PUG/MOPS mica).
In cazul in care temperatura creste la
Un membru al familiei speciale ce include cainii
brahicefalici, Pug-ul, acest caine exotic de talie
mica, plateste pretul tuturor caracteristicilor
specifice unei constructii craniene cu totul
speciale: narile stenotice, alungirea valului
palatin, stenoza traheala, stresul provocat de
caldura. El trebuie ferit de variatiile bruste de
temperatura, de caldura intensa ca si de mediul
prea umed.
Ochii proeminenti afisati de acesti caini de rasa
creeaza niste probleme ce trebuie avute in
vedere. Constructia orbitala incompleta lasa o
mare suprafata a globului ocular expusa, fapt
care il expune intr-un grad mai ridicat
la proptosis, zgarierea corneei si entropion.
Zona ochilor trebuie atent protejata la acesti
caini de rasa.
Mops-ul (Pug-ul), un caine de talie mica jucaus
si vioi mai ales in prima parte a vietii, nu trebuie
antrenat in jocuri cu mingi grele, de mari
dimensiuni, care sa-i fie aruncate, de asemenea,
o grija mare trebuie avuta la terenul de joaca
ales in cazul in care cainele se implica in
aportarea unor obiecte. Tufisurile compacte si
vegetatia aspra, inalta, nu reprezinta deloc un
mediu sigur. Caile respiratorii compactate prin
constructia speciala a capului il impiedica pe
Pug sa respire corect si, privind mai departe
acest fenomen, sa isi regleze eficient
temperatura (prin procesul de evaporare
prezenta la nivelul mucoasei limbii). Acesti caini
de rasa si-au dezvoltat o adaptare partiala in
acest sens, Mops (Pug) fiind, in mod neoficial
dar larg recunoscut, cainele cu cea mai lunga
limba. Dar chiar si asa dificultatile reglajului
termic persista. Temperatura corporala normala
pentru Mops (Pug) se plaseaza intre valorile 38-
39 de grade Celsius (fiind un caine de talie
1
valoarea 41, el nu mai este capabil sa intervina
eficient pentru reglarea acesteia si creierul este
afectat foarte rapid. In astfel de cazuri este
nevoie de o interventie prompta si eficienta din
partea omului, prin aplicarea unor tehnici de
scadere rapida a temperaturii (udarea blanii,
plasarea intr-un loc racoros, infasurarea
toracelui in prosoape inmuiate in apa rece,
folosirea pungilor de gheata).
Alungirea valului palatin sau, mai corect spus
plasarea compactata, „inghesuita” a acestei
membrane pe suprafata redusa a maxilarului
superior creeaza la aceasta rasa (ca, dealtfel, la
toate rasele de caini brahicefalici) o reactie
numita „stranut inversat”. Sunt mici episoade
de stranut convulsiv, cu expiratie puternica pe
nas si accese de sufocare, care dureaza, in
medie, 1-2 minute. Pe durata acestor mici crize
gatul se contracta, ochii se umfla si cainele isi
departeaza coatele in incercarea de a permite
cutiei toracice sa se dilate si sa inspire mai
eficient aerul necesar. Numele acestei anomalii
in limbaj sanitar-veterinar este „reflex vomitiv
faringian”.
Cel mai des declansarea este favorizata de
resturi de mancare sau de lichid ramase captive
in faldurile valului palatin si care limiteaza
respiratia. Riscul nu este foarte mare daca
episoadele se produc rar si in mod aleatoriu.
Este bine sa interveniti prin efectuarea unui
masaj usor aplicat asupra gatului si, eventual,
prin acoperirea narilor pentru a obliga cainele
sa respire pe gura (ajutandu-l, astfel, sa inghita
resturile obstructioniste). Daca se produc iritatii
pe cerul gurii care cronicizeaza reactia, adresati-
va unui medic veterinar pentru a va prescrie
medicatia corespunzatoare.
Sedentarismul reprezinta o alta mare problema
 in ingrijirea adecvata a acestor caini de rasa.
Pug-ul nu ramane prea activ dupa stadiul de
junior. Ca si caine adult isi va limita mult
activitatea, semanand in acest sens cu rasa
Bulldog. Tendinta aceasta trebuie serios
combatuta, si orice stapan responsabil de caine
de rasa Pug trebuie sa fie atent sa-l implice
periodic in exercitii de intretinere, sa-l
antreneze pentru plimbari pe distante medii
intr-un climat potrivit si sa-i monitorizeze atent
dieta. Hrana corecta, oferita in raport corect cu
nivelul de efort depus si cu specificul dat de
varsta exemplarului, va permite pastrarea sub
control a tendintei de ingrasare.
La acest capitol trebuie subliniate beneficiile dar
si pericolele reprezentate de inot. Ca toti cainii,
si cei din rasa Mops (Pug) sunt buni inotatori si
se bucura sa desfasoare o astfel de activitate,
mai ales la finalul unei zile calduroase de vara.
Desi acest gen de exercitii le sunt benefice din
multe puncte de vedere - reglarea temperaturii
corporale, antrenarea muschilor, stimularea
arderilor, prevenirea dereglajelor la nivelul
articulatiilor etc. - totusi nu este deloc
recomandata fara supraveghere stricta a unui
adult. Problemele apar din dificultatile pe care
cainii de rasa Mops (Pug) le au cu respiratia
(constitutia brahicefalica). De fiecare data cand
doriti sa-i oferiti aceasta miscare, este cel mai
bine sa intrati in apa alaturi de caine pentru a-i
sustine corpul cand oboseste si a impiedica
scufundarea capului sub nivelul apei.
In cadrul sedintelor de curatare o atentie
deosebita trebuie acordata pliurilor de piele de
pe fata si gat. Aceste cute permit fixarea unor
paraziti externi cu actiune foarte suparatoare la
nivelul epidermei daca nu sunt curatate atent si
dezinfectate. Pentru aceste operatiuni folositi
doar solutii recomandate de un medic
veterinar. Chiar si simpla curatare periodica
2
folosind apa curata, usor incalzita, ajuta
semnificativ. Dischetele cosmetice umezite sunt
de mare ajutor (orice material folosit la curatare
trebuie sa fie bun absorbant si sa aiba o textura
moale), dar vata medicinala ar trebui, in genere,
evitata, pentru ca este posibil ca unele scame
din continutul acesteia sa poposeasca in ochi,
favorizand astfel declansarea iritatiilor.
Scurta istorie a rasei :
Originile cainilor din rasa Mops se plaseaza in
China, vechimea rasei fiind estimata la peste
2000 de ani. Prima descriere in scris a unui
caine asemanator, denumit „caine cu bot
scurt”, s-a consemnat in jurul anului 600 i.e.n. In
dictionarul complet al caracterelor chinezesti
comandat de imparatul Kang Hsi (aprox. 950
e.n.) sunt consemnate caracterele „caine cu
picioare scurte” si „caine cu cap scurt” care, in
opinia expertilor, face referinta la rasa Mops.
Cert este ca, incepand cu secolul al XIII-lea,
existau 3 rase in China fiecare cu o oarecare
contributie la fundamentarea rasei de caini
Mops, si anume: Pechinezul, Spanielul Japonez
si Pugul.
Deosebind Pechinezul de Pug doar prin
lungimea parului, chinezii au mixat adeseori
exemplare canine ale celor doua rase, cea cu
parul scurt (denumita Lo-Sze) fiind preferata
pentru faptul ca ridurile de pe frunte erau mult
mai vizibile si aminteau de anumite caractere
ortografice. Cainii Mops cei mai cautati ai rasei
erau cei ale caror riduri formau caracterele
cuvantului „Print”. Probabil cei mai putin
apreciati erau aceia cu ridurile expimand
cuvantul „Cersetor”…
Calatoria Mopsului spre „batranul continent” isi
are punctul de start pe la sfarsitul secolului al
XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea, odata cu
 schimburile comerciale initiate intre marinarii-
negustori chinezi si cei europeni (portughezi,
spanioli, olandezi si englezi). Acceptati rapid ca
si caini de companie de talie mica, Mopsii s-au
raspandit relativ repede mai intai in Olanda,
unde au primit denumirea de Mopshond
(radacina numelui popular de astazi). Un
exemplar al rasei i-a fost de mare ajutor
Printului Willem de Orania (zis si Taciturnul),
latratul sau sonor anuntandu-l despre
apropierea trupelor spaniole si salvandu-i
pozitia in cadrul conflictului. De asemenea, caini
din rasa Pug (rasa Mops) i-au insotit pe William
al III-lea si Mary a II-a (de Orania) cand au acces
pe tronul Angliei (1688). Debutul in lumea
selecta a artei (filiera engleza) si l-au facut
gratie penelului lui William Hogarth care i-a
imortalizat in celebrul „House of Cards”- tabloul
infatisand caini de rasa Mops jucand carti. Au
primit nume diferite in tarile europene in care
si-au castigat popularitatea, precum Carlin in
Franta, Dogullo in Spania, Mops in regatele
germane si Caganlino in Peninsula
Italica. Vectorul de popularizare a cainilor de
companie din rasa Pug (Mops) in Franta a fost
Josephine Bonaparte cu exemplarul sau
Fortune. Faimosul Goya a pictat si el mopsi, in
1785, el redand exemplare cu urechile
decupate. Incepand cu secolul XVIII rasa devine
mult mai standartizata, fiind separata in
nuantele de baza: castaniu („Isabella”) si
nuantele inchise, pana la negru.
Descrierea si intretinerea rasei:
Durata de viaţă: 12 - 15 ani
Grupa: Toy
Culoare: negru, gri-argintiu, bej si cafeniu
Varietati: - asemenea rasa Mops este o alegere buna,
Talia: medie/mare
Năpârlire: consistenta
3
Înălţime: 25-35 cm
Greutatea: 6-8 kg
Cu o infatisare reflectata in morfologia altor
rase, Mopsul este caracterizat de anume
particularitati. Sa nu faceti greseala sa
confundati cainii Mops/Pug cu Buldogii Francezi
(cu urechile cazute si o alta alura fizica), sau cu
exemplare miniaturale de Mastiff ori
Bullmastiff. De asemenea, ei nu sunt inruditi cu
cainii din rasa Shar-Pei. Cea mai apropiata
inrudire a rasei Mops-Pug este cu rasa Pechinez.
Sunt caini de talie mica, avand un corp scurt cu
aspect patrat, indesat (silueta asemanatoare cu
cea a a Bulldogului Englez, dar cu o mai mare
suplete). Ca standard de rasa, inaltimea de la
sol pana la punctul de maxim al greabanului la
un Mops/Pug trebuie sa fie egala cu lungimea
de la bot la baza cozii. Craniul este
plat, botul scurt si patrat (turtit, dar nu ridicat in
sus), fruntea lata brazdata de riduri adanci si
intinse. Ochii Mopsului sunt mari, perfect
rotunzi si de culoare inchisa. Mopsul are masca
neagra, de aceeasi culoare fiind si urechile (cu
punct de prindere inalt pe craniu, fine, moi,
lasate pe langa cap). Are pieptul lat, coada este
dublu inelata si purtata pe spate, iar blana are
parul scurt, drept, moale si cu luciu.
Temperament si comportament specifice :
Daca va decideti sa va impartiti tandretea cu un
astfel de companion, trebuie sa va puneti
intrebarea : „De ce un Mops?”. Mopsii sunt
simpatici foc, nimic de zis, cine sustine ca sunt
urati sufera de sindromul Stevie Wonder ori se
tine de glume! Deci, daca va doriti un caine care
sa va faca sa radeti, alegeti un Mops! Daca
doriti un caine care sa fie bun cu copiii – de
pentru ca un astfel de caine considera copiii
„colegi” din rasa sa, doar un pic
 supradimensionati… Visati ca simpaticul
vostru caine de companie sa alerge cu cei mici
in timp ce acestia pedaleaza pe biciclete sau
aluneca pe role? Schimbati-va optiunea, cainele
Mops este un animal comod care nu rezista
prea mult in soarele amiezii. Prefera stapanii
mai linistiti care-si consuma energia in spatii
mici. Un caine Mops va topai in jurul vostru, vi
se va uita profund in ochi pentru a ghici exact
ceea ce vreti sa-i ascundeti (unde ati dosit
biscuitii deliciosi, de exemplu) si va da deseori
dovada de gelozie. Vreti un caine cu
personalitate puternica? Pai cei din aceasta rasa
au un serios surplus de personalitate, cu care
nici nu stiu ce sa faca! La capitolul „vigilenta”
cam „scartaie”, pentru ca un caine Mops nu are
notiunea de strain, este prieten cu toata lumea,
iar spargatorii pot fi considerati creaturi
simpatice!
Despre dresaj : conditionate, aproape de nivelul unui caine de
Mopsul reactioneaza bine la dresaj, dar uneori
are o maniera mai inceata de a intelege ceea ce
i se cere. Se recomanda multe repetitii si o
gama larga de recompense, la care reactioneaza
foarte bine. Fiti rabdatori cu Pugul atunci cand
da semne ca nu intelege limba, doar vine din
China!
Ingrijire si sensibilitate la boli:
Mopsii racesc foarte uşor, sunt sensibili si la frig,
dar si la calduri prea mari. Sunt predispusi la
alergii, iar botul scurt contribuie la problemele
cronice cu respiratia. Pugul sufera de o slaba
aerisire din cauza constituţiei fizice a nasului. De
multe ori va fi nevoie de interventia medicului
veterinar care sa efectueze operatii de
cezariana. La mops ochii reprezinta un punct
sensibil, uneori apar: keratita, inflamaţiile la
nivelul corneei, chiar si de urcioare. Sunt
4
predispusi la lacrimat. Cainii din acesta rasa au
tendinta de a sforai si respira mai greu. Atentie
la dieta, Mopsul este predispus la obezitate.
Encefalita cainelui Pug (PDE) – o inflamatie a
creierului care afecteaza exemplarele tinere, de
obicei intre varstele de 2 si 3 ani.
Pentru unii iubitori ai raselor canine fara prea
multa experienta in dresaj canin, dresajul unui
caine de talie mica reprezinta un subiect
limitat, cu putine puncte de interes. In general,
predomina ideea ca unui caine mic ii sunt
incredintate, in genere, roluri mici, cum ar fi
insotirea stapanul si asigurarea bunei
dispozitii. O astfel de perceptie este gresita din
start.
De fapt, statistica releva ca un caine de talie
mica, de companie, trebuie sa-si insuseasca
foarte multe comenzi si comportamente
talie medie sau mare care se pregateste pentru
concursuri de abilitate. Fara a fi un caine de
paza, un caine de talie mica poate fi la fel de
vigilent si de alert in perimetru.
De asemenea, este bine de stiut ca dimensiunile
corporale sunt relative. Perceptia unui Mops
despre propria talie … ei bine echivaleaza cu cea
a unui elefant. Asa cum circula o gluma in China,
pe seama acestui „pitic curajos”, un caine Pug
nu va fi niciodata de acord ca are talie prea
mica; ci doar ca prea multe animale sunt
absolut diforme in comparatie cu el. Dresajul
unui caine de talie mica devine cu atat mai
important cu cat valorizam urmatorul adevar:
fiindu-ne animal de companie, mereu in
proximitate, aproape tot ceea ce face se
deruleaza fata ochilor nostri, actiunile lui ne
influenteaza pas cu pas. De aceea este nevoie
de o coordonare buna si de o colaborare in
acest sens, toate obtinute printr-un dresaj
 inteligent, de calitate. In relatia cu un catel
Mops (Pug) de abia sosit in mijlocul familiei nu
prea putem vorbi despre „perioada de gratie”.
Indiferent de cum suna aceasta fraza, este cat
se poate de adevarata. Mops-ul (Pug-ul) este
activ, temperamental mai ales in prima parte a
vietii sale, alert si incapatanat. Primele obiceiuri
deprinse, primele nuante comportamentale
venind din partea membrilor familiei si care il
favorizeaza vor fi dificil de corectat ulterior. Nu
scapati niciodata din vedere valabilitatea
expresiei ,,un caine mare intr-un trup mic'',
foarte potrivita in cazul unui Mops (Pug). Acest
caine mic si teribil de simpatic poate dovedi un
temperament incantator si cuceritor ce da gata
pe oricine. Adora sa se joace, este prietenul
dedicat al copiilor, cu care se comporta frumos
si permisiv. In ciuda aerului de demnitate si
sobrietate, are un simt clar al umorului si poate
fi la fel de frivol ca orice alt caine de talie mica.
Ca standard general acceptat, un caine de rasa
Mops (Pug) se dovedeste tolerant la tachinarile
celor din familie, are un trup mobil si robust,
participa entuziast la orice joc este invitat.
Cainele de rasa Mops (Pug) este deosebit
de sensibil la tonul vocii stapanului, asa ca
pedepsele aspre nu isi au rostul. Acest caine
raspunde bine la socializarea precoce si va
tolera fara mari probleme prezenta altor
animale in jurul sau. Dar va tanji mereu dupa
prezenta oamenilor, dorind sa se afle tot timpul
in preajma lor. Dovezile de afectiune trebuie
acordate gradat si nuantat, cel mai des in relatie
cu comportamente pozitive, cand raspunde
corect la dresajul domestic. Daca stapanul nu le
dedica suficienta atentie, ii ignora sau nu se
joaca cu ei, cainii acestei rase pot deveni usor
anxiosi sau agitati.
5
Nu sunt niste „cersetori” in privinta dovezilor de
afectiune, dar simt nevoia sa se plaseze mereu
pe aceeasi „lungime de unda” cu stapanul lor,
aspect foarte folositor in dresaj. Dotat cu o
vointa de fier si cu o inteligenta ascutita, un Pug
se plictiseste repede daca i se repeta o
comanda prea des. Dincolo de faptul ca este un
caine de talie mica, se dovedeste un caine de
paza eficient, in sensul ca strainii care se
apropie vor fi semnalati prompt, dar nu se va
implica agresiv in abordarea acestora.
Eventualele tendinte in acest sens observate la
masculii tineri trebuie imediat corectate, fiind
considerate deviante comportamentale de la
standard. Relatia cea mai stransa o va dezvolta
cu cel mai autoritar si influent membru al
familiei. Nu uitati ca aceste animale inteligente
percep autoritatea reala in termeni de o mai
mare acuratete decat noi, oamenii. Daca un
Mops (Pug) alege individual o anume persoana
din familie si se va posta mereu in preajma
acesteia, acordandu-i intreaga sa atentie, acea
persoana trebuie sa se implice cel mai mult in
dresaj. Astfel vor fi obtinute cele mai bune
rezultate in timp scurt.
Rasa de caini Mops (Pug) se numara printre
rasele canine cu risc semnificativ in ceea ce
priveste anomaliile congenitale vertebrale,
alaturi de alte rase precum Bulldog, Bulldog
Francez, Yorkshire Terrier si Boston Terrier. Cel
mai mare pericol in cazul unor astfel de
afectiuni il reprezinta implicarea problemelor
neurologice, care pot duce, printre altele, la
paralizie.
 Afectiuni ale vertebrelor
Hemivertebrele, vertebre in forma de pana din
compunerea coloanei sunt cele mai susceptibile
de a provoca complicatii neurologice in cazul in
care sunt afectate. Dezvoltarea lor defectuoasa
conduce la deformari ale coloanei (cifoza,
scolioza si lordoza). Cele mai multe astfel de
defectiuni se constata la nivelul vertebrei a 8-a
(T8).
Efectele sunt drastice in timp, ducand la
ingustarea canalului spinal, instabilitate
generala a coloanei, luxatii sau chiar fracturi ale
vertebrelor.
Simptome: slabiciune la nivelul membrelor
posterioare, paralizia acestora, incontinenta
urinara si fecala, cronicizarea durerilor spinale.
Cauza probabila este o irigare incompleta cu
sange a hemivertebrelor, fapt care nu permite
dezvoltarea normala. Tratamentul este de
obicei conservator, aplicandu-se proceduri de
decompresie chirurgicala a maduvei spinarii,
interventii pentru alinierea si stabilizarea
vertebrelor.
Meningoencefalita necrozanta
Este o boala inflamatorie a sistemului nervos
central, care apare destul de des la cainii tineri
de talie mica. Cazuistica medicala remarca
faptul ca rasele canine in care s-au raportat cel
mai des astfel de cazuri sunt Chihuahua, Mops
(Pug) si Bichon Maltez. In mod concret este
vorba de o inflamatie a meningelui si a
creierului. Cauza declansarii acestor inflamatii
inca nu au fost elucidate, desi multi specialisti
speculeaza pe marginea teoriei ca ar fi o boala
autoimuna. Meningoencefalita necrozanta este
fatala fara un tratament imunosupresor agresiv
declansat de timpuriu si, din pacate, pastreaza o
6
rata mare de fatalitate chiar si dupa un astfel de
tratament. Practic, neexistand o modalitate
clara de diagnosticare a acestei boli (cele mai
multe constatari se fac la autopsie)
determinarea prognosticului este aproape o
aventura. Fiind un caine de talie mica si cu un
sistem imunitar destul de fragil, Pug-ul nu
reprezinta cel mai rezistent „pacient” in fata
acestei boli.
Entropion
O afectiune a ochilor, entropionul se manifesta
ca o iritatie la suprafata globului ocular cauzata
de frecarea indelungata a firelor de par din
gene. Acestea vin in contact din cauza unei
rasuciri (rulari) spre interior a marginii uneia
(ambelor) pleoape. Uneori este vorba de un
spasm neregulat al pleoapei, alteori procesul
este continuu. Problema este, de regula,
mostenita si se declanseaza la varsta tanara (1-2
ani). Anomalia este semnalata la numeroase
rase de caini, fie ca vorbim de un caine de talie
mica, medie ori mare. Ochiul afectat este
mentinut semi-inchis, va fi permanent iritat
(rosu-sangeriu din cauza dilatarii vaselor de
sange) si va lacrima permanent. De obicei boala
se manifesta la ambii ochi. In formele
acute tratamentul este chirurgical, excesul de
piele al pleoapei fiind inlaturat, pentru ca
marginea acesteia sa nu mai poata rula catre
interior.
Displazia de sold
Aceasta reprezinta o problema majora in cadrul
rasei, un procent impresionant de peste 60%
dintre exemplarele canine de rasa Mops (Pug)
fiind, in medie, afectate de aceasta boala,
 conform statisticilor intocmite de Fundatia
Ortopedica pentru Animale (SUA). Rasa Mops
(Pug) a fost cotata de specialistii ortopezi
veterinari ca fiind a 2-a cea mai afectata de
displazia de sold dintr-un total de 157 de rase
canine monitorizate. Displazia de sold
reprezinta o dezvoltare anormala a articulatiei
coxo-femurale. Cel mai des suntem obisnuiti sa
identificam boala la un caine de talie mare, dar
Mops-ul, desi este un caine de talie mica, iata ca
face exceptie de la aceasta “regula”, dovedind o
sensiblitate foarte mare pentru contractarea
bolii. Displazia de sold este caracterizata prin
laxitate exagerata (mobilitate crescuta) a
articulatiei, asociata cu procese degenerative.
Factorii care duc la aparitia afectiunii sunt
variati: cresterea foarte rapida, miscarea
excesiva, nutritia dezechilibrata, precum si, intr-
o foarte mare masura, statusul ereditar. La baza
aparitiei afectiunii sta neconcordanta intre
dezvoltarea scheletului cu masa musculara. Ca
rezultat, apare laxitatea articulara sau
instabilitatea celor doua capete osoase
articulate, aceasta instabilitate ducand apoi la
distrugerea structurilor ligamentare,
cartilaginoase si osoase care formeaza
articulatia.
Demodex
Pug este una dintre rasele canine care sunt mai
des afectate de raia demodecica, cunoscuta si
sub numele de Demodex. Aceasta conditie este
favorizata de sistemul imunitar slab al acestui
caine de talie mica a carui aparenta fizica
sugereaza, in ciuda dimensiunilor, o anume
robustete. Neajunsul acesta legat de soliditatea
sistemului imunitar face ca reprezentantii rasei
Pug sa contracteze mai usor diferite boli, mai
ales in stadiul de juniori, ceea ce implica o grija
sporita din partea proprietarilor.
Demodex este usor de tratat, pe baza unei
medicatii adecvate si folosirea unor lotiuni
accesibile in farmaciile veterinare, dar
adevarata problema este ca unele exemplare
vor prezenta o forma sistemica a bolii (o anume
cronicizare). Aceasta vulnerabilitate este
considerata a fi genetica si crescatorii de caini
de reproductie trebuie sa evite exemplarele
care au prezentat aceasta conditie (aspect care
nu este de fiecare data pus in practica, din
considerente financiare). Cosangvinitatea este,
printre altele, o cauza cunoscuta pentru aceasta
problema. Raia demodecica este produsa de un
parazit microscopic, Demodex Canis. Toti puii se
nasc liberi de aceasta boala (nu este
contagioasa, spre deosebire de cea sarcoptica),
insa mamele care au acest parazit il trasnmit
puilor inca din primele zile de viata. Alta forma
de transmitere a bolii (intre doi caini adulti, de
exemplu) nu exista. Transmiterea de la mama la
pui se face pe zona unde iau contactul cel mai
frecvent (pe cap), iar puii crescuti in afara
cuibului, fara mama, nu vor prezenta boala.
Parazitul se localizeaza in foliculul pilor, loc in
care medicamentele patrund cu dificultate.
Exista 3 forme ale bolii: localizata, generalizata
si pododermatita demodecica (boala se
localizeaza la nivelul labelor). Simptomele sunt
identificate sub forma unor leziuni de culoare
rosie, ce formeaza cruste bine delimitate, in
prima faza pe cap si fata.