Teodor T. Mitra.

Mărturii despre Cheru Bihorului

________________________________________________________________________________________________________

CHERENII ,,MOȘIERI și CHIABURI”

La foarte scurt timp după adoptarea Legii 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, unde la art. 3 se specifică
faptul că ,,trec asupra Statului pentru a fi împărţite plugarilor îndreptăţiţi la împroprietărire şi pentru a constitui rezervele
prevăzute la art. 2, pct. c şi d”, iar conform aceluiași articol, aliniat h, se confiscă ,,prisosul terenurilor agricole constituind
proprietăţi ale persoanelor fizice care depăşesc suprafaţa de 50 ha”. Zis și făcut, foarte rapid s-a trecut la întocmirea de dosare
penale ,,moșierilor”, care ,,făceau obiectul” acestui articol. Prin moșier se înțelege proprietar de moșie, o moșie cuprinde un
grup de case (sau un conac) cu dependințele și curtea aferentă, cu terenurile agricole, livezile, pădurile și celelalte terenuri care
le înconjoară, constituind proprietatea funciară stăpânită de un moșier, de o mănăstire, etc. Moșia era, de obicei, dobândită prin
moștenire, dar putea fi și cumpărată, donată, etc. Termeni similari pentru moșie sunt domeniu sau latifundiu.
Cu siguranță că fiecare localitate avea moșierii săi. Așa a fost cazul cherenilor Balog Maria [Dosar 697/1946], a tatălui său Ba-
log Irimie [Dosar 698/1946], precum și a rontăuanilor Gherlan Ecaterina [Dosar 956/1946] și Ardelean Teodor-Tudia Toaderi Lichi [Dosar
16/1946]
.
Maria Balog[căsătorită Osvat, decedată în 1984], a fost fiica soților Iuliana și Mihai Balog și proprietara Tăneiul de la Olf (Wolf)[C.F.
234 Cheriu, nr. top 921=21.581 m2 (2,16 ha)]
. Maria Balog este mama fraților Osvat Constantin și Oșvat Maria căs. Vilusceac [Sentința civilă nr. 5916/2003
a Judecătoriei Oradea, în Dosarul nr. 14482/2002]
. Ardelean V. Teodor-Toaderea Lichi din Rontău[căsătorit cu Ciudariu Elisabeta-Saveta din Cihei, sora preotului Mihai
Ciurdaru-tatăl eroului martir Ioan M. Ciordaş]
a fost socrul chereanului Iancu Teodor-Delea Mișchi Dărvășanului [1890-1971].
Copiii soților Teodor și Saveta Ardelean din Rontău: 1).Ardelean T. Teodor-Tudia[fost mult timp birăul Rontăului. Nu a avut copii] ;
2).Ardelean T. Vasile-Lica Toaderi Lichi, poreclit Licoş[căsătorit în Rontău cu Florica Floriţâ Soani născută Urs, din Alparea (soră cu Urs Petru-Pişchi şi Urs Ioan-Nuţu,
poreclit Ţulea. Tudia și Florița au avut o fată-Livia (căs. Leu în Cluj)]
; 3).Ardelean T. Florian-Florea Toaderi Lichi, poreclit Moşu[fiul său-Virgil T. Ardelean Virjelu
Moşului a fost căs. cu Floarea, cei doi soți fiind părinții fraților: Ardelean V. Dorel-Dorelu Virjelului şi Ardelean Florian-Florea Virjelului, zis pe bune, Doctoru, deoarece este renumit medic de familie în Oradea,
absolvent de Cluj]
; 4).Ardelean T. Dumitru-Mitru Toaderi Lichi [tatăl Dedului şi Leonoari]; 5).Ardelean T. Elisabeta-Saveta Toaderi
Lichi [căsătorită în Betfia]
; 6).Ardelean T. Ecaterina-Catiţa Toaderi Lichi [născută la 1894 în Rontău. Căsătorită în Cheriu, cu Iancu Teodor-Delea Mişchi. A trăit 58 ani,
decedând la 5.VII.1952, în Cheriu/[Mr 5/1952]
; 7).Ardelean T. Rafila-Rafila Toaderi Lichi[căsătorită Albu, în Rontău, mama lui Traian Albu din Rontău] ; 8).Ardelean T.
Maria-Măria Toaderi Lichi [nevăzătoare, dar foarte evlavioasă, necăsătorită. Și-a trăit viața în posturi și rugăciuni] . Din informațiile aflate de la vărul meu Galea
G. Horia Vergiliu-Horea Mării Deli Mișchi, ,,Tăneiul Osvath, a fost proprietatea familiei Ardelean Teodor-Toaderea Lichi
din Rontău[familia bunicii mele materne, Ardelean T. Ecaterina-Catița Toaderi Lichi din Rontău].
Fenomenul amplu al deportărilor în Bărăgan a fost întreprins de către regimul comunist din România. Acesta s-a de-
clanşat în contextul încordării relaţiilor dintre URSS şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Cominform-Biroul Comunist de Infor -
maţii al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti, astfel graniţa Iugoslaviei cu România, a devenit o zonă delicată pentru guvernul
de la Bucureşti, care adoptase o politică de supunere totală faţă de Moscova. Câmpia Bărăganului a devenit locul unde urma să
fie aduşi oamenii, o zonă mai puţin dezvoltată şi extrem de puţin locuită. În realitate, aceste deportări au urmărit purificarea et -
nică de germani, sârbi şi aromâni a României. Deportările au vizat şi înlăturarea unor categorii sociale considerate periculoase
de comunişti, precum: marii fermieri, marii proprietari de pământ [chiaburi], industriaşi, hangii sau deţinători de restaurante. În tim-
pul regimului comunist de factură stalinistă a fost pregătit momentul deportării, după modelul deportărilor făcute de sovietici.
Soarta ţăranilor înstăriţi fusese hotărâtă de Plenara CC al PMR din 3-5 martie 1949 prin Raportul pentru transformarea socialistă
a agriculturii prezentat de Dej. „Jecmănitorii satelor, chiaburii, vor să subjuge pe ţăranii săraci și mijlocași, să le acapareze
pământul și să întărească exploatarea capitalistă la ţară. ... Rezolvarea problemei ţărănești este o sarcină a dictaturii prole -
tariatului. ... Politica noastră faţă de ţărănime trebuie deci să fie clară: Ne sprijinim pe ţărănimea săracă, strângem alianţa
cu ţărănimea mijlocașă și ducem o luptă neîntreruptă împotriva chiaburimii”. După adoptarea Plenarei CC al PMR din 3-5
martie 1949, Gheorghe Gheorghiu-Dej care a pus problema colectivizării agriculturii, care însemna „ sprijinul pe țărănimea
săracă, alianță cu țărănimea mijlocașă și lupta neîntreruptă împotriva chiaburilor”. Deportarea în Bărăgan, deşi la început o
mişcare antititoistă, a ajutat politica de transformare socialistă a agriculturii. Deportarea în Bărăgan a fost o crimă împotriva
propriului popor, oameni nevinovați erau obligați să ia drumul pribegiei, necunoscutului, a pericolului. După momentul de-
portării, comuniștii au emis o Hotărâre a Consiliului de Miniștri prin care acreditau ideea conform căruia deportații și-au aban-
donat casele și toată munca, agoniseala lor și a familiei de o viață pentru a „ asigura forțelor de muncă necesare Gospodăriilor
Agricole de Stat din regiunile Ialomița și Galați”. HCM din 7 decembrie 1955 a dispus eliberarea și întoarcerea deportaților. Se
presupune că acest lucru s-ar fi datorat primirii României în ONU, România, mai bine zis ,, Republica Populară Română“, fiind
obligată să respecte, cel puțin formal, drepturile omului. Cei mai mulți deportați s-au întors acasă în cursul anului 1956.
Între ,,chiaburii Cherului” din acea vreme se numărau Cuc Crăciun-Chechea Birăul, Chiș Ghe. Teodor-Toaderea Gheorghii
Lini/Titanu, Iancu M. Teodor-Delea Mișchi Dărvășanului și Urs P. Petru-Pișchi[ginerele Deli Mișchi]. În noaptea dinaintea de-
portării, ultimii doi au fost înștiințați de Iancu Teodor-Gugu, fostul servitor al familiei Iancu-a Deli Mișchi, în felul
următor: ,,Baci Deli și Petri, mâine dimineață ve-ți fi ridicați și deportați, așa că, faceți-vă bagajele și plecați cât mai departe
de Cher. Să nu se afle că eu v-am anunțat, că mă împușcă …”. Bineneânțeles că era vorba despre securiștii comuniști, care-și
racolase câțiva ,,colaboratori”, dinre cherenii noștri cu stare materială rea sau ,,slabi de înger”. Zis și făcut, cei doi având și
niște bani puși de o parte, și-au făcut bagajele și au plecat la Arad, unde Pișchi domiciliase, în timpul Cedării Ardealului[1940-
1944]
și unde avea multe cunoștințe, chiar și din Cheriu[Iancu D. Traian-Trianu Câchi Mândrului, nepotul Deli Mișchi și soția sa Florica-Mucioaia, sora lui Cana]. Pe Ti-
tanu, nu l-a anunțat nimeni, deși fostul lui servitor, era și el, ca și Gugu, unul dintre ,,colaboratorii” racolați ,,cu grijă” de
forțele de securitate.
 1
Teodor T. Mitra. Mărturii despre Cheru Bihorului
________________________________________________________________________________________________________

,,TITANU CHERULUI”

Tinereţea oricui este un vis, o formă chimică de nebunie, bucuria este fântâna tinereţii,
Iubirea adevărată te face totdeauna mai bun, oricare ar fi femeia care o inspiră.
Trecutul nu a murit. El ne aşteaptă. Trecutul este o ţară străină; acolo se fac altfel lucrurile.
Adevărul este soarele minţilor luminate, el este dumnezeirea omului liber.
Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte. Natura nu face nimic întâmplător.
Unde există unitate, există întotdeauna victorie, fără unitate în acţiune nu există putere.

Chiș Ghe. Teodor-Titanu[1903-1969] a fost unul din copiii lui Chiș Gheorghe-Gheorghia Lini[1875-1941], ceilalți frați fiind:
1).Chiș Ghe. Pavel-Naca; 2). Floarea Ghe. Chiş-Floarea Gheorghii Lini [căsătorită cu Cearnău Petru-a Brudi] și 3).Ana Ghe. Chiș[soția lui Cuc
Teodor-Delea Chechi]
. Titanu a fost căsătorit cu Sofia-Sofia Găvrili Jembli/Puica n. Gherman. Titanu a venit ginere la Găvrila Jembli,
deoarece Puica a fost căsătorită iniţial cu TRIFA PAVEL-Paşcu Tomalău, mort pe front în cel de-al II-lea război mondial, cu
care au avut-o pe Florica [măritată în Alparea, după Muţ Dumitru-Mâţu]. Chiş Teodor-Titanu are din prima căsătorie cu Trifa Floarea-Florica
Tomalău, un băiat, Chiş Ioan-Ionica Titanului [(1927-1986), cu copiii: 1).Chiş I. Ioan-Nelu Ionichi Titanului; 2).Chiş I. Dorina-Dorina Ionichi Titanului; 3).Chiş I. Dan-Danu Ionichi
Titanului]
. Cu Puica, Titanu are doi copii: Măria și Puiu. 1).Maria-Măria Titanului n. 1930[măritată cu Suciu Florian-Florea Lichi Dascălului];
2).Chiş Teodor-Deluşca Titanului[alintat Puiu (căsătorit cu Rozica), având și ei 2 băieţi: Chiş T. Dorel-Dorelu Deluşchi Titanului şi Chiş T. Mircea-Mircea Deluşchi Titanului, căs. cu
Florica, părinții lui Cipri și Cristi]
. Titanu şi Puica, pe lângă faptul că au fost printre cei mai harnici gospodari din Cheriu, evident dacă au
muncit Dumnezeu le-a dat, au fost de o mărinimie şi bunătate ieşite din comun, dar specifice creştinilor adevăraţi, cum puţini
erau în Cheriu în acele vremuri. Deportaţi în Bărăgan şi deposedaţi de o parte din bunuri, la reântoarcera acasă, în Cheriu, au
avut puterea să ierte tot şi să reânceapă o perioadă nouă din viaţa lor, de fapt să continuie ce au învăţat în familiile lor creştin-
ortoxe: să muncească cinstit, să se roage lui Dumnezeu în fiecare moment, atât pentru împliniri cât şi pentru neâmpliniri, să-şi
slujească Sfânta Biserică Ortodoxă din sat, să-şi iubească şi să-şi ajute semenii apropiaţi, fiind din acest punct de vedere o
pildă pentru întreaga comunitate a Cheriului, într-o perioadă tulbure, cu multe greutăţi şi probleme de tot felul. Cu siguranţă,
şederea forţată în Bărăgan, şi-a pus amprenta asupra vieţii şi comportamentului pe care aceşti doi chereni adevăraţi, le-au
oferit drept model, tuturor consătenilor lor din acea perioadă şi nu numai. Inutil să comentez faptul că Titanu şi Puica, având
primii televizor în sat (a fost cumpărat înaine de racordarea Cheriului la reţeaua electrică), în fiecare sâmbătă şi duminică se
umplea Casa Titanului de vecini, de neamuri mai mult sau mai puţin apropiate, de fini (cei doi au avut printre cei mai mulţi fini
de cununie din Cheriu), dar mai ales de noi, copiii din sat la acea vreme, care nu eram de loc puţini. În timpul transmisiunii
Live a emisiunii duminicale Dialog la distanță[Notă: emisiune concurs de divertisment între regiuni, Cheru fiind în regiunea Crișana], camera cu televizorul era
full[plină]. Unde mai pui că de fiecare dată, Puica avea grijă să ne omenească pe toţi uspătoii[musafirii] de conjuctură, cu
pancove[gogoși], cu cirighele [minciunele, scorușe], cu plăcinte, cu cornuleţe sau cu colaci, cum numai ea ştia să le facă. De ce erau aşa de
grozave, simplu, pentru că punea în ele mult suflet curat şi simţeam că ni le oferă cu tot dragul, neuitând nici o clipă că
Dumnezeu A scăpat-o de la mare necaz şi dorind prin aceste gesturi să-I aducă mulţumire Celui care A ferit-o de tot răul şi A
salvat-o de la pierzanie. Oare câţi dintre semenii lor de atunci, ar fi făcut ce-au făcut ei: să ierte dar să nu uite, mulţumindu-i în
acelaşi timp Bunului şi Înduratului Dumnezeu pentru tot ce le-a oferit ? Aceştia au fost într-adevăr chereni şi creştini
adevăraţi ! Cât despre vremurile noastre de acum ce să mai vorbim! Nu întâmplător, la moartea Titanului a fost jale mare, tot
satul l-a plâns şi l-a condus pe ultimul drum, cel mai frumos omagiu pe care-l putea aduce celui care nu întâmplător a purtat o
poreclă predestinată, fiind din toate punctele de vedere un ,,titan al Cherului”. Da, Chiş Teodor a fost un titan de modestie,
de omenie, de hărnicie, de curaj, de creştin, de familist, de soţ, de bunic, într-un cuvânt de cherean. Conform unei legende a
cherenilor de altădată, Titanu ar fi fost o perioadă de timp [Notă: când era tânăr, iar tatăl său era în America] ,,slugă la Folu”. Da, un lucru
extraordinar, deoarece ,,munca te înalță, becișnicia (lenea) te înjosește”, cum spuneau strămoșii noștri chereni. Titanu nu s-a
ferit și nici nu s-a temut de muncă, nici când era tânăr, nici după ce s-a însurat, nici când a fost deportat în Bărăgan, dovadă că a
fost unul dintre cei mai harnici gospodari din Cher ai vremurilor sale. Cum foarte bine glăsuiește o zicătoare populară
românească: ,,fiecare naș își are nașul lui“, la drept vorbind, nașii de cununie a familiei Chiș Teodor-Titanu și Sofia-Puica,
au fost soții Iancu M. Teodor-Delea Mișchi și Ecaterina-Catița, iar Titanu și Puica au fost nașii de cununie a multor familii de
chereni: Dura T. Iosif-Iosa Șchiopului și Floarea n. Iancu; Mălan P. Teodor-Delea Mălanului și Mitra I. Ana-Nuca Ioani
Iosâ; Mălan P. Dumitru și Meșter P. Ana-Nuca Libii; Ciorba T. Teodor-Delea Toaderi Ciorbi și Mitra N. Maria-Măria
Nicoari Mitri, etc.
La câtă generozitate, omenie și creștinism aveau, n-a fost de mirare că cei doi soți Chiș, Sofia-Puica și Toaderea-
Titanu, sunt menționați scriptic ca fiind nașii multor chereni, așa cum foarte bine sunt consemnate în Matriculele botezaților
și/sau Matriclele răposaților a S. Biserici din Cheriu a cărei hram este ,,Sfinții arhangheli Mihail și Gavril ” ale acelor
vremuri [consultate și studiate cu mare atenție de autorul acestor scrieri] . În Albania, reforma agrară a fost decretată pe 29 august 1945, în Bulgaria, pe
12 martie 1946, în Cehoslovacia pe 21 mai 1945, în Iugoslavia pe 23 august 1945, în Polonia, pe 6 septembrie 1946, în
România, pe 23 martie 1945, iar în Ungaria pe 7 mai 1946 [Sursa: Istoria Lumii în Date (coordonator Andrei Oţetea), Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972, p. 453-
466]
, având drept model Decretul asupra pământului, dat și publicat de partidul bolșevic sovietic condus de Lenin, în Pravda [Notă:
în românește Adevărul, oficiosul partidului communist sovietic, copiat la noi întocmai de Scânteia, editat de comuniștii români, cu ,,ziariști”, școliți la Moscova]
nr. 171 din 10 Nov. 1917:
 2
Teodor T. Mitra. Mărturii despre Cheru Bihorului
________________________________________________________________________________________________________

,,Dreptul de proprietate privată asupra pământului se desfiinţează pentru totdeauna; pământul nu poate fi vândut, nici
cumpărat, nici dat în arendă sau ipotecat, nici înstrăinat în vreun alt mod.Toate pământurile (ale statului, domeniale, ale
coroanei, mănăstireşti, bisericeşti, posesionale, majoratele, pământurile aflate în proprietate privată , pământurile obştilor şi
ale ţăranilor etc.) se expropriază fără despăgubiri, devenind un bun al întregului popor şi trecând în folosinţa tuturor celor
ce le muncesc”. Pornind de la aceste tragice evidențe, publicate în lucrarea lui Augustin Ţărău ,,Noaptea moşierilor. Aplicarea
Decretului 83/1949 în nord-vestul României. Editura Arca Oradea, 2009. ISBN: 978-973-1881-35-5”[Notă:Decretul nr. 83 din 2 martie 1949,
pentru completarea unor dispoziţiuni din legea nr. 187 din 23 martie 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare publicată în M.Of. nr. 68/23 mar. 1945]
, m-am gândit că musai să afle
cherenii mei și nu numai, măcar câteva adevăruri despre patimile câtorva dintre consătenii noștri, dar și a altor cetățeni de
frunte ai comunei Oșorhei, imediat după aplicarea de către comuniști cu ajutorul securității și armatei, a acelor măsuri
draconice. Într-un instructaj elaborat de Direcția Generală a Poporului, în iulie 1950, se cerea ca lucrătorii de Securitate să
răspundă direct de adunarea cotelor de produse agricole, de colectări și înscrieri în Gospodăriile Agricole Colective.
Instrucțiunile precizau că: „dacă vreun chiabur face agitație, poate fi împușcat acolo, pe loc ”, cu toate că încă nu se stabilise
oficial cine era „țăran înstărit”, cine era „mijlocaș” și cine era „chiabur”[Sursa: Lucia Hossu Longin, Memorialul durerii: Întuneric și lumină (Carte electronică
Google), 536 pagini, Humanitas, 2014]
. Abia ulterior a fost introdus în administrația locală un document administrativ numit „Registru agricol”,
care a fost ținut până în 1962, anul încheierii oficiale a colectivizării forțate, pentru că procesul a continuat până în anul 1989. În
„Registrul agricol”, populația rurală era înregistrată după următoarele criterii: gospodărie chiaburească cu terenuri de peste 5
hectare, gospodărie mijlocașă cu 3,5-4,5 hectare, gospodărie mică 1,5-2,5 hectare, cei care aveau doar grădină și casă erau
denumiți „țăran sărac[colduș ]”. Primul val de deportare a chiaburilor în Bărăgan s-a declanșat pe data de 3 august 1949, acesta
vizând satele din județele Bihor și Arad care s-au răsculat împotriva regimului de colectare a cotelor obligatorii de cereale,
anulării plății în natură a muncitorilor batozieri și introducerii plății salariale a acestora, precum și impunerii treieratului direct
în ,,țarine”[Notă: Asemenea țarine=arii au existat la noi, inițial în Chinepiște=pe actualul teren de fotbal și pe terenul unde s-au construit ulterior grajdurile colectivului din Cher] , nu la
domiciliile sătenilor. Regionala Oradea a Partidului Muncitoresc Român a înregistrat un număr de 17.441 de participanți la
„dezordini”, din 54 de comune bihorene, și 10.357 de participanți, din patru comune arădene, însumând, oficial, 27.798 de
răsculați. Din Bihor au luat calea deportării 238 de familii, însumând 863 de suflete, cărora le-au fost confiscate proprietățile
agricole, în suprafață totală de 3.341,96 hectare. Dintre acești „participanți la dezordini”, securitatea l-a reținut și arestat și pe
chereanul nostru, Chiș Ghe. Teodor-Toaderea Gheorhii Lini, cu o poreclă predestinată, Titanu, cel care conform ,,Statisticii
persoanelor deportate în Bărăgan, întocmită de către Comitetul Județean Bihor al PMR. Oradea, decembrie 1949, se află la
penitenciarul Oradea pt. sabotaj”. Mai mult decât atât, Titanu având numele Chiș[Notă: strămoșii săi s-au numit Micu, înstrăinat pe vremea imperiului-
austro-ungar]
, iar, după Cedarea Ardealului [august 1940], autoritățile maghiare din Oșorhei l-au maghiarizat în Kiss, securiștii comuniști
de după al doilea război mondial, o consideră pe soția sa Sofia G. Gherman-Sofia/Puica Găvrili Jembli din Cheru Bihorului,
maghiarizată Kiss Sofia, ,,șovină[Notă: la rubrica ,,membrii de familie se menționează: Mudura Elisabeta, soacra Titanului]”. Titanu nu este singurul cherean
căruia i-a fost maghiarizat numele [maghiarizat deja], la fel s-a întâmplat și în cazul celor din familia Popa-a Floruțului[Trianu Deli Floruțui și
Delea Babi, devenind Pop]
, Silaghi[Trianu Ciociului devenid Szilagyi Traian], Cuc[Cuc Raveica-a Loloi, devenind Kuk Rebeka] ș.a. După cum lesne se poate constata din
acest document, altă familie de chereni, deportată în Bărăgan, a fost cea a Raveicăi Cuc[Notă: la rubrica ,,membrii de familie se menționează: Floarea
Barbonța-fiică, 2 copii]
, soția lui Crăciun Cuc[Notă: Chechea Birăul], pe care securitatea îl etichetează ca ,,fost primar sub hortyști. S-a îmbogățit
în timpul inflației. Ginerele Barbonța Teodor este fugit”. Tot aici se menționează faptul că familia Cuc Crăciun și Raveica,
era proprietara a 6,5 ha de pământ, deci erau oameni înstăriți, harnici, cumpătați și respectați în comunitate, de vreme ce a fost și
birăul Cherului. Tot în acel tabel, la poziția 68, este trecut Popa Dumitru[8,64 ha pământ] cu familia: Ecaterina-soție, Victor-fiu,
Maria-noră, Dumitru-nepot, Livia-noră, domiciați în Oșorhei, Plasa Centrală, iar la rubrica Observații: ,,reacționar, iar fiul
său bătăuș și instigator”. Fildan I. Ecaterina-Tica Iosâ Mizli [fiica cherenilor Fildan Iosif-Iosa Mizlicel Bătrân și Moga Maria-Măria Moghi], a fost măritată cu
Dumitru Popa-Natu din Oșorhei, așa cum este atestat în ,,Contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la 21.02.1941, la biroul
notarial Mărcuș Petru din Oradea, între Filadan I. Ecaterina-Tica Iosâ Mizli [fiica lui Fildan Iosif-Iosa Mizli din Cheriu, soția lui Popa Dumitru-Natu din
Oșorhei]
, respectiv Urs Petru-Pișchi[soțul Veronicăi T. Iancu-a Deli Mișchi din Cheriu]”. În acest act, Fildan Iosif-Iosa Mizli este menționat ca fiind
proprietarul unui teren arabil [1 holdă cadastrală în ,,Coarda Silvasi”]/[între vecinii Suciu Vasile-Lica Dascălului și Vecon Florian], pecum și a unui teren arabil [1 holdă
cadastrală) ,,în Ineață”]/[vecin cu terenurile lui Barbonța Gavril-Gaborea Șuștăr, respectiv cu cel al moștenitorilor lui Mitra Iosif-Țilica]
. De asemenea, Fildan Iosif[tatăl ei] apare ca
fiind proprietarul unui teren arabil [în ,,în Pustea Magyar”]
, vecin pe o parte cu Leucea Gheorghe, iar pe cealaltă parte cu Popa
Pavel [cumnat]. În ,,Raportul întocmit de către secretarul PMR al plasei Centrale în legătură cu activitatea foştilor membri ai
partidelor istorice. Oradea (Bihor), 10 ianuarie 1949”, despre activitatea elementelor pe care îi cunoaştem că au activat şi au
avut rol de conducere în partidele istorice. În comuna Oşorhei, coloratura ,,reacţiunii” era de natură etnică, cuprinzând atât
români, cât şi maghiari, liderii cu notorietate fiind Dumitru Popa, zis Natu, respectiv Mihai Baki. Popa Dumitru este
caracterizat astfel: „Popa Dumitru, Natu, cu 15 hectare de pământ, fost conducător tătărăscian, a stat şi în solda regimului
horthyst. Deschis nu se manifestă, dar este un duşman al democraţiei ”, iar „Baki Mihai, cu 32 iugăre de pământ, fost
conducător imrédist, elementul cel mai ascuţit al şovinismului din Oşorhei. Reacţiunea se adună din când în când la casa
dânsului, dar cu ce scop nu se ştie, la domiciliul acestuia organizându-se şi întrunirile”.

3
 Teodor T. Mitra. Mărturii despre Cheru Bihorului
________________________________________________________________________________________________________

În comuna Girişu de Criş, opoziţia se coagulase în jurul unui grupde foşti liberali ai grupării Tătărescu, alcătuit din
fostul „deputat brătienist” Ioan Babău[Caracterizat astfel: „Babău Ioan, fost deputat brătienist, cu 32 hectare [de] pământ, nu se manifestă deschis, dar lucrează întâlnindu-se prin
diferite locuinţe ale ortacilor săi”]
, Vasile Babău, zis Ciuru[Caracterizat astfel: „Babău Vasile, zis Ciuru, cu 20 hectare de pământ, care aduce critici în permanenţă regimului nostru democratic.
El a fost manist înfocat. Trăieşte în bună colaborare cu Babău Ioan”]
şi Petru Tiponuţ[„Tiponuţ Petru, cu 12 hectare de pământ, fost conducător tătărăscian, un element care ne critică munca
guvernului deschis, «că nu se conduce bine ţara» şi etc. Trăieşte în bună colaborare cu Babău Ioan şi Vasile, întâlnindu-se în permanenţă la locuinţele lor, când la unul, când la altul. Notă: Spre deosebire de alte

asemenea celule, şedinţele organizate de aceştia se desfăşurau la domiciliile fiecăruia dintre ei, prin rotaţie”. La 10-11 septembrie 1940 țăranul Gheorghe Tiponuț și fiul său au fost uciși la Sântion-Bihor, de soldați
unguri]
, din familia lui Teodor Tiponuț, căsătorit în Cher cu Maria I. Iancu-Măria Ioanci Dărvășanului, Maria I. Iancu-Măria
Ioanci Dărvășanului[n. 1875-d. 1940, Cheriu], măritată cu Tiponuţ Teodor din Girișul de Criș, ortodoxă-română, casnică, a trait 65 ani
(văduvă), decedând [cauza decesului=hemoragie] la 18.08.1940 în Cheriu, înmormântată la 20.08.1940 de părintele paroh ortodox Florian
Groza [Mr. 9/20.08.1940]. Soții Tiponuț Teodor și Maria au fost părinții fraților cunoscuți în sat ca fiid a Mării Ioanci Dărvășanului:
1).Tiponuț T. Iuliana-Iulişca Mării Ioanci [căsătorită cu Mitra Gheorghe-Ţâga]; 2).Tiponuț T. Ana-Nuca Mării Ioanci [căsătorită în Alparea];
3).Tiponuț D. Ioan–Ionica Mării Ioanci[mort în timpul studenţiei, în Ungaria]; 4).Tiponuț T. Dumitru-Mitru Mării Ioanci [1907-1991];
5).Tiponuț D. Teodor Delea Ioanci [(1906-1978), căsătorit cu Mitra Ecaterina-Tica Ioani Iosâ. Au avut o fată, Ticuţa, căsătorită cu Mada Teodor-Toaderea din Calea Mare];
6).Tiponuț T. Ioan–Nuțu Mării Ioanci/Putu[unul din Eroii Martiri ai Cherului]; 8).Tiponuț T. Florian–Florea Mării Ioanci [a murit de copil];
9).Tiponuț T. Pavel-Poali Ioanci[căsătorit în sat cu Urda Ecaterina-Tiţa]. Din informațiile culese de la unul din strănepoții Mării Ioanci [Sorinu
Lichi Mitru Ioanci]
, cel care studia în Ungaria era tot Ioan și a decedat înainte să se nască al doilea Ioan-Nuțu. Din spusele bunicului
său, Tiponuț T. Dumitru-Mitru Mării Ioanci, copiii lui Teodor Tiponuț și Maria I. Iancu au fost în total 11 (unsprezece, o
echipă de fotbal!) [conform Sorin V. Tiponuț la 30.10.2017]. De remarcat, ceva specific cherenilor de altădată, faptul că toți copii lui Tiponuț
Teodor[venit ginere în Cher], au fost și sunt cunoscuți printre comtemporani, ca fiind a Ioanci/a Mării Ioanci”: Delea Ioaci, Mitru
Ioanci, Poali Ioanci, Nuțu Ioanci, Iulișca Ioanci, Nuca Ioanci, etc. La fel sau aproape la fel stau lucrurile și în cazul altor
familii, cum ar fi a vecinilor mei, Uțu și Marișca Toii, a căror urmași sunt cunoscuți ca fiind fie ,,a Uțului”, fie ,,a Marișchi
Toii”, numai ,,a Toii” sau chiar ,,a Uțu Toii“: Florea Uțului/a Marișchii Toii, Ionica Uțului/a Marișchi Toii, Trianu Uțului/a
Marișchii Toii, Nuca Uțului/a Marișchi Toii, Iulișca Uțului/a Marișchi Toii, Măria Uțului/a Marișchi Toii Florica Uțului/a
Marișchi Toii, Veta/Vetorica Uțului/a Marișchi Toii, iar nepotul lor [băiatul Mării] a fost Crăciunea Uțului. În comuna Alparea,
nucleul se concentra în jurul „maniştilor” Teodor Chereji şi Pavel Delan[soțul chereniței Maria D. Leucea-Măria Leuci], care organizau periodic
„un fel de şezătoare”[Notă: cum se exprima informatorul], practic cercuri de discuţii politice [În document se face precizarea: „ Alparea. Chereji Teodor, Delan Pavel, ambii
şefi ai fostului PNŢ-Maniu. Din când în când se observă un fel de şezătoare la locuinţa unuia sau altuia”]/[Sursa : AN-DJ Bihor, fond Comitetul Judeţean Bihor al PCR, dosar 471/1949, f. 23]
. Maria D.
Leucea-Măria Mitru Leuci/Bezaca, fiica cherenilor Leucea Dumitru-Mitru Leuci [1883-1964] și Floarea[1889-1961],măritată în
Alparea, cu Pavel Delan-Poali Hoanți, cei doi fiind părinții lui Aureliu[n. 07.10.1940 în Alparea]/[Mb 14/9.X.1940], a fost soră cu: 1).Leucea D.
Gheorghe-Ghiuri Leuci; 2).Leucea D. Crăciun-Crăciunea Mitru Leuci /Puciulea; 3).Leucea D. Sofia-Sofia Mitru
Leuci/Ticului. ,,Azi dimineaţă s-a început în mai multe locuri treierişul . La Cheriu încă nu a sosit maşina. În comuna
Cheriu, ieri seară[Notă: 02.08.1949], o parte dintre ţărani nu a vrut să transporte grâul la arii, fiind aţâţaţi de cinci indivizi, care au
şi fost arestaţi”[Oradea, 3-4 august 1949–Buletin informativ întocmit de către Comitetul Judeţean Bihor alPMR pe baza datelor transmise de agenţii informatori repartizaţi în judeţ] . ,,Batoza
nu funcţionează de ieri, 4 august anul curent [Notă: 04.08.1949]. În crucile de grâu au fost puse zdrenţe, care au stricat tamburul
batozei. Tovarăşii agitatori au fost la faţa locului. Pop Traian[notă: Trianu Deli Floruțului] şi Cuc Traian[notă: Trianu Zezi] vinovaţii, vor fi
pedepsiţi”[Oradea, 5 august 1949–Buletin informativ întocmit de către Comitetul Jud. Bihor al PMR pe baza datelor transmise de agenţii informatori repartizaţi în judeţ] .

4
Teodor T. Mitra. Mărturii despre Cheru Bihorului
________________________________________________________________________________________________________