Nasul

și
Mantaua
N.V. Gogol
Bîrsan Raul
Dima Teodora
Horvath Ana-Maria Antonia
• Date despre autor

 
Nikolai Vasilievici Gogol a fost un prozator și dramaturg, născut în
Ucraina pe data de 1 aprilie 1809 și a decedat pe data de 4 martie 1852
la varsta de 42 de ani.

Gogol este un punct de referință al literaturii ruse și unul dintre cei mai
importanți reformatori ai literaturii universale. E un precursor al lui
Tolstoi și Dostoievski, însă forța scriiturii, actualitatea temelor și
modernitatea formei îi conferă un statut aparte.
Date despre autor

Povestirile sale reprezintă orizonturi ale populației marginale, a

funcționarilor mărunți și conțopiștilor care încearcă să rămână
imuni și verticali în raport cu parvenitismul și oportunismul
generalizat, dar, în același timp, râvnesc la un statut superior și
nutresc o stimă refulată față de superiori, potentați și privilegiați.

Alegoria, caricatura și grotesul sunt procedee pe care scriitorul

le stăpânește magistral și de care se folosește pentru a se integra
în universul său, în care devenim participanți pe nesimțite.
Farsele sale tragice ne iluminează percepția asupra vieții și ne
infuzează un optimism naiv, deși Gogol oferă, în genere, mai
mult prilej de plâns decât de zâmbit.
 Știați că...
Gogol era foarte sensibil cu privire
la propriul nas lung și ascuțit și
adesea făcea glume despre sine în
timp ce scria scrisori prietenilor
săi. De fapt, Gogol (al cărui nume
real era Nikolai Ianovskii) a ales
chiar pseudonimul de scriere
„Gogol” din cauza nasului său.
Poate de aici şi inspiraţia pentru
nuvela " Nasul" .
Fantasticul și realismul rus
Fantasticul s-a dezvoltat în Rusia, acolo unde spaţiul imens se cere populat cu
duhuri, unde zăpada pare veşnică şi capabilă să întoarcă timpul şi unde suferinţa
umană atinge cotele inimaginabile, dincolo de limitele umanului, generând un
fantastic de subterană sau unul poliţienesc unde, paradoxal, o manta sau un nas pot
căpăta o relativă independenţă.

N. Gogol şi apoi F.M. Dostoievski au ridicat literatura fantastică rusă pe cele mai
înalte culmi artistice, aşa încât misiunea scriitorilor care au urmat după ei a fost
mult mai uşoară, ei lucrând pe modele deja cunoscute. Practic, atât Gogol, cât şi
Dostoievski sunt mari inovatori în gen, Gogol împingând fantasticul spre zonele
infra-lucidităţii, dar şi spre un sarcasm total, iar Dostoievski inversând lumile,
ridicând subterana la rangul de paradis celest, transformând dublul dintr-un motiv
literar într-o adevărată obsesie, descoperind polifonia vocilor, romanele şi
povestirile sale supravieţuind toate, lucru nemaiîntâlnit, nici măcar Flaubert
nereuşind această performanţă.
Fantasticul și realismul rus
Realismul apare ca reacţie la subiectivismul romantic, optând pentru
obiectivitate şi impersonalitate. Cultivă mai ales epicul, cu precadere
romanul, preferând: observaţia lucidă, adevărurile simple, cotidianul,
surprinderea tuturor aspectelor existenţei, descrierile de mediu, cu
amănunte semnificative, ce reflectă felul de a fi al personajelor,
dialogurile simple ce dau iluzia vorbirii obişnuite, accentul pe intrigă,
evaluările etice ale situaţiilor şi ale personajelor.

Scriitorul realist prezint moravurile, viata culturala, mecanismul

social, oferind impresionant de multe informaii despre epoca
transfigurat artistic.
 Date despre operă
1. Nasul
Nasul este o nuvelă satirică a lui Gogol scrisă în perioada în care
locuia la Sankt Petersburg. În acest timp, lucrările lui Gogol s-au
concentrat în primul rând pe grotesc și absurd, cu o întorsătură
romantică. Scrisă între 1835 și 1836, „Nasul” spune povestea unui
oficial din Sankt Petersburg al cărui nas îi părăsește fața și își
dezvoltă o viață proprie. „Nasul” a fost publicat inițial în The
Contemporary, un jurnal literar deținut de Alexandru Pușkin. Folosirea
reperelor emblematice în poveste, precum și absurditatea absolută a
povestirii, au făcut din „Nasul” o parte importantă a tradiției literare din
Sankt Petersburg.
 Date despre operă
2. Mantaua

Mantaua este o nuvelă a autorului rus de

origine ucraineană Nikolai Gogol, publicată în
1842. Povestea și autorul ei au avut o mare
influență asupra literaturii ruse. Așa cum se
exprimă într-un citat despre scriitorii realiști
ruși din Eugène-Melchior de Vogüé „Toți ieșim
din „mantaua” lui Gogol”. În 1941, Vladimir
Nabokov a numit-o „Cea mai mare nuvelă
rusească scrisă vreodată”. Povestea a fost
adaptată într-o varietate de interpretări
scenice și de film.
 Rezumat
1. Nasul
Prin nuvela Nasul, Gogol înceracă să descrie defectele societății
timpului său. În data de 25 martie, frizerul Ivan Iakovlevici a găsit în
pâinea coaptă de soția sa nasul clientului său, evaluatorul Kovaliov.
Speriat de o asemenea descoperire și de consecințele negative pe care
le-ar putea suporta, frizerul decide să arunce nasul găsit în râul Neva.
Între timp, Kovaliov se trezește și dorind să se uite în oglindă la coșul ce
îi ieșise cu o zi înainte pe nas, descoperă cu stupoare că acest organ al
mirosului, nasul, lipsește. Disperat, acesta merge la polițistul șef pentru
a reclama pierderea, ținându-și fața acoperită cu o batistă, spre a nu se
observa lipsa nasului.
Rezumat
1. Nasul

Spre surprinderea sa, pe drum se întâlnește cu nasul său. Acesta era

îmbrăcat într-o uniformă brodată cu aur și era acoperit cu o pălărie. După
uniformă și pălărie, Kovaliov își dă seama că nasul său are funcția de
consilier de stat. Kovaliov îl abordează și îl roagă să se întoarcă la el, acesta
aflându-se în Catedrala Maicii Domnului din Kazan. El se preface că nu
înțelege ce i se spune. Văzând că nu are șanse de reușită, decide să denunțe
în ziar referitor la pierderea nasului. Nereușind să dea acest anunț se întoarce
acasă și începe să se gândească la cauza nenorocirii sale. Ajunge la
concluzia că poate fi vina soției ofițerului de stat, Podtocina, care ar fi angajat
niște vrăjitoare, deoarece ar fi refuzat să se însoare cu fata ei. În acest timp,
vine un polițist chipeș și îi aduce nasul înfășurat într-o bucată de hârtie.
Kovaliov, nespus de bucuros, recunoscându-și nasul se pregătește să îl pună
la loc.
Rezumat
1. Nasul

Polițistul îi spune lui Kovaliov numele hoțului care ar fi un bărbier de pe

strada Voznesenskaya. După plecarea polițistului, Kovaliov examinează
nasul, observă și coșul ce îi ieșise pe partea stângă și încearcă să și-l
lipească la loc. Nereușind, cheamă un vecin medic, care nu reușește să îi
pună nasul la loc. Dezamăgit, îi scrie o scrisoare doamnei Podtocina,
amenințând-o să îi pună nasul la loc, dacă nu, se va pune sub ocrotirea
și apărarea legii. Aceasta îi răspunde, declarând că nu este vinovată de
acest lucru; între timp apar numeroase zvonuri despre plimbările zilnice
ale nasului lui Kovaliov, pe Nevski Prospekt și prin parcul Tavriceski ,
stârnind discuții aprinse din partea mondenilor societății.
În data de 7 aprilie, Kovaliov privindu-se în oglindă, descoperă că nasul îi
apăruse la loc, neavând niciun coș pe el, determinând explozia de fericire
a protagonistului, care se grăbește să se îmbarce într-o birjă, plimbându-
se prin tot orașul de la cofetărie la teatre, magazine, mândrindu-se cu
nasul său.
 Rezumat
2. Mantaua

Nuvela Mantaua reprezintă o satiră la adresa societății timpului. Personajul

principal Akaki Akakievici un funcționar simplu, în sistemul birocratic monstruos
al vremii. Acesta nu este agreat aproape de nimeni, încă din copilărie. Era
dedicat copierii și scrisului frumos, citeț și corect. Datorită acestui fapt, era
permanent ironizat de către colegii săi de serviciu. Akaki deține o manta veche
care s-a uzat foarte tare și pe care încearcă să o repare la un croitor. Acesta
nu reușește să o repare, fapt ce îl mâhnește foarte tare pe protagonist. El își
cumpără o manta nouă cu mari sacrificii, fiind perceput de către colegii săi într-
un mod mult mai prietenos, aceștia stimându-l mult mai mult ca înainte
 Rezumat
2. Mantaua

Colegii îi organizează o petrecere în cinstea noii sale mantale. Această

nouă manta îi oferă o cu totul altă imagine între funcționari. Este mai
apreciat și mai bine văzut, fiind chiar invitat și la o petrecere de seară.
Când pleacă de la această petrecere este prins de hoți, agresat și îi este
furată mantaua cea nouă. Deși încearcă să și-o recupereze de mai multe
ori, nu reușește. Deposedarea de acest lucru care este foarte important
pentru personaj, îl determină să se îmbolnăvească sau îi cauzează
îmbolnăvirea și la scurt timp moare. După moarte, sufletul lui Akaki se
transformă într-o stafie, care umblă pe pământ câteva zile, după moartea
protagonistului și îl bântuie pe marele funcționar care a refuzat să îl ajute
pe acesta, atunci când i s-a furat mantaua. Fantoma îl determină pe
marele funcționar să se comporte moral și să fie mult mai uman cu
subalternii săi.
Personaje
1. Nasul

Kovaliov
Nasul
Ivan Yakovlevitch
Politistul
Oficial cu părul gri
Doamna Podtocina
Doctorul
Caracterizarea personajelor
Kovaliov: „maior”, evaluator colegial, care a slujit în Caucaz. S-a
asigurat întotdeauna că aspectul său este impecabil. Kovalev a venit la
Sankt Petersburg pentru a obține un post de viceguvernator sau
„exegutor”, el dorind să se căsătorească cu o mireasă bogată.

Ivan Yakovlevich - "frizer "," bețiv teribil "și" mare cinic ", mergeau
mereu nebărbierit, păreau neîngrijit.

Nasul pe care l-a pierdut Kovalev: Purta o uniformă scumpă, pantaloni și

o sabie. Avea rangul de consilier de stat. A vrut să plece la Riga cu un
pașaport fals, dar un polițist vigilent l-a apucat și l-a dus la proprietarul
Kovalev. La început nu s-a întors la locul său, dar în dimineața zilei de 7
aprilie, la fel de misterios pe cât a dispărut, s-a întors la locul său pe
față.

Supraveghetor trimestrial
Un polițist cu aspect nobil, purta perle, o pălărie și o sabie. El a observat
cum Ivan Iakovlevici a aruncat ceva de pe pod în râu. Apoi și-a prins
nasul când era pe punctul de a pleca la Riga cu un pașaport fals.
Personaje
1. Mantaua

•Akaki Akakievici
•Petrovnici
•Persoana importanta
• Nevasta croitorului
•Ian Ivanovici Eroskin
•Arina Semionovna
Belobriuskova
Caracterizarea personajelor
Akaki Akakievici Bașmacikin Personajul principal, este „funcționarul cutare” de
la „departamentul cutare”, vechi în slujbă și neted pe creier. Aflăm că domnul
Akaki ocupa de atât de mult timp sluba respectivă încât nimeni nu își mai aducea
aminte când a intrat în slujbă și cine l-a angajat. Fiind un simplu copist, Akaki
Akakievici, înzestrat cu chelia de rigoare, nu era din cale afară de sociabil, fapt
pentru care autorul ne împărtășește faptul că nimeni nu îi purta respect.Akaki
Akakievici era văzut în același loc, în aceeași poziție, în aceeași funcție de copist,
așa că ulterior toți ajunseră să creadă că așa s-a născut pe lume, gata de slujbă,
cu uniforma pe el și cu chelia pe cap. La departament nu se bucura de respectul
nimănui. Ușierii nu numai că nu se ridicau atunci când apărea el, dar nici măcar
nu-l priveau, de parcă prin sala de primire nu trecea decât o muscă în zor.

„funcționarul acela scund, cu cheile pe cap, cu vorbele sale mișcătoare: „Lăsați-

mă în pace, de ce mă necăjiți?”
„el muncea cu dragoste”
Caracterizarea personajelor
Croitorul ne este prezentat ca fiind o ființă deplorabilă, bețivă, dar totuși
pricepută la meseria pe care o desfășoară. Se dovedește a fi un om înțelegător,
stabilind un preț potrivit pentru noua manta a lui Akaki și lucrând la ea cu cea mai
mare atenție. Cu ajutorul croitorilor, nobilimea își întreținea mândria prin
vestimentație. Însușirile sale nu sunt alese întâmplător de către autor, la fel cum și
locuința sa ne arată de unde pornește această mândrie.

Nevasta croitorului: „purta bonetă și nu basma și că, după cât se pare, nu se

putea lăuda cu frumusețea: […] numai soldații din regimentele de gardă i se uitau
pe sub bonetă, mișcându-și mustățile și vorbindu-i, cu o voce aparte.”
„gospodina […] făcuse atâta fum șa bicătărie, încât nici măcar gândacii nu mai
puteau fi zăriți.”

Persoana importantă: „devinse de curând persoană importantă”, „principiul de

bază al sistemului său era sevritatea.”
Citate
1. Nasul

● „ – Cui i-ai tăiat nasul,bestie? Începu ea să

strige, mânioasă... Cu urechile mele am auzit trei
oameni spunând, că în timp ce-i bărbierești, le
zgâlțâi atât de tare nasurile că de-abia se mai
țin.”
● „ După toate, după uniformă, după pălărie, se
vede că-i consilier de stat.”
● ,, Kovaliov începu să mediteze și își dădu seama
că lucrurile nu s-au terminat aici: nasul se
găsise, dar trebuia fixat, pus la loc.”
Citate
2. Mantaua

● ,, În timpul botezului, copilu începu să plângă și schiță o astfel de

grimasă, de parcă ar fi știut că va deveni cândva consilier titular...”
 
● ,, Urcând scara ce ducea spre locuința lui Petrovici, care, trebuie să
recunoaștem, era umedă și murdară de jos până sus, cu tot felul de lături
unsuroase, și pătrunsă de un miros de alcool, care îți înțepa ochii, aceasta
fiind, după cum se cunoaște, o caracteristică obligatorie a scărilor
întunecate ale caselor din Petersburg...”

● ,, - A! Iată că te-am găsit și pe tine, în sfârșit! Iată, te-am prins și de guler!

Am nevoie de mantaua ta! Pentru că nu ai vrut să îți bați capul ca să o
găsești pe a mea și mai și dojenit- acum să mi-o dai pe a ta! ”

● ,, Oricum, nu se mai auzi niciodată de cazuri în care oamenii să fie jefuiți

de mantale.”
 Mulțumim
pentru atenția
acordată!