sF.
VASTLE tr cREgTINrr NORD-DUNARENT
T7
SFINTUL VASILE CEL MARE $I CRESTINII
DIN SCYTHIA MINOR
SI DACIA NORD.DUNÀREANÀ
Sfîntul Vasile cel Mare a fost nu numai un mare, profund
çi fecund teolog, ci 5i un rnare apàràtor al ortodoxiei ni-
ceene. El a desfàçurat o frumoasà activitate misionarà nu
numai în patria sa, în Capadocia, ci s-a ocupat çi de situa-
fia creçtinilor care se aflau în finuturi mult mai depàrtate,
ca Scythia Minor sau Dacia Ponticà (Dobrogea), precum çi
de creçtinii care se aflau în Dacia Carpaticà, geto-daco-ro-
manii, ca çi de creçtinii goti, care locuiau în ràsàritul Mun-
teniei de azi çi în sudul Moldovei.
La popula{ia autohtonà geto-daco-romanà din Scythia Mi-
nor, cregtinismul a pàtruns încà din a doua jumàtate a se-
colului I, datorità predicii sfîntului apostol Andrei 1, çi a
misionarilor çi creçtinilor venifi de Ia Bizan|, din provinciile
Asiei Mici, din insulele Hellespontului, din Macedonia çi
Grecia centralà, precum çi din provinciile mai depàrtate din
ràsàrit ale Imperiului roman, Palestina, Siria çi Egipt 2.
1. Eusebiu de Cezareea, 1st. bis.,,III, 1. ed. Schwartz, în Die griechi-
schen christlichen Schriltsteller d.er etslen drei Jahrhunderten, Bd. VII,
1, Leipzig, 1903, p. 189 çi ed. G. Bardy, Eusèbe de Césarêe, Hristoire
ecclésicstigue, t. I, livres I-IV, (,Coll. Sources Chrétiennes), Paris, 1952,
p. 97.
2. Ion Barnea, Relaliile provinciei Scythia Minor cu Asia Micd, Sfric
çi Egiptul, în <Pontica>, V (1572'), p. 251-265; E. Lozovan, Aux origrnes
du chrisljonisme dcco-scythique, la Fr. Altheim, Geschichle der Hunen,
Band lV, Berlin, 1962, p. 152-153 ; J. Zeiller, L'expcnsion du christionisme
dans Ia peninsule des Bolltons, du l-er au Y-e siècle, in <Revue interna-
La nordul Dunàrii, în Dacia Carpaticà, cregtinismul a în-
ceput sà pàtrundà la populalia geto-daco-romané de la în-
ceputul secolului al ll-lea, îndeosebi dupà ce Dacia regelui
Decebal a fost încadratà în Imperiul roman de împàratul
Traian (98-117), începînd cu anul lO6.
Dupà anul 250, s-au açezat în partea de ràsàrit a Daciei
Carpatice, peste populatia autohtonà geto-daco-romanà, go-
lii, care, dupâ 274, au fost socotili "federafi,, ai Imperiului
roman.
Incepînd cu secolul al III-lea, gofii fàceau dese nàvàliri
în provinciile sud-dunàrene ale Imperiului roman çi uneori
în provinciile Asiei Mici, ajungînd pînà chiar în Capadocia,
de unde aduceau robi creçtini çi chiar preofi.
Istoricul Sozomen ne relateazà cà gofii au nàvàlit în Asia
Ir4icà, începînd din a doua jumàtate a secolului al III-lea, çi
<ou luat în scJavie mulfi preoli ai lui Hrisfos, cote aLr rdmos
printre el,, (: rco).).oi tôv iepéqiv roû lprotoù aiXp,ciLotor 1evôg,evor
oùv aôtoî( {oav 3) çi au predicat apoi printre goti învàtàtura Sa.
Aceçti prizonieri creçtini din sudul Dunàrii çi din provinciile
Asiei Mici au contribuit la ràspîndirea credinfei creçtine çi a
culturii greco-latine printre gofi, datorità vieJii lor curate çi su-
perioritàtii lor cultur,ale.
Istoricul grec Sozomen ne referà cd la gofii nord-dunà-
reni exista un cler organizat care sàvîrgea serviciile creçtine
în corturi. Cînd triburile gote se deplasau în alte locuri, preo-
fii lor îi însofeau a.
Aceste informafii interesante ne sînt confirmate de feri-
citul Ieronim (I 420) într-una din scrisorile sale, în care se
exprinà astfel : <,Armata gofilor, cu fefe roçietice gi pàrul
blond, transportà corturile ambulante ale bisericilor loro 5.
Sfîntul Chiril al lerusalimului, vorbind în Cateheza
a XVI-a despre goti çi sarmafi, ne relateazà, de asemenea,
ffiesbaIcaniques>Belgrad,l{l93.1-1935),t.II,p.4l4,s.u.;
Idem, Les origines chréliennes drns ,les provinces danubiennes de l'Emipre
tomain, Paris, 1918, p. 26-52.
3. Sozomen, Istorio Bisericii, II, 6, ed. J. Sidez
- G. Hansen,
oDie griechischen christlichen Schriftsteller der ersten Jahrhunderte",
în
t. 50,
Berlin, 1960, p. 58.
4. Sozomen, lstorid Bisericii, VI, 37, ed. J. Bidez p. 296.
- G. Hansen,
5. Saint Jérôme, Epistola XCIII. Ad Laetam de institutjone liliae, ed.
J. Labourt, Saint Jérôme, Lettrcs..., t. V, Paris, 1955, p. 146.
 PR. PROF. I. RÀMUREANU
cà aceçtia aveau episcopi, preoti, diaconi, càlugàri çi càlu-
gàrife çi credincioçi o.
Sfîntul Ambrozie al Milanului ne confirmà, de asemenea,
pàtrunderea creçtinismului Ia goTi, exprimîndu-se astfel:
<Gofhjs non imperabat Augusfus... imperabat Chrislus" (-
<Lo gofi nu domneq August... domnea Hrislos") 7.
Réspîndirea creçtinismului printre gofi a nemullumit çi
a aprins de mînie pe golii pàgîni, care fineau la religia lor
politeistà.
O primà persecutie din partea golilor pàgîni contra creç-
tinilor de la nordul Dunàrii izbucni între anii 347 çi 350,
cînd Ulfila, episcopul gotilor, çi o parte din ,credincioçii sài
furà constrinçi sà pàràseascà Dacia nord-dunàreanà, pentru
a se stabili, cu aprobarea împàratului Constanfiu (337-361),
în sudul Dunàrii, pe teritoriul Imperiului roman de ràsàrit,
în Romanio, în provincia Moesia Inferior, la Nicopolis ad Is-
trum (azi Nikiupi, în Bulgaria), fiind episcop al gofilor sta-
bilili aici çi al c,elor ce veneau la el de la nordul Dunàrii 8.
Gofii niceeni (ortodocçi) nord-dunàreni aveau ca episcop,
dupà 347-350, pe Goddas, care transportà càtre 379-380, în
sudul Dunàrii, moaçtele sfinfilor goJi Inna, Pina çi Rhima,
martirizati la 20 iunie sau la 20 ianuarie, în timpul celei de
a doua persecufii a gofilor pàgîni dintre anii 369-379 e.
6. Sfintul Ch,iril al Iemsalimului, Cateheza XVI, P.G., XXIII,
949 A.
7. Sfîntul Ambrozie, Exposilio Evangelii secundum Lucam, ll,
P.L., XV, col. 1647.
B. Diserlotio Mcximini contra Ambrosium, la F. Kaufm,ann, Auxenti
Dorostorensis epistulo d.e'Iide, vits et obitu Wulfilae, Îm Zusammenhcng
der Disettatio Moxirnini conlra Ambrosium, Strasbourg, l8g0, p. 75; E.
A. Tho,mpson, The Visigoths fn lhe time oI Uliilc, Oxfond, 1966, p. 91-102;
11.5-1 19; Idem, The Conversion oI the Yiziqoths lo Calàolicism, în
"Nottingham Medieval Studies>, 4 (1960), p. 4-35; J. H. Hillgarth, Lo
conversion de los Visigodos. Aclcs criticas, în <Analecta Sacra Terraco-
nensisr,34 (1961), p.21-46; J. Zeiller, Les origines chréliennes dons les
provinces donubiennes de I'Empire romain, Paris, 1918. p. 420 çi 528.
9. Synoxorium Ecclesioe Conslonlinopolitanae, opera et studio H.
Delehaye, in Propyloeum ad Acta Scnclorum Novembris, Bruxelles, 1902.
col. 407, la 20 ianuarie; ibidem, col,757, rîndul 60, Ia 20 iunie; De Sanclis
martyribus Inna, Pinna, Rimma, in Acla Sonclorum Januarii, t. II, Parisiis,
1863, p. 661 i Bibliotheca hagiographica Graeca, ed. Fr. Ftralkin, t. III, 3-ed.,
Bruxelles, 1957, p. 661 ; Pr. prof. Io,an Râmureanu, Siinfi çi martiri la Tomis-
Conslanfo, în oBiserica Ortodoxà Românà", XCII (1974), nr.7-8, p.979;
H. Delehaye, Sajnts de Thrace et de Mësie, în <Analecta Bollandiana>,
XXXI (1912), p. 215-216.
SF. VASILË SI CRESTINII NORD.DUNÀRENI 38l
Calendarul got ne-a pàstrat, de asemenea, amintirea a 26 de
martiri goti, bàrbati, femei, bàieti çi fete, care au fost arçi
la nordul Dunàrii, pentru cnedinla lor creçtinà, la 26 aprilie,
sau la 29130 octombrie 370, într-un cort. Printre acestiâ, se
aflau çi preolii Balhusios çi Verca, care au fost arçi împreunà
cu doi fii çi douà fiice, eremitul Arpylo, 1B laici, dintre care
11 bàrbafi çi 7 femei çi un credincios necunoscut. Martiriul
lor este atribuit çefului got Wingurich, vasalul lui Atanaric,
conducàtorul gofilor pàgîni, care purta titlul de ludex. Res-
turile osemintelor lor au fost strînse çi transportate de prin-
cipesa gotà .Gaatha (cregtinà çi ortodoxà>r (Xptottavdl rai
-
ôp0ô8oEa), în sudul Dunàrii, în Romanio, adicà pe teritoriul
Imperiului roman. Fiica principesei gote Gaatha,'Dulcilla, cu
nume roman, dàrui o parte din aceste moaçte oraçului Cizic,
de pe coasta Asiei Mici 10.
Cre$tinii din provincia Capadocia, din centrul Asiei Mici,
se aflau, dupà cum ne informeazà sfîntul Vasile cel Mare,
în legàturi directe cu creçtinii din Scythia Minor sau Dacia
Ponticà (Dobrogea), precum çi cu creçtinii mai depàrtafi de
la nordul Dunàrii, din ràsàritul Daciei Nord-Dunàrene. Cu-
noa$tem aceast,a din scrisoarea 155 a sfîntului Vasile cel
lvlare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei, din care reiese cà
sfîntul Vasile se afla în relafii de prietenie cu Junius Sorûnus,
guvernatorul sau comandantul militar ,al provinciei romane
Scythia Minor (Dobrogea), numit în scrisoarea amintità <prea
col. strdlucitul guvernatol (dux) al Scythiei> (Àap.æpôrcco< ôoôE
Eru0iae), care era creçtin.
37,
Junius Soranus avea la Cezareea Capadociei o sorà, ne-
poti çi multi prieteni, care se aflau în cele mai bune rela-
fii cu familia sfîntului Vasile cel Mare çi cu prietenii aces-
teia. Mulli cetà|eni plecau din Capadocia spre Scythia Minor
(Dobrogea), iar altii din Scythia Minor plecau la Cezareea
Capadociei, sau în alte oraçe din provinciile Asiei Mici. Sfîn-
tul Vasile cel Mare scrie textual guvernatorului Scythiei Mi-
nor, Junius Soranus: <Noi n-am cunoscut pînà azi pe cei ce
pleacà de aci (din Cezareea Capadociei) spre Scythia (toùc
: Morlyres Gothotum Ecclesiae, în
10. Pentru calendarul gort, vezi
Fonles historiae Dacoromanae, t. II, Bucuregli, 1970, p.726-727; R. Loeve,
Der Gotische Kalender, în <Zeitschrift fiir deutsche Alterrtumo, LIX (1922t-,
p. 245-290, aici ,o. 265-267; H. Delehaye, Soints de Thrace et de Mèsie :
Mortyres de 1'Eglise de Gothie, în <Analecta Bollandiana>, XXXI (1912),
p. 279.
382 PR. PROF. I. RÂMUREANU
èni Xxu0iav rinalpovceÇ êvreù0ev p.é1pr o{p.epov oùx èlvopioapev)
çi nici nu ni s-au amintit cei ce pleacà de la tine (din Scy-
thia Minor) spre noir 11.
Intr-o scrisoare care nu ni s-a pàstrat, arhiepiscopul As-
cholius al Tesalonicului i-a amintit sfîntului Vasile de opera
misionarà desfàçuratà la nordul Dunàrii, la populafia geto-
daco-romanà çi la gofi, de mision'arul Eutyches, origin'ar din
Cezareea ,Capadociei. Acesta a venit din Cezareea Capadociei
din propriul sàu imbold, sau îndemnat de sfîntul Vasile cel
Mare, pentru a face misiune creçtinà la nordul Dunàrii, printre
geto-daco-romanii çi gofii din Dacia Carpaticà, càci atunci en-
tuziasmul 5i zelul pentru ràspîndirea creçtinismului, nu numai
la popoarele din imperiul roman, ci çi la cele de din afara
hot,areior lui, erau foarte mari.
Iatà cum se exprimà sfîntul Vasile în scrisoarea 164, tri-
misà arhiepiscopului Ascholius al Tesalonicului, referitor la
lucrarea misionarà a lui Eutyches, la nordul Dunàrii, în Da-
cia Carpaticà :
<Pentru faptul cà ai amintit çi de |ericitul bdrbat F'utyches
çi ai preamdrit patria noastrd (Cezareea Capadociei), ca una
care a produs seminfele credinfei, ne-ai bucurat de amin-
tirea celor trecute, dar ne-ai întristat de cele ce v'edem. Cdcr
nimeni dlntre oj noçtri nu se oseomdnd cu Eutyches. Noi sÎn-
tem atît de departe de a îmblînzi pe barbari prin pu[erea
Duhului Sfînt çi lucrarea darurilor Sale, încÎt çi cei ce sÎnt
blînzi (dintre ei), se înràiesc din pricina mullimii pàcatelor
noastr,e. Ne imputàm nouà înçine çi pàcatelor noastre cauza
întinderii mari a siàpînirii ereticilor. Càci aproape nici o par-
te a pàmîntului n-a scàpat de aprindere ereziei..", 12.
Sfîntul Vasile cel Mare, Scrisoarea CLY, Cdlre Soranus, coman-
11.
dantul mili.tar ol Scythiei Minor, ed. Yves Courttonrie, Saint Basile, Lettrcs,
t. II, Paris, 1961, p. 80-81 ; Fonles hisloriae Dacoromanae (lzvoarele isroriei
României), t. II, Bucureçti, 1970, p. BB-89 ; Migne, P. G., XXXII, col. 61.2-
613, unde Scrisoarea CLV, are acest titlu: Basilius Sorcni Scyltriae ducis
propinqui sui, querelis respondet; J. Zeiller, Les origines chrétiennes..., p.
43r-432.
12. Sfîntul Vasile, Scrisoorea CLXIV, 2, Cdtre Ascholius episcopul
?esalonicului, ed. Yves Courtonne, op. cil., t. II, p. 98 i P. G., XXXII, .col.
636 CD. Traducerea ne aparline. Vezi 5i traducerea Pr. prof. V. Sibie'scu,
în art. Legdlurile SJinluiui Vasjle cel Mare cu Scythio Minor (Dobrogea),
în uOrtodoxia,, XXXI (1979), nr. 1, p. l58. Pentru Eulyches, vezi çi J.
Zeiller, Les origr'nes chréliennes..., p. 432.
SF. VASILË $I CRË$TINII NÔRD.DUNÀRENI 383
Nici sfîntul Vasile, nici arhiepiscopul Ascholius al Tesa-
lonicului, nu ne spun timpul în care Eutyches din Cezareea
Capadociei a fàcut misiune creçtinà la geto-daco-romani çi
la goli, la nordul Dunàrii, în ràsàritul Daciei Carpatice, dar,
finînd seama cà sfîntul Vasile cel Mare a trimis scrisoarea
164 episcopului Ascholius al Tesalonicului în 374, putem pre-
supune câ Eutyches a predicat credinfa în Hristos, dupà 350,
adicà în a doua jumàtate a secolului al lV-lea.
Desigur cà au mai existat çi alfi misionari creçtini în se-
colul al lV-lea la nordul Dunàrii, la populafia geto-daco-ro-
manà, venili fie din provinciile sud-dunàr'ene ale Imperiului
roman, fie din provinciile Asiei Mici, însà numele lor n-a
ajuns pînà la noi çi le çtie numai Dumnezeu (quorum nomina
Deus scil).
Junius Soranus, guvernatorul sau comandantul militar al
Scythiei Minor, ruda çi prietenul sfîntului Vasile cel Mare,
se interesa personal çi de situatia creçtinilor de la nordul Du-
nàrii din Dacia Carpaticà, care se afla în legàturà directà cu
Dacia Ponticà (Dobrogea). La cererea sfîntului Vasile cel
Mar,e 13, el a intervenit sà fie trimise la Cezareea Capadociei
moa$tele sfinluiui Savo Golu/, mort ca martir pentru credinta
sa în Hristos, în ràsàritul Daciei Carpatice, la 12 aprilie 372,
fiind înecat în rîul Buzàu. Moaçtele sale erau însolite de
{scrisorj)), referitoare, desigur, la împrejurârile în care a pri-
mit mucenicia pentru Hristos sfîntul Sava Gotul, dupà cum
aflàm din scrisoarea 164, trimisà de sfîntul Vasile cel Ivlare
În 374 prietenului çi compatriotului sàu, arhiepiscopul Ascho-
lius al T,esalonicului, fiind çi el originar tot din Cezareea Ca-
padociei, càruia sfîntul Vasile îi scrie textual : <Ne-au sosit
scrisori din fara depàrtatà'r (1pctp.p.aca ptèv {}.0ev ë" ^tiç pr.axpô-
Oevt{), a'cerst,e s,c'Ii,sori fiind,trimise fie din,Scy,thia Minor, de
iunius Soranus, fie de la preotii Bisericii din Dacia Carpaticà
çi Gotia nord-dunàre'anà.
13. Vezi sfîntul Vasile, Scrisoorec CLV, Cdtre Soronus, comandanlul
militar al Scythiei Minor, ed. Yves Courtonne, op. ci't., t. II, p. 80-81 ;
Fonles lrisloriae Dacoromanae, t. II, p. BB-B9; text grec cu traducere
româneascà.
14. Sfîntul Vasile, Scrisocreo CLXN, Càtre Aschol,ius episcopul Tesa-
Ionicului, ed. Yves Couitonne, op. cit., p. II, par,is, 1961, p. 98 ; p. G.,
XXXII, col. 636; Fonles historioe Dacoromanae (Izvoarele istoriei Româ-
niei), t. lI, p. 88.
384 PR: PROF. I. RÂMUREANU
Sfîntul Sava Gotul era, cum spune actul sàu martiric,
ogot ,de neam çi itrràia în Gothia> (Iôt0oe ôv cô 1éver rai àta-
te)'ôv èv tfr lotgia15), prr'ob'abil d'e oriEine 'ca'padocianà, cum
,afirmà ,unii cenc'etàto'ri 16.
Din cuprinsul scrisorii 155, trimisà de sfîntul Vasile cel
Mare lui Junius Soranus, aflàm cà arhiepiscopul Cezareii
Capadociei l-a rugat "sd trimjtd în patrie,'. adicà în Cezareea
vorba de martirii de la
Capadociei, mooçtele martirilor,
- eCarpatice, unde, cum am
nordul Dunàrii, din ràsàritul Daciei
aràta,t, gofii pàgîni, de sub conducerea lui Atanaric, porni-
serà întie anii g6g-gZ2 o crudà persecufi'e contra creçtinilor
niceeni (ortodocçi) çi arieni.
ldeile sfîntului Vasile cel N'lare despre Înalta sa misiune
ca episcop çi pàstor al Bisericii lui Hristos çi cuvintele a-
dresate rudei çi prietenului sàu Junius Soranus constituiesc
unele din cele mai calde çi frumoas'e gÎnduri creçtine, dupà
cum reiese din textul scrisorii 155, din care dàm în româneçte
"t-.î:t#:l"il'or,r^rà
sà te uir.àm în rusàciuni, ararà numai
dacà uitàm mai întîi lucrarea noastrà, la care ne-a rînduit
Domnul. Tu îfi aminteçti întotdeauna de învàfàturile Biseri-
cii, fiind încrezàtor în harul lui Dumnezeu, pentru cà noi
ne rugàm în Sfînta Bisericà pentru frafii care sÎnt în càlàto-
rie, pentru cei ce servesc în armatà, pentru cei ce màrturi-
sesc cu Îndràznealà în numele Domnului çi pentru cei ce
produc roade spirituale...
oOrice bine pe care-l faci tu însufi îl aduni ca pe o co-
moarà, iar mîngÎierea pe care-o procuri celor ce sÎnt prigo-
nifi pentru numele. Domnului, fi-o pregàteçti de mai Înainte
pentru ziua ràsplàtirii.
<Vei face bine, dacd vei trimite in potrÎe (la Cezareea
Capadociei), moaçtele martirilor, cdci, oça cum ne-oi scrjs
noud, persecufia de acolo face çi acu.m martiri in Domnul'..r7",
75. Martiriul Siintu.lui Sava Golul, I, 2, ed. R. Knopf et G. Krûger,
Ausgewô.h|le Md.rtyrerakten, 3-e Auflage, Tùbingen, 1929, p' 119.
16. V. Pârvan, Contribuf ii epigralice /o .istorio crqttinismu'lui .daco-
roman, Bucureçti, 1911, p. til i pr. prof. V. Sibiescu, Legd'tutile Slintului
Vasile cel Mare cu Scythio Minor (Dobrogea), in "Ortodoxia>, XXXI (1979),
nr.1, p.147.
17. Sfîntul Vasile cel Mare, Scrisoorea CLY. Cdlre Soranus comcndan-
tul militar al Scythiei Minor, ed. Yves Courtonne, op. cil', tome II,
p. 80-81 ; text grec çi traducere francezà; Fonles hislorjae Dacoromanae
ilzvoarele istoriéi României), t. II, p. BB-89 ; scurt text grec cu tra-
SF. VASILE $I CREçTINII NORD-DUNÂRENI
Junius Soranus a satisfàcut cerere'a sIînlului \rasile, În-
grijindu-se de transportarea moaçtelor sfîntului Sava Gotul,
martirizat la nordul Dunàrii, la 12 aprilie 372, de gofii pàgîni'
Moaçtele au fost trimise, dupà toatà probabilitatea, în 373,
sau 374 din Dacia nord-dunàreanà fie prin Scyihia Minor,
pe la Tomis, cum cred unii ccrcetàtori çi isiorici, fie mai dc
grabà prin Moesia Inferioarà la Tesalonic, cum ne lasà sà
înfelegem scrisorile 104 çi 165 ale sfîntului Vasile cel Mare,
prin care multumeçte arhiepiscopului Ascholius' tot un caprl-
docian, pentru trimiterea lor.
Primind moaçtele sfîntului Sava Goiui, la Cezareea Capa-
dociei, sfîntul Vasile cel Maie rnulfumeçte În douà scrisori,
164 çi 165, prietenului çi compatriotului sàu, arhiepiscopul
Ascholius al Tesalonicului, în terrneni foarte càlCuroçi.
.Aslf'el în scrisoare'a 164, dupé c'e se plînge cie luprt'ele pro-
vo,cate între ,cr,eçrtini de ,càtre ereticii arieni çi pn,errmatomahi,
care negau çi ,c'ombàte,au dumnezei,tea Fiului l'ui D,umnezeu
çi consubstanfiarli,tat'ea Fiului çi a l)'uhului SfÎnt c,u Du,mnezeu
TatàI, sfîntul Vasile se adreseazà arhiepiscopului Ascholius
a,l Tesa'lonicului, în ,arceçti term'eni :
,,P,e atun'ci, noi, c'r,eçtinii, petre'ceam unii 'c'u a'lfii în pa.c'e,
acea p,ac,e p1e ,car,e ne-a dàr,uit-o Domnul, din ,caïe ,a'cum nici
urmà nu ne m,ai ràmîne, atît de crud ,am pe'r,se,c,ut,art-o çi ,unii
çi atlii. Cu to,ate ,acre,steia, inimirle :no,asiie ,s'au Întors la 'acea
veche feri,cire, pentru cd ne-uu venjf scrisori din lara depàr-
tatd inllorind d.e lrumuselea iubirir (lpctpp.ata p,àv {trOev èn
"tnç p.axpô0ev âvOoùvta tÇ rî1 ù.1ar7e xci).).eu) çi ne-a sosil
un martir de lct barbarii de dincolo de Dundre (p.ci.ptue ôà i;pîv
àæeôrfp,r2oev èx tôv ënexetva "Iocpou pappdporv), prfn core ni se
vesleçte tdria credinlei trdite ocoLo.
Cine ,a'r purt,ea ,exprina bucurri,a ,su,fl,etel'or noa,stne, ,p,entru
acest'e lu,cr'uri ? Cirne ,ar putea afl'a putere'a c'uvintu,iui ,c'ar'e sà
vesteiasjcà limped,e b,uc,uri,a din dàun'tr'ul inimii noastre ? Pentru
cà, aturuci 'cînd l-arm vàz'ut pe atlel, am ieri'cit pe înrvàfàt'orul
lui, care r.a primi çi el cununa dreptàfii de la dreptul judecà-
tor, ,inltrr'"t't 'a înt,àrit pe muifi în lupta p,entru credinfà'.' I,st'o-
risiril,e tal'e, ràbd,are,a ,atleticà, trup'urile nimircite rpentru ,cr'e-
diinlà, mîni'a 'di:spre.tuirto,ar'e ,a barbaril'or neÎndurafi Ia in'imà,
felurite,Ie chinuri din parte,a prrigonil'orilor, sufierinfetle c'e'lor
ne aparfine. Vezi çi tradu'
ducere r.omâneascà. Traducerea textului citat
cerea pr. p:of. V. Sibiescu, aIt. cit., p. 157-158.
sfîntul Vasile cel Mare - 25
 CRE9TINII NORD.DUNÂRENI 387
PR. PROF. I. RÂMUREANU SF. VASILE çI
386

În drumul lor spre îndepârlata Capa'docie' moaçtele sfln-

chin'uifi în ,toa'te felurile lemn, ôpà, ac'estea au dus la o lungà Scrisoore în limba
-
desàvî'rçirea marti'ri.lo'r...,, 18.
- tutui- Sava Gotul erau însolite de
docu-
or,eacà, unu,l dintre c'ele rnai inleresante çi importante
AceleaSi 'sim|àmint'e de bucurie çi tràire d'uhovniceascà le în
;;;;Ë' iJirii""-^rËt.ritoar.e l,ajumâtaùe ,a sec,olului ,al IV-ùea,
râspîndirea,cr'eçtini,smuiliui
exprimà sfîntul Vasile cel Mare çi În scrisoarea 165, trimisà i;;;i; caipati,ca, a în doua
arhi'epi,scopu'l'ui Ascholius al Tesal'onicului drept mulfunire p"r'un"a titlut tung i riserico iui Dumnezeu care locuieçte
1n
pentru trimiterea moaçtelor sfîntului Sava Gotul 'Ia Cezareea i;oti,ro cdtre Biselica lui Dumnezeu care se afld in Capadocia
Capadociei.
çr:- irtr.o, ccmunrtiiiior
sfinlei Biserici universa.le, ,c'are rl,e
EI îi rsc,rie asrlfel : oDumnez,eu cel sfînt ne-a împlinit ve- fapt nu este altceJ; à;"it Martiriul Sfînlului Sava Gotul
chea noa,strà r'ugàcittne, învrednicind'u-ne sà primim scr'isori t^*-iulprutoû â1[ou Xd6a Iôt0ou:0)'
(Mop.ûp,ou
din partea preacucerni'ciei tale"' Ne-a 'crescurt inrima Îndoit a,utor,ul,ui çi ,locului fo_ caoe ,a fo,st scri's 'ace,s't act
de bucuria certror trimise... Am 'simtit o rsporità buc'urie nu nu- tr'anspor-
*";ti"iô pr*"** çi 'aiupr'a drum'utl'ui pe c'a're'au f'ost
mai pen'tr,u ,cà tu eçti aga cum ,te ,p.rezintà toate màrturiiùe' ci i"i" À"âçtele sfîntului bava Gotul spre Cezareea Capadociei'
încà pentru faptul'cà fr,um'usefile suf'let'u,Iui tàu f,ac ùauda pa- ,r1iii"i
iiià.iôii români çi ai,un,s pînà azi l,a ,o ,c,oncluzie
n-au
trirei noastre. Ca o ,mùàdi{â pJinà de ,sevà ,care a fiçnit dintr-o vala,bilâ.
ràdàcinà puterni,cà, tu ai umplu{ c"u roadele tale spirit'uaùe pà- - unii istorici români çi,stràini, din dorinta ce 'a atribui epis-
mîntul stiein (Tesalonicul, în Iliricul oriental rr.n.J. lntr-ade- aooului Brretanlo uu*-gt.ttuttnio(n) de Tcmis (3ô4-380) ''rnele
vàr, pe drept se b'u,cu{rà pairia noa,strà de propriille satre se- *.iiËiirË;;:i;;irs,ce, iuslin cà moaçtele sfîntului Sava Go-
minfe. Iar cînd pur,tai rJ,uptele penlr'u 'credinf'à, ea slàvea pe tuil, în,trecrerera ll'or Jpre Ce"'à'u"u Cap'adociei' ar
fi stat mn tim'p
Dumnezeu, aflînd cà moçtenirea cea bunà a pàrinfilor era pà- în scythia Minor, I,a T,omis, unde-çi avre'a r'eç'edin{'a guinern'a-
zità de tine. Dar oare sînt în prezent birnefac'erile taÙe ? Tu qi iorut
'Scy,tt
i'ei Min'or, Junir:Ls S'or'anus' 'c'are inlervenise pentr'u
cinstit patria care te-o ndscut (Cezareea Capadociei) cu un trimtierea lor, la cererea sfîntului Vasile cel Mare' La Tomis'
martir (sfîntul Sava Gotul) care a inllorit de curind, in lara sfîntui Bretanio, care çtia limba greacà' ar fi compus
Marli-
barbard vecind cLr e to', (Môptopr véov rivOloavtr êrci tÎç Ieiîovoç
Românà'' XXII (lBgB-
ôp,îv pappcipoo cr2v ève1xoûoav^ètiploas), a9a c'um un agricultror re- .""""-p. -r" p.23-24 Si în nBiserica Ortodoxtr Pr' prof' V' Sibiescu' art' cit"
1899), nr. z, p. taz-lf,L i';;i'çi-traducerea
cunoscàt,oltrimi,t,e cele dintîi 1,oade celo'r ,oe i-au împr'umrutat o.
,seminfele. Cu ad'evàr,at, d,aru'ri'l,e sînt vred'ni'c'e d'e 'un 'atl'et al P' 159.
'rr.' Martiriul Siintului Sava Gotul' ed' R' Knopf -- G' Krûger'^p' 119-
124. Yezi çi ed. lui fr. ô"i"ttiV", Sainti
ae Thrace el de Mésie' p' 216-221i
lui Hristos : un m,arti,r al ,adevàr'ul'ui 'aare 's-a 'încins rctr rcll- vezi trad. lat. la Fr. ;;Ë-il'Âiià uortyrum Ratisbonae 1859' p. 617-
nuna dreptàfii. Noi ù-am primit 'cu b'u,cu'rie çi arn siàvit pe nirtorîoï'lliiràÀono" (Izvoarele istor,iei Rornâniei), t. II,
629. In Fonres
VIII' text grec însoiit de tra-
D,umneze,u'oarre a 'fàcm,t sà se împlin'e'as'cà I'a t'oate n'eam'uri'le D. ?10-71s i a1'em l, ili, iV, vr, vir çi
1e. br-,c"t" româneascà. ""p
Ev,anghe,Ii,a Hri,stosului Sàu...u 1o lomis-Constonta'
Studii : Pr. prof. Ioan Râmureanu' Slinli Si martiri p' 1o03-1006-; Petre
in (Biserica ortoaoxiiàil;à;; xcll {1e74)' nt' 7-B'
18.sfîntul vasile cel Mare, scrisoarea cLXIY' 2' cdtte Ascholius' sr. Nàs'turel, res acteï"JË-sàiiti soltit le'Golh (B'H's' 3' 1-9-0J);.Iittoi'"
episcopul Tesclonjcuiui, ed. Yves Courtonne, op. cit., t. II, p" 98 i P-. C., io .nJ.i.,à a"t gt"a"t sud-est européennes"' VII^(1969)' nr'
XXXII, col. 636 CD i tnaducerea scrisorii 164 ne ap'arfine. Vezi gi traduce' et archëologie, oxford' le68; Idem'
î; ;. ï;s-ias; e. e.-it'';p*;. The .eattv-Germons'
rea pr. prof. V. Sibiescu, art. cit., p. 158. The contlict belwcen Pogonisrn
Un scurt paragraf din scisoarea 164 e redat, text grec Ai trôducere, christicniry and lhe ;;';h;r; É"rbcrions.
p.56-78; Idem' The
and Christiontty in rrrË-iàutii i""t"ty, Ox1ord, 1963,The Conversion oi the
în limba ronrânà, în Fontes hjstoriae Dacolomanae, t. lI, p. 89; Un scurt Visigoths in the time-oiiltiiâ, oxford, 1966; Idem'
par.agraf se aflà tradus çi de C. Erbiceanu, UIIi/ta. Viafa çi doctrino lui. !tristLory studieso,
Staràa creçtinjsmu.lui in Dacia Traiand çi Aureliond in secolul al IV-\es,
ù;;;;;i;; io'ccriroioJ,isÀ,-i"' "Notunsham'Mediaevaléonversiôn de los Visisodos' Notas
Bucureçtri, 1896, p. 23-24 çi În (Biseric'a Ortodoxà Românà>, XXII (1898-
i iîdorii,-p. ;-1s; r.-i'r.-Éli[arth, La
34 (1961)' p.-?\-a6; K' D'
- <Analecta'Ë"*;"i";;conensia>'
criticas, 1n
1899), nr. 2, P. 143. otlso rcn zum ôhristèntum'
s;il;ài, ôi"' srk"rr:ns-àËi stinît't'-li Savo Golul' în uTomiso' Gôilinsen' 1e3e i
ig. Sfîntul Va,sile, Scrisoareo CLXV. Cdtre Ascholius, episcopul Teso- Ioan Dinu, citina nàitiiiri
Xv (1941)'
Ionicdtti, ed. Yves Courtonne, op. cit., t. II, p. 100-101' Traducerea textu- nr. 12, P. 7-19'
lui ne aparline. Vezi un scurt fragment d'in scrisoare tradus de C' Erbi-
 PR. PROF. I. RÂMUREANU
riul Sfintului Sava Cotul, alcàl.uiL, cum se pàstreazà pînà as-
tàzi, sub formà de Scrisoare din p,a,r,tee Bis,eri,cii Gothiei n,orcl-
Cunàr,ene ,càtre Biserica din Cap,ado,cla çi to,a,te comunitàfile
Sfintei Biserici universaie, scrisoare care a însofit apoi moaï-
tele în dr,um s.prre C,apado,cri,a 21.
I'Ju p,utem çti încà p,re,ci,s ,cine es,te ,autorul a,c,est'ui inlp,or-
t,an't a,ct rnartiric, d,ar tleb,uie sà fin'em ,se,ama cà ,el ne dà nu-
rllie'roase armà,nunte din viafa Blseri,cii din Gothia no,rd-dunà-
reanà, ne v'orbe,çte de'spre b,uc'uriiile, vi,ctoriile, ne'c,azurile çi
suferint'el,e ei, ,am,ànunie c,ar,e nu pute,au fi cunos,cu't,e de,cît
de un autor care ie-a vàzut çi le-a tràit la fafa locului, pe care
nu le putea ,cunoaçte atît d,e bine un e,pi,scop îndep,àrta,t c,a
Bretani'o de T,omi's.
De altfel, însuçi autorul necunoscut al &larfjriujuj sfîntu-
lui S,av,a Goturl ne lasà posibilitaiea sà înleleEem ,cà e,l ù-a
s,cris în Erec,eçtre în Dracri,a Carpaticà, în Gothia, d,e,oare,ce ,el ne
tnformeazà cà moaçtele sfîntului Sava <au ïost trecute din
lara barbard in Romanian, (èx toù pappoprxoD eie c1v 'Ptop.aviav )22,
2i. C'el dintii care a incercat sà argumenleze cà sfintul Bretanio,
episcopul Tomisuiui, este autorul Scrisori.i Biser.icij Gothiei cdtre Biserica
ctin Capaclociq, a fos'r istoricul francez J. Mansion, Des orlgines rtu chris-
Ijtnr'sme chez les Goths, în <Analecta Boll,andiana>, XXXIII (1g14), {asc.
I, 'ir. 12-13, urmat apoi de eruditul istoric francez al cr,eStinismului srd-
dunàrean çi ilirian, J. Ze.iller, op. cit., p. 43I-432, care çi-a însuçit opinia
lui J. Man,sion. Autorit,atea çtiin{ifi,cà a lui J. ZeTlIer, fiind,fo,arte
rlare,
opinia sa a fost ado.p.tatà în urmà çi de alli cerceitàtori stràini çi români,
ca: E. von Cauwenbergh, Bretanio, în ,<Dictionnaire rd'histoire et de géo-
graphie ecciésiastique>, t. X, Paris, 1938, col. 61g ; Cei care su,slin cà
cpiscopui B:etanio de Tomi,s este autorul Martiriului Sfîntului S,ava Gotul
se sprijinà pe expresia €e).1pcroe æpeo6ucepiou voinla presbitetiului,,
- nprincàruia
din textul ac{ului m,artiric (VIiI, 2), cu aprobarea
au fost trimise
din Gothia nord-dunàreanà la cezarea capadociei moaçtele sfîntului Sava
Cotul, prezbiteriu care ar aparline, cum afirmà aceçtia, Bisericii de Tomis
din S.cythia Minor. În realitate, din citirea çi ce,rcetarea atentà a Martiriu-
luj SIinlului Savo Gotut, reiese cà npresbiteriul, ,rà fipeodu,réptov
adicà <colegiul preofilor)), c.are a aprobat trirmiterea- moaçtelor sâle -la
Cez.areea Capa.dociei, aparlinea Bisericii din Gothia nord-dunàreanà, care,
în 'timpul vacanlei episcopale, exercita puter'ea spiritualà çi administr,ativà
în aceastà Bis.ericà, aça cum se obiçnuia çi în alte Biserioi, çi nu Bisericii
din Tomis, càci aceasta avea atunci episc,o.pul ei în persoana lui Bretanio.
caie nu mai avea nevoie de aprobarea presbiteriului; pentru trimiterea
noaçtelor sfîntului Sava Gotui, deoarece, dupà canoanele Bisericii, o putea
da el singur.
Din actul martiric a1 sfîntulul Sava, rezultà, însà cà aprobarea n-a
un episcop, ci "pfesbiteriul" Bisericii, iar acesta nu poâte fi decît
dat-o.
<presbiterini,' Gotr'*iei nord.dunàrene.
SF, VASILE SI CRE$TINII NORD-DUNARENI
adicà au fost trecute pe teritoriul Imperiului roman, care se
m,ai numeia în Ràsàrit çi Romani,a, çi roagà pe ,ci'eri'cii çi creç-
tini,i 'c'are 'le v,o'r primi çi r.or citi a'cest 'act ma'rtirlc <sd se în-
iruneascd in adunare duhovniceascd, in ziua in care luptdtorul
o primit cununû (12 aprilie) çi sd vesteoscd çi |ralilor de din'
colo> (toîÇ èaéxetva àEe).goi< orip.avece), ôdicà frati[or din lrnpe-
riul rom,an, <cû în foatd Biserica universald çi apostoJeascd sd
se îacd bucurie mere, preomdrind pe Domnul, cel ce tace ale-
gerea slujitorilor sdi" 28.
'ln cazul acesta, valoarea istoricà a Martiriului Sfinluiui Sovrc
Gotul,
scris într-o frumoasà limbà greacà, creste cu nnulfi, pentru cunoagterea
ràspîndirii creçtinismului în Dadia Carpaticà, intrucît ne confirmà nivelul
intelectual înalt c.are exista printre preoiii geto-daco-romani, greci çi
goli, I'a sfîrsiit'ului secolului al lV-lea, mai precis în 373, cînd actul mar'tiric
a fost scris de unul dintre preofii nord-dunàreni, care Stiau greceçte. Din
cuprinsul Aclului martiric ol SJiniuiui Scrvo Gotul se constatà cà autorul
este un teolog ca:e cunoaçte bine Sfînta Scripturà, îndeosebi scrierile
Noului Testament, folosind numeroase citate din Evangheiiile dupà l\4atei,
Marcu gi Luca, din p3rptele Apostolilor, çi din scrisorile sfîntului apostol
P.avel,
Cel dintîi dintre istoricii çi cercetàtorii care considerà pe preotui
Sonso,c din Gorthia nord-dunàreanà autorul de fapt al Martiriului Sfînfuluj
Sova Gotul este istoricul çi aghiograful H. Delehaye, op. cit., p.291, pàrere
pe care si"au îns,uçit-o çi unii cercetàt'ori români, îndeosebi Pr. prof. loan
ion.r.u, Pomenirco Sfinlutui marlir Sovo Golul, în <Mitropotia Oitenieir,
XXIV (1972), nr.3-4, p. 190; Idem, Sonsa.la, primul preot creçtin daco-
romûn oleslût documentar, Ibidem, XXII (1970), nr. 5-6, p. 485-490; Pr.
prof. Gh. rI. Moisescu, în Sfinlii trei Ietarhi în Biserica Romdneascd, în
nOr,todoxia>, XII (1960), nr. 1, p. B, nota 10.
lnaintea acestora, Gher'asim Timuç, fost êpiscop al Argeçului (lBgB-
1911), a,afirmat cà oepislolao Bisericii din Gothi'a càtie Biserica din Capa-
tlocia oeste scrisd de preoli.i Bisericii din Gothia" în art. Episf olo Bisericii
Gotiei pentru martiriul Slinlului Sovc, în ..Biserica Ortodoxà Românàn'
XIV (1890-1891), nr, g, p.817-825, a,ici p.832, pàrere ce se apropie de
adevàr, cu corectarea numai cà, dupâ stil çi cuprins, autorul ,este unul
singur, care va fi folosiit desigur çi informatiile preotrilor geto-daco-romani,
qreci si gofi din Dacia CarPaticâ.
Pr. prof. V. Sibiescu, în art. Sfinlul Sova "Gotul,. La 1600 de ani de
Ia mucenicia so, în <Glasul Bisericiin, XXXI (1972), nr. 3-4, p. 362, crede
cë autorul scrisorii este <un preot din 'antur'ajul episcopal, care delinea
stirile de la preotul Sansalar, idee pe care o Éusline Si În art. Legdturile
Sfintului Vcsile cel Mare cu Scythlo Minor (Dobrogecr), în <Ortodoxia>,
XxX(197s),nr.l,p'31,a'cceptîndpàIorea]u,iJ'Mansion.
22. Mdrtiriul SJinlului Scva Gotul, VIII, 1, ed. R. Knopf G. Kriiger,
-
23. Ibidem, VIII, 3, ed. cit., p. 123. Unii traducàtori români nu red,au
exact sensul acestui pasaj. Aça, bunàoarà, tr.acl. pr. prof. Sibiescu, ant. cit.,
p. 3BB, la acest pasaj este ace,asta: uSà vesti[i fratilor ca, dupd. aceea
(èréxetva), în toatà Biserica soborniceascà çi apostoleascà sà se facà
 s91
SF. VASILE 9I CRE9TINII NORD'DUNÀRENI
990 PR. PROF. I. RÀMURSANU

pàrere Pr' prof'

Dintre [stori'cii români a'u'ad'optat aceastà
Gh. I. Moises'cu *, Ëilîtot' N' $'àrua"e'scu
Unii i,storici çi patroilogi, din do'rinta de a 's,coate çi m'ai s0' Pr' pnof' Si-
pr' -D'
rnuit în relief persoana episcopului Bretanio de Tomis, au bi;;";{ pt. corot.- stl Alexefz, pr'of' Mircea Pâcura-
lncercat sà argumenteze cà sfîntul vasile cel Mare a adresat tt"tif,',l
cele douà scrisori de mulfumire pentru trimiterea moaçtelor àrer
rtsà, ràmînem ùa p"ttitttutt-ti 9tu.tt*"^g\t,:-*t"^*-u
sfîntului Sava Gotul la Cezareea Capadociei, 164 çi 165' nu muliumi;;'"i; "9 :Ë-Vasile ce1 Mare pentru
scrisori de
pri,etenuùui çi compatri'otmrl'ui sà'u,'arh'i'epi,s'copul Asc'holius'al cotttt' 164 çi 165' la Ce-
trimiterea -"uçteloi"sfi;;"lti'$t'u.a""rt'Ius o] r e sal o ni cului'
Te,saloni,cului,,ci'episco'p'u'lui Bretani'o de T'oimis, f àrà ca'ac€'as- zar€ea c-apad'o'ciei,'J;";;i;tp"i
tà p'àre'r,e sâ poatà fi su,sTinutà c{r 'ârgruûlsnte 'convingà'toare' inainte de toate plîriiti-J tôt*t']9 d" adresare a sfîntului
"'it?tiJ Àttrtàrlutt episcopul Tesalonicu-
Este drept cà primit,or,ul sc'ri'soril'or 164 çi 165 este numit Vasiùe este ôceast" ' -BtoooLoui,'11) ri'
lintre'cer'cetàtorii
de sfîntul Vasile 0aooe6!c (((cucernic)> sau <iubitor de Dum- Iu:rr, ('Àoïo).iqr èt, " -àiîp- mortir gothu' este
nezeuD) adresîndu-i-se prin cuvintele i - <(pIed cucerniciei români, Gh. Zotu, ti#ii"iJlîi"ttr'Éovo drouà'scri'sori de
fa]e) sau <sincerei tale cucerniciiD 2a, tle ô).z10rv!Ç ooô 0eooe6eiaÇ cel din'tîi 'côre 'a 'udilâi"a destinartarul 'cetlor
164 çi 165' este epis-
ceea ce desigur presupune cà aceasta era un episcop, care, în
multumire ate srintutîï*ilà-t"r Mare'
."î"f Ascholius al Tesalonicu'luirt' nrof' Ioan coman' spe-
afarà de episcopul Ascholius al Tesalonicului, putea fi episco- '"";; ;Ë;;i^;àtài"-u-iatnas $i P-r'
pul Bretanio de Tomis. cialist în studiile Ë ;"t;J;àç' urittittnd: uNu sÎnt motive
36'
Cel cli'ntii c,are a'susfin'ut 'cà de,stinat'aYul 'c'elor douà s'crisori à"-Àt.tt"fits sà fielnlocuit cu Bretanio' Man'si'on a 'arqumentat
de mullumire, 164 çi 165, ale sfîntului Vasile cel Mare nu ar lncâ din 1914, i;;;i;i f""""". J' ,scri'sori de multum'ire ale
fi episcop,ul Aschoùius al Tes'alonicul'ui, ci episc'op'ul Br'eta'nio temeinic ca aestinâ["*i.àl"t àouâ -À"ct
al Tesolonicului sz'
cle Tomis, e,ste ,cerc'etàtonul Eerman G. Pfeil's'chrifter
25, 'i'ar
sfîntutui Vasile .;i'#;;;ste otius
opinia ,sa 'a fos't adoptatâ apoi, dintre istori'cii stràini, de H' De- !n Biserica Romôneascd' ln
29. Pr. G' J. Moisescu' Slinlii lrei^Ierarhi
lehaye 26, J. Zeille r 27 , L.S'chmid't 28 ;.'a. -_---.- xII (t960), nr' 1, p' 9'-l:J8'. ,-!
ani de
tr
Ia primt mô'rturie docu-
30. Pr. prof. N. ç"ri-àn"'èu' 1600 de
"OriJào*iu",
in' uBiserica ortodoxà
bucuiie duhovniceascà...o. ln realirtate cuvintele toîC êné*etva àÙeÀgoic se mentard despre exisle;;"4;;;tp'';i p'
iomislrui'
referà .Ic lralii de dincolo,, adicà l'a cei din Imperlul roman' lnclt ter- R;;â;;", LxxxvII (1e6'e), ;' e-10' 1006-1007' slrnru-
menul èæér,ervd nu poate fi tradus'aici cu odupd Qceet>' 3r. Pr. pror. o. siuiËËi',î'i' ;;':' Ë'^àéz-roo.çt
În rev' all" :'1.l1f1i'ire
D' Irr-rJz'
Nici traducerea lui C. Erbiceanu, op. c'it., p. 7l : "Amintill-vd çi de Scylhio Minor'
rri ùàsirà- LeI Mare cu "ièrjô"â"' îii'à"- i" sovc Golul,
Iralii din depdrtare (din Dacia Traiand')", nu cor'espunde textului grec' 32. Conf. st. Alexe, ^o.iit"o'sfinrului
5-6' o' 562-563'
deoarece autorul necunoscut al Martiriului Siinlului Scvc l-o scris undeva în <Biserica Ortodoxâ nl-lte', XC (lgJ-?\' nr'
aà Ia moartea Sllnlului
am argu-
in nordul Dund,rii, 7n Biserica GolieÏ din DacÎa Carpalicd, cumo1p'âvete 33. Pr. prof' rwr""à"'i'Ï"iii"ii""looo--ae--ini
ttsrzt' nr' 3-4' p' leo'
mentat mai sus, lncit prin expresia toîç èæénetva &ùel,goTc - savo Gotul, tn xvtl
Iralilor d.e dincolo,, el lntelege çi trebuie sà Înfelegem çi-noi, pe "vtitropilà-'d;;;"îd;i;' vt'"à Courtonne' t' -ll'-op'
34. Sf. Vasile, S".it"til*'ôitrv, éa'
cit"
"vestili p.97; P.G-, xxxll,."i"Ëà3:;;;;t'hisforice Dacoromanae' t II' p' 88;
fralii din Romania, adicà pe cei din Imperiul roman, càci aça rnai era el c;t" i' tt' p' 100; P' G'' xxxll'
n.rmit, c,a çi ei sà çtie ceie lntîmplate tn Biserica Gofiei cu sfîntul Sava scrisoorec cLXV, ed. +;;; é';;i;;'g,."f
Gotul çi sà preamâreascà pe Domnul. col. 637; Pr. proI. I"J ïà*;;"i-tî, siltii çi martiri Ia' Tomis-consldnta'
24. Sflntul Vasile, scrisoorec cLxlv. cdtre Ascholius, episcopul Tesa- ln rev. cit., P. 1004-1006' în oBiserica ortodoxâ Românâ>'
loniculuï, ed. Yves Courtonne, op. cit', 't. Ii, p.97 9i Ibidem, p. 100; tr' G' 35. C. Zctu, sf:t't'iîo'tià martir gothu'
XXXII, col.633 D;637 B; J. Zeiller, Les origines chrétiennes.'.' p.431' VII (1838), nr. 3, P. 160-180' o Sllntului Niceto cle
25. G. Pfeilschrifter, Kein neues Werk des WuIIila. Festgabe Alois 36. Pr. prof. fou,,Z'"ëo*an' Arla misionord 5-8' p' s51'
Knôpfler gewidmet, Miinchen, 1907, p. 210' Remesicnc, in nBiserica ôJ*il;Ë'nï*âti''
rivri 1roae1' nr'
26. H. Delehaye, Sainls de Thrace et de Mêsie, în rev. p. 2BB, me chez les Gofhs' ln 'Ana'
n. "' tr. J. Mansion, Les origines du chrislicnis
p',rs--ts; Idem' À propos des
lecta Bollandiunu,, xixl'tfii"giailr"tï i'
6.
J. Zeiller, Les origines chrètiennes..., p' 431.
27,
chrélienlés de c"tr,,i."ilih"ï;"xlu (iszel-
rut"' III-IV' p' 365-366'
[.. Schmidt, Geschichte der deutscften Stômme bis zum Ausgong
28. vozi si Max H. ;eilinJr,';;;";;s;bl''thàn neiiehungen dd gothischen zu
des Yôlkerwanderung. Die Oslgermanen, 2-e Auflage, Mûnchen, 1941, p.
234, n. 4.
IcoppJâokiscfren Kirche' Tûbtngen, 1926'
 PR. PROF. I. RÀMUREANU
Pentru a explica rolul arhiepiscopului Ascholius al Tesa-
lonicului în trimiterea moaçtelor sfîntului Sava Gotul din
G'otia n'ord-dunàreanà în Capadoci'a, pr'ec'um çi rolu'l lui Ju-
niu,s Sor,anus, guvernato,r'ul Scythiei Minor {Dobr.oEea), la tri-
mlterea lor, arheologul çi istoricul român V. Pârvan a emis
pàrer,ea cà m,oaçte'le ,a'u fost d'use mai întîi în Scythi,a Min,or,
ia T,omis. "Mucenicu:I, sç'1is V. Pârvan, de origine din Capa-
docia, e dus mai întîi în Scythia Minor, unde era ducele Sora-
nus, ruda sfîntului Vasile çi apoi, de aici, prin îngrijirea du-
celui çi ,c,u ,aiutor,ul ùui Aschorli.us, episcopul din T,esalonic, ,e
trimis sfîntului Vasile spre açezarea cu cinste a moaçtelor, în
una din biseri'ciùe reçedinJei epis'c,op:s,l'e (Cez,areea) a Capa-
do,ciei,, 38.
Nu ar,-em ni'ci ,o màrt,urisire istoricà prin care sà se poatà
dovedi cà moaçtele sfîntuiui Sava Gotul, au fost duse în Scy-
thia Minor (Dobrogea) çi au stat un timp la Tomis. Scythia
Minor (Dobrogea) nu ,aparfinea din punrct,de v'edere triseri,cesc
jurisdi,cfiei arhiepis,c,opml,ui Ascholius al Tesarloni,cul,ui,,car'e
ei'a vic.arul arhiepiscopiei Iliricului oriental, din care fàcea
p'ar-ie çi Mo'esi,a Inf'e'r'ioarà, 'cu rcele douà Dacii sud-,d'unàrene,
Dacia Rip,ensi's çi Dacia Mediterane,anà (Inierioarà) 3e. In ,cazul
acesta, este posibil ca moaçtele sfîntului Sava Gotul sà fi fost
trecule direct în s'ud,ul Dunàrii, p,e terit,orriul Imperi'ului roman
în Rornania ,evitînd Scl thia Minor çi o'raç,u:l Tomi,s din
-cauza atacurilor-,frecvente ale gotilor pàgîni, trecind prin pro-
vincia Moesia Inferior, unde, dupà 348-350, se açezaserà, çi
cu învoirea împàratului Constanfiu (337-361), multi gofi creg-
tini. Acegiri,a se vor fi bu'c'u,ra't, ciesig,ur, sà prim,eàs,cà cu cinste
un s,fînt ieSi,t din rie,ôûrrrl ùot, iar din Moe'sia Inferior, prin grija
Arhieprirs,C,op,ului As,iholius a;l Te,s,al'oni,c.u;ltti, vi'c,arul ,arh'iepi,s-
copiei Iliricului orientai, tot un capadôcian, moaçtele sfîntului
Sava Gotul sà fi fost dus din cetate în cetate, aça cum se
obiçnu'i'a, pînà la Cez,aree,a Capa'doci,ei, ,unde au fost p'rimite
de sfîntul Vasile cel Mare.
,În modul acesta, se înfelege mai bine de ce sfîntul Vasile
c,ci Mare a adre,sa,t 'ce'l'e d'oué scriso'ri de m,ulfumir'e, 164 çi 165,
38. V. Pârvan, Contribulii epigralice la istoria creçlinismu.lui daco-
toman, Bucureçti, 1911, p. 137.
39. D. M. Pippidi, Nr'ceta de Remesicna çi originile creçtinismulul
daco-roman, în Contribulii lo isloriq veche c Romriniei, ed. 2-a, Bucureçti,
1967, p. 501-502; Pr. prof. Ioan Ionescu, Pomenirea slinlului mcrlir Sova
Golul, în rev. cit., p. 191 ; Pr. prof. Ioan Ràmureanu, SÏinfi Çi mattiri Ia
Tomjs-Constanla, in rev. cit., p. 1006.
SF. VASILE SI CRESTINII NORD.DUNÀRENI
nu episcopu,l,ui Bretanio de Tornis, ci arhiepisc,opul,ui Ascho_
iius al Tesalonicul'ui, càrui.a îi ,s,cri,e ,cu càldurà çi bucurie du-
lt'ovniceascà, în scrisoare,a 164 : ,<Inimile noastre s-ou întors
la acea veclt,e lericire, pentru cd ne-au veni{ scrjso ri C,in lard
depdrtaid, inf lorincl c)e Irumuselea iubirii çi ne-a sosit un mor-
tir de la barbarti de dincoio d.e Dundie, prin care ni se veste,Ste
tdria credinlei trdite acolo..., opentru c'd atunci cind atn vdzut
pe luptator, am fericit pe invdidtorul 1ui...,,40.
<Atletul> luptàtorul despre care aminteçte sfîntut Vasile
cà a sosit gi l-au vàzut la Cezareea Capadociei, ,a càru.i rrràb-
dare>, atieticà o lauclà, este, fàrà îndoialà, sfîntul Sava Gotul.
Expr'esiile fo'losite în scriso,are tà E6).ov .lemn,, çi tô ûôop
,capà> consiituiecc desig'ur ,o- al,uzie direc,tà
- felui în care
- fost chinuit çi a murit sfîntul Sava, despre tra
a care.Aclul sàu
martir,ic. spune ,cà <s-a scvîrçif prin lemn çi prin apd" (re),e_
roOeiç ôrà EôÀou ro.i liôacoÇ) al.
scrisorile 164 çi 165 ale sfîntuiui vasile cel Mare consti-
tuiesc o màrturi'e ,i,st,oricà d,e ,m,are v,a,lo,are pentru <tdria cre_
dinlei",c,um se exprimà el, c.are exista çi se tràr,a d,e,creçtiniri
-qeto-dacc-'romani çi gofi, I,a s,fî,rçitul s,e,corlului al IV_iea, în
Dacia carpaticà. Informafiile date de sfîntul vasile cer Niare
de,spre misionarul Eutyches, c,are ,a pne,dic,at în ,a c}oua
iumà-
tat,e a se,coluiui al lV-lea în Da,c'ia Nord-Dunàr:oô'à, cônsfi_
tui,esc în aceùaqi timp o dcvadà prefioasà despre pe;rm,anenla
çi c'ontinuita,te'a popuialiei,a,utohtone Eeto-d,ac,o.rom,ane în
spafiul,oarpato-,danubi,ano-p,onti,c, c,are,c,onstitui,e pînà azi
spafiul dre dezvoltar,e al poporu'Jui r,omân.
Pr. prof. IOAN RÀMUREANU
40. Sf. Vasile, Scrjsoorec CLXN, CriLre Ascholius, episcopuJ Teso_
lonicului, ed. Yves Cour,tonne, op.,cit.,,t. II, p.9g; p. G., XXXII, col.636D;
Eonles hjstoriae Dacoromanae, i. II, p. BB_'g9.
41. Martiriul SJîntuluj Scva Golul, VII, 6, ed, p. 123. Vezi çi pr
conf. $ . Alexe, art. cit., p. 562.