Nicolae Titulescu

(n. 4 martie 1882, Craiova – d. 17 martie 1941, Cannes) a fost un diplomat, jurist, profesor și om
politic român, în repetate rânduri ministru al afacerilor străine, ministru plenipotențiar, fost
președinte al Ligii Națiunilor. A fost membru titular (din 1935) al Academiei Române.

Biografie
Conform datelor din registrul civil, Nicolae Titulescu s-a născut în Craiova, la data de 4/17
martie 1882, fiind de religie creștin-ortodoxă, în casa părinților săi, din strada și suburbia Petri
Baziu, fiul al domnului Ion N. Titulescu, în vârstă de 44 de ani, de profesie magistrat, și al
doamnei Mari Titulescu, în vârstă de 31 ani, menajeră.[2] Ion N. Titulescu era descendent al unei
familii de moșeni și fiul protopopului Nicolae Economu. A îndeplinit funcția de prefect al
județului Dolj, președintele Înaltei Curți, deputat în Parlament sub guvernul Ion Brătianu[3]

Nicolae și-a petrecut copilăria la moșia tatălui său, Ion N. Titulescu, în Titulești, Olt. Între 1893-
1900 urmează cursurile Liceului „Carol I” din Craiova. Pe baza rezultatelor excelente obținute
(premiul de onoare la examenul de bacalaureat) primește o bursă la Paris și timp de 5 ani va
urma cursurile Facultății de Drept. În 1903 obține premiul „Ernest Beaumont” la un concurs
organizat la toate Facultățile de Drept din Franța, cu lucrarea intitulată: „Efectele actelor cu titlu
gratuit, consimțite sub regimul comunității, fie de către femeia singură fie de către cei doi soți în
profitul copilului din prima căsătorie, al unui copil comun sau unui al treilea”. Un faimos
profesor la Drept, profesorul Berthelemy caracteriza astfel lucrarea înaintată comisiei:
„claritatea expunerii, precizia cunoștințelor, excelentul plan adoptat, maniera foarte riguroasă a
unor părți lasă o impresie foarte favorabilă”[4]. La Paris își obține doctoratul cu teza Essai sur
une théorie des droits éventuels.

În această perioadă este inițiat în francmasonerie. Nu se cunoaște dacă loja în care a fost inițiat
aparținea masoneriei naționale sau celei franceze. Actualii reprezentanți ai Marii Loji Naționale
din România (M.L.N.R.), care se pretind continuatorii ordinului fondat de Constantin C. Moroiu
(1880), promovează imaginea de mason a lui Nicolae Titulescu, acest fapt putând constitui o
dovadă menită să probeze faptul că acesta a făcut parte din M.L.N.R. În această eventualitate,
este posibil ca N. Titulescu să fi fost inițiat în loja intitulată sugestiv "Fiii României", de la
Bruxelles, care reunea numeroși români aflați la studii în străinătate. [5]
În 1905, Nicolae Titulescu s-a întors în România ca profesor de drept la
Universitatea din Iași, iar în 1907 se mută în București. În același an, s-a căsătorit
cu Caterina Burcă, fiica unui moșier vecin din comuna Titulești. După decesul
mătușii sale, Maria Băluțescu, care îl înfiase, moștenește întreaga avere a acesteia,
devenind un om bogat, după standardele vremii. [6] Casa socrului său, Gheorghe
Burcă, fusese incendiată în timpul răscoalei din 1907, așa că acesta i-a propus lui
Titulescu să construiască o nouă casă, pe măsura noii sale poziții sociale. Casa, cu
multe elemente de arhitectură românească, specifică culelor oltenești, a fost
terminată în 1910. Casa a fost donată Academiei Române, devenind muzeu. (Casa
Memorială Nicolae Titulescu, figurând în Lista Monumentelor Istorice sub codul
OT-IV-m-A-09108)[7]

Statuia lui Nicolae Titulescu din Brașov.