Ciuperci comestibile

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Ciuperci comestibile

Ciuperci comestibile din regnul Fungi de

tip Ascomycota precum Basidiomycota care au pălărie și picior (a nu se confunda cu
ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze),
există în număr mare. Aici sunt enumerate doar câteva exemplare. Și
în România sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care
mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase.

Cuprins

 1Nutriție și toxicitate
 2Colectare
 3Listă de bureți comestibili
o 3.1Ordinul Agaricales
 3.1.1Genul Agaricus (șampinioni)
 3.1.2Genul Amanita (bureți cu volvă cu sau fără bulb, amanită)
 3.1.3Genul Armillaria (ghebe 1)
 3.1.4Genul Clitocybe (pâlnioare)
 3.1.5Genul Cortinarius (ciuperci cu cortină)
 3.1.6Genul Entoloma (pieptănuși)
 3.1.7Genul Gymnopus (ghebe 2)
 3.1.8Genurile Hygrocybe și Hygrophorus (ciuperci higrofane,
„melcești”)
 3.1.9Genul Laccaria (pâlnioare viu colorate)
 3.1.10Genul Lepista (nicoreți)
 3.1.11Genul Lycoperdon (pufaie)
 3.1.12Genul Macrolepiota (parasoli)
 3.1.13Genul Marasmius (bureciori)
 3.1.14Genul Pleurotus (păstrăvi, ciuperci de copac)
 3.1.15Genul Tricholoma
  3.1.16Alte specii din ordinul Agaricales
o 3.2Ordinul Auriculariales (ciuperci de copac gelatinoși)
o 3.3Ordinul Boletales
 3.3.1Genul Boletus (hribi)
 3.3.2Genul Leccinum (o formă de hribi cu picior solzos)
 3.3.3Genul Suillus (o formă de hribi mai mici)
 3.3.4Genul Xerocomellus și Xerocomus (o formă de hribi mai mici)
 3.3.5Alte specii din familia Boletaceae
o 3.4Ordinul Cantharellales
 3.4.1Genul Cantharellus (gălbiori și surate)
 3.4.2Genul Craterellus (trâmbițe)
 3.4.3Genul Hydnum (flocoșei)
 3.4.4Alte specii din familia Cantharellaceae
o 3.5Ordinul Gomphales (rămurele și măciuci/pilugele)
o 3.6Ordinul Pezizales
 3.6.1Genul Gyromitra (zbârciogi falși)
 3.6.2Genul Helvella (mitre)
 3.6.3Genul Morchella (zbârciogi)
 3.6.4Genul Otidea (urechiușe)
 3.6.5Genul Peziza (urechiușe)
 3.6.6Genul Tuber (trufe)
 3.6.7Genul Verpa (verpe)
 3.6.8Alte specii ale ordinului
o 3.7Ordinul Phallales (bureți pucioși)
o 3.8Ordinul Polyporales (ciuperci cu pori)
o 3.9Ordinul Russulales
 3.9.1Genul Albatrellus (ciuperci cu pori mici)
 3.9.2Genul Lactarius (lăptari, râșcovi)
 3.9.3Genul Russula (vinețele)
 3.9.4Alte specii din familia Russulaceae
o 3.10Ordinul Thelephorales
o 3.11Ordinul Tremellales
 4Ciuperci ca produse alimentare
 5Rezumat
 6Vezi și
 7Note
 8Bibliografie
 9Legături externe
Nutriție și toxicitate[modificare | modificare sursă]

Recoltă de ciuperci

Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci
otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu Amanita
rubescens cu o canelură tipică pe manșetă și Amanita panterina cu o canelură tipică
la marginea pălăriei). Spre deosebire de plante, ciupercile au
un citoschelet susținător din chitină care contribuie la scăderea digestibilității lor în
cazul persoanelor cu sistem digestiv sensibil. De acea câteva soiuri trebuie fierte
suficient de mult. Unele specii (de exemplu Amanita rubescens sau Boletus luridus -
sin. Suillellus luridus), dacă sunt mâncate crud, devin toxice, altele - ca de
exemplu Coprinopsis atramentaria, sin. Coprinus atramentarius dețin substanțe care
pot duce la un disconfort în combinație cu alcool. Ciupercile comestibile trebuiesc
prelucrate în stare proaspătă, deoarece proteinele lor structurale se descompun
rapid, generând produși nesănătoși sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de
ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente decât
intoxicațiile cu acelea cu adevărat otrăvitoare.[1][2]

Colectare[modificare | modificare sursă]
Ciuperci comestibile pot fi adunate pe tot parcursul anului, chiar și în iarnă
ca Flammulina velutipes care crește pe trunchiuri
de foioase precum conifere (octombrie-martie) sau Auricularia auricula-judae (sin. A.
auricula, A. sambucina, Hirneola auricula), cunoscută din bucătăria asiatică ca Mu-
Err, care se dezvoltă preferat pe scoarța socului bătrân (august-martie). Se spune,
că „sezonul de ciuperci” începe cu luna august, durând până la sfârșitul lui
octombrie, cea ce nu este corect. Nu numai că diferite specii nu cresc în aceste luni
(ca de exemplu genul Morchella), mai mult formarea de corpuri fructifere depinde de
un climat convenabil pentru apariția lor, ca de exemplu umiditate prin ploi calde și
căldură suficientă. În caz de căldură uscată persistentă sau condiții de umezeală
rece nu pot fi așteptate recolte.[3]
Se indică adesea, ciupercile să fie tăiate cu un cuțit ascuțit, în caz contrar miceliul ar
putea fi rănit sau chiar distrus. Dar printr-o tăietură prea sus, restul ciupercii ar putea
să putrezească contagiind și miceliul. Mai bine este extragerea buretelui din sol prin
o rotire ușoară, acoperind locul după acea cu pământ și frunze. Această metodă este
mai folositoare, fiindcă unele specii nu se pot defini sigur fără examinarea a bazei
piciorului ( la Amanita). Ciupercile se colectează în coșuri sau hârtie, de preferat să
evitați pungi de plastic, din cauza umidității create în ele, în scurt timp ciupercile se
pot altera si deveni impropriu consumului. [4][5]