Sunteți pe pagina 1din 14

Amarantul (Amarantus hypochondriacus) este una dintre cele mai vechi

plante cultivate de om.


Originea acesteia este aceeai cu cea a porumbului,cartofului,ardeiului, a roiilor i a
fasolei.
Se spune c Amarantul a fost martorul nfloririi i destrmrii civilizaiei Aztece i
Incae.nainte de descoperirea Americii, oamenii din acele locuri foloseau Amarantul
alturi de porumb i fasole ca surs principal de hran la fel cu europenii care
foloseau cerealele.
Cultivarea acestei plante a nceput acum 5-6000 de ani. Cu timpul, Amarantul i-a
pierdut din popularitate, fiind cultivat doar n satele izolate din centrul i sudul
Americii, reuind astfel, spre norocul civilizatiei moderne s nu dispar n totalitate.
La nceputul anilor 70, cercettorii americani au redescoperit valoarea Amarantului,
nfiinnduse totodat primul centru de cultivare si cercetare a Amarantului.
La nceputul anilor 90, Ungaria a reuit adaptarea i cultivarea acestei plante la
condiiile climatice i de sol ale acestei ri.
Structur i compoziie unic.
Tabelul de mai jos prezint structura Amarantului n comparaie cu alte cereale.
Combinaia aminoacizilor, ce intr n structura proteinei Amarantului, permite
absorbia acesteia n proporie de 75%. Experienele tiinifice au dovedit c valoarea
biologic a proteinei din amarantul crud, care prin procede de tratare la cald poate fii
marit, ntrece cu mult pe cea a oricrei proteine
naturale. Din acest motiv, NASA a trecut Amarantul pe lista alimentelor utilizate de
catre astronaui.
Demn de amintit este faptul ca Lizina (aminoacid prezent in cantitate mare in
structura proteinei amarantului), conform celor mai noi cercetri medicale, este una
dintre cele mai importante
substane cu rol n prevenirea aterosclerozei. Pe de alt parte, mpiedic inseria
colagenului n celulele cancerigene, mpiedecnd apariia i creterea tumorilor i a
metastazelor.Proteinele coninute de Amarant sunt metabolizate de organism n
proportie de 75-80% spre deosebire de alte alimente:
grul 60%, porumbul 44%, laptele de vaca 72%, orzul 62%, alunele 52%, soia 68%.
Proteine% Lizina% Glucide(mg) Calciu(mg) Fier(mg) Magn
Amarant 16 8,5 63 162 10 280
Gru 10 3,5 71 41 3,3 20
Amarant/Gru 160% 243% 89% 395% 300% 1400%
Porumb 9 2,5 74 20 1,8 7
Secar 13 4 73 38 2,6 Prin coninutul mare n Fier ,Amarantul se dataseaz substanial de celelalte cereale i
vegetale.
Fierul din amarant este asimilat foarte u or de organism.Amarantul este un izvor
important de calciu, magneziu, fier, zinc i alte microelemente.
Aceast caracteristic important trebuie luat n considerare nu numai n cazul celor
care se alimenteaz exclusiv vegetarian ,ci i de fiecare dintre noi avnd n vedere c
20% din populaia globului sufer de carene de fier, respectiv de anemie.
Important de amintit este coninutul n calciu al amarantului care l depete pe cel al
laptelui, precum i mai buna utilizare a acestuia de ctre organism. Amarantul este cea
mai important surs de calciu.

Coninutul n magneziu al Amarantului l depaete cu mult pe cel al altor cereale ceea


ce are efect deosebit de bun asupra sistemului nervos i a musculaturii
cardiace.Amarantul nu conine gluten , motiv pentru care poate fi consumat i de
persoanele sensibile la gluten.
Amarantul conine substane uleioase n procent de 8%, cu o combinaie a acizilor
grai deosebit de benefic. Cele mai noi cercetri din domeniu ,au dovedit c uleiul de
Amarant are efect protector mpotriva cancerului mamar.
Prin coninutul mare n fibre vegetale, Amarantul mbuntete tranzitul intestinal i
digestia anihilnd astfel efectul negativ pe care l are asupra tubului digestiv, o
alimentatie srac n fructe i legume.
Acest produs este obinut ,folosind o tehnologie brevetat care permite pstrarea i
utilizarea integral a elementelor biologice active din Amarant.Nu conine
conservani, colorani i arome sintetice.
Datorit metodei speciale de fabricare , ndulcirea se face doar cu fructoz ,motiv
pentru care digestia acestuia nu necesita insulina, i deci nu necesit efort din partea
pancreasului.
Bio Paine din amarant
Ingrediente : aluat din hrisca* (faina integrala de hrisca*, apa, faina de porumb*,
mazare*, miere*), apa, faina integrala de amarant*, faina de orez*, faina de porumb*,
seminte de susan*, seminte de in*, praf mere uscate*, sare de mare, miere*, lecitina
din soia*.
*provin din agricultura ecologica. Nu contine gluten. Fara: gluten, grau, alune, oua,
drojdie, lactoza.Poate contine urme de lupio. Certificare BIO: LACON GmbH; DE003-Oko-Kontrollstelle.

STIRUL, O PLANTA CARE TREBUIE DESCOPERITA


"Mai, asta se da la porci. Cred ca te gandesti la
altceva."
Asta mi-a spus o cunostinta arunci cand am
inceput sa ii povestesc cate ceva despre stir. O
planta calomniata, subestimata, o buruiana atat de
raspandita incat este invizibila. Genul
Amaranthus, din care stirul comun (Amaranthus
retroflexus) face parte, buruiana noastra cea de
toate zilele, cuprinde numeroase specii de stir,
toate (sau covarsitoarea lor majoritate) fiind
comestibile, consituindu-se intr-o sursa
avantajoasa de proteine, vitamine, squalen si acizi
grasi polinesaturati dar si de pigmenti naturali, iar
in gradinile organice ajuta la "aerisirea" solului
(avand un rol similar cu cel al ramelor).
Pigweed, in engleza, in greaca amarantos - cel
care nu se vestejeste, spanacul chinezesc, stirul este o planta valoroasa, extrem de
rezistenta si productiva, supusa unor prejudecati alimentare si nu numai.
Imi aduc aminte cand in facultate bantuiam pe coclauri dupa plante pentru ierbar, ma
impiedicam de stir si papadie la tot pasul. Si ca si papadia, in timp mi-a dezvaluit o
fata noua si de ce nu, mereu proaspata.
Compozitie, valoare nutritiva si terapeutica
Stirul (speciile de amarant, de fapt) este o planta bogata in vitamine, in spedcial A, K,
B1, B3, B5, B6, B17, C, E, riboflavina, acid folic si folat, in minerale precum calciu,
fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru si magneziu. Valoarea nutritiva a
amarantului este foarte ridicata, frunzele de Amaranthus cruentus de exemplu contin
cu 25% mai multe proteine si mult mai multa lisina decat orice produs obtinut din
porumb sau alte cereale si mai multa metionina decat soia. Amarantul contine cantitati
importante de provitamina A (beta-caroten), un compus vital pentru milioane de
malnutriti, care risca orbirea. De asemenea este bogat in acizi grasi polinesaturati
(PUFA), in special acid linoleic. In mod fericit, incercarile de a obtine concentrate
proteice din frunzele de amarant au aratat ca pe langa proteine, s-au extras vitamine
(printre care si provitamina A) si PUFA de care va spuneam mai sus.
Problemele care apar sunt cauzate de prezenta in cantitati ridicate a acidului oxalic,
care are un rol important in formarea calculilor renali (de tip oxalati sau cu compozitie
mixta), inhiba absorbtia calciului si zincului, si influenteaza negativ persoanele care
sufera in general de afectiuni ale rinichilor, guta, artrita reumatoida, polireumatism
articular. De asemenea, nitratii din frunze se pot transforma in nitriti (similar
spanacului) in urma reincalzirii frunzelor gatite.
Continutul ridicat in proteine precum si continutul aproape complet in aminoacizi, in
special aminoacizi esentiali, recomanda stirul ca o planta dezirabila pentru
alimentatie, dar si in diete si cure, asemenea unor plante precum hrisca si quinoa
(adica spanacul salbatic de la noi - chenopodium- dar este la moda quinoa andina).
Semintele de stir sau uleiul din seminte de stir au un continut ridicat de PUFA si

compusi cu valoare antioxidanta, stanoli si squalen, si au un rol important in


tratamantul conex al celor care sufera de boli cardiovasculare (in special hipertensiune
arteriala), de cei cu dislipidemii (care au valori crescute ale colesterolului si/sau
trigliceridelor).
In medicina traditionala este folosit ca tonic, astringent, nutritiv, in tratamentul diareei
si ca antihemoragic (scaune cu sange sau polimenoree). Ceaiul se foloseste pentru
gargara, in cazul durerilor de gat sau a aftelor, si pentru spalaturi externe in cazul
exemelor.
Pentru ca va pomeneam de squalen, ei bine, stirul este o extraordinara sursa de
obtinere a acestui compus, care se obtine in principal din ficatul de rechin si de
balena. Iata ca studii recente au aratat ca uleiul de stir este de 8 ori mai bogat in
squalen decat uleiul din ficat de rechin. Nu ca rechinii ar fi animalele mele favorite,
dar parca prefer totusi uleiul de amarant, in acest caz, macar.
Sa va spun cate ceva depre squalen, aducandu-va astfel inca un argument in favoarea
acestei plante pe care am ajuns, sincer, sa o iubesc- stirul. Squalenul este din punct de
vedere biochimic, un precursor al intregii familii a steroizilor, un compus antioxidant
extrem de puternic, care are printre altele capacitatea de a ajuta la "epurarea"
organismului, la inlaturarea efectelor nocive ale poluarii mediului (incluzand aici
poluarea cauzata de deseurile industriale, de emisiile atmosferice industriale sau cele
rezultate din arderea combustibililor). Cercetari recente au aratat rolul squalenului in
inhibarea dezvoltarii vascularizarii tumorilor si deci in inhibarea dezvoltarii tumorale,
de asemenea s-a demonstrat faptul ca are un rol important in reducerea extinderii
metastazelor, si in stagnarea dezvoltarii tumorilor maligne la sani, plamani, prostata si
creier, iar in anumite cazuri chiar s-a constatat eradicarea tumorilor. De asemenea,
squalenul este implicat in controlul alergiilor, astemului, diabetului, candidozelor,
inflamatiilor, si are o contributie importanta la imbunatatirea memoriei si a
functionarii creierului in general. Uleiul de amarant moduleaza fluiditataea
membranbei celulare si o stabilizeaza, cunoscandu-se ca in cazul persoanelor care
sufera de hipertensiune arteriala membrana celulara este afectata. Unii cercetatori
considera squalenul ca fiind probabil, in prezent, cel mai bun stimulator imunitar
descoperit.
Raspandire, cultivare si moduri de utilizare
Ce argumente as mai putea aduce in favoarea acestui dar al naturii care este stirul
(amarantul)?
Aztecii priveau aceasta planta ca pe hrana imortalitatii, in cronici sanscrite este
consemnata ca fiind regele nemuririi, iar grecii chiar asa au numit-o "amarantos"
planta care nu moare. Bogata nutritiv, nu contine gluten, stirul este o planta a
viitorului din multe puncte de vedere. Anumite specii de Amaranthus au fost
consumate inca de acum cca. 7000 ani. Anticii au descoperit ca este mai hranitoare
decat porumbul, graul, sau alte cereale, se pot consuma atat frunzele proaspete, cat si
semintele uscate, sub diferite forme. In plus, cultivarea ei este foarte usoara deoarece
este foarte rezistenta in orice clima si aproape pe orice tip de sol. Amaranthus este
unul dintre putinele genuri ale carui specii au fost "domesticite" atat in Lumea Veche
cat si in Lumea Noua si in Asia.
Amarantul a fost si este inca considerat ca fiind hrana porcilor si a saracilor, dar se
pare ca este una dintre sursele de hrana ale viitorului. Teste au aratat ce productia este
de 10 tone planta verde comestibila/ ha, la fiecare recoltare dupa o perioada de 30-40

de zile. In prezent peste 50 de tari tropicale cultiva amarantul ca resursa alimentara, in


cantitati de loc neglijabile. In multe tari africane, amarantul ofera peste 25% din
necesarul proteic.
De la stir se consuma partea verde, tanara, si foarte tanara, dar si semintele. Din
frunzele foarte tinere se poate face salata, din frunzele tinere se pot face tocanite, se
pot adauga la ciorbe, pot fi preparate dupa aceleasi retete ca spanacul. Atentie totusi la
continutul ridicat de oxalati! Semintele pot fi consumate ca atare, prajite (au un gust
delicat), din ele se poate obtine ulei, sau faina. Faina de amarant poate fi consumata
simpla, pregatindu-se prajituri sau paine (nu contine gluten), sau in amestec cu alte
tipuri de faina. Amaranthus blitum (A. Lividum) este consumat in Grecia sub numele
de vleeta. Consumul de amarant este raspandit in America Centrala si de Sud, sub
diferite forme: in Mexic se prepara o bautura foarte raspandita - "alegria", iar din
seminte se prepara o alta bautura traditionala mexicana denumita "atole". In Ecuador
florile sunt fierte, iar fiertura astfel obtinuta este amestecata cu rom "aquardeinte" si
se obtine o bautura care "purifica sangele" si care regleaza ciclul menstrual. De
asemenea, in toate aceste zone planta se consuma ca atare in tocanite si fierturi.
In Asia, consumul de amarant este foarte raspandirt, in China, Hong-Kong, Taiwan, in
India.
Amarantul a demonstat o vitalitate deosebita, crescand in numeroase tipuri de mediu,
genul avand specii pioniere care si-au gasit in natura nise neocupate, cum ar fi
colonizarea terenurilor afectate. Produc un numar mare de seminte care germineaza
repede, iar productivitataea este deosebita, putandu-se obtine mai multe recolte pe an.
Mergand spre servici, trec pe langa un maidan. Am privit mai cu atentie de dimineata,
si vajnice, cateva plante de stir m-au salutat itindu-se prin gardul ce imprejmuieste
locul respectiv. Am rupt o frunza (cam batraioara, e drept) si am grabit pasul. Stiam
cum voi incheia acest articol.
Dragii mei, o fi stirul iarba porcilor, dar in acest caz, va spun sincer ca dam
margaritare la porci.

Quinoa
este numele unei cereale arhaice, originare din America de Sud, unde crete la mari
altitudini (i la 4000 de m!). Boabele mici, relativ rotunde, de culoare alb-cenuiuglbui, sunt foarte de hrnitoare i foarte sntoase, bogate n proteine i, evident,
lipsite de colesterol.
Numit de ctre incai chisaya mama (mama tuturor cerealelor), quinoa a fost adus
pe continentul european de ctre colonitii spanioli, care o numeau hran pentru
indieni. Europenii nu au apreciat n mod deosebit aceast cereal i i-au forat pe
btinai s cultive o alt plant indigen, dar apreciat i pe btrnul continent:
porumbul.
Popularitatea quinoa este de dat recent i se datoreaz studiilor efectuate pe boabele
de quinoa care au scos n eviden calitile ei: foarte hrnitoare, benefic pentru
sntatea uman n special pentru rinichi i problemele sistemului circulator cauzate
de colesterolul crescut, etc.
Utilizare
Quinoa se prepar prin fierberea i, mai rar, prin prjire i poate fi utilizat n
preparate culinare, asemeni orezului, n budinci, pilafuri, risotto, salate, etc. Spre
deosebire de orez, quinoa are ns un coninut de amidon redus i, din acest motiv,
dup fierbere rezult un preparat afnat, mult mai puin lipicios/cleios.
Ca regul general, quinoa se fierbe n ap cu puin sare sau, i mai bine, n sup de
carne sau legume timp de 15-20 de minute, acoperit, la foc mic. Dup fierbere, vasul
se ia de pe foc i se las acoperit pentru ca quinoa s absoarb tot lichidul. Quinoa se
fierbe, asemeni orezului n proporii de 1 la 2, sau la 3 pri (quinoa/lichid): 1 can de
quinoa la 2 sau 3 cni de sup. Quinoa se adug, amestecnd, n lichidul de fierbere.
ATU Boabele de quinoa reduc nivelul grsimilor din snge
Quinoa face parte din familia cerealelor. Boabele de quinoa conin proteine mai bune
dect cele din carne. n plus, sunt o surs extraordinar de calciu, asimilat mai uor
dect cel din lapte.
n boabele de quinoa se gsesc proteine mai uor de digerat dect cele din carne, arat
dr Gillian McKeith n volumul "Hran vie pentru sntate. 12 superalimente naturale
pentru ntrirea sntii". Quinoa este ncadrat n categoria superalimentelor, alturi
de seminele de in, germeni, mei, lucern, aloe vera, orz verde, ptrunjel, alge marine,
tevie, floarea-soarelui, alge slbatice verzi-albastre. Quinoa era un aliment de baz al
vechilor incai, care o numeau "cereala-mam". "Boabele de quinoa snt nite sfere
mici, galbene i turtite, avnd un diametru de la aproximativ 1,5 pn la 2 mm. Se
prepar ntr-un mod asemntor orezului, dar timpul de preparare se reduce aproape la
jumtate. Prin preparare, boabele de quinoa cresc n volum de aproximativ patru ori",
noteaz dr Gillian McKeith.

RINICHI. Specialistul le recomand mamelor s nlocuiasc budinca de ovz pe care


o dau copiilor cu budinc de quinoa. Aceast cereal ntrete rinichii. Fora rinichilor
copilului i influeneaz creterea, dezvoltarea i capacitatea de a nva. Dr Gillian
McKeith enumer i alte beneficii ale consumului de quinoa, datorate tot stimulrii
funciei renale: "Auzul bun, respiraia sntoas, starea prului, lipsa problemelor
urinare, producerea mduvei osoase, funcionarea creierului, ambiia de a reui n
via, dinii i oasele puternice, toate depind de buna funcionare a rinichilor".
Dei nivelul proteic al boabelor de quinoa este comparabil sau l depete pe cel al
multor tipuri de carne, aceast form de protein vegetal nu produce colesterol sau o
rigidizare a arterelor. Mai mult, quinoa reduce cantitatea de grsimi din snge i
previne formarea plcilor de aterom, reducnd riscul de atac de cord. Consumul
frecvent de quinoa, n special sub form de germeni, scade riscul problemelor
cardiace. Quinoa este un aliment care poate fi servit n multe feluri: cereale calde,
budinc, cereale adugate n salate, n supe i tocnie.
Vitamine
Boabele de quinoa snt bogate n vitaminele A, C, D, E, K i vitamine din grupa Burilor. De asemenea, snt o surs bun de fier, calciu, crom, cupru, fluor, iod,
magneziu, potasiu, seleniu, zinc. Datorit vitaminelor i mineralelor, quinoa
stimuleaz sistemul imunitar. De asemenea, boabele de quinoa ncolite snt
recomandate pentru tratarea tulburrilor cauzate de ficatul lene: oboseal, alergii,
balonare, indigestie cronic, puls slab. "Quinoa conine mai mult calciu dect laptele,
ajungnd astfel la ntrirea scheletului, a oaselor i cartilajelor. Astfel, quinoa poate fi
un bun factor de protecie mpotriva artritei, degradrii oaselor, malabsorbiei
calciului i a altor dereglri similare", arat dr Gillian McKeith n volumul "Hran vie
pentru sntate".

Meiul - regele cerealelor


Denumire: Pannicum miliaceum din Fam. Gramineae. Denumiri populare: mlai
mrunt, mei comun, mei lung, mei cu lumnri sau meiul africanilor.
Descriere: Meiul este o cereal erbacee, originar din Asia. Planta are o rdcin n
form de fascicule i tulpin dreapt, nalt de 20-100 cm i acoperit de tecile
frunzelor. Florile cresc ntr-o inflorescen de forma unui ciorchine lung de 20 cm,
nflorirea avnd loc n perioada iunie-septembrie. Fructele sunt mici, lungi de 3 mm,
rotund-ovale, mbrcate ntr-un nveli albicios, rou sau diferite nuane, pn la
negru.
n tradiia popular meiul a avut variate ntrebuinri n medicina popular. n
Bucovina dac l durea pe cineva abdomenul i se punea turta de mlai pe abdomen
sau pe locul dureros. Turta din fin de mei, cu hrean ras, miere i sare se folosea la
glci. Meiul amestecat cu oet i descntat se punea la infectarea rnilor. De
asemenea, mlaiul mrunt s-a mai folosit la tulburri digestive la copiii mici.
Compoziie chimic: Meiul are n compoziia sa cantiti importante de lipide,
protide, acid salicilic, fosfor, magneziu i vitaminele A i cele din complexul B. De
asemenea, meiul constituie o surs excelent de fier i fibre.
Aciuni medicale:
Chinezii consider meiul ca fiind regele cerealelor, consumndu-l de multe secole
pn n prezent. Din pcate n schimb, occidentalii - europenii n general - au nlocuit
meiul din dieta lor, consumnd cu preponderen gru i porumb. Indicat ar fi ns s
reintroducem meiul n dieta noastr deoarece el se numr printre super-alimentele
naturale care ajut la ntrirea sntii, alturi de germeni, ptrunjel, lucern, orz, in,
alge marine, tevie i floarea-soarelui.
Datorit cantitii importante de fibre din compoziie, meiul ajut extraordinar de
mult digestia i organele digestive (stomacul, pancreasul) - se tie c fibrele vegetale
faciliteaz tranzitul intestinal. Muli dintre specialiti consider din acest punct de
vedere c meiul este "motorul digestiei", el coninnd pe lng fibre i enzime
digestive din abunden (ca majoritatea seminelor i cerealelor integrale, de altfel).
Incluznd meiul n dieta dv. vei trata cu siguran indigestia cronic, balonrile,
greaa, gazele, hiperaciditatea, ulceraiile stomacale i respiraia urt mirositoare. n
plus, meiul oprete vrsturile i diareea, ajut la ntrirea stomacului i intestinelor i
domolete greurile de diminea.
Un aspect extrem de important este acela c meiul nu conine gluten, motiv pentru
care poate fi consumat fr grij de persoanele cu intoleran la gluten sau la alte
cereale care provoac alergii.
Meiul se mai poate folosi n cazurile de astenie fizic i intelectual, avnd un
excelent efect revitalizant i echilibrant nervos.
Meiul are i efect alcalin, fiind utilizat cu succes pentru a combate acidoza (excesul
de acizi n organism), afeciune ce poate duce la osteoporoz, tulburri digestive,
performane fizice i mentale slabe i nervozitate.
Meiul conine i compui antifungici care mpiedic extinderea ciupercilor, fiind
indicat contra infeciilor micotice, cum ar fi candidoza.

Nu n ultimul rnd, meiul protejeaz pielea, buzele i prul datorit magneziului i


siliciului din compoziie.
MEIUL
Imi amintesc ca la bunica, intr-un sat uitat in
arsita sau crivatul Baraganului, meiul era
cultivat pentru maturi sau mancare pentru
pasari.
L-am regasit aici in Canada, la mare pret, in
mai toate magazinele de produse alimentare in
vrac (bulk) sub numele de millet. Tipurile
comestibile de mei au denumirea stiintifica de
Panicum miliaceuem si Setaria italica.
Meiul este unul dintre alimentele care ar trebui introduse pe lista noastra de bucate.
Este benefic, in special pentru cei cu probleme de inima, avand in vedere continutul
mare de magneziu pe care-l are. Asa cum arata studiile recente, magneziul alina
atacurile severe de astm si ale celor de migrena. Deasemenea magneziul ajuta la
reducerea presiunii arteriale si a infarcturilor, in special a celor date de aterosceroza
sau de diabet. Niacinul din mei (vitamina B3) ajuta la reducerea colesterolului si deci
are un impact la metabolismul fiind cumva de ajutor la curele de slabire. Prin
continutul de tryptofan (precursor al serotoninei si melatoninei) poate avea actiuni
benefice in cazurile de depresie, durere cronica si in iritablitate/reactii violente.
- Meiul are o natura energetica racoritoare, este dulce si putin sarat.
- Proprietatile diuretice sunt de ajutor la tonifierea rinchilor;
- Asigura echilibrul fluidelor corpului (Yin) si este benefic in cazurile de uscaciune (a
pielii, gura uscata, etc) si in cazurile de diabet 2;
- Datorit efectului alcalinizant, meiul se recomand mult celor care sufer de artrite
(datorita acestei proprietati este bine ca la gatit sa nu se adauge prea multa sare; este
bine chiar deloc);
- Ajuta in prevenirea avorturilor spontane; este foarte benefic daca este inclus in
alimentatia zilnica in cazurile de greata din primele luni de sarcina ;
- Este un antimicotic puternic intre cereale si este indicat in cazurile de Candida
albicans;
- Indeparteaza mirosul neplacut al gurii datorita proprietatilor bactericide;
- Este bogat n fier si alaturi de fasolea soia este recomandat n regimul
vegetarienilor;
- Folositor in cazurile de diaree (prajit inainte de a fi gatit), indigestie, stari de voma;
- Meiul nu contine gluten si de aceea este indicat persoanelor sensibile la gluten.
Preparare si consum
Ca si alte cerereale, inainte de preparare, meiul se spala bine in cateva ape pana la
indepartarea completa a impuritatilor. Dupa ce am scurs apa, adaugam o parte de
boabe de mei la 2,5-3 parti apa sau supa care fierbe. Dupa ce incepe sa fiarba din nou,
dam focul mai mic si continuam fierberea cu oala acoperita pentru circa 30 de minute

(20 la oala sub presiune) - daca in prealabil l-am pus la inmuiat peste noapte timpul se
reduce la jumatate. In mod normal, textura este cea a unui pilaf. Daca dorim sa fie
cremos mai adaugam repetat apa (sau marim proportia de la inceput) si amestecam
frecvent ca pe mamaliga, pana la obtinerea consistentei de piure. Pentru a da un gust
mai bun meiului (asemanator susanului prajit, sau nucilor) il prajim in tigae, ca pe
seminte inainte de a-l gati. Cand a capatat o culoare aurie il adaugam la apa/supa
fierbinte si continuam fierberea ca mai sus.
Cateva idei de preparare "la minut"
1- Meiul fiert poate fi servit la micul dejun gen "porridge/pasat" la care putem adauga
stafide, nuci sau fructe uscate (personal prefer prunele).
2- Faina de mei poate fi daugata la coptul painii de casa sau la alte copturi (chec sau
mufine).
3- Mei fiert si racit, rasfirat cu furculita, amestecat cu vegetalele preferate, cu ciuperci
sau sote de ciuperci, ori cu cubulete de tofu prajit (daca n-am fi in post am zice "sau
cateva bucatele reci de friptura de pui"); adaugam apoi putin dressing, sos de soia si
obtinem o salata usor de facut si gustoasa.
Data vitoare cand cautati o alternativa la orez sau la cartofi piure, incercati meiul. Cei
mai multi vor fi placut surpinsi.
Precautii si contraindicatii
Meiul contine goitrogene, compusi din anumite alimente care pot afecta persoanele cu
probleme de tiroida Deasemenea persoanele cu afectiuni cronice ale sistemului
digestiv (scaune moi) trebuie sa evite consumul meiului.

SUSANUL NEGRU

10

Daca despe mei stiam oricum mai multe,


susanul negru (Sesamum Indicum) a fost o
mare revelatie pentru mine. Este asemanator
susanului alb numai ca proprietatile difera
sensibil. Susanul negru este neutru din punct de
vedere energetic si contine 60% grasimi foarte
folositoare sanatatii alaturi de lecitina, calciu,
vitamina E.
In bucataria orientala este folosit in special
pentru tonifierea energiei rinichilor, ficatului si
improspatarea lichidelor corpului.
Susanul negru este folosit mai ales ca un
balsam al persoanelor adulte sau in varsta. Este unul dintre alimentele care intarzie
batranetea si o face mai suportabila. Are actiuni benefice in cazurile de constipatie,
paralizii, dureri de cap, incaruntire prematura dar si pentru marirea secretiei de lapte
ale tinerelor mamici.
Preparare si consum
Se poate folosi la salate si ciorbe dupa ce a fost putin prajit in tigae, sau neprajit, cum
doriti. Noi adaugam la fiecare dintre salate cam jumatate de lingurita.
Pentru folosirea zilnica, in primul rand ca tonifiant general, se pregateste un
piure/congee din urmatoarea reteta (Congee de susan negru):
- rasniti 100 g de susan negru si separat 100 grame de alune (atentie cei sensibili sau
alergici); folositi o masina de tocat, un mojar sau o rasnita de cafea.
- amestecati susanul negru si alunele cu 100 g de faina de orez si puneti la fiert
compozitia cu 500 ml de apa rece; amestecati pana la fierbere si in timpul fierberii;
- fierbeti pentru 10 minute pana la atingererea consistentei unei creme (daca este
necesar mai puteti aduga apa);
- la sfarsit adaugati zahar brun dupa gust sau Stevia pentru diabetici si mai dati un
clocot;
- se consuma rece sau cald (100 g /zi) - se poate pastra in frigider timp de o
saptamana.
Daca doriti sa incercati inainte de a prepara in casa acest congee il puteti procura de la
magazinele T&T (acela nu are alune). Este foarte cautat, este bun la gust iar efectele
se simt foarte curand.

11

Paine din faina de alac


Acum ceva vreme am gsit la un magazin cu produse naturiste fin integral de alac.
Era pentru prima oar cnd vedeam aa ceva la noi, dar cunoteam alacul din diverse
reete de pine pe care le-am gsit pe net (n englez e spelt).
Am luat un kilogram de fin (m-a costat 9 lei), bucuroas fiind de descoperirea mea
i abia ateptnd s-o ncerc ntr-o pine. Rezultatul a fost peste ateptrile mele, a ieit
o pine deosebit de gustoas, cu o arom de alune, mult mai bun, dup prerea mea,
dect pinea din fin integral de gru.

Despre aceast cereal am gasit cteva informaii interesante. Alacul sau grul cu bob
mbrcat (lat. Triticum speltae) este o cereal pioas din familia gramineelor
(grului). Are un singur bob n spicule, nvelit strns n palee. A fost cultivat intensiv
n Europa Central nc din preistorie pn n secolul al XIX-lea, cnd apariia unor
specii de gru ameliorate au dus aproape la dispariia sa. Alacul este mult mai puin
pretenios n comparaie cu grul tradiional folosit pentru prepararea pinii, el se
adapteaz extrem de uor la condiiile de mediu foarte diverse, suport excelent
seceta, crete pe orice fel de sol. Are un avantaj enorm, datorit faptului c nu las
buruienile s creasc, deci poate fi cultivat fr utilizarea chimicalelor, a pesticidelor.
Stratul de pleav, care mbrac gros bobul, asigur protecie boabelor de alac, pn la
prelucrarea final, fa de polurile atmosferice de orice fel. Datorit acestor caliti,
ct i valorilor sale nutritive a fost readus n actualitate odat cu moda mncrii bio.
Coninutul su de vitamine i de sruri minerale este unic: n alac se regsesc aproape
toate componentele din grupul vitaminelor B, precum i un coninut foarte mare de
vitamina E. n produsele alimentare preparate din alac exist un coninut ridicat de
calciu, magneziu, fosfor, seleniu, care este de 7-8 ori mai mare dect n cazul
produselor alimentare pe baz de alte cereale. n comparaie cu cerealele tradiionale,
grul cu bob acoperit are un coninut mai redus de hidrocarburi, se absoarbe mai greu,

12

deci poate fi folosit i de bolnavii de diabet. Coninutul su de acizi grai eseniali are
un efect benefic asupra sistemului nervos.

Pine din fin de alac - reeta


Pentru maia:
20 g drojdie proaspt
70 ml ap
fin (650) ct cuprinde
Pentru aluat:
500 g fin de alac
200 g fin pine (650)
maiaua
10 g drojdie proaspt
1 lingur ras sare
200 ml bere brun (se poate nlocui cu ap)
ap ct cuprinde
Cu o sear nainte se prepar maiaua. Drojdia se dizolv n ap i se ncorporeaz
atta fin ct s se formeze un aluat neted. Se taie n cruce deasupra, se pune ntr-un
vas care se acoper cu folie i se las s dospeasc la temperatura camerei.
A doua zi n vasul de frmntat se pun cele dou tipuri de fina, drojdia care se freac
n palme cu puin fina, maiaua, sarea, apoi berea i apa.

Se frmnt un aluat neted care se las la dospit la


cldur, pn i dubleaz volumul.

Cnd a dospit, aluatul se taie


formeaz pinicile. Eu am
i una lunguia.

n dou i se
fcut una rotund

Pinicile se presar cu fin, se aeaz pe hrtie de copt sau pe o planet presrat ci


gri sau mlai, se acoper i se las s creasc pn aproape i dubleaz volumul.

13

nainte de a se da la cuptor se cresteaz. Se coc n cuptorul prenclzit la 200 grade


timp de 35 minute.

14