Totul despre creșterea iepurilor de casă

•
Întreținerea iepurilor
Iepurii pot fi crescuţi cel mai bine în încăperi cu mai multe niveluri, numărul
nivelurilor putând să ajungă până la 3-4 etaje. Astfel, faceţi economie de spaţiu.
Această încăpere se construieşte uşor dacă acordaţi atenţie următoarelor aspecte:
• Încăperea destinată întreţinerii iepurilor trebuie să aibă podeaua făcută din
plasă de sârmă sau din scânduri de lemn cu o distanţă de 1,5-2 cm între ele. O
încăpere cu podea plată va fi mai murdară, întrucât va fi mai dificil de a face
curăţenie şi ea va trebui să fie curăţată mai des.
• Acoperişul căsuţei (la fiecare etaj) trebuie să fie înclinat. În acest caz murdăria
va fi curăţată mai uşor din căsuţă. Între niveluri, distanţa ideală pentru o
curăţenie cât mai eficientă este de 15 cm.
• Încăperea pentru întreţinerea animalelor trebuie să se afle într-un loc luminos,
dar să nu fie expusă direct razelor de soare, vântului sau ploii. În cazul când
această condiţie este respectată, iepurii cresc mai sănătoşi şi sunt mai bine
protejaţi de diferite boli.
• Este important să aveţi o căsuţă suplimentară care trebuie pusă la o anumită
distanţă de încăperile iniţiale. Ea va fi destinată izolării iepurilor bolnavi sau
iepurilor procuraţi.
Este foarte important să curăţaţi căsuţele cât mai des, cel puţin o dată pe lună. În
caz contrar există un risc sporit de îmbolnăvire. Cea mai indicată substanţă
chimică de curăţare a încăperilor animalelor este soluţia de înălbitor de 3 la
sută.
Pentru a face curăţenie:
• Scoateţi iepurii şi mâncarea din căsuţă.
• Măturaţi toată murdăria şi scoateţi gunoiul din căsuţă.
• Spălaţi căsuţa cu soluţia de înălbitor şi lăsaţi-o să se usuce. Când
încăperea este uscată, puteţi să puneţi iepurii înapoi.
(!) Temperatura ideală în încăperile de întreţinere ale animalelor este de +18°C.
Hrana
Iepurii sunt animale erbivore, dar nu toate plantele constituie o hrană potrivită
pentru ei. Unele din ele au un efect toxic şi pot provoca îmbolnăvirea sau chiar
moartea. Sunt cazuri când aceste efecte toxice sunt întârziate şi apar numai peste
câteva zile, săptămâni sau chiar luni. Există şi plante foarte bune pentru sănătatea
iepurilor, care au un rol profilactic sau de tratament împotriva maladiilor.
Mai jos vă propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv pentru iepuri, cât şi
cele toxice. În cazul când nu sunteţi sigur dacă o anumită plantă este bună, nu o
folosiţi şi cereţi sfatul medicului veterinar în această problemă.
 Plantele cu efect pozitiv
1. Lucerna este o plantă bogată în proteină şi calciu. Poate fi crescută în grădină
şi o puteţi recolta de 4-5 ori la sezon;
2. Morcovul, sfecla roşie sunt bogate în vitamina A şi pot servi ca profilaxie
împotriva scabiei şi năpârlirii;
3. Pătlagina poate fi dată iepurilor în cantităţi nelimitate. Este bună pentru funcţia
intestinelor şi pentru membranele mucoase;
4. Vetrice poate fi dată în cantităţi nelimitate. Ajută în prevenirea viermilor şi altor
probleme ale sistemului digestiv.
5. Podbalul poate fi dat uscat, dar numai de două ori pe săptămână. Va împiedica
apariţia balonării.
Suplimentar la aceste plante se mai recomandă hrănirea iepurilor şi cu iarbă
obişnuită (din păduri, de exemplu), deoarece are unele calităţi medicinale. Se mai
recomandă să daţi iepurilor şi un amestec de plante, astfel ei vor putea să-şi aleagă
hrana după plac.
Mai puteţi hrăni iepurii şi cu diferite cereale cum ar fi grâu, porumb şi orz, de obicei
ca nutreţ combinat. Astfel de hrană este utilă în special în sezonul rece, când nu
este masă verde. Mai puteţi face fân din iarba cosită vara, pentru a hrăni iepurii pe
timp de iarnă. Şi cioclejii pot fi folosiţi în hrana iepurilor, cu atât mai mult că aceştia
sunt în cantităţi mari, ca produse secundare în Moldova.
Plantele cu efecte negative
1. Ceapa, sparanghelul, arpagicul și prazul provoacă boli gastrointestinale.
2. Cartofii cruzi, frunza de cartofi, resturi de plantă de roșii, resturi de plantă
de tutun – în majoritatea cazurilor iepurii vor muri.
3. Plantele conifere sau apa în care a nimerit o plantă coniferă provoacă
gastrointerită, vomă, diaree și moarte.
4. Varza (verde, albă și roșie), trifoiul roșu, conopida – balonare, diaree.

Țineți minte:
• Este important ca iepurii să fie hrăniţi în fiecare zi la acelaşi timp.
• Daţi iepurilor o mâncare variată şi balansată.
• Daţi hrana principală seara. De obicei, iepurii mănâncă mai liniştit în timpul
serii, deoarece e mai răcoare şi mai puţin zgomot.
• Iepurii trebuie să aibă permanent apă potabilă, care trebuie schimbată în
fiecare zi.
• Pentru a şti câtă hrană să daţi iepurilor, trebuie să experimentaţi. Dacă ei nu
termină toată mâncarea pe care le-aţi dat-o, data următoare daţi-le mai puţin, în
aşa fel că la urmă veţi afla de ce cantitate ei au nevoie.
Bolile
cele mai frecvente boli la iepurilor sunt:
A. Maladiile infecțioase:
Hemoragie Septică
Hemoragia septică este o infecție care atacă toate organele animalului bolnav.
Această maladie se caracterizeazã prin: inflamații hemoragice la nivelul mucoasei,
creierului, splinei și ficatului. Animalele infectate se nimicesc, iar cele sănătoase din
zona afectată se sacrifică, apoi după expertiza sanitară pot fi folosite în alimentația
personală.
Mixomatoza
Mixomatoza este o boală infectocontagioasă provocată de un virus. Ea se
caracterizează printr-o inflamație a capului și botului, în jurul nasului și ochilor.
Iepurii infectați de această maladie sunt uciși și îngropați la o adâncime de 1,5 m.
Curățați căsuțele și dezinfectați-le de 3 ori.
În scopul prevenirii acestor maladii infecțioase există un vaccin combinat contra
mixomatozei și gemoragiei septice, care se administrează de medicul veterinar de 2
ori pe an (primăvara și toamna) la tot efectivul de animale de la vârsta de o lună. În
paralel este foarte important întreținerea animalelor în curățenie.
Scabia, Dermatomicoza
Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curățeniei în încăperi sau
dimensiunile prea mici ale acestora, la fel și numărul mare de animale într-o
încăpere. De asemenea, dermatomicoza poate fi cauzată de lipsa vitaminei A,
D sau E.
Aveți gijă ca încăperea pentru animale să fie suficient de mare și folosiți
pentru curățirea lor soluția de înălbitor. Folosiți hana bogată în vitamina A, D
și E; locurile afectate pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o soluție de Butox
cu vazelină.
B. Maladiile nutriționale
Maladii digestive
Balonarea, voma, gazele și diareea sunt cauzate de hrana nepotrivită. Faceți tot
posibilul ca iepurii să nu fie hrăniți cu plantele indicate la capitolul “Plante cu efecte
negative”.
Osteoperoza, Rahitul
Osteoperoza și Rahitul sunt maladii ale oaselor. Osteoperoza se caracterizează
printr-o descompunere a oaselor, mai ales cele fragile pot fi fracturate foarte ușor.
Rahitul se caracterizează prin oase malformate și membre strâmbe. Aceste maladii
pot fi cauzate de insuficiența vitaminei D, ceia ce înseamnă că iepurii nu primesc
suficientă hrană ce conține calciu, lumină solară, sau ambele. Străduiți-vă să-i
hrăniți cu plante ce au un conținut bogat de calciu, de exemplu, cu lucernă sau orz.
Hypercalcimie
Hypercalcimia este cauzată de un exces de calciu în hrana iepurilor. Caracteristica:
forma iepurelui se schimbă și mișcarea devine greoaie. Pentru a preveni această
maladie, încercați să reduceți nivelul de calciu în dieta iepurilor. Dați mai puține
plante bogate în calciu, așa că lucerna, de exemplu.
Hypoavitaminoze
Maladia apare când iepurii duc lipsă de vitamina A și se caracterizează printr-o
cădere a părului. Dați mai multă mâncare bogată în vitamina A, de exemplu – sfeclă
roșie și morcov.

Îngrijirea iepurilor bolnavi

Dacă unul dintre iepuri este bolnav sau credeți că este bolnav, trebuie să-i izolați
pentru a-i proteja pe ceilalți. Căsuța pentru asemenea iepuri trebuie să fie la o
distanță de cel puțin zece metri de celelalte încăperi. Dacă iepurii bolnavi sunt prea
aproape de cei sănătoși, nu este exclus că boala să se răspândească și să-i
molipsească și pe cei sănătoși.
Iepurii bolnavi trebuie să fie hrăniți ultimii, altfel boala poate fi transmisă la cei
sănătoși prin mâinile Dvs. După ce ați hrănit iepurii bolnavi, vă spălați bine mâinile.
Când iepurii bolnavi sunt luați din căsuță, aruncați toată mâncarea care a rămas.
Locul trebuie să fie curățat de două ori cu soluție de înălbitor de 3%. Altfel și
următorii iepuri, puși în aceeași încăpere, se pot îmbolnăvi.
Când cumpărați iepuri noi, îi puneți în căsuța de izolare pentru o perioadă de 30 de
zile, ca să fiți siguri că sunt sănătoși și apoi administrați vaccinurile
corespunzătoare.
Dacă credeți că unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteți sigur, adresați-vă
medicului veterinar. Consultația lui este mai ieftină decât cumpărarea iepurilor noi.
Rețineți:
Iepurii care primesc apă curată, mâncare bună și sunt întreținuți în încăperi
curate, vor fi sănătoși. Ca să fiți siguri că ei sunt sănătoși și să descoperiți
bolile la timp, se recomandă să-i examinați des, cel puțin odată la fiecare 2-3
săptămâni. Examinați foarte bine ochii, urechile, nasul și organele genitale.
Dacă observați că ceva nu este în ordine, izolați animalele ce vă trezesc
îndoieli.

Principiile esențiale în creșterea iepurilor

Ca specie, iepurele se înmulţeşte foarte repede şi des, şi în natură are o perioadă
de înmulţire de aproape o lună. Astfel, o femelă nu va avea o viaţă lungă pentru că
fătarea este obositoare pentru organismul său. La fiecare fătare are de la 4 la 12
iepuraşi.
Masculul ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 luni. Femela poate fi
fecundată la aceeaşi vârstă. Femela poate fi fecundată iarăşi la un interval de 24
ore după fătare, dacă masculul este lăsat cu ea în căsuţă. Aceasta nu este prea
 bine pentru femelă, deoarece e posibil ca ea să aibă probleme la viitoarea fătare.
Problemele pot fi următoarele:
• Femela nu va pregăti cuibul pentru iepuraşii nou-născuţi şi ei vor muri din
cauza frigului.
• Femela nu va avea lapte sau va refuza să alăpteze puii. Ei pot fi hrăniţi cu
biberonul, dar veţi pierde mult timp şi majoritatea iepuraşilor vor muri.
• Dacă femela nu este suficient de sănătoasă, se va îmbolnăvi din cauza
stresului alimentar.
Ce puteți face pentru o înmulțire mai eficientă?
• Procesul de înmulţire se recomandă de efectuat doar atunci când femela are o
vârstă nu mai mică+ de 7-8 luni.
• Între 2 cicluri de înmulţire se recomandă o pauză de 3-4 luni. Aceasta
îmbunătățește sănătatea femelei.
• Folosiţi numai animale sănătoase pentru înmulţire. În cazul când o femelă este
sănătoasă, dar nu are grijă de iepuraşii săi, nu o mai folosiţi ca reproducător.
Această lipsă de grijă se poate transmite prin ereditare şi urmaşilor săi.
• Dacă folosiți endogamia, ea este posibilă între verișori, între bunici și nepoți,
sau între unchi/mătușe și nepoți; între frați și surori riscul de apariție a
defectelor va fi mai mare, de exemplu a rahitului. Folosiți doi sau trei masculi și
selectați pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceți o evidență de fiecare dată
a rezultatelor obținute.
• Întotdeauna aduceţi femela la mascul pentru înmulţire. Dacă aduceţi masculul
la femelă, ea poate fi agresivă.
• Masculul şi femela trebuie să fie aproximativ de aceeaşi mărime. Dacă el este
mai mare, iepuraşii pot fi prea mari şi vor muri din cauza unei naşteri dificile.
• Uneori fecundarea poate să nu aibă loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau
lipsa de hormoni. În cazul lipsei de hormoni se recomandă ca în fiecare zi, timp
de 2 săptămâni înainte de înmulţire, femela să fie hrănită cu iarbă tânără şi
verde sau a i se administra o picătură de ulei de grâu. Dacă acesta nu ajută,
înseamnă că femela este sterilă şi poate fi sacrificată.
• La 28-32 de zile după fecundare femela va făta.
• La 15-20 de zile după naştere, începeţi să introduceţi plante în dieta iepuraşilor,
iar la 30 de zile daţi mâncare iepurilor maturi chiar dacă încă sunt alăptaţi de
iepuroaica-mamă.
• După 8 săptămâni, iepuraşii pot fi înţărcaţi, asigurându-vă că ei mănâncă foarte
bine.
Sperăm că acest material va oferit o informaţie utilă şi practică chiar dacă sunteţi un
fermier specializat în acest domeniu sau pur şi simplu doriţi să vă ocupaţi cu
creşterea iepurilor. Nu uitaţi: calitatea şi sănătatea iepurilor depind mult de felul cum
îi îngrijiţi şi ce atenţie le acordaţi.
Vă dorim succes!
Înformație preluată din cadrul ghidului practic ˝Creșterea iepurilor de casă˝.
Autori: Constantin Priguza, Vladimir Stamati, Dieteke Timmer și Mark Sekula.

vaccin combinat

contra mixomatozei si gemoragiei septice, care se administrează de de 2 ori pe an

(primăvara si toamna) la tot efectivul de animale de la vârsta de o lună.

Pasteureloza la iepuri

Eficiente în menținerea sub control a bolii sunt vaccinurile preparate cu tulpini de

Pasteurella izolate din focarul de boală. Prevenirea bolii se realizează prin evitarea
cumpărării de animale din crescătorii în care este prezentă boala.

Vitamina AD3E buvabila 100 ml Se administreaza in apa de baut, timp de 3 – 5 zile.

2 – 4 ml /1 L apa de baut
Reguli generale la vaccinarea iepurilor

Foto minstervetcom

• Animalul trebuie să fie sănătos, îngrijit corect și hrănit adecvat. Nu se

vaccinează animalele, care au fost recent transportate.
• Se vaccinează iepurii ajunși la vârsta de 30 de zile în cazul vaccinurilor
monovalente și 45 de zile la administrarea vaccinurilor
bivalente. Iepurașii sunt protejați până la această vârstă de anticorpii
obținuți cu laptele matern.
• Greutatea corporală minimă la momentul vaccinării este de 500 gr.
• Obligatoriu se face deparazitarea tineretului cu 5-7 zile înainte de
vaccinare. La ignorarea acestui pas, există probabilitate sporită, că
vaccinul nu își va face efectul.
• Se respectă cu strictețe condițiile și termenul de păstrare a preparatelor.
• Iepuroaicele gestante pot fi vaccinate, astfel se transmite o parte din
imunitate și fetușilor. Aceștia nu vor fi ulterior protejați pe deplin de boală,
dar vor avea un grad de rezistență mai mare, comparativ cu progenitura
animalelor nevaccinate.
 • Iepuroaicele lactante nu se recomandă să fie vaccinate, decât în caz de
epidemie, când riscul infectării este major.
• Animalele, utilizate în reproducere, se vaccinează o dată în an, cu cel
puțin 2 săptămâni înainte de montă.
• La introducerea iepurilor noi în gospodărie, aceștia se izolează pentru
carantină timp de 14 zile, după care se imunizează.

Schema de vaccinare a iepurilor

Există câteva boli, des întâlnite la iepuri, care pot fi evitate prin imunizare. Cele mai
frecvente și periculoase sunt mixomatoza și boala hemoragică. Aceste boli au un
caracter sezonier. Pentru dezvoltarea lor este nevoie de temperatură caldă,
transmițători (țânțari, muște) și curenți de vânt.

Foto caldervetscouk

Vaccinurile pot fi monovalente, administrate împotriva unui singur agent patogen

și bivalente, care se administrează în o singură doză pentru două boli odată.
Primele au, de regulă, un preț mai accesibil. Cele din urmă, însă, sunt mai comode,
deoarece se administrează printr-o singură injectare.

Vaccinurile monovalente:
 • Contra mixomatozei, în sezonul cald: se administrează la vârsta de 30 de
zile cu rapel la 60 de zile.
• Contra bolii hemoragice: la 45 de zile, rapel la 75 de zile.
Tineretul, care se selectează pentru reproducere, se revaccinează la 90 de zile
împotriva primei boli și la 105 contra celei de a doua. Se repetă vaccinările la un an,
apoi în fiecare an următor.

• Vaccinul contra pasteurelozei se efectuează înainte de sezonul

rece, după schema vaccinului contra mixomatozei, pe care îl
înlocuiește.
Vaccinurile polivalente: contra mixomatozei și bolii hemoragice – la 45 de zile,
rapel la 90 de zile. Animalele reproductive se revaccinează la vârsta de un an, apoi
la fiecare an următor. Înainte de sezonul rece se face imunizarea
contra pasteurelozei după schema de mai sus.

Profilaxia contra coccidiozei se face la necesitate, independent de restul

imunizărilor. Coccidioza este o parazitoză, se combate cu preparate anticoccidiene
la recomandarea medicului sau farmacistului veterinar, în funcție de forma bolii.

Citiți și despre canibalismul la iepuri – de ce iepuroaicele își mănâncă puii.

Vaccinarea iepurilor contra Mixomatozei

Mixomatoza este o boală infecțioasă, contagioasă. Poate fi tratată medicamentos,

în caz de diagnosticare rapidă și terapie cât mai devreme. Mortalitatea variază
în funcție de acțiunile întreprinse de la 50 la 100%.
Foto vetsincranbournecomau

Este o boală strict sezonieră, deoarece agentul patogen se dezvoltă doar pe vreme
caldă. Vaccinarea contra mixomatozei se efectuează, de regulă, primăvara,
pentru instalarea imunității la momentul încălzirii timpului de afară. Iarna
maladia nu se înregistrează, așa că vaccinarea de toamnă nu este necesară.

Imunizarea iepurilor contra Bolii Hemoragice

Boala hemoragică este o afecțiune foarte periculoasă și contagioasă. Se

răspândește foarte rapid, de regulă în 2-5 zile se îmbolnăvește tot
efectivul. Mortalitatea la animalele neimunizate atinge indici de până la 100%. Nu
există un tratament eficient împotriva maladiei.
Foto wbbjtvcom

Deși îmbolnăvirile se înregistrează mai frecvent în perioada caldă a anului, totuși

medicii veterinari recomandă și vaccinările de toamnă, pentru sezonul rece.

Vaccinarea iepurilor contra Pasteurelozei

Pasteureloza este o boală infecțioasă, evoluția căreia este în strânsă legătură

cu condițiile de întreținere a animalelor. Igiena precară, microclima
necorespunzătoare, alimentația neadecvată – sunt factori, care facilitează
dezvoltarea bacteriei.
Foto smallpetselectcom

Boala apare mai frecvent în sezonul rece, așa că imunizarea se recomandă în

perioada de toamnă-iarnă.

O metodă tradițională de profilaxie, recomandată de unii specialiști, este

administrarea de două ori pe săptămână a tincturei de iod, diluate în apă în
proporție de 1 ml la 1 l. Acesta distruge bacteriile patogene din tractul digestiv.

Cum efectuăm corect vaccinarea iepurilor

Scenariul perfect presupune efectuarea vaccinării de către medicul veterinar.

Procesul nu este însă prea dificil și poate fi efectuat de către proprietar, cu
condiția cunoașterii și respectării regulilor de bază.
 Foto
lionheadrabbitcom

• Vaccinul se introduce subcutan sau intramuscular. La administrarea

intramusculară imunitatea se instalează mai rapid, datorită vascularizării
mai puternice și difuziei mai rapide a preparatului. Aceasta însă are o
durată mai scurtă în comparație cu cea obținută la injectarea subcutană.
Vaccinul se administrează cel mai frecvent în zona greabănului, care se
cutează, formând un buzunar subcutan, în care se introduce preparatul.
• Se respectă cu strictețe condițiile de transportare și păstrare a
preparatelor. Vaccinul în farmacie se păstrează la 2-8oC. În drum spre
gospodărie i se asigură temperatura rece cu ajutorul cuburilor de gheață
sau cu alte modalități posibile. Acasă din nou se depozitează în frigider. Se
extrage nemijlocit înaintea administrării. După deschiderea ambalajului se
utilizează în cel mult două ore.
• După regulile sanitar-veterinare, seringa trebuie schimbată după
vaccinarea fiecărui animal. În efectivele mari, dacă iepurii fac parte din
aceeași familie, se admite injectarea a până la 10 indivizi tineri cu aceeași
seringă. La vaccinarea animalelor adulte, utilizate în
reproducere, obligatoriu se utilizează o seringă pentru un singur animal.
• Locul injectării se prelucrează neapărat cu soluție antiseptică, pentru
evitarea infectării iepurelui cu agenți patogeni.