Gaborea
Barbonța-Gaborea Șuștăr, Șuștăr, au adunat fonduri[Notă: banii de pe tas] și au mobilizat pe săteni pentru a
dona cereale, astfel că din Cheriu s-au donat bucate pentru a-i ajuta pe cei săraci. Tot într-o asemenea idee, în toamna anului
1939, părintele Florian Groza a intervenit pe lângă regimentele de la frontieră pentru a lăsa nerechiziţionate animalele de
tracţiune necesare pentru însămânţările de toamnă, transportul recoltei şi aprovizionarea cu lemne pentru iarnă [Sursa: A.E.O.R.O.Bh-Sj.,
fond Episcopia Ortodoxă Română Oradea, Documente, Act nr. 1009/1940]
. Din păcate, a fost silit să lase locul vacant, în toamna anului 1945, în urma unui
nefericit accident, cauzat de explozia unei mine antipersoană găsită întâmplător de acesta, în gardul viu ce delimita Casa
Parohială de Șicator. Până prin anii 80 ai secolului trecut, între gospodăria lui Iancu M. Teodor-Delea Mişchi, de la nr. 1 şi
cea a lui Tiriteu Ioan-Uţu, de la nr. 2,) exista un loc viran dar hotărnicit, spre stradă, cu un gard din spini. Terenul era
proprietatea de drept a părintelui Groza Florian, nimeni altul decât preotul Cheriului în perioada interbelică şi a celui de-al
II-lea război mondial. Acest loc a fost folosit şi cultivat foarte mulţi ani cu cereale de către Delea Mişchi şi ginerii săi, Urs P.
Petru-Pişchi şi Mitra I. Traian-Troaici, după plecarea părintelui Groza Florian şi a preoteasei Iuliana n. Fekete din sat şi
stabilirea acestora în oraşul natal al preotului-Turda.
120
______________________________________________________________________________________________________
Îmi amintesc perfect de faptul că Andrei, fiul părintelui Groza[stabilit şi el la Turda], venea în fiecare an la bunicul meu şi se
întorcea încărcat cu o mulţime de produse bio, de la clisă[slănină] afumată la cârnaţ, de la fasole la fărină nula[făină albă], de la
oloi[ulei] de ierboaie[floarea-soarelui] şi de cucurbă[dovleac], la sâmburi de nucă, toate din producţia proprie a Deli Mişchi. Terenul a
fost moştenit de către Andrei, care l-a vândut ca loc de casă [teren inravilan] lui Chiş P. Gheorghe, iar pe el şi-au construit
gospodării frumoase şi trainice, doi dintre băieţii Ghiuriţâ Nachi: Chiş Ghe. Gheorghe-Moanea şi Chiş Pavel-Velea. Pe
vremea copilăriei generaţiei mele, la uliţă[între Delea Mişchi şi Uţu] acest loc, îngrădit cu un gard din spini, înalt cam de 1,30-1,50 m,
care gard, în extraordinarele ierni ale prunciei noastre, oprea neaua[zăpada] viscolită de vânturile puternice, formând nămeţi de
peste 2 m, cu mult peste înălţimea noastră. Copii fiind, zburdalnici şi neastâmpăraţi, ne urcam pe aceşti nămeţi, mai mult sau
mai puţin îngheţaţi şi nu o dată ne scufundam în zăpadă, mai-mai să nu putem ieşi, cum mi s-a întâplat chiar mie, când aveam
5-6 anişori, norocul meu că am fost scos imediat de către buna mea vecină şi prietenă Tiriteu I. Elisabeta-Veta Uţului, cu 3
ani mai mare decât mine. Despre părintele Groza a rămas o istorioară, pe cât de adevărată, pe atât de tristă şi plină de
învăţăminte. Spre sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale, americanii au paraşutat diferite obiecte explozive (mine
antipersoană), inclusiv pe teritoriul satului nostru. Părintele propăvăduia în biserică îndemnul ca aceste obiecte găsite pe câmp,
sau în oricare alt loc, oricât de ademenitoare, trebuie să fie lăsate neatinse pe locul lor şi anunţate autorităţile, pentru
dezamorsare. Dar cum o zicală românească spune că „nu trebuie să faci ce face popa, trebuie să faci ce zice popa”, s-a
întâmplat ca tocmai păstorul duhovnicesc al urbei să găsească în gardul care delimita Casa Parohială de Şicatorul[aleea] care
unea Uliţa Mare cu Uliţa Mică, o asemenea mină antipersoană-stilou, pe care bucuros, nevoie-mare, s-a grăbit să i-o arate d-
nei preotese. D-na preoteasă Iuliana, intuind pericolul, l-a avertizat numaidecât pe nefericitul ei soţ să părăsească imediat
odaia „cu stilou cu tot”. N-a apucat părintele să ajungă decât în tărnaţ[coridor], căci explozia s-a produs chiar în mâinile lui,
rănindu-l destul de grav şi provocând o bubuitură care i-a alertat imediat pe toţi vecinii. Printre primii care i-au sărit în ajutor a
fost chiar mai marele consiliului bisericesc de atunci, bunul său prieten Iancu Teodor-Delea Mişchi, cel care i-a acordat
primul ajutor şi l-a transportat de urgenţă, cu propria şaretă, la spital în Oradea. Scâpat cu viaţă, părintele Groza s-a retras la
Turda (locul natal), iar terenul intravilan a rămas în proprietaea fiului său Andrei, chiar şi pe timpul colectivizării. O altă
istorioară plină de tâlc, de data aceasta despre Andrei-feciorul popii, a rămas în memoria contemporanilor. Pe vremea când
Andrei era elev la un colegiu din Oradea, părintele ar fi primit „o recomandată” prin care era înştiinţat că odrasla sa nu se
cam ţine de şcoală. Părintele, ca orice tată exigent, a dat curs invitaţiei şi s-a dus la Oradea hotărât să-i dea o lecţie fiului său
chiulangiu. Chiar înainte de intrarea în şcoală s-a întâlnit cu o consăteană, vecină cu Casa Parohială din Cheriu, care avea şi
ea un băiat la şcoală în Oradea. Sărutându-i dreapta părintelui, nană Ileană[vecina] l-a întrebat pe Domnul Părinte „unde se
grăbeşte aşa tare”. Părintele i-a răspuns scurt şi cuprinzător: „mă duc nană Ileană să-i croiesc lui Andrei un costum”. Zis şi
făcut: l-a luat pe Andrei chiar de la ore şi sub primul căput[prima poartă] i-a tras o mamă de bătaie care i-a fost „învăţătură de
minte”, fapt recunoscut chiar de el mai târziu. Seara, nană Ileană foarte curioasă, a venit să-l întrebe pe părinte unde i-a croit
lui Andrei ,,costumul”, deoarece voia să-i facă şi ea lui fecioru-său unul la fel. Explicându-i cum au stat lucrurile, părintele a
concluzionat: „i-am tras un costum să mă ţină minte toată viaţa !”, lucru care s-a şi adeverit ! În acele vremuri, preotul satului
era o personalitate şi în orice caz o persoană foarte respectată şi apreciată. Părintele Groza, din acest punct de vedere era un
exemplu, corect şi drept cu cei harnici, aspru şi neâduplecător cu cei delăsători sau leneşi. Aşa se explică faptul că nu ezita să-i
sprijine pe cei dintâi, sau, dimpotrivă, să-i pună la punct pe pe cei din urmă. Cu fiecare ocazie, de Bobotează, când părintele
intra cu crucea, din casă-n casă şi identifica o gospodină certată cu curăţenia, îi făcea o popularitate negativă, de n-o spăla nici
apa Văii Bonarului de atunci. Altă dată, când doi tineri îşi uneau destinele în faţa Sfântului Altar şi primeau ca dar de nuntă
câte un loc de casă, părintele avea grijă să facă mobilizare, după terminarea fiecărei slube, către toţi creştinii adevăraţi din sat,
la câte o clacă, fie pentru transportul lemnelor de construcţie din pădure, fie pentru transportul pietrei pentru fundaţie [din Valea
Chetrocului]
, fie pentru transportul altor materiale, de la târg din Oradea. Nu este mai puţin adevărat, că pentru a se bucura de o
asemenea autoritate şi notorietate, obligatoriu puterea exemplului trebuia să primeze. Din acest punct de vedere preotul satului,
care în egală măsură era şi dascăl şi instructor şi dirijor, dar şi un gospodar de frunte, era fără îndoială, un exemplu de conduită
morală şi duhovnicească. Toată activitatea culturală a comunităţii [colinde, cântări bisericeşti, obiceiuri de Crăciun, obiceiuri de Anul Nou, umblatul cu crucea la
Bobotează, obiceiuri de Sântoader, obiceiuri de Paşti, obiceiuri de Paştile Morţilor, obiceiuri de Rusalii ş. a.]
era practic supervizată de preotul satului, de părintele
creştin-ortodox, fie şi numai pentru simplul motiv că cherenii erau în majoritate covârşitoare ortodocşi. Supervizarea era
făcută competent, cu profesionalism, cu pasiune, cu dragoste pentru semeni şi nu în ultimul rând cu exigenţă paternă,
constructivă şi benefică. Recensãmântul din 29 decembrie 1930 este primul recensãmânt realizat pe teritoriul României
Mari[Notă: 14.280.729 locuitori, comparativ cu cele din: 6 aprile 1941=16.126 063 locuitori; 25 ianuarie 1948=15 .872. 624 locuitori; 21 februarie 1956=17.489.450 locuitori; 15 martie 1966=19.103.163
locuitori; 5 ianuarie 1977=21.559.910 locuitori; 7 ianuarie 1992= 22.810.035 locuitori]
și este apreciat ca unul dintre cele mai moderne efectuate în acei ani în
lume. Apreciat în presa europeanã a vremii ca o „realizare științificã excepționalã”, „operã de stil mare, realizatã obiectiv și
fãrã cusur”, a adus o premierã absolutã pentru Statistica din Europa, prin înregistrarea concomitentã a apartenenței etnice, a
limbii materne și a religiei. Recensãmântul din 1930 a „beneficiat de aportul celor mai buni specialiști de care dispunea
România în domeniile angajate într-o investigație de asemenea amploare și importanțã-statisticieni, sociologi, juriști,
matematicieni, etc. Aceștia s-au implicat nu doar cu toatã știința, ci și cu toatã dãruirea lor în derularea continuã și mai
ales, în interpretarea datelor și informațiilor rezultate”. În anul 1930, populația României pãstra aceeași structurã tânãrã, din
punct de vedere demografic, populația tânãrã având o pondere cu mult mai mare comparativ cu cea vârstnicã. În Cheriu,
recenzorul oficial a fost părintele Florian Groza, preotul paroh ortodox al comunității [Sursa: Direcția recensământului general al populației din 1930,
Certificat județul Bihor, în care se se consemnează: ,,Subsemnatul certific faptul că D-l Gheorghe Ardelean-Mnelu din Cheriu, Str. Regina Maria, nr. 56, a fost recenzat de noi. Lista d-sale de Gospodărie are
. Din noiembrie 1944 și până în septembrie 1945, interimatul pentru parohia din Cheriu a
nr. 56. Recensor oficial Florian Groza. Decembrie 1930”]
fost asigurat de preoții ortodocși Ioan Tirla din Rontău[Notă: a oficiat în acest interval 10 botezuri și a participat la 3 înmormântări] și părintele Teodor
Negrău din Alparea[6 înmormântări, dintre care 2 împreună cu părintele Ioan Tirla].
121
______________________________________________________________________________________________________
4. GHEORGHE M. TEAHA-Părintele anticomunist[n. 02.05.1911, Săliște de Vașcău-Bihor]. În Monitorul Oficial al României,

Anul CXIV Nr. 239. Marți 15.10.1946, la Nr. 48.655 din 1946: ,,se recunosc, pe data de 1 Octomvrie 1946, următoarele
transferări în cuprinsul Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Oradiel: Preot Gh. Teaha, la parohia Cheriu, judetul
Bihor; Preot: V. Rodideal la parohia Sântelec, jud. Bihor [Notă: de unde a fost transferat părintele Ghe. M. Teaha]; Preot Constantia Croitoru, la
parohia Hidișeul de Sus, jud. Bihor”. În perioda octombrie 1946-septembrie 1949, parohul Bisericii Ortodoxe din Cheriu a
fost părintele Gheorghe M. Teaha[venit din Sântelec], care a avut 78 botezuri și 56 înmormântări. Interimatul perioadei octombrie
1949-ianuarie 1950 a fost asigurat de preotul paroh ortodox Gheorghe Popa din Felcheriu, care a avut 2 înmormântări, dintre
care una, oficiată împreună cu părintele Ioan Tirla din Rontău. Părintele Gheorghe Teaha s-a născut în 05.05.1911 în Săliște
de Bihor. A fost arestat și condamnat politic, în perioada 29.IV.1953-20.X.1954, pentru ,,uneltire împotriva guvernului”. Se
vede treaba că părintele n-a fost de acord cu pericolul ,,ciumei roșii” ce s-a abătut asupra noastră imediat după al II-lea Război
Mondial și care n-a fost eradicată nici acum[2017 !]. S-a pensionat în 1974, de la Chișlaz, județul Bihor. Preoteasa părintelui
Teaha, după arestarea soțului său s-a căsătorit cu chereanul Melentie V. Suciu-Lentica Lichi Dascălului.
5. BORIS CICALĂ. ,,În ședința administativ-bisericească a Ven. Consiliu Eparhial Arad [ținută în ziua de 31.08.1946], au fost
admiși în anul I al Academiei Teologice următorii: Iosif Lulaș, V. Carabă, Calistrat Morar, Costan Gavril[Notă: unul dintre cei mai
longevivi preoți ai Zamului-jd. Hd, pe care l-am cunoscut personal, atât eu cât și tatăl meu, și de care mă leagă multe amintiri frumoase]
, Gh. Săbău, Al. Ruga, Virgil Ungureanu
și Boris Cicală”[Sursa: ,,Biserica și Școala, revista oficială a Episcopiei Aradului, Anul LXX, Arad 8 Septemvrie 1946, Nr. 37„]. De la 1 februarie 1950, până la sfârșitul
anului 1952, preotul ortodox Cicală Boris, se instalează la Casa Parohială din Cheriu, oficiind 50 botezuri și 16
înmormântări. De menționat că în anul 1951, din cele 6 înmormântări din Cheriu, 3 au fost oficiate de Boris Cicală, 2 de
Gheorghe Popa și 1 de Ioan Tirla. La 8 mai 1950 se naște Victor-Sergiu, fiului lui Boris Cicală[preot] și Maria[n. Toda], fiind
botezat în Sfânta Biserică Ortodoxă din Cheriu, de către părintele Gheorghe Popa din Felcheriu, nașă de botez fiind d-na
preoteasă Elena Popa[Mb 10/21.05.1950].
6. GHEORGHE HENȚ[1915-2007]. La 1 ianuarie 1953[data nașterii mele], părintele Henț Gheorghe, devine parohul Bisericii
ortodoxe, primul copil botezat de acesta în Cheriu, fiind Gherman C. Eugen-Jenu Crăciuni Jembli[născut în Ziua de Crăciun, 25
Decembrie 1952-dec. 6.VIII.2017]
, botezul având loc chiar în Ziua de Anul Nou 1953, nașă: Sofia Gherman n. Cuc. Părintele Gheorghe
Henţ, a plecat în Oradea[31.12.1968], punând bazele parohiei din cartierul orădean Nufărul. În cimitirul Rulykpvschi din Oradea,
în apropierea Capelei Hașaș, unde își doarme somnul de veci părintele Henț, pe una dintre crucile de la aleea de acces
scrie: ,,Preot Gheorghe Henț[1915-2007], 92 ani/Cătălina Henț, preoteasă[1921-1997], 76 ani”. Părintelui Henț i-a urmat părintele
Negrău[de la 01.01.1969], de loc din Săcădat, așa cum reiese din: ,,Lista de inventar a bunurilor comune de inventar”, întocmită la
20 decembrie 1968, respectiv; ,,Listele de inventar cuprinzând obiectele care au valoare artistică la data de 30.XII.1968”
inventariate de părintele paroh Teodor Negrău.
7. TEODOR NEGRĂU a fost parohul Bisericii din Cheriu până 1973, așa cum reiese din Listele de inventor[întocmite
, când se face predarea-primirea inventarului Parohiei din Cheriu, aparținând de Episcopia
cu ocazia predării-primirii, la 3.III.1973]
Ortodoxă Oradea, Protopopiatul Ortodox Român Oradea-Sud, între preoții Negrău[predare] și Nichita[primire]. Părintele martir
Teodor Negrău a fost în perioada 1 octombrie 1974-1 mai 1979, parohul Bisericii Ortodoxe din satul natal Săcădat, locul
rămas vacant a fost ocupat în perioada 1989-1993 de ginerele său, preotul iconom stavrofor Cornel Dejeu, plecat la cele
veşnice foarte devreme[Sursa: https://www.crisana.ro/stiri/cultura-5/centenarul-bisericii-ortodoxe-din-sacadat--87331.html].
8. NICHITA POPA, numit preot paroh în Cheriu la începutul anului 1974[Notă: avansat ulterior protopop al protopopiatului Salonta], a
cumpărat casa şi grădina lui Cuc Gavril-Gaborea Vili, revânzând-o apoi tot unui cherean, Toie Gheorghe-Ghiţa Ghiurchi
Toi şi a Iulişchi Gugului. Biserica Ortodoxă din Cheriu, având hramul „Sf. Arh . Mihail și Gavril”, a fost construită între
anii 1876-1879, fiind sfințită de arhiereu în anul 1880. De-a lungul timpului, i s-au făcut numai reparații curente de
întreținere. Abia la 100 de ani de la zidire, intre 1978-1981, în timpul păstoririi vrednicului preot Nichita Popa, i s-au
efectuat lucrări de reparații capitale în exterior, lucrări binecuvântate de P.S. Episcop Vasile în anul 1981”[Sursa:
https://www.revistateologica.ro/wp-content/uploads/MA_XXXI_Nr_5.pdf]
122
______________________________________________________________________________________________________
9. TRAIAN NICA-preotul Cherului înainte de și după ,,Revoluție”, a venit paroh în Cher în anul 1981, prima
pereche de chereni cununată religios de acesta fiind soții Vasile Ghe. Mitra-Lica și Cătălina T. Mitra-Ticuța, la 19.09.1981.
Pe părintele Nica ,,l-au prins” evenimentele din decembrie 1989 în Cheriu, implicându-se efectiv în rezolvarea problemelor
de atunci, dar s-a mutat în 1991 mai aproape de locurile natale, la început ca secretar al Episcopiei Ortodoxe a Clujului,
devenind apoi parohul Bisericii Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Mihai Viteazul, Protopopiatul
Turda, a cărei piatră de temelie a fost pusă la data de 18 septembrie 1994, de vrednicul de pomenire Arhiepiscopul şi
Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, Bartolomeu Anania. Localitatea Mihai Viteazu, mai demult
Sânmihaiu de Jos şi Sânmihaiu de Sus, este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, la câţiva km sud-vest de
municipiul Turda, alcătuită din trei sate: Mihai Viteazu, Cheia şi Corneşti. Construcţia întregii biserici s-a realizat între anii
1996-2011, sub coordonarea vrednicului părinte paroh Traian Nica. ,,CHERIU. Duminică, 25 mai 1986, P. S. Episcop
Vasile Coman, cu un sobor de preoți și diaconi, în mijlocul unui mare număr de credincioși, a săvârșit Sf. Liturghie și
slujba de binecuvântare a Bisericii din parohia Cheriu, prot. Bihor, în urma împodobirii ei, în ultimii ani, cu o reușita
pictură, iar mai nou, între anii 1983-1985, sub păstorirea tânărului și harnicului preot Traian Nica, în colaborare cu
membrii consiliului parochial, cu comitetul de femei și mai ales prin jertfelnicia credincioșilor, i s-au făcut și lucrările de
reparații în interior, fiind împodobită cu o frumoasă pictură murală în temperă grasă, executată de pictorul Nicolae Radu
din București. Tot acum, pardoseala veche, din plăci de cărămidă, a fost înlocuită cu una din scândură de brad și s-a
recondiționat mobilierul, fiind vopsit în imitație de stejar. Tot în acești ani, a fost renovată și casa parohială. Pericopa
evanghelică a zilei a fost tălmăcită de părintele consilier eparhial Nicolae Mara. Preotului paroh Traian Nica, pentru
bunele rezultate în activitatea pastorală, i s-a acordat rangul de iconom, întru care a și fost hirotesit. După otpustul Sf.
Liturghii, părintele protopop Aurel Pușcaș a binecuvântat pe chiriarh, iar preotul-paroh a făcut îndătinatul raport de
activitate”[Sursa: https://www.revistateologica.ro/wp-content/uploads/MA_XXXI_Nr_5.pdf].
10. EMIL ALEXANDRU BANDUI. În ceea ce-i privește pe cherenii de altădată, prenumele Emil este
cvasinecunoscut, dar îmi prilejuiește o extraordinară oportunitate să-l includ aici pe părintele nostru paroh ortodox de după
evenimentele din decembrie 1990, preotul Emil Alexandru Bandui, cel care are misiunea să păstorească în una dintre cele
mai dificile și pline de încercări perioade istorice, pentru dăinuirea ortodoxiei, chiar în unul din ,,bastioanele” sale de secole,
Cheru Bihorului. Da Cherul nostru a fost și trebuie să rămână o fortăreață a ortodoxiei, credința creștină a înaintașilor
noștri, cu ajutorul căreia au dăinuit peste veacurile de răstriște și jale ce s-au abătut peste ei în decursul a peste 8 veacuri,
reușind să ne dăruiască nouă, celor de azi, acest colț de rai pravoslavnic, căruia eu cu mândrie și entuziasm îi spun, atât în
scris cât și în vorbire, Cheru Bihorului, deoarece numele lui vine din latinescul ,,Quercus”, adică stejar, cel mai falnic
dintre ,,fetanii”[arborii] vechii pădurii Benaberke[a Cherului], deasupra râpei Eer[Valea Tăşadului], cum sunt ele menționate în chiar actul
original care atestă în scris existența satului nostru [villa Alqueri], de la 1177. Preotul paroh al parohiei Cheriu, începând din anul
1991, este părintele ortodox Emil Alexandru Bandui, născut la data de 01.12.1956, în localitatea Sânlazăr, județul Bihor,
absolvent al Seminarului Teologic Caransebeş[1977] şi a Institutului Teologic Sibiu[1982]. Casa Parohială veche a Cherului,
zidită între anii 1899-1904, a fost demolată şi reconstruită în anii 2006-2007, prin grija şi strădania vrednicului păstor Emil
Alexandru Bandui, care are un frate, tot preot, la Biserica Ortodoxă Sălard-Bihor[Notă: cu populație majoritară de maghiari]. Părintele
Emil Alexandru Bandui a păstorit inițial peste Biserica ortodoxă din Almașu-Mare [Data hirotonisirii: 06.01.1983], are gradul I
professional și este căsătorit cu d-na preoteasă Carmina, au 1 băiat[Alex] și 2 nepoți.
123
______________________________________________________________________________________________________
Familia ROTAR PETRU-Bodrog
Rotar Petru-Bodrog, a fost căsătorit cu Ban Maria-Măria, părinții fraților: 1).Rotar P. Traian-Trianu Bodrog n.
07.06.1936; 2).Rotar P. Floarea-Floarea Bodrog[1939-1994].
1. TRAIAN P. ROTAR-Trianu Bodrogului. După moartea Deli Rodeș și a Cioanchi, gospodăria acestora a fost
cumpărată de Rotar P. Traian-Trianu Bodrogului. La 07.06.1936 se naște în Cheriu, Traian, fiul lui Petru Rotariu și
Maria Rotariu[n. Ban], botezat de preotul ortodox Florian Groza. Nași: Ecaterina Ardelean, soția lui Teodor M. Iancu-Delea
Mișchi din Cheriu[Mb /20.IV.1936]. În Matricula XXI/Nr. matricular 6/1945-1946 pagina 6, a Școlii Primare de Stat Cheriu,
directorul de atunci a școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Rotar P. Traian-Trianu Bodrogului, născut în
ziua de 7.VI.1936, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Rotar Petru-Bodrog,
starea materială a părinților: mijlocie, inteligent, temperament deschis, caracter muncitor, deprinderi bune, înscris în
școală la 5 septembrie 1945, pe baza repetenței (n-a frecventat în anul 1944-1945), a promovat clasa I (întâia), anul școlar
1945-1946, cu media 702, clasat I-ul, între 3 elevi promovați, din 7 elevi înscriși”. Rotar P. Traian[1936-2015] a fost căsătorit cu
Reghina, cei 2 fiind părinții copiilor: 1).Rotar T. Traian-Trienuțu Bodrog[n. 1959]; 2).Rotar T. Mircea-Mircea Bodrog, unul
dintre cei mai înzestrați cu talent și mai buni fotbaliști ai Cheriului; 3).Rotar T. Dorel-Dorelu Bodrog[n. 13.06.1968].
2. FLOARE P. ROTARIU-Floarea Bodrog[(n. 25.04.1939-d. 1988), fiica soților Petru Rotariu și Marta Ban] s-a născut la 25.04.1939[Mb
4/27.IV.1939]
, în Cheriu, botezată[27.04.1939] de părintele Florian Groza, asistat de nașa Ecaterina T. Ardelean-Catița Toaderi Lichi
din Rontău, soția lui Teodor M. Iancu-Delea Mișchi Dărvășanului[econom Cheriu]. Floarea a fost căsătorită cu consăteanul său,
Crăciun Ghe. Opriș-Crăciunea Pâțâri, părinții surorilor Silvia C. Opriș și Dorina C. Opriș.
Familia SABO-Banu
Cu siguranță că porecla acestui cherean, stabilit, unde în altă parte, dacă nu pe Tălece, i se trage de la faptul că Sabo,
a fost unul dintre cherenii care, în lipsă de bani, şi-au căutat norocul şi se pare că l-au găsit, tocmai în America, de vreme ce
[după relatările contemporanilor]
înmormântarea şi înhumarea sa în Temeteul Cherului au fost precum ale unui om înstărit, de vază. De la
faptul că s-a întors de pe Pământul Făgăduinţei cu bani, cherenii l-au poreclit Banu. Soţia lui a fost Sabo Floarea, iar fiica
Sabo Margareta[n. 1931]. După război acestea au plecat din sat, iar gospodăria a intrat în posesia lui Dehelean Ioan-Ojogu.
Familia SAS MIHAI-Sasu (1867-1939)
1. MIHAI SAS[văduv] s-a născut în Nojorid la 1867, a fost servitor în satul nostru, naționalitate română, religie greco-
catolică, a trăit 72 ani, decedând la 14 februarie 1939 în Cheriu, înmormântat la 15 februarie 1939 de preotul paroh ortodox
Florian Groza, fie și numai pentru simplul motiv că în Cheriu n-a existat niciodată biserică greco-catolică, puținii creștini
aparținând acestei biserici, se deplasau la Haieu, unde exista un astfel de lăcaș[Mr 2/15.II.1939]. Mihai Sas a fost tatăl lui Iosif M.
Sas-Iosa Sasului, acesta din urmă, căsătorit cu Ecaterina Sas, părinții Lucreției I. Sas-Lucrăița Sasului[Mb 6/6.VI.1937].
2. SAS IOSIF[servitor, fiul lui Mihai Sas-Sasu] și soția sa Ecaterina Bodea, căsătoriți legitim, sunt părinții Lucreției Sas, născută
la 1 iunie 1937, botezată la 6.VI.1937 de preotul paroh ortodox din Cheriu, Florian Groza, asistat de nașa Sofia Țioca, soția
lui Iosif Mălan[econom Alparea]/[Mb 6/6.VI.1937]. Lucreția I. Sas a decedat la 29.09.1937]/[Mb 6/06.VI.1937].
Familia SĂCARĂ IOAN
IOAN SĂCARĂ și Floare Șandor[Notă: în matricula botezaților este trecută greșit, Zara], căsătoriți legitim, sunt părinții lui Gheorghe
Săcară[Mb 18/28.IX.1936]/[Mr 10/1.X.1936] și Iuliana I. Săcară[Mb 16/05.12.1937]. Floare Șiandor, soția lui Ioan Săcarăa a fost fiica lui Șandor
N. Teodor-Delea Rodeș și a Cioanchi, soră cu: 1). Șandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereș; 2). Șandor T. Maria-Măria
Cioanchi[căsătorită cu Matei Gavril-Gaborea]; 3). Șandor T. Ecaterina-Tica Cioanchi[căsătorită cu Cuc T. Gheorghe-Ghiurca Floachi].
1. GHEORGHE I. SĂCARĂ[fiul familieii Ioan Săcară și Florica Șiandor], n. 28.09.1936, botezat de părintele Florian Groza, asistat de
nașa Maria Ciorba-Marișca Loloai n. Cuc, soția lui Ioan Ciorba-Nuțu Ciorbi[plugar român-ortodox]/[Mb 18/28.IX.1936]. La 29 septembrie
1936, moare Gheorghe Săcară[a doua zi după naștere], înmormântat de pr. paroh ortodox Florian Groza[Mr 10/1.X.1936].
2. IULIANA I. SĂCARĂ[fiica lui Ioan Săcară și Florica Săcară n. Șiandor] , n. 02.12.1937 botezată de preotul paroh ortodox Florian
Groza, asistat de nașii Maria Ciorba-Marișca Loloai și soțul Ioan Ciorba-Nuțu Ciorbi[Mb 16/5.XII.1937].
124
______________________________________________________________________________________________________
Neamul de chereni SEICHE
În 1822, este menționat în Cheriu, Szeke Mihaly[Notă: Seiche Mihai], cu siguranță strămoșul celor din familia Seiche-a
Creangului și a Seichi, când realiza var pentru lucrările de la catedrala Episcopiei Greco-catolice din Oradea[Sursa: AN-DJBh, Fond
Episcopia romano-catolică ... , rola 605, d. 3633, f. 34 ; Idem, Fond Episcopia greco-catolică ... , rola 867, d. 427, f. 154, 171; rola 865, d. 422, f. 88]
.
Familia SEICHE GHEORGHE-Seichea

Și această veche familie, respectă 2 caracteristici specifice pentru alte familii de chereni de altădată: numele
patronimic i-a fost maghiarizat, respectiv a fost stabilită inițial pe Tălece. Casa Seichi a fost cumpărată de Gavrila Teodor-
Delea Stroilescului/Şugului, care după căsătoria cu Florica, au cumpărat gospodăria lui Şandor Gheorghe-Ghiuri Vereş.
I. Seichea Gheorghe-Seichea cel Bătrân/Ghiorfi a fost tatăl fraților: I.1).Seiche Ghe. Ioan-Creangu și I.2).Seiche
Ghe. Gheorghe-Seichea. Soția lui Ghiorfi a fost soră cu Veicon Florian[tatăl lui Veicon F. Gheorghe, chereanul luptător anticomunist, arestat și condamnat
pentru apartenența la o organizație de luptă anticomunistă (G4)]
.
I.1.).IOAN Ghe. SEICHE-Creangu, căsătorit cu Maria Simoc[1899-1974, fiica soților Nicolae Simoc-Micula și soția Sofia Bocuț], părinții
fraților ,,a Creangului”: I.1.1.).Seiche I. Ioan-Ionica[1923-1986]; I.1.2.).Seiche I. Gheorghe-Ghiurița; I.1.3.).Seiche I. Florian-
Florea[n. 30.08.1930]; I.1.4.).Seiche I. Maria-Măria Creangului1933-1996]; I.1.5.).Seiche I. Teodor-Delea[1936-2011].
I.1.1.).IOAN I. SEICHE-Ionica Creangului[n. 1923-dec. 29.V.1986, fost angajat la Fabrica de Ulei ,,Interindustrial” din Oradea, de unde s-a pensionat] şi
Floarea Țicarad[n. 1926 în Tășad-d. 1988 în Cheriu] au avut 4 copii: I.1.1.1.).Seiche 1).Viorica întâia[născută în Cheriu la 17.X.1945 în Cheriu-decedată la
15.II.1946 în Tășad]/[Mb 10/17.X.1945]
; I.1.1.2.).Floare I. Seiche-Florița Ionichi Creangului[născută în Cheriu la 27.VII.1947]/[Mb 6 /31.VII.1947, înfiată Avram,
căsătorită Vlad]
; I.1.1.3.).Seiche I. Viorica-Viorica Creangului [născut la 11 aprilie 1949 în Cheriu [Mb 8/17.IV.1949], măritată cu Trifa T. Cornel-Cornelu Ciculi] şi
I.1.1.4.).Seiche I. Petru-Petrea[n. 14.X.1953 în Cheriu, căsătorit cu Viorica-Babi].
I.1.1.1.).SEICHE I. VIORICA-Viorica Ionichi Creangului întâia[n. 17.10.1945-dec. 15.02.1946], s-a născut în Cheriu la
17.X.1945 în Cheriu, botezată de preotul paroh orthodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor Leucea Traian și Leucea
Ecaterina-Țaica. Aceasta a decedat la 15.02.1946 în Tășad[Mb 10/17.X.1945].
I.1.1.2.).FLOARE I. SEICHE-Florița[fiica lui Ioan Seiche-Ionic Creanguluia din Cheriu și Floare Țicarat, înfiată Avram, căsătorită Vlad] n. 27.VII.1947,
botezată de pr. Gheorghe M. Teaha, asistat de Mitra I. Ecaterina-Țaica și Traian Leucea-Chiva[Mb 6 /31.VII.1947].
I.1.1.3.).SEICHE I. VIORICA-Viorica Ionichi Creangului a doua, s-a născut la 11.04.1949 în Cheriu, fiica lui
Seiche Ioan[agricultor] și Floare Țicarat[casnică]. Preot Gheorghe M. Teaha. Nași de botez: Leucea Ecaterina-Țaica și Leucea
Traian-Chiva[Mb 8/17.IV.1949]. Căsătorită cu Trifa T. Cornel-Cornelu Ciculi.
106
______________________________________________________________________________________________________
125
______________________________________________________________________________________________________
I.1.1.4.).SEICHE I. PETRU-Petrea Ionichi Creangului, s-a născut miercuri 14.X.1953 în Cheriu, fiul lui Seiche
Ioan[agricultor] și Floare[casnică], înregistrat la Oficiul Stării Civile Oșorhei cu nr. 88/1953. Babilonienii spuneau: „Nou-născutul de
miercuri este plin de gânduri”. Mercur este planeta guvernatoare a celor care gândesc foarte mult și au tendința să-și facă
prea multe griji, chiar și când nu este cazul. Sunt însă niște persoane care se dezvoltă mult din punct de vedere intelectual și
sunt talentați în domeniul lor. Miercuri este ziua lui Mercur, planeta numită după zeul cu acelaşi nume, care guvernează
Gemenii şi Fecioara. Nativul de miercuri este genul care gândeşte repede, iar cel mai mare atu al său este comunicarea. Ar
putea oricând să convingă pe cineva de ceva numai prin vorbe bine alese. Cum se vede această abilitate depinde numai de
el”. Nou-născutul Seiche I. Petru a fost botezat duminică 18.X.1953 de preotul ortodox Gheorghe Henț, în prezența nașei
Leucea T. Maria-Mărioara Țaichi[Mb 20/18.X.1953].
Octombrie fiind în tradiția noastră populară, Brumărel, era atât de frumos oglindit de Moșu Zilu, în una din poveștile
sale, pe care ni le spunea, când umblam împreună cu vacile. Povestea Moșu Zilu că voinicelu Brumărelu, prin farmecele lui
seducea florile ca să le ia mirosurile. Mergând călare prin văi, lunci și poiene, întâlnește un zmidai, sub care dormea o copiliță,
cu brațele și sânul plin de fiori. Îi este milă s-o trezească din somn.
Nechezatul Murgului[calul său șergaci] însă o trezește, voinicul se apropie de ea și-i cere să-1 sărute, ea raspunde ,,că nu e
fată mare/să dea gura la oricare/ (...) ci sunt floare sfântă, mare/ cine mă miroase moare !”. Voinicelul îi răspunde să-i dea
(...) gurița, că nici el ,,nu-i voinicel/ ci un mândru Brumărel/ mor florile tot cu el. Astăzi îs (sunt) Brumarul mic/ florilor
mirosul stric/ mâine sunt Brumarul mare/ ieau cu mine orice floare/ seara peste ele pic,/ în prânz mare mă ridic,/ fetele la
toate stric/ Nu mai plânge și ofta,/acum poți să-mi dai gura”.
Voinicelu coboară de pe Murgu, o sărută și ia floarea cu el, lăsând singură grădina și poienița. Brumărelu merge cu
floarea la mama fetei, ,,la maică-sa Tomnica”, personificarea toamnei, care îi îmbrățișează și îi cunună. Face o mândră nuntă,
cum n-a mai fost între flori; ,,nunta unde mi-o făcea/ lioara unde mi-o învârtea ?/ Tot în gradina crăiască, unde florile să
crească”. Lioara[lilioara], este un obicei de primăvară, cu funcție prenupțială, practicat în Bihor.
Este o petrecere cu joc a tinerilor necăsătoriți, având ca moment central jocul vocal al fetelor cu ștergura[ștergar țesut cu
alesături]
, în timpul căruia feciorii își aleg partenere de joc. Această alegere poate echivala cu o cerere în căsătorie. Multe și pline
de semnificații erau poveștile lui Moșu Zilu, un adevărat ,,Ion Creangă în carne și oase” al Cherului de atunci.
Creangu a fost botezat în ziua a optsrezecea din octombrie [Brumărel], când în Bisericile Ortodoxe se face pomenirea
Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, cel născut în Antiohia Siriei celei mari și care, aflându-se în Teba Beotiei, era pe
vremea împaratului Tit Claudie, un vraci foarte priceput. Ajunge să îl cunoască pe Sfântul Apostol Pavel, prin mijlovirea
căruia îl găsește pe Hristos, părăsește viața obisnuită pe care o ducea și urmează calea sufletească. Scrie Evanghelia lui Luca
către un dregător credincios pe nume Teofil. Mai apoi scrie și Faptele Apostolilor către același Teofil.
Apoi după ce s-a dus de la Roma și a lăsat pe fericitul Pavel, a umblat învățând toată Grecia și ajungând, precum se
spune, la optzeci de ani, a raposat cu pace, iar în locul în care a fost îngropat trupul lui, mărind Dumnezeu pe apostolul
lucrătorul său, a plouat colurie deasupra mormântului lui, spre semnul meștesugului lui cel doctoricesc, pentru care a fost
cunoscut și mai mult mormântul lui de toți. Coluria este o doctorie alcătuită din picături de apă de trandafiri și din alte feluri,
folositoare în bolile ochilor. Cu această colurie (astăzi picăturile de ochi se numesc colire), preparată chiar de el, Sfântului
Apostol și Evanghelist Luca, a vindecat, cu siguranță mulți semeni, care sufereau de anumite boli ale ochilor.
Constantie, fiul marelui Constantin a adus de la Teba moaștele Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, prin
mijlocirea lui Artemie, marele duce al Egiptului, care și mucenic s-a făcut, și le-a pus în Biserica Sfinților Apostoli, sub
Sfânta Masă, împreună cu ale lui Andrei și ale lui Timotei. Biserica Sfinţii Apostoli din Constaninopol a fost construită în
plan basilical de împăratul Constantin cel Mare, în jurul anului 330, odată cu transformarea Bizantyon-ului în capitală.
Dorinţa lui era ca alături de lăcaş să aibă locul său de veci, iar lăcaşul să adăpostească relicve de la toţi cei 12 Apostoli
ai lui Iisus. În final nu s-a reuşit decât aducerea unor relicve ale Sfântului Andrei, ale Sfântului Luca şi ale Sfântului Timotheus
(cei doi din urmă nefiind Apostoli ci propovăduitori). În toal, biserica s-a îmbogăţit cu multe alte relicve, printre care cele ale
primului episcop de Efes, Mateus (Matei), cele ale sfinţilor anargiri Comos şi Damian, cele ale Sfântului Ioan Chrisostom şi
ale altor Părinţi al Bisericii ortodoxe. În locaş s-a păstrat şi o bucată ce se credea a fi aparţinut „stâlpului flagelării”.
Locuitorii capitalei numeau biserica Polyandrion, sau Myriandrion. Biserica nu era finalizată la moartea lui Constantin,
în 337, aşa că a fost terminată de fiul său Constantius al II-lea, iar tatăl şi-a găsit mormântul alături de ea.
Se spune despre Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, că el a zugrăvit întâi icoana Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu, ținând în brațe pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu meștesugul zugrăvirii cu ceară, iar atunci când, împreună cu
alte 2 icoane, înfățișându-i pe apostoli, le-a dus apostolul la Maica Domnului să le vadă aceasta ar fi zis: ,, Harul Celui născut
din mine, prin mine să fie cu dânsele. Asemenea și icoanele sfinților mai marilor apostoli”. De atunci s-a împărțit în toată
lumea un lucru bun ca acesta, ortodox și întru totul cinstit, adică icoanele sfinte. Ea a primit numele de „Kykkiotisa” de la
Muntele Kykkos, ce se află în Cipru. Icoana a fost așezată în Mănăstirea Imperială (denumită astfel deoarece a fost construită
prin donațiile împăratului bizantin Alexie I Comnenul, în semn de mulțumire pentru vindecarea fiicei sale). Înainte de a fi
adusă și așezată în insula Cipru, icoana Maicii Domnului „Milostiva” a fost purtată în procesiune prin întreaga regiune.
La început, icoana a fost păstrată de cea mai veche comunitate creștină din Egipt, iar în anul 980 a fost adusă la
Constantinopol, unde a rămas în vremea împăratului Alexie I Comnenul[sfârșitul secolului XI-începutul secolului al XII-lea]. În acea perioadă, un
cuvios pe nume Isaia a fost înștiințat prin descoperire dumnezeiască de locul unde trebuia să ajungă icoana. Așadar, prin
eforturile sale, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost transferată în insula Cipru. Icoana a fost așezată în biserica
construită special pentru ea. Imediat ce icoana Maicii Domnului „Milostiva” a sosit pe insulă, au avut loc mai multe minuni.
Încă din cele mai vechi timpuri și până în prezent, cei ce suferă de orice fel de neputințe și vin de se roagă cu credință înaintea
icoanei, primesc vindecare pe măsura credinței lor. Nu doar creștinii ortodocși cred că icoana Maicii Domnului „ Milostiva”
este făcătoare de minuni, ci și cei de alte credințe vin și se roagă înaintea sfintei icoane pentru izbăvire din nevoi.
126
______________________________________________________________________________________________________
Imperiul Otoman a scutit mănăstirea de plata taxelor, de dragul icoanei. Datorită multitudinilor de cereri împlinite,
icoana a fost numită „Milostiva” sau „Cea Îndurătoare”. Icoana Maicii Domnului „Milostiva” are o caracteristică: este
acoperită de un văl din colțul din stânga sus până în dreapta jos, astfel încât nimeni să nu poată vedea fața Maicii Domnului și a
Pruncului Hristos. În Noul Testament, Apostolii (grec.: απόστολος/apóstolos; ebraica: saliah=trimis, sol) sunt cei aleși de
Iisus (numiți și Cei 12 apostoli). Numărul 12 are o semnificație tradițională simbolică, fiind similar cu numărul triburilor
israelite din Pentateuh. Evangheliile lui Luca și Marcu amintesc faptul că Mântuitorul a ales cei 12 apostoli (Luca 6,13 si
Marcu 3,14). Dupa ce I-au fost alături Mântuitorului în activitatea Sa publică, vreme de trei ani și jumătate, înainte de a se
Înălța la Cer, Acesta le-a spus: ,,Mergând, învățați toate popoarele. Propovăduiți Evanghelia la toata zidirea, botezându-i pe
ei în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.” Pe lângă cei 12 Apostoli întâlnim în Evangheii și în Sfânta Tradiție și alți
apostoli, precum Sfântul Apostol Luca, Sfântul Apostol Marcu, din rândul celor 70 de Apostoli, sau cazul particular al
Sfantului Apostol Pavel. Cei 12 Apostoli, ulterior, pe toți cei 70, i-au făcut episcopi și i-au trimis în diferite pățti să vestească
Evanghelia mântuirii. Acest fapt arată că ierarhia Bisericii începe din cei 12 și se continuă cu cei 70 de Apostoli.
Tot astfel ne învață și Sfantul Vasile: ,,Preoții țin locul celor șaptezeci de Apostoli, iar episcopii țin locul celor
doisprezece Apostoli, până la sfârșitul lumii, așa cum Hristos a pus ierarhia de la început ”. De fiecare dată când rostim
Crezul, afirmăm că Biserica este ,,apostolească”, deoarece ne învață ceea ce au învățat Apostolii și își poate înfățișa existența
în chip istoric până la Apostoli. Petrea Ionichii Creangului a fost al XX-lea copil botezat de părintele Henț, în 1953.
Petrea Creangului avea o ambiţie şi o dăruire peste media echipei, capacitate de efort ieșită din comun, putând evolua,
la nevoie şi pe post de fundaş. Ambițios ca el puțini erau în Cher, atunci. Seiche I. Petru-Petrea Ionichi Creangului, căsătorit
cu Viorica şi stabilit în sat[2 gemeni n. 25.II.1980: Codrin și Andra]. Fiind coleg de grădiniță și de școală primară cu el, afirm, fără tăgadă, un
adevăr, supus evidenței colegilor noștri de generație, faptul că Petrea Creangului, a fost, neândoielnic, unul dintre cei mai
exponențiali reprezentanți ai generației sale, adică GENERAȚIA MAXIMA a CHERULUI, din toate punctele de vedere:
harnic, conștiincios, ambițios, altruist, excelent camarad, foarte bun la învățătură [unul dintre premianții clasei], într-un cuvânt învingător !
Petrea Creangului a avut privilegliul să facă parte din prima formație a MARII ECHIPE care a pus bazele VOINȚEI
CHERIU MAXIMA, într-un meci disputat pe terenul din Rontău, la 4 Mai 1969, cosiderat ca fiind ziua de naştere a Marii
noastre Echipe ce se va numi oficial peste câţiva ani VOINŢA CHERIU, una din puţinele echipe din România cu fotbalişti
născuţi, crescuţi, formaţi în pepiniera proprie şi legitimaţi la echipa sătucului nostru de numai 160 fumuri, din acea perioadă.
Meciul s-a disputa pe terenul din Rontău, cu celebra echipă, pe atunci, a satului vecin, condusă din teren, de excepţionalul
nostru prieten Ciorba Florian-Florea Putiului şi având în Matei Dumitru-Mateianu, o vedetă în adevăratul sens a
cuvântului. Halfia[cuplul de mijlocași] la meciul de debut a generaţiei de aur a Cheriului, a fost asigurată de doi colegi de leat,
Ghiţa Ghiurchi Ganului și Petrea Ionichi Creangului.
Absolvent al Liceului Economic din Oradea, Petrea este unul dintre economiștii pe care Cherul i-a dăruit Orăzii: Delea
Mălanului, Florica Vereș, Veta Uțului, Florea Ganului, Lăzărica, etc.
Petrea Creangului, este un cherean neaoş, pentru noi contemporanii săi,

Evident, cei cu care a copilărit şi alături de care s-a şcolit,
Trăindu-şi copilăria şi tinereţea aşa cum numai noi am ştiut,
Respectându-ne, ajutându-ne şi ambiţionându-ne reciproc.
Este de la sine de înţeles că efectele acelor sentimente,
Atât de pregnante, se văd şi astăzi, după atâta amar de vreme.
Cu adevărat vă spun că Petrea a fost şi un fotbalist foarte bun.

Rău, în sensul figurativ al cuvântului, câine, dar nu dinamovist,
Energic, hotărât, ambiţios, cu o condiţie fizică impecabilă,
Altruist, sufletist din cale-afară, acestea erau calităţile sale,
Nu concepea să piardă, îndârjirea cu care disputa orice balon,
Generozitatea la efort şi curajul său, ne ambiţiona pe toţi,
Uimindu-ne nu o dată şi lăsându-ne, de multe ori, cu gura căscată.
I.1.2.). GHEORGHE I. SEICHE-Ghiurițaa Creangului[n. 1929, în Cheriu-d. 25.12.2011, Felcheriu], a fost fiul soților Seiche Ghe.
Ioan-Creangu și Maria Simoc[sora fraților: Ioan N. Bocuț și Smoc. N. Pașcu-Cana, Simoc N. Pavel-Pavelea Miculi și Simoc N. Florea-Florica/Mucioia].
I.1.3.).FLORIAN I. SEICHE-Florea Creangului[(n. 30.08.1930, poștaș în Oradea] a fost fiul familiei de chereni, Seiche Ghe.
Ioan-Creangu și Maria Simoc[sora fraților: Ioan N. Bocuț și Smoc. N. Pașcu-Cana, Simoc N. Pavel-Pavelea Miculi și Simoc N. Florea-Florica/Mucioia].
127
______________________________________________________________________________________________________
I.1.4.).MARIA I. SEICHE-Măria Creangului[1933-1996] este fiica soților Seiche Ioan-Creangu și Maria Simoc,
respectiv sora fraților, porecliți a Creangului: 1).Seiche I. Ioan-Ionica Creangului[1923-1986]; 2).Seiche I. Gheorghe-Ghiurița
Creangului [căsătorit şi stabilit în Felcheriu]; 3).Seiche I. Florian-Florea Creangului[n. 30.08.1930, stabilit în Oradea, poştaş]; 4).Seiche I. Teodor-
Delea Creangului[n. 30.09.1936, Cheriu-dec. în Bucureşti]/[Mb /30.IX.1936]. Seiche I. Maria-Măria Creangului a fost căsătorită cu Bodea Traian
din Felcheriu[1932-2007], stabiliţi pe Duleul Loloii/Ciocului. În Matricula XXI/Nr. matricular 51/1945-1946 pagina 51, a Școlii
Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Seiche I. Maria, născută în ziua
de 15.VIII.1933 (Sfânta Marie Mare), în comuna Cheriu, județul Bihor, 27,5 kg, 137 cm, naționalitate română, religie
ortodoxă, fiica văd. Seiche Ioan (gosp.), starea materială a părinților mijlocie, temperament deschis, carácter altruistt,
deprinderi bune, interes și aptitudini pentru activități practice, înscrisă în școală la 9.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa
a V-a/1945-1946, 1 absență motivată, 26 absențe nemotivate, media 5 88, clasificată a III-a între 6 elevi promovați, din 9
înscriși”. Măria Creangului și Trianu Bodi din Felcheriu sunt părinții fraților Bodea T. Maria-Măria Bodi, Bodea T. Ioan-
Nelu Bodi și Bodea T. Anica.
I.1.5.).TEODOR I. SEICHE-Delea Creangului [n. 1936, Cheriu-d. 2011, București, iul soților Seiche Ioan-Creangu și Maria Simoc], s-a născut în
Cheriu, la 30.09.1936, fiind botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Sofia G. Gherman-Puica
Găvrili Jembli și soțul Teodor Chiș-Titanu[Mb 19/01.10.1936]. În Matricula XXI/Nr. matricular 30/1945-1946 pagina 30, a Școlii
Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Seiche I. Teodor, născut în ziua
de 30.IX.1936, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Seiche Ioan (agricultor),
starea materială a părinților-mijlocie, temperament stăpânitdeschis, bun camarad, deprinderi bune, înscris în școală la
7.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a III-a/1945-1946, cu media 5 22, clasificat al VIII-lea, între 8 elevi promovați, din 10
înscriși”. Seiche I. Teodor- Delea Creangului s-a stabilit în Bucureşti, unde a murit și este înmormântat.
I.2.1.).SEICHE Ghe. GHEORGHE-Seichea n. 01.08.1913, în Cheriu[fiul lui Seiche Gheorghe-Ghiorfi, respectiv nepotul lui Seiche Ioan-Creangu]
a absolvit primele 7 clase în anul şcolar 1926-1927, în Cheriu. Căsătorit cu Tiriteu Maria-Marişcuţa Tăutului[soră cu Tiriteu Sofia-
soția lui Cuc Florian-Orea Vili]
, părinții fraților ,,a Seichi”: Ghița întâiul, Toma, Ghiţa al doilea şi Radu.
I.2.1.).TOMA Ghe. SEICHE-Tomița Seichi a fost fiul lui Seiche Gheorghe și Tiriteu Maria-Marişcuţa Tăutului.
I.2.2.).SEICHE Ghe. GHEORGHE-Ghița Seichi cel dintâi[(n. 19.06.1940-dec. 30.08.1941), fiul lui Gheorghe Ghe. Seiche și Maria n. Tiriteu-Marișcuța
Tăutului]
n. 19.VI.1940 în Cheriu, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Gheorghe Simoc și Ana n.
Veicon[Mb 7/21.VI.1940], dar avea să decedeze la numai 1 an și o lună [30.08.1941], înmormântat în Cheriu la 01.09.1941 de preotul
ortodox Florian Groza[Mr 11/1.09.1941].
I.2.3.).SEICHE Ghe. GHEORGHE-Ghița Seichi al doilea n. 25.11I.1947 în Cheriu[fiul lui Gheorghe Seiche și Maria n. Tiriteu-
Marișcuța Tăutului]
botezat la 27.XI.1947 de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Veicon Ana[Mb 16/27.XI.1947]. Ghița
Seichi a fost căsătorit cu o moldoveancă vrednică, Lenuța, cei doi fiind părinții fraților: Seiche Ghe. Gheorghe-Ghița[rămas pe
vatra bătrânească]
și Seiche Ghe. Mariana căs. Stanciu[stabilită lângă hodorul părinților săi. Are un băiat, Alex].
I.2.4.).RADU-AUREL Ghe. SEICHE-Radu Seichi[1953-1971]

La 15 august [Adormirea Maicii Domnului=Sfână Măria Mare]
1953 se naște în Cheriu, Radu-Aurel, fiul lui Seiche Gheorghe[agricultor] și
soția Maria-Marișcuța Tăutului, casnică[Notă: în Matricula botezaților 18/1953, părintele Henț o confundă pe mamă cu nașa, notând-o ca fiind Ana] . Radu Seichi a
fost botezat la 29 august 1953[Notă: zi de sărbătoare creștinească ortodoxă, Tăierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, ultimul dintre proorocii Vechiului Testament,
,,Înaintemergătorul”, care a anunțat venirea lui Hristos]
, de preotul paroh ortodox Henț Gheorghe, asistat de nașa Biro Ana, din Oradea. Nașterea
a fost înregistrată la Oficiul Stării Civile Oradea Nr. 1394/1953 [Mb 18/1953]. Absolvind clasa a VIII-a în Cherul său natal, intră cu
brio la Grupul Școlar Industrial Salonta[alături de consăteanul, prietenul și colegul său de clasă Fildan I. Ioan-Nelu Puiului], dar se stinge fulgerător, cu totul
neașteptat[1971] ], la minunata vârstă a majoratului. Radu Seichi, un mare pasionat de arte și meserii. Cu siguranță că Radu
Seichi, un mare pasionat de mașini și de mecanică, ar fi devenit un foarte bun meseriaș [avea în sânge această pasiune !], cum de altfel au
ajuns numeroși alți chereni. Seuche Ghe. Radu-Radu Seichi a fost unul din reprezentanţii de seamă ai Generaţiei de Aur a
Cherului, chiar dacă nu fotbalul era pasiunea lui nr.1, în orice caz unul dintre cei mai interesanţi şi înzestraţi [cu multe calităţi] tineri
chereni ai acelei perioade. Fiind coleg de clasă cu el [clasele I-VII, clasa a VIII-a, eu terminând-o la Oradea] , îmi amintesc cu plăcere că primul film
într-un cinematograf[cel din Pasajul Vulturul Negru, ce avea ieşirea în strada Independenţei] l-am vizionat la recomandarea şi din iniţiativa lui, pe vremea
când eram colegi la şcoala din sat. Cred că în acea perioadă nu era film în Oradea care să-i scape. Radu Seichi era unul dintre
puţinii tineri de vârsta lui care îşi cumpăra [sau îşi procura] sistematic atât revista Cinema[unde găsea informaţii şi poze cu şi despre filmele sau actorii acelor
vremuri]
, dar mai ales revista Auto-moto, fiind un fan înrăit al automobilismului, inclusiv cel de Formula I, Audi fiind maşina sa
preferată, iar dintre cele de curse, Ferari. Altă pasiune a sa era înotul, vara era nelipsit din Ştrandul cu valuri din Băile 1 Mai
sau din Ştrandul Mare din Felix. Radu Seichi a fost un coleg şi un prieten extraordinar, al tuturor celor din leatul său, un
tânăr care şi-a trăit viaţa la intensitate maximă, având parcă presimţirea că se va stinge atât de prematur, înainte de a apuca
măcar majoratul, dar a fost un adolescent special, cu preocupări care-l evidenţia printre noi, ceilalţi. La moartea sa a fost mare
jale. L-a plâns tot satul, regretul nostru, al colegilor şi prietenilor, fiind amplificat de faptul că pierdeam un valoros fiu al
satului, ambiţios, talentat, plin de originalitate, inconfundabil. Dumnezeu să-l odihnească !
128
______________________________________________________________________________________________________
Neamul SILAGHI
Veche, numeroasă și importantă viță de chereni, cei din neamul Silaghi[în alte acte Siladi], membii familiei Silaghi--a Hurgoi
au fost numeroşi și vrednici, un exemplu în acest sens fiind Silaghi Gheorghe-Ghiuri Hurgoi şi feciorul Silaghi Ghe.
Gheorghe-Crocodilu, doi dintre cherenii care au participat la cele două conflagraţii mondiale, tatăl în primul război mondial,
iar fiul în cel de-al doilea război mondial, fiind combatanţi activi și prizonieri. Foarte dificil de precizat când și în ce
împrejurări s-au stabilit în Cheriu, cei care poartă numele de Silaghi, cu siguranță că unii sunt băștinași get-beget de
chereni[cum sunt cei din familia Silaghi-a Hurgoi], iar alții sunt veniți, cum a fost Silaghi Lazăr-Zilu, născut în Chișirid. Cel mai vechi
reprezentant al neamului Silaghi, identificat de mine, este la 1767, din Felcheriu, Ioanes Szilagy[Notă: Silaghi Ioan], care ardea var
pentru Episcopia greco-catolică Oradea[Sursa: Fond Capitlul Oradea, Acta antiqua, rola 102, fascicolul XXXIII, nr. II, f. 22-23, Idem, Fond Episcopia greco-catolică Oradea ,
rola 867, d. 429, f. 87; Fond Episcopia romano-catolică Oradea , d. 103, f. 467-468; Veronica Covaci, Informaţii documentare... , 78-79]
. Potrivit recensământului împăratuluilui
Iosif al II-lea din 1785, în Velența Orăzii, sub grafie maghiară sunt identificate nume precum Silaghi, Ardelean, Popa, Suciu
sau Ursu[https://www.oradeamea.com/velenta/].
1. SILAGHI EVA[1855-1939], soția lui Petru Oros, născută[1855, Cheriu], religie ortodoxă, naționalitate română, casnică, 84
ani. Împărtășită cu Sf. Taine, dec. 01.05.1939, înmormântat[03.05.1939] de preotul paroh ortodox, Florian Groza[Mr 8/3.V.1939].
1.1. FLORIAN SILAGHI[1886-1947] a fost fiul soților Eva Silaghi și Petru Oros-Buscu cel Bătrân, respectiv soțul Anei
Popa. Născut pe 22.03.1886 în Cheriu, împărtășit cu Sf. Taine, a decedat în Cheriu la 30.12.1947, Florian Silaghi-Oros,
afost înmormântat în ziua de Anul Nou 1948, de părintele paroh ortodox Gheorghe M. Teaha[Mr. 1/01.01.1948]. Deoarece la data
nașterii, Eva și Petrea nu erau ,,cununați la sfat”, Florea a primit numele de fată al mamei, iar ceilalți frați ai lui [1).Oros P. Floare căs.
Graur; 2).Oros P. Pavel-Pavelea Buscului (1900-1972), poreclit Bucea și 3).Oros P. Teodor-Toaderea Buscului (1909-1976)]
au fost Oros, ,,după tată”.
Neamul SILAGH-a Hurgoi

Hodorul chereanului Siladi-Hurgoi[Notă: unde s-au născut frații: I.).Dumitru-Mitru=Tăutu, II.).Nicolae-Nicoara și III.).Florian-Florea=Mecu] era amplasat
între tălecele consătenilor săi, Mitra Vasile-Fugla[la apus] și Silaghi Dumitru-Ciociu[la răsărit], gospodăria rămânând în folosința
lui Silaghi Dumitru-Mitru Hurgoi[căsătorit cu Floare Veicon, părinții Elisabetei D. Silaghi-Veta și Florian D. Silaghi-Ciuca Hurgoi (n. 15.XI.1927-d. 24.X.2002), care a moștenit
hodorul bătrânesc]
. Gospodăria lui Silaghi Nicolae-Bâcu[(1892-1939), frate cu Silaghi Dumitru-Hurgoi] a fost amplasată între cele a lui Mitra
Gheorghe-Ganu/Duie[la răsărit] și Mitra Nicolae-Nicoara Mitri[la apus], acolo s-au născut și au copilărit frații ,,Bâcului”: Nicolae-
Nicoara, Mitru/Tăutu, Florea/Mecu și Traian-Trianu[n. 06.1934-d. 26.08.1934]. Florian Siladi-Florea Hurgoi[(1897-1944), în alte acte Silaghi],
după căsătoria cu Saveta D. Tiriteu, a primit teren de la statul român și și-a construit casă pe Tălece[partea dinspre răsărit, după Seichea,
Nuțu Țilichi și Anuța Vovinchi]
. Siladi Dumitru-Mitru Hurgoi, Siladi Nicolae-Nicoara/Bâcu[1892-1939] și Siladi Florian-Florea Hurgoi[1897-
1944]
, au fost frați. Cel de-al patrulea frate din neamul Hurgoi, a fost Gheorghe-Ghiuri Hurgoi, care a luptat pe frontul
primului război mondial, iar fiul său, Gheorghe Ghe. Silaghi-Crocodilu, a luptat în al doilea război mondial. Cu siguranță
există o legătură de rudenie între neamul de chereni Siladi/Silaghi-a Hurgoi și neamul Silaghi-a Ciociului, din care face
parte Silaghi Dumitru-Mitru Ciociului păduraru, nu întâmplător înaintașii lor au avut gospodăriile foarte apropiate.
FLORIAN SILAGHI-Hurgoi (1897-1944)

Florian Siladi-Hurgoi, plugar român ortodox, este menționat că s-a născut în Cheriu la 1897, decedând tot în satul
natal la 14.10.1944, la vârsta de 47 ani, fiind înmormântat de părintele Florian Groza[Mr 10/16.10.1944]. A fost soțul Elisabetei D.
Tiriteu-Saveta Uțului, dar nu au avut copii.
129
______________________________________________________________________________________________________
I. SILAGHI DUMITRU-Mitru Hurgoi și soția sa, Floare Veicon, sunt menționați ca fiind nașii de botez a Floricăi,
fiica lui Vlad Teodor-Floașca și Paraschiva Buzguța-Părasca[nelegitimi], născută la 8 mai 1939 în Cheriu, botezată de preotul
paroh ortodox Florian Groza[Mb 6/09.05.1939]. Silaghi Dumitru-Mitru Hurgoi și Floare Veconiu[Veicon] sunt părinții fraților:
I.1.).Silaghi D. Florian-Florea Mitru Hurgoi[1927-2002, poreclit Ciuca Hurgoi, căsătorit cu Ciorba I. Cristina-Cristina Nuțu Ciorbi]; I.2.).Silaghi D. Iuliana-
Iulișca Mitru Hurgoi[1930-1935]; I.3.).Silaghi D. Elisabeta-Veta Mitru Hurgoi[n. 1931 în Cheriu, căsătorită și stabilită în Oradea cu Ciorba T. Gheorghe-
Ghiurca Toaderi Ciorbi din Cheriu]
; I.4.).Silaghi D. Petru-Poați Mitru Hurgoi[n. 29.06.1932]; I.5.).Silaghi D. Sofia[născută în 1935 în Cheriu, căs. Bărăgan și
stabilită în Oradea]
; I.6.).Silaghi D. Ana-Anuța Hurgoi[căsătorită în Săbolciu cu fratele lui Buzguţa Ioan]/[Notă: informații culese de la Nuțu Bâcului și de la mama sa Sofia Caraman
în Rontău]
.
I.1.).SILAGHI D. FLORIAN--Florea Mitru Hurgoi/Ciuca[(n. 15.XI.1927-d. 24.X.2002), fiul lui Dumitru Silaghi-Mitru Hurgoi și Floare Veicon] a fost
căsătorit cu Ciorba I. Cristina-Cristina Nuțu Ciorbi[10.I.1930-25.VII.2006]. A moștenit de la tatăl său gospodăria situată pe Ulița
Dinsus, între gospodăriile lui Mitra Vasile-Fugla[la apus] și Silaghi Dumitru-Ciociu Păduraru[la răsărit]. Ciuca și Cristina sunt
părinții fraților Silaghi ,,a Ciuchi Hurgoi” sau ,,a Ciuchi”: I.1.1.).Petrea; I.1.2.).Florea și I.1.3.).Valerica[măritată Pașca din Hidișel]
(n.1962-dec. 18.04.2021, în plină pandemie de Covid-19).
I.1.1.).PETRU F. SILAGHI-Petrea Ciuchi Hurgoi[Notă: n. 13.10.1952, dar consemnat în matricula botezaților ca fiind Dumitru, în certificatul de naștere
figurează Petru]
, fiul lui Silaghi Florian și Cristina I. Ciorba-a Nuțu Ciorbi, botezat de preotul paroh ortodox Boris Cicală, asistat
de nașa Cearnău Ana-Nuca Murului[Mb 11/1952]. În Mb 11/1952, este menționat Dumitru, deoarece a fost botezat în aceeași zi
cu consăteana sa Maria D. Șandor-Măria Mitru Crețului[n. 28.11.1952], iar tatăl acesteia fiind Dumitru, părintele din grabă îl
notează și pe Petrea Ciuchi, tot Dumitru. Silaghi F. Petru-Petrea Ciuchi Hurgoi, a fost căsătorit cu Domnica din Tășad, cei
doi fiind părinții fraților: Silaghi P. Petru-Petrișor și Silaghi P. Dorin. Petrea este frate cu Florea și Valerica.
I.1.2.).SILAGHI F. FLORIAN-Florea Ciuchi Hurgoi născut la 19.XI.1956, a fost leat cu Suciu F. Vasile-Lica Flori
Lichi Dasălului, Gherman V. Traian-Trienuțu Vioari, Silaghi F. Ioan-Nelu Flori Bâcului, Cuc C. Ana-Anica Crăciuni
Deli Chechi, Iancu Ghe. Maria-Mărioara Ghiurchi Circelului. Toți acești chereni[alături de colegul lor mai mare cu 2 ani, Hendrea N. Teodor-Toaderea
Miculi]
, au absolvit clasele primare[I-IV] în sat, sub îndrumarea învățătorului Chioreanu Gheorghe.
I.1.3.).VALERIA F. SILAGHI-Valerica Ciuchi Hurgoi[n. 21.IX.1962], căsătorită[cu Viorel Pașca din Hidișelul de Sus], stabilită în sat, are
3 copii: Cristi, Florina și Sorin. Au cumpărat casa lui Florian Matei-Florea Ganului[rămasă moștenire fiicei sale Florica].
I.2.).IULIANA D. SILAGHI-Iulișca Mitru Hurgoi[(1930-1935), fiica soților Floare Veconiu și Dimitrie Silaghi-Mitru Hurgoi], născută la 1931 în
Cheriu, decedată la 07.04.1935, înmormântată de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 11/9.V.1935].
I.3.).ELISABETA D. VEICON/Silaghi-Saveta Mitru Hurgoi[n. 1926 în Cheriu, fiica cherenilor Silaghi Dumitru-Mitru Hurgoi și Floare Veicon],
căsătorită și stabilită în Oradea cu consăteanul său Ciorba T. Gheorghe-Ghiurca Toaderi Ciorbi am descoperit-o menționată
în anul școlar 1939-1940, ca fiind elevă în clasa a II-a a Școlii Primare de Stat Cheriu[Sursa: Adresa nr. 285/05.10.1939, întocmită și trimisă de
învățătorul-director, Mihai Bulzan, Percepției comunale Oșorhei]
. În ,,Adresa Nr. 55/08.02.1939 [întocmită de directorul Școlii Primare de Stat Cheriu, învățătorul-director de atunci,
Mihai Bulzan, către Percepția Oșorhei
, Siladi Dumitru este menționat ca fiind tatăl elevei Veicon Elisabeta din clasa a III-a. Se observă
faptul că părinții nefiind căsătoriți oficial, copilul a primit la naștere, numele de fată al mamei.
I.4.).PETRU D. SILAGHI-Poați Mitru Hurgoi[n. 29.06.1932, Cheriu, fiul cherenilor Silaghi Dumitru-Mitru Hurgoi și Floare Veicon], are din căsătoria
cu Maria I. Tiriteu-Măria Uţu Toi, un băiat[Tiriteu P. Crăciun-Crăciunea], rămas în memoria contemporanilor ca fiind Crăciunea
Uțului. Recăsătorit cu Marișca din Săbolciu[care avea și ea 1 băiat din prima căsnicie, Viorel=tatăl unei fete] , are cu aceasta 1 băiat, Silaghi P. Ioan-
Nelu Poați[brancardier]. Stabiliți pe Hij[Podgoria]. În Matriculele școlare XX/64/1944-1945, respectiv XXI/50/1945-1946, este
menționată starea materială a părinților[mijlocie], naționalitatea[română], religia[ortodoxă]. În Matricula XXI/Nr. matricular 52/1945-
1946 pagina 52, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Silaghi D. Petru, născut în ziua de
29.VI.1932, în comuna Cheriu, județul Bihor, 33 kg, 133 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Silaghi
Dumitru[agricultor], starea materială a părinților mijlocie, este menționat ca fiind elev în clasa a V-a/1945-1946”.
I.5.).SOFIA D. SILAGHI, fiica lui Dimitrie Siladi și Floare Veicon[nelegitimă], s-a născut în Cheriu, la 19.10.1935,
botezată la 20.10.1935 de părintele Florian Groza, asistat de nașii Sofia Gherman și Teodor Chiș-Titanu[plugar, Cheriu]/[Mb
18/20.X.1935]
. În Matricula XXI/Nr. matricular 19/1945-1946 pagina 19, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii,
învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Silaghi D. Sofia, născută în ziua de 1.IX.1935[Notă: de fapt 19.10.1935], în comuna
Cheriu, județul Bihor, 25 kg, 123 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui Silaghi Dumitru-Mitru
Hurgoi[agricultor], starea materială a părinților mijlocie, temperament impulsiv, caracter egoist, deprinderi bune, înscrisă în
școală la 6.IX.1945, în clasa a II-a/1945-1946, din oficiu”. Căs. Bărăgan și stabilită în Oradea.
I.5.).ANA D. SILAGHI-Anuța Mitru Hurgoi[fata soților Dimitrie Siladi și Floare Veicon], căsătorită în Săbolciu cu fratele lui Buzguţa
Ioan .
[Notă: informații culese de la Nuțu Bâcului și de la mama sa Sofia Caraman în Rontău]
130
______________________________________________________________________________________________________
II.).SILAGHI N. NICOLAE-Nicoara Hurgoi, poreclit Bâcu, datorită staturii sale mai mici, s-a născut la 1892 în
Cheriu, ortodox român, plugar, a trăit 47 ani, decedând la 6.XII.1939 [de Sf. Nicolae, ziua numelui său], împărtășit cu Sf. Taine,
înmormântat la 8.XII.1939, de preotul Florian Groza, care notează la rubrica Observații: cancer[cauza decesului]/[Mr 17/8.XII.1939]. În
Matricula răposaților 17/1939, unde este consemnat decesul, părintele Florian Groza îl notează ca fiind Nicolau Siladi sen.
[senior]
, adică cel mare, tatăl, deorece, unul din fiii săi, Siladi[Silaghi] N. Nicolae, a rămas în memoria colectivă ca fiind Nicoara
Bâcului. Silaghi Nicolae-Nicoara Hurgoi și soția Floarea n. Tămaș[1891-1953] au fost părinții fraţilor: 1).Silaghi N. Nicolae-
Nicoara Bâcului [1920-1991]; 2).Silaghi N. Dumitru-Mitru Bâcului, poreclit Tăutu Bâcului [1926-2002]; 3).Silaghi N. Florian-
Florea, poreclit Mecu; 4).Silaghi N. Iuliana-Iulișca Bâcului[n. 23.06.1932, căs. Opriş, în Felcheriu].
SILAGHI FLOARE n. Tămaș[(1891-1953), soția lui Silaghi Nicolae sen.-Nicoara Hurgoi/Bâcu] a trăit 62 de ani, născută în Stracoș[Notă: deși
părintele Gheorghr Henț notează în Matricula răposaților că s-a născut în Cheriu, eu am aflat de la Nuțu Bâcului și de la mma sa (nora ei), că s-a născut în Stracoș, comuna Drăgești, județul Bihor]
,
religie ortodoxă, casnică, a murit pe 03.07.1953, împărtășită, fiind înmormântată la 05.07.1953, de preotul ortodox, Gheorghe
Henț. Decesul a fost înregistrat la Of. St. Civile Oșorheiu, nr. 38/1953[Mr 4/5.VII.1953].
II.1.).NICOLAE N. SILAGHI-Nicoara Bâcului[1920-1991] a fost căsătorit cu Sofia Caraman-Sofia Irimii[n. 1930 în Rontău-dec.
12.02.2016 în Cheriu]
, părinții fraților: Cornel, Ioan-Nuțu și Florica.
II.1.1.).CORNELIU N. CARAMAN/SILAGHI, fiul chereanului Nicolae N. SilaghiI-Nicoara Bâcului și Sofia
Caraman din Rontău[ilegitim], n. 20.10.1947, botezat la 26.10.1947 de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de
nașii Iancu T. Iuliana-Iulișca Deli Mișchi și Ioan Fildan-Puiu Mizli[căsătoriți legal la acea dată]/[Mb 15/26.X.1947]. Caraman N. Cornel-
Cornelu Nicoari Bâcului din Cher și a Sofii Irimii din Runtău[cum promunțau cherenii de altădată], este căsătorit cu Florica din Burzuc-
Bihor, cei doi având un băiat[Sorin n. 1977, stabilit în Arad] și o fată[Ofelia]. La nunta lui Cornel[1974, ținută în Cher, în hodorul Nicoari Bâcului], conform
tradiției, mergând după mireasă în Burzucul ei natal, alaiul parcurcând pe jos drumul spre Sfânta Biserică Ortodoxă, unde s-
a ținut slujba religioasă de oficiere a cununiei, după ce îl omenesc cu pălincă de Cher, îl întreb pe un burzucan, care stătea în
uliță și ne privea admirativ: ,,mai îi mult până la biserică, baci ?, la care acesta îmi răspunde sec: ,,nu mai esti mult, numa cât
ai arunca o botă și s-o aduci napoi până te urăști...!”. ,,Mulțam faină, baci, mai bini nu mă puteai lămuri, da măcar știu
exact cât mai avem dă mărs !“, lăsându-i lui iaga cu pălincă.
II.1.2.).SILAGHI N. IOAN-Nuțu Bâcului, fiul familiei Nicolae Silaghi și Sofia, s-a născut la 21.09.1951, botezat de
părintele Boris Cicală, asistat de nașa Veronica T. Urs n. Iancu-Vironica Deli Mișchi, soția lui Urs Petru[Mb 8/24.09.1951].
Bonom, puţin spus, dar altruist fără pereche, ranchiuna pentru el n-a existat !
Realist, cu picioarele pe pământ, Nuţu a fost întotdeauna un învingător.
Ambiţia lui fără margini, ne contamina pe toţi coechipierii Voinţei Cheriu.
Voinţa era, cea mai evidentă calitate a sa, de fapt a noastră, a tuturor,
Oricine ce-ar zice ! De-aia l-am admirat şi îl apreciem noi pe Nuţu Bâcului.
Nu ştiu cum se face că uităm repede vremurile tinereţii, sau numai ne prefacem !
Un lucru este sigur, îmbătrânim pe zi ce trece, chiar dacă nu ne dăm seama.
Ţinerea de minte este, până la urmă, o calitate, chiar dacă eu susţin că-i uitarea.
Unii susţin că ţinerea de minte ar dăuna sănătăţii. Treaba lor.
Bătrânii noştri venerau inclusiv aducerile aminte, omagiindu-şi înaintaşii.

Întâmplător sau nu, noi am cam uitat aceste frumoase şi înălţătoare obiceiuri.
Cherul a avut şi are asemenea personalităţi, care n-ar trebui date uitării!
Un cherean adevărat, un prieten adevărat şi un împătimit fotbalist,
Loial, adică o persoană care îşi îndeplineşte cu cinste obligaţiile asumate,
Unul dintre cei mai adevăraţi, mai implicaţi şi mai iscusiţi chereni,
Indiferent de alte opinii: acesta a fost şi este Silaghi Ioan-Nuţu Bâcului.
131
______________________________________________________________________________________________________
NUȚU
În ziua de 26 aprilie 2017 (miercuri) mă sună Nuțu Bâcului, cu siguranță unul dintre cei mai adevărați, buni, constanți,
devotați, emblematici, fotbaliști, gospodari, harnici, inimoși, joviali, kalmi, loiali, meseriași, narativi, oportuniști, pătimași,
răbdători, sociabili, tenaci, universali, versatili, prieteni ai mei, din toate timpurile ! Mă salută și îmi spune sec:
-Delea îți dau o veste tristă ! A murit Nuțu Moii !!
-Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace ! Când o murit ? Vine replica mea.
-Ieri (25.IV.2017, în ziua în care cumnatul tău Lica, a împlinit 66 de ani). Să știi c-am mai rămas doar patru: eu, Nuțu
Manini, care-i leatul meu, Nuțu Chechi și Nuțu Vovinchi, cu acest diminutiv, Nuțu, în sat ! Restul toți s-au dus, chiar
povesteam cu Nuțu Moii, de multe ori, despre acest fapt. Eu m-am înțeles foarte bine cu răposatul de acum, mai mult mă lua
să-l ajut când avea câte o lucrare mai importantă și pot spune că de la el am deprins meseria de zidar. ,,Nuțu Flori Moii a fost
un om deosebit, cu vorbă blândă, calm, respectuos. Îmi amintesc că atunci când puterile au început să-l cam părăsească,
m-am întâlnit cu el și m-a rugat să-i schimb cupele de pe coșară. Bineânțeles că nu l-am refuzat, l-am luat cu mine pe
Florea lui unchiu Flori a Ciuchi, iar când am terminat lucrarea, întrebându-ne cu cât să ne plătească, i-am răspuns că nu-
l costă nimic, iar el ne-a poftit în casă și ne-a omenit cu mâncare și băutură, de n-o făcut toată lucrarea ! Aceștia au fost
cherenii noștri de altădată, Nuțu fiind unul dintre ei, din păcate, oameni ca el sunt pe cale de dispariție din Cheru de astăzi:
harnici, pricepuți, corecți și plini de omenie, un om exemplar, prin comportament, ca soț, tată, socru, bunic. De fiecare dată
când ne întâlneam îmi zicea Ianoș”, mai povestește Nuțu Bâcului, despre tizul său, recent dispărut dintre noi, prematur, ,,dar
eu nu mă puteam supăra pe el, cum nu mă supăram nici pe Raică, atunci când jucam fotbal și-mi zicea Cățelu, sau de ce să
mă supăr pe cei care-mi zic ticălosu, deoarece ei de la mine au preluat acest cuvânt. De multe ori când nu-mi place ceva la
ei și încerc să-i corectez, îi desmierd cu apelativul ,,măi ticălosule!” și atunci cum poate un profesor să fie invidious pe
elevul său, mai ales dacă este conștiincios și perseverant ?”, adaugă Nuțu Bâcului. Mudura F. Ioan-Nuţu Flori Moii. Ioan
F. Mudura-Nuțu Flori Moii, fiul cel mare, a lui Florian Mudura-Florea Moii și Ana Mudura, s-a născut la 25 mai 1940,
fiind botezat de preotul paroh ortodox din Cheriu, Florian Groza, asistat de nașii Raveica și Crăciun Cuc-Chechea Birăul.
A fost căsătorit cu Stana M. Maria-Măria Flori Driului și a Mării Petri Brudi, cei doi având doi copii: Sandu și Corina.
Nuțu Moii s-a stins din viață la 25.04.2017 [Sărbătoarea Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe], în satul natal, unde-și doarme somnul de veci.
Înmormântat la 27.04.2017 de preotul paroh ortodox, Emil Bandui. Bun creștin, Nuțu a avut și un nume predestinat, de sfânt,
Ioan. Nuțu vine de la Ioan, sau Nelu, mai exact de la NelUȚU, numele Ioan înseamnă „dar de la Dumnezeu”. Ioan este
așadar un nume providenţial, care înseamnă că „Dumnezeu S-a milostivit”, desemnând un „om trimis de Dumnezeu”, adică
pe cel care, încă din pântecele maicii sale, prin săltări, s-a arătat cinstitor de Dumnezeu şi plin de har. Despre acest copil, numit
de Dumnezeu „îngerul Meu”, Mântuitorul însuşi a zis că „nu s-a ridicat între cei născuţi din femeie unul mai mare ca Ioan
Botezătorul”, numele Sfântului Ioan Botezătorul îl poartă aproape două milioane de români, 1.420.774 bărbați și 531.197
femei. În ceea ce-i privește pe cherenii, care răspundeau la apelativul Nuțu, cu siguranță că au fost foarte mulți, unul dintre ei
fiind chiar frate cu bunicul meu patern. Acela s-a numit Iancu M. Ioan-Nuțu Mișchi Dărvășanului, mort pe front în primul
război mondial, unul dintre Eroii Martiri ai Cheriului. Altul a fost Tiponuț T. Ioan–Nuţu Mării Ioanci[n. 1919-dec. 1942], alt erou
martir a Cherului de Bihor, iar un altul a fost Veicon Ioan-Nuțu Țirom [căsătorit cu Fildan Elisabeta-Saveta Ghiuri Mizli), fost funcționar în Oradea. Nuțu
Țirom a fost cumnat cu Fildan Ghe. Ioan-Nuțu Ghiuri Mizli (Puiu Mizli)]
. La sfârșitul veacului XIX și începutul veacului XX, preotul paroh ortodox din
Cheriu era părintele Nuțu (Ioan Ionuțaș). Alt Nuțu a fost Trifa Ioan-Nuțu Sărăndanu, n. în Sărand [(1866-1944), [plugar ortodox,
decedat la 21.XII.1944, în Cheriu și înmormântat la 23.XII.1944, fără preot, deoarece preotul paroh din sat, Florian Groza, tocmai suferise un grav, stupid și nefericit accident [ Mr 12/23.XII.1944]
.
Dintre cei pe care i-am cunoscut personal, îi amintesc pe: 1).Tiriteu D. Ioan-Uţu sau Nuţu[(29.11.1906-28.11.1996), căsătorit cu Toie Maria-Marișca
(07.05.1912-13.10.1994, soră cu Mitru (1907-1935), Costica, Pavelea şi Ghiurca)]
; 2).Mălan P. Ioan-Nuţu Mălaiului[poreclit Mişca, frate cu Mălan P. Teodor-Gusti Mălanului şi cu
Mălan P. Dumitru-Puiu Mălanului. Nuțu a fost căsătorit cu Veronica Toia din Haieu]
; 3).Ciorba Ioan-Nuţu Ciorbi[căsătorit cu Cuc Maria-Marişca Loloai]; 4).Buzguța Ioan-
Nuţu [de loc din Săbolciu, frate cu Buzguța Paraschiva-Parasca și cu Iosif Buzguța. Buzguța Ioan-Nuţu a fost căsătorit cu Maria Popa-Marișca, poreclită Manina (din neamul Floruțului)]
; 5).Popa
Ioan-Nuțu Floruțu; 6).Popa I. Ioan-Nuțu Floruțului; 7).Barbonţa T. Ioan-Nuţu Floriţâ Chechi şi a Deli Gabori Şuştăr
[născut la 06.02.1938 în Cheriu]
; 8).Dunșoara I. Ioan-Vovinca cel Bătrân; 9).Dunșoara I. Ioan-Nuțu Vovinchi[născut duminică 11.XI.1945 în Cheriu];
10).Fildan Ghe. Ioan-Nuțu Ghiuri Mizli[poreclit Puiu Mizli, n. 1919 în Cheriu]; 11).Leucea Ghe. Ioan-Nuţu Ghiuri Leuci[născut la 17.III.1938, în
Cheriu]
; 12).Mitra I. Ioan-Nuţu Ţilichi[frate cu Mitra I. Vasile-Lica Ţilichi, cu Mitra I. Ecaterina-Tica, soția lui Opriș Teodor-Delea, precum și cu Floare I. Mitra-Floarea Țilichi. Mitra
Ioan-Nuţu Ţilichi. Nuțu Țilichi a fost căsătorit cu Șandor Maria-Marişca Rodeș]
; 13).Mudura F. Ioan-Nuţu Flori Moii[fiul cel mare, a soților Ana și Florian Mudura-Florea Moii ,
unul dintre cei mai extraordinari chereni pe care i-am cunoscut. Fiind vecin cu mătușa mea Floarea (sora mamei mele), am avut privilegiul să-l admir ca vecin, ca tată, ca meseriaș, ca cherean adevărat.
; 14).Silaghi Ioan-Nuțu Hurgoi, poreclit Niuniu [căsătorit cu Sofia, au locuit pe Tălece, lângă Tiponuţ Pavel-Poali Ioanci, cei
Mare om, mare caracter a fost Nuțu Flori Moii]
. L-am lăsat la urmă pe IOAN CRISTE-Nuţu din Beliu[1932-2016],

doi având 3 copii: Silaghi Iuliana-Iulişca, Silaghi Maria-Marişca şi Silaghi Nicolae-Nicoara Niuniului]
profesorul nostru de istorie, al cherenilor gojdiști [absolvenți ai Liceului Emanuil Gojdu din Oradea]
, căsătorit, din anul 1959, cu o chereniță
vrednică, Criste T. Ana-Anuța Deli Mișchi Dărvășanului[1933-2017] şi la a căror nuntă, în ocolul [curtea] Deli Mişchi[una dintre cele mai
mari din sat]
, s-a înregistrat un număr record de invitaţi, cum n-a văzut Cherul nici până atunci şi nici de atunci încoace. Cherenii
l-au adoptat pe Nuțu Cristea din Beliu, ca pe unul de-al lor !
II.1.3.).FLOARE N. SILAGHI-Florica Nicoari Bâculu[n. 1954], fiica lui Nicolae N. Silaghi-Nicoara Bâcului[1920-1991] și
Sofia Caraman-Sofia Irimii[n. 1930 în Rontău-dec. 12.02.2016 în Cheriu], sora fraților: Cornel N. Caraman și Ioan N. Silaghi-Nuțu.
132
______________________________________________________________________________________________________
II.2.).SILAGHI[în unele acte Siladi] N. DUMITRU-Tăutu Bâcului [1926-2002], fiul familiei Nicolae-Bâcu și Floare Silaghi n.
Tămaș, a fost căsătorit cu Cornelia Ghe. Curuțiu-Corniţa Gugului[născută la 1934-d. 04.02.2020 în Cheriu], părinții Ecaterinei-Ticuţa,
căsătorită cu Traian Pavel[părinții surorilor Carmen și Diana (căs. cu Mălan I. Cristian-Cristi Ioan, părinții fraților Mario și Sofia C. Mălan)].
II.2.1.).ECATERINA D. SILAGHI-Ticuța Tăutu Bâcului, n. 1954, este fiica cherenilor Cornelia-Cornița Gugului și
Silaghi N. Dumitru-Tăutu Bâcului. Căsătorită în Cher, cu Pavel Traian, cei doi sunt părinții surorilor Carmen T. Pavel și
Diana T. Pavel[căsătorită cu consăteanul său Mălan I. Cristian-Cristi Ioan, părinții fraților Mario și Sofia C. Mălan].
II.3.).SILAGHI N. FLORIAN-Florea Bâcului, poreclit Mecu[n.. 28.02.1930, Cheriu], este fiul soților Silaghi Nicolae-
Nicoara Hurgoi/Bâcu[1892-1939] și Silaghi Floare[n. Tămaș, 1891, în Stracoș/Bihor-1953. Cheriu/[Mr 4/5.VII.1953]. În ,,Adresa Nr. 55/08.02.1939 [întocmită
de directorul Școlii Primare de Stat Cheriu, învățătorul-director de atunci, Mihai Bulzan, către Percepția Oșorhei]
, elevul Siladi Florian, clasa a I-a, este atestat ca fiind
fiul lui Siladi Nicolae. Florea Bâcului a fost frate cu: 1).Silaghi N. Nicolae-Nicoara Bâcului [1920-1991]; 2).Silaghi N.
Dumitru-Mitru/Tăutu[1926-2002]; 3).Silaghi N. Iuliana-Iulișca Bâcului [n. 23.06.1932, căs. Opriş, în Felcheriu]. Silaghi N. Florian, a fost
căsătorit cu Chiș P. Ana-Nuşca Raveichi Crețului[1930-1997], cei doi fiind părinții fraților: Silaghi Florian n. 1954 şi Silaghi F.
Ioan-Nelu Flori Creţului, fost luptător de greco-romane, de performanţă.
II.4.). IULIANA N. SILAGHI-Iulișca Bâcului[n. 23.06.1932, Cheriu] este fiica familiei Silaghi Nicolae-Nicoara
Hurgoi/Bâcu[1892-1939] și Silaghi Floare[n. Tămaș, 1891, în Stracoș/Bihor-1953. Cheriu/[Mr 4/5.VII.1953]. Conform Adreselor Nr. 326/10.11.1939,
respectiv nr. 336/18.11.1939, trimise de învățătorul-director al Școlii Primare de Stat Cheriu, Mihai Bulzan, către Percepția
Oșorhei, Silaghi Nicolae sen. este menționat ca fiind tatăl elevei Iuliana Silaghi, născută în Cheriu la 23.06.1932. Căsătorită
Opriş, s-a mutat la soțul său în Felcheriu.
1.4. TRAIAN N. SILAGHI-Trianu Bâcului[n. 06.1934-d. 26.08.1934], fiul soților Silaghi Nicolae-Bâcu[1892-1939] și Floare
Tămaș[n. 1891, Stracoș-d. 03.07.1953, Cheriu], decedat la 2 luni, înmormântat[26.VII.1934], de părintele Florian Groza[Mr 12/28.VIII.1934].
III).GHEORGHE SILAGHI[Silaghi]-Ghiuri Hurgoi[combatant în primul război mondial] este tatăl fraților: III.1.).Silaghi Ghe.
Floare-Florița Ghiuri Hurgoi[căs. Barna, mama Vioricăi și Andrei Barna (n. 1951)] ; III.2.).Iuliana Ghe. Silaghi-Iulișca Ghiuri Hurgoi[născută în
Cheriu la 23.06.1932, căsătorită Opriş, în Felcheriu]
; III.3.).Silaghi Ghe. Gheorghe-Crocodilu[tatăl Floricăi Ghe. Albuț-a Măriuțâ Roșcului, n. 1950]. Acest cherean
este unul din românii ardeleni care a luptat pe frontul primului război mondial, iar fiul său, tot Gheorghe Silaghi[Notă: poreclit
Crocodilu]
, a luptat în al doilea război mondial.
III.1.). FLOAREA Ghe. SILAGHI-Florița Hurgoi[n. 1931 în Cheriu, soră Iulișca Hurgoi și Silaghi Ghe. Gheorghe-Crocodilu], este fata lui
Silaghi Gheorghe sen. În anul 1939, Floarea Ghe. Silaghi este atestată ca fiind elevă în clasa a II-a a Școlii Primare de Stat
Cheriu[Adresa nr. 285/05.10.1939, întocmită și trimisă de învățătorul-director, Mihai Bulzan, Percepției comunale Oșorhei] . Măritată Barna, Florița este mama fraților
Andrei Barna[n. 1951] și Viorica Barna.
III.2).IULIANA Ghe. SILAGHI-Iulișca Ghiuri Hurgoi, fiica lui Siladi[Silaghi] Gheorghe-Ghiuri Hurgoi, s-a născut în
Cheriu la 23.06.1932. La 26 ianuarie 1949, se naște în Cheriu, Maria, fiica Iulianei Ghe. Silaghi, botezată de preotul paroh
orthodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor Mitra T. Iuliana-Iulișca Mării Ioanci n. Tiponuț și Gheorghe I. Mitra-
Țigănuț[Mb 1/28.I.1949]. Maria Silaghi[fiica Iulianei Silaghi] avea să moară după 7 luni[05.09.1949], fiind înmormântată la 06.09.1949, de
preotul Gheorghe M. Teaha[Mr. 8/06.09.1949].
III.3.).GHEORGHE Ghe. SILAGHI-Crocodilu este fiul lui Siladi[Silaghi] Gheorghe-Ghiuri Hurgoi, cei doi[tată și fiu]
fiind combatanți în cele două războaie mondiale, tatăl în primul, feciorul în cel de-al doilea. Crocodilu a fost însurat[ilegitim] cu
Maria Albuț-Măriuța Roșcului, părinții unei fete, Albuţ Ghe. Florica[născută la 12.10.1950 în Cheriu]/[Mb 24/18.X.1950].
IV.).FLORIAN SILADI-Florea Hurgoi[(1897-1944), în alte acte Silaghi], s-a născut în Cheriu la 1897[plugar greco-ortodox-român, a trăit 47 ani],
decedând la 14.X.1944[apoplexie]. Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat la 16.X.1944 de părintele Florian Groza[Mr
10/16.X.1944]
. Din afirmațiile lui Nuțu Bâcului, Florea ar fi fost frate cu bunicul său, Silaghi Nicolae-Bâcu și cu bunicul fraților ,,a
Ciuchi Hurgoi”, respectiv cu Mitru Hurgoi. Florea Hurgoi și soția Elisaveta D. Tiriteu-Saveta, au fost nașii de botez a lui
Gheorghe Ghe. Chiș[fiul lui Gheorghe Chiș și soția Floare Sabău, născut la 16 iulie 1937 în Cheriu, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza]/ [Mb /16.VII.1937]. Florea și
Saveta au locuit pe Tălece, partea dinspre răsărit, după Seichea, Nuțu Țilichi și Anuța Vovinchi. Nu au avut copii.
PETRU D. SILAGHI-Poați Mitru Hurgoi (n. 29.06.1932)
Silaghi D. Petru-Poați Mitru Hurgoi, este fiul cherenilor Silaghi Dumitru-Mitru Hurgoi și Floare Veicon. Poați are
din căsătoria cu Maria I. Tiriteu-Măria Uţu Toi, un băiat[Tiriteu P. Crăciun-Crăciunea], rămas în memoria contemporanilor ca fiind
Crăciunea Uțului. Recăsătorit cu Marișca din Săbolciu[care avea și ea 1 băiat din prima căsnicie-Viorel, n. 1956=tatăl unei fete], are cu aceasta 1 băiat,
Silaghi P. Ioan-Nelu Poați[brancardier]. Stabiliți pe Hij[Podgoria]. În Matriculele școlare XX/64/1944-1945, respectiv XXI/50/1945-
1946, este menționată starea materială a părinților[mijlocie], naționalitatea[română], religia[ortodoxă]. În Matricula XXI/Nr. matricular
52/1945-1946 pagina 52 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul
Silaghi D. Petru, născut în ziua de 29.VI.1932, în comuna Cheriu, județul Bihor, 33 kg, 133 cm, naționalitate română,
religie ortodoxă, fiul d-lui Silaghi Dumitru (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, n-a frecventat clasa a
V-a/1945-1946, 110 absențe nemotivate, repetent”. Poați Mitru Hurgoi este frate cu: 1).Silaghi D. Florian-Florea Mitru
Hurgoi /Ciuca[1927-2002, poreclit Ciuca Hurgoi, căsătorit cu Ciorba I. Cristina-Cristina Nuțu Ciorbi]; 2).Silaghi D. Elisabeta-Veta Mitru Hurgoi[n. 1931 în Cheriu,
căsătorită și stabilită în Oradea cu Ciorba T. Gheorghe-Ghiurca Toaderi Ciorbi din Cheriu]
; 3). Silaghi D. Sofia[născută în 1935 în Cheriu, căs. Bărăgan și stabilită în Oradea].
4).Silaghi D. Ana-Anuța Mitru Hurgoi, căsătorită în Săbolciu cu fratele lui Buzguţa Ioan[informații culese de la Nuțu Bâcului și de la mama sa
Sofia n. Caraman în Rontău]
.
V.) SILAGHI IOAN-Niuniu Hurgoi, căsătorit inițial cu Anuța din Tăut[com. Batăr-Bihor], părrinții Floarei I. Silaghi -
Florița [măritată în Alparea cu Rupel]. Recăsătorit[cu Sofia din Gurahonț], Niuniu a locuit pe Tălece, lângă Tiponuţ Pavel-Poali Ioanci.
133
______________________________________________________________________________________________________
Familia SILAGHI DUMITRU-Mitru Ciociului
I.).DUMITRU SILAGHI-Mitru Ciociului[căsătorit cu Fildan M. Iuliana-Iulișca Ciopec] afost unul din pădurarii satului, pe vremea
copilăriei mele. Pe mama Mitru Ciociului a chemat-o Ana și a murit în 1964. De pădurarul Mitru Ciociului mă leagă o
amintire nu prea plăcută din acea perioadă şi anume faptul că fiind într-o zi cu vacile în pădure, alături de prietenii mei Ghiţa
Cani, Jenu Crăciuni Jembli şi Nuţu Manini, este adevărat înt-un loc relativ interzis, mai precis ,,Între puieţi”, adică în
pepiniera de stejari de lângă Râtul Şumneului, ne-am speriat, dar am reuşit să fugim, bineânţeles cu toate animalele ,,ca să nu
ne prindă pădurarul”. Ghinionul meu a fost că mi-a căzut clopul[pălăria] de pe cap, pe care mi l-a recuperat şi confiscat imediat
Mitru Ciociului-păduraru, pornit în urmărirea noastră. Nu mi-ar fi fost ciudă, dar acel clop, verde ca de pădurar, mi-l
cumpărase tata recent, eu neapucând să-l port decât de două ori până atunci. Cu toate insistenţele ulterioare ale lui tata şi ale
mele, Mitru Ciociului s-a încăpăţânat şi nu mi l-a înapoiat decât după câţiva ani, când aruncat într-un moctar[magazie], mâncat de
molii, plin de praf şi de păianjeni, devenise de-a dreptul nefolosibil, devenise mic, eu fiind cu 4-5 ani mai mare.
I.1.).TRAIAN D. SILADI-Trianu Ciociului, n. la 2.VIII.1942, este fiul lui Dimitrie Siladi-Ciociu păduraru[plugar,
și Iuliana M. Fildan-Iulișca Ciopec[casnică], botezat la 4.VIII.1942 de pr. paroh ortodox Florian Groza, asistat de
ortodox, român]
nașii Teodor G. Barbonța-Delea Gabori Șuștăr/Bumbi) și soția Flore C. Cuc-Florița Chechi[Mb 8/04.08.1948]. Fiind născut în
timpul ,,cedării Ardealului”[1940-1944], la fel ca numeroși alți chereni, Trianu a fost maghiarizat Szilagyi.
I.2.).DUMITRU D. SILAGHI, fiul familiei Iuliana M. Fildan-Iulișca Ciopec și Silaghi Dumitru-Ciociu Păduraru,
născut la 10.IX.1947, botezat de părintele paroh ortodox Teaha M. Gheorghe, asistat de nașii Gherman G. Sofia-Puica și
soțul Chiș Teodor-Titanu[Mb 11/21.09.1947], a decedat la 5 luni[14.II.1948], înmormântat de părintele Ghe. Teaha/[Mr 4/16.II.1948].
I.3.).MARIA D. SILAGHI-Mărioara Ciociului, fiica lui Dumitru Silaghi și Iuliana M. Fildan, s-a născut la 6 iulie
1946 în Cheriu, botezată de preotul paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Sofia G. Chiș n. Gherman-Puica
Găvrili Jembli și soțul Teodor Chiș-Titanu[Mb 13/11.07.1946].
I.4.).VIORICA D. SILAGHI-Viorica Mitru Ciociului, fiica lui Silaghi Dumitru-Ciociu și Iuliana Fildan-Iulișca
Ciopec, n. 29.08.1949 în Cheriu, Viorica, botezată de părintele paroh orthodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașei Maria
Chiș-Măria Titanului[fiica lui Chiș Teodor-Titanu și Sofia-Puica]/[Mb 14/01.09.1949], avea să moară peste numai 4 luni [11 ianuarie 1950], fiind
înmormântată de preotul paroh ortodox din Rontău, Ioan Tirla[Mr 1/13.01.1950].
I.5).SILAGHI D. ANA-Anica Ciociului[părinţii: Silaghi Dumitru-Mitru Ciociului şi Iuliana M. Fildan-Iulișca Ciopec] n. 1955, am găsit-o atestată ca
fiind absolventă a clasei a VIII-a, la Școala Generală cu clasele I-VIII din satul natal[generația 1955, an școlar 1969-1970].
Neamul SILAGHI-a Zilului

De la Nuțu Bâcului[vecinul său] am aflat că Silaghi Lazăr-Lăzarea/Zilu, născut la 1893 în Chișirid-decedat la 1976 în
Cheriu, a avut 13 copii, iar de la Seiche I. Petru-Petrea Ionichi Creangului am primit informația că pământul [4 holde=2 ha] pe
care se află amplasat în prezent resortul privat ,,Solay”[str. Ogorului, Cheriu nr. 400, proprietatea fotbalistului rom\n Claudiu Ke;eru] , a fost proprietatea
soților Silaghi Lazăr-Zilu și Maria n. Popoviciu-Marișca[Notă: moștenit de la Popovici, socrul lui Lăzarea-Zilu].
I.).SILAGHI LAZĂR-Lăzarea/Zilu[n. 1893, Chișirid-d. 1976, Cheriu]a venit ginere în Cher, din Chișirid[comuna Nojorid-Bihor],
însurându-se cu cherenița Maria Popoviciu-Marișca[1897-1973]. Din păcate familia de chereni Popovici a dispărut din sat.
I.1.).DUMITRU L. SILAGHI- Mitru Zilului, fiul soților Silaghi Lazăr-Zilu și Maria Popoviciu-Marișca[1897-1973], a
fost căsătorit cu Cearnău T. Ana-Nuca Murului, cei doi având un băiat, Silaghi Dumitru Florian-Florea Zilului[n. 8.01.1946].
I.1.1.). FLORIAN D. SILAGHI-Florea Zilului este menționată ca fiind fiul Anei T. Cearnău-Nuca Murului, născut
la 8.01.1946, botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Ana Erdei n. Sîrb[Notă: dinHaieu] și soțul
Pavel L. Erdei-Bocu Hijanului[Mb 1/10.I.1946]. Florea rămâne în memoria colectivă ca fiind Florea Zilului.
I.2.).ANA L. SILAGHI-Nușca Zilului[fiica soților Lazăr Silaghi-Zilu și Maria Popovici-Marișca], a fost căstorită cu fostul fotbalist și arbitru
divizionar Alexandru Iacob, component de bază a echipei care a reușit promovarea[1961-1962] în Divzia A, când se adoptă, după
scurgerea multor ani, denumirea tradiţională de Crișana Oradea, schimbare, care coincide cu o nouă promovare [1961-1962] a
echipei în Divizia A, avându-l la conducerea tehnică pe reputatul antrenor Francisc Ronnay [Notă: iată şi lotul care a reuşit această performanţă:
Szilaghi, Bodo, Szekeli, Koszegi, Iacob, Neșu, Szakacs II, Toth II, Sucs, Harsani, Szakacs I, Petrica, Nemeth I, Hauler II, Vlad, Arnotchi, Balog, Fandli, Pugna]
. În clasamentul Diviziei A,
în anul următor[1962-1963], Crişana ocupă locul XIII şi retrogradează din nou în Divizia B, cedând cu acest prilej locul în eşalonul
secund formaţiei Flamura Roşie Oradea. De aici înainte fotbalul orădean se va afirma printr-o altă reprezentantă a sa,
Crișul[transformată în club de fotbal, cu numele FC Bihor Oradea, în 1972]. În sezonul 1963-1964 Crișul Oradea, formație nou-promovată din eșalonul
secund, reprezintă Oradea pe prima scenă a fotbalului românesc cu un lot în care se regăsesc o parte dintre jucătorii echipei
Crișana Oradea, sub comanda antrenorului L. Zilahi. Lotul: Weichelt, Bucur, Pojoni, Boros, Șchiopu, Donciu, Al. Georgescu,
Kun, Kuti, Curtu, Oșan , Stanciu, Podaru, I. Pop, Bokos, I. Sandu, Mănescu, Al. Iacob, Sovoială, Lenalt, Fr. Stilgerlbauer, R.
Petschovschi. A urmat trei ani în prima divizie: 1963-1964 [locul VII], 1964-1965[locul IX] și 1965-1966[locul XIII] și retrogradarea
în ,,B”, unde nu stă decât două campionate, 1966-1967 [locul VII] și 1967-1968[loul II]. Nușca Zilului și Alexandru Iacob au un
băiat[Puiu Al. Iacob, fost director la Fabrica de mase plastice ,,Viitorul/Plastor Oradea”].
134
______________________________________________________________________________________________________
I.3.).IULIANA L. SILAGHI-Iulișca Zilului[fiica soților Silaghi Lazăr și Maria Popovici-Marișca] căsătorită în Chișirid, satul natal al
tatălui său Moșu Zilu, rămas pentru noi ,,Ion Creangă al Cherului”[2 fete: Mariana n. 1953 și Lucica].
I.4.).FLOAREA L. SILADI-Florița Zilului[(n. 1929), fiica familiei Maria Popovici și Siladi Lazăr] este menționată elevă în clasa III-a [1938-
, la Școala Primară de Stat Cheriu[Sursa: Adresa Nr. 55/08.02.1939, întocmită de învățătorul-director Mihai Bulzan, către Percepția Oșorhei]. Acest document
1939]
atestă faptul că Floarea L. Siladi, este unul din cei 13 copii ai lui Moșu Zilu.
I.5.).MARIA L. SILAGHI-Măria Zilului[n. 1931, Cheriu-d. 21.03.1937, Cheriu]. În ,,Matricula răposaților”, Maria Silaghi,
menționată ca fiind fiica lui Lazăr Silaghi, a decedat în data de 21 martie 1937, la vârsta de 8 ani, fiind înmormântată de
preotul paroh ortodox român Florian Groza[Mr 4 /21.III.1937].
I.6.).ELENA L. SILAGHI-Ileana Zilului. În ,,Matricula botezaților a S. Biserici din CHERIU, a cărei Hram este
Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” pe 1936, se menționează faptul că Elena, fiica Lazăr Silaghi-Zilu și Mariei Popovici-
Marișca, s-a născut în 1936, în Cheriu, botezată de preotul ortodox Groza Florian, naș fiind Georgiu Barbonția[Notă: Barbonța G.
Gheorghe-Țâncu]
, fiul lui Gavril Barbonția-Gaborea Șuștăr[Mb 5/1936]. În ,,Matricula răposaților a S. Biserici din Cheriu, a cărei
Hram este Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”, la poziția 2/1936, scrie că Elena Silaghi, fiica lui Lazăr Silaghi, a decedat în
data de 15.IV.1936[la numai 3 luni. Observații: debilitate natală], fiind înmormântată[16.IV.1936] de pr. Fl. Groza[Mr 2 /16.IV.1936].
I.7.).CRĂCIUN L. SILAGHI-Crăciunea Zilului primul, născut la 30.07.1937 în Cheriu [Notă: fiul lui Lazăr Silaghi și Maria],
botezat de părintele Florian Groza, asistat de nașii Floarea Cuc-Florița Chechi și soțul Barbaonța Teodor[Mb 9/31.VI.1937], a
decedat la 04.09.1937, înmormântat la 06.09.1937 de preotul paroh din Felcheriu Teodor Popa[Mr 9 /6.IX.1937].
I.8-I.9.). CRĂCIUM și MARIA L. SILAGHI-gemenii Zilului , născuți prematur la 26.XII.1938, în Cheriu, copiii
familiei Lazăr Siladi-Zilu și Maria Siladi-Marișca n. Popovici, botezați de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de
nașii Floarea C. Barbonța-Florița Chechi n. Cuc și Teodor G. Barbonța-Bumbi[Mb 20/21/27.XII.1938], aveau să decedeze, peste
numai 3 zile, la 29.12.1938, înmormântați la 30.XII.1938, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 16-17/30.XII.1938].
135
______________________________________________________________________________________________________
Neamul de chereni SIMOC
Simoc, neam de viță veche de chereni de altădată, dar și de oameni longevivi, sunt menționați în această scriere de
reprezentanții familiilor Simoc-a Muci, Simoc-a Șitrului și bineânțeles de urmașii acestora. La mijlocul secolului al XIX-lea,
cu siguranță chiar înainte de anul 1800, avem dovada că cei din neamul Simoc erau locuitori ai Cherului de Bihor, pe cei din
neamul Simoc, i-am găsit menționați scriptic, printre cei mai vechi chereni atestați documentar. Pe chereanul Simoc
Toma, îl găsim atestat în 1806[Notă: maghiarizat Szumok Tamas], alături de alți doi consăteni, Bogos Ianos[Notă: Bogos Ioan] și Mitra Marian,
când ,,ardeau 75 de câble de var pentru lucrările de la catedrala Episcopiei grecocatolice din Oradea”[Sursa: AN-DJBh, Fond Episcopia
romano-catolică ... , rola 605, d. 3633, f. 34 ; Idem, Fond Episcopia greco-catolică ... , rola 867, d. 427, f. 154, 171; rola 865, d. 422, f. 88]
. Neamul Simoc, neam de viță veche de
chereni de altădată, dar și de oameni longevivi, sunt reprezentați în scrierile mele de: 1).Simoc Nicolae-Micula[Mucea cel Mătrân,
căs. cu Sofia Bocuț, părinții lui Ioan N. Bocuț-Nuțu Miculi Muci, născut la 1896 în Cheriu, 51 ani, plugar ortodox-român, decedat la 10 ianuarie 1947 în Cheriu, înmormântat a doua zi, 11.I.1947, de preotul
.
paroh ortodox Gheorghe M. Teaha]/[Mr. 2/11.01.1947] Ioan Bocuț a fost frate cu: 1).Simoc N. Pașcu[Cana, 1906-1938]; 2).Simoc N. Pavel[tatăl lor fiind Simoc Nicolae-Micula]; 3).Floare N. Simoc-Florica
; 2).Simoc Floare[1855-1940, căs.

Miculi Muci/Mucioaia[Notă: căs. inițial Iancu, apoi Brata, stabilită în Arad] și 4).Simoc N. Maria-Marișca căs. Seiche (cu Creangu cel Bătrân)/[Mr. 2/11.01.1947]
Blaga, cu Ilie-Ilea]
; 3).Simoc Elisabeta-Saveta ; 4).Simoc Ana-Nuca
[1860-1940, căs. Siladi]
; 5).Simoc
[1880-1945, soția lui Gherman I. Vasile-Lica Jembli]
Dumitru-Șitru[căs. cu Floarea T. Mitra-Floarea Todi Mitri, n. 1886-dec. 1935]; 6).Simoc Gheorghe-Ghiuri Şitrului[căsătorit cu Maria Ghe. Mitra-Măria Năuti];
7).Simoc Paşcu-Cana[1897-1975, poreclit și Fontu, căsătorit cu Floarea Matei-Dida 1900-1970]; 8).Simoc Nicolae Pavel-Micula Muci[căs. inițial cu Mitra I. Floare-
Florica Țilichi, care a trăit între 1908-1939, ulterior cu Hermina-Mina]
. În 2017, cei care duc mai departe numele Simoc sunt: 9).Simoc Ghe. Gheorghe-
Ghița Cani n. 1954; 10).Simoc Ghe. Dumitru-Mitru Cani; 11).Simoc D. Călin-Călinu Mitru Mini, dar mai ales 12).Simoc
C. Claudiu-a Călinului. De menționat faptul că în aceași zi cu Floarea (18.VIII.1940) a decedat și consăteana sa mai tânără
cu 20 ani, Maria Tiponuț-Măria Ioanci n. Iancu, cele două cherenițe fiind înmormântate în 20.VIII.1940, exact în ziua
Cedării Ardealului. Ce momente triste pentru chereni, pentru România Mare ! Cherenii Blaga Ilie-Ilea și Ioan Blaga-
Nuțu [căsătorit cu Floare Mudura] au fost fii Floarei Simoc căs. Blaga. Cu siguranță Floarea Simoc[căs. Blaga (1855-1940)]/[Mr. 10/20.VIII.1940], a fost
soră cu Elisaveta Siladi n. Simoc[1860-1940]/[Mr 6/5.IV.1940], ambele decedând în același an și la vârste înaintate, Floarea la 85 ani, iar
Saveta la 80 ani, în vremuri de mare răstriște pentru Cher, Ardeal și România. Simoc Floare, poreclită Mucioaia[soră cu Simoc
Pașcu-Cana Muci (1897-1975) și Simoc Nicolae Pavel-Micula Muci]
, fiind botezată cu prenumele Floarei Simoc[1855-1940 căs. Blaga], mă îndreptățește să
concluzionez că Floare Blaga a fost soră cu Simoc Nicolae-Micula [Mucea cel Mătrân, căs. cu Sofia Bocuț], tatăl fraților Simoc-a Muci,
rămași în memoriacolectivă ca fiind ,,a Mucii”[Simoc Nicolae Pavel-Pavelea Miculi Muci și Simoc N. Pașcu-Cana].
FLOARE SIMOC
Căsătorită Blaga[1855-1940, mama lui Ilie Blaga-Ilea și Ioan Blaga-Nuțu[ (căsătorit cu Floare Mudura)], născută Simoc, ortodoxă, casnică, a trait 85
ani , decedând la 18.08.1940 în Cheriu[împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată la 20.08. 1940 de pr. Florian Groza]/[Mr. 10/20.VIII.1940].
[văduvă]
ELISAVETA SIMOC
Căsătorită Siladi[1860-1940] n. la 1860 în Cheriu, casnică, religia ortodoxă-română, a trăit 80 ani, decedând [văduvă] la
03.04.1940, în Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 5 aprile 1940 în Cheriu, de preotul paroh ortodox
Florian Groza, care specifică la rubrica de obsrvații: Debilitate provenită din bătrânețe[n.n. cauza decesului]/[Mr 6/5.IV.1940]. Saveta a fost
soră cu Floarea Simoc căs. Blaga[1855-1940]/[Mr. 10/20.VIII.1940], ambele decedând în același an și la vârste înaintate, Floarea la 85 ani,
iar Saveta la 80 ani, în vremuri de mare răstriște pentru Cher, Ardeal și România.
ANA SIMOC-Nuca
A fost soția lui Gherman I. Vasile-Lica Jembli[1880-1945], cei doi fiind menționați ca nașii de botez a lui Teodor M.
Fildan-Delea Ciopec[fiul lui Mihail Fildan și Ecaterina T. Chișiu]/[Mb 4/14.02.1936].
GHEORGHE SIMOC și Ana Veicon
Sunt atestați ca fiind părinții lui Ioan Simoc[născut mort la 16.06.1939 în Cheriu, botezat de moașă, înmormântat de părintele Florian Groza]/ [Mr 12/16.06.1939] și
a Luciei[născută în Cheriu la 18.06.1941, botezată (19.06.1941) de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Floarea Gherman- Floarea Jembli și Pașcu Bele-Pașcu Dilii]. Lucia Ghe.
Simoc a murit de tânără[Mb 7/19.06.1941] .
136
______________________________________________________________________________________________________
I). SIMOC NICOLAE-Micula/Mucea cel Bătrân și Sofia Bocuț

Sunt atestați ca fiind părinții lui Ioan Bocuț[n. 1896 în Cheriu, 51 ani, plugar ortodox-român, decedat la 10.01.1947, înmormântat la 11.01.1947, de preotul paroh
ortodox Gheorghe M. Teaha]/[Mr. 2/11.01.1947]
.
I.1).IOAN BOCUȚ-Nuțu Bocuțu[1896-1947]

Fiul lui Nicolae Simoc și Sofia Bocuț, n. 1896 în Cheriu, plugar ortodox-român, decedat la 10.01.1947[51 ani] în Cheriu,
înmormântat a doua zi[11.01.1947] de părintele Gheorghe M. Teaha[Mr. 2/11.01.1947]. Nuțu Bocuțu, a fost frate vitreg cu cei ai soților
Sofia și Simoc Nicolae-Micula cel Bătrân, porecliți ,,a Mucii”: 1).Simoc N. Pașcu-Pașcu Miculi Muci[poreclit Cana Muci [1897-1978,
căsătorit cu Floare Matei-Dida, bunicii fraților Ghița și Mitru Ghiurițâ Cani]
; 2).Simoc N. Pavel Nicolae-Micula Miculi Muci; 3).Simoc N. Floare-
Florica Miculi Muci[poreclită Mucioaia, stabilită în Arad]; 4).Simoc N. Maria-Marișca Miculi Muci[căs. Seiche, cu Creangu]. Extraordinarul meu
prieten, vecin, coleg de școală și de echipă, Simoc Ghe. Gheorghe-Ghița Ghiurițâ Cani, unul dintre urmașii familiei de
chereni Simoc, îmi povestea că știe de la bunicul său pe linie paternă [Simoc N. Paşcu-Cana], faptul că acesta a mai avut un frate, care
nu era pe numele Simoc, acesta fiind cu siguranță, Ioan Bocuț.
I.2).SIMOC N. NICOLAE PAVEL-Pavelea Miculi Muci

Simoc N. Pavel-Pavelea Miculi Muci, fiul lui Nicolae Simoc-Micula cel Bătrân, a fost tatăl fraților: 1).Florian P.
Simoc-Florea; 2). Dumitru P. Simoc-Mitru și 3).Rafila P. Simoc, născuți în Cheriu. Pavelea a fost căsătorit inițial cu Floare
I. Mitra-Florica Țilichi[1908-1939, mama lui Florea], iar apoi cu Hermina-Mina din Săbolciu[mama Mitrului și a Rafili, decedată și ea de tânără, la a cărei
înmormântare a fost o jale mare, deoarece a lăsat în urmă 2 copii minori]
. Naşii lui Simoc N. Pavel au fost soţii Iancu Teodor-Delea Mişchi şi soția sa,
Catiţa Toaderi Lichi din Rontău.
I.2.1).FLORIAN N. SIMOC-Florea Miculi, născut la data de 10.01.1935 în Cheriu, este fiul cherenilor Floare I.
Mitra-Florica Țilichi și Simoc Nicolae Pavel-Micula. În Matricula XXI/Nr. matricular 31/1945-1946 pagina 31, a Școlii
Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Simoc P. Florian, născut în ziua
de 10.I.1935, în comuna Cheriu, județul Bihor, 24 kg, 118 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Simoc
Pavel[agricultor], starea materială a părinților mijlocie, este înscris în școală la 7.IX.1945, din oficiu în clasa a III-a ”. Florea
Miculi a făcut armata la Orăștie[octombrie 1955-octombrie 1957, șofer de camion], alături de leatul, consăteanul și prietenul său Cearnău P.
Ioan-Ionica Petri Brudi/Nisu. Florica, soţia lui Simoc P. Florian-Florea Miculi Muci a fost din Peștiș, cei doi s-au stabilit
în Oradea[Notă: au doi copii=1 B+1 F]. A locuit inițial în bărăcile Uzinei Electrice din Oradea [din Șanțul Cetății], deoarece a fost angajat
lca șofer la uzina electrică, pe vremea când Teodor Maghiar [viitorul rector al Universității din Oradea era director]/[Sursa: Cearnău P. Ioan-Nisu]. După
căsătorie, Florea Miculi și Florica s-au mutat în blocul turn de pe malul drept al Crișului Repede, de lângă pod[vis-avis de Seminarul
și Biserica greco-catolică]
, fiind vecin cu consătenul său Șandor Ghe. Dumitru-Mitru Vereș. Mitru Miculi Mucii a făcut armata la
Orăștie, ca șofer, alături de leatul, vecinul și bunul său prieten Cearnău P. Ioan-Ionica Petri Brudi/Nisu.
1.2.2).DUMITRU N. SIMOC-Mitru Mini n. la 27.05.1941 în Cheriu, fiul lui Nicolau[Nicolae=Micula] Simoc și
Hermina-Mina Simoc, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Rafila T. Iancu-Rafila Deli Mișchi
din Cheriu[părinții Rafilei fiind nașii de cununie a soților Simoc]/[Mb 5/31.V.1941]. Mitru Mini a fost însurat cu Șandor Ghe. Maria-Măria Ghiuri
Vereș. Idila dintre Mitru Mini şi Măria Ghiuri Vereş este desprinsă dintr-o adevărată poveste de dragoste. Deorece Ghiuri
Vereş[tatăl Mării] n-a fost iniţial de acord cu această căsătorie, Mitru Mini „a furat-o” pe aleasa inimii sale şi a dus-o acasă la el.
Conform unui bun şi frumos obicei al satului nostru din acele vremuri, cea care „a învelit-o pe viitoarea mireasă”[Notă: conform
tradiției, i-a pus baticul de nevastă]
, a fost Mitra T. Rafila-Rafila Deli Mişchi[nașa de botez a viitorului mire], care alături de soţul ei, Mitra I. Traian-
Trianu Ioani Iosâ Eremii, au fost naşii de cununie a mirilor Simoc P. Dumitru şi Maria. Fapta fiind consumată, tradiţia fiind
respectată, socrul mic n-a avut altă soluţie decât să-şi dea consimţământul şi binecuvântarea, iar la nunta care a avut loc la casa
mirelui, socrul mic a fost printre cei mai făloşi nuntaşi. Mitru şi Măria au un băiat: Simoc D. Călin-Călinu Mitru Mini[căsătorit
cu Camelia-Cami din Oşorhei, având și ei un băiat, Claudiu C. Simoc], care trebuie să fie mândru că duce mai departe numele Simoc]
.
1.2.3).RAFILA P. SIMOC-Fila Mini și a Pașcu Miculi Muci[n. 1943, Cheriu] este fiica lui Simoc N. Pavel, din a doua
căsătorie, cu Hermina-Mina din Săbolciu[decedată și ea, destul de tânără, fila fiind minoră]. Fila s-a căsătorit în Alparea cu Bodea Ioan și este
mama a două fete gemene[Notă: din altă sursă am aflat că Fila este căsătorită cu Negrău Ioan și are 2 fete gemene].
I.3).SIMOC N. PAŞCU-Cana (1897-1978)
Simoc N. Paşcu-Cana Mucii, poreclit și Fontu, a fost căsătorit cu Floarea Matei-Dida[(1900-1970), soră cu Maria căs. Vanţ, cu Matei
. Paşcu şi Dida au avut un băiat: Simoc Gheorghe-Ghiuriţa Cani[1928-1987], căsătorit cu Maria Bele-
Pavel-Caroi, Pua şi Matei Traian-Piţu]
Măria Mitru Dili [n. la 1931, Cheriu]

. Copiii Mării și Ghiurițâ Cani: Simoc Ghe. Gheorghe-Ghiţa Cani n. 1954 şi Simoc Ghe.
Dumitru-Mitru Cani n. 1958 în Cheriu, doi reprezentanţi de seamă ai Generaţiei de Aur a Cheriului, titulari de bază a
Voinţei noastre din anii 70-80. Ghiţa Cani, pe numele său Simoc Ghe. Gheorghe (n. 1954), a debutat în prima echipă de
fotbal a Cheriului, ca titular la 15 ani, în partida care a reprezentat „Naşterea Voinţei Cheriu”[04.05.1969], 3-1 cu Rontăul, chiar
la ei acasă. Ghiţa Cani a jucat la Alumina Oradea[campioana judeţului Bihor, la acea vreme], cu care s-a bătut pentru promovare în Divizia
C[cu campioana judeţului Timiş], dar a preferat să apere culorile ,,Voinţei” satului în care s-a născut, s-a format ca om şi a rămas pentru
totdeauna. Ghiţa Cani era un fotbalist ,,cu şapte inimi” şi plămâni de oţel, de netrecut în duelurile de unu-la-unu, atât ,,la firul
ierbii” cât şi ,,la cap”, cu disponibilităţi uriaşe pentru jocul colectiv, un autentic fundaş de bandă, transformându-se imediat fie
într-un mijlocaş, fie în extremă dreapta. Posesor al unui şut foarte puternic, cu ambele picioare, a unei condiţii fizice
excepţionale şi a unei viteze foarte bune, apărea adesea, surprinzător pentru toţi adversarii, în postura de servant sau chiar
finalizator. A fost, fără îndoială, cel mai bun fundaş dreapta al Cherului. Mitru Cani, cu 4 ani mai mic decât Ghiţa, a fost
indiscutabil cel mai mare talent fotbalistic pe care l-a avut satul nostru. Eu cu frate-său, l-am poreclit Pârlea.
137
______________________________________________________________________________________________________
De unde această poreclă, simplu, de la versurile din popor care glăsuiesc astfel: Mitru pârlitu, bea zama[ciorba] cu blidu
. Parcă-l văd şi astăzi pe Mitru Cani[n. 1958], împreună cu Tiriteu P. Crăciun Crăciunea Mării Uţului[n. 1956 din părinţii: Silaghi
[farfuria]
Petru-Poaţi Hurgoi şi Tiriteu I. Maria-Măria Uţului şi a Marişchi Toii]

, vecinul şi prietenul său nedespărţit din copilărie, alergând după noi, adică, după
mine, după fratele său Ghiţa şi după Ghiţa Crăciuni Ciorbi[cei mai buni vecini şi prieteni ai mei din copilărie], prin iarba Râturilor din Jos, după
macriş (Rumex acetosa) şi după tulheni (tulpinile florifere ale macriciului), ei doi având 6-8 ani, abia de se zăreau din iarbă.
Frunzele şi tulhenii macriciului (cruzi, înainte de fructificare) conţin vitamina B, vitamina C (care-i conferă gustul acrişor,
foarte apetisant), provitamina A, magneziu, fier, iod, sulf, potasiu, fosfor, acid folic, antioxidanţi, calciu, au un conţinut scăzut
de calorii şi la fel ca spanacul, conţin acid oxalic. Măcrişul (macriciul) are efect antibiotic, ajută la tratarea astmului, a gripei
sau a bronşitei. Ajută totodată la stablizarea tensiunii arteriale, la buna funcţionare a creierului şi la reglarea sistemului
digestiv. Îmbunătăţeşte memoria, ajută la păstrarea sănătăţii vederii, previne bolile inimii și contribuie la eliminarea toxinelor
din organism. Contribuie la buna funcţionare a ficatului şi are proprietăţi antitumorale. De la mine şi de la fratele său Ghiţa, a
deprins Mitru Cani tainele fotbalului, noi doi i-am insuflat dragostea pentru acest joc, devenit în vremea copilăriei şi tinereţii
noastre, a Generaţiei de Aur a Cherului, mai mult decât o pasiune, echipa de fotbal VOINŢA , manageriată cu atâta
profesionalism de cel mai extraordinar prieten al nostru, Dunşoara I. Ioan-Nuţu Vovinchi, un Everest de OM, a adus atâta
popularitate micuţului nostru sat[pe atunci], făcându-ne cunoscuţi, apreciaţi şi respectaţi peste tot unde am evoluat, încât atunci
când ne întâlneam undeva cu foştii noştri adversari, necunoscând-ne numele, ne salutau simplu: Servus Cheru! Câtă mândrie
că sunt cherean, simt şi astăzi, când salutat fiind cu Servus Cheru, de câte un astfel de vechi prieten, mă mai întrebă: ce mai
faci, fotbal mai joci ? Rămân la convingerea că dacă s-ar fi ţinut de treabă şi ar fi ajuns la Steaua, Mitru Cani era titular în
finala CCE de la Sevilla din 7 mai 1986. Mai mult, Mitru ar fi putut fi unul dintre cei cinci executanţi ai loviturilor de
departajare. Meciul de debut a lui Simoc Dumitru-Mitru Cani în echipa satului s-a disputat în data de 27 iulie 1975, pe
terenul din Ineul de Criş, încheiat la egalitate 7-7 (4-2), Mitru având o evoluţie excelentă în primele 30 de minute, dar a
evoluat mai şters în continuare şi datorită durităţii jocului, în special din partea adversarilor noştri. Cheriul a aliniat formaţia:
Gherman Aurel-Aurelu Jembli-portar, Raica Iovanovici, Mitra Teodor, Ţigan Florian şi Popa Ioan-fundaşi; Simoc
Dumitru-Mitru Cani şi Gherman Augustin-mijlocaşi; Bot Crăciun (min. 46 Suciu Vasile-Liţu), Suciu Florian-Horiţa,
Mitra Vasile-Lica şi Silaghi Ioan (Nuţu Bâcului)-atacanţi. Cu cea mai frumoasă halfie pe care a avut-o Voinţa Cheriu,
alcătuită din Simoc Dumitru-Mitru Cani şi Gherman Augustin-Tinuţu, în spatele trioului letal Horiţa-Lica-Nuţu, începem
meciul mai bine decât adversarii. Cu toate acestea, în minutul 20 scorul era 2-0 pentru ineuani, dar Lica înscrie cu capul, un
gol foarte frumos, după o centrare ca la carte a lui Tinuţu. După două neatenţii ale fundaşilor noştri, scorul devine chiar 4-1.
De menţionat că Raica, Delea şi Ciunea, veneau la meci direct de la o nuntă, iar Florea venea de la serviciu. Ne mobilizăm
exemplar şi reuşim să egalăm la 5-5, dar după o scurtă perioadă de relaxare scorul devine din nou nefavorabil pentru noi (5-7).
Spre final, cu Lica în mare vervă (3 goluri în acest meci), deşi cu câteva zile şi-a scos ghipsul de la un picior, reuşim să egalăm
la 7, scorul final fiid 7-7. Cel mai bun jucător de pe teren a fost, indiscutabil Gherman Augustin-Tinuţu, poate şi pentru că l-a
avut lângă el pe mezinul lotului Simoc Dumitru-Pârlea. Calităţile fraţilor Simoc (Ghiţa şi Mitru) au fost ambiţia, talentul,
altruismul, camaraderia, patriotismul local, puterea de muncă şi dăruirea, toate ieşite din comun şi grevate pe o condiţie fizică
excepţională. Mitru Cani făcea antrenament într-un mod cu totul original: se ţinea de coada unei iepe, pe care tot el a dresat-o,
alergând-o până la Păduriţă şi retur de cel puţin 10 ori pe zi. Când avea mingea la picior „alerga cu 2-3 adversari ,,în spate”,
fără a fi deposedat. Alături de Lica (Mitra Vasile), Florea Ţigan şi Nelu Fildan-Nelu Puiului, Simoc Ghe. Dumitru-Mitru
Cani a fost unul din locotenenţii lui Gherman A. Augustin-Tinuţu, în minunata ECHIPĂ a ,,Voinţei” Cheriu. Multe,
frumoase şi de neuitat sunt amintirile legate de clipele minunate petrecute alături de aceşti feciori de excepţie ai Cherului. În
29 octombrie 1978 (duminică), am disputat un meci oficial la Girişul de Criş, învingând cu 4-2, două dintre goluri fiind opera
lui Mitru Cani, care a plecat de la centrul terenului, cu mingea la picior şi cu doi advesasari în spate, driblând inclusiv portarul
ieşit în întâmpinare cu intenţia de a-l opri, chiar şi prin fault. Cu neputință, deoarece Mitru, nu numai că stătea foarte bine pe
picioare, dar ştia să sară coarda, cum foarte puţini ştiau, cu siguranţă că antrenamentul dur, ţinându-se de coada-calului (nu
de plantă, ci chiar de coada-coadă!) i-a priit cu adevărat. Mai avea Mitru Cani-fotbalistul, o calitate: în momentul în care venea
o degajare sau angajare lungă (de la portar chiar), era aproape exclus să intri în posesia acelui balon, deoarece se plasa atât de
bine şi-l aştepta la fix, îl proteja cu corpul, executând stopul pe piept ca la carte, făcându-şi în acelaşi timp mingea pe poziţie
viitoare, exact în partea de teren rămasă neacoperită de oponenţi, năpustindu-se nestingherit spre butul advers. Era ajutat şi de
compasul său ca de cal pur-sânge, fără a putea fi ajuns de nici un fundaş, iar golul era o formalitate, căci Mitru era meseriaş în
d-ale fotbalului. Acolo, în timpul disputelor aprige pentru minge, pentru victorie şi mai ales pentru reprezentarea cu cinste a
Cherului, ne-am călit şi format ca oameni, am învăţat să ştim şi să pierdem, iar după o bătălie pierdută, continuam să luptăm
până la capăt, convinşi fiind că victoria finală este de fiecare dată apanajul celor puternici, cu caracter. Iar noi eram şi puternici
şi cu caracter. Astfel se explică realizările noastre ca fotbalişti, ca elevi, ca studenţi, ca feciori, ca angajaţi, ca soţi, ca gineri, ca
taţi sau ca bunici. Mărturisesc sincer, că dacă n-aş fi jucat fotbal n-aş fi realizat nimic din ceea ce am realizat până acum în
viaţă. Fotbalul mi-a dat energie, mi-a modelat caracterul, m-a făcut mai altruist, mi-a cizelat răbdarea şi mi-a estompat
pornirile necontrolate. Sportul, în general şi fotbalul, în special, îmi dă şi astăzi, putere şi dragoste faţă de viaţă, ca-n tinereţe.
Mitru şi Ghiţa Cani rămân pentru mine doi extraordinari prieteni din copilărie, alături de care am petrecut momente
înălţătoare. Le mulţumesc ! Doi dintre cei mai de seamă feciori ai generaţiilor lor, Ghiţa şi Mitru Cani, au fost printre cei mai
harnici şi pricepuţi gospodari din Cher. Cum trăgeau amâdoi de coasă, încă de la 14 ani, cum mânuiau sapa, coarnele plugului
sau pe cele a semănătorii sau plugului de îngopat tenchi[prăşitoarea de porumb], nu mulţi o făceau în sat atunci: cu atâta dexteritate,
spor dar şi plăcere adevărată. O făceau, căci aveau ceea ce a cam dispărut cu desăvârşre de la noi de la români acum: un
adevărat cult al muncii, calitate pe care au moştenit-o de la părinţii [Ghiurița și Măria] şi bunicii lor[Paşcu şi Dida], un apanaj al cherenilor
de altădată, harnici şi gospodari, care prin muncă cinstită şi asiduă au reuşit să ne lase nouă, urmaşilor, un sat bogat, prosper,
frumos şi binecuvântat.
138
______________________________________________________________________________________________________
Să fim mândri de predecesorii noştri, deoarece prin abnegaţia lor[devotament dus până la sacrificiu] ne-au dovedit că ataşamentul
sincer faţă de o cauză şi hotărârea de a o servi în orice împrejurare şi fără rezerve, nu cunoaşte lilmite. Da, abnegaţia si
devotamentul sunt două dintre virtuţile caracteristice cherenilor adevăraţi, căci ce însuşire dominantă a caracterului, îl face
mai bun pe individul uman, din punct de vedere moral, intelectual sau al unui tip specific de activitate, adică ce integritate
morală, îl defineşte mai bine pe cherean decât virtutea ? Simoc Ghe. Gheorghe-Ghiţa Cani a fost căsătorit inițial cu Elena-
Ruxandra (1952-2005), care a murit la 53 de ani.
GHIȚA CANI
Greu de imaginat un meseriaş mai bun şi mai polivalent ca Ghiţa Cani !

Harnic, muncitor cu râvnă, lucrător iute şi cu spor, vrednic, capabil, destoinic,
Indiscutabil, oricare dintre aceste sinonime i se potrivesc de minune lui Ghiţa.
Ţelul lui, adică obiectivul către care tindea, se contopea cu al nostru,
Având acelaşi punct final, cu o voinţă de fier, victoria venea logic şi meritat.
Când era vorba despre fotbal, despre reprezentarea cu cinste a Cherului,

Atunci restul problemelor treceau pe plan secundar, fotbalul devenea prioritar.
Neândoielnic Ghiţa Cani era un fenomen, atât ca fotbalist cât şi ca meseriaş,
Iar din punct de vedere a condiţiei fizice, Ghiţa era un adevărat CAMPION !
Mă uitam la el cum şi cât putea să alerge, fără să obosească absolut de loc,

Era uimitor ce condiţie fizică avea acest băiat ! Era în stare să tragă la coasă,
Să dea cu sapa sau să ţină de coarnele plugului, o zi lumină, fără probleme.
Extraordinar era şi talentul său pentru orice meserie: sudor, electrician, tâmplar,
Reglor, dulgher, lăcătuş, şofer, mecanic, căruţaş, zidar, vopsitor, instalator.
Imposibil de imaginat o meserie pe care Ghiţa Cani n-ar fi deprins-o,
Evident, dacă şi-ar fi propus, dacă ar fi fost necesar sau dacă ar fi vrut s-o înveţe!
MITRU CANI
Mare fotbalist ar fi ajuns Mitru Cani, dacă ar fi avut ambiţia lui Vanţu,
Inspiraţia şi abnegaţia de a merge pe drumul ales, cu hotărârea Generalului,
Tenacitatea Flori Ţigan sau a Horiţâ Titanului, cerbicia fratelui său mai mare-Ghița,
Răbdarea şi calmul impertubabil al bunului nostru coechipier Mitra Vasile-Lica !
Uşor de imaginat, greu de realizat ! Mulţi chemaţi, puţini aleşi ! Asta-i soarta.
Când mă gândesc ce calităţi extraordinare avea acest băiat, când era fecior,
Având în vedere că a crescut sub ochii mei şi a fratelui său Ghiţa, pot afirma că,
Neândoielnic, Mitru Cani a fost înzestrat de Dumnezeu cu o doză de talent
Indiscutabil mai mare decât la majoritatea dintre noi, dar degeaba !
Talent reprezentând capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită,

Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu,
La câte calităţi avea, evident dăruite din abundenţă de Dumnezeu,
Este pentru mine inexplicabil cum s-a putut pierde un astefel de diamant,
Neşlefuit, desigur, dar cu siguranţă şi Cheriul a pierdut o piatră preţioasă care,
Teoretic, ar fi putut îmbogăţi patrimoniului său inestimabil.
Frații Simoc, Ghița și Mitru Cani, pe vremea când făceau Cheru fparte respectat prin fotbal
139
______________________________________________________________________________________________________
Mitru și Ghița Cani), alături corifeii Voinței Cheriu Maxima (1976), înaintea unui meci la Holod. O, tempora !
Duleul Ghițului (sau a Loloai n.n.), adică ,,traseul” pe care se antrena Mitru Cani-fotbalistu (,,ajutat” de iapa sa n.n)
I.4).FLOARE N. SIMOC-Florica/Mucioaia căs. Iancu/Brata
Floare Simoc-Florica Miculi Muci[poreclită Mucioaia, fata lui Nicolae Simoc-Micula soră cu: 1).Ioan Bocuț (n. 1896-dec. 10.01.1947)[Mr. 2/11.01.1947]; 2).Simoc N.
Pașcu-Cana (1897-1978); 4). Simoc N. Pavel-Micula și 4).Simoc N. Maria-Marișca căs. Seiche]
a fost măritată inițial cu un consătean, Iancu D. Traian-Trianu
Câchi Mândrului, cei doi având un băiat, Iancu T. Traian-Trianu[născut la Arad, deoarece părinții săi, ca de altfel și alți chereni, la cedarea Ardealului în 1940, s-
au refugiat în România, trecând clandestin granița trasată arbitrar (impusă) chiar între Cher și Felcher (ce destin au avut dintotdeauna aceste două așezări gemene !)]
. După despărțirea de
Trianu Câchi Mândrului, Mucioaia s-a recăsătorit, tot în Arad [cu Brata din Cihei, cei doi soți Brata având casă peste drum de celebrul stadion UTA, P-țaVictorieinr.
106]
. Este mamă a 3 copii: Traian[căsătorit cu Marika], Gabriela și Dana.
I.5).MARIA N. SIMOC-Marișca căs. Seiche
Căsătorită Seiche, cu Creangu, a fost fata lui Nicolae Simoc-Micula cel Bătrân, cei doi fiind părinții fraților, porecliți
,,a Creangului”: 1).Seiche I. Ioan-Ionica Creangului[1923-1986, căs. cu Floarea (1926-1988)]; 2).Seiche I. Gheorghe-Ghiurița
Creangului[căsătorit şi stabilit în Felcheriu (n. 1929, Cheriu-d. 2011, Felcheriu)] ; 3).Seiche I. Florian-Florea Creangului[n. 30.08.1930, în Cheriu, stabilit în Oradea, poştaş];
4).Seiche I. Maria-Măria Creangului[15.08.1933-1996], căsătorită cu Bodea Traian din Felcheriu (1932-2007)]; 5).Seiche I. Teodor-Delea
Creangului[născut 30.09.1936, Cheriu-d. 2017, București/[Mb /30.IX.1936]. Delea Creangului s-a stabilit în Bucureşti.
DIMITRIE SIMOC-Șitru cel Bătrân
În ,,Matricula răposaților”, 12/1935, se menționează faptul că Floare Simoc[Notă: Floarea Mitra-Floarea Todi (1886-1935)], soția lui
Dimitrie Simoc, s-a stins din viață la 20.IV.1935[tuberculoză, în vârstă de 49 ani], înmormântată la 22.04.1935. de părintele paroh ortodox
Florian Groza[Mr 12/22.IV.1935]. Simoc Dumitru-Şitru cel Bătrân și Floarea T. Mitra-Floarea Todi Mitri au fost părinții fraților
Simoc D. Gheorghe-Ghiuri Șitrului şi Simoc D. Ecaterina-Tica Şitrului. După moartea primei soții, se recăsătorește cu
Ana[nașii de botez a Anei n. 16.03.1937, fiica lui Ioan Bele și Sofiei Șiandor]/[Mb 4/20.III.1937].
GHEORGHE SIMOC-Ghiuri Șitrului[fiul soților Simoc Dumitru-Şitru Bătrânul și Floarea Mitra-Floarea Todi ] (1886-1935)], a fost căsătorit cu
Maria Ghe. Mitra-Măria Ghiuri Năuti[1927-2002, soră cu Trianu, Ghiurca și Florea Năuti], părinții fraților Traian și Maria.
Simoc Ghe. Gheorghe-Ghiuri Șitrului, în vârsta de 31 ani este menționat că în timpul ocupației hortiste (1940-1944),
împreună co consăteanul său Gavrila Ștefan-Fanea Lesului, de 25 ani, trec granița prin Pădurea Cherului, în România.
TRAIAN Ghe. SIMOC-Trianu Ghiuri Șitrului n. 31.01.1950 în Cheriu, fiul lui Gheorghe Simoc și Maria n.
Mitra, botezat de preotul paroh ortodox Boris Cicală, asistat de nașa Floarea Bele, soția lui Pașcu[Mb 1/2.II.1950], avea să moară la
19 februarie 1950, înmormântat de preotul paroh ortodox Boris Cicală, mai mult, Traian fiind primul copil botezat și primul
înmormântat în sat de preotul paroh ortodox Cicală Boris[Teodor, cum a rămas părintele în memoria cherenilor]/[Mr 2/20.II.1950].
MARIA Ghe. SIMOC-Măria Șitrului[n. 16.06.1953, Cheriu], fiica soților Simoc Gheorghe-Ghiuri Șitrului și Maria Ghe. Mitra-
Măria Năuti[n. 28.03.1927-d. 2002], s-a născut la 16.06.1953, în Cheriu, botezată la 24.06.1953, de preotul paroh ortodox Henț
Gheorghe. Nașă: Bele Ana-Nuca Petri Midrii n. Șandor, soția lui Dumitru Bele-Mitru Dili. Nașterea a fost înregistrată la
Oficiul Stării Civile Oșorhei nr. 45/1953[Mb 10/24.VI.1953]. Căsătorită în sat, Măria are 7 copii.
140
______________________________________________________________________________________________________
1).Neamul STANA-a Driului
Veche familie de chereni, am desoperit-o atestată încă din prima jumătate a sec. al XIX-lea, fiind reprezentată de Driu
cel Bătrân[tatăl lui Petru Stana-Driu] și sora acestuia, Floare Stana[măitată cu Petru Fildan-Mizli cel Bătrân]/[Mr 2/03.01.1948]. Altă Floare Stana[fiica lui Petru
Stana-Driu]
este atestată ca fiind soția lui Veicon Gheorghe-Ciuca[Mb 1/1.II.1940]/[Mb 1/2.II.1942].
1.1).FLOARE STANA-Floarea Driului căs. Fildan cu Mizli
Stana P. Floare[n. Stana, soră cu Driu cel Bătrân] a fost soția lui Petru Fildan-Mizli cel Bătrân[Mr 2/03.01.1948]. În conformitate cu CF
511, Nr. topografic 751 și 752[Coala cărții funduare], comuna Cheriu[conform titlurilor de moștenire nr. 14230/1916], la 1916 membrii familiei Floare
n. Stana și Petru Fildan-Mizli erau: 1).Fildan P. George-Ghiuri Petri Mizli[1885-1949]; 2).Fildan P. Mihai-Ciopec[1889-1959];
3).Fildan P. Teodor-Toaderea Petri Mizli[1892-1948]; 4).Fildan P. Maria-Marișca Petri Mizli; 5). Fildan P. Ana-Nuca Petri
Mizli; 6). Fildan P. Ecaterina-Tica Iosâ Mizli[soția lui Popa Dumitru-Natu din Oșorhei]; 7).Fildan P. Iosif-Iosa Mizli; 8).Fildan P. Petru-
Petrea Petri Mizli[minor, la acea vreme]/[CF 511, Nr topo 751-752/B nr. serial 1-8/14.XI.1916, Cheriu].
1.2).PETRU STANA-Driu
Stana Petru-Driu, fratele Floarei Stana-Floarea[căsătorită cu Fildan Petru-Mizli cel Bătrân], a fost căsătorit cu Gherman I. Iuliana-
Iulișca Jembli[fiica soților Ana Seiche și Irimie Gherman-Jemblea], cei doi fiind părinții fraților: Stana P. Florian-Florea Driului şi Stana P.
Maria-Măriuţa Driului[căsătorită cu Bele Petru a Văleanului]. Stana Petru-Driu a murit lovit de trăsnet, înaintea celui de-al doilea război
mondial, Iulișca recăsătorindu-se în Rontău cu Ardelean Dumitru-Mitru Tudii. Pe vatra părintească, unde pe vremuri era o casă
cu paie, a rămas Stana P. Florian-Florea Driului, care şi-a ridicat o gospodărie trainică, de gospodar de frunte al Cherului de
Bihor.
1.2.1).FLOARE P. STANA-Ciucoaia
Floare P. Stana căs. Veicon cu Ciuca[n. Stana, fata Driului cel Bătrân] este atestată ca fiind soția lui Veicon Gheorghe-Ciuca[Mb
1/1.II.1940]/[Mb 1/2.II.1942]
. Aceasta a primit la naștere prenumele mătușii sale [n. Stana, fata Driului cel Bătrân, Floarea, căs. cu Petru Fildan-Mizli cel Bătrân]. Floare
P. Stana-a Driului și soțul ei, Gheorghe Veicon, sunt menționați ca fiind părinții Ecaterinei Ghe. Veicon, nașa de botez a
Floarei I. Tiriteu-Florica Uţului (1942-2005), născută la 01.II.1942 în Cheriu, fiica lui Ioan Tiriteu și Maria Toie, botezată
de preotul paroh ortodox din Cheriu, Florian Groza[Mb 1/2.II.1942].
1.2.2).FLORIAN P. STANA-Florea Driului[1922-1980].
Din spusele cumnatului său[Nisu], Florea Driului a fost ,,copil de trupă”, explicabil prin faptul că la ,,Cedarea
Ardealului”, acesta avea numai 18 ani. Florea Driului a fost căsătorit cu Maria P. Cearnău-Măria Petri Brudi[n. 1926 în Cheriu],
cei doi soți fiind părinții fraților cunoscuți ca fiind a Flori Driului: Florica, Măria, Florea și Petrea.
1.2.2.1).FLOAREA F. STANA-Florica Flori Driului (n. 02.07.1946-d. 17.07.1946) n. 02.07.1946 în Cheriu [fiica lui
Stana P. Florian-Florea Driului și Maria P. Cearnău-Măria Petri Brudi]
, botezată la 6.VII.1946 de preotul ortodox, Gheorghe M. Teaha și nașii Șandor
P. Crăciun-Crăciunea Petri Midri și Angela P. Șandor-Angela Beși[Mb 12/6.VII.1947]. A decedat la 17.VII.1946, înmormântată la
18.VII.1946, de preotul Gheorghe M. Teaha[Mb 8/18.VII.1946]. Nașul de botez a copiilor, ca de altfel și nașul de cununie, a Flori
Driului a fost Crăciunea Petri Midri, vărul său primar, mamele lor[Iulișca, respectiv Raveica] fiind surori.
1.2.2.2).MARIA F. STANA-Măria Flori Driului (1944-1998) a fost fata cherenilor Stana P. Florian-Florea
Driului[1922-1980] și Maria P. Cearnău-Măria Petri Brudi[n. 1926 în Cheriu], respectiv soția lui Mudura F. Ioan-Nuţu Florii Moii[n.
25.05.1940-d. 25.04.2017]
și mama fraților: 1).Mudura I. Alexandru-Sandu[căsătorit cu Corina C. Bot] și 2).Maria I. Mudura.
1.2.2.3).STANA F. FLORIAN-Florea Flori Driului, fiul lui Florian P. Stana[funcționar] și Maria P. Cearnău-Măria
Petri Brudi[n. 1926], s-a născut la 28 septembrie 1950, fiind botezat la 1 octombrie 1950 de preotul ortodox Boris Cicală, nașă de
botez fiind Angela, soția lui Crăciun P. Șandor-Crăciunea Petri Midri[Mb 23/1.X.1950]. Florea Flori Driului a fost unul dintre
cherenii care trebuie să rămână în istoria comunității, ca făcând parte din prima promoție de absolvenți a 8 clase în Cher, o
generație cu adevărat fabuloasă. După absolvirea școlii primare din satul natal, Florea Flori Driului intră, alături de colegul
șău de clasă, Dura Ghe. Gheorghe-Ghiuri Ghiuri Șchiopului, la cea mai importantă Școala de artă și meserii din Oradea,
Grupul Școlar Oradea, care astăzi se numește Colegiul Tehnic ,,Andrei Șaguna”, care din 1969, primeşte denumirea
de Grup Şcolar Oradea. De menționat că bazele Școlii de arte și meserii din Oradea sunt puse încă de la sfârşitul secolului al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, când în Oradea, un mare centru comercial şi industrial se simţea tot mai mult
nevoia înfinţării unei şcoli pentru educarea şi pregătirea bunilor meseriaşi de care erau atât de lipsite oraşele noastre din
Crişana, îmbunătăţind astfel continuu prestigiul şcolilor de meserii şi atrăgând în jurul lor un număr cât mai mare de copii
proveniţi fie din rândul ţărănimii, fie a categoriilor defavorizate de la oraş. Înzestrat cu un har muzical deosebit, Florea Flori
Driului devine unul dintre cei mai apreciați violoniști ai Ansamblului folcloric Nuntașii Bihorului, format din soliști vocali,
dansatori și orchestră, care activează fără întrerupere din anul 1964, fiind deținătorul Premiului I la concursurile artistice
naționale, posesor al medaliei de aur și al titlului de Laureat al acestor mari concursuri. Asemenea trofee i s-au acordat și cu
ocazia participării sale la competițiile artistice din afara hotarelor țării: în Germania, Ungaria, Franța, Turcia, Republica
Moldova, Portugalia și Spania. A cântat alături de nume celebre a folclorului bihorean, în frunte cu renumitul Gheorghe Rada
senior şi artiști renumiți ai acelei perioade[Florica Bradu, Florica Ungur, Florica Duma, Dumitru Sopon, Maria Haiduc-Pușcaș].
1.2.2.4).PETRU F. STANA-Petrea Flori Driului, născut la 01.01.1954 în Cheriu, este mezinul soților Stana P.
Florian-Florea Driului[1922-1980] și Maria P. Cearnău-Măria Petri Brudi [n. 1926 în Cheriu].
1.3).MARIA P. STANA-Măruța Driului[1920-1994] a fost fiica soților Gherman I. Iuliana-Iulișca Irimii Jembli și Stana
Petru-Driu[fratele Floarei Stana-Floarea, căsătorită cu Fildan Petru-Mizli cel Bătrân], respectiv sora lui Stana P. Florian-Florea Driului[1922-1980, căsătorit cu
Maria P. Cearnău-Măria Petri Brudi n. 1926 în Cheriu]
. Măruța Driului a fost căsătorită cu Bele A. Petru-Petrea Văleanului[1911-1980] cei doi fiind
părinții fraților: 1).Silvia P. Bele [n. 22.XII.1940-d. 02.01.1941]/[Mb 15./25.12.1940]/[Mr 1/02.01.1941]
; 2).Bele P. Petru-Petrea Petri Văleanului[1942-
2000]/[Mb 5/20.V.1942]
; 3).Bele P. Traian-Trianu Petri Văleanului/Chicoadi [n. 1944 în Cheriu]
; 4).Bele P. Nicolae-Micula [n. 29.04.1948
în Cheriu]/[Mb 7 /29.IV.1948]; 5).Bele P. Gheorghe-Ghiţa Petri Văleanului/Ghimene[n. 28.09.1950]/[Mb 22/30.IX.1950]; 6).Bele P. Sofia-Sofia
Petri Văleanului[n. 3.07.1953 în Cheriu]/[Mb 11/5.VII.1953]; 7).Bele P. Mariana-Mariana [n. 1958]; 8).Bele P. Rodica-Rodica Petri Văleanului.
141
______________________________________________________________________________________________________
Familia SUCIU MELETIE-Dascălu (1868-1928)
Suciu Meletie a fost unul dintre cei mai importanţi dascăli pe care i-a avut Cherul. A cumpărat casa şi grădina de la un
consătean maghiar, pe nume Bodo, care a emigrat în America. Suciu Meletie-Dascălu a infiat un băiat, Vasile din Oşand-
Tinca, rămas în memoria colectivă ca fiind Lica Dascălului, amănunte relatate mie de Țigan V. Traian-Trianu Țigan.
Primul recensământ datând din anul 1880 menţionează în Cheriu, 67 case şi 352 locuitori, repartizaţi după cum urmează:
317 ortodocşi, 11 greco-catolici, 6 romano-catolici, 12 reformati și 6 evrei. După etnie: 305 români, 21 maghiari, 2
germani, 2 ruteni (ruşi), 6 evrei şi 16 ţigani. Dintre aceştia 10 erau ştiutori de carte. La recensământul din 1890 sunt
menționați în Cheriu, 416 locuitori, dintre care 398 români și 18 maghiari. Dintre cei 535 locuitori la 1900, 490 erau români
ortodocşi, 23 maghiari[4 reformaţi și 19 romano-catolici], 2 evrei şi 20 alte religii; 82 erau ştiutori de carte, iar 163 ştiau ungureşte. Casele
din Cheriu erau în total la 1900: 92, dintre care 3 din piatră şi cărămidă, 70 din chirpici şi pământ, 19 din lemn. Acoperişul:
11 cu ţiglă, 30 cu şindrilă şi 51 cu trestie şi paie. În această perioadă, cuprinsă între cele 2 recensăminte (1880-1900) a venit
dascăl în Cheriu (în 1891), Suciu Meletie, atunci în vârstă de 23 ani, împreună cu soția, Maria Suciu, născută Țibula, la 1868
în comuna Belinț, raionul Lugoj[actualul județ Timiș]. Cu siguranță cei doi soți Suciu, Meletie și Maria, au fost și colegi de școală
(fiind născuți în același an), iar casa pe care au cumpărat-o de la Bodo, era din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă. Pe crucea
din Temeteu, a Dascălului scrie: ,,SUCIU MELETIE ÎNVĂȚĂTOR ÎN COMUNA CHERIU. A SERVIT 37 ANI CA
ÎNVĂȚĂTOR[1891-1928]. Născut la 1868 și mort la 1928. Dormi în pace suflet nobil care te-ai gerfit viața pentru școală”.
Maria Suciu[1868-1953], 85 ani, român-ortodoxă, casnică, a decedat la 21 martie 1953 în Cheriu, înmormântată la 23.III.1953, de
preotul paroh ortodox Gheorghe Henț[Mr. 1/23.03.1953]. Din adresa nr. 61/1938 semnată de directorul de atunci a şcolii, Mihai
Bulzan, aflăm că „Şcoala din Cheriu-Bihor, a fost înfiinţată în anul 1885”. Terenul pentru biserică şi şcoală a fost
cumpărat cu banii credincioşilor de la un consătean de-al nostru [Ţigan Vasile, alintat Vãsãlie] în 1890 şi întăbulat pe Parohia Ortodoxă
Cheriu, ca bun al întregii comunităţi ortodoxe din sat. La momentul cumpărării terenului pentru Sf. Biserică[1890], Cheriul era
în imperiul austro-ungar, iar preotul paroh ortodox de atunci a comunității românești [majoritară], vrednicul părinte Ioan Ionuțaș,
alături de dascălul Meletie Suciu senior, împreună cu Comitetul Bisericesc, a cărui prim-epitrop era Iosif T. Gherman-Iosa
Tomi[bunicul Tinuțului și Danu Tinului], au hotărât ca în loc de Casă Parohială [cum au dat de înțeles autorităților de atunci], să construiască Școala
Românească, împreună cu locuința de serviciu a dascălilor. Dacă terenul ar fi fost al primăriei, școala ar fi fost maghiară [a statului
acelei perioade]
. Atunci s-au cumpărat două locuri: unul pentru biserică, lucru ce s-a desăvârşit, altul pentru Casa parohială, dar
care nu a fost construită pe locul propus iniţial, deoarece pe acel loc s-a construit Şcoala actuală din Cheriu, dată în folosinţă
în anul 1910. Până la 1919, şcoala a funcţionat pe lângă biserică, ca şcoală confesională, iar după acea dată, până la
naţionalizare, a fost închiriată, contra unei sume simbolice primăriei, încă o dovadă că Școala din Cheriu a mers mână în
mânâ cu biserica, cele două instituţii funcţionând paralel, dar colaborând şi ajutându-se reciproc, precum două surori gemene.
Biserica Ortodoxă veche, din lemn, de pe actuala vatră a satului Cheriu era amplasată în grădina Casei Parohiale de azi,
între cele două uliţe, Uliţa Mare şi Uliţa Mică[cam la jumătatea distanţei dintre ele], unite printr-un drum, astăzi dispărut, numit „Şicator”,
ce lega cele două străzi cu biserica, înlesnind astfel accesul la Sfânta Biserică ortodoxă tradiţională. Gospodăria Dascălului
fiind situată foarte aproape de vechea Biserică din lemn a Cheriului de atunci[construită la 1462, în perimetrul actualei Case Parohiale din Cheriu],
preotul și învățătorul fiind vecini, este lesne de dedus rolul extraordinar pe care Meletie Suciu l-a avut, alături de preotul
satului, în păstrarea limbii și identității cherenilor de altădată, mai precis a celor care au pregătit Marea Unire de la 1
Decembrie 1918 de la Alba-Iulia, iar cuvintele de pe piatra funerară, pot fi lesne completate și extinse la expresia ,,suflet
nobil care și-a gerfit viața pentru școală, comunitate și românism”. Meletie Suciu sen. a avut privilegiul să slujească atât
înaine, cât și după Marea Unire, cu alte cuvinte ,,și-a văzut visul cu ochii”, el fiind dascălul atâtor generații de chereni de
altădată, care și-au pus amprenta asupra existenței și evoluției Cheriului interbelic, poate cea mai tulburătoare și înălțătoare
perioadă a existenței seculare a micuțului nostru sat bihorean, dintre aceștia, cu mândrie îi amintesc pe următorii: Bele Andrei-
Văleanu (1896-1941), Bele Pașcu-Pașcu Dili (1903-1966), Chiș Pavel-Naca, Chiș Teodor-Titanu (1903-1969), Ciarnău
Petru-Petrea Brudi[care „în anul şcolar 1905-1906 a frecventat cursurile clasei IV şi la finele anului şcolar a fost declarat promovat cu media generală suficient, situaţia fiind înregistrată la nr.
55 a matricolei anului şcolar 1905-1906”]
, Ciarnău Teodor-Muru, Ciorba Ioan-Nuțu Ciorbi, Ciorba Teodor-Toaderea Ciorbi, Ciorba
Gheorghe-Ghiuri Ciorbi (1903-1947), Cuc Teodor-Delea Chechi, Cuc Crăciun-Chechea Birăul (1888-1954), Cuc L.
Lazăr-Zezea, Cuc L. Gavril-Gaborea Vili, Cuc L. Florian-Orea Vili, Dunșoara I. Ioan-Vovinca (1899-1970), Dura T.
Gheorghe-Ghiuri Șciopului (1909-1982), Dura T. Iosif-Iosa Șciopului (1914-1994), Erdei F. Pavel-Bocu Hijanului (n.
1901 în Cheriu, stabilit în Oradea), Erdei F. Dumitru-Sedreș (1907-1984), Erdei F. Florian-Oaciu Hijanului, Erdei F.
Vasile-Lica Hijanului, Erdei F. Gheorghe-Ghiuri Hijanului (1906-1934), Fildan P. Gheorghe-Ghiuri Petri Mizli (1885-
1949), Fildan P. Teodor-Toaderea Petri Mizli (1892-1943), Fildan P. Mihai-Mihaiu Petri Mizli, poreclit Ciopec (1889-
1954), Fildan I. Dumitru-Mocanu, Fildan I. Iosif-a Ioșchi Mizli cel Bătrân (n. 1901 în Cheriu și eminent absolvent al
Gimnaziului din Beiuș), Fildan Ghe. Gheorghe-Ghiuri Ghiuri Mizli (1909-1940), Fildan Gh. Nicolae-Micula Ghiuri Mizli
(n. 1913 în Cheriu, căsătorit cu Cuc P. Viorica-Viorica Paveli Tuduri), Fildan I. Pavel-Țuca, Fildan Ghe. Ioan-Puiu Ghiuri
Mizli (1919-1987), Fildan M. Florian-Florea Ciopec (1919-1940), Floruța Dumitru-Vâza, Găvruța M. Pașcu-Pătașca
(1913-1990), Găvruța M. Gheorghe-Croampa (1918-1979), Gherman I. Vasile-Lica Jembli (1880-1945), Gherman I.
Gheorghe-Ciocu, Gherman V. Dumitru-Bonaru (1914-1970), Gherman Ghe. Gheorghe-Ghițu Ciocului (1918-2006),
Graur Ioan, Graur Teodor, Iancu Crăciun-Circelu (1884-1945), Iancu M. Ioan-Nuțu Mișchi (mort pe frontul primului
război mondial), Iancu M. Teodor-Delea Mișchi (1980-1972), Iancu M. Florian-Șoia Mișchi Dărvășanului, Leucea Pavel-
Pavelea Leuci (1880-1937), Leucea Dumitru-Mitru Leuci (1883-1964), Lupșa Petru (1902-1935), Mălan P. Teodor-Gusti
Mălaiului (1907-1965), Mălan P. Ioan-Nuțu (Mișca Mălaiului), Mermeze Gheorghe, Murvoiu I. Florian-hidedușu (1892-
1948), Meșter Petru-Liba cel Bătrân, Meșter Ioan (1883-1934), Meșter P. Florian-Liba (1917-1982), Meșter P. Teodor-
Deineș,
142
______________________________________________________________________________________________________
Mitra I. Dumitru-Mitru Iosâ Irimii (1876-1947), Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ Irimii (1883-1941), Mitra Gheorghe-Ganu cel
Bătrân, Mitra Gheorghe-Năutea, Mitra Iosif-Ioșca Fugli, Mitra Lazăr-Lăzarea Todi (1889-1973), Mitra L. Pavel-Delea
Lăzari Todi, Mitra L. Ioan-Ionica Lăzari Todi (1919-2001), Mitra L. Gheorghe-Ghiurița Lăzari Todi (1920-2015), Mitra
Nicolae-Nicoara Mitri, Mitra Pavel-Ciociodila (1896-1972), Mitra Pintea (tatăl lui Pizlicu și a Lichi Babi), Mitra
Gheorghe-Pizlicu (1905-1981), Mitra I. Gheorghe-Țâga (1908-1985), Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ (1919-2008),
Mudura Ioan-Moia (1884-1948), Opriș Gheorghe-Ghiuri Pâțâri, Opriș Teodor-Delea Pâțâri, Oros Pavel-Pavelea
Buscului (1900-1976), Oros Teodor-Toaderea Buscului (1909-1976), Popa I. Teodor-Delea Floruțului (1901-1943), Popa
I Ioan-Goioaba (1909-1945), Seiche Ghe. Gheorghe-Seichea, Seiche I. Ioan-Ionica Creangului, Silaghi Florian (1886-
1947, căsătorit cu Popa Ana), Silaghi Florian (1897-1947, căsătorit cu Tiriteu Elisaveta), Silaghi Nicolae-Bâcu (1892-
1939), Silaghi Florian-Ciociu pădurarul, Simoc Pavel Nicolae-Micula Muci, Simoc Pașcu-Cana (1897-1975), Șandor N.
Teodor-Delea Rodeș, Șanndor (Alexandru) N. Gheorghe (n. 31.XII.1901 în Cheriu, stabilit în Brașov), Șandor N. Ioan-
Ioanea Rodeș, Șandor P. Crăciun-Crăciunea Petri Midri, Șandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereș, Șandor Florian-Florea
Crețului pădurarul, Tiponuț Dumitru-Mitru Mării Ioanci (1907-1991), Tiponuț Pavel-Poali Mării Ioanci, Tiponuț
Teodor-Delea Mării Ioanci, Tiriteu D. Ioan-Uțu (1906-1996), Toie C. Dumitru (1907-1935), Toie C. Pavel-Pavelea, Toie
C. Constantin-Țapu (1919-1978), Trifa F. Florian-Toma (1903-1986), Trifa F. Dumitru-Mitru Tomalău, Trifa Teodor-
Cicula (1910-1989), precum și Martirii Cheriului în cel de-al doilea război mondial: CIARNĂU T. FLORIAN-Florea
Murului (1919-1943, mort pe front în Rusia), GHERMAN V. PAVEL-Poafi Lichi Jembli (1919-1943, mort pe front în
Rusia), MITRA Ghe. TRAIAN-Trianu Năuti (1919-1943, mort pe front în Rusia), TIPONUȚ IOAN-Putu Mării Ioanci
(1919-1943, mort pe front în Rusia), TRIFA F. PAȘCU-Pașcu Tomalău (1919-1943, mort pe front în Rusia). După moartea
dascălului Meletie Suciu sen. (1928), Şcoala Primară de stat mixtă din Cheriu a fost condusă de învățătorul Gheorghe
Bologan (învăţător definitiv de la 01.01.1933), iar apoi (până în anul 1936) de învăţătorul Constantin Oprescu. Din acel an
şcoala a fost preluată de tânărul învăţător din Ineul de Criş, Bulzan Mihai, care împreună cu soţia sa Hermina, alintată Mina,
aveau să rămână dascălii satului până după anii 1950, când la putere ajunseseră deja comuniştii. De menţionat faptul că în
timpul Cedării Ardealului, soţii Bulzan s-au refugiat cu întreaga familie în Toboliu, revenind după retrocedare. Locul lor a
fost luat de învăţătorul Hurezan Ştefan, iar imediat după ce au plecat definitiv din sat, învăţător a fost Suciu Melentie,
nepotul celebrului dascăl cu acelaşi nume. După Suciu V. Meletie-Lentica Lichii Dascălului, învăţătorul şi directorul Şcolii
din Cheriu avea să fie Gherman Augustin-Tinu Ciocului.
1.1).VASILE SUCIU-Lica Dascălului

A fost fiul soților Suciu Meletie-Dascălu[1868-1928] şi Maria născută Țibula[1868-1953]. Lica Dascălului a fost căsătorit
cu vecina sa, Floarea P. Şandor-Florica Petri Midri [(1905-1971), fiica soților Şandor Petru-Petrea Midri și Raveica Gherman-a Jembli], cei doi având doi
baieţi: Suciu V. Melentie-Lentica Lichi Dascălului şi Suciu V. Florian-Florea Lichi Dascălului[1927-1996].
1.1.1).MELENTIE V. SUCIU-Lentica Lichi Dascălului
Este nepotul celebrului dascăl cu acelaşi nume, respectiv fiul soților Suciu Vasile-Lica Dascălului și Floarea P.
Şandor-Florica Petri Midri[1905-1971]. De menţionat faptul că în timpul Cedării Ardealului, soţii Bulzan[învățătorii de atunci ai Cherului] s-
au refugiat cu întreaga familie în Toboliu, revenind după retrocedare. Locul lor a fost luat de învăţătorul Hurezan Ştefan, iar
imediat după ce au plecat definitiv din sat, învăţător a fost Suciu V. Meletie-Lentica Lichi Dascălului. După Suciu V.
Meletie-Lentica Lichii Dascălului, învăţătorul şi directorul Şcolii din Cheriu avea să fie Gherman Augustin-Tinu Ciocului.
Lentica este fratele lui Florian V. Suciu-Florea Lichi Dascălului[20.12.1927-22.11.1996, căsătorit cu Maria T. Chiş-Măria Titanului]. Suciu V.
Melentie-Lentica Lichi Dascălului, care a fost unul din cei mai de seamă fii ai satului Cheriu, îndeplinind mulţi ani
importanta funcţie de secretar al Regiunii Crişana, cu resedinţa la Oradea. Căsătorit cu Maria Toda, cei doi soți Suciu au un
băiat, Viorel M. Suciu-Viorelu Lentichi Lichi Dasălului, care are şi el doi copii: Alina şi Alin.
1.1.2).FLORIAN V. SUCIU-Florea Lichi Dascălului (20.12.1927-22.11.1996)
Suciu V. Florian-Florea Lichi Dascălului, a fost căsătorit cu Maria T. Chiş-Măria Titanului și a Puichi [n. 13.11.1930 în
. Cei doi soți Suciu, au doi băieţi: Suciu F. Florian-Horea (Horiţa) şi Suciu F. Vasile-Lica (Licuţa), poreclit Liţu.
Cheriu]
Din Adresa nr 216/24.07.1949 transmisă de directorul de atunci al „Şcoalei elementare din Cheriu”, Mihai Bulzan,
către Comitetul Provizoriu al Plăşii Centrale Bihor-Oradea, Secţia Învăţământ şi Cultură, aflăm câteva date interesante despre
„Situaţia Căminului Cultural George Coşbuc din Cheriu“, precizându-se faptul că acesta ,,n-are local propriu, funcţionează
în localul primăriei; o singură sală. Clădirea e în stare bună. Nu s-a preconizat edificarea unui cămin, deoarece nu are
materiale în acest scop. Nu i se fac nici reparaţii. Căminul are pregătită o scenă pentru serbări. Mai are o bibliotecă de 40
de volume, o echipă de cor mixt din adulţi şi tineret, o echipă de dans şi o echipă de teatru, formate cu personae selectate
din tineretul şi adulţii din sat: 1).Suciu V. Florian (Florea Lichi Dascălului)-muzică vocală şi violină-bas; 2).Gherman
Ghe. Gheorghe (Ghiţu Ciocului)-muzică vocală-tenor; 3).Floruţa D. Floarea (Floriţa Vâzâ)-muzică vocală-
mezzosoprană; 4).Fildan T. Traian-Trianu Toader Petri Mizli (Leanu)-muzică vocală-tenor şi instrumentală-clarinet;
5).Ardelean Ghe. Teodor (Delea Mnelului)-muzică vocală-basiton; 6.Tiriteu I. Ana (Nuca Uţului)-muzică vocală-alto-
dans; 7).Tiriteu I. Iuliana (Iulişca Uţului)-muzică vocală-alto-dans; 8).Ciarnău P. Iuliana (Iulişa Petri Brudi)-dans-
teatru; 9).Floruţa D. Petru (Petrea Vâzâ)-muzică vocală-declamaţii)”.
Suciu V. Florian-Florea Lichi Dascălului, care a fost pus în capul listei, continuă tradiția familiei, primind de mic o
educație aleasă, instruit în d-ale muzicii, el fiind de altfel un foarte bun cântăreț bisericesc, nelipsit din strana cantorilor
Bisericii Ortodoxe din Cheriu, în special la Marile Sărbători Creștine.
143
______________________________________________________________________________________________________
Florea Lichi Dascălului a fost și un foarte bun violonist, adică un higheduș cu școală. Întâmplător sau nu, Ceuca,
Florea Flori Driului și Florea Lichi Dascălului, cu același prenume-Florian, au fost, sunt și trebuie să rămână în memoria
cherenilor ca fiind trei dintre cei mai exponențilai hideduși pe care i-a avut Cheru, cu mențiunea că Ceuca a fost un
hideduș ,,după ureche”, iar ceilalți doi, alături și de Mermeze Traian-Trianu Iorghi, au desprins tainele cântatuli la
vioară ,,după note”, cu dascăli cunoscători ai ,,cântatului la hidedi”.
1.1.2.1).SUCIU F. FLORIAN-Horea Flori Lichi Dascălului
Suciu F. Florian s-a născut la 25.08.1950, în Cheriu, fiind botezat de părintele paroh Boris Cicală, nașă de botez fiind
chiar d-na preoteasă Maria Cicală. Exponent de bază a generaţiei de aur, senator de drept a selectului ,,Club Top 10”. A urmat
primele 4 clase în sat, iar clasele V-XII, la Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea, cel mai important Colegiu/Liceu din Bihor,
făcând parte din prima generaţie de absolvenţi a 12 clase [patru clase de liceu]. Este licențiat al Universităţii de Medicină şi Farmacie
,,Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, căsătorit cu Felicia, stabișiți în Oradea, au un băiat-Horică.
Amintirile tinereţii îmi fac viaţa mai frumoasă şi nu numai mie !

Voinţa a fost pentru mine şi Generaţia Maxima, un adevărat crez,
Evident, prin crez înţelegând concepţia despre viaţă a Generaţiei de Aur.
De mic copil, Horiţa Titanului a fost pentru mulţi dintre noi, un model,
Oricât de rebel, adică răzvrătit, nesupus, ar fi fost copilul Horiţa Dascălului.
Cu siguranţă OMUL, prietenul, colegul, coechipierul, chereanul,
Toate la un loc, amalgamate, având ca rezultat un adevărat model !
Onoarea, sau mai precis, privilegiul de a fi contemporan cu Horiţa,
Reprezintă pentru toţi colegii lui de leat, ceva cu totul special, deosebit,
Este de fapt o mândrie, deoarece Horiţa este un mare patriot local al Cherului !
Sunt sigur că simţămintele, părerile şi convingerile mele,

Unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai săi, din toate timpurile,
Chiar dacă destinul ne-a îndepărtat, dar numai fizic, nu şi sufleteşte, de Cher,
Indiferent unde ne-ar purta valurile, uneori învolburate, ale vieţii,
Un crez ne-a călăuzit şi ne va călăuzi mreu: Voinţa şi Cheru, înainte de orice !
1.1.2.2).SUCIU F. VASILE-Lica Flori Lichi Dascălului
Suciu F. Vasile-Lica Flori Lichi Dascălului, este fiul soților Suciu V. Florian-Florea Lichi Dascălului și Mariei T.
Chiș-Măria Titanului. Lițu s-a născut la 1956 în Cheriu, este stabilit în sat şi are o fată, Suciu V. Carmen.
144
______________________________________________________________________________________________________
Neamul ȘANDOR fost ALEXANDRU
Neamul Șandor, din viță de români get-beget, s-a numit Alexandru, dar numele său patronimic a fost ,,înstrăinat în
decursul vremii”, deorece Cheriul a fost până la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, sub stăpânire ungurească.
1. ȘANDOR NICOLAE (1855-1939)

Cel mai vechi reprezentant al familiei Șandor, identificat de mine în actele oficiale ale vremurilor apuse, este Nicolae,
care apare ca fiind Nicolau, un nume de famile sau de botez, provenit din numele/prenumele Νικόλαος (Nikolaos), format din
cuvintele ,,victorie” (nike) și oameni/popor (laos), în acest fel semnificația acestui cuvânt grecesc fiind ,,învingătorul
poporului/oamenilor” sau ,,poporul învingător/oamenii învingători”. Cât privește numele patronimic românesc,
Alexandru, acesta este tot de origine greacă și are semnificația de a apăra, a proteja. Numele de Alexandru provine de la
grecescul Alexandros care înseamnă protector al oamenilor și este format din cuvintele ,,alexo”/a apăra, a proteja
și ,,andros” care înseamnă bărbat, om. Asociate, cele două cuvinte care compun numele/prenumele consăteanului nostru,
Nicolae Alexandru, semnifică ,,protector al poporului învingător”. Nicolau Șiandor-Rodeș cel Bătrân, s-a născut în Cheriu
la 1855, ortodox, român, plugar, a trăit 84 ani, împărtășit cu Sf. Taine, a decedat la 29 mai 1939 în Cheriu, fiind
înmormântat la 31 mai 1939, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 11/31.V.1939].
2. ȘANDOR DUMITRU-Mitru Tuduri (1863-1945)

Șandor Dumitru-a Tuduri, s-a născut în Cheriu[1863], plugar ortodox-român, a trăit 82 ani, decedând la 17.VIII.1945,
înmormântat la 19.VIII.1945 de pr. paroh ortodox din Alparea, Teodor Negrău[Mr. 8/19.VIII.1945]. Chereanul Șandor Dumitru-
Mitru Tuduri a fost căsătorit cu Dura Paraschiva[CF537 Cheriu/Nr. topo 302/B1/1939].
3. ȘANDOR ILEANA-Iulișca Tuduri[sora lui Șandor Dumitru-Mitru Tuduri] a fost soția lui Trifa Florian-Tomalău[Cotract de vânzare-
.
cumpărare nr. 739/16.V.1939, înscris în CF 537 Cheriu, nr. topo. 302/ B 1-3]
4. PARASCHEVA ȘIANDOR-Părasca (1866-1936)

Parascheva Șiandor-Parasca este menționată în actele oficiale ale vremii ca fiind născută și domicilată în Cheriu la
1866, căsătorită cu Gheorghe Popa, religie ortodoxă, naționalitate română, casnică, a trăit 70 ani, decedând în Cheriu la
12.II.1936, împărtășită cu Sf. Taine, a fost înhumată la 14.II.1936 de preotul paroh ortodox Florian Groza, care notează la
rubrica de observații: Aprindere de plămâni[pneumonie, cauza decesului]/[Mr. 1/14.II.1936]. Cei doi soți Popa[Gheorghe și Parascheva] au avut 3 copii:
1).Popa Ghe. Sofia[1902-1939, prima soție a Deli Mării Ioanci]; 2).Popa Ghe. Pașcu[1906-1938, primul soț a Tichi Ioani Iosâ] și 3).Popa Ghe. Ecaterina-Bița.
După decesul celor doi frați[Sofia și Gheorghe], cumnații[Delea și Tica] ,,s-au luat împreună”, devenind soți. Parascheva n. Șiandor, a
fost soră cu tatăl Gojdiului[Șiandor Simion], deci Șiandor S. Traian-Gojdiu, a fost văr primar cu Bița. Terenul pe care și-au înălțat
gospodării Gojdiu și Bița, a aparținut familiei Șiandor-a Gojdiului, respectiv Șandor Simion [însurat cu Cionioaia] și
Parascheva[măritată cu Popa Gheorghe].
5. ȘANDOR ANA n. GAJE (1877-1949)

Nicolau Șiandor[1855-1939] a avut un fiu, Șiandor N. Nicolae, poreclit Rodeș, căsătorit cu Ana Gaje din Apateu. ,,Văd.
Șandor Ana, fiica lui Floarea și Dumitru Gaje, n. la 1877 în Apateu, 72 ani, casnică, a decedat la 21.IV.1949 în Cheriu.
Împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 23.IV.1949, de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha”[Mr 4/23.IV.1949].
Șandor Nicolae-Rodeș și Ana Gaje au avut o familie numeroasă:
1).Șandor N. Maria-Marișca Rodeș [soția lui Mitra Ioan-Nuțu Țilichi];
2).Gheorghe N. Șandor-Ghiuri Rodeș [n. la 31.XII.1901 în Cheriu, domiciliat în Brașov, cel care și-a redobândit numele patronimic de Alexandru];
3).Şandor N. Teodor-Toaderea [sau Delea Rodeş, căsătorit cu Cioanca];
4).Șandor N. Ioan-Ioanea Rodeș [căsătorit cu Floare Șandor-Floarea Beși, bunicii Jenului și Aurelului];
5).Șandor N. Sofia-Sofia Rodeș [căsătorită cu Ciorba Gheorghe-Ghiuri Ciorbi];
6).Șandor N. Floarea-Florica Rodeș [1901-1939, căsătorită cu Oros P. Pavel-Pavelea Buscului 1900-1972].
6. ȘANDOR SAVA (1881-1951)

Șandor Sava[născut în Cheriu la 1881], 70 ani, plugar ortodox-român, se stinge la 17.01.1951 în Cheriu, fiind înmormântat la
22.01.1951 de preotul paroh ortodox Boris[Teodor] Cicală[Mr. 1/22.I.1951].
ȘIANDOR ANA căs. Curuțiu-Nuca Șeranului (1884-1939)

Văduva Ana Curuțiu[nora Mariei Curuț (1862-1937)] n. Șiandor, s-a născut în Cheriu la 1884, naționalitate română, religie
ortodoxă, casnică, a trăit 55 ani, împărtășită cu Sf. Taine, a decedat la 22 februarie 1939 în Cheriu, înmormântată la
24.02.1939 de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 3/14.II.1939]. Ana Șiandor-Nuca Șeranului a fost măritată Curuțiu[cu Șeranu],
cei doi fiind părinții surorilor: 1).Curuţiu Ecaterina-Tica Șeranului[căsătorită inițial cu Erdei F. Gheorghe-Ghiuri Hijanului, iar după decesul acestuia, măritată
cu Iancu Teodor-Gugu]
; 2).Curuţiu Floarea [1912-1934]; 3).Curuţiu Ana-Nuca Nuchi Șeranului [1914-1990].
145
______________________________________________________________________________________________________
ȘANDOR I. FLOARE căs. Albuț (1891-1946)

Văduva Floarea Albuț[fiica Ileanei Crețiu și Irimie Șandor], s-a născut în Cheriu la 1881, casnică, ortodoxă-română, a trăit 55 ani,
decedând la 24 decembrie[Ajunul Crăciunului] 1946. Împărtășită cu Sf. Taine, a fost condusă pe ultimul drum, a II-a zi de
Crăciun[26.12] 1946, de preotul paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha[Mr. 10/26.XII.1946]. Floarea Albuț n. Șandor, a fost mama
surorilor Ileana și Măriuța. Ileana D. Șandor-Ileana Roșcului[1919-1987], cu numele de fată a mamei sale a fost căsătorită cu
Bot T. Florian-Ciorea[1913-1981]. Ileana Bot n. Șandor, a fost soră cu Albuț D. Maria-Măriuţa Roşcului, dar a avut numele de
fată a mamei[Șandor], deoarece la nașterea sa, părinții nu erau căsătoriți legitim, pe când Măriuța a avut numele tatălui[Albuț],
părinții fiind deja căsătoriți legal, la nașterea sa.
ȘANDOR T. FLOARE-Florica Rodeș (1901-1939)

Floare Oros-Forica Rodeș[născută Șiandor], la 1901 în Cheriu, soția lui Pavel Oros-Buscu, a trăit 38 ani, decedând la
20.06.1939 în Cheriu, fiind înmormântată la 22.06.1939, de preotul paroh ortodox, Florian Groza[Mr. 13/22.VI.1939]. Florica Rodeș
și Pavelea Buscului au avut un băiat-Oros P. Pavel-Pavelea Paveli Buscului[născut la 02.09.1924 în Cheriu] şi o fată-Oros Iuliana-
Iulișca[n. 20.02.1930 în Cheriu, măritată cu Fildan T. Traian-Leanu]. Din investigațiile mele, chereanul Gheorghe Șandor, care și-a redobândit
numele său patronimic de Alexandru, legal[în instanță], spre a se numi Gheorghe Alexandru, a fost frate cu Șandor N. Teodor-
Delea Rodeș[căsătorit Cioanca]. Când eram copil l-am cunoscut personal, chiar la mine acasă, deoarece venea la nepotul său Şandor
T. Gheorghe-Ghiuri Vereș, fiul lui Şandor Teodor-Toaderea[Delea Rodeş], care ne era vecin. Îmi amintesc perfect cum tata
(Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ) îl omenea cu vin din producție proprie, de fiecare dată când venea să scoată apă din
fântâna noastră, deoarece Ghiuri Vereș nu avea fântână, iar ,,brașoveanului” naturalizat îi făcea mare placere să scoată apă cu
vigherea[găleata] din fântâna cu vârtealău, specifică satului său natal, Cheru Bihorului. De cele mai multe ori servirea
delicioasei licori se făcea chiar la fântână, iar ospătoiul[musafirul] din Brașov era mai mult decât încântat de felul în care era
omenit de chereanul lui mai mic cu 18 ani [Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ]. Nepotul său, Şandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereș, fiind
angajat la CFR, pe vagonul de poștă, făcea dese deplasări prin țară cu trenul [în interes de serviciu], poposea din când în când și pe la
unchiul său din Brașov, ba mai mult îmi amintesc faptul că a dus-o și pe Nană Catiță[soția sa], aceasta povestindu-i cu mult
entuziasm, mamei mele Rafila T. Mitra-Rafila Deli Mișchi Dărvășanului[buna și bajina ei vecină și prietenă, amândouă creștine adevărate], despre
frumusețile locului și a traseului străbătut până la Brașov și retur.
Familia ŞANDOR NICOLAE-Rodeș (1855-1939)
Soții Ana[n. Gaje] și Nicolae Șandor-Rodeș cel Bătrân, au locuit în Cheriu pe Ulița Mică, la intersecția cu Tălece, pe
locul unde este astăzi gospodăria familiei Rotar Petru-Bodrog, având o familie numeroasă: 1).Șandor N. Maria-Marișca
Rodeș[soția lui Mitra Ioan-Nuțu Țilichi]; 2).Gheorghe N. Șandor-Ghiuri Rodeș[n. la 31.XII.1901 în Cheriu, domiciliat în Brașov, cel care și-a redobândit numele patronimic de
Alexandru]
; 3).Şandor N. Teodor-Toaderea/Delea Rodeş[căsătorit cu Cioanca]; 4),Șandor N. Ioan-Ioanea Rodeș[căsătorit cu Floarea Beși, una dintre
cherenițele care au luat același nume și după căsătorie]
; 5).Șandor N. Sofia[căsătorită cu Ciorba Gheorghe-Ghiuri Ciorbi]; 6).Șandor N. Floarea-Florica
Rodeș[căsătorită cu Pavel Oros-Buscu]. Gospodăria Nicolae Șandor-Rodeș cel Bătrân a rămas moștenire fiului lor, Șandor N. Teodor-
Delea Rodeș, însurat cu Cioanca, părinții fraților: Şandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereș, Floare T. Șandor[măritată cu Ioan Săcară],
Ecaterina-Tica[măritată cu Cuc T. Gheorghe-Ghiurca Floachi] şi Maria[căsătorită Matei cu Gaborea/Cingartău].
Familia ŞANDOR T. GHEORGHE-Ghiuri Vereş și Catița
Şandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereș, fiul lui Şandor Teodor-Toaderea/Delea Rodeş, este unul dintre urmașii familiei
Șandor=Alexandru[frate cu Ecaterina-Tica, măritată Cuc cu Ghiurca Floachi] şi Maria[căsătorită Matei cu Gaborea/Cingartău]. De menţionat că mama lui
Şandor Gheorghe-Ghiuri Vereş, poreclită Cioanca, era una dintre foarte puţinele femei din Cheriu, care ,,băga bogoi”,
adică fuma, lucru cu totul neobişnuit la vremea respectivă. Această picanterie şi altele mi-au fost relatate de către bunul meu
vecin şi prieten mai mare Ciorba Ghe. Traian-Trianu Ghiuri Ciorbi şi a Sofiei N. Șandor-Sofia Rodeş. Şandor T.
Gheorghe-Ghiuri Vereș a fost căsătorit cu Cătălina[Ecaterina] Burlea-Catiţa din Calea Mare.
TEODOR Ghe. ȘANDOR-Delea Ghiuri Vereș
La 28 iulie 1935 se naște în Cheriu, Teodor, fiul lui Șandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereș și Ecaterina Burlea-Catița,
botezat de pr. ortodox Florian Groza, în prezența nașei Maria Bele, soția lui Ioan Dunșoara-Vovinca[Mb 15/28.VII.1935].
146
______________________________________________________________________________________________________
DUMITRU Ghe. ȘANDOR-Mitru Ghiuri Vereș (n. 03.03.1938, Cheriu-dec. 2013, Oradea)
La 03.03.1938 se naște în Cheriu, Dumitru-Mitru[Notă: se vede clar că părintele ortodox Florian Groza inversează prenumele celor doi nou-născuți, Ioan- Nuțu
, fiul lui Șandor T.

Ghiuri Leuci și Dumitru-Mitru Vereș, deoarece au fost botezați unul după altul, iar notarea lor în Matriculă a fost făcută în grabă, fără a fi verificată sau sesizată ulterior ]
Gheorghe și Ecaterina Burlea, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza, în prezența nașei Maria Bele, soția lui Ioan
Dunșoara-Vovinca[Mb 7/05.03.1938]. ,,Elevul Șandor Ghe. Dumitru născută în ziua de 3 martie 1938, în comuna Cheriu, județul
Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul lui Șandor Gheorghe (agricultor), înscris în școală la 10 decembrie
1944, pe baza recensământului; în trimestrul I nu s-au ținut cursuri [Notă: din cauza războiului și a revenirii Ardealului la România] . Clasa I
(întâia), anul școlar 1944-1945. Disciplină (Purtarea: 9/trim.II+9/trim.III; Frecventarea: 7/trim.II+7/trim.III, 10 absențe
motivate+30 absențe nemotivate). Media generală 6 49. Clasificat: VI, între 11 elevi promovați, din 22 elevi înscriși (9
Băieți+13 Fete)”[Ms XX/18]. În anul următor [1945]: ,,Șandor Ghe. Dumitru, născut la 2 martie 1938 în Cheriu, județul Bihor,
naționalitate română, cetățean român, religie ortodoxă, fiul lui Șandor Gheorghe (agricultor), a fost înscris la Școala
Primară de Stat Cheriu, la 6 septembrie 1945, din oficiu, în clasa a II-a (a doua), anul școlar 1945/1946. Starea materială a
părinților-rea, temperament deschis, caracter bun camarad, deprinderi bune, 4 absențe motivate, 16 nemotivate, a fost
declarat promovat cu media 584, clasificat al V-lea între 11 elevi promovați” [Ms XXI/20]. Făcând armata[efectuând-și stagiul militar] în
Moldova[Notă: la Tecuci, unde au mai fost Ghiurița Cani și Lica Țâghi], Mitru s-a căsătorit cu o moldoveancă vrednică [Maricica], cei doi având 3 copii:
Ticu, Galia şi Dan.
Mitru Ghiuri Vereș a fost unul dintre cei mai de seamă și renumiţi tractorişti ai satului nostru, mai mult, a fost, pe
bune, primul tractorist adevărat din Cheriu. De menționat faptul că la Tecuci au mai făcut armata și alți chereni, eu
menționânându-i pe încă doi, unul înaintea lui[Simoc P. Gheorghe-Gjhiurița Cani], iar altul după el[Mitra Ghe. Vasile-Lica Țâghi].
IOAN Ghe. ȘANDOR-Nuțu Ghiuri Vereș (n. 20.01.1946-dec. 26.01.1946)

La 20 ianuarie 1946 se naște în Cheriu, Ioan, fiul lui Șandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereș și Ecaterina Burlea-Catița,
botezat fiind de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașului Ioan Dunșoara-Vovinca [Mb 4/20.I.1946]. Nou-
născutul Șandor Ghe. Ioan a trăit o săptămână, decedând la 26.01.1946[Mr 2/28.01.1946].
GHEORGHE Ghe. ȘANDOR-Ghița Ghiuri Vereș (n. 13.10.1947-dec. 19.10.1947)
La 13.10.1947 se naște în Cheriu, Gheorghe, fiul lui Șandor T. Gheorghe-Ghiuri Vereș și Ecaterina Burle-Catița,
botezat de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor Ana și Ioan Dunșoara-Vovinca[Mb 13/14.10.1947], dar
care avea să trăiască 5 zile, decedând la 18.10.1947, înmormântat la 19.X.1947 de părintele Ghe. M. Teaha[Mr 14/19.10.1947].
MARIA Ghe. ȘANDOR-Măria Ghiuri Vereș

Şandor Maria, căsătorită în sat cu Simoc N. Dumitru-Mitru Mini, părinții lui Călin D. Simoc-Călinu Mitru Mini.
FLOAREA Ghe. ȘANDOR-Florica Ghiuri Vereș

Floarea, fiica lui Gheorghe Șandor și Ecaterina Burlea, s-a născut în Cheriu la 19 martie 1949, botezată de preotul
ortodox Ghe. M. Teaha. Nași: Ana și Ioan Dunșoara [Mb 5 /20.03.1949]. Şandor Florica, absolventă de liceu, fapt deosebit pentru
acea perioadă. A fost angajată contabil la Baza de aprovizionare şi desfacere nr. 4 din Oradea (Calea Clujului). Căsătorită
cu Dobai Gheorghe-Ghiţa din Nojorid, cei doi soți fiind părinții fraților: 1).Dobai Ghe. Cristian-Cristi şi două fete gemene-
Dobai Ghe. Carmen şi Dobai Ghe. Simona, ultima fiind călugăriţă la Mănăstirea din Oradea.
ELENA Ghe. ȘANDOR-Lenuța Ghiuri Vereș

Elena, fiica lui Șandor Gheorghe și soția Catița, s-a născut la 12.04.1953 în Cheriu[înregistrată la Oficiul Stării Civile Oșorhei nr.
34/1953]
, botezată de preotul paroh ortodox Henț Gheorghe. Nașă: Ana Dunșoara, soția lui Ioan Dunșoara-Vovinca[Mb 5/19.IV.1953].
Alintată Lenuţa, a urmat şi terminat clasele I-VIII la Şcoala din Cheriu, în anul 1967. Căsătorită și stabilită în Cheresig, are 1
băiat, Mircea. Locul unde şi-au construit gospodării Şandor Gheorghe-Ghiuri Vereş şi Ciorba Traian-Trianu Ghiuri Ciorbi
şi a Sofii Rodeş, a fost a familiei Şandor Teodor-Delea Rodeş, cumpărat, la rândul lor, de la Fildan Teodor-Toaderea Petri
Mizli, mai precis de la una din surorile lui Fildan Traian-Leanu. Casa lui Şandor Gheorghe-Ghiuri Vereş, era iniţial
acoperită cu paie. Şandor N. Teodor-Toaderea (Delea Rodeş) și Cioanca au fost părinții fraților: 1).Şandor T. Gheorghe-
Ghiuri Vereș; 2). Șandor T. Ecaterina-Tica Cioanchi (măritată cu Cuc Gheorghe-Ghiurca Floachi); 3).Șandor T. Maria-
Măria Cioanchi (căsătorită cu Matei Gavril-Gaborea din Lugaș, poreclit Cingartău); 4). Ana T. Șiandor, stabilită în
Oșorhei; 5).Floare T. Șandor, soția lui Ioan Săcară. Ddupă moartea Cioanchi, gospodăria familiei Şandor Teodor-Delea
Rodeş, a fost vândută familiei Rotar Petru-Bodrog.
TEODOR G. MATEI-Delea Mării Cioanchi și a Gabori

Șandor T. Maria-Măria Cioanchi și a Deli Rodeș[n. 1930], a fost căsătorită cu Matei Gavril-Gaborea din Lugaș, poreclit
Cingartău cei doi fiind părinții lui Teodor-Delea, rămas în memoria colectivă ca fiind Delea Cioanchi[Mb 17/21.X.1946].
147
______________________________________________________________________________________________________
Familia ȘANDOR-a Crețului

1).IRIMIE ȘANDOR, poreclit Crețu, a fost căsătorit cu Ileana Crețiu[Notă: după toate probabilitățile soțul său ,,Irimia”, a fost poreclit Crețu,
după numele său de fată]
, cei doi fiind părinții Floarei I. Șandor[1881-1946, căs. Albuț cu Roșcu, părinții surorilor Șandor Ileana-Ileana Roșcului (1919-1987) și Albuț Maria-
Măruţa Roşcului. Ileana a avut numele de fată a mamei, deoarece la nașterea sa părinții nu erau căsătoriți legitim, pe când Măriuța a avut numele tatălui (Albuț), părinții fiind deja căsătoriți]/[Mr
. Irimie Șandor-Crețu a fost socrul Roșcului, respectiv străbunicul pe linie maternă a celor din familia Bot
10/26.12.1946]
Florian-Ciorea Moași[Florea, Anica, Angela și Crăciunea]. Foarte probabil ca Irimie Șandor-Crețu să fi fost frate cu Onu Șandor[căs. cu Opre
Dochia]
, tatăl lui Florian O. Șandor-Florea Dochi[1879-1949, căs. cu Maria Cearnău], străbunul celor rămași în memoria colectivă ca fiind ,,a
Crețului”: Delea, Florea, Mitru, Floarea și Anuța.
1.1).FLOARE I. ȘANDOR-Floarea Irimii Crețului[1881-1946], căs. Albuț cu Roșcu, este mama surorilor Șandor
Ileana-Ileana Roșcului[1919-1987] și Albuț Maria-Măruţa Roşcului. Ileana a avut numele de fată a mamei, deoarece la nașterea
sa părinții nu erau căsătoriți legitim, pe când Măriuța a avut numele tatălui[Albuț], părinții fiind deja căsătoriți[Mr 10/26.12.1946].
2).ONU ȘANDOR și soția Opre Dochia, sunt atestați[Mb 2/18.02.1949] ca fiind părinții chereanului Șandor O. Florian-
Florea Dochi/Crețu cel Bătrân[1879-1949, căsătorit cu Cernău/Cearnău Maria]. Onu a fost frate cu Irimie Șandor, soțul Ilenei Crețiu, de unde
și porecla de ,,Crețu”, a celor doi frați Șandor, deși ei erau ,,a Dochi”. De menționat faptul că Florea a rămas cunoscut ca
fiind strămoșul celor din familia de chereni Șandor, ,,a Crețului, iar Irimia strămoșul neamului Albuț ,,a Roșcului”, el
fiind bunicul pe linie maternă a Ilenei[căs. Bot, cu Ciorea Moași] și Mariei-Măruța Roșcului[căs. cu Țeț-Riț Florian].
2.1.).FLORIAN ȘANDOR-Florea Dochi/Creţu cel Bătrân[1879-1949], născut la 6 martie 1879 în Cheriu[fiul lui Onu și Opre
Dochia]
, căsătorit cu Cernău[Notă: Cearnău] Maria, român-ortodox, plugar, a murit la vârsta de 70 ani (16.II.1949, în Cheriu). A fost
înmormântat la 18 februarie 1949, de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha[Matricula răposaților nr. 2/18.II.1949]. Cu siguranță că
acesta a fost din familia Dochi[Notă: de la prenumele mamei-Dochia], pe care o pomenea tata, când discutam cu el despre cherenii de
altădată[Notă: tata îl amintea des pe Gheorghia Dochi]. După toate probabilitățile[Notă: conform actelor oficiale originale accesate de mine] , acest Florian Șandor-
Florea Dochi a fost străbunul familiei Șandor-a Crețului, adică Creţu cel Bătrân, iar Maria, soția sa, a fost sora fraților:
1).Cearnău Lazăr-Lăzarea; 2).Cearnău Sofia-Efimia[1884-1949), căsătorită cu Bele Andrei-Vălean]; 3).Cearnău Teodor-Delea/Muru[n.1889];
4).Cearnău Petru-Petrea/Brudea/Harapu[1895-1961]. Urmaşii Creţului cel Bătrân și Mării Brudi cea Bătrână, poreclită
Crețoaia, sunt: 2.1.1).Şandor Teodor-Delea Creţului[decedat la 03.03.1987 în Sânmartin,) căs. cu Ana, stabiliți în Sânmartin, cu copiii: Silvia T. Șandor, născută la 1936 în
Alparea; Aurel T. Șandor și Maria T. Șandor (căs. Pascu, nepoatele Diana Pascu și Adriana Pascu. Delea Crețului a fost gardian la Gurba, com. Șicula, jud. Arad]
; 2.1.2).Şandor Florian-
Florea Creţului[n. 1918, căs. cu Mitra D. Ana-Anuţa Mitru Iosâ]; 2.1.3).Şandor Dumitru-Mitru Creţului[n. 1922, căsătorit cu Dulciţa=Curuţiu T. Iuliana];
2.1.4).Şandor Raveica-Raveica Creţului[căs. Bodea în Alparea]; 2.1.5).Şandor Floarea-Florica Creţului[căs. Mudura în Alparea];
2.1.6).Şandor Ana-Anuţa Creţului[n. 1920-d. 1999, măritată cu Dunşoara Ioan-Vovinca].
2.1.1).TEODOR ȘANDOR-Delea Crețului[decedat la 03.03.1987 în Sânmartin, fratele lui Florian Șandor-Florea Crețului și Dumitru Șandor-Mitru Crețului],
căsătorit cu Ana[născută în Gurba, jud. Arad, d. 03.06.1998, Sânmartin-Bihor], este atestat ca fiind tatăl Silviei T. Șandor-Sivia Deli Crețului [Matricula
Nr. XX, Nr. matricular 92/1944-1945]
. Delea Crețului și Ana au mai avut un băiat[Aurel T. Șandor] și o fată[Maria T. Șandor, căs. Pascu, mama surorilor Diana și Adriana,
respectiv bunica lui Critian]
.
2.1.1.1).SILVIA T. ȘANDOR-Silvia Deli Crețului[născută la 1936 în Alparea] este fiica chereanului Șandor Teodor-Delea
Crețului[dec. 03.03.1987 în Sânmartin], respectiv sora fraților: Aurel T. Șandor și Maria T. Șandor[căs. Pascu, mama fraților: Diana și Adriana Pascu].
Șandor Silvia născută în comuna Alparea, județul Bihor, de naționalitate română, religie ortodoxă, este înscrisă în școala
Primară de Stat Cheriu, la 19.03.1945, pe baza adeverinței nr. 37 a Școlii Primare com. Gurba, jud. Arad, în clasa a II-a (a
doua), anul școlar 1944-1945, pe care îl promovează cu media 763[șapte și șaizeci și trei sutimi] , clasificată a II-a, între 6 elevi promovați.
Părinte Șandor Teodor, profesiunea gardian, corespondent Șandor Florian[Notă: Florea Crețului, fratele lui Teodor], 3 absențe[1 motivată+2
nemotivate][Matricula XX/nr. 9/an școlar 1944-1945]
.
2.1.1.2).AUREL T. ȘANDOR-Aurelu Deli Crețului este fiul chereanului Teodor F. Șandor-Delea Crețului[decedat la
03.03.1987 în Sânmartin, fratele lui Florian Șandor-Florea Crețului și Dumitru Șandor-Mitru Crețului, căsătorit cu Ana din Gurba-Arad
], respectiv fratele Silviei T. Șandor-Sivia
Deli Crețului [Matricula Nr. XX, Nr. matricular 92/1944-1945] și Mariei T. Șandor, căs. Pascu.
2.1.1.3).MARIA T. ȘANDOR-Măria Deli Crețului este fiica chereanului Teodor F. Șandor-Delea Crețului[decedat la
03.03.1987 în Sânmartin, fratele lui Florian Șandor-Florea Crețului și Dumitru Șandor-Mitru Crețului, căs. cu Ana din Gurba-Arad]
, respectiv sora Silviei T. Șandor-Sivia Deli
Crețului [Matricula Nr. XX, Nr. matricular 92/1944-1945] și Aurel T. Șandor. Maria T. Șandor, căsătorită Pascu este mama surorilor Diana și
Adriana, respectiv bunica lui Cristian.
148
______________________________________________________________________________________________________
2.1.2).ȘANDOR FLORIAN-Florea Crețului[n.1913 în Cheriu] Şandor Florian-Florea Creţului, fost pădurar, căsătorit cu
Mitra D. Ana-Anuţa Mitru Iosâ Eremii (verișoară primară cu tatăl meu, Mitra I. Traian, deoarece tații lor, Mitra I.
Dumitru-Mitru Iosâ, respectiv Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ, au fost frați). Florea și Anuța au crescut 2 copii: 1).Șandor F.
Cornel-Cornelu Flori Crețului (născut în Cheriu la 1943) și 2).Șandor F. Ana-Anica Flori Crețului (născută în Cheriu la
26.IX.1947).
2.1.2.1).FLORIAN F. ȘANDOR-Florea Flori Crețului, fiul Anei D. Mitra și Florian Șandor, s-a născut la 29
martie 1952 la Casa de nașteri Băile Victoria [Felix], fiind botezat la 5 aprilie 1952 de preotul Boris Cicală. Nașă: Tiponuț V.
Floare[n. Țigan], soția lui Tiponuț T. Dumitru-Mitru Mării Ioanci[Mb 2/5.04.1952]. Florian F. Șandor[fiul lui Șandor Florian (funcționar, pădurar) și
Mitra D. Ana]
, 3 luni, ortodox-român, a decedat la 5.07.1952 în Cheriu, fiind înmormântat la 7 iulie 1952, de preotul paroh ortodox
Boris Cicală[Mr 4/7.07.1952].
2.1.2.2).CORNEL F. ȘANDOR-Cornelu Flori Crețului[1943-2009], este fiul cherenilor Şandor Florian-Florea
Creţului[n.1913 în Cheriu, unul din pădurarii satului] și Mitra D. Ana-Anuţa Mitru Iosâ Eremii[verișoară primară cu tatăl meu, Mitra I. Traian, deoarece tații lor, Mitra I.
Dumitru-Mitru Iosâ, respectiv Mitra I. Ioan-Ioanea Iosâ, au fost frați, cu alte cuvinte, eu am fost verișor de gradul II cu Cornelu]
. Cornelu Crețului[cum era cunoscut în sat de contemporanii
săi]
, asistent medical, la secția de radiologie a fostului Spital de Copii din Oradea și este tatăl a 2 băieți:
2.1.2.2.1).Șandor C. Florian-Florea Cornelului a Florii Crețului [ofițer la penitenciarul din Oradea, care cu mândrie duce în continuare, atât
prenumele cât și numele ilustrului său bunic, pădurarul Cherului, Șandor Florian-Florea Crețului]
;
2.1.2.2.2).Șandor C. Ioan-Ionuțu Cornelului a Florii Crețului, radiolog[Laborator radiologie și imagistică medicală] la același spital
unde a lucrat și tatăl său, Spitalul Clinic Municipal ,,Dr. Gavril Curteanu” Oradea, construit între anii 1965-1969, amplasat în
Zona de Vest a municipiului reședință de județ. Spitalul a fost dat în folosință în primăvara anului 1969. Din 1.01.2011 s-a
transformat în Spital Clinic Municipal, prin unificare cu fostele spitale de neuropsihiatrie [Spitalul nr. 6], pneumoftiziologie[TBC] și cel
de boli infecțioase[de lângă Policlinica Mare]. Clădirea principală este un monobloc articulat în forma literei T, compus din corpul A
dispus pe 10 nivele și corpul B dispus pe 5 nivele. În corpul A se găsesc spațiile de spitalizare, serviciile tehnice și cele
administrative. În corpul B, la ultimul nivel se găsesc secția de anestezie-terapie intensivă și blocul operator, iar la nivelele 1, 2
si 3 sunt amplasate serviciile de radiologie, laborator, explorări funcționale, fiziokinetoterapie și gimnastică medicală, care
deservesc atât spitalul cât și ambulatorul. La extremitatea corpului B se află cabinetele de specialitate ale ambulatorului
spitalului. În Secția Cardiologie [patologie stabilizată și cronică] cu 25 paturi, și-a ,,trăit” ultimele zile și Buna Rafila[dec. 2.IV.2008]. Unul dintre
băieții Cornelu Flori Crețului a jucat rugbi de performanță, cel mai bărbătesc și mai corect sport de echipă.
12. ANA F. ȘANDOR-Anica Flori Crețului căs. Roșu
La 26.09.1947 se naște Ana-Anica Flori Crețului, fiica lui Șandor Florian-Florea Crețului și Mitra D. Ana-Anuța
Mitrului Ioani Iosâ Eremii, botezată în Cheriu de preotul paroh orthodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Tiponuț
Floarea-Florica Țigan și soțul Tiponuț T. Dumitru-Mitru Mării Ioanci[Mb 12/27.09.1947]. Căsătorită cu Ioan Roșu[n. 1942], Anica
Flori Crețului[stabilită în sat] este mama a doi copii: Nicoleta Anca Roșu căs. Malea[n. 10.05.1970-d. 15.09.2015, înmormântată în Cheriu, satul natal al mamei
sale]
și a lui Bogdan I. Roșu[căs. cu Crina P. Chiș-a Veli Nachi].
13. ŞANDOR DUMITRU-Mitru Crețului (n. 1922 în Cheriu)

Şandor Dumitru-Mitru Creţului[căs. cu Iuliana-Dulcița (n. 15.07.1933)], sunt părinții surorilor: 1).Şandor D. Florica[(22.11.1950-1987) căs.
Curta]
; 2).Şandor D. Maria-Măria Mitru Crețului[n. 28.11.1952]; 3).Şandor D. Sibil[Sabina]-Sibina Mitru Crețului[n. 1954].
14. ŞANDOR D. FLORICA-Florica Mitru Crețului (1950-1987)
Florica, fiica lui Dumitru Șiandor și Iuliana Curuțiu, s-a născut în Cheriu la 22 noiembrie 1950, fiind botezată de
preotul ortodox Boris Cicală la 3.12.1950. Nașă de botez: Maria Stana (n. Ciarnău), soția lui Florian Stana[Mb 25/03.12.1950].
Curta D. Florica-Florica Mitru Crețului a murit în anul 1987. Şandor D. Florica a fost căsătorită cu Gheorghe Curta, cei
doi fiind părinții fraților: 1).Curta Ghe. Gianina şi 2).Curta Ghe. Gheorghe-Ghița (1975-d. 17.02.2022).
15. ŞANDOR D. MARIA-Măria Mitru Crețului (n. 28.11.1952)
Şandor D. Maria-Măria Mitru Crețului, fiica soților Iuliana-Dulcița și Dumitru Șandor-Mitru Crețului, s-a născut
la 28.XI.1952, fiind botezată de preotul paroh ortodox Boris Cicală, nașă fiind Maria P. Stana-Măria Petri Brudi[n. Ciarnău],
soția lui Stana P. Florian-Florea Driului[Mb 12/28.11.1952]. Şandor D. Maria a terminat primele 8 clase în satul natal, Cheriu,
liceul la Oradea, urmând apoi cursurile Facultății de Drept, din cadrul Universității de Vest din Timișoara, devenind o
eminentă juristă și stabilindu-se în capitala Banatului, dar rămânând o chereniță neaoșă, care face cinste satului în care s-a
născut, a copilărit, a învățat și s-a format ca om. Da Măria Mitru Crețului, aparține unei generații de chereni excepționali,
născuți într-o perioadă grea, dar care au știut și au reușit să profite din plin de oportunitățile ivite și oferite de regimul comunist
totalitarist al vremurilor respective. Find colegă de clasă cu 4 dintre corifeii Generației Maxima a Cherului de Bihor: Cuc C.
Alexandru-Sandu Crăciuni Deli Chechi, Leucea C. Crăciun-Crăciunea Puciuli, Mitra I. Lazăr-Lăzărica Ioani Lăzari
Todi, Țigan T. Florian-Florea Trianu Țigan, cu siguranță că Măria s-a molipsit de ambiția băieților, ținându-le piept cu brio,
atât la învățătură cât și în ceea ce privește realizările profesionale ulterioare. Se vede treaba că Timișoara le priește
cherenilor, din moment ce Găvruța Ghe. Gheorghe-Ghiurca Croampi, Şandor D. Maria-Măria Mitru Crețului, Gherman
A. Dan-Lucian-Danu Tinu Ciocului, Mitra T. Alina-Alina Deli Trianu Ioani Iosâ[deși numai ½ chereniță], terminînd facultatea s-au
stabilit în capitala Banatului, acolo unde au studiat o bună bicată de vreme. Ca să nu mai punem la socoteală că și Gherman
A. Augustin-Toma-Tinuțu Tinu Ciocului, a terminat Agronomia la Timișoara [1973-1978], Leucea C. Crăciun-Crăciunea
Puciulii, general de brigadă, a fost Comandantul Corpului 5 de Armată a României [perioada anilor 2000] tot în Timișoara, Mitra
T. Teodor-Delea Trianu Ioani Iosâ, a efectuat o parte din stagiatură [1979-1980] la Oficiul Farmaceutic Timișoara. Ilie și Ionuț
Gherman[băieții Danului], copiii Ghiurchi Croampii și Mihai ,,Viteazu”[nepotul meu], s-au născut și s-au stabilit în Timișoara, iar unul
din copiii lui Raica Iovanovici și Măriei Ghiurchi Ganului, este în Timișoara.
149
______________________________________________________________________________________________________
16. ANA ȘANDOR-Anuța (1920-1999) căs. cu Nuțu Vovinchi cel Bătrân
Ana Șandor-Anuța, din neamul Crețului, a fost a doua soție a lui Ioan Dunșoara-Vovinca[1899-1970], respectiv mama
fraților știuți în comunitate ca fiind ,,a Vovinchi”: Nuțu, Virjelu, Florica, Anica și Nușica, bineânțeles cu urmașii lor.
Familia ŞANDOR Ghe. CRĂCIUN-Crăciunea Ciorbi
Şandor Ghe. Crăciun-Crăciunea Ciorbi, este fiul soților Șandor N. Sofia-Sofia Rodeș și Ciorba Gheorghe-Ghiuri
Ciorbi. Căsătorit cu Jenica din Alparea, cei doi sunt părinții lui Şandor C. Gheorghe-Ghiţa Crăciuni Ciorbi şi a Jenichi.
Şandor Ghe. Crăciun-Crăciunea Ghiuri Ciorbi și a Sofii Rodeș a fost înscris în actele oficiale ale vremii, pe numele de fată
a mamei sale (Șandor), deoarece părinții lui nu erau căsătoriți legitim când s-a născut el. În Matricula XXI/Nr. matricular
4/1945-1946 pagina 87 a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul
Ciorba Ghe. Crăciun (de fapt Șandor Ghe. Crăciun n.n.), născut în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română,
religie ortodoxă, fiul d-lor Ciorba Gheorghe și Șandor Sofia (agricultori), starea materială a părinților mijlocie, a urmat
cursul de culturalizare, conform ordinului nr. 178684/1947, anul școlar 19461947, ciclul II, 7 clase, absolvite cu media 6 82,
clasificată al IX-lea între 9 cursanți”. Crăciunea Ciorbi a făcut armata la vânători de munte[de fapt securitate], în Brașov, la scurt
timp după terminarea războiului[când comuniștii au acaparat puterea politică din România vlăguită de cea de-a II-a conflagrație mondială] . Ca militar în termen, a
participat[bineânțeles fără voia lui] la ,,vânătoarea” din munți a celor care se opuneau instaurării ciumei roșii pe meleagurile noastre.
Sovieticii, prin intermediul P.C.d.R., devenit Partidul Comunist Român la conferinţa din octombrie 1945, au introdus în
România sistemul comunist cu ideologia sa, după care au transformat ţara într-o anexă a imperiului lor. Îmi amintesc cum
povestea (mai ales la un pahar de vorbă cu tatăl meu, vecinul și prietenul său cel mai bun) despre misiunile sale, pe cât de
spectaculoase, pe atât de riscante și pline de imprevizibil. La un moment dat ne-a povestit cum s-au întâlnit cu un superb urs
carpatin, în munți, pe când, într-o binemeritată pauză, savurau zmeură, iar unul dintre camarazii lui, deranjându-l pe Moș
Martin, acesta din urmă l-a luat în brațe și nu i-a dat drumul până ce i-a frânt toate oasele. Colegii lui nu puteau trage în urs,
deoarece l-ar fi împușcat și pe tovarășul lor de arme, care făcuse pe grozavul, inspirație ce avea să se dovedească a fi fatală !
După liberare, Şandor Ghe. Crăciun-Crăciunea Ciorbi a fost o vreme pădurar pentru Pădurea Șumneului, unde clienții lui
permanenți erau țiganii din cătunul Rontăului de lângă Peța, de ,,dragul” cărora a învățat limba țigănească și cu care s-a
înțeles foarte bine. Nu odată, când voiau ,,să-și necăjească” nevestele, Crăciunea și tata vorbeau țigănește, iar nană Jenică și
mama Rafila, femei sobre, nu gustau ,,șofeniile” bărbaților lor, dojenindu-i cu blândețea nevestelor devotate. Șandor Ghe.
Crăciun-Crăciunea Ciorbii n-a fost singurul cherean pădurar din vremea copilăriei și tinereții mele, dimpotrivă, Bele A.
Petru-Petrea Văleanului, Șandor Florian-Florea Crețului, Ciucioiu Florian-Florea Felchereanul (ginerele Ciociodili),
Silaghi Dumitru-Ciociu, vin să întregească o listă, la care îl adaug și pe Cuc Pavel-Pavelea Tudurii. Crăciunea s- a angajat
ulterior la Fabrica de ulei ,,Interindustrial” din Oradea, devenind un foarte bun și apreciat meseriaș al utilajelor cu care se
producea un ulei extraordinar, din recolta de floarea-soarelui a bihorenilor din zona Orăzii și nu numai. Crăciunea și Jenica
fiind cei mai buni și apropiați vecini ai părinților mei, îmi amintesc cu nostalgie cu câtă poftă ne înfruptam din semințele
decorticate (descojite) de ierboaie (floarea-soarelui), pe care le consumam ca atare, prăjite sau amestecate cu țucur ars
(zahăr caramelizat), ori din halvaua (simplă sau cu cacao), aduse de baci Crăciune ,,de la Oloi”. Peste ani, Crăciunea avea
să-l angajeje și pe fratele său Ciorba Ghe. Traian-Trianu Ciorbi ,,la Oloi” cu el, iar băiatul, Şandor C. Gheorghe-Ghiţa
Crăciuni Ciorbi sau Ghiţa Jenichi, după terminarea școlii profesionale, s-a angajat tot la ,,Interindustrial”. Crăciunea și
Jenica au locuit inițial, împreună cu Șandor Sofia-Sofia Rodeș și Trianu Sofii Rodeș, construindu-și apoi o gospodărie
trainică pe Duleu, lângă vecinul și prietenul său Opriș Ghe. Crăciun-Crăciunea Pâțâri, cei doi fiind de același leat.
ŞANDOR C. GHEORGHE-Ghița Crăciuni Ciorbi

La 9 iunie 1953 se naște în Cheriu, Gheorghe, fiul lui Șandor Crăciun[agricultor] și soția Sofia-Jenica[casnică], români
ortodocși, căsătoriți legitim. Botezul a avut loc la 21 iunie 1953, în Biserica Ortodoxă din Cheriu, de preotul paroh
Gheorghe Henț. Nașă de botez: Cornelia Gherman-Cornița Ioani Rodeș n. Șandor, soția lui Gherman V. Crăciun-
Crăciunea Lichi Jembli. Nașterea a fost înregistrată în Registrul Stării Civile Oradea nr. 988/1953[Mb 8/21.06.1953].
Familia ŞANDOR IOAN-Ioanea Rodeş
Şandor Ioan, zis Ioanea Rodeş, căsătorit cu Floare Șandor-Floarea Beși[soră cu Șandor Petru-Beșe, tatăl Angeli Beși și Ana Ileana (1881-1948)
, cei doi soți având două fete: 1).Şandor I. Cornelia-Corniţa, căsătorită cu Gherman
căs. cu Popa I. Nicolae-Nicoara Floruțului (1871-1948)]
Crăciun-Crăciunea Jembli şi 2).Şandor I. Valeria-Valera, măritată cu Mitra Vasile-Lica Raveichi, cu băieţii Mitra
Gheorghe-Lica Valeri şi Mitra Liviu. Pe vatra Ioani Rodeş s-a stabilit cel mai mic dintre nepoţii săi, Gherman Aurel [a
Corniţâ]
, care a vândut jumătate din loc lui Cearnău Ioan-Nelu Crăculi şi a Buri. Amândoi aceşti chereni harnici şi de ispravă
[Aurelu Jembli şi Nelu Buri]
şi-au construit case noi şi şi-au închegat două gospodării model, pentru Cheriu şi pentru săteni.
1. ŞANDOR PETRU-Midri[1873-1945], s-a născut în Cheriu la 1873, plugar ortodox-român, a trait 72 ani, decedat la 19
iunie 1945 în Cheriu, a fost înmormântat la 21.06.1945 de preoții parohi ortodocși, Teodor Negrău din Alparea și Ioan Tirla
din Rontău, deoarece părintele paroh ortododox al Cheriului din acea perioadă, Florian Groza, suferise un grav și nefericit
accident cu mina antipersoane, lăsată intenționat de combatanții celui de-al doilea măcel mondial recent încheiat [Mr. 6/21.VI.1945].
Petrea Midri a fost căsătorit cu Raveica Lichi Jembli, n. Gherman (1881-d. 12.07.1943)[M.r. 7/14.07,1946], fiica soților
Irimie (Vasile) Gherman-Lica Jembli și Ana Seiche.
150
______________________________________________________________________________________________________
2. ANA P. ȘANDOR-Nuca Petri Midri[căs. Bele cu Mitru Dili] este menționată în actele oficiale, ca fiind ,,înstrăinată în
decursul vremii”, dar nu de numele patronimic, ce mult mai grav, de data aceasta chiar de locul natal, deoarece la începutul
toamnei anului 1940, când s-a cedat Ardealul, aceasta a fost nevoită să ia calea pribegiei, ca de altfel numeroși alți
chereni, ,,trecând clandestin” granița trasată între Cheriu și Felcheriu, prin Pădurea Cheriului, în…România[via Tinca],
luându-și cu sine pruncul născut cu 2 săptămâni înainte de diktatul de la Viena, în urma căruia Cheriul trecea la unguri, iar
Felcheriu rămânea la România-Mamă, ciopârțită din vrerea lui Hitler și Musolini. Ana Șiandor, este atestată ca fiind
refugiată în România, la Tinca, de unde se întoarce să-și înmormânteze fiul Mihail, născut la 16.VIII.1940 în Cheriu, botezat
de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Maria Mitra n. Șiandor[mătușa paternă a proaspetei mămici] și soțul Ioan I.
Mitra-Nuțu Țilichi[Mb 11/17.VIII.1940]. Din nefericire, Mihail Șiandor moare prematur, la 28.IX.1942, fiind înmormântat la
01.10.1942[Mr 5/1.X.1942]. Cu siguranță că Mihai a fost fiul lui Bele P. Dumitru-Mitru Dili, Nuca devenindu-i apoi a doua soție.
3. ŞANDOR P. CRĂCIUN-Crăciunea Petri Midri

Pe vatra Petri Midri a rămas Crăciunea, căsătorit cu Angela Beşi. Șandor P. Crăciun-Crăciunea Petri Midri s-a
născut în Cheriu la 1913, cei doi fiind părinții fraților: gemenele Angela și Lenuța; Florea-Buștea (1943-2009) și Zoița-Ița.
După moartea Crăciuni, familia a vândut gospodăria (una dintre cele mai frumoase din Cheriu) soţilor Silaghi Dumitru şi
Cornelia. Mama Angeli, Ileana Popovici din Sântelec[soția lui Petru P. Șiandor-Beșe din Cheriu], după despărțirea de primul soț, s-a
recăsătorit în Oșorhei[cu Americanu], înfiind-o pe una dintre gemenele fiicei sale din prima căsnicie[Şandor C. Elena-Lenuţa].
4. FLORIAN C. ŞANDOR-Florea Crăciuni Petri Midri întâiul

La 1.IX.1939 se naște Florian, fiul lui Crăciun P. Șiandor și Angela P. Șiandor. Nași de botez: Eva Lazar[n. Siladi],
soția lui Pavel Lazar[econom din Oșorhei]/[Mb 11/10.IX.1939]. Florea Crăciuni Petri Midri întâiul avea să decedeze pe 19.IX.1939,
înmormântat de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 15/21.IX.1939].
5-6. Gemenele ANGELA și ELENA C. ȘIANDOR

Cei doi soți Șandor, Crăciunea și Angela, au crescut patru copii: trei fete[primele două gemene] şi un băiat: Şiandor C.
Elena-Lenuţa[stabilită în Oşorhei] și sora geamănă Şandor C. Angela, născute la 20.V.1942 în Cheriu, botezate de preotul paroh
ortodox Florian Groza. Nașă: Mitra G. Maria-Măruța Găvrili Jembli[n. Gherman], soția lui Mitra Gheorghe-Pizlicu[plugar ortodox
român, Cheriu]/[Mb. 6-7/21.V.1942]
.
7. FLORIAN C. ŞANDOR-Florea Crăciuni Petri Midri/Buștea (1943-2009)

Şandor C. Florian[n. 1943-d. 2009]-Florea este fiul cherenilor Șandor Crăciunea și Angela. Poreclit Buştea, a fost unul
dintre cei de seamă feciori și tineri ai generației sale. Polisportiv desăvârșit, harnic și foatre isteț, Buștea a fost liantul a două
generații importante a Cherului: generația sa, cea a perioadei postbelice [foarte grea] și generația noastră, generația ,,colectivizării”,
periodă de cumpănă și cotitură în viața cherenilor de altădată. Nelipsit de la ,,miuțele interminabile” de pe Râtul Căminului,
Râtul Toii, din fostul ,,ocol” a Paveli Tuduri (deasupra Aracului) sau de pe Imaș, pe care le încingeam negreșit 7 zile din 7,
indiferent de timp sau anotimp și la care, pe lângă noi [cei din Generația Maxima a Voinței], erau nelipsiți Buștea și bunul său prieten și coleg
de generație, Silaghi D. Florian-Florea Mitru Zilului, nimeni altul decât nepotul lui Moșu Zilu, acel ,,Ion Creangă” al
Cherului. Ce băieți extraordinari erau Buștea și Florea Zilului ! De la ei am învățat și deprins noi multe lucruri interesante,
legate de viață sau de fotbal, inclusiv ,,21” și pokerul[nu-i așa Dane?]. În vremea tinereții noastre neexistând ispitele și
nebuniile ,,lumii virtuale” de azi, ne delectam, ne distram și ne simțeam extraordinar în ,,lumea noastră”: ziua la fotbal și la
ștrand (duminica sau în sărbători, bineânțeles în timpul verii), iar după ce se întuneca jucam ping-pong în Cămin. Acolo ne
adunam toată ,,spuma tinerilor din sat” din acea perioadă: împătimiții tenisului de masă își vedeau de jocul lor, iar ceilalți (în
frunte cu Buștea, Florea Zilului, Nelu Puiului și Danu), încingeau câte un ,,21” sau poker, care se întindea până spre
dimineață, când venea Doamna Vuța Gherman[mama Danului] și ne ,,întărgătea cu coada măturii”. Buștea era un vitezist, el și
Trianu Văleanului erau în stare să alerge suta de metri în 11 secunde ! Unde mai pui că cei doi erau polisportivi desăvârșiți:
fotbaliști, voleibaliști, atleți ! Cea mai bună dovadă este faptul că pe raza satelor comunei Oșorhei nu aveau adversari pe
măsură, în acea perioadă. Au demonstrate-o la marea compeție polisportivă organizată pe Pădurița Cherului[colțul dinspre Tălece], la
mijlocul anilor 60-70, imediat după colectivizare, de primăria Oșorhei și la care Buștea și Trianu Văleanului[alături de ceilalți consăteni
din generația lor]
au câștigat probele de alergări, sărituri, aruncări,competiția de fotbal și volei.
8. ZOIȚA C. ȘANDOR-Ița Crăciuni Midri și Angeli Beși

Şandor C. Zoiţa, alintată Iţa, s-a născut la 21 aprilie 1949 în Cheriu, fiind botezată de preotul paroh ortodox
Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Silaghi Dumitru-Mitru Hurgoi și soția sa Floare-Florica n. Veicon[Mb 9/23.IV.1949].
FLOAREA C. ŞANDOR-Florica Crăciuni Petri Midri
La 21.10.1945 se naște în Cheriu, Șandor C. Floarea, fiica lui Șandor P. Crăciun-Crăciunea Petri Midri și Angeli
Beșii, botezată de preotul paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașilor Floare și Dumitru Silaghi[Mb 11/28.X.1945].
Șandor C. Floarea, fiica lui Crăciun și Angela, român-ortodoxă, 11 luni, decedată la 9.IX.1946, înmormântată, în Cheiu la
11.IX.1946 de preotul paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha[Mr 9/11.IX.1946].
151
______________________________________________________________________________________________________
MARIA CUC măritată Șandor (1866-1940)

Văduva Cuc Maria[soția lui Petru Șiandor-Beșe cel Bătrân din Cheriu] s-a născut în Cheriu la 1866, a trăit 74 ani, decedând la 2 aprilie
1940, casnică, religie ortodoxă, împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 4 aprilie 1940, de preotul paroh ortodox
Florian Groza, care menționează la rubrica de observații: Debilitate finală[cauza decesului]/[Mr 5/4.IV.1940].
PETRU ȘANDOR-Beșe cel Bătrân

Petru Șiandor-Beșe cel Bătrân a fost căsătorit cu Maria Cuc[1866-1940, menționată ca fiind văduva lui Petru Șiandor-Beșe și nașa de botez a nou-
născutei Ana Ghe. Mermeze, fiica lui Gheorghe Mermeze și Floare Vanțiu[botezată de părintele Florian Groza]/ [Mb 13/14.07.1935]
. Șandor Petru-Beșea cel Bătrân și Maria
Cuc[1866-1940] au fost părinții fraților: 1).Petru P. Șandor-Beșe[căsătorit cu Ileana Popovici din Sântelec, cei doi sunt părinții Angelei P. Șandor-Angela Beși, măritată tot
Șandor, cu Crăciunea Petri Midri]
; 2).Șandor P. Ana Ileana-Nuca Beși/Nicoari Floruțului[1881-1948/[M.r. 11/02.09.1948], soția chereanului Nicolae Popa-Nicoara
Floruțului (1871-1948)]/[Mr 12/22.09.1948]
; 3).Floare P. Șandor-Florica Beși/Ioani Rodeș căs. tot Șandor[cu Șandor N. Ioan-Ioanea Rodeș].
PETRU ȘANDOR-Beșe
Șandor P. Petru-Beșe[fiul soților Șandor Petru-Beșea cel Bătrân și Maria Cuc(1866-1940)], căsătorit cu Ileana Popovici din Sântelec, este tatăl
Angelei P. Șandor-Angela Beși[căsătorită cu Șandor P. Crăciun-Crăciunea Petri Midri].
ANA-ILEANA P. ȘANDOR-Ana Beși căs. Popa (1881-1948)

Ana Ileana Popa[fiica lui Șandor Petru-Beșe și Maria Cuc] soția lui Popa Nicolae-Nicoara Floruțului, casnică, ortodoxă-română, 67
ani, a decedat la 31.08.1948, în Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, a fost înmormântată la 02.09.1948, de preotul paroh
ortodox Gheorghe M. Teaha[M.r. 11/2.IX.1948]. A fost soră cu Șandor P. Petru-Beșe[Notă: tatăl Angeli].
Fmilia ŞANDOR SIMION-Gojdiu cel Bătrân

Supranumele de Gojdu este o poreclă, care în dialectul aromân însemna „cel gazdă, cel bogat, cel darnic”. Şandor
Simion a fost însurat cu Ana, poreclită Cionioaia, cunoscută în sat pentru faptul că „trăia pe picior mare”, adică avea labele
picioarelor foarte lungi şi din această cauză umbla mai mult desculţă, deoarece nu-şi găsea încălţăminte pe măsură. Cei doi au
fost părinţii fraţilor: 1).Şandor Traian-Trianu Gojdiului; 2).Şandor Mina; 3).Şandor Maria, căs. Bot și stabilită în Betfia
(a avut 2 băieţi: Nelu şi Viorel, ultimul crescut, după moartea prematură a mamei lor, de bunica sa din Cheriu, Cionioaia). La
19 februarie 1939 se naște în Cheriu, Viorel, fiul lui Teodor Bot din Betfia și Maria Șiandor-Măria Cionioai, botezat de
preotul paroh ortodox Florian Groza, în prezența nașei văd. Raveica Veicon[Mb 2/22.II.1939]. Bot Ioan-Nelu a fost crescut de tatăl
său în Betfia, iar Bot Viorel s-a căsotorit în Banat şi s-a stabilit la Sânnicolau Mare-Timiș.
MARIA S. ȘANDOR-Măria Cionioi (1920-1943) căs. Bot în Betfia

Maria S. Șiandor[fiica soților Ana-Cionioaia și Simion Șandor-Gojdiu cel Bătrân], n. în Cheriu la 1920, a fost soția lui Teodor T. Bot din
Betfia[Mr 6/19.VIII.1943]. În etate de numai 23 ani, împărtășită cu Sf. Taine, Măria a plecat la cele veșnice în ziua de 17.VIII.1943,
fiind înmormântată la 19.VIIII.1943, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 6/19.VIII.1943]. A avut 2 băieți: Ioan-Nelu și
Viorel.Măria a fost fiica soților Ana Veicon-Cionioaia și Simion Șandor-Gojdiu cel Bătrân. Văduva Raveica Veicon este
menționată ca fiind nașa de botez a lui Viorel, fiul lui Teodor Bot din Betfia și Maria Șiandor-Măria Cionioai, născut la
19.II.1939 în Cheriu,botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mb. 2/19.II.1939]. Aceasta a fost căsătorită Monenciu, cu
Iovu[Sursa: Popa T. Teodor-Delea Babi], fiind mama lui Monenciu Dumitru-Mitru Iovului. Raveica a fost soră cu Veicon Ioan-Nuțu
Țirom, cu Veicon Floare [căsătorită cu Ivan Dezideriu-Deju] precum și cu 2 surori măritate în Betfia.
VIOREL T. BOT-Viorelu Mării Cionioai

La 19 februarie 1939 se naște în Cheriu, Viorel, fiul lui Teodor Bot și Maria Șiandor, botezat de preotul paroh
ortodox al cherenilor, Florian Groza, în prezența nașei văd. Raveica Veicon[Mb 2/22.II.1939]. Viorel T. Bot este fiul Mariei S.
Șandor-Măria Cionioai din Cheriu[n. 1920-d. 1943]/[Mr 6/19.VIII.1943] și Teodor Bot din Betfia, respectiv fratele lui Ioan T. Bot-Nelu
Mării Cionioai. Bot T. Viorel-Viorelu Mării Cionioai, după moartea prematură a mamei lor[Notă: la numai 23 de ani], a fost crescut de
bunica sa Ana Șiandor-Cionioaia din Cheriu[soția lui Simion Șiandor-Gojdiu cel Bătrân], dar s-a căsotorit în Banat şi s-a stabilit la
Sânnicolau Mare-Timiș.
IOAN T. BOT-Nelu Mării Cionioai
Ioan T. Bot este fiul Mariei S. Șandor-Măria Cionioai din Cheriu[n. 1920-d. 1943]/[Mr 6/19.VIII.1943] și Teodor Bot din Betfia,
respectiv fratele lui Viorel T. Bot[căsotorit în Banat şi s-a stabilit la Sânnicolau Mare-jd. Timiș]. Deoarece mama sa a murit la numai 23 ani, Nelu a
fost crescut de tatăl său în Betfia, iar fratele său, Viorel[Notă: n. 19.02.1939, Cheriu]/[Mb 2/22.II.1939], de bunica sa maternă din Cheriu[Cionioaia].
152
______________________________________________________________________________________________________
ŞANDOR S. TRAIAN-Trianu Cionioai
Şandor T. Traian-Trianu Cionioai a fost unul din copiii soţilor Şandor Simion şi Ana-Cionioia. Căsătorit cu Ana
Opriș din Alparea, a avut doi copii: Şandor T. Traian-Trianu Gojdiului (n. 1945) şi Şandor T. Florica-Florica Gojdiului,
născută în anul 1954 în Cheriu, absolventă a Liceului Emanoil Gojdu din Oradea, în anul 1973. Gojdistă fiind, Şandor
Florica-a Gojdiului (ce poreclă predestinată !) din Cheriu, a fost partenera colegului meu de clasă Sturz Sărăcuţ Gheorghe
din Bulz-Bihor (Valea Iadului), în echipa de dansuri populare a liceului, alături de un alt consătean de-al nostru, Leucea
Crăciun-Crăciunea Puciuli, ce avea să devină un destoinic și devotat general al Armatei Române.
ŞANDOR T. TRAIAN-Trianu Gojdiului
Şandor T. Traian-Trianu Gojdiului a fost fiul soţilor Şandor S. Traian şi Ana Opriș din Alparea. s-a născut la 16
octombrie 1945, botezat de pr. paroh Ghe. M. Teaha, asistat de nașii Leucea Traian și Maria[Mr. 9/17.X.1945].
ȘANDOR IRIMIE și ILEANA
Irimie Șandor și Ileana Crețiu sunt menționați ca fiind părinții lui Floarea Albuț, care s-a născut în Cheriu la 1881,
casnică, ortodoxă-română, a trăit 55 ani, decedând la 24 decembrie 1946 (Ajunul Crăciunului). Împărtășită cu Sf. Taine, a
fost condusă pe ultimul drum, a II-a zi de Crăciun 1946, de preotul paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha[Mr. 10/26.XII.1946].
Familia ȘULEA TRAIAN (1929-1992)
Cel mai vechi reprezentant al familiei Șulea, identificat de mine până acum, este Șule Simion din Betfia, care la 1767
vindea hutei[manufacturii] de sticlă din Beliu, 7 căruţe de var[Sursa: AN-DJBh, Fond Episcopia romano-catolică Oradea , rola 648, d. 3791, f. 6; d. 28, f. 27; d. 30, f. 19, 30,
221-237; rola 605, d. 3633, f. 24, 34]
. Șulea Traian din Stracoș[comuna Drăgești, județul Bihor], a venit ginere în sat, căsătorindu-se cu Iluța D. Maria-
Măria Cheșului [1929-1992]
, fiica lui Iluța Dumitru-Cheșu[din Tășad] și moștenind de la socrul său, casa și întreaga gospodărie.
Trianu a fost consătean cu Teodor Gabor-Toaderea, care, la rândul său s-a căsătorit cu Ana T. Moga-Nușca Moghi, cei doi
devenind și vecini, după ce Toaderea și Nușca s-au stabilit și ei în Cheriu, în gospodăria rămasă moștenire Anei Moga-Nușca
Moghi, după moartea tatălui său Moga Ioan-Nuţu[1877-1944]. Șulea Traian-Trianu din Stracoș, înzestrat fiind cu ureche
muzicală și cu o voce plăcută, era un foarte bun doinitor, la fel ca alt vecin a lui, Iancu C. Gheorghe-Ghiurca Circel, vocile
lor rezonând extraordinar și în Sfânta Biserică ortodoxă tradițională a Cheriului, din care erau aproape nelipsiți, mai ales în
zilele praznicelor de peste an. Trianu și Măria Cheșului au o fată, Șulea T. Mirela-Mirela Cheșului, căsătorită cu
Alexandru-Șoani și stabilită în Oradea, apoi în Apateu, are și ea o fată[Alexandra-Sanda] și un băiat[Alexandru-Șoani].
Familia IOAN TĂTAR (n. 1924, Subpiatră-d. 2002, Cheriu)
Ioan Tătar-Ioanea de Subpiatră[com. Țețchea, județul Bihor] este tatăl fraților rămași în memoria colectivă ca fiind ,,a Ioani de
Subpiatră”: Tătar I. Ștefan-Fănel[n. 1966], Lenuța, Rodica și Mariana.
153
______________________________________________________________________________________________________
Neamul TIPONUȚ
Neamul de chereni Tiponuț ,,se trage” din Girișul de Criș, județul Bihor, dintr-un neam renumit, înstărit și respectat,
de oameni cinstiți, creștini-ortodocși, harnici, gospodari, a cărui reprezentant, Petru Tiponuţ, în rechizitoriul întocmit de
organele de securitate, cu ocazia deportării în Bărăgan[1949], este ,,acreditat” ca fiind fost ,,liberal al grupării Tătărescu” și
având „ 12 hectare de pământ, fost conducător tătărăscian, un element care ne critică munca guvernului deschis, «că nu se
conduce bine ţara» şi etc. Trăieşte în bună colaborare cu Babău Ioan şi Vasile, întâlnindu-se în permanenţă la locuinţele
lor, când la unul, când la altul”, cu alte cuvinte a fost considerat de comuniști ,,chiabur”, fiind deportat.
1. TEODOR TIPONUȚ din Girișu de Criș

Teodor Tiponuț din Girișul de Criș[județul Bihor], a venit ginere în Cheriu, căsătorindu-se cu Maria I. Iancu-Măria
Ioanci, una dintre cele 2 fete ale lui Iancu Ioan-Ioanci Dărvășanului, rămasă pe vatra părintească [cealaltă fată, Iancu I. Floare-Floarea Ioanci
Dărvășanului ,,s-a dus noră” în sat la Gherman T. Iosif-Iosa Tomi, căsătorindu-se cu fiul acestuia, Gherman I. Pavel-Paşcu Iosâ Tomi]
. Soții Tiponuț[Teodor și Maria] au crescut 7
copii [2 fete şi 5 băieţi]
, dar din spusele bunicului său [Tiponuț T. Dumitru-Mitru Mării Ioanci]
, copiii lui Teodor Tiponuț și Maria I. Iancu au fost
în total 11[afirmă, un demn urmaș al acesui neam, Sorin V. Tiponuț-Sorinu Lichi Mitru Mării Ioanci]: 1).Tiponuț T. Ioan–Ionica Mării Ioanci[mort în timpul studenţiei, în
Ungaria. Din informațiile culese de la unul din strănepoții Mării Ioanci (Sorinu Lichi Mitru Ioanci), cel care studia în Ungaria a decedat înainte să se nască al doilea Ioan- Nuțu]/[Sursa: Sorin V. Tiponuț la
;2).Tiponuț T. Iuliana-Iulişca Mării Ioanci[1915-1984, căsătorită cu Mitra Gheorghe-Ţâga (1908-1985)]; 3).Tiponuț T. Ana-Nuca Mării
30.10.2017]
Ioanci ; 3).Tiponuț D. Florian–Florea Mării Ioanci[mort de copil]; 4).Tiponuț T. Dumitru-Mitru Mării Ioanci[1907-
[căsătorită în Alparea]
1991]
; 5).Tiponuț D. Teodor Delea Ioanci[1906-1978]; 6).Tiponuț T. Ioan-Nuțu Mării Ioanci/Nuțu[unul din Eroii Martiri ai Cherului];
9).Tiponuț T. Pavel-Poali Ioanci[căsătorit în sat cu Urda Ecaterina-Tiţa].
2. TEODOR T. TIPONUŢ-Delea Mării Ioanci (1906-1980)
Tiponuţ T. Teodor-Delea Mării Ioanci a fost fiul Mării Ioanc[n. Iancu, din familia Dărvăşanului], căsătorit inițial cu Sofia
Popa[1902-1939]/[Mr 4/8.IV.1939], decedată foarte tânără[37 ani], soră cu Popa Pașcu[1906-1938, decedat și el la numai 32 de ani], primul soț al Ecaterinei
I. Mitra-Tica Ioani Iosâ, iar după decesul celor doi frați, Delea Ioanci și Tica, din cumnați au devenit soți. Delea Mării
Ioanci, poreclit Negru și Tica[Mitra I. Ecaterina-Tica Ioani Iosâ (1912-1980)], au o fată: Tiponuț T. Ecaterina-Ticuța Deli Ioanci. Familia Deli
Ioanci a locuit pe Ulița Mică, între gospodăriile Cuc L. Traian-Trianu Zezi și Ori Vili, au vândut gospodăria nepotului lor,
Cuc F. Dumitru-Mitica Ori Vili și s-au mutat în Oradea, fiind vecini cu cântăreața Maria Haiduc.
3. TRAIAN T. TIPONUȚ-Trianu Deli Mării Ioanci (n. 06.08.1940-d. 25.08.1941)
La 6 august 1940 se naște în Cheriu, Traian T. Tiponuț[Notă: botezat cu prenumele fratelui mamei sale, Traian I. Mitra-Trianu Ioani Iosâ Eremii Mitri],
fiul lui Teodor Tiponuț și Ecaterina Mitra, botezat de preotul ortodox Florian Groza, nași de botez: Pașcu și Floare Bele[n.
Gherman]/[Mb 10/7.VIII.1940]
, dar moare la 25.08.1941[desinterie], fiind înmormântat la 28 august 1941, de preotul paroh ortodox Florian
Groza [Mr 10/28.VIII.1941]
. Soții Tiponuț[Delea și Tica], stabiliți iniţial în Cheriu, au vândut întreaga gospodărie şi grădina lui Cuc F.
Dumitru-Mitica Ori Vili. După căsătoria Ticuţei cu Mada I. Teodor-Toaderea din Calea Mare[n. 19.VI.1932 în Calea Mare-Bihor] s-au
mutat împreună în Oradea[pe Dealul Viilor]. Delea Ioanci și Tica sunt înmormantaţi în cimitirul Rulikovski.
4. ECATERINA T. TIPONUȚ-Ticuța Deli Ioanci (n. 24.06.1944, Cheriu)
Tiponuţ Ecaterina-Ticuţa Deli Ioanci[fiica cherenilor Tiponuț T. Teodor-Delea Mării Ioanci Dărvășanului și Mitra I. Ecaterina-Tica Ioani Iosâ Eremii Mitri], are din
prima căsătorie[cu Sever Meșter din Felcheriu] o fată, Lucica S. Meșter[n. 17.III.1963, măritată Pintea, are un baiat pe nume Pintea Horațiu, student la Cluj]. Ticuţa Deli
Ioanci şi Toaderea din Calea Mare au şi ei o fată, Mariana T. Mada, căs. Ștef[mama unei fete-Bianca Ștef].
5. DUMITRU T. TIPONUȚ-Mitru Mării Ioanci (1907-1991)

Tiponuț T. Dumitru-Mitru Mării Ioanci[n. 1907, Cheriu, d. 08.11.1991, Cheriu] este fiul chereniței Maria I. Iancu-Măria Ioanci
Dărvășanului și Teodor Tiponuț din Girișul de Criș, cei doi fiind părinții fraților știuți în sat ca fiind ,,a Mării Ioanci”, ,,a
Mitru Ioanci” sau ,,a Ioanci”. Tiponuț T. Dumitru-Mitru Mării Ioanci, a fost căsătorit cu Floarea Ţigan[(1914-1991), soră cu Ţigan V.
Dumitru-tatăl lui Ţigan D. Gheorghe-Țâgănelea şi Ţigan V. Vasile-tatăl lui Ţigan V. Traian]
. Mitru Mării Ioanci s-a stabilit pe vatra bătrânească, având 2 copii:
Tiponuț D. Vasile-Lica și Tiponuț D. Dorina-Dorina.
6. VASILE D. TIPONUȚ-Lica Mitru Mării Ioanci (n. 02.09.1936, Cheriu)
La 2 septembrie 1936 se naște Vasilie, fiul lui Dimitrie Tiponuțiu și Floarea Țigan, botezat de nașii Floare Șandor-
Florica Petri Midri și Vasile Suciu-Lica Dascălului[Mb /2.IX.1936]. Tiponuț D. Vasile-Lica Ioanci, s-a însurat în sat, pe vatra
bătrânească, cu Cristina Barbonţa-Cristina Ţâncului. Cei doi soți au doi băieţi: Viorel şi Sorin. În Matricula XXI/Nr.
matricular 40/1945-1946 pagina 40, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul
Tiponuț D. Vasile, născut în ziua de 2.IX.1936, în comuna Cheriu, județul Bihor, 44 kg, 150 cm, naționalitate română,
religie ortodoxă, fiica d-lui Tiponuț Dumitru[agricultor, starea materială a părinților mijlocie], temperament stăpânit, carácter muncitor,
altruist, deprinderi bune, aptitudini pentru activitățile practice, înscris în școală la 8.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a
IV-a/1945-1946, cu 3 absențe motivate, 55 absențe nemotivate, media 632, clasificat al III-lea între 7 elevi promovați”.
7. TIPONUȚ D. DORINA VIORICA-Dorina Mitru Mării Ioanci (n. 22.02.1949, Cheriu)
Născută la 22 februarie 1949, Viorica-Dorina, fiica lui Dumitru Tiponuț și Floare Țigan, botezată de preotul paroh
ortodox Gheorghe M. Teaha, în prezența nașului Florian V. Suciu-Florea Lichi Dascălului, fiul lui Vasile Suciu-Lica
Dascălului[Mb 3/23.02.1949]. Tiponuț D. Dorina, a fost căsătorită și stabilit în Oradea, având 2 copii: un băiat şi o fată.
8. ANA T. TIPONUȚ-Nuca Mării Ioancii

Tiponuț T. Ana-Nuca Mării Ioanci, a fost măritată și stabilită în Alparea, cu copiii: Lucreția–Lucrăiţa[cu doi copii: Aurel şi
Florica]
; Aurel[are trei copii: Nicodim, Anca și Florin].
154
______________________________________________________________________________________________________
9. IULIANA T. TIPONUȚ-Iulișca Mării Ioanci (1915-1984) căs. Mitra cu Țâga
Iuliana T. Tiponuț-Iulișca Mării Ioanci a fost fiica soților Tiponuț Teodor[originar din Girișul de Criș] și Maria I. Iancu-
Măria Ioanci Dărvășanului, din Cheriu. Căsătorită cu Mitra Gheorghe-Ţâga[1908-1985], Iulişca Mării Ioanci, mama
cumnatului meu Lica, a fost, fără doar şi poate, o creştină adevărată, pravoslavnică născută şi crescută în spiritual credinţei
moşilor şi strămoşilor ei. Bunicul ei dinspe mamă, Iancu Ioan-Ioanci Dărvăşanului, le-a crescut pe cele 2 fiice, Măria şi
Floarea, în spiritual ortodoxiei, iar socrii săi, Tiponuţ au fost de asemenea adevăraţi creştini pravoslavnici. Nu-i de mirare
că formâdu-se şi trăind într-un mediu pur creştin, Iulişca Mării Ioanci, nu numai că a moştenit din familie, virtuţile
ortoxismului, dar a transmis mai departe copiilor săi, aceste calităţi umane, care din păcate, sunt din ce în ce mai rare în
zilele noastre. Nelipsită de la Sfânta Biserică Ortodoxă tradiţională din Cheriu, această creştină adevărată, a fost pentru
consătenii ei, o pildă vie a ceea ce reprezenta pentru comunitate un cherean adevărat: cinstit, modest, harnic şi foarte
evlavios. Iulișca este mama fraților Mitra, știuți în Cher și împrejurimi, ca fiind ,,a Țâghi”: Ghiurca, Lica și Măria. Îmi aduc
cu mare plăcere aminte şi astăzi, de vremurile copilăriei, când, duminica, în drum spre terenul de fotbal de pe imaş, treceam să-
l iau ,,la mișcare” şi pe foatre bunul meu prieten, de fapt al nostru, al tuturor băieţilor Cherului de atunci, Mitra G. Vasile-
Lica, iar mama sa, Iulişca, înainte de a pleca la Sfânta Liturghie, nu ne îngăduia să ieşim din casă nemâncaţi, de multe ori
mâncând amândoi, în mare grabă, din acelaşi blid[farfurie]. Dar nu numai când venea vorba de fotbal îl vizitam pe Lica, ci de
foarte multe ori când mergeam la mătuşile mele, Floarea şi Iulişca, vecinele lui din acea perioadă, de fiecare dată, mama
Iulişca, mă omenea ca pe un ospătoi de seamă, de neuitat rămân ratotele[papară din ouă] cu clisă[slănină] sau şuncă şi smântână,
freizălite[preparate] în tigaie de tuci [fontă] şi servite cu pită[pâine] de casă, din care ne înfruptam cu o poftă de lup, iar ca desert
serveam o scrijauă[felie] de pită, unsă cu miere, Lica bând suplimentar cel puţin un deţ[100 ml] de miere de albine, direct din
borcan. Mierea de albine este cel mai rapid şi puternic energizant natural cunoscut până în prezent. Substanţele pe care le
conţine sunt extrem de uşor de asimilat de către organism, care primeşte prin miere nu doar caloriile de care are nevoie, ci şi
mineralele, vitaminele şi enzimele. Mierea este un puternic antiinfecţios natural, care acţionează asupra principalelor sisteme
şi aparate din organism, de la tubul digestiv şi căile respiratorii, până la nivelul pielii şi al mucoaselor. Este un puternic
stimulent al digestiei şi al metabolismului, favorizează tranzitul intestinal, ajutând la eliminarea promptă a toxinelor din
organism. Mierea este cel mai gustos aliment şi totodată, medicament natural. Nu-i de mirare că după o porţie de miere şi
un meniu bio aveam energie cât pentru 2-3 meciuri. Metabolizându-se foarte repede, ne elibera calorii încă de la încălzire, iar
odată cu începerea meciului, alergam precum caii de curse pur-sânge, sufocându-ne pur şi simplu adversarii cu condiţia noastră
fizică, clădită pe o alimentaţie naturală, antrenament zilnic [indiferent de timp şi anotimp] şi o viaţă sportivă şi familială impecabilă,
asigurată de părinţii noştri, adevăraţi creştini pravoslavnici.
10. PAVEL T. TIPONUȚ-Poali Mării Ioanci

Tiponuț Pavel-Poali Mării Ioanci [fiul chereniței Iancu I. Maria-Măria Ioanci și Tiponuţ Teodor din Girișul de Criș], a fost căsătorit cu Urda
Ecaterina-Tița, părinții lui Tiponuț P. Floare-Floarea Poali, născută la 19 martie 1936 în Cheriu, botezată la 21 martie 1936
de preotul paroh ortodox al Bisericii din Cheriu, Florian Groza, în prezența nașei Cristina Barbonța, soția lui Gheorghe G.
Barbonța-Țâncu[econom]/[Mb 8/21.III.1936].
11. FLOAREA P. TIPONUȚ-Floarea Poali Ioanci
Tiponuț Pavel-Poali Mării Ioanci și Urda Ecaterina-Tița, au fost părinții Floarei P. Tiponuț-Floarea Poali, născută
la 19 martie 1936 în Cheriu, botezată la 21 martie 1936 de preotul paroh ortodox al Bisericii din Cheriu, Florian Groza, în
prezența nașei Cristina Barbonța, soția lui Gheorghe G. Barbonța-Țâncu[econom]/[Mb 8/21.III.1936]. În Matricula școlară, directorul
școlii[învățătorul Mihai Bulzan], consemnează: ,,Eleva Tiponuț P. Floarea, născută în ziua de 19.III.1936, în comuna Cheriu, județul
Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Tiponuț Pavel[agricultor], starea materială a părinților mijlocie,
înscris în școală la 8.IX.1945, din oficiu, n-a frecventat clasa a IV-a/1945-1946, 95 absențe nemotivate, declarată
repetenătă”[Sursa: Matricula XXI/Nr. matricular 39/1945-1946 pagina 39, a Școlii Primare de Stat Cheriu]. Floarea Poali Mării Ioanci a fost soția lui Cearnău T.
Teodor-Delea Murului[născut în Cheriu la 1930], cei doi fiind părinții fraților: 1).Cearnău T. Ioan-Nelu Murului[n. 1955, Cheriu];
2).Cearnău T. Viorel-Viorelu/Ciarli Deli Murului; 3).Cearnău Florian-Florea Deli Murului.
12. IOAN T. TIPONUȚ-Nuțu Mării Ioanci

Tiponuț T. Ioanl-Nuțu Mării Ioanci [fiul chereniței Iancu I. Maria-Măria Ioanci și Tiponuţ Teodor din Girișul de Criș], este unul dintre Eroii Martiri
ai Cherului, căzut pe frontul celui de-al doilea război mondial. Izbucnirea celor două războaie mondiale a adus şi pentru
locuitorii satului nostru, ca de altfel pentru toţi românii, mari lipsuri, greutăţi, suferinţă şi durere. În primul rând au fost
mobilizaţi şi trimişi pe front să lupte pentru o cauză care nu le aparţine, toţi flăcăii şi bărbaţii în floarea vârstei din Cheriu.
Pentru cei rămaşi acasă greutăţile au constat în primul rând în aceea că cei în putere de muncă erau plecaţi pe front, iar câmpul
a rămas să fie lucrat de femei, bătrâni şi copii. Lipsa forţei de muncă a dus la scăderea producţiei care a atras după sine mari şi
numeroase lipsuri materiale. La acestea s-au adăugat rechiziţiile prin care locuitorilor li se luau pentru nevoile armatei
cerealele şi animalele, în special caii de muncă. Nu cunoaştem numărul celor din Cheriu care au participat la măcelul din cele
două conflagraţii mondiale. O documentare în acest sens ar fi mai mult decât benefică, atât pentru istoria Cheriului, în special,
cât şi pentru istoria Bihorului, în general. De pe front unii s-au întors invalizi, dar o dată reveniţi printre cei dragi, au
continuat să-şi ducă viaţa cu cinste şi demnitate, depănându-şi amintirile fiilor şi nepoţilor, până ce s-au stins din viaţă. Unii au
reuşit să revină la casele lor abia după câţiva ani de la terminarea războiului, cum a fost cazul lui Toie C. Constantin-Ţapu[1919-
1978]
, care s-a întors de pe front [1948] când fiul său cel mare, Toie C. Florian-Florea Ţapului[1942-2013], avea câțiva anișori. Eroii
Cherului din cel de-al doilea război mondial, care nu s-au mai întors niciodată acasă, printre cei dragi, mai mult au fost
îngropați în gropi comune, fără ,,să li se știe de urme” sunt: TIPONUȚ T. IOAN–Nuţu Mării Ioanci, poreclit Putu;
POPA I. DUMITRU-Mitru Nuțu Floruțului/Puşcaş; MITRA Ghe. TRAIAN-Trianu Năutii; CIARNĂU T. FLORIAN-
Florea Murului; GHERMAN V. PAVEL-Pavelea Lichi Jembli, poreclit Poafi.
155
______________________________________________________________________________________________________
Neamul TIRITEU
Neamul de chereni Tiriteu ,,se trage” din localitatea bihoreană Cârpeștii Mari-Bihor[azi loc. Zăvoiu, com. Sâmbăta] , cel mai
vechi viețuitor al acestei vițe fiind David Tiriteu-Uțu cel Bătrân, venit ginere în Cher[n. 1862, Cârpeștii Mari-d. 1942, Cheriu].
1. DAVID TIRITEU-Uțu cel Bătrân (1862-1942)

La 9 iunie 1942 se stinge din viață [debilitate finală] în Cheriu, David Tiriteu, născut la 1862 în Cârpeștii Mari-Bihor[azi loc.
Zăvoiu, com. Sâmbăta]
, naționalitate română, religie ortodoxă-română, plugar, împărtășit cu Sf. Taine și înmormântat la 11.VI.1942,
de preotul Florian Groza[Mr 3/11.VI.1942]. David Tiriteu a fost tatăl fraților: 1).Teodor D. Tiriteu-Tăutu; 2).Ioan D. Tiriteu-
Nuțu[1906-1996]; 3).Gheorghe D. Tiriteu; 4).Elisaveta D. Tiriteu-Saveta[căs. Silaghi]/[Mb /16.VII.1937].
2. TEODOR D. TIRITEU-Tăutu căs. cu Ecaterina-Tica Flori Ili

Teodor D. Tiriteu[fiul lui David Tiriteu (1862-1942) din Cârpeștii Mari-Bihor, azi loc. Zăvoiu, com. Sâmbăta] , apare în actele vremii ca fiind soțul
Ecaterinei F. Farcașiu-Tica Flori Ili din Rontău[(1889-1939)]/[Mr 9/15.V.1939]. Notă: soră cu Floare F. Farcașiu-Floaca-măritată Cuc, cu Delea Albului și cu Farcașiu F.
Dumitru-Mitru Flori Ili]
. Cei doi soți Tiriteu au avut 3 fete: 1).Sofia T. Tiriteu-Sofia[căs. cu Cuc L. Florian-Orea Vili]; 2).Maria T. Tiriteu-
Marișcuța Tăutului[căs. cu Seiche Gheorghe]; 3).Elisabeta T. Tiriteu-Saveta Tăutului[căs. Mudura, cu fiul Stroli din Alparea].
3. SOFIA T. TIRITEU-Sofia Tăutului căs. Cuc cu Orea Vili
Sofia T. Tiriteu-Sofia[căs. cu Cuc L. Florian-Orea Vili] este fiica soților Teodor D. Tiriteu[fiul lui David Tiriteu (1862-1942) din Cârpeștii Mari-Bihor, azi
loc. Zăvoiu, com. Sâmbăta]
și Ecaterinei F. Farcașiu-Tica Flori Ili din Rontău[(1889-1939)]/[Mr 9/15.V.1939]. Notă: soră cu Floare F. Farcașiu-Floaca-măritată Cuc, cu
Delea Albului și cu Farcașiu F. Dumitru-Mitru Flori Ili]
. Căsătorită cu Florian L. Cuc-Florea Vili, cei doi sunt părinții fraților ,,a Ori Vili”: 3
băieţi[Floricelu, Puiu și Mitica] şi 2 fete[Nuca și Tina], dar au mai avut un băiat, Teodor T. Cuc-Delea[n. I.1934], decedat la 03.02.1935[tuse
măgărească]
, înmormântat în Temeteul Cherului, la 05.02.1935, de părintele Florian Groza[Mr 2/05.02.1935].
4. MARIA T. TIRITEU-Marișcuța Tăutului
Maria T. Tiriteu-Marișcuța Tăutului[soția lui Seuche Ghe. Gheorghe-Seichea], a fosta fata soților Teodor D. Tiriteu-Tăutu și
Ecaterinei F. Farcașiu-Tica Flori Ili din Rontău[1889-1939]/[Mr 9/15.V.1939], respectiv soră cu: Sofia și Saveta Tăutului.
5. GHEORGHE Ghe. TIRITEU-Ghița Marișcuțâ Tăutului
Gheorghe Ghe. Tiriteu este menționat ca fiind fiul Mariei Tiriteu-Marișcuța Tăutului, căsătorită atunci nelegitim cu
Seiche Gheorghe-Seichea. Botezat la 21.06.1940 de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Gheorghe Simoc
și Ana Simoc n. Veicon[Mb 7/21.06.1940]. Gheorghe Tiriteu avea să decedeze la numai un an și 3 luni (30.08.1941), răpus de
dizenterie, boală infectocontagioasă, manifestată prin dureri, ulcerații pe intestine și diaree cu sânge [Mr 11/01.09.1941].
6. ELISABETA T. TIRITEU-Saveta Tăutului
Elisabeta T. Tiriteu-Saveta Tăutului[căs. Mudura=nora Stroli din Alparea] este fiica soților Teodor D. Tiriteu-Tăutu[fiul lui David Tiriteu
(1862-1942) din Cârpeștii Mari-Bihor, azi loc. Zăvoiu, com. Sâmbăta]
și Ecaterina F. Farcașiu-Tica Flori Ili din Rontău[1889-1939]/[Mr 9/15.V.1939]/[Notă: soră cu
Floare F. Farcașiu-Floaca (măritată Cuc, cu Delea Albului) și cu Farcașiu F. Dumitru-Mitru Flori Ili]
respectiv soră cu: 1).Sofia T. Tiriteu-Sofia[căs. cu Cuc L. Florian-Orea
Vili]
; 2).Maria T. Tiriteu-Marișcuța Tăutului [căs. cu Seiche Gheorghe]
.
7. TIRITEU D. IOAN-Uţu (1906-1996) căs. cu Toia Maria-Marișca
Tiriteu D. Ioan-Uţu sau Nuţu[29.11.1906-28.11.1996] a fost căsătorit cu Toie Maria-Marișca[n. 07.05.1912-d. 13.10.1994, soră cu Toaderea, Costica-
Ţapu, Pavelea şi Ghiurca]
, cei doi soți fiind părinții fraților cunoscuți ca fiind ,,a Uțului” sau ,,a Uțu Toii: 1).Tiriteu I. Florian-Florea
Uțului[născut la 01.11.1930]; 2).Tiriteu I. Ana-Nuca Uţului[n. 19.03.1932, Cheriu]; 3).Tiriteu I. Iuliana-Iulişca Uţului[n. 07.02.1934, Cheriu];
4).Tiriteu I. Ioan-Ionica Uţului[n. 20.04.1936, Cheriu]; 5).Maria I. Tiriteu-Măria Uțului prima[(28.01.1938-16.04.1938), a trăit 2 luni și ½, decedând la
16.04.1938, în Cheriu, înmormântată la 18.04.1938, de preotul paroh ortodox Florian Groza]/[Mr 6/18.04.1938]
; 6).Maria I. Tiriteu-Măria Uțului a doua[născută la 04.01.1939 în
Cheriu, botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Veronica Ghe. Veconiu, fiica lui Gheorghe Veconiu]/ [Mb 1/06.01.1939].Măria Uțului are un băiat, Tiriteu P. Crăciun n. 1956. Tatăl
Crăciuni Mării Uțului este Silaghi D. Petru-Poați Mitru Hurgoi (n. 29.06.1932)]
; 7).Tiriteu I. Traian-Trianu Uţului[n. 06.07.1947, Cheriu]; 8).Tiriteu I. Elisabeta-
Veta Uţului .
[Mb 9/23.IV.1950]
8. FLORIAN I. TIRITEU-Florea Uțului (n. 01.11.1930, Cheriu)

Tiriteu I. Florian-Florea Uțului născut la 01.11.1930, este atestat ca fiind absolvent al clasei a VII-a, a Școlii Primare
de Stat din Cheriu, anul școlar 1944/1945, cu media 903[Matricula XX/Nr. 90/1944-1945 ], a fost în tinerețe milițian, căsătorit, 2 copii, dar
din cauza prieteniei cu Bachus, a sfârșit ca îngrijitor la vacile colectivului din Cheriu.
9. ANA I. TIRITEU-Nuca Uțului[n. 19.03.1932, Cheriu], căsătorită şi stabilită în Ucuriş și Olcea[jd. Arad], o moașă comumală
foarte apreciată și stimată, cu două fete: Nina şi Florina. În Matricula XXI/Nr. matricular 67/1945-1946 pagina 67, a Școlii
Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Eleva Tiriteu I. Ana, născută în ziua
de 19.III.1932, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Tiriteu Ioan
(agricultor), starea materială a părinților mijlocie, inteligentă, deshisă, perseverentă, deprinderi bune, interes și aptitudini
pentru activități practice, înscrisă în școală la 10.IX.1945, pe bază de cerere, a promovat clasa a VII-a/1945-1946, 8 absențe
motivate, 24 absențe nemotivate, media 875, clasificată a II-a între 4 elevi promovați, din 6 elevi înscriși”.
10. IULIANA I. TIRITEU-Iulișca Uțului[n. 07.02.1934, Cheriu] , stabilită în Oradea şi având doi copii: Geta şi Adrian. În
Bulzan, consemnează: ,,Eleva Tiriteu I. Iuliana, născută în ziua de 7.I.1934, în comuna Cheriu, județul Bihor, 43 kg, 149
cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Tiriteu Ioan (agricultor), starea materială a părinților mijlocie,
inteligentă, temperament deschis, caracter corect, altruist, deprinderi bune, interes și aptitudini pentru științe și dexterități,
înscrisă în școală la 9.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a VI-a/1945-1946, 3 absențe nemotivate, media 9 13, clasificată
I-a (prima) între 6 elevi promovați, din 10 elevi înscriși”.
156
______________________________________________________________________________________________________
11. IOAN I. TIRITEU-Ionica Uțului[n. 20.04.1936, Cheriu], fiul lui Ioan Tiriteu și Maria Toie, botezat de preotul paroh
ortodox Florian Groza, nași: Florian Veicon și Floare Rob[Mb 12/22.IV.1936]. În Matricula XXI/Nr. matricular 42/1945-1946
pagina 42, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan, consemnează: ,,Elevul Tiriteu I.
Ioan, născut în ziua de 20.IV.1936, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui
Tiriteu Ioan (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, temperament impulsiv, carácter perseverent, egoist,
deprinderi bune, aptitudini pentru activitățile practice, înscris în școală la 8.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a
IV-a/1945-1946, cu 7 absențe motivate, 3 absențe nemotivate, media 600, clasificat al V-lea între 7 elevi promovați”.
12. MARIA I. TIRITEU-Măria Uțului prima[n. 28.01.1938-d. 16.04.1938], născută la 28.01.1938 în Cheriu, botezată de preotul
ortodox Florian Groza, asistat de nașii Florian Vecon și Floare Vecon n. Rob[Mb 3/01.02.1938]. Această Mărie avea să trăiască
numai 7 săptămâni[Mr 6/18.04.1948], dar la nici un an de la nașterea sa[Notă: pe 04.01.1939], avea să se nască altă Maria I. Tiriteu-Măria
Uțului.
13. MARIA I. TIRITEU-Măria Uțului a doua[n. 04.01.1939], născută la 4.I.1939 în Cheriu, botezată de preotul ortodox
Florian Groza, asistat de nașa Veronica Veconiu, fiica lui Gheorghe Veconiu[Mb 1/6.I.1949]. A fost căsătorită[Notă: ilegal] cu Silaghi
D. Petru-Poați Mitru Hurgoi[n. 29.06.1932], cei doi sunt părinții unui băiat, rămas în memoria colectivă ca fiind ,,Crăciunea
Uțului”.
14. CRĂCIUN P. TIRITEU-Crăciunea Mării Uțului[n. 1956, Cheriu] este fiul cherenilor Silaghi D. Petru-Poați Hurgoi și
Tiriteu I. Maria-Măria Uţului, rămas pe numele de fată al mamei, deoarece părinții nu erau căsătoriți legal, când s-a născut.
15. FLOARE I. TIRITEU-Florica Uțului[n. 01.02.1942-2005], fiica lui Ioan Tiriteu și Maria Toie, botezată de pr. Florian
Groza, asistat de nașa Ecaterina Veicon, fiica lui Gheorghe Veicon și Floare Dehelean[Mb 1/02.02.1942].
16. TRAIAN I. TIRITEU-Trianu Uțului[n. 06.07.1947, Cheriu], fiul cherenilor Ioan Tiriteu și Maria Toie, botezat de
preotul ortodox Florian Groza, nașă: văd. Floare Rob[Mb 5/7.VII.1947]. Tiriteu I. Traian-Trianu Uţului a terminat primele 4 clase
primare în satul natal, Cheriu, iar clasele gimnaziale V-VIII în centrul de comună Oșorhei. Fiind coleg de leat și de clasă cu
bunul său vecin și prieten Mălan I. Traian-Trianu Mișchi[n. 06.09. 1947 în Cheriu], cei doi au fost primii chereni care și-au construit
singuri, cu resurse proprii, un radio cu galenă, în anii 1959-1960, pe vremea când erau elevi în Oșorhei. Aparatul, deși
simplu, necesita o antenă lungă și căști, ori î acea perioadă, aceste materiale se procurau greu, dar ei au reușit. Îmi amintesc cu
mare plăcere că la acel instrument, conceput și construit de vecinii și prietenii mei mai mari, Trianu Uțului și Trianu Mișchi,
am ascultat eu pentru prima dată un aparat de radio și culmea, se transmitea chiar un meci de fotbal al echipei României
contra Bulgariei[1-0, 08.11.1959, București, Stadionul 23 August, gol ,,profesorul” Constantin, min. 80], contând pentru calificarea la Olimpiada din 1960 de la
Roma. Cu căștile pe urechi, ne perindam asultând și savurând fiecare fază relatată de comentatorul partidei.
Radioul cu galenă (dreapta), galena (centru) și schița aparatului construit de cherenii Tiriteu I. Traian-Trianu Uţului și
Mălan I. Traian-Trianu Mișchi, în 1959-1960
17. ELISABETA I. TIRITEU-Veta Uțului[n. 22.04.1950, Cheriu]. La 22.04.1950, se naște în Cheriu, Elisabeta, fiica lui
Ioan D. Tiriteu și Maria Toie, ortodoxă-română (părinții agricultori), nașă de botez, văduva Veiconi Floare din Cheriu,
părintele paroh ortodox Boris Cicală[Mb 9/23.IV.1950]. Veta Uțului a fost pentru mine un model, indiscutabil cea mai conștiincioasă
și mai ,,bună la învățătură” dintre contemporanii mei, alături de care am crescut, m-am jucat, am învățat, adică m-am format
în tinerețe. Drept dovadă este faptul că Veta Uțului a absolvit clasa a VIII-a cu media 10 [zece], iar al doilea premiant a fost
Matei F. Florian cu media 960[nouă și 60%]. Veta/Vetorica a fost o elevă eminentă și la nou-înființatul Liceu Economic din
Oradea, unde, alături de colegii și consătenii săi, Găvruța Ghe. Floare-Florica Croampi, Matei F. Florian-Florea Flori
Ganului și Mălan T. Ecaterina-Tica Țoanghi[născuți în anul 1950], fac parte din prima promoție de absolvenți [1969] a prestigiosului
liceu orădean, care a dat județului și țării contabili excepționali, unul dintre ei chiar Veta. De menționat că aici au învățat și alți
chereni: Ciucioiu F. Ana-Anica Ciociodili[n.1952-d. 2012] și Mitra I. Lazăr-Lăzărica Ionichi Lăzari Todi[n. 1952, promoția 1971], Bele P.
Sofia-a Petri Vălean și Seiche I. Petru-Petrea Ionichi Creangului [n. 1953, promoția 1972], Oros P. Lidia-Lida Paveli Buscului [n. 1954,
promoția 1973]
sau Iancu Ghe. Maria-Măria Ghiurchi Circel[n. 1956, promoția 1975]. Veta este căsătorită cu Florea[Notă: pictor de biserici],
stabiliți în Cher pe ,,vatra bătrânească a Uțului și Marișchi Toii”, unde se gospodăresc exemplar, nu ca doi oameni cu școală
ci ca doi specialiști în d-ale agriculturii.
157
______________________________________________________________________________________________________
18. TIRITEU D. SAVETA
Tiriteu D. Elisaveta-Saveta a fost căsătorită prima dată cu Silaghi Florian-Florea Hurgoi. Florian Silaghi și
Elisaveta Tiriteu-Saveta (sora lui Tiriteu D. Ioan-Uțu) au fost nașii de botez a lui Gheorghe Ghe. Chiș (fiul lui Floare
Sabău și Gheorghe Chiș), născut la 16 iulie 1937 în Cheriu, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza [Mb 8/19.VII.1937].
Al doilea soţ al Savetei a fost Mitra Nicolae-Nicoara Mitri, care s-a stins din viaţă la ea, dar a fost înmormântat de la casa
lui, rămasă fiului său Mitra N. Pavel-Pavelea Nicoari Mitri. Al treilea soţ al Savetei a fost Trifa Florian-Toma, care a murit
tot la Saveta, dar a fost condus pe ultimul drum de la hodorul lui, rămas la Jorjelu. Gospodăria acesteia a fost cumpărată de
soţii Hendrea Victor şi Veronica, părinţii lui Hendrea Nistor, care s-au stabilit în sat venind din Banat.
19. GHEORGHE D. TIRITEU
Gheorghe Tiriteu[zidar] este menționat ca fiind nașul de botez a lui Pașcu Blaga[născut la 2.IV.1942, în Cheriu]
, fiul lui Maria
Blaga, care la rându-i este fiica lui Ilie Blaga-Ilea.
TIRITEU D. GHEORGHE
Gheorghe Tiriteu[zidar] este menționat ca fiind nașul de botez a lui Pașcu Blaga, fiul lui Maria Blaga, care la rându-i
este fiica lui Ilie Blaga. Pașcu Blaga s-a născut la 2.IV.1942, fiind botezat de preotul ortodox Florian Groza[Mb 3/04.04.1942].
158
______________________________________________________________________________________________________
Neamul TOIE-a Toii
Familie numeroasă și vrednică de chereni, este prezentă în această scriere prin cei pe care i-am cunoscut personal, îi
știu din povestirile altor chereni[părinți, neamuri, urmași, vecici, etc.] sau din documentele pe care le-am consultat sau pe care le păstrez în
colecția proprie. După toate probabilitățile, neamul de chereni Toie este descendent al hăieioanului Toje Teodor[Notă: ToiaTeodor],
care la 1750, respectiv 1760, făceau var în mai multe rânduri pentru nevoile Episcopiei romano-catolice din Oradea, de care
aprținea Haieul în acea perioadă[Sursa: AN-DJBh, Fond Episcopia romano-catolică Oradea , rola 648, d. 3791, f. 157; rola 649, d. 3791, f.221].
Familia TOIE IOAN-Nuțu

Cel mai vechi membru al familiei, identificat de mine până acum, este Toie Ioan-Toia cel Bătrân, căsătorit cu
Barbonța Ileana, născut la mijlocul secolului al XIX-lea[pe la 1850], aceștia fiind părinții fraților Toie I. Constantin-Costica Toii
cel Bătrân [(1875-1947), tatăl frațilorToie I. Ecaterina-Tica Nuțu Toii (1900-1944), măritată în sat cu Lazăr Cuc-Zeze și Toie Dimitrie (1907-1935)] și Toie I. Ioan-Nuțu Toii cel
Bătrân [tatăl fraților: 1).Toie I. Teodor, a cărui fiu Toie T. Constantin-Costelu este ofițer al Armatei Române]; 2).Maria I. Toie-Marișca (07.05.1912-13.10.1994) căs. Tiriteu; 3).Toie I. Constantin-Ţapu
[1919-1978]; 4).Toie Pavel-Pavelea Toii [1922-1996] și 5).Toie Gheorghe-Ghiurca Toii]
.
Familia TOIE I. CONSTANTIN-Toia (1875-1947)

Fiul familiei Toie Ioan și Barbonța Ileana, respectiv Toie I. Constantin, ortodox român[n. 16.V.1875 în Cheriu], a decedat la
vârsta de 72 ani[29.XII.1947]. Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat[31.XII.1947], de părintele Ghe. M. Teaha[Mr 17/31.XII.1947].
TOIE ECATERINA-Tica Toii (1900-1944)

Toie I. Ecaterina, soția lui Lazăr Cuc-Zezea, român-ortodoxă, casnică, s-a născut în Cheriu la 1900, a trăit 44 ani,
decedând la 14.05.1944 în Cheriu. Împărtășită cu Sf. Taine, înmormântată la 16.V.1944 de pr. Fl. Groza[Mr. 8/16.05.1944].
TOIE C. DIMITRIE-Mitru Toii (1907-1935)

Dimitrie C. Toia-Mitru[posibil fiul lui Toie I. Constantin] , este atestat ca fiind decedat la 18.03.1935, în Cheriu, a trait 28 ani,
ortodox, român, plugar, împărtășit cu Sfintele Taine, înmormântat la 20.03.1935 de părintele Groza Florian. Observații:
Tuberculoză[Mr. 10/20.III.1935]. Toia Dimitrie-Mitru Toii a fost frate cu Toie Ecaterina[1900-1944, soția lui Lazăr Cuc-Zezea].
TEODOR I. TOIE-Toaderea Nuțu Toii

Teodor I. Toie-Toaderea Nuțu Toii[frate cu Maria-Marișca măr. Tiriteu; Toie Pavel-Pavelea Toii; Toie Constantin-Costica Toii, zis Țapu și Toie Gheorghe-Ghiurca Toii]
a fost fiul lui Toie I. Ioan-Nuțu Nuțu Toii. Stabilit în București, acesta este tatăl lui Toie T. Constantin-Costelu Toaderii
Nuțu Toii, ofițer (maior, tatăl a 2 fete) al Armatei Române.
MARIA TOIE-Marișca măritată Tiriteu (07.05.1912-13.10.1994)

Maria Toie căs. Tiriteu[soră cu Toie Pavel-Pavelea Toii, Toie Constantin-Costica Toii, zis Țapu și Toie Gheorghe-Ghiurca Toii] a fost soția lui Tiriteu D.
Ioan-Uţu/Nuţu[29.11.1906-28.11.1996], cei doi fiind părinții fraților: 1).Tiriteu I. Florian-Florea Uțului; 2).Tiriteu I. Ana-Nuca
Uţului; 3).Tiriteu I. Iuliana-Iulişca Uţului; 4).Tiriteu I. Ioan-Ionica Uţului; 5).MARIA I. TIRITEU-Măria Uțului prima
(28.01.1938-16.04.1938), a trăit 2 luni și ½, decedând la 16.04.1938, în Cheriu, înmormântată la 18.04.1938, de preotul paroh
ortodox Florian Groza [Mr 6/18.04.1938]; 6).MARIA I. TIRITEU-Măria Uțului a doua, născută la 04.01.1939 în Cheriu, botezată
de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Veronica Ghe. Veconiu, fiica lui Gheorghe Veconiu [Mb 1/06.01.1939].
Măria Uțului are un băiat, Tiriteu P. Crăciun n. 1956. Tatăl Crăciuni Mării Uțului este Silaghi D. Petru-Poați Mitru
Hurgoi [n. 29.06.1932]; 7).Tiriteu I. Traian-Trianu Uţului; 8).Tiriteu I. Elisabeta-Veta Uţului[Mb 9/23.IV.1950].
Familia TOIE C. CONSTANTIN-Ţapu (1919-1978)

Toie Constantin-Ţapu, vrednic urmaș a vechii familii Toie, alături de frații săi Toie Maria-Marişca Toii, Toie Pavel-
Pavelea Toii[n. 1922-dec. 1996] și Toie Gheorghe-Ghiurca Toii. Țapu a fost, alături de alți chereni din leatul lui, unul din numeroșii
combatanți[fără voia lor] ai celui de-al doilea război mondial[fiind prizonier în Siberia-Rusia (1943-1948)]: TIPONUȚ IOAN–Nuţu Mării Ioanci n.
1919, poreclit Putu, erou al Cheriului, mort pe front; MITRA TRAIAN-Trianu Năuti n. 1919, erou al Cheriului, mort pe
front; Mitra I. Traian-Trianu Ioani Îosâ n. 1919; CIARNĂU T. FLORIAN-Florea Murului n. 1919, erou al Cheriului,
mort pe front; GHERMAN V. PAVEL-Pavelea Lichi Jembli n.1919, poreclit Poafi, erou al Cheriului, mort pe front;
Silaghi Ghe. Gheorghe-Crocodilu, Șandor Dumitru-Mitru Crețului, Dura T. Iosif-Iosa Șchiopului[23.08.1914-01.07.1994], Silaghi
N. Nicolae-Nicoara Bâcului[1920-1991], Grancea Țiganu ș.a. Căsătorit cu Maria Marta din Betfia (1928-1996), Țapu s-a stabilit
în sat, pe Ulița Mare Dinsus, durându-și gospodărie trainică lângă cea a fratelui său Toie I. Pavel-Pavelea Toii[1922-1994]. Măria
Marta[1922-1994] din Betfiași Costica/Țapu au fost părinții fraților: 1).Toie C-tin. Florian-Florea Ţapului[n. 12.04.1942-d. 2013];
2).Maria[n. 29.III.1949-d. 1.IX.1949]/[Mb. 6/31.III.1949]/ [Mr. 7/2.IX.1949]; 3).Toie C-tin. Dumitru-Mitru Ţapului[n. 12.VI.1950]/[Mb 15/16.VI.1950]; 4). Toie C-
tin. Constantin-Costica Ţapului[n. 1957].
FLORIAN C-tin. TOIE -Florea Ţapului (1942-2013)

Florian-Florea Țapului, fiul lui Constantin Toie-Țapu și Maria Marta[din Betfia], s-a născut la 12.IV.1942, fiind botezat
la 14.IV.1942, de pr. paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Gheorghe Mitra-a Pinti/Pizlicu-plugar ortodox român și
soția Maria G. Mitra-Măriuța Găvrili Jembli n. Gherman[Mb 4/14.IV.1942]. Toie C. Florian-Florea[frate cu Mitru şi Costica], căsătorit cu
Florica n. Popa-Floarea Babi, din neamul Floruţului, având două fete: Dana și Mariana.
159
______________________________________________________________________________________________________
MARIA C-tin. TOIE-Măria Țapului (n.29.03.1949-d. 01.09.1949)
Florian-Florea Țapului[Mb 4/14.IV.1942] era mărișor când s-a întors tatăl său[Costica] de pe front și din lagăr, iar sora sa, Maria,
avea să se nască la 29.03.1949. A fost botezată pe 31.03.1949 de părintele paroh ortodox Gheorghe M. Teaha, asistat de nașul
Mitra Ghe. Traian-Trianu Pizlicului [1930-2003]/[Mb 6/31.03.1949]. Din nefericire, îngerașul Maria avea să se înalțe la ceruri, după
exact 5 luni de când venise pe lume[Mb 7/02.09.1949].
DUMITRU C-tin. TOIE-Mitru Țapului n.1950

Toie C. Constantin-Ţapu, și-a botezatt al doilea băiat[Mitru] ca pe fratele său decedat. Toie Dumitru-Mitru Ţapului,
fiul lui Constantin Toie[plugar] și Maria Marta[ortodocși-români, căsătoriți legitim], născut luni 12.VI.1950 în Cheriu, botezat la
16.VI.1950 de preotul paroh ortodox Boris Cicală. Nași: Maria Mitra n. Gherman-Măriuța Găvrili Jembli, soția lui Mitra
Gheorghe-Pizlicu[Mb 15/16.VI.1950]. Prima zi a săptămânii este guvernată de Lună, care guvernează şi zodia Racului. aşa că cei
născuţi lunea împrumută câte puţin din trăsăturile racului: sunt emotivi, îşi iubesc familia şi le place să aibă grijă de ceilalţi.
Defectele sunt şi ele cele ale Racului: le place să deţină controlul tot timpul, sunt predispuşi dependenţelor, nu au
încredere în ei şi sunt adesea complexaţi. Babilonienii spuneau: „Nou-născutul de luni are o față luminoasă”. De fapt, această
zi este guvernată de Lună, ce guvernează oamenii sensibili, plini de viață și tinereșe veșnică. Aceștia vor reuși să exceleze în
domenii legate de artă, emoții, empatie, caritate. Mitru Țapului este, fără șagă, unul dintre cei mai spontani și savuroși chereni
pe care i-am cunoscut. Tot timpul binedispus, pus pe șofenii (șotii, glume), Mitică te încarcă automat cu energia pozitivă pe
care o emană. Este o plăcere să te afli în compania lui, în orice împrejurare. Mitru Țapului, împreună cu alți doi colegi și
consăteni, Bele P. Gheorghe-Ghița Petri Văleanului și Buzguța Liviu-a Manini, se hotărăsc și reușesc să ajungă tractoriști
(după 3 ani de școală profesională) chiar la ei în sat, la puțin timp după colectivizare. Dar cum meseria de tractorist în acele
vremuri era istovitoare, Mitică, fire iscoditoare și descurcăreață, se reprofilează rapid, reorientându-se profesional. Așa se face
că Mitru Țapului, profită de o oportunitate a acelor vremuri și face, alături de fratele său Toie C. Florian-Florea Țapului,
Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurca Țâghi, Gherman P. Pavel-Pavelea Ganului[Notă: de fapt Gherman P. Pavel-Pavelea Poafi Lichi Jembli], Mitra
Ghe. Vasile-Lica Pizlicului, Șandor T. Traian-Trianu Gojdiului și Meșer F. Dorel-Dorelu Libii, un curs intensiv de
calificare pentru meseria de fochist de joasă și înaltă presiune, deoarece în acea perioadă era mare nevoie de asemenea
meseriași, atât pentru centralele din Oradea, cât și din Băile Felix sau 1 Mai. Mitru Țapului avea să fie angajat la centrala din
Oradea, alături de Mitra Ghe. Gheorghe-Ghiurca Țâghi, care ulterior s-a transferat în Băile Felix, de unde s-a și pensionat,
iar Meșter F. Dorel-Dorelu Libii, care avea să fie mecanic la instalația Ștrandului cu Valuri). Toie Dumitru-Mitru Ţapului,
avea să se căsătorească în Cheriu cu Florica din Betfia, dar s-au stabilit în Oradea[având 2 copii, un băiat și o fată, căsătoriți și ei].
CHERENI PUȘI PE ȘOFENII

Cu siguranță că niciodată Cheriul n-a dus lipsă de oameni glumeți, pritre ei numărându-se Toie C. Gheorghe-Ghiurca
Toii[unchiul lui Mitru], Toie C. Constantin-Costica[Țapu, tatăl lui Mitru], Mitra Iosif-Ioșca Fugli poștașu, Fildan D. Ioan-Turcu[n. 04.11.1932 în
Cheriu]
, Silaghi Gheorghe-Ghiuri Hurgoi, Silaghi Petru-Poați[n. 29.06.1932 în Cheriu, cel care era în stare să aducă argumente că ,, laptele-i verde!”], Silaghi
Ioan-Niuniu Hurgoi, Silaghi Lazăr-Moșu Zilu, Mitra I. Traian-Trianu Ioani Iosâ și bineânțeles Toie C. Dumitru-Mitru
Țapului. O întâmplare hazlie[și nu prea], petrecută pe vremea când Mitra Iosif-Ioșca Fugli, poștaș comunal fiind, venind cu șareta
de la Oșorhei, s-a oprit pe Tălece, făcând o glumă sinistră cu Piscu, Rele, Grancea și Micula, capii familiilor de țigani ai
Cheriului de atunci. Profitând de faptul că cei 4 chereni nu știau să scrie și să citească, le-a adus, chipurile, ,,o scrisoare”,
care-i viza pe țigani, care scisoare a fost dată spre citire lui Toie C. Gheorghe-Ghiurca Toii, aflat ,,întâmplător” prin preajmă.
Înțeles fiind cu poștașul, Ghiurca le aduce la cunoștință celor 4, ,,să se pregătească, deoarece în cel mai scurt timp vor fi
deportați la Bug”, Bugul fiind un râu la granița Transnistriei cu Ucraina. Transnistria este regiunea ucraineană ocupată de
România în decursul celui de-al Doilea Război Mondial, situată între fluviile Bug și Nistru, care cuprinde partea de Sud a
regiunii istorice Podolia, și regiunea istorică Edisan. În 1942 Ion Antonescu a ordonat deportarea în Transnistria a 24.617 de
cetățeni români de etnie romă (țigani), dintre care numai jumătate au supraviețuit și au reușit să se reîntoarcă în România. Circa
11.000 au murit de frig, inaniție și epidemii, apărute în urma condițiilor inumane la care au fost supuși. Pentru deportarea
romilor în Transnistria nu s-a mai folosit, ca în cazul evreilor, pretextul de comunism sau activități subversive pro-sovietice, ci
etichetarea întregii minorități rome ca „nomazi, nemobilizabili și periculoși ordinei publice”. În vara lui 1942, printre rromi
(țigani) a circulat zvonul că sunt duși in Transnistria (chiar dincolo de Bug) pentru a li se da lor casele și pământurile
abandonate de rușii care fugeau din calea armatelor germane și românești. Din acest motiv au existat cazuri de țigani care s-au
dus de bunăvoie, deși nu fuseseră trecuți pe listele deportabililor. Adevărata raţiune a deportării ţiganilor, a ţinut de politica
guvernului Antonescu de omogenizare etnică a ţării. Soluţiile erau legate de transferul în afara ţării a „minorităţilor etnice” şi
aducerea în locul lor a etnicilor români din statele vecine. În unele cazuri se preconiza realizarea unor schimburi de populaţie
cu ţările vecine, în alte cazuri (cel al evreilor şi romilor) se vorbea de un „ transfer unilateral”. Criteriile după care s-a făcut
„selecţia” populaţiei ţigăneşti au fost nomadismul, iar în cazul celor sedentari s-au luat în consideraţie condamnările, furturile,
lipsa mijloacelor pentru existenţă; adică au fost supuşi deportării „acei ţigani care duceau un mod de viaţă ţigănesc”.
Autorităţile locale care au pus în aplicare ordinele privind deportarea ţiganilor în Transnistria, cât şi populaţia nu erau
informate despre scopul real urmărit de guvernul Antonescu, adică, cel ce ţine de politica etnică. Ceea ce se ştia şi se vehicula
la nivel local prin intermediul opiniei publice controlate de autorităţile centrale, era, că sunt deportaţi numai acei ţigani, care
constituiau un pericol pentru ordinea publică. Astfel, autorităţile centrale au diminuat motivaţiile rasiste şi cele ce ţin de
politica etnică, transformând „problema ţigănească” într-una de natură socială. Acele deportări având loc în perioada 1942-
1944, în plin război, dar Antonescu fiind executat, iar rușii învingători în război, la data acelei farse nu se punea de loc
problema unei noi deportări, cu atât mai mult, cu cât la putere apucaseră comuniștii fideli regimului bolșevic de tristă amintire.
Surprinși și speriați, cei 4 țigani chereni cer explicații referitoare la această posibilă nenorocire: ,,vă pune pă un vapor dă
piporoș și vă dă drumu pă apă. Piporoșu să înmoaie, iar voi sfârșiți înecați”, vine ,,explicația” lui Ghiurca Toii.
160
______________________________________________________________________________________________________
Țiganii, neștiind că-i numai o ,,glumă proastă”, au fost cuprinși de spaimă și disperare, năpădindu-i plânsul. A trebuit
să treacă o bună bucată de vreme, până când bieții țigani au fost lămuriți că a fost numai o glumă de prost gust, din partea celor
2 consăteni, puși mai mereu pe șofenii (glume de tot felul).
RÂTU TOII
Acel teren intravilan[pe vremea noastră un fânaț], proprietatea familiei Toie[Toie C. Ecaterina-Tica, Toie C. C-tin-Ţapu, Toie C. Pavel-Pavelea, Toie C. Gheorghe-
Ghiurca şi Toie C. Maria-Marișca căs. Tiriteu cu Uţu]
a fost unul din locurile preferate unde jucam fotbal băieții născuţi în timpul şi după cel de-al
doilea război mondial. Aici se disputau celebrele meciuri dintre Josani şi Susani, o extraordinar de frumoasă rivalitate, care a
dus la formarea ,,Generaţiei de Aur a Voinţei Cheriu” din perioada 70-90. Aceste meciuri i-a avut iniţial ca protagonişti,
printre alţii, pe fraţii Bele Traian-Trianu şi Nicolae-Micula (a Petri Vălean), Mălan Traian-Trianu Mişchi, Tiriteu Traian-
Trianu Uţului, Găvruţa Gheorghe-Ghiurca Croampi-la Josani sau pe Şandor Florian-Florea Crăciuni Midri și Angelii
Beşi (poreclit Buştea), Silaghi Florian-Florea Zilului, Caraiman Conel-Cornelu Nicoari Bâcului, Suciu Florian-Horița,
Dura Gheorghe-Ghiuri Șchiopului-de la Susani. Nu trebuie să-i omitem nici pe Ulicani (cei de pe Uliţa Mică), în frunte cu
fraţii Meşter (Dorelu şi Florea Flori Libi), Seiche Gheorghe-Ghița Seichi, Mudura F. Ioan-Nuțu Florii Moii, Dunșoara
Ioan-Nuțu Vovinchi şi Bele Petru-Bălu.
Familia TOIE PAVEL-Pavelea Toii[1922-1996]

Toie Pavel-Pavelea Toi a fost căsătorit cu Fildan T. Elena-Helena Toaderi Petri Mizli, din celebra familie a Mizli.
Pavelea şi Helena au o fată, Toie Florica-Florica Paveli Toii[n. 1950 în Cheriu], căsătorită cu Mitra Traian-Trianu Michi.
FLOAREA P. TOIE-Florica Paveli Toii (n. 10.04.1950)

La 10.IV.1950 se naște Floarea, fiica lui Pavel Toia și Elena T. Fildan, botezată la 22.IV.1950 de preotul ortodox
Boris Cicală, în prezența nașei Mitra Ana din Cheriu[Mb 8/22.IV1950]. Floarea P. Toie-Florica este fiica soților Toie Pavel-
Pavelea Toii și Elenei T. Fildan-Helena Toaderi Petri Mizli. Florica Toii a fost măritată cu Mitra D. Traian-Trianu Michi
[fiul lui Dumitu F. Fărcaș-Mitru Flori Ili]
cei doi soți având două fete.
Familia GHEORGHE TOIE-Ghiurca Toii

Toie Gheorghe-Ghiurca Toii[frate cuToie C. Ecaterina-Tica, Toie C. C-tin-Ţapu, Toie C. Pavel-Pavelea, Toie C. Gheorghe-Ghiurca şi Toie C. Maria-Marișca căs. Tiriteu cu
Uţu]
, a fost căsătorit cu Iuliana-Iulișca[1932-7.I.2016], părinții lui Toie Ghe. Gheorghe-Ghița Ghiurchi Toii.
Familia TONŢ PETRU-Tonțu și SOFIA

Locuind pe Tălece, Tonț Petru, sau pe cherenește Tonțu, a fost căsătorit inițial cu Ana Veicon[soră cu Floarea-Regina și cu Maria-
nevasta Gusti Butiuc]
. După moartea Anei s-a recăsătorit cu Sofia Popa-Sofia Nicoari Floruțului. Popa N. Sofia-Sofia Nicoari
Floruțului[măritată ilegitim cu Tonț Petru] este mama Anei-Sofia n. 03.06.1951[Mb 5/5.VI.1951].
161
______________________________________________________________________________________________________
Neamul TRIFA DIN CHERIU
Neamul Trifeștilor[Trifa din Cheriu] este reprezentat de două familii importante de chereni: Trifa aparținând neamului
Tomalău și Trifa din neamul Ciculi. Din informații mele[destul de modeste] de până acum[când aștern pe hârtie aceste date] am concluzionat că
neamul de chereni Trifa, se trage din Sărand. Urmează să mă documentez mai exact și într-o eventuală reeditare a acestei
scrieri să apară corecturile de rigoare. Până atunci: scuze pentru absolut toate nepotriviri neintenționate !
TRIFA IOAN-Cicula cel Bătrân (1866-1944)

Trifa Ioan, născut la 1866 în Sărand (căs. cu Vereș I. Sofia) român-ortodox, plugar, 78 ani, decedat la 21.XII.1944, în
Cheriu și înmormântat la 23.XII.1944, fără preot, deoarece părintele paroh ortodox roman al Cheriului acelor vremuri, Florian
Groza, suferise un foarte grav, stupid și nefericit accident, care i-a pus capăt carierei de preot [Mr 12/23.XII.1944].
TRIFA I. SOFIA (1872-1948)

La 1.06.1948 moare în Cheriu, Trifa Sofia, născută Vereș[n. 1872 în M. Șaș, Ungaria], fiica lui Ioan și Venighe Maria,
căsătorită cu Trifa Ioan-Nuțu din Sărand [1866-1944]/ [Mr 12/23.XII.1944]. În vârstă de 78 ani, religie ortodoxă-română, casnică, a fost
înmormântată la 3 iunie 1948, de preotul paroh al Bisericii Ortodoxe din Cheriu, Gheorghe M. Teaha[Mr. 7/3.VI.1948].
TRIFA FLORIAN-Tomalău (1877-1950)

Trifa Florian-Tomalău, născut la 1877 în Sărand, român-ortodox, plugar, 73 ani, s-a stins din viață la 21.08.1950, în
Cheriu. Împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat la 23 august 1950, de preotul paroh ortodox Boris Cicală[Mr 4/23.VIII.1950].
Este posibil ca Trifa Ioan-Nuțu Sărăndanu[1866-1944] și Trifa Florian-Florea Sărăndanu, poreclit Tomalău[1877-1950], ambii din
Sărand, să fi fost frați, Nuțu să-l fi convins pe Florea să vină și el ginere în Cheriu și să se însoare cu o chereniță neaoșă,
Ileana, din neamul de români Alexandru, dar maghiarizat Șandor. Trifa Florian-Tomalău a fost căsătorit cu Șandor Ileana
[sora lui Șandor Dumitru-Mitru Tuduri]
. Copiii: 1).Trifa F. Elisabeta-Saveta Tomalău, căs. cu Simoc Teodor din Alparea; 2).Trifa F.
Floarea-Florica Tomalău, fost căsătorită cu Chiş Ghe. Teodor-Titanu, cu care l-a avut pe Chiş T. Ioan-Ionica Titanului,
dar în 1938 era soția lui Dumitru[Dimitrie Pancu, oficiant Oradea]/[Mb /2I.VII.1938]; 3).TRIFA F. PAȘCU-Paşcu Tomalău[n. 1919, mort pe front în cel de-al
II-lea razboi mondial]
, căsătorit cu Gherman G. Sofia-Puica. Pașcu Tomalău și Puica Găvrili Jembli, părinții Floricăi P. Trifa,
maritată în Alparea, după Muţ Dumitru-Mâţu[părinții fraților: Dumitru-Mitru, Gheorghe-Ghiuri, Cornelia-Cornița și Livia, știuți în comunitate ca fiind ,,a Mâțului”];
4).Trifa F. Cornelia-Corniţa Tomalău, căsătorită în Oradea, pe strada Clujului[Notă: cu Ioani], cei doi fiind proprietarii celebrei
crâșme ,,La Ioani”, unde generații întregi de chereni ,,își stâmpărau setea” sau se omeneau, fie cu ,,un monopol [,,rachiu alb”], fie
cu ,,o pălincă”, o votcă, un vin, o bere, un rom, un vermut, un biter sau un coniac; 5).Trifa F. Florian-Toma (1903-1986); 6).
Trifa F. Dumitru-Mitru Tomalău, căsătorit şi stabilit în Oradea, a lucrat la CFR; 7). Trifa F. Maria-Măria, învăţătoare,
căsătorită în Rontău. Are un băiat: Vereş Marcel.
TRIFA F. ELISABETA-Saveta Tomalău

Trifa F. Elisabeta-Saveta Tomalău, a fost căsătorită cu Simoc Teodor din Alparea, cu băiatul Simoc T. Eugen[tatăl lui
Simoc Eugen-Cristian, căsătorit cu Carmen-Mihaela]
. La 21 iulie 1938 se naște în Cheriu, Eugen, fiul lui Elisabeta Trifa, botezat de preotul
paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Floare Trifa, soția lui Dumitru[Dimitrie Pancu, oficiant Oradea]/[Mb 13/24.07.1938]. În Matricula
școlară nr. XX/19/1944-1945, se consemnează: ,,Elevul Trifa T. Eugen, născut în ziua de 21 iulie 1938 în Cheriu, județul
Bihor, de naționalitate română, religie ortodoxă, este înscris în clasa I-a, anul școlar 1944-1945, la Școala Primară de Stat
Cheriu, la 10 decembrie 1944 (primul trimestru nu s-a ținut din cauza războiului), în urma recensământului (efectuat la
revenirea Ardealului Sfânt la Patria Mamă-România, n.n), părinte Simoc Teodor, funcționar. Trifa T. Eugen, a
frecventat și promovat clasa I-a cu media 7 93, acumulând 2 absențe motivate și 8 nemotivate (total absențe: 10) clasificat III
între 11 elevi promovați, din 22 înscriși”. În Matricula școlară nr. XXI/21/1945-1946, directorul școlii, învățătorul Mihai
Bulzan, notează: ,,Elevul Trifa T. Eugen, născut în ziua de 21 iulie 1938 în Cheriu, județul Bihor, de naționalitate română,
religie ortodoxă, fiul d-nei Trifa Elisabeta (gospodină cu stare materială mijlocie), este înscris în clasa a II-a, anul școlar
1945-1946, la Școala Primară de Stat Cheriu, la 6 septembrie 1946, din oficiu. Temperament iute, caracter perseverent,
deprinderi bune, Eugen, a frecventat și promovat clasa a II-a cu media 6 11) clasificat al IV-lea între 11 elevi promovați, din
cei 15 înscriși”.
Familia TRIFA F. FLORIAN-Toma

Trifa F. Florian-Toma[1903-1986], a fost căsătorit cu o chereniță din celebrul neam al Fildăneștilor: Ana Ghe. Fildan-
Nuca Ghiuri Mizli[1906-1966], cu copiii: 1).Trifa F. Maria-Măria Tomi [(24.05.1924-02.06.1988), căsătorită cu Leucea Crăciun-Puciulea (08.12.1924-01.11.1995)];
2).Trifa F. Cornel-Cornelu Tomi; 3).Trifa Florian George-Jorjelu Tomi[n. 25.04.1938].
162
______________________________________________________________________________________________________
FLORIAN GHEORGHE F. TRIFA-Jorjelu Tomi
La 25 aprilie 1938 se naște în Cheriu, Florian Gheorghe, fiul lui Florian Trifa și Ana Trifa n. Fildan, botezatla
1.V.1938 de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Iuliana Fildan, soția lui Gheorghe Fildan-Ghiuri Mizli,
funcționar în Oradea [Mb 10/1.V.1938]. În Matricula școlară nr. XX/20/1944-1945, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan,
consemnează: ,,Elevul Trifa Florian Gheorghe, născut în ziua de 25 aprie 1938 în Cheriu, județul Bihor, de naționalitate
română, religie ortodoxă, este înscris în clasa a I-a, anul școlar 1944-1945, la Școala Primară de Stat Cheriu, la 10
decembrie 1944 (primul trimestru nu s-a ținut din cauza războiului), în urma recensământului efectuat la revenirea
Ardealului Sfânt la Patria Mamă-România. Trifa Florian Gheorghe-Jorjelu Tomi, fiul lui Trifa Florian (agricultor), a
frecventat și promovat clasa I-a cu media 5 58, acumulând 17 absențe motivate și 12 nemotivate (total absențe: 29) clasificat
XI între 11 elevi promovați, din 22 înscriși”. În Matricula școlară nr. XXI/22/1945-1946, același director al școlii,
învățătorul Mihai Bulzan, notează: ,,Elevul Trifa Florian Gheorghe, născut în ziua de 25 aprie (Notă: de fapt 20 aprilie)
1938 în Cheriu, județul Bihor, de naționalitate română, religie ortodoxă, fiul d-lui Trifa Florian (agricultor cu stare
materială bună), este înscris în clasa a II-a, anul școlar 1945-1946, la Școala Primară de Stat Cheriu, la 6 septembrie
1946, din oficiu. Temperament închis, caracter conștiincios, deprinderi bune, Trifa Florian Gheorghe, a frecventat și
promovat clasa a II-a cu media 5 25, clasificat al IX-lea între 11 elevi promovați, din cei 15 elevi înscriși”. Jorjelu Tomi are 1
băiat[Gigi] și 3 fete: Anica[măritată ]n Cheriu cu Ion Brie, pădurarul], Geta[căsătorită cu un polițist], a treia, căsătorită în Rontău[măritată cu Cățelu].
Familia TRIFA CORNEL-Cornelu Tomi

La 07.04.1953 se naște Mircea, fiul lui Trifa Cornel[agricultor] și soția Eva[casnică], români ortodocși, botez înregistrat la
Oficiul Stării Civile Oradea, la nr. 616/1953. Botezul a fost oficiat la 19.04.1953 [în aceași zi cu Șandor Ghe. Elena-Lenuța Ghiuri Vereș] de părintele
Gheorghe Henț. Nașă de botez: Mitra P. Viorica[n. Bele], soția lui Mitra L. Ioan-Ionica Lăzari Todi[Mb 6/19.IV.1953]. Recăsătorit cu
Viorica, Corelu Tomi mai are cu acesata o fată[Viorica C. Trifa, măritată cu Cornel Murg] și un băiat[Cornel C. Trifa].
TRIFA TEODOR-Cicula (1910-1989)

Trifa Teodor-Cicula a fost căsătorit iniţial cu Popa N. Maria-Marișca Nicoari Floruțului, poreclită Manina. Trifa
Teodor-Cicula, s-a recăsătorit cu Maria Chiş-Măria Raveichi Creţului, născută în Cheriu la 1924. Soții Trifa au doi băieţi:
Trifa T. Cornel-Cornelu Ciculi și Trifa T. Ovidiu-Didu Ciculi.
FLORIAN T. TRIFA-Florea Ciculi (n. 30.10.1941-d. 26.01.1942)

La 30 octombrie 1941 se naște în Cheriu, Florian, fiul lui Teodor Trifa și Maria N. Popa, botezat de preotul paroh
ortodox Florian Groza, în prezența nașilor Angela Beși și Crăciun P. Șandor-Crăciunea Petri Midri[Mb 10./30.10.1941]. La 26
ianuarie 1942 se stinge din viață [debilitate natală] Florian T. Trifa, fiul lui Teodor Trifa și Maria N. Popa-Marișca Nicoari
Floruțului, în vârstă de 3 luni, înmormântat la 28.01.1942 de pr. Fl. Groza[Mr. 1/28.01.1942].
MARIA T. TRIFA-Măria Ciculi (n. 14.10.1942-d. 15.04.1944)

La 14 octombrie 1942 se naște în Cheriu, Maria, fiica lui Teodor Trifa și Maria Popa-Marișca Nicoari Floruțului,
botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza, în prezența nașilor Crăciun P. Șiandor-Crăciunea Petri Midri și soția
Angela Șiandor-Angela Beși [Mb.10/17.X.1942]. La 15.04.1944 se stinge în Cheriu, Maria[fiica lui Teodor Trifa-Cicula și Maria Popa-Manina], în
vârstă de numai 1 an și 6 luni, înmormântată la 17 aprilie 1944 de părintele paroh ortortodox, Florian Groza[Mr 7/17.IV.1944].
Familia TRIFA T. CORNEL-Cornelu Ciculi

Trifa T. Cornel-Cornelu Ciculi, fiul lui Maria Chiș-Măria Petri Crețului, născut la 30.11.1946 în Cheriu, botezat de
preotul paroh ortodox, Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Ana Meșter-Nuca Libi și Dumitru P. Mălan[Mb. 19/30.XI.1946].
Cornelu Ciculi este căsătorit cu Viorica I. Seiche-a Ionichi Creangului, stabiliţi în sat, și-au construit din temelii, o
gospodărie frumoasă, pe Ulița Mică, aproape de casa părintească. Afost șofer la Uzina Electrică din Oradea, are 2 copii:
Cornel C. Trifa și Luminița C. Trifa.
Familia TRIFA T. OVIDIU-Didu Ciculi

Trifa T. Ovidiu-Didu Ciculi, căsătorit şi stabilit în Cheriu pe vatra părintească. La 22 februarie 1948 se naște în
Cheriu, Ovidiu-Didu Ciculi, fiul lui Teodor Trifa-Cicula și Maria P. Chiș-Măria Petri și a Raveichi Crețului, botezat la
24.II.1948 de pr. ortodox, Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Ana-Nuca Libi și Dumitru Mălan[Mb 2/24.II.1948].
163
______________________________________________________________________________________________________
NEAMUL ȚIGAN
Ţigan Vasile, alintat Văsălie, a fost chereanul care la 1890 a vândut comunităţii ortodoxe din Cheriu, locul pe care se
înalţă astăzi Sfânta Biserică Ortodoxă şi Şcoala din sat. Văsălia Țigan a avut doi băieţi: Ţigan V. Dumitru-Mitru Văsălii
Țigan [tatăl lui Ţigan D. Gheorghe-Ţigănelea] și Ţigan V. Vasile-Lica Văsălii[tatăl lui Ţigan V. Traian]. Locurile unde se înalţă astăzi gospodările lui
Ţigan Traian şi Titianu Gigi, sunt moştenite de la Ţigan Vasile-Văsălie Ţigan.
VASILE V. ȚIGAN-Lica Văsălii

Ţigan V. Vasile[n. 1891, Cheriu], este unul dintre prizonierii primului război mondial [3 ani în Italia], decedat la 16.VI.1952 în
Cheriu. Plugar, religie ortodoxă-română, a murit împărtășit de preotul paroh ortodox român Boris Cicală, fiind înmormântat
pe 19.VI.1952, în Temeteul din Cheriu[Mr 3/19.06.1952]. A fost căsătorit cu Mitra D. Floare-Florica Mitru Iosâ[fiica cherenilor Mitra I.
Dumitru-Mitru Iosâ Eremii (fiul lui Iosif și Ana) și Anei Bele-Ana Văleanului, care a murit la şase luni după naşterea fiicei sale Florica. Ana B. Bele a fost fata lui Bele Andrei-Văleanu]
.
Ţigan V. Vasile şi Florica[1903-1967] au avut 3 copii: Ţigan V. Traian-Trianu Lichi Văsălii Țigan[1927-2012]; Ţigan V.
Florian-Florea Lichi Văsălii Țigan[1928-1940] şi Ţigan V. Silvia-Dorica, măritată cu Leucea Florian, poreclit Trincu.
ŢIGAN V. TRAIAN-Trianu Lichi Văsălii Țigan (1927-2012)

Ţigan V. Traian născut la 1927 în Cheriu, este fiul lui Ţigan V. Vasile-Lica Văsălii Țigan și a Florica Mitru Iosâ
Eremii (Mitra D. Floare). Trianu Lichi Văsălii Țigan a fost căsătorit cu Lucreţia I. Dunșoara[1929-2009], cu care a convieţuit
peste 60 de ani, fiind, alături de nașii lor de cununie (Rafila și Traian Mitra) unul din cele mai longevive cupluri din Cheriu.
Au doi băieţi: Florian-Florea (Notă: care poartă numele bunicului său dinspre mamă, dar și pe cel al fratelui tatălui său) şi
Dorel. Lucreţia-Lucrăiţa[1929-2009] a fost fiica lui Dunşoara Ana-Ana Vovinchi şi a lui Gherman P. Florian-Ciociu Paşcului-
eroul Cheriului (n.n. mort pe front în cel de-al doilea război mondial).
ŢIGAN V. FLORIAN-Florea Lichi Văsălii (1928-1940)

Ţigan V. Florian-Florea Lichi Văsălii, născut la 1928 în Cheriu[fiul soților Vasilie V. Țigan-Lica Văsălii și a Floricăi D. Mitra-Florica Mitru Iosâ], a
fost frate cu Trianu și Dorica, dar a decedat la numai 12 ani [23 septembrie 1940], în plin război mondial, fiind înmormântat la 25
septembrie 1940, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 13/25.IX.1940].
ȚIGAN V. SILVIA-Dorica Lichi Văsălii Țigan (05.05.1935-18.V.2014)

Ţigan V. Silvia-Dorica Lichi Văsălii, născută la 5.05.1935 în Cheriu (fiica soților Vasilie V. Țigan-Lica Văsălii și a
Floricăi D. Mitra-Florica Mitru Iosâ Eremii), a fost căsătorită cu Leucea Florian-Florea Trincului [1923-1985], cei doi soți
având 2 fete: Leucea F. Livia[n. 25.02.1953] şi Leucea F. Dorica-Nuţica[n. 1957], căsătorită cu Bere Dorel. În Matricula XXI/Nr.
matricular 41/1945-1946 pagina 41, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul școlii, învățătorul Mihai Bulzan,
consemnează: ,,Eleva Țigan V. Silvia, născută în ziua de 5.V.1935, în comuna Cheriu, județul Bihor, naționalitate română,
religie ortodoxă, fiica d-lui Țigan Vasile (agricultor), starea materială a părinților mijlocie, temperament fire închisă,
ambițioasă, carácter perseverent, egoistă, deprinderi bune, aptitudini pentru activitățile practice, înscrisă în școală la
8.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a IV-a/1945-1946, cu 2 absențe motivate, 19 absențe nemotivate, media 6 12,
clasificată a VII-a între 7 elevi promovați, din 11 înscriși”[Ms XXI/1945-1946/Nr. 43/pg. 43].
Familia ŢIGAN T. FLORIAN-Florea Trianu Țigan

Țigan T. Florian, apare în Matricula botezaților nr. 7/1952, ca fiind Vasile, fiul lui Țigan V. Traian și Țigan
Lucreția, născut joi 7.VIII.1952 și botezat miercuri 20.VIII.1952 de preotul paroh ortodox Cicală Boris, asistat de nașa Rafila
T. Mitra[n. Iancu-Rafila Deli Mișchi], soția lui Traian I. Mitra-Trianu Ioani Iosâ[Mb 7/.20.VIII.1952]. Jupiter aduce pentru cei născuți în ziua
de Joi măreția și puterea acestuia. Aceste persoane vor iubi familia, copiii, deși în tinerețe vor iubi libertatea foarte mult. Când
vor deveni soți se vor dedica în intregime familiei, chiar dacă nu ar fi crezut niciodată că va fi așa. În mod normal persoane
generoase și oneste, în cazul unor influențe rele pot deveni și foarte orgolioase, răzbunătoare, risipitoare. Joi este ziua planetei
Jupiter, asociată cu Săgetătorul şi Peştii. Jupiter este cea mai mare planetă din sistemul solar şi este asociată cu o personalitate
„mare”, puternică, ce aduce înţelepciune, generozitate şi bogăţie. Cei născuți joi pot fi însă avari şi egoiști, dorind totul pentru
sine. Oricum ar fi, cert este că nu îi place să facă lucrurile pe jumătate. Babilonienii spuneau: „Nou-născutul de joi are mult de
mers”. Aici se refereau la persoanele guvernate de Jupiter, care de obicei au un lung drum de parcurs: le plac călătoriile și să
descopere lumea, în același timp să învețe și să asimileze cât mai multă informație. Sunt oameni care își petrec viața încercând
lucruri noi și trecând de la o experiență la alta. Florea Țigan[Notă: alături de consătenii săi Bot F. Crăciun-Crăciunea Ciori Moași și Stana F. Petru-Petrea Flori
Driului]
, este absolventul primei promoții de subingineri în domeniile Electromecanică Tehnologică şi Automatizări
Industriale, înființate în cadrul Institutului Pedagogic din Oradea, în 1976. Cursurile de zi au fost organizate până în anul
1986, iar cursurile serale până în anul 1993. În perioada 1976-1989 numele Institutului Pedagogic s-a schimbat succesiv în
Institutul de Studii Superioare şi apoi în Institutul de Subingineri Oradea. După revoluţia din 1989, învăţământul superior
românesc a revenit la tradiţia românească corelată cu sistemul occidental. Astfel, în anul 1990 prin H.G. nr. 460/02.05.1990, se
înfiinţează Universitatea Tehnică din Oradea, în cadrul căreia a fost înfiinţată Facultatea de Electrotehnică şi Energetică, cu
specializările: Automatizări, Electrotehnică Generală, Electronică Industrială, Electroenergetică şi Energetică Industrială.
Specializarea Electromecanică era organizată în cadrul Facultăţii de Electromecanică. Din anul universitar 1992-1993, se
înfiinţează prin restructurare, prin ordinul ministrului nr. 5009/13.08.1992, Facultatea de Electrotehnică, ca o entitate separată,
cu specializările: Calculatoare, Automatică şi Informatică Industrială, Electrotehnică Generală, Electronică Aplicată şi
Electromecanică. În anul 1995, prin ordinul Ministrului Învăţământului nr. 3795/17.04.1995 confirmat prin adresa Nr. 30348
din 19 aprilie 1995, denumirea facultăţii este modificată în Facultatea de Electrotehnică şi Informatică Industrială.
164
_____________________________________________________________________________________________________
Alături de specializările existente, este înfiinţată şi specializarea Inginerie Economică în Domeniul Electric, Electronic
şi Energetic. Începând cu anul universitar 2005-2006, Facultatea de Electrotehnică şi Informatică îşi schimbă denumirea în
Facultatea de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei, păstrându-şi structura anterioară, denumire sub care fiinţează şi în
prezent.Ţigan T. Florian-Florea Trianu Țigan și soția sa Dorina au 2 copii: 1).Țigan F. Laviniu, căsătorit cu Ioana. Are 2
copii: Denis și Natalia). Laviniu a fost în adolescență și copilărie, un dansator extraordinar, cu siguranță cel mai valoros
lăzlăuș din Cher. 2).Ioana, cu fiicele Iasmina și Arina-Ștefania n. 09.12.2017 în Oradea.
Fenomen, adică o fiinţă cu calităţi rare, surprinzătoare, aşa poate fi definit Florea,
La ce calităţi, ambiţie, constanţă şi determinare avea la fiecare partidă.
O cerbicie, adică tenacitate, dârzenie, încăpăţânare cum poate numai Horea avea,
Rar mi-a fost dat să admir chiar şi astăzi, fie şi la marii jucători profesionişti !
Eleganţa cu care juca, deşi părea ceva paradoxal la un fotbalist îndârjit,
Avea să facă din Florea un exponent de marcă a Voinţei Cheriu Maxima.
Pentru el nu putea fi valabilă decât victoria, egalul era considerat un insucces,

Omul din viaţa de toate zilele, era diferit de cel din dreptunghiul de iarbă.
Lăsând la o parte orice sentiment, Florea devenea în teren ca o „fiară”,
Indiferent dacă jucam miuţă sau dacă disputam un meci cu încărcătură.
Voinţa lui ne dădea aripi şi ne umplea de energie pozitivă, motivându-ne,
Ambiţionându-ne suplimentar şi contaminându-ne cu dăruirea lui.
Lăudabilă era polivalenţa sa, cu acelaşi randament, pe absolut orice post,
Eminamente, Florea era poate singurul dintre noi cu această abilitate.
Nu este mai puţin adevărat, că fiind ambidextru, manevra mingea cu uşurinţă,
Travaliul său generos era bazat pe o condiţie şi constituţie fizică impecabile,
Uimindu-ne nu o dată, cu constanţa, randamentul şi prestaţiile fără cusur,
La fiecare antrenament, miuţă, ca să nu mai vorbesc de meciurile oficiale.
Familia ŢIGAN T. DOREL-DORELU
Dorelu Ţigan, ca fotbalist, ar fi fost în orice împrejurare în umbra Flori Ţigan,

Omeneşte vorbind, când s-a împărţit ambiţia, Dorelu a ajuns puţin cam târziu !
Rememorând, vremurile copilăriei noastre, rămân cu convingerea fermă că,
Unii care s-au complăcut de tineri în „dolce far niente”, regretă la maturitate !
Mulţi dinte noi ar fi vrut să aibă calităţile sale native !

A fost dotat de natură cu o constituţie fizică de invidiat,
Ca el au fost, indiscutabil mulţi chereni, chiar din generaţiile noastre.
Este evident că Dumnezeu chiar dacă-ţi dă, nu-ţi bagă şi-n traistă !
La vârsta lui, n-a reuşit să profite de nişte oportunităţi ivite atunci.
A fost probabil prea tânăr, prea necopt şi poate prea răsfăţat !
Regretele sale au venit cu siguranţă, mai târziu, dar au fost tardive !
Uneori, în viaţă trebuie să speculăm oportunităţile, poate unice !
Ţigan Dorel, căsătorit cu Florica. Au doi băieţi:
165
_____________________________________________________________________________________________________
ŢIGAN V. DUMITRU-Ţigănelea cel Bătrân
Ţigan V. Dumitru-Mitru Văsălii Ţigan[fiul lui Ţigan Vasile-Văsălie Ţigan], a fost căsătorit cu Ţigan Maria[1893-1975], cei doi fiind
părinţii frațior: 1).Ţigan D. Floare (1914-1991), măritată cu Tiponuț T. Dumitru-Mitru Mării Ioanci[1907-08.11.1991]; 2).Ţigan D.
Gheorghe-Ghiuri Mitrul Văsălii Ţigan[poreclit Țâgănelea, n. 1918, Cheriu-d. 1994, Cheriu]; 3).Țigan D. Dumitru[polițist, stabilit în Oșorhei] și 4).Ţigan
D. Maria-Măria Ţâgăneli[măritată Bungău în Hidişelul de Jos, soţul ei a avut o crâşmă-Crâşma de la Huluba]. În Matricula XXI/Nr. matricular 12/1945-
1946, a Școlii Primare de Stat Cheriu, scrie: ,,Țigan D. Maria-Măria Mitrul Văsălii, de naționalitate română, cetățenie
română, religie ortodoxă, fiica lui Țigan Dumitru-Mitru Văsălii (plugar), este menționată ca fiind născută la 12.XI.1927 în
comuna Cheriu, județul Bihor și înscrisă în școală la 1 noiembrie 1945, pe baza legii, în clasa a VII-a, ciclul II 5 clase,
anul școlar 1945-1946, 4 absențe motivate, 3 absențe nemotivate, a absolvit clasa a VII-a cu media 7 53, clasificată a VI-a,
între 11 elevi promovați”.
Familia ŢIGAN D. GHEORGHE-Țâgănelea

Inițial Ghiuri Țigan, ,,a stat, adică a fost însurat inițial” cu Mitra I. Floare-Florița Ioani Iosâ/Pipirița. Ţigan D.
Gheorghe-Țâgănelea[1918-1994] a fost căsătorit cu Ana Dunşoara-Anuţa Vovinchii (1909-1994). Au o fată, Țigan Ghe.
Valeria-Valica, măritată în Cher cu Gigi Titianu, stabiliți pe vatra bătrânească a Văsălii Țigan cel Bătrân.
3).VALERIA Ghe. ȚIGAN-Valica[fiica cherenilor Ţigan D. Gheorghe-Țâgănele a(1918-1994) și Ana Dunşoara-Anuţa Vovinchii (1909-1994)], s-a născut în
Cheriu la 05.12.1948, botezată de preotul paroh ortodox Gneorghe M. Teaha, în prezența nașilor Cuc L. Gavril-Gaborea
Vili și soția Șandor P. Ecaterina-Tica Petri Midri[Mb 14/7.XII.1948]. Valica s-a măritat cu Gigi Titianu[toamna anului 1971] şi au făcut
nuntă mare în sat, acasă la Ţâgănelea. La acea nuntă au participat şi trei dintre componenţii de atunci ai echipei de dansuri
populare a Liceului ,,Emanuil Gojdu” din Oradea: Şandor T. Florica-Florica Gojdiului, din Cheriu, partenerul ei, Sturz
Sărăcuţ Gheorghe-Gheorghiță[1953-1977] din Bulz-Bihor[Valea Iadului] şi alt consătean de-al nostru, Leucea C. Crăciun-Crăciunea
Puciuli, viitor general al Armatei Române. Valica şi Gigi au doi copii: o fată[Anca, având și ea un băiat] şi un băiat[Vlad].
Neamul ȚURCAȘ
În 1806, este menționat chereanul Tsurkas Janos[Notă: Țurcaș Ioan], când realiza 24 de câble de var pentru lucrările de la
catedrala Episcopiei Greco-catolice din Oradea. Tot în 1806, sunt menționați și consătenii săi Bogos Ianos[Notă: Bogoș Ioan],
Szumok Tamas[Notă: strămoșul celor din neamul Simoc] şi Mitra Marian[Notă: strămoșul celor din neamul Mitra], care ardeau 75 de câble de var pentru
acelaşi stăpîn, iar în 1822, este menționat Szeke Mihaly[Notă: Seiche Mihai], cu siguranță strămoșul celor din familia Seiche-a
Creangului și a Seichi/[Sursa: AN-DJBh, Fond Episcopia romano-catolică ... , rola 605, d. 3633, f. 34 ; Idem, Fond Episcopia greco-catolică ... , rola 867, d. 427, f. 154, 171; rola 865, d. 422, f.
88]
. În condiţiile în care încă la sfârşitul secolului al XVIII-lea construcţiile existente în lumea satului erau în proporţie de 70%
din lemn şi restul de 30% din pământ bătut şi chirpici [Sursa: Ioan Godea-Caracteristici ale culturii populare din Bihor, Editura Sport Turism, Bucureşti, 1977, p. 60] ,
cantitatea de var folosită de ţărani, doar cel mult pentru văruit, nu putea fi una ridicată. De fapt, în această primă perioadă
meşteşugul vărăritului se dezvoltă mai mult în funcţie de cerinţele edificiilor domeniale, stăpânul încurajând practicarea unui
asemenea meşteşug. Este şi motivul principal pentru care cei ce practicau o asemenea îndeletnicire apar consemnaţi cu numele
în actele proprietarilor de pământ din acele vremuri. Depozitelor calcaroase din zona Munţilor Codru-Moma şi Munţii Pădurea
Craiului erau folosite ca materie primă pentru arderea varului, pe domeniul Episcopiei romano-catolice de Oradea, la
Haieu, Betfia, Cărpinet, Sohodol, Fânaţe şi Săldăbagiu Mic, iar pe cel al Capitlului Episcopiei romano-catolice din Oradea,
la Cheriu, Sânntelec, Felcheriu, Josani, Gălăşeni, Măgeşti, Dobricioneşti şi Vadu Crişului [Sursa: AN-DJBh, Fond Episcopia romano-catolică ... , d.
30, f 220-237; d. 44, f 31; d. 1582, f 149; rola 605, d. 3633, f 24; d. 3634, f 25; rola 648, d. 3791, f 157, 20 I, 212, 224; rola 649, d. 3792, f 197, 224; Idem, Fond Capitlul... ,Acta antiqua, inv. 281, rola 103,
fascicolul XXXIII, nr. II, f. 22, 123; fascicolul XXXIII, nr. III, f. 9; rola 120, fascicolul XXXIII, nr. 5, f. 23; Ibidem,Actele şedinţelor economice, rola 545, registrul I, f 115, 121; rola 557, registrul XXVII, f.
58; rola 370, fascicolul II, nr. 399, f 9; Veronica Covaci, Informaţii documentare despre vărăritul din Bihor în secolele XVIII şi XIX, în Biharea, VIIVIII, Oradea, 1980, p. 58-74; Ioan Goman, Meşteşugul
vărăritului în sate din Depresiunea Beiuşului (secolul al XVIII-iea, începutul secolului al XX-iea), în Biharea, XXVIII-XXX, 2001-2003, Oradea, 2006, (în continuare Ioan Goman, Meşteşugul vărăritului ... ),
p. 54-57]
.
Familia ȚURCAȘIU ILIE
Ilie Țurcașiu-Țurcaș este menționat ca fiind soțul lui Iancu D. Elivaveta-Saveta Mândrului, care la rându-i, s-a
născut în Cheriu la 1887, a trăit 57 ani, decedând la 18.II.1944, înmormântată de preotul ortodox Florian Groza[Mr 2/20.02.1944].
166
______________________________________________________________________________________________________
URS P. PETRU-Pișchi
Născut la 24.XII.1912[Ajunul Nașterii Domnului], în Alparea, Urs P. Petru-Pișchi, (fiul lui Petru și Floare-Florița Soani), a
venit ginere în Cheriu (la Delea Mișchi), căsătorindu-se cu Iancu T. Veronica-Vironica Deli Mișchi Dărvășanului, devenind
unul dintre cei mai devotați, harnici, întreprinzători, destoinici, adică ADEVĂRAȚI chereni, mai mult, acesta fiind model
pentru un alt cherean venit ginere în sat[tocmai din Prisaca Uileacului de Binș], pe numele său Mihai Monea, cel care a avut grijă de
bătrânețea Urs-ului, deprinzând de la acesta multe reguli nescrise ale ,,Codului bunelor maniere”, una dintre cele mai
importante glăsuind cum nu se poate mai explicit: ,,Respectă, ca să fii respectat”, sau altfel spus ,,Omenia, omenie așteaptă”.
Pișchi a făcut armata în slujba României Mari, fiind încorporat la 01.IV.1934 (Centrul Militar Bihor Oradea),
hotărârea comisiei militare ,,bun pentru artilerie”, satisfăcându-și stagiul militar în cadrul Regimentului 33 Artilerie (Nr.
specialității miltare 14) ca ochitor, apoi comandand de tun 76 mm, lăsat la vatră sănătos, în data de 10.X.1935, cu gradul de
sergent. Sergent fiind și un bun ochitor[conform Livretului Militar !], lui Pișchi nu i-a fost greu să devină și vânător, cu atât mai
mult[glumesc !] cu cât mai marele DJVAPS Bihor al acelei perioade era Moț[nașul soților Ioan și Ana Criste, cumnații Urs-ului].
Mai mult soția lui Moț, Maria este descendenta celebrei familii Ciurdaru din Cihei, care l-a dat României pe Ioan
M. Ciordaș, primul prefect numit al Bihorului de după 1 Decembrie 1918, ucis bestial în primăvara lui 1919, pentru
simplul motiv că era ROMÂN și Mare Apărător al Românismului. După Cedarea Ardealului, Ursu se
refugiază[trecând ,,fraudulos” granița prin Pădurea Cheriului, stabilindu-se la Arad, conform Adeverinței de recensare din 14.IV.1942, eliberată de Prefectura Județului Bihor, stabilită provizoriu la
Beiuș]
, după ce în prealabil, împreună cu socrul său [Delea Mișchi], au vândut în târg la Oradea 2 perechi de boi. Ajuns la Arad, ajutat
de chereanul Iancu D. Traian-Trianu Câchi Mândrului [văr cu Veronica], Pișchi își cumpără 2 cai și o birjă, cu care ,,face bani
frumoși”, practicând ,,taximetria” cu birja trasă de cai.
Reântors în Cheriu[după Retrocedare], devine unul dintre cei mai influenți chereni ai vremurilor sale. Pişchi, sau Ursu, a fost
primul vicepreşedinte a nou înfiinţatului colectiv[GAC-Gospodăria Agricolă Colectivă], la începutul deceniului VII[1963] din secolul trecut, pe
vremea când centrul de comună și sediul colectivului era chiar în Alparea sa natală. Totodată, Ursu a fost singurul rotar din
sat care efectiv îşi practica meseria, un foarte bun grăitor [vornic] şi un creştin adevărat, fiind foarte mulţi ani membru în
Cosiliul Parohial Bisericesc din Cheriu, unde a îndeplinit funcţii importante.
Meseria de rotar a fost foarte preţuită în timpurile în care, în afara căruţelor, nu prea existau alte mijloace de transport.
De fapt, rotarul era cel care făcea întreaga căruţă, nu numai roţile, iar asamblarea finală o executa împreună cu
căuaciul[Borsos Ioan și Gabor Teodor-Toaderea, tatăl Petri Moghi] care prelucra şi fixa bandajele (cercurile) de fier pe roţi şi aplica o serie de
întărituri metalice pe piesele de lemn. Procesul de producţie al unei căruţe dura aproximativ o lună.
Sculele se procurau cu greutate şi erau scumpe. Din considerente economice, această meserie a dispărut, lemnul a
început să fie inlocuit cu fier, iar căruţele cu roţi de de cauciuc sunt mult mai rezistente, făcându-le pe cele vechi să tragă pe
dreapta. Pişchi, executa partea din lemn a căruței: roţile şi leutrele (loitrele) de la car şi cocie, şureglele (şireglele) carului şi
căruţei, grindeiul plugului, etc. În primii ani de după reforma agrară, comuniştii au promis că nu vor face „colhozuri”.
Statul a introdus, în schimb, sistemul „cotelor obligatorii”, prin care ţăranii erau obligaţi să cedeze cantităţi însemnate
din recoltă, în scopul de a deveni falimentari şi a intra apoi, din disperare, în „întovărăşiri” şi „colective”, cine „se sustrăgea
cotelor” era considerat „sabotor”, fiind imediat arestat şi condamnat.
Ţăranii încercau să găsească antidotul pentru a-şi uşura aceste obligaţii împovărătoare, defalcându-şi proprietăţile în
registrul agricol, creind poziţii separate pentru fii sau fiicele lor căsătorite, cu unii locuind şi formând aceeaşi gospodărie.
A fost cazul lui Iancu Teodor-Delea Mişchi, care avea patru fete măritate şi stabilite în sat, una dintre ele, Urs
Veronica şi soţul Urs Petru, locuind împreună cu el şi având proprirtăţi comune.
Plata produselor preluate la cotele obligatorii se făcea la preţuri derizorii, simbolice. Pișchi a fost un creştin adevărat,
cum îl considera și mama mea Rafila, cumnata sa. De acest adevăr m-am convins şi eu, care am crescut, am copilărit, am trăit
şi m-am format alături de el, în casa socrului său, Iancu M. Teodor-Delea Mişchi, bunicul meu dinspre mama. Unchiul Petre
a fost pentru mine, un al doilea tată, m-a adoptat afectiv şi m-a iubit ca pe propriul său fiu, cu toate că el nu a avut copii.
Aproape nelipsit de la Sfânta Biserică Ortodoxă din sat, unchiu Petre-Pişchi, nu se culca niciodată, fără a se ruga lui
Dumnezeu, atât pentru împliniri, cât şi pentru neâmpliniri. Acelaşi lucru îl făcea şi dimineaţa, când se trezea şi începea o nouă
zi. Nu l-am văzut niciodată ieşind din ocol (curte), fără să-şi fi făcut cruce şi să rostească: Doamne ajută-mă! Şi Dumnezeu
L-a ajutat ! I-a dat sănătate, I-a dat putere de muncă, I-a dat o viaţă lungă (a trăit 90 de ani), L-a scăpat de necazuri, I-a dat
stabilitate materială, I-a dat linişte sufletească, I-a dăruit tot ce l-a rugat să-I dea, I-a dat pentru că a crezut în El cu adevărat,
L-a iubit, I S-a rugat din suflet, într-un cuvânt I-a făcut voia. Pe vremea când eram student, într-o zi de duminică, toamna pe
vremea culesului de tenchi (porumb), eram la mătuşa mea Verovica, când unchiu Petre-Pişchi tocmai se pregătea să plece la
Sfânta Biserică, unde era prim epitrop.
Pedant, elegant, curat, bărbierit, îngrijit și foarte hotărât, nu apucase să iasă din casă, că se opreşte pe podul din uliţă o
maşină cu număr de înmatriculare foarte mic şi îşi fac apariţia în ocol (curte) 4 bărbaţi, unul fiind chiar prim-secretarul
(prefectul) judeţului Bihor din acea perioadă, ceilalţi trei fiind şeful postului de miliţie al comunei, inginerul-şef agronom al
CAP-ului şi preşedindele colectivului de atunci, nimeni altul decât consăteanul nostru Curuţ I. Traian-Trianu Goioabi.
Scopul inopinatei vizite a comisiei, cu personaje atât de importante pentru viaţa colectivităţii acelei perioade, era unul
precis: mobilizarea tuturor deţinătorilor de căruţe cu cai din sat, printre care şi unchiu Petre, la transportul porumbului din
câmp în magaziile colectivului (C.A.P.-ul de de la Grajduri). Unchiu şi mătuşa îi invită în casă, îi omeneşte cu câte o pălincă
de prune şi cavie (cafea), iar Pişchi se scuză politicos că el trebuie să ajungă imediat la Sfânta Biserică, pentru obşteasca
îndatorire, nu înainte de a le explica faptul că totul este pregătit, atât cocia, cât şi caii, numai să găseacă alt cociş (căruţaş).
Contrariat de refuzul lui unchiu Petre de a pune pe primul plan Biserca şi nu colectivul, îndatotorirea de partid, mai-
marele judeţului invocă imediat obligaţia patriotică, în calitate de membru de partid, a acestuia. Pișchi, un om foarte hotărât şi
stăpân pe el, deschide fiocul [sertarul] de la masa musafirilor, nepoftiţi de altfel, scoate din sertar carnetul de membru PCR, cu nr.
6 din Bihor şi îl pune la dispoziţia primului secretar de partid al Bihorului.
167
_____________________________________________________________________________________________________
,,Pe mine mă scuzaţi, dar trebuie mai întâi să-L slujesc pe Dumnezeu şi pe urmă partidul şi colectivul”, a replicat
creştinul adevărat Urs Petru, nu înainte de a rosti pentru toţi cei prezenţi în locuinţa sa, tradiţionala bineaţă a cherenilor
înainte de a pleca la Biserică: ,,Dumnezo vă ierti”[Dumnezeu să vă ierte păcatele]. Cât de frumos şi înălţător !
Şi a pornit hotărât la Sfânta Biserică. Veronica, soția Urs-ului, o gospodină desăvârșită, era expertă în specialități
vânătorești. Cum gătea ea rața/gâsca sălbatică, potârnichile, ierunca[Tetrastes bonasia], fazanii, iepurii de câmp, carnea de
căprioară/cerb sau de mistreț, era ceva incredil, eu fiind de f multe ori primul care le coștoleam[degust[m], deoarece eram în
preajma ei. Însoțindu-l pe Ursu în pribegie la Arad, a deprins acolo arta culinară vânătorească, gătindu-le potentaților vremii
[prim-secretar de județ, șefilor de militie sau/și de securitate, inginerilor șefi de colectiv, președinți de colectiv, etc.]
, adică ortacilor de vânătoare ai soțului său, niște
preparate specific vânătorești, ,,de se lingeau toți pe bot”. Unde mai pui că Pișchi fiind și un neântrecut henteș (măcelar),
prepara, la rându-i delicatesuri vânătorești, cum ar fi cârnațul[salamul a la Ursu] de căprioară sau de mistreț, lăsându-și invitații pe
moment ,,cu gura căscată”, dar se desmeticeau rapid savurând cu sațău (poftă), câte un pahar de Pălincă de Bihor sau ,,vin
puterea Urs-ului”, bineânțes din producția și din pejnița[beciul] proprie. Îmi amintesc cu nostalgie de faptul că imediat după ce
și-a cumpărat Ursu pușcă de vânătoare[eu eram copil], primele sale trofee au fost proprii iepuri de casă, care aveau prostul
obicei să iasă din poiată[grajd] și să meargă în ogradă[grădină], de unde nu se mai întorceau…
Decât să-i mănânce câinii[sau vecinii !], când îi observa, Pișchi lua pușca de vânătoare, îi lăsa să ajungă într-un loc sigur,
lângă zidul poieții, a cărei fundație era din piatră, lângă căputul ogrezii [poarta] din lemn, sau în ograda fânului și-i împușca ca
pe cei de câmp, deoarece pentru el era și un bun antrenament în vederea partidei de vânătoare ce urma.
Nu de puține ori îl însoțeam la braconat, pe Puste, în Râturile și Valea Șumneului, în Pădurea Cherului, Pădurea
Șchiopului, dar mai ales în Tăul Fiarelor, un areal fabulous în acea perioadă, unde poposeau sau își aveau cuiburile cârduri
întregi de rațe[Anas crecca] și gâște sălbatice[Anser anser], fazani[Phasianus colchicus], fugle[potârnichi=Perdix perdix], prepelițe[Coturnix coturnix, pasăre migratoare de
câmpie]
. Iepurii de câmp săreau în calea noastră ,,la tot pasul”, căprioarele erau și ele în nunăr mare la păscut în tarlalele
colectivului. Exista la noi, la chereni, câteva obiceiuri, încetăţenite din moşi-strămoşi, dar extraordinar de pline de
înţelepciune. Dacă treceai pe lângă un om care lucra ceva [cosea, aduna fânul, săpa tenchiu sau croampele, culegea tenchiu, scotea croampele, tăia lemne, rânea sub
animale, băga învăluituri în podul poieţii, culegea poame sau struguri, etc.]
, bineaţa era: ,,Dumnezo te-ajuti”[Dumnezeu să te aute], iar răspunsul era la fel de
înălţător: ,,Dumnezo te-aldască” [Dumnezeu să te alduiască]
. Mai mult, iarna la tăiatul porcului, dacă intra cineva în hodor[un vecin, un neam, un
prieten, un apropiat sau oricare consătean]
în ocol [curte]
, bineaţa [salutul traditional]
era: ,,Şi fii clisa grasă”[Să fie slănina grasă], iar răspunsul era: ,,Ş-ei parti
dă ie” [Să ai parte de ea]
. Pișchi, henteşul [măcelarul]
familiei, un om de viaţă, foarte sociabil şi plin de haz, avea un răspuns original la
acest salut, dacă el venea din partea unei neveste (cu cât mai tânără, cu atât mai mult): ,,Şi-ai parti dă coada henteşului“! O
foarte interesantă coincidență o reprezintă faptul că Pișchi[n. 24.XII.1912] și Veronica[n. 24.XII.1921] au fost născuți într-o zi de 24
Decembrie, adică Ajunul Praznicului Nașterii Domnului Isus Cristos, cum la fel de interesant este și faptul că Rafila [sora
Veronicăi]
și Traian Mitra[soțul Rafili], cumnații lui Pișchi, s-au născut într-o zi de 13 [Traian 13.VIII.1919, iar Rafila 13.XII.1923]. În fiecare an, la 29
iunie, de Ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel [Ursu fiind Petru, ca de altfel și tatăl său], Pișchi își prăznuia ziua onomastică în ogradă sub
pomi, unde ne adunam toți[sau aproape toți] membrii familiei ,,Roade tot”[a Deli Mișchi], din meniu nelipsind preparatele vânătorești,
pălinca și vinul ,,Puterea Urs-ului”, din producție proprie.
168
______________________________________________________________________________________________________
Neamul VANȚ
Familia VANŢ ION

I).VANŢ IOAN-Ioanea/Vanțu cel Bătrân a fost însurat cu cherenița Maria[n. Simoc, 1868-1937], cei doi fiind părinții lui
Vanț Ioan sen., căsătorit cu Maria Mitra-a Ganului, locuind inițial pe Ulița Mică, fiind vecin cu familia Cearnău-a Brudi.
În ,,Matricula răposaților”, poziția 10/1937, se menționează că văduva Maria Vanțiu[n. Simoc, la 1868 în Cheriu], 69 ani, a
decedat[20.10.1937] în Cheriu, împărtășită cu Sf. Taine, înhumată [22.10.1937], de pr. Florian Groza”[Mr 10/22.X.1937]. Aceasta a fost
mama lui Vanț I. Ioan sen., căsătorit cu Maria Mitra-a Ganului și a Floarei I. Vanțiu[căsătorită cu Gheorghe Mermeze, cei doi fiind părinții
surorilor: Floare Ghe. Mermeze [n. 1934-d. 1934]/[Mr 15/05.11.1934] și Ana Ghe. Mermeze]/[Mb 13/14.07.1935]
. Familia Vanțului a locuit inițial pe Ulița Mică [fiind vecin cu
familia Cearnău-a Brudi]
. După colectivizare, Vanțu a vândut gospodăria lui Ioan Panțiru[1916-1983].
I.1).VANŢ I. ION-Vanțu [fiul soților Vanț Ioan-Vanțu cel Bătrân și Maria (n. Simoc, 1868-1937)], a fost căsătorit cu cherenița Maria Mitra-
Măria Ganului, cei doi fiind părinții fraților: 1).Vanţ I. Ioan-Ionica Vanţului[1928-1995]; 2).Vanţ I. Florian-Florea Vanţului[n.
1930, stabilit în Oradea, fiind angajat, ca mulți alți chereni la P.T.T.R. (poştaş)]
; 3).Vanţ I. Petru-Petrea Vanţului[n. 24.06.1933 în Cheriu-dec. septembrie 2013 în Oradea, căsătorit şi
stabilit în Oradea. A lucrat la CFR, îndeplinind diverse funcţii de conducere]
; 4).Vanţ I. Maria-Măria Vanţului, decedat[ de fată [n. 12.01.1937-d. 1958]/[Mb
1/14.01.1937]
.
I.1.1).IOAN I. VANȚIU-Ionica Vanțului [1928-1995], fiul lui Ioan Vanțiu-Vanțu[plugar] și al Mariei Mitra[a Ganului].
Căsătorit în sat cu Viorica Deli Floruțului[n. Popa în Cheriu la 17.10.1932], părinții lui Vanţ I. Ioan-Ionica Ionichi Vanţului.
I.1.1.1).IOAN I. VANȚIU-Ionica Ionichi Vanțului (n. 1958), fiul soților Ioan I. Vanțiu-Vanțu (gestionar) și Viorica
T. Popa-. Viorica Deli Floruțului. Ionica Ionichi Vanţului are şi el doi copii: Ioana şi Ionică.
Vă vine să credeţi sau nu, dar Ionica Vanţului a fost un bun fotbalist al Cherului,
A avut poate ghinionul că a jucat pe acelaşi post cu vărul său Popa Ioan-Ciunea.
Nu este mai puţin adevărat că Ionica era făcut din aceeaşi plămădeală cu Ciunea.
Ţigan Dorel-Dorelu, ar fi fost la fel de bun ca Ionica, dar n-a avut ambiţia lui,
Unde punea Vanţu piciorul, săreau scântei, trecea mingea, nu trecea adversarul !
Cu siguranţă Vanţu a fost un fotbalist „fără splină”, adică inepuizabil.

Era unul dintre stâgacii foarte buni ai unei formaţii de 11 jucători:
L-aş pune în capul listei pe Tinuţu, urmat de Nuţu, Ciunea sau chiar Lica.
Dorinţa de victorie, înverşunarea cu care îşi disputa fiecare minge,

Însemnând chiar pentru noi, coechipierii săi mai în vârstă,
Reazemul, adică motivarea, temeiul pentru care luptam pe teren,
Zbaterea, înverşunarea noastră fiind, de cele mai multe ori, încununată de succes.
I.1.2).FLORIAN I. VANȚIU-Forea Vanțului, n. 1930, Cheriu), fiul lui Ioan Vanțiu-Vanțu[plugar] și al Mariei
Mitra , născut la 1930, stabilit în Oradea, angajat, ca mulți alți chereni la P.T.T.R.[poştaş].
[a Ganului]
I.1.3).PETRU I. VANȚIU-Petrea Vanțului (1933-2013), fiul lui Ioan Vanțiu-Vanțu[plugar] și al Mariei Mitra[a Ganului].
Petrea Vanțului s-a născut la 24.06.1933 în Cheriu[dec. septembrie 2013, Oradea], stabilit în Oradea. A lucrat la CFR, îndeplinind
diverse funcţii de conducere.
I.1.4).VIORICA I. VANȚIU-Viorica Vanțului (n. 7.05.1935-dec. 11.05.1936), fiica lui Ioan Vanțiu-Vanțu[plugar] și al
Maria Mitra[casnică], s-a născut la data de 7 mai 1935 în Cheriu, botezată la 9 mai 1935, nași de botez fiind Teodor[Notă: de fapt
Pavel]
Cuc-Pavelea Tudurii[econom] și soția Maria Baba, din Cheriu. Preot: Florian Groza [Mb 9/9.V.1935]. Familia Maria n. Baba și
Pavel Cuc-Pavelea Tudurii au fost nașii de cununie a soților Vanț Ioan-Vanțu și Maria n. Mitra-Marișca Ganului, precum
și a copiilor acestora. În ,,Matricula răposaților”, poziția 4/1936, scrie că Viorica Vanțiu, fiica lui Ioan Vanțiu (în alte acte
Vanț), a decedat în 11.05.1936, la numai 1 an, fiind înmormâtată de preotul Florian Groza [Mr 4/13.V.1936].
I.1.5).MARIA I. VANȚIU-Măria Vanțului [fiica soților Ioan I. Vanțiu-Vanțu și Maria Mitra-Marișca Ganului, născută la 12.01.1937 în Cheriu, botezată la
14.01.1937 de către preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de Maria Baba, soția lui Pavel Cuc-Pavelea Tuduri]/[Mb 1/14.01.1937]
a absolvit clasa a II-a/1945/1946, obținând
premiul al III-lea, din 5 elevi promovați, cu media 710[Matricula XX/Nr. matricular 27/1945-1946 pagina 27, a Școlii Primare de Stat Cheriu], iar clasa a
III-a/1945-1946 a absolvit-o cu media 657. Din nefericire, Măria a murit ,,de fată”, adică nemăritată[Notă: din informațiile Deli Babi, în anul
1958, adică la 21 ani]
, fiind înmormântată, conform tradiției, cu călăreți, care au ,,dus vestea” în toate satele din jur, la fel cum ar fi dus-
o ,,chemătorii călare”, dacă s-ar fi măritat și ar fi făcut ,,nuntă mare”, la ,,casa miresei”.
I.2).FLOARE I. VANȚIU-Floarea Vanțului cel Bătrân[căsătorită cu Gheorghe Mermeze] a fost mama surorilor: Floare Ghe.
Mermeze[n. 1934-d. 1934]/[Mr 15/05.11.1934] și Ana Ghe. Mermeze[Mb 13/14.07.1935].
169
______________________________________________________________________________________________________
Familia VARGA
Această familie, de țigani, a locuit pe Ulița Mică a Cherului, conviețuind în bună înțelegere și armonie cu toți
consătenii, indiferent dacă erau vecini apropiați sau depărtați. La 7.IX.1952 (în aceași zi cu Mitra Ghe. Gheorghe-Ghița
Ghiuri Nuțu Țilichi, poreclit Somsi) se naște în Cheriu, Florentina, fiica lui Varga Gheorghe-Ghiuri și Lăcătuș Floare,
botezată la 14.IX.1952 de părintele Cicală Boris, asistat de nașa Eva[soția lui Gabor-Gaborea]/[Mr 8/2.IX.1936]. Poate cel mai cunoscut
membru al acestei familii a fost Varga Traian-Relea, căsătorit cu Tița, care a fost vecin cu gospodăria familei Meșter-a Libi,
urmați[în vremea copilăriei mele], de Gaborea[soțul Evei, nașa de botez a Florentinei], Tărcușea, Troplea și Gusti Reli. Varga Gheorghe-Gusti Reli şi
Floarea au fost părinţii lui Varga Traian-Troplea și Varga Floare[n. 06.09.1952].
Familia VAȘIADI
Această familie de chereni a locuit pe Tălece, celebrul cartier mărginaș al Cheriului și cherenilor de altădată, dar și a
celor din zilele noastre, postdecembriste. Vașiadi Nicolae-Nicoara a fost căsătorit cu Silaghi Iuliana-Iulișca Hurgoi, cei doi
fiind părinții fraților: 1).Silvia N. Margareta Vașiadi[1932-1936]; 2).Vașiadi N. Nicolae-Nicoara; 3).Vașiadi N. Iuliana-Iulișca;
4).Vașiadi N. Zorița. Familia Vașiadi s-a mutat în Oradea[,,pe Gropi”, lângă fostul DCA]/[Informații culese de la Silghi N. Nicolae-Nuțu Bâcului].
1).SILVIA MARGARETA N. VAȘIADI, 4 ani, a decedat la 01.09.1936, în Cheriu, înmormântată la 02.09.1936 de

preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 8/02.09.1936].
2).NICOLAE N. VAȘIADI[fiul familiei Nicolae Vașiadi și Iuliana Silaghi], s-a mutat împreună cu familia în Oradea și este tatăl lui
Nicolae N. Vașiadi, născut în Cheriu la 1958.
3).IULIANA N. VAȘIADI-Iulișca, stabilită în Cluj.
4).ZORIȚA N. VAȘIADI, cadru medical, stabilită în Oradea.
170
______________________________________________________________________________________________________
Neamul VEICON
Neamul Veiconeștilor, familie tradițională, celebră de chereni, apare în multe acte oficiale ale vremurilor respective,
Vecon, Veicon, sau Veconiu, păcat că a dispărut practic din peisajul Cherului post decembrist 1989. Întocmai ca și alte mari
familii de chereni de altădată, cum ar fi cea a Mitreștilor (Mitra) sau Ghermăneștilor (Gherman), și vița Veiconeștilor a avut
și are mai multe ramuri: a Albului, a Butiuc, a Ciuchi, a Țirom, etc.
Familia VEICON PETRU-Albu și FLOARE CUC

Veicon Petru și Cuc Floare au fost părinții lui Teodor P. Cuc-Delea Albului, soțul lui Cuc Floarea-Florica Flori Ili
n. Fărcașiu, nimeni alta decât moaşa Cheriului. Ca și în cazul altor cupluri de chereni necununați oficial ,,la sfat”, copilul
nou-născut primea din oficiu numele de botez a mamei. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Cuc P. Teodor, rămas în memoria
colectivă ca fiind Delea Albului[Mr 3/14.II.1947]. Cert este că urmașii Deli Albului și a Florichi Flori Ili[Toaderea-Democratu, Florea, Ghiurca,
Victorea, Vioara]
sunt cunoscuți în sat ca fiind ,,a Floachi”, Floaca fiind porecla moașei Florica. Veicon Petru și Cuc Floare sunt și
părinții lui Ioan P. Veicon-Nuțu Albului[a căror fiu, Florian I. Veicon-Florea Nuțu Albului, căsătorit cu Floare Rob, este tatăl eroului anticomunist al Cherului, Gheorghe F. Veicon,
născut la data de 24 mai 1923, în Cheriu-Bihor]
.
Familia VEICON TEODOR-Butiuc (1866-1944)

Teodor Veicon, poreclit Butiuc, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai familiei Veicon, s-a născut în Cheriu,
pe Tălece, la 1866, plugar, greco-ortodox-român, a trăit 78 ani, decendând la 22 august 1944 (debilitate senilă). Împărtășit cu
Sf. Taine, a fost înmormântat la 24 august 1944 de părintele Groza Florian[Mr. 9/24.VIII.1944]. Observând că Butiuc, de altfel un
cherean longeviv al vremurilor sale, a murit chiar pe 22 august 1944. Glumind amar, se poate spune că el ,,n-a avut norocul să
prindă 23 August 1944 eliberator de sub jugul fascist”, cum am fost în mod grosolan și sistematic mințiți noi românii de
propaganda comunistă, timp de aproape 1/2 secol, până la evenimentele din decembrie 1989. Teodor Veicon-Butiuc a fost
tatăl surorilor: 1).Floarea T. Veicon-Regina[soția lui Teodor Matei-Todea din Alparea]; 2).Ana T. Veicon[căs. Tonț] și 3).Maria T. Veicon, soția
lui Gavrila Augustin-Gusti Butiuc.
Familia IOAN VEICON-Nuțu Țirom ELISABETA FILDAN

Ioan Veicon-Nuțu Țirom și soția Elisabeta-Saveta Ghiuri Mizli n. Fildan, apar ca fiind nașii de botez ai lui Popa T.
Teodor-Delea Deli Floruțului, rămas în memoria colectivității, ca fiind Delea Babi[Mb 8/5.VII.1941]. Nuțu Țirom[Observații: funcționar în
Oradea]
și Saveta Mizli au locuit în Cher pe locul gospodăriei lui Toie C-tin Florian-Florea Țapului și Floare C. Popa-Floarea
Babi, care la rândul lor au cumpărat gospodăria de la familia Mălan P. Dumitru și Meșter Ana-Nuca Libi. Nuțu Țirom a fost
primul președinte al C.A.P. Seleuș[Notă: nou-înființatul colectiv din Seleuș-Oradea], fiind tatăl a doi băieți: unul mort în al doilea război mondial,
iar Traian I. Veicon, a fost sportiv de perfomanță[Notă: informații culese de la Delea Babi. 25.03.2020].
VEICON GHEORGHE-Ghițu Țirom (1900-1942) și Ana Mudura (1907-1938)

Gheorghe Vecon-Ghițu Țirom, născut la 1900 în Cheriu, ortodox-român, plugar, a trăit 42 ani. Decedat la 10 martie
1942, împărtășit cu Sf. Taine, a fost înmormântat la 12 martie 1942, în Cheriu, de părintele Florian Groza[Mr 2/12.III.1942]. Ana
Vecon[numele de fată Mudura, n. 1907 în Cheriu, soția lui Gheorghe Vecon-Ghițu Țirom], ortodoxă-română, a trait 31 ani, decedând[TBC] la 31.VIII.1938 în
Cheriu, înmormântată la 2.IX.1938, de părintele Florian Groza[Mr. 11/02.09.1938].
IULIANA Ghe. VECON-Iulișca Ghițu Țirom (n. 1928-dec. 08.01.1941)

La 8.I.1941, moare Iuliana Ghe. Veconiu[1928-1941], 13 ani[n. 1928 în Cheriu], fiica văd. Gheorghe Veconiu. Împărtășită cu Sf.
Taine, înmormântată de preotul paroh al Bisericii Ortodoxe din Cheriu, Florian Groza[Mr 2/10.01.1941].
GHEORGHE Ghe. VECON jr. (n. 10.04.1936-dec. 18.05.1936)

La 10.04.1936 se naște Gheorghe, fiul soților Gheorghe Vecon sen. și Ana Mudura[căsătoriți legitim], botezat de preotul
paroh ortodox Florian Groza și nașii Cristina Pintea și Gherman Gheorghe-Ciocu. Gheorghe[econom din Cheriu]. Nou-născutul
Gheorghe Ghe. Vecon-Ghița Ghițu Țirom, avea să moară la 1 lună[18.V.1936], fiind înmormântat creștinește[după ritul ortododox nou], de
părintele paroh Florian Groza[Mr 5/20.V.1936].
171
______________________________________________________________________________________________________
FLORIAN I. VEICON-Florea Nuțu Albului
Florian I. Veicon-Florea Nuțu Albului și Floare Rob[părinții eroului anticomunist al Cherului, Gheorghe F. Veicon, născut la data de 24 mai 1923, în Cheriu-
Bihor]
, au fost nașii de botez a lui Tiriteu I. Ioan-Ionica Uţului[năsut la 20.IV.1936 în Cheriu] fiul lui Ioan Tiriteu și Maria Toie, preot Fl.
Groza, iar văduva Veiconiu Floare[Cheriu] a fost nașa de botez a Elisabetei I. Tiriteu-Veta Uțului, n. 22.IV.1950 în Cheriu și
botezată de părintele Boris Cicală[Mb 9/23.IV.1950]. Florea Nuțu Albului a locuit în Oradea, lângă ,,vezetic”[cișmea cu pompă, unde avea și o
cârciumă, fiind atestat ,,cârciumar”]
, frate cu Teodor P. Cuc-Delea Albului[soțul Floarei Cuc-Florica Flori Ili n. Fărcașiu, nimeni alta decât moaşa Cheriului de după cel de-al
doilea război mondial]
, părinții lor fiind Veicon Petru și Cuc Floare.
VEICON F. GHEORGHE-CHEREANUL LUPTĂTOR ANTICOMUNIST

GHEORGHE F. VECON, născut la data de 24 mai 1923, în Cheriu-Bihor, din părinţii Vecon Florian-Florea Nuțu
Albului şi Floarea n. Rob, va rămâne în istoria Cherului, a Bihorului şi a românilor ca fiind un luptător anticomunist
adevărat, într-o perioadă de grea încercare pentru naţia noastră românească, ameninţată de „molima” „ciumei roşii”, căci ce
altceva a însemnat pentru români contaminarea cu doctrina comunistă adusă cu tancurile sovietice de la Kremlin: ,,Stalin şi
podromul rus, comunismul ne-au adus !”. ,,Aşteptându-i în van pe americani, să ne scape de ciumani”, cei mai curajoşi şi
vizionari dintre români, au considerat că nu mai era timp de pierdut, deoarece comuniştii, ajutaţi en gros de securiştii şcoliţi la
Moscova, după chipul şi asemănarea KGB-ului sovietic, câştigau teren, s-au decis să treacă la treabă, adică să se organizeze şi
să lupte cu toate forţele şi prin toate mijloacele împotriva acestei ameninţări. „Ideea noastră era de a lupta cu arma împotriva
comuniştilor”, scrie Aurel Brazdă, unul dintre membrii organizaţiei anticomuniste „G4”, într-un volum de istorie orală editat
de Institutul de Investigarea Crimelor Comunismului în România. Aderând la această organizaţe, dezafectată prematur de
securitate, Vecon F. Gheorghe a fost condamnat la 2 ani de temniţă, chiar pentru apartenenţă la „G4”. Iată argumentele:
FIŞA DE CERCETARE
1. ELEMENTE DE IDENTIFICARE: slt. (n.n. sublocotenent) VECON GHEORGHE, născut la 24 Mai 1923 în CHERIU,
judeţul Bihor, de profesiune sublocotenent activ la rgt. Inf. (n.n. regimentul de infanterie) Oradea, cu ultimul domiciliu în
Oradea str. 1 Mai nr. 62; 2. ANTECEDENTE. Nu are; 3. REZULTATUL PERCHEZIŢIEI. N-u s-a găsit nimic; 4.ŞTIINŢE
REZULTATE DIN DECLARAŢIA SA: din declaraţia dată în ziua de 1 Aprilie 1949, rezultă că susnumitul a fost încadrat în
organizaţia „G4”. În luna martie 1949, oferind organizaţiei ajutorul lui, ca în momentul când se vor stabili în munţi să fie
comunicat şi atunci va fugi cu o maşină încărcată cu soldaţi, cu armament, muniţie, echipament şi alimente; 5. ŞTIINŢE
REZULTATE DIN DECLARAŢIILE ALTORA. Cele de mai sus sunt arătate în declaraţiile lui OPREA DUMITRU şi
MIHUŢ DUMITRU. Prima manifestare a G4 a fost afişarea, în centrul Oradiei şi în Velenţa, a unui apel în versuri intitulat
„Răsculaţi-vă”, pe care Oprea l-a scris de mână, având deasupra, ca un antet, portretul Regelui. Semnat „Organizaţia G4” şi
cuprinzând îndemnuri ca „Porniţi români ca uraganul, şi clopotul izbânzii voastre / Apusu-l va răsfrânge-n vuiet spre
fericirea ţării noastre”, textul se încheia categoric: „Trăiască Majestatea Sa Regele Mihai! Trăiască România independentă!
Trăiască Marile Puteri Apusene! Jos vânduţii şi trădătorii!”. Dar iată textul preluat de pe acest ,,marș revoluționar”:
172
______________________________________________________________________________________________________
Răsculați-vă
Marș revoluționar
,,Români căzuți în neajunsuri ! voi fala Daciei de ieri !/
Au până când ve-ți geme-n lanțuri, în istovire și dureri ?/
Au până când din truda voastră, s-or sătura străinii oare ?/
Flămânzi și dezbrăcați pe drumuri, voi cei ce n-aveți sărbătoare/
Porniți ca vuietul din codri ! Destul a fost !...Nu mai răbdați !/
Căci freamătul acestei patrii, vă cheamă să vă răsculați !/
Porniți de-odată !...Înainte !...Chemați în ajutor Carpații !/
Vijelios apele toate vor da semnalul la toți frații !/
Și năpustindu-vă-n grăbire spre-acei ce ne trădară glia,/
Să frânge-ți lanțurile toate, strigând: ,,Trăiască România !”/
Porniți odată ! Ce-așteptați ?, suflarea-ntreagă e cu voi !/
Deschideți temnițele negre, scăpând pe cei flămânzi și goi !/
Izbiți cu pumnul, cu ciomagul, pe trădători de neam și frați !/
E ceasul când suflarea-ntreagă, vă-ndeamnă să vă răsculați !/
Români căzuți în neajunsuri ! voi fala Daciei de ieri !/
Au până când ve-ți geme-n lanțuri, în istovire și dureri ?/
Au până când străbuna glie v-a sătura pe toți vânduții ?/
Voi n-auziți cum doina noastră răsună jalnic pri toți munții?
Voi n-auziți cum toți bătrâniiși mame și copii și frați,
De pe întinsul țării noastre, vă-ndeamnă să vă răsculați ?
Porniţi români ca uraganul, şi clopotul izbânzii voastre /
Apusu-l va răsfrânge-n vuiet spre fericirea ţării noastre !”.
„Trăiască Majestatea Sa Regele Mihai!
Trăiască România independentă!
Trăiască Marile Puteri Apusene!
Jos vânduţii şi trădătorii!”.
Semnează: Organizația ,,G4”.
Autor: Dumitru Oprea, martie 1949
Următoarea acţiune a organizaţiei avea să fie şi ultima, Oprea hotărând în primăvara lui ’49 plecarea primului grup spre
Munţii Bihorului. Pe 12 martie, Lupoiu, Mihele, Bozânțan, Haiduc, Şimoca şi Bradea, împreună cu Oprea, luau trenul de Cluj
din gara Velenţa. Au coborât în halta Butan şi s-au oprit la Măgeşti, unde au înnoptat la părinţii lui Bradea. A doua zi au mers
spre comuna Zece Hotare, unde au ajuns seara, cerând găzduire la familia Gavril Vandici. La cină, Oprea a făcut însă
imprudenţa să scoată pistolul din buzunar şi să-l pună pe masă. Văzându-l, socrul gazdei s-a speriat şi a ieşit din casă.
Dimineaţa, în jurul orei 4, Vandici a apărut brusc, spunând că bătrânul i-a trădat şi că sunt înconjuraţi de Miliţie. „ Oprea era
impunător şi zvelt, semăna cu cântăreţul Tudor Gheorghe la tinereţe. Era foarte matur în gândire, dar avea şi mult simţ
artistic. Scria poezii, iar când cânta la vioară te podideau lacrimile... A fost totdeauna sincer şi deschis cu noi. Când am
pornit la drum, ne-a prevenit asupra pericolelor ce ne aşteaptă, ne-a spus cu cine o să ne confruntăm şi ce putem păţi ”,
povesteşte Iosif Haiduc, singurul membru al grupului arestat odată cu Oprea. Bărbatul, acum în vârstă de 81 de ani, spune că în
timp ce restul camarazilor încă dormeau în şură, Oprea era în casa lui Vandici. Auzind cum aceasta era înconjurată de miliţieni,
Haiduc s-a apropiat de el şi mirat, l-a întrebat de ce nu fuge. Abia apoi şi-a dat seama: Oprea a scos pistolul şi a tras un foc, dar
nu spre miliţieni, ci pentru ca ceilalţi să audă şi să se facă nevăzuţi. A urmat un schimb de focuri, însă lupta era inegală:
miliţienii trăgeau cu arme automate, iar Oprea nu avea decât pistolul. În cele din urmă, terminând cartuşele, a trebuit să se
predea, împreună cu Haiduc. Arestaţi, au fost duşi la Oradea, la Securitate, care avea sediul pe strada Republicii 52. După
bătăile suferite, au dezvăluit numele camarazilor, astfel că în trei săptămâni întreaga organizaţie era arestată. Acuzaţi de
uneltire împotriva ordinii sociale, ca „agenţi ai imperialismului american”, membrii G4 aveau să cunoască înfometarea,
privarea de somn, torturile prin bătaie, dar şi cele psihice. „Într-o noapte, colonelul Ludovic Czeller, şeful Securităţii, ne-a
scos în curte şi ne-a pus la zid, în faţa plutonului de execuţie. Abia după câteva minute am realizat că simula execuţia, ca să
ne sperie”, relatează Aurel Brazdă. După două luni de anchetă, „bandiţii” au fost judecaţi la Tribunalul Militar Cluj. Au avut
surpriza să vadă că avocaţii cereau condamnarea lor la fel ca procurorii, singura diferenţă fiind că pledau pentru pedepse mai
blânde. Sentinţa, însă, n-a fost uşoară: Oprea, Haiduc, Mihele, Bozântan şi Şimoca au primit câte 6 ani de temniţă grea, Lupoiu
8 ani, Bradea şi Mihuţ 5 ani de închisoare corecţională, Gheorghe F. Vecon (din Cheriu n.n.) 3 ani închisoare corecțională,
fraţii Brazdă, Ficuţ şi Mălan 2, Maria Mihele (sora lui Ştefan) 4 5 ani, Karkucz 15 ani, iar gazda de la Zece Hotare, Gavril
Vandici, 2 ani. Oricât ar părea de ciudat, deşi dosarul ,,Organizaţiei G4” conţine sute de file, la anchetă nici un securist, iar la
judecată niciun magistrat nu s-a gândit să-i întrebe pe membrii grupării de unde vine denumirea acesteia. Dacă ar fi făcut-o,
probabil că le-ar fi dat pedepse mai grele, deoarece i-ar fi legat de alte „bande” care activau în epocă, mult mai de temut.
Explicaţia o dă, după şase decenii, Iosif Haiduc. ,,Numele de G4 vine de la faptul că Oprea pregătea curieri pentru patru
grupuri diferite de partizani: pentru Sumanele Negre conduse de Domăşneanu (în Banat), pentru grupul lui Cupşa
(Maramureş), pentru Haiducii lui Arsenescu (Făgăraş) şi pentru grupul lui Pătru Grozăvescu (Caransebeş). Noi trebuia să
ducem informaţii, mesaje, provizii şi arme partizanilor, nu să rămânem între ei. Scopul era ca la venirea americanilor toate
grupurile de partizani, informate de noi şi sincronizate, să declanşeze o insurecţie anticomunistă pe plan naţional”,
173
______________________________________________________________________________________________________
spune fostul membru G4. Viaţa de zi cu zi a celor consideraţi duşmani ai poporului a fost o „foame continuă”,
deţinuţilor aplicându-li-se un regim permanent de „pedeapsă”. Mărturiile celor care au fost hrăniţi de la bucătăria
Penitenciarului Oradea reclamă un regim alimentar foarte slab, o mâncare mizerabilă, care nu se putea consuma, având aspect
şi gust ca „lăturile la porci” şi care nu era „niciodată suficientă”. Din cele 21 de alimente amintite în Norma 24, ce trebuiau
asigurate deţinuţilor politici care nu muncesc, foarte multe nu se regăseau, potrivit declaraţiilor foştilor deţinuţi, în meniul
zilnic, cum ar fi legumele proaspete, carnea de vită, subprodusele de carne sau slănina. Un inventar realizat în urma
chestionarelor şi interviurilor, a informaţiilor culese din memoriile publicate scoate în evidenţă că singurele elemente folosite
în realizarea meniului au fost: varza, cartofii, arpacaşul şi fasolea. În aceste condiţii, supa oferită avea un conţinut caloric foarte
redus, ceea ce îi face pe foştii deţinuţi, atunci când descriu compoziţia ciorbei, să se refere la acest fel de mâncare ca fiind „cea
mai clară apă chioară”, în realitate doar „o apă chioară căldicică şi tulbure”. În zeama transparentă şi imundă rătăceau, de
regulă, legume alterate, deshidratate, necurăţate, nespălate şi îngheţate. Supa de varză avea doar gust de varză, fără urmă de
frunze de varză sau grăsime, în ciorba de arpacaş se numărau între şapte şi cinsprezece boabe, în timp ce în zeama neagră de
cartofi „necurăţaţi şi nespălaţi, adeseori aduşi îngheţaţi şi putrezi”, rătăcea, printre pământul şi nisipul gros rămas pe fundul
castronului, un sfert sau o jumătate de cartof. Micul dejun se servea la ora 7, când deţinuţilor politici li se aduceau în
recipientele cărate de către deţinuţii de drept comun un ceai sau o cafea ori renumitul terci. „Terciul era un fel de mămăligă,
da’ o făceau aşa de subţire că o luau cu polonicu”. Cantitatea de pâine oferită era, de regulă, de 250 de g şi se acorda pe
întreaga zi. Uneori nici pe aceasta nu le-o ofereau deţinuţilor, ei trebuind să se mulţumească, mai ales la sfârşit de săptămână,
cu un turtoi de mămăligă, cât „o bucată de săpun”, rece şi necopt, de „ţi se lipea de degete”. Uneori, deţinuţii mai primeau şi o
bucată de marmeladă. La prânz, meniul invariabil era „ciorbă chioară”, iar la cină aceeaşi „zamă neagră, vopsită”. Cantitatea
de ciorbă nu depăşea, la o masă, 400 g. Reproduc mai jos, după originalul pus la dispoziție de CNAS (după desecretizarea
anumitor dosare, considerate ca fiind ,,prescrise” n.n.) apelul în versuri, care este de fapt un ,,marș revoluționar”, intitulat
„Răsculaţi-vă”, pe care Oprea Dumitru l-a scris de mână, având deasupra, ca un antet, portretul Regelui. Semnat „Organizaţia
G4”. Potrivit rechizitoriului în urma căruia s-a dat Sentinţa nr. 1623 de către Tribunalul Militar Cluj din 25 noiembrie 1949,
Vecon Florian[tatăl lui Gheorghe Vecon] apare ca fiid tăinuitor, drept pentru care a fost și el cercetat penal, dar nu a fost condamnat.
VECON Ghe. IULIANA (1928-1941)

Iuliana Veconiu, fiica văd. Gheorghe Veconiu, româncă, ortodoxă, născută în Cheriu la 1928, 13 ani, împărtășită cu
Sf. Taine, a decedat (TBC) la 8 ianuarie 1941, înmormântată la 10 ianuarie 1941, în Cheriu, de preotul paroh ortodox Florian
Groza [Mr 2/10.I.1941]. Într-o adresă oficială[aflată în original în colecția mea] trimisă de învățătorul director al Școlii Primare de stat, Mihai
Bulzan, către Inspectoratul școlar al județului Bihor [arondat Inspectoratului școlar al Ținutului Someș-Cluj] se specifică: ,,vă înaintăm alături
cererea lui Veicon Gheorghe, prin care cere ca fiica sa Iuliana să fie dispensată de școală, fiind bolnavă”[Adresa Școlii Primare de stat
Cheriu nr. 263/7.IX.1939]
, dispensa fiind aprobată, așa cum reiese din Adresa Inspectoratului școlar al jd. Bihor, către Școala Primară
de Stat Cheriu, județul Bihor[Adresa 8792/25.IX.1939].
Familia VEICON ANA și SIMOC GHEORGHE

Ana Veicon-Ana Ciuchi, este menționată ca fiind căsătorită cu Gheorghe Simoc, cei doi soți fiind părinții lui Ioan
Simoc născut mort la 16.06.1939 în Cheriu[botezat de moașă], înmormântat de preotul ortodox Florian Groza. Lucia Ghe. Simoc,
fiica lui Gheorghe Simoc și Ana Veicon, s-a născut în Cheriu la 18 iunie 1941, fiind botezată de preotul ortodox Florian
Groza. Nași: Pașcu Bele-a Dili și soția Gherman V. Floarea-Florica Lichi Jembli (1906-1963)[Mr 12/16.VI.1939]. Veicon
Ana[Oradea], a fost nașa lui Mihai[n. 18.VII.1951], fiul lui Nicolae Leafu[subofițer] și Ana Cuc[Cheriu], căsătoriți legitim, botezat de preotul
paroh ortodox Boris Cicală[Mb. 6/26.07.1951].
RAVEICA VEICON-Raveica Țirom căs. Monenciu cu Iovu

Văduva Raveica Veicon este menționată ca fiind nașa de botez a lui Viorel, fiul lui Teodor Bot din Betfia și Maria
Șiandor-Măria Cionioai, născut la 19.II.1939 în Cheriu, botezat de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mb. 2/19.II.1939].
Raveica, măritată cu Iovu[Notă: mama lui Monenciu Dumitru-Mitru Iovului], a fost soră cu: 1).Ioan Veicon-Nuțu Țirom; 2).Gheorghe Veicon-
Ghițu Țirom; 3).Veicon Floare[căsătorită cu Ivan Dezideriu-Deju] și 2 surori măritate în Betfia[Sursa: Popa T. Teodor-Delea Babi]. Posibil ca Teodor
Bot, tatăl nou-născutului să fie băiatul uneia dintre surorile Raveicăi[Notă: menționate de Popa T. Teodor-Delea Babi, ca fiind măritate și stabilite în Betfia],
fapt ce explică alegerea acesteia, ca nașă de botez pentru Viorel T. Bot.
1. VEICON GHEORGHE-Ciuca și Stana Floare-Ciucoaia

Gheorghe Veicon-Ciuca și Floare Veicon-Ciucoaia n. Stana, sunt atestați ca fiind nașii de botez a Floarei D. Ivan-
Florița Dejului[născută la 30.01.1940, fiica lui Ivan Dezideriu-Deju și Floare Veicon, botezată de pr. Florian Groza]/[Mb 1/1.II.1940]. De asemenea sunt atestați ca fiind
părinții Elisabetei Ghe. Veicon, nașa de botez a Floarei I. Tiriteu-Florica Uţului[(1942-2005), născută la 01.II.1942 în Cheriu, fiica lui Ioan I. Tiriteu-Uțu
și Maria Toie-Marișca Toii, botezată de preotul paroh ortodox Florian Groza]/[Mb 1/2.II.1942]
. Gheorghe Veicon și Floare Stana, sunt părinții fraților cunoscuți
ca fiind ,,a Ghiuri Ciuchi” sau ,,a Ciucoai”: 1).Sabina; 2).Veronica; 2).Ana-Nuca; 3).Ecaterina-Tica; 4).Ghiuri; 5).Aurelu;
6).Elisabeta Ghe. Veicon.
2. SABINA Ghe. VEICON (1926-1937)

Sabina Vecon[n. 1926 în Cheriu], fiica soților Floare n. Stana-Ciucoaia și Gheorghe Vecon-Ciuca, religia ortodoxă, în
vârstă de 11 ani, a decedat la 29.12.1937, înmormântată la 31.12.1937, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 13/31.XII.1937].
174
______________________________________________________________________________________________________
3. GEORGHE Ghe. VEICON -Ghiuri Ciuchi (1928-2012)

Vecon Gheorghe-Ghiuri Ciuchi, născut în Cheriu la 24.V.1928, s-a stabilit în oraşul reşedinţă a judeţului Bihor, după
căsătoria cu soţia Iuliana, născută Cearnău-Iulişca Petri Brudi din Cheriu. Ghiuri Ciuchi a fost alături de Ardelean Ghe.
Teodor-Delea Mnelului, un foarte bun cantor[Notă: cântăreţ bisericesc], cei doi fiind trimişi de părintele Gheorghe Henț, preotul paroh
ortodox de atunci al Cheriului să depridă minunatele taine ale cântărilor bisericeşti, tocmai la Cluj, devenind apoi, până la
sfârşitul vieţii, cantori minunaţi, cu voci inconfudabile, care negreşit te emoţionau. A trăit 84 ani şi a fost înmormântat la 13
iunie 2012, în cimitirul Rulikowski din Oradea. Iuliana și Gheorghe Vecon au fost părinții fraților cunoscuți ca fiind ,,a
Ghiuri Ciuchi”: Aurel Ghe. Vecon[n. 20.07.1952, Cheriu]; Radu Ghe. Vecon[n. 1957-d. 2008]; Rodica Ghe. Vecon[n. 1965, căs. Boț].
4. AUREL Ghe. VEICON-Aurelu Ghiuri Ciuchi (n. 20.07.1952, Cheriu)

Aurel Ghe. Veicon[fiul cherenilor Vecon Ghe. Gheorghe-Ghiuri Ciuchi și Cearnău-Iulişca Petri Brudi], este căsătorit cu Stela, au 2 copii: Camelia și
Dacian. Născut în Cheriu, Aurelu este absolvent al ,,Liceului de construcții nr. 3 Oradea, specializarea construcții civile,
industriale și agricole”[an I A 1967-1968, media 8,296; an II A 1968-1969, media 7,553; an III A; media 7,786; an IV A, media 7,737].
5. RADU-GHEORGHE Ghe. VEICON-Radu Ghiuri Ciuchi (n. 1957-d. 28.10.2008, Cheriu)

Radu-Gheorghe Ghe. Veicon-Radu Ghiuri Ciuchi[Notă: angajat al armatei], este fiul cherenilor Vecon Ghe. Gheorghe-
Ghiuri Ciuchi și Cearnău-Iulişca Petri Brudi. Căsătorit cu Daniela-Dana din Cordău[Notă: casieră la ICSTI Metalo-chimice Oradea, sediul central] ,
cei doi sunt părinții surorilor Anca și Delia[Notă: Delia n. 1980, era elevă în casa a XII-a la Colegiul ,,Emanoil Gojdu, când a decedat tatăl său].
6. VECON Ghe. LIANA-RODICA, căs. cu Aurel Boț, cei doi au 2 fete: Amalia și Laura.
7. AUREL Ghe. VEICON-Aurelu Ciucoai (n. 1930, Cheriu)

Aurel Ghe. Veicon[n. 1930 în Cheriu, stabilit la Dej], este fiul cherenilor Floare Stana-Ciucoaia și Gheorghe Vecon-Ciuca.
8. VEICON Ghe. VERONICA-Vironica Ghiuri Ciuchi

Veronica Ghe. Veconiu[fiica cherenilor Gheorghe Veconiu și Floare Stana-Ciucoaia] a fost nașa de botez a Mariei I.Tiriteu-Măria Uţului[fiica
lui Ioan Tiriteu-Uțu și Maria Tiriteu n. Toie]/[Mb 1/6.01.1939]
. Veronica a fost sora fraților știuți în sat ca fiind ,,a Ghiuri Ciuchi” sau ,,a Ciucoai”:
Sabina, Nuca, Tica, Ghiuri și Aurelu[Notă: stabilit în Dej]. Soții Veronica și Nicolae Fota s-au stabilit în București.
9. ANA Ghe. VEICON-Nuca

Ana Ghe. Vecon-Nuca Ciucoai, fiica cherenilor Floare Stana-Ciucoaia și Gheorghe Vecon-Ciuca, a fost măritată cu
Nioanea din Sărand, cei doi au locuit în Oradea ,,pe Gropi”, au avut pământ în Cher[la ,,Tău Bancului]”[Sursa: Delea Babi, 25.03.2020].
10. ECATERINA Ghe. VEICON-Tica Cionioai (n. 1932, Cheriu-d. 2018, Oradea)
Ecaterina Ghe. Vecon-Tica Ciucoai, fiica cherenilor Floare Stana-Ciucoaia și Gheorghe Vecon-Ciuca, a fost
măritată cu Uțu din Betfia, cei doi au locuit în Oradea ,,pe Gropi”[Sursa: Delea Babi, 25.03.2020].
Familia ANA VEICON căs. Băzguță

Din povestirile Nuțu Bâcului, Ana Veicon, căsătorită cu Iosif din Săbolciu[fratele lui Nuțu Buzguța sen. și Parschivei], a fost mama fraților:
Mitru[n. 1947], Florea[n.1950, ospătar ,,La nuieli”, în Oradea peste Podu mic] și Maria[n. 1953]. Florian, fiul lui Iosif Băzguță (ortodox-român, plugar,
din Cheriu) și Ana Veicon, născut la 28.08.1950, botezat la 3.09.1950 de preotul ortodox Boris Cicală, nașă de botez:
Floarea (n. Graur), soția lui Meșter Florian-a Libi[Mb 21/03.09.1950].
Familia FLOARE VEICON și SILAGHI DUMITRU

Floare Veconiu, a fost căsătorită cu Dumitru Silaghi-Mitru Hurgoi, cei doi fiind părinții Iulianei Silaghi[n. 1931 în Cheriu],
decedată la 4 ani[7 aprilie 1935 în Cheriu] și înmormântată la 9.04.1935 de pr. ort. Florian Groza[Mr 11/9.04.1935]. Floare Veicon și soțul
Dimitrie Silaghi-Mitru Hurgoi, sunt menționați ca fiind nașii de botez a Floricăi, fiica lui Vlad Teodor-Floașca și soția
Paraschiva Buzguța-Părasca (nelegitimi)[Mb 6/9.V.1939].
Familia VEICON FLOARE-Regina și MATEI TEODOR-Todea din Alparea

Floarea T. Veicon-Regina[fiica lui Teodor Veicon-Butiuc (1866-1944), respectiv soră cu Ana T. Veicon (căs. Tonț) și Maria T. Veicon, soția lui Gavrila Augustin-Gusti] și
soțul Teodor Matei-Todea din Alparea, au fost părinții surorilor: 1).Petru T. Veicon[n. 17.06.1938-d. 01.12.1938]/ [Mb 12/19.06.1938]/[Mr
15/03.12.1938]
; 2).Silvia T. Matei-Silvica[soția lui Dumitru F. Cuc-Mitica Ori Vili, născută la 2.VII.1940, botezată la 4.VII.1940 de preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Ana
n. Chiș și Teodor Ciorba-Delea (Toaderea) Ciorbi cel Bătrân]/]Mb 8/4.VII.1940]
; 3).Maria T. Matei-Măria Todi[n. 01.12.1944-dec. 26.02.1945]/[Mb 12/2.XII.1944]/[Mr 2/28.02.1945].
PETRU T. VEICON-Petrea Todi

La 17 iunie 1938 se naște Petru T. Veicon, fiul Floarei Veicon, botezat la 19 iunie 1938 de preotul paroh ortodox
Florian Groza, nașă de botez fiind Ana Ciorba n. Chiș[soția lui Teodor Ciorba-Delea cel Bătrân]/[Mb 12/19.VI.938]. Exact la 1 decembrie 1938 [două
decenii de la Marea Unire]
, același Petru F. Veicon, fiul Floarei Veicon, să moară, la nici ½ an, fiind înmormântat la 3 decembrie 1938,
de părintele Florian Groza[Mr 15/03.12.1938]. Petru Veicon a fost fiul Floarei T. Veicon-Regina.
175
______________________________________________________________________________________________________
MARIA VECON căs. SILAGHI
La 9.I.1946 se naște în Cheriu, Ioan, fiul lui Veicon Maria, căs. Silaghi (ilegitimă), botezat de preotul paroh ortodox
Gheorghe M. Teaha, asistat de nașii Sofia G. Gherman-Puica Găvrili Jembli și soțul Teodor Chiș-Titanu [Mb 2/13.01.1946].
Vecon Ioan, fiul lui Maria, de 6 zile, decedat la 15 ianuarie 1946, este înmormântat la 17 ianuarie 1946, de preotul paroh
ortodox din Cheriu, Gheorghe M. Teaha[Mr 1/17.01.1946].
Mria Silaghi[căsătorită ilegitim] este atestată ca fiind mama lui Dumitru, născut la 05.05.1947 în Cheriu, botezat de pretul
paroh ortodox Gheorghe M. Teaha și nașii Sofia și Chiș Teodor-Titanu [Mb 4/06.05..1947]. De remarcat că la 07.06.1947, Parohia
Ortodoxă din Cheriu a fost vizitată și verificată de protopopul de atunci a Protopiatului Oradea, părintele C. Sava.
Familia VEREȘ GHEORGHE ȘI MARIA

Vereș Gheorghe-Floaștăr din Rontău a fost căsătorit, în satul său natal, cu consăteana noastră Şandor P. Maria-
Măriuţa Petri Midri[fata Petri Midri şi a Raveichi Jembli], cei doi fiind părinții fraților Vereş Ghe. Silvia-Bunica[n. 15.04.1935 în Rontău] şi Vereş
Gheorghe-Lelu. După divorț, Măriuța s-a recăsătorit cu chereanul Pavel Fidan-Țuca, iar cei doi frați, Bunica și Lelu, fiind
crescuți de mamă[împreună cu tatăl vitreg], s-au bucurat de toată atenția din partea lui Țuca, nu degeaba, Lelu a rămas în memoria
colectivității ca fiind Lelu Țuchi sau Lelu Midri. În Matricula XXI/Nr. matricular 43/1945-1946 pagina 43, a Școlii Primare
de Stat Cheriu, directorul școlii[învățătorul Mihai Bulzan] consemnează: ,,Eleva Vereș Ghe. Silvia, născută în ziua de 15.IV.1935, în
comuna Rontău, județul Bihor, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica d-lui Vereș Gheorghe-Floaștăr[agricultor, starea
materială a părinților mijlocie]
, temperament fire închisă, ambițioasă, carácter perseverent, egoistă, deprinderi bune, aptitudini pentru
activitățile practice, înscrisă în școală la 8.IX.1945, din oficiu, a promovat clasa a IV-a/1945-1946, cu 2 absențe motivate,
19 absențe nemotivate, media 625, clasificată a IV-a între 7 elevi promovați, din 11 înscriși”.
Familia VEREŞ Ghe. GHEORGHE-Lelu Măriuțâ Midri n.1941

Vereş Gheorghe-Lelu Ţuchi, deși Pavel Fidan-Țuca, a fost tată vitreg, dar l-a crescut și ajutat ca pe un fiu natural. Lelu
s-a căsătorit cu Viorica din Fughiu, având 2ă fete: Viorica căs. Ciucioiu[cu 2 băieţi] şi Sanda[o fată].
FLORIAN F. VESA
Florian Vesa, este menționat ca fiind căsătorit cu Floare Cherteș, cei doi fiind părinții lui Nicolae, decedat la 4 zile
după naștere[23.X.1934]. Înmormântat în Temeteul Cherului, la 25.X.1934, de către părintele paroh orthodox Florian Groza[Mr
14/25.X.1934]
. Observații: cauza morții=debilitate natală[născut prematur].
GHEORGHE F. CHERTEȘ
Gheorghe F. Cherteș[fiul lui Floare Cherteș, în unele acte, Cherteșiu, soția lui Florian Vesa] , 2 ani[n. 1932 în Cheriu], ortodox-român, a decedat la
27.01.1934, înmormântat la 29 ianuarie 1934, în Cheriu, de preotul paroh ortodox Florian Groza[Mr 4/29.01.1934]. Observații:
fractură la spinare și pântece. Posibil în urma unei căzături. De menționat că băiatul a primit numele de fată a mamei [Cherteș],
deoarece părinții lui nu erau căsătoriți legitim la data nașterii sale.
176
______________________________________________________________________________________________________
ANA F. VESA
La 20.12.1935 se naște în Cheriu, Ana Vesa, fiica lui Florian Vesa și Floare Vesa n. Cherteș[legitimi], botezată de
părintele paroh ortodox Florian Groza, în prezența nașilor Maria n. Bele și Ioan I. Dunșoara-Vovinca[Mb 21/22.XII.1935]. ,,Vese F.
Ana, născută la 20.XII.1935 în Cheriu, naționalitate română, religie ortodoxă. Înscrisă la școală la 15 ianuarie 1945
(primul trimestru nu s-au ținut cursuri din cauza din cauza războiuli), fiica lui Vese Florian (agricultor), a absolvit clasa a
III-a (1944-1945) cu media 894 (premiul II), 2 absențe motivate și 3 absențe nemotivate”[Ms XX/94].
FLOAREA F. VESA
La 3 martie 1938 se naște în Cheriu, Floarea, fiica lui Florian Vesa și Floarea Vesa[n. Cherteșiu/Cherteș], botezată de preotul
paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașii Maria Dunșoara n. Bele și Ioan Dunșoara-Vovinca[Mb 8/6.III.1938]. ,,Vesa F.
Floarea, născută în ziua de 3.III.1938 în Cheriu, județul Bihor, de naționalitate română, religie ortodoxă, a fost înscrisă la
școală la 1 decembrie 1944, în clasa I (întâia), anul școlar 1944/1945. Părinții Florian Vesa, agricultor și Floare
Cherteș[casnică] din Cheriu. În primul trimestru nu s-au ținut cursuri din cauza războiului, iar în trimestrele II și III, n-a
frecventat. Acumulând 150 absențe nemotivate, a fost declarată repetentă”[Ms XX/21].
MARIA F. VESA
La 22 mai 1945 se naște în Cheriu, Maria, fiica lui Florian Vesa și Floarea Vesa n. Cherecheș, botezată la 24.V.1945
de preotul ortodox din Rontău, Ioan Tirla, asistat de nașii Ana Dunșoara n. Șandor și soțul Ioan Dunșoara-Vovinca
(economi Cheriu) [Mb 6/24.05.1945]. Foarte interesant este faptul că părintele Ioan Tirla din Rontău, care a oficiat botezul,
consemnează în Matricula botezaților, faptul că mama a avut numele de fată Cherecheș, în timp ce părintele Florian Groza
al Cherului, consemnează de fiecare dată ca fiind Cherteș[numele corect].
VLAD GRIGORIE-Floașca cel Bătrân (1870-1944)

Grigorie Vlad, născut la 1870 în Tășad-Bihor, plugar român-ortodox, a trăit 74 ani, decedând la 14.04.1944 în
Cheriu. Împărtășit cu Sf. Taine, înmormântat la 16.04.1944 de preotul greco-ortodox-român, Florian Groza[Mr. 6/16.04.1944]. Cu
siguranță Grigorie Vlad, a venit ginere în Cheriu, deoarece el și soția sa Floarea, au fost părinții lui Teodor Vlad-Floașca
(n. 1906 în Cheriu-d. 1948 în Cheriu), însurat cu Buzguța Parasca[Mb 6/09.05.1939].
Familia VLAD G. TEODOR-Floașca (1906-1948)

Teodor G. Vlad-Floașca, fiul lui Floare și Grigor Vlad, căsătorit cu Buzguța Parasca, s-a născut în Cheriu la 1906,
plugar român-ortodox, 42 ani, decedat la 6.08.1948 în Cheriu, împărtășit cu Sf. Taine, înmormântat la 8.VIII.1948, de
preotul Ghe. M. Teaha[Mr 10/8.08.1948]. Căsătorit inițial cu Floarea Curuțiu-Florica Șeranului [1912-1934, decedată tragic, lovită de trăznet], cei
doi soți sunt menționați ca fiind părinții Iulianei T. Curuțiu-Dulcița[n. 15.07.1933, absolventă a clasei a V-a/1944-1945, cu media 922 (premiul I), iar clasa a VI-
a/1945/1946 a absolvit-o cu media 901 (premiul al II-lea)]
. După decesul primei soții, Teodor Vlad-Floașca, s-a recăsătorit cu Buzguța Parasca-
Părasca, cei doi soți (nelegitimi) sunt menționați ca fiind părinții Floricăi, născută la 8.V.1939[Mb 6/9.V.1939] și Mariei, aceasta
din urmă menționată ca fiind elevă în clasa I-a a Școlii Elementare din Cheriu, anul școlar 1949-1950[Adresa 277/01.11.1949, a Școlii
Elementare din Cheriu]
.
FLORICA T. VLAD-Florica Floașchi

Teodor G. Vlad-Toaderea/Delea/Floașca, recăsătorit cu Buzguța Parasca-Părasca, cei doi soți sunt menționați ca
fiind părinții lui Florica, născută [nelegitimă] la 8.V.1939 în Cheriu, botezată la 9.V.1939 de preotul paroh ortodox Florian
Groza, asistat de nașii Floare Veicon și soțul Dimitrie Silaghi-Mitru Hurgoi[Mb 6/09.05.1939]. În Matricula XXI/Nr. matricular
7/1945-1946 pagina 7, a Școlii Primare de Stat Cheriu, directorul de atunci a școlii, învățătorul Mihai Bulzan,
consemnează: ,,Eleva Vlad T. Floarea, născută în ziua de 8.V.1939, în comuna Cheriu, județul Bihor, greutate 20 kg,
înălțime 117 cm, naționalitate română, religie ortodoxă, fiica lui Vlad Teodor, starea materială a părinților-mijlocie,
temperament închis, caracter stăpânit, deprinderi bune, înscrisă în școală la 5 septembrie 1945, pe baza vârstei”.
Cazarma[de honvezi] militară Deva[imagine din anul 1921], unde ,,a făcut armata” chereanul Dura T. Gheorghe-Ghiuri Șchiopului
178
______________________________________________________________________________________________________
DESPRE UN ALTFEL DE CONCLUZIE
Neamul nostru de chereni n-a trăit prin robii care şi-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Dascălu (Suciu Meletie),
prin toți dascălii și preoții ortododocși ai Cherului de altădată, prin Jemblea (Irimie Gherman), prin Iosa Tomi (Gherman
T. Iosif), prin Ciocu (Gherman I. Gheorghe) și tot neamul Ghermăneștilor, prin Mizli (Fildan Iosif) și tot neamul
Fildăneștilor, prin Șuștăr (Flore Barbonța) și tot neamul Barbonța, prin Văleanu (Ilie Bele) și tot neamul Bele-a
Văleanului, prin Dila (Pavel Bele) și tot neamul Bele-a Dili, prin Brudea (Petru Cearnău) și tot neamul Cearnău-a Brudi,
prin Muru (Teodor Cearnău) și tot neamul Cearnău-a Murului, prin Crețu (Chiș Teodor) și tot neamul Chiș-a Crețului, prin
Titanu (Chiș Teodor) și tot neamul Chiș-a Titanului, prin Ciorba (Teodor Ciorba) și tot neamul Ciorba-a Toaderi, prin
Vovinca (Iosif Dunșoara) și tot neamul Dunșoara-a Vovinchi, prin Graur (Ioan Graur) și tot neamul Graur-a Grăureștilor,
prin Dărvășanu (Iancu Adam) și tot neamul Iancu-a Dărvășanului, prin Ioanci (Iancu Ioan) și tot neamul Iancu-a Ioanci
Dărvășanului, prin Circel (Iancu Crăciun) și tot neamul Iancu-a Circelului, prin Mișca (Iancu Mihai) și tot neamul Iancu-a
Mișchi Dărvășanului, prin Delea Mișchi (Teodor M. Iancu) și tot neamul Iancu-a Mișchi Dărvășanului, prin Chechea
(Crăciun Cuc) și tot neamul Cuc-a Chechi, prin neamul Cuc-a Tuduri, prin Delea Albului (Cuc Teodor) și tot neamul Cuc-a
Floachi, prin neamul Cuc-a Loloai, prin Vila (Cuc Lazăr senior) și tot neamul Cuc-a Vili, prin Pavelea Leuci (Pavel
Leucea) și tot neamul Leucea-a Paveli, prin Mitru Leuci (Leucea Dumitru) și tot neamul Leucea-a Mitru Leuci, prin
Puciulea (Leucea D. Crăciun) și tot neamul Leucea-a Puciuli, prin Caroi (Pavel Matei) și tot neamul Matei-a Caroi, prin
Liba (Petru Meșter senior) și tot neamul Meșter-a Libi, prin Eremia Mitri (Eremie Mitra) și tot neamul Mitra-a Eremii
Mitri, prin Todea Mitri (Teodor Mitra) și tot neamul Mitra-a Mitri Todi, prin Pintea (Mitra Pintea) și tot neamul Mitra-a
Pinti, prin Ciociodila (Mitra Pavel) și tot neamul Mitra-a Ciociodili, prin Nicoara Mitri (Mitra Nicolae) și tot neamul Mitra-
a Nicoari Mitri, prin Ganu (Mitra Gheorghe) și tot neamul Mitra-a Ganului, prin Fugla (Mitra Iosif) și tot neamul Mitra-a
Fugli, prin Năutea (Mitra Gheorghe sen.) și tot neamul Mitra-a Năuti, prin Țilica (Mitra Iosif) și tot neamul Mitra-a
Țilichi, prin Țâgănuțu (Ioan Mitra) și tot neamul Mitra-a Țâgănuțului, Mălaiu (Pavel Mălan) și tot neamul Mălan-a
Mălaiului, prin Moga (Ioan Moga) și tot neamul Moga, prin Lica Dascălului (Suciu Vasile) și tot neamul Suciu-a Lichi
Dascălului, prin Moia (Dumitru Mudura) și tot neamul Mudura-a Moii, prin Opriș (Teodor Opriș) și tot neamul Opriș, prin
Floruț (Popa Ioan) și tot neamul Popa-a Floruțului, prin Seiche cel Bătrân (Ioan Seiche) și tot neamul Seichi, prin Creangu
(Seiche I. Ioan) și tot neamul Seiche-a Creangului, prin cei din vastul neam Silaghi (a Bâcului, a Ciociului, a Hurgoi, a
Zilului), prin cei din marele neam Șandor, fost Alexandru, dar maghiarizat (a Midri, a Beși, a Cioanchi, a Cionioai, a
Dochi, a Crețului, a Rodeș), prin Hijanu (Florian Erdei) și tot neamul Erdei-a Hijanului, prin cei din neamurile: Albuț,
Ardelean (a Mnelului), Găvruța (a Croampi, a Pătașchi), Avram, Blaga, Bodea, Bot, Dehelean, Gavrila (Butiuc,
Stroilescu), Bulzan, Buzguța, Carman, Chipe, Dura-a Șchiopului, Ivan-a Dejului, Oros (Buscu), Rotar (Bodrog), Simoc
(a Șitrului, a Muci-Cana, Micula) Șulea, Toie, Tiriteu, Tiponuț, Trifa, Vlad, Vesa, prin cei din neamul Stana (Driu), din
neamul Vanț, din neamul Veicon, prin Văsălia Țigan (Țigan Vasile senior) și tot neamul Țigan-a Văsălii, prin neamul
Țurcaș și mulți alții, care în faţa jugului străin nu s-au supus, ci şi-au păstrat demnitatea de români, ducând cu ei onoarea de
chereni creștini-ortodocși. Prin ei și mai ales prin eroii căzuți la datorie în cele două conflagrații mondiale, sau cu atât mai
mult prin bravii luptători anticomuniști, în frunte cu EROINA CHERULUI-Mitra D. Silvia-Silvia Mitru Iosâ Eremii, cu
Veicon F. Gheorghe sau Gherman Ghe. Gheorghe-Ghițu Ciocului (toți trei arestați, condamnați și întemnițați pe nedrept,
cea dintâi murind schingiuită în temnița de la Jilava), a vorbit atunci neamul nostru de chereni, care a pus mai presus de orice
credința ortodoxă, atașamentul față de pământul sacru natal, demnitatea de cherean, curajul, cinstea și omenia.
Indiscutabil, fără truda, altruismul, sacrificiul și nu în ulimul rând onoarea acestor chereni de altădată, o parte dintre ei
pomeniți în această modestă scriere, noi cherenii de azi am fi mult mai săraci, atât material, dar mai ales spiritual. Marele
medic clujean Octavian Fodor în discursul său la Academia R.S.R (30 ianuarie 1975, când era rectorul IMF Cluj, iar eu și
Horița Suciu eram studenții acelui institut) spunea: ,,Maestru este numai acela care este dăruit cu harul de a învăţa pe alţii.
Cu adevărat maestru este numai cel care, având el însuşi multă bogăţie sufletească, ştie să dea tot, ştiinţă, pricepere şi
suflet, fără intenţii preconcepute şi fără să aştepte nimic în schimb”. Cherenii de altădată, adică înaintașii și mentorii
noștri (a celor care ne regăsim printre cei vizați) au fost cu adevărat maeștri în felul lor de a fi, adică oameni care au
adus contribuții valoroase comunității lor, fiind considerați drept îndrumători, modele, pentru generațiile care le-au
urmat. Dacă noi nu învățam de la ei ,,Codul nescris al bunelor maniere”, nu primeam cei 7 ani de-acasă, sau dacă nu am fi
fost bistătiți să-nvățăm, să citim, să ne placă învățătura (cartea), să respectăm cele 10 PORUNCI ale lui Moise, nu
ajungeam astăzi nici generali, nici doctori, nici ingineri, nici economiști, nici farmaciști, nici maiștri, nici foarte buni meseriași,
sau altfel spus, nu deveneam oameni realizați atât din punct de vedere material cât și duhovnicesc. Pe toți acești chereni ex-
traordinari de altădată, să-i pomenim cu orice prilej, iar din când în când să le aducem un pios omagiu, prin Sfânta Biserică
Ortodoxă, pe care au slujit-o cu atâta dragoste și pasiune ! Să nu uităm nici un moment că Cheru Bihorului a fost dintot-
deauna eminamente ortodox, această credință dăinuind peste veacuri, în vremuri de răstriște și jale, în pofida tuturor încer-
cărilor și ademenirilor de tot felul să ,,o lepădăm”, trecând la altă religie sau confesiune. Astăzi, mai mult ca oricând, ar tre-
bui să ne strângem în jurul Bisericii noastre ortodoxe și să ne rugăm Bunului și Înduratului Dumnezeu să ne lumineze
mințile și să ne îndrepte pașii spre Calea Cea Bună, căci niciodată diavolul (anticristul) nu fost mai fioros ca acum !
Singura, credința, adică întoarcerea spre Dumnezeu, ne mai poate salva, până nu-i prea târziu ! Mama mea, Mitra T.
Rafila-Rafila Deli Mișchi Dărvășanului, o creștină ortodoxă adevărată, mi-a spus, nu o dată: ,,Sufletul meu, este un mare pă-
cat să-ți lepezi religia în care ai fost botezat”…Am scris aceste rânduri, la mine , la Deva (28.12.2018, ora 3:25), după ce am
sărbătorit cum se cuvine Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, Mântuitorul. Fără alte comentarii ! Notarul comunei
Oșorhei la data Marii Uniri de la 01.12.1918, era Ioan Gherdan, atestat ca fiind membru pe viață a ,,Asociațiunii pentru
literatura română si cultura poporului român, Despărțământul Oradea”[Sursa: Transilvania-RevistaAsociațiunii pentru literatura română si cultura
poporului român. Apare odată pe lună, sub îngrijirea secțiilor ştiinţifice-literare ale Asociaţiunii. An. XLIX. 1 Decemvrie 1918. Nr. 1-12. Redactor interimal: A. Bârseanu. Comitetul de redacţie: Dr. Silviu
Dragomir, Ioan I. Lăpedatu şi Victor Stanciu. Redacţia şi Administraţia: Asociaţiunea , Sibiiu (Str. Şagun a Nr. 6)]
.
179
______________________________________________________________________________________________________
Familia BELE IOAN
Ioan Bele[servitor din Oradea] și Sofia Șiandor[nelegitimă], sunt părinții Anei, născută la 16.III.1937 botezată la 20.III.1937, de
preotul paroh ortodox Florian Groza, asistat de nașa Ana Simoc, soția lui Dimitrie Simoc[econom Cheriu]/[Mb 4/20.III.1937].
Refugiați la Cedarea Ardealului
Ana Șiandor, refugiată în România[Notă: la Tinca], este mama lui Mihail[n. august 1941, Tinca], decedat la 28.09.1942 în Cheriu,
fiind înmormântat la 1 octombrie 1942, de preotul paroh ortodox român al Cheriului, Florian Groza[Mr 5/01.10.1942].
Din prima căsătoririe, Ghiuri Mizli cel Bătrân a avut 4 copii: 1).Fildan Ghe. Ana-Nuca Ghiuri Mizli (1906-1966),
[căsătorită cu Trifa Florian-Toma 1903-1986)]
; 2).Fildan Ghe. Gheorghe-Ghiuri Mizli jr. (1909-1940); 3).Fildan Ghe. Nicolae-Micula Ghiuri
Mizli (n. 1913) și 4).Fildan I. Ioan-Nuțu Ghiuri Mizli[Puiu Mizli (n. 1919)]. După moartea primei soții, Fildan I. Gheorghe-Ghiuri
Mizli cel Bătrân, având 4 copii din prima căsătorie, s-a recăsătorit cu Raveica Erdei-Burca din Cihei [care avea și ea 3 copii dintr-o
căsătorie anterioară (Erdei Teodora-Tudura, căsătorită cu Iancu M. Florian-Șoia și 2 băieți)]
, cei 2 soți Fildan având și ei 3 copii: 5).Fildan I. Pavel-Țuca (1916-
2008); 6).Fildan I. Vasile-Lica (stabilit în Mediaș) și o fată.
În lucrarea „Documente privind istoria României, veacuL XI, XII și XIII, C Transilvania, VOL. I, 1075-1250.
Editura Academiei R.P.R. 1951, Documentul nr. 290/21 Ianuarie 1249, pagina 428”, la anul 1249 este menționat satul
Keer[Cheriu], alături de alte sate bihorene, așa cum reiese din textul original: ,,…in comitatum Bychoriensi terram vilae
Zwdan[Notă: Zsadany, in Ungaria], Wkan[Notă : Okany, în Ungaria], Keer[Notă: Cheriu], Belchyeo[Notă: Felcheriu] juxta Crysium[Notă: de lângă Crișul Repede]”,
donate, așa cum promisese, de regele Bela al Ungariei, Dalmației, Croației, Serbiei, Galiției, Lodomeriei, comitelui Paul, drept
răsplată, după alungarea tătarilor [Notă: mongolilor]. Prin acest act Bela IV[1206-1270] răsplăteşte pentru acte de vitejie împotriva tătaro-
mongolilor, pe „Paul, judecătorul curţii noaste şi comite de Zala” cu următoarele moşii din comitatul Bihor: Zwdan[Notă:
Zsadany, in Ungaria]
, Wkan[Notă : Okany, în Ungaria], Keer[Notă: Cheriu], Belcheyo[Notă: Felcheriu]”, despre care se precizează că sunt lângă Criş.
Nobilimea ardeleană[Notă: inclusiv cea bihoreană] a dobândit un statut juridic egal cu al nobililor regatului ungar, la sfârșitul secolului al
XIII-lea, conform decretului regelui Andrei al III-lea din 1290. Obligațiile militare erau aceleași pentru toți nobilii
regatului[Sursa: Diaconescu Marius. Structura nobilimii din Transilvania în epoca angevină. Editura Mega Cluj-Napoca 2013, pag. 72. ISBN: 978-606-543-422-6].
Aplecându-mă profund și atent asupra documentelor vechi despre Cher, constat de fiecare dată importanța acestui colț
de rai, în istoria atât de zbuciumată a vremurilor apuse.
În 1374 a existat în Oradea, o uliță[stradă], numită ,,Vineri”[Pentek utca], vizavi de intrarea principală a castelului, adică
de locul Târgului Mare de târziu[Notă: care de fapt se ținea joia].
CUGETARE
Privind cu jind spre miazăzi,
Eu n-am uitat că au fost clipe,
De minunate desfătări,
Pe care le-am trăit din plin.
Uitându-mă spre miazănoapte,
Nu vreau să văd decât momente
Ce mi-au marcat întreaga viață,
Cu nume sfânt de BUNEFAPTE !
Teodor T. Mitra. Deva la 21.XII.2018. ora 8:51
180
______________________________________________________________________________________________________
FAMILIA PANȚIRU
Panțiru Trandafira n. 1954, Panțiru Valentina n.1957, Panțiru Elena-Lenuța, Panțiru Ioan-Nelu.

Vițe de Chereni-În Lucru

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vițe de Chereni-În Lucru

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teodor T. Mitra.

Familia ALBUȚ-a Roșcului

I.1).ILEANA ALBUȚ-ȘANDOR-Ileana Roșcului[1919-1987], măritată cu Bot Florian-Ciorea, apare în actele oficiale,

Familia ARDELEAN-a Mnelului

M-am lămurit de mult şi nu numai eu, că toţi portarii adevăraţi,

Zburdalnic, curajos fără limite, altruist, cu reflexe incredibile,

Familia ARDELEAN V. TEODOR-Toaderea Lichi din Rontău

Familia AVRAM PETRU

1). FLORE[Notă: Florea/Florian] BARBONȚA-strămoșul celor din neamul Gabori Șuștăr

1.2).ANA BARBONȚA căs. Cearnău[1856-1936]

1.3.1).BARBONŢA GAVRIL-Gaborea Şuştăr

1.3.1.1).BARBONŢA G. TEODOR- Delea Gabori Şuştăr[1913-1981]

1.3.1.1.1).IOAN T. BARBONȚA-Nuţu Floriţâ Chechi şi a Deli Gabori Şuştăr

1.3.1.2).BARBONŢA G. GHEORGHE-Ţâncu[1918-14.VI.1997]/[pensionar, român, ortodox]/[79 ani]

1.3.1.2.1).MARIA Ghe. BARBONȚA-Măria Țâncului prima[n. 30.09.1939 în Oradea-d. 14.10.1939]

1.3.1.2.2).MARIA Ghe. BARBONȚA-Măria Țâncului a doua

1.3.1.2.3).CRISTINA Ghe. BARBONȚA-Cristina Țâncului

1.3.1.2.4).ANA Ghe. BARBONȚA-Anica Ţâncului

1.3.1.2.5).FLORICA Ghe. BARBONȚA-Florica Țâncului [n. 18.12.1953]

1.3.1.3).MARIA BARBONȚA-Măria Gabori Șuștăr [căs. cu Negruțiu Nicolae]

Neamul BELE-a Văleanului

1). BELE ANDREI-Văleanu[1879-1947, fiul lui Ilie Bele-Văleanu și Maria-Marișca]

2). BELE A TRAIAN-Trianu Văleanului (1905-1938)

3). BELE A ANA-Nuca Văleanului

4). BELE A PETRU-Petrea Văleanului căs. cu Măruța Driului

, la ediţia din 1938

Neamul BELE-a Dili

3).MARIA D. BELE-Măria Mitru Dili (1931-2018) căs. Simoc cu Ghiurița Cani

Familia BELE PAŞCU-Paşcu Dili

2).BLAGA IOAN căsătorit cu Floare Mudura

BOCUȚ N. IOAN-Nuțu Miculi Muci (1896-1947)

BODEA TRAIAN-Trianu/Bodea Felchereanu[1932-2007]

BODEA TRAIAN-Trianu/Bodea Felchereanu[1932-2007], originar din Felcheriu, căsătorit cu Maria n. Seiche[1933-1996, a

Neamul de CHERENI BOGOȘ

Familia BOT-a Moași

I).ANA BOT-Moașa căs. Dehelean

I.1).BOT T. FLORIAN-Ciorea Moași[1913-1981]

I.1.1).IOAN F. ALBUȚIU-Ionica Ciori Moași

I.1.2).FLORIAN F. BOT-Florea Ciori Moași

I.1.3).ANGELA F. BOT-Angela Ciori Moași prima

I.1.4).ANA F. BOT-Anica Ciori Moași

I.1.5).ANGELA F. BOT-Angela Ciori Moași a doua

I.1.6).CRĂCIUN F. BOT-Crăciunea Ciori[n. 16.12.1953]

Familia de învățători BULZAN

Familia BULZAN DUMITRU-Mitru Fâșcanu

Familia BUZGUŢA IOAN-Nuţu

Familia BĂZGUŢA IOSIF

Familia CARMAN TEODOR-Vijdiu cel Bătrân

Neamul CEARNĂU/CIARNĂU/CERNĂU-a Brudi

IV.2.).MARIA T. CEARNĂU-Gina Murului[1921-1948] ,,născută la 07.11.1921 în Cheriu, a absolvit clasa a VII-a în

IOAN T. CEARNĂU-Nelu Deli Murului[n. 1955, Cheriu]

Familia CHIPE TEODOR

Familia CHIŞ TEODOR și RAVEICA POPA-Raveica Crețului (1860-1934)

ANA T. CHIȘ căs. Ciorba

ANA Ghe. CHIȘ-a Gheorghii Lini căs. Cuc cu Delea Chechi

Familia CHIŞ T. PETRU-Petrea Crețului

RAVEICA MEȘTER-a Libi căs. Chiș (1903-1987)

CHIȘ P. ANA-Nușca Raveichi Crețului (1928-1992)

Neamul CHIȘ GHEORGHE-Gheorghia Lini (1875-1941)

Familia CHIȘ Ghe. IOAN-Nicu Ghiuriţâ Nachi

Familia CHIŞ Ghe. TEODOR-Titanu (1903-1969)

IOAN T. CHIȘ-Ionica Titanului (1927-1986)

IOAN I. CHIȘ-Nelu Ionichi Titanului (n. 1955 în București)