Teodor T. Mitra.

Despre vrute și nevrute, despre Cher dar și mai multe

________________________________________________________________________________________________________

DOCUMENT PAPAL 16.04.1204

În acest document ,,dat la Lateran în ziua de 6 mai în al şaptelea an al pontificatului nostru ”[26.04.1204], în timpul papei
Inocențiu al III-lea [8 ianuarie 1198–16 iulie 1216], se ordonă de către papa, supușilor săi ,,Simon episcopul de Oradea și iubitului său fiu-
starețul de Pilis a eparhiei Vesprem” ca aceștia să întrebe pe cei care vin la bisericile de rit grecesc [orthodox] ,,dacă acești
călugări greci pot fi transformați în aceleași mănăstiri în respectarea religiei, cu acordul episcopilor diecezani, unul dintre
acei episcopi poate deveni unul care ne este imediat supus… în siguranță este posibil să putem continua cu aceeași
afacere”[securius in eodem negotio procedere valeamus]. Documentul este încă o dovadă că în Ținutul Orăzii existau biserici de rit grecesc, adică
ortodox, iar regele Ungariei, Emeric, se plânge papei Inocențiu al III-lea despre faptul că ortodocșii ,,sunt numeroși”, motiv
pentru care voiau cu orice preț să-i convertească la catolicism, religia ungurilor năvălitori și cotropitori ai ținuturilor valahilor
ortodocși băștinași, de fapt urmași ai dacilor liberi, creștinizați de Apostolul Andrei, „cel dintâi chemat”.
Conform Tradiției Bisericii, Sfântul Apostol Andrei a fost sortit să propovăduiască creștinismul în părțile Mării Negre,
cunoscute pe vremea aceea ca Scythia. După cucerirea romană din anul 46 d.C. Scythia este inclusă în Moesia Inferior. În
lucrarea ,,Despre apostoli , a lui Hipolit Romanul, se arată că Sfântul Apostol Andrei a predicat sciților și tracilor, alăturarea
celor două popoare arătând că Scythia Minor (Dobrogea), aflată lângă Tracia, a fost creștinată.
Sf. Ap. Pavel cu două secole înainte, în Epistola către Coloseni, spune că și sciții au auzit cuvântul lui D-ezeu [Coloseni, 3,11].
Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, când, la o vreme după botezul lui Isus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul
spunând despre Isus: „Iată mielul lui Dumnezeu !”[Ioan 1,36] i-a urmat lui Isus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui
Isus și Pogorârea Duhului Sfânt[la Rusalii], apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii creștine.
La Sinodul Apostolic care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a
decide unde va merge fiecare. În Tradiția Bisericii, Apostolului Andrei i-a revenit Scytia [Dobrogea], care acoperea nordul Mării
Negre [astăzi o bună parte din Ucraina], nordul Munților Caucaz [astăzi, sudul Rusiei, Azerbaidjan și Georgia] , nordul și estul Mării Caspice [astăzi, o bună parte din
Kazahstan]
. Cu privire la limita vestică a Sciției, se știe că: „Tracia se desfășoară în partea dinspre mare, înainte de a ajunge la
Sciția, care începe din acea parte de loc unde țărmul formează un golf și unde se varsă Istrul, cu gura întoarsă spre
răsărit”[Herodot, (IV, 99)]. Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său [Apostolul Petru] prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică
prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a
evangheliei, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. Sciția Mică (în latină Scythia Minor, în greacă Μικρά Σκυθία=Mikrá
Skythia) este numele sub care a fost cunoscut în antichitate actualul teritoriu al Dobrogei și Cadrilaterului.
Cea mai veche descriere a regiunii ,,Sciția Mică” (Mikrá Skythia) îi aparține lui Herodot. Pe timpul acestuia, limita de
nord era Delta Dunării, iar prima mențiune a numelui este în Geografia lui Strabon scrisă nu mai devreme de anul 20 î.C. și
anul 23 d.C. Scythia Minor a fost parte a Daciei, după care regiunea a fost cucerită de către Imperiul Roman [395 d. C.], devenind
parte a provinciei Moesia Inferior. Cuprindea localitățile Tropaeum Traiani[Adamclisi], Arrubium[Măcin], Axiopolis[la sud de Cernavodă],
Beroe[Stara Zagora/Bulgaria], Carsium[Hârșova/Dobrogea], Capidava[jd. Constanța], Durostorum[între cetățile Sucidava și Axiopolis], Ibida[Slava Rusă/jd. Tulcea],
Ulmetum [Pantelimon/jd. Constanța], Noviodunum[lângă Isaccea, jd. Tulcea], Sacidava [Corabia, jd. Olt], Salsovia[la Gurile Dunării, pe brațul Sf. Gheorghe], Aegyssus[la N-E
de Tulcea]
, Orgame/Argamum[Jurilovca, jd. Tulcea], Histria, Tomis[Constanța], Stratonis[situate între Tomis și Calatis] și Callatis[Mangaliaa]. Din anul 395,
provincia ,,Sciția Mică” a făcut parte din Imperiul Bizantin.
S-a menținut sub acest nume până în secolul al VII-lea când denumirea clasică a ieșit din uz. Sf. Andrei [n. 6 î.C., Betsaida-Imperiul
Roman=Et-Tell, pe malul estic al râului Iordan]
a murit ca martir [30 noiembrie anul 60 d. C.] în Ahaia, la Patras. În timpul Cruciadei a cincea, armata cruciată
bine organizată condusă de regele Andrei al II-lea al Ungariei l-a învins pe sultanul Al-Adil I în orașul Betsaida de pe râul
Iordan, la 10 noiembrie 1217, Cheru și satele din jur, eminamente românești și de rit grecesc/ortodox erau deja sub unguri.
,,Innocentius episcopus etc. Venerabili fratri (Simoni) Waradiensi episcopo et dilecto filio-abbati de Pilis
Vespriniiensis diocesis salutem etc. Significavit nobis... (Emericus) rex Ungarorum illustris, quod quedam ecclesie
monachorum Grecoram in regno ngarie constitute, per incuriam diocesanorum episcoporum, et per ipsos Grecos, qui valde
sunt, sicut asserit, dissoluti, penitus destruuntur, a nobis supplicans . . . ut auctoritate nostra unus fieret episcopatus ex ipsis,
qui nobis nullo mediante subesset, vel abbates aut prepositi Latini constituerentur in illis, per quorum studium et diligentiarn
earandem ecclesiarum status posset in melius reformari...Mandamus, quatinus ad predictas ecclesias accedentes,
inquiratis. . . utrum per ipsos monachos Grecos eadem monasteria in religionis observantia valeant reformari utrumne, de
diocesanorum episcoporum consensu, unus fieri poterit episcopatus ex illis, qui nobis immediate sit subiectus; et quod super
iis inveneritis, fideliter conscribentes, ... . ad nostram presentiam destinetis, ut. . . . securius in eodem negotio procedere
valeamus. Datum Laterani sexto decimo kalendas Maii pontificatus nostri anno septime ”[Sursa: Regesta Vaticana. Voluraen 5. auni VII ep. 47.-FEJEK.
IL 429. -THEINER. Monumenta Slavorum I. 33. Citată în ,,Monumenta romana. Episcopatus Vespremiensis. Tet 1103-1276”. Budapest 1896, pag. 173]
.
,,Inocentiu[Notă: papa Inocențiu al III-lea], episcopilor și venerabililor frați întru credință (Simon) episcop de Oradea și iubitului
său fiu-starețul de Pilis a eparhiei Vesprem, salut. El ne-a spus... (Emeric) ilustrul rege al ungurilor, unele lucruri despre
bisericile greco-orientale constituite în regatul Ungariei, prin neglijența episcopilor diecezani de către ortodocșii aceștia, care
sunt foarte puternici, și după cum susține el[Notă: regale Emeric/Imre], sunt dezintegrați, complet distruși de cererea noastră. . . ca prin
autoritatea noastră să existe o singură episcopie printre ei…”. Dată la Lateran la 16 aprilie 1204 [Notă: reședința papală din acea
perioadă]/Regesta Vaticana. Voluraen 5. auni VII ep. 47. Fejer. II 429. -Theiner. Monumenta Slavorum I. 33]
.
1