PLANTELE DE LA MITURI ȘI LEGENDE

LA PRODUSE FARMACEUTICE

Eupatorium cannabium L. – cânepa codrului – fam. Asteraceae

Eupatorium cannabium L. (fig.1) este o plantă

erbacee, perenă, răspândită în Europa, Africa de Nord
și Asia de Vest și Centrală. Crește in zonele umede de
deal și munte, la marginea pădurilor, ajungând până la
1,5 m.
În sol, prezintă o rădăcină cilindrică, ușor tuberizată cu
numeroase rădăcini adventive. Tulpina este cilindrică,
păroasă și ramificată în partea superioară. Fruzele sunt
mari, dispuse opus pe tulpină, sectate, cu 3-5 foliole
lanceolate cu vârful ascuțit și marginea dințată. Florile
sunt pentamere tubuloase, hermafrodite, actinomorfe,
Fig. 1. Eupatorium cannabinum L.1 de culoare roșiatică, grupate în inflorescențe
pedunculate, terminale, de tip capitul.
Caliciul este redus la papus, iar corola este formată din cinci petale concrescute.
Androceul este sinanter cu filamentele libere și sudate de tubul corolei, gineceul este inferior,
bicarpelat, unilojat și uniovulat cu stigmat bilobat. Fructele sunt achene netede, ovoide, însoțite
de papus.
Produsul vegetal este reprezentat de părțile aeriene ale plantei, Eupatorii cannabini
herba, recoltate în timpul înfloririi (Stănescu, 2014; Bojor, 2003; Palade vol. 2, 1998).
În regiunea nord-estică a Indiei, Eupatorium cannabium L. este una din cele mai
importante plante sacre. Aceasta este cunoscută sub numele de ”Kimaru” și este folosită în

1
https://ast.wikipedia.org/wiki/Eupatorium_cannabinum

1
diferite activități religioase și socio-culturale, de exemplu, în ritualul de purificare al morților. De
asemenea, are aplicații etno-medicale sub formă de infuzie în menoragie, febră, gripă și alte
infecții virale (Dutta, 2016).
În trecut, în Europa, extractele obținute din părțile aeriene ale plantei erau recomandate de
medicina tradițională pentru tratamentul unor afecțiuni precum diaree, disfuncții biliare,
epilepsie, paralizie facială, hernie, afecțiuni biliare, gripă, hipertensiune arterială,
hipercolesterolemie. Extern, erau recomandate pentru cicatrizarea rănilor (Stănescu, 2014;
Judzentiene, 2016; Jaric, 2007).
Specia conține polizaharide (heteroglicani acizi cu catenă ramificată) cu greutăți
moleculare cuprinse între 25.000 și 500.000 D, lactone sescviterpenice (eupatolide,
eupatoriopicrina), ulei volatil, compuși poliacetilenici, alcaloizi pirolizidinici, fenoli, saponine,
flavonoide (Stănescu, 2014; Madhuri, 2009; Judzentiene, 2016) .
Alcaloizii pirolizidinici sunt compuși hepatotoxici și cancerigeni, fiind incriminați în
metastazarea tumorilor hepatice. Unii dintre acești compuși pot manifesta acțiune antitumorală în
doze mici sau atunci cand structura este ușor modificată (Istudor vol. III, 2005).
Datorită prezenței în cantitate mare a alcaloizilor pirolizidinici, specia Eupatorium
cannabium L. este considerată plantă toxică, motiv pentru care nu este recomandată utilizarea sa
în medicină modernă și cea tradițională.
Utilizarea acestei specii este restrânsă la domeniul homeopatiei. Preparatele homeopatice
pe bază de extracte de Eupatorium cannabium L. se recomandă în tratamentul gastritelor,
inflamațiilor vezicii urinare, bronșitelor, laringitelor (fig. 2) (Stănescu, 2014) .

Fig. 2. EUPATORIUM CANN. TM oral drops HOMEOPATHY Boiron2

2
https://www.soin-et-nature.com/en/mother-tinctures/4419-eupatorium-cann-tm-gt-homeopathy-boiron.html

2
 Pentru evitarea complicațiilor aduse de toxicitatea alcaloizilor pirolizidinici, produsele sunt
administrate o perioadă scurtă de timp (4-6 săptămâni pe an). Sunt contraindicate femeilor și
copiilor (Istudor vol. III, 2005). Pe de altă parte, recomandările în cazul preparatelor conținând
extracte de Eupatorium sunt de a urmări să nu se utilizeze decât dacă în prospectul care însoțește
preparatul se menționează că proveniența produsului este Eupatorium perfoliatum, în această
specie alcaloizii pirolizidinici fiind absenți (Stănescu, 2014).
Componența uleiului volatil de Eupatorium cannabinum L. obținut din părțile aeriene a
fost mult studiată, identificându-se în cantități variabile, în funcție de zona de habitație a speciei,
spatulenol, timol, zingiberen, bisabolen, și alte uleiuri volatile.
Într-un studiu realizat în 2016, uleiurile volatile au prezentat activitate toxică pe larve de
Artemia sera, creveți de lacuri sărate (model de organism folosit pentru a testa toxicitatea unor
substanțe) și activitate antioxidantă mai mare comparativ cu cea a cvercetolului, flavonoid larg
răspândit în regnul vegetal, etalon pentru activitate antioxidantă, antiinflamatoare și
antiproliferativă (Judzentiene, 2016).
Într-o altă investigație, extractul cu ulei volatil de Eupatorium cannabinum L. a prezentat
o activitate antimicrobiană împotriva tulpinilor de bacterii gram-pozitive și gram-negative,
principalele microorganisme testate fiind Salmonella typhi, Micrococcus aureus, Bacillus subtilis
și Proteus spp. (Sobrinho, 2017).
In România, a fost realizat un studiu în care trei extracte diferite de Eupatorium
cannabinum L. (material vegetal obținut din cultură ecologică – Dacia plant S.A.) au fost testate
pentru activitatea antimicrobiană pe diferite tipuri de microorganisme, respectiv trei bacterii
gram-pozitive - Bacillus cereus, Staphylococcus aureus, Enterococcus faecalis - o bacterie gram-
negativă - Escherichia coli - și două bacterii de tip fungi - Candida albicans și Aspergillus
niger. Cele trei extracte testate au prezentat o activitate inhibitoare satisfăcătoare în cazul
bacteriei gram-negative Escherichia coli. Dintre bacteriile gram-pozitive, Bacillus cereus a fost a
fost cel mai mult inhibat, toate extractele având o activitate inhibitoare cu un nivel scăzut până la
moderat (Purcaru, 2015).

3
 Cnicus benedictus L. sin. Centaurea benedicta L. – schinel – fam. Asteraceae

Cnicus benedictus L. (fig.3) este o specie anuală, originară din India. Se cultivă ca plantă
medicinală în regiunea mediteraniană și în sud-vestul Asiei, răspândindu-se astfel în numeroase
țări. Se cultivă și în țara noastră, unde poate să apară și spontan.
În sol, planta prezintă o rădăcină pivotantă de culoare albă. Tulpina este simplă sau ramificată,
de 30-60 cm, 5-muchiată, de culoare verzuie sau roșie brună, acoperită cu peri mari, lânoși.

Fig. 3. Cnicus benedictus L.3,4

Frunzele sunt alterne, alungit-lanceolate, sinuat-dințate cu dinți țepoși, prevăzute cu peri

lânoși și nervuri albicioase proeminente. Florile sunt galbene, tubuloase, hermafrodite,
actinomorfe, grupate în capitule ovoide terminale, prevăzute cu numeroase bractei membranoase,
terminate într-un spin. Caliciul este redus la papus, iar corola este formată din cinci petale
concrescute. Androceul este sinanter cu filamentele libere și sudate de tubul corolei, gineceul
este inferior, bicarpelat, unilojat și uniovulat cu stigmat bilobat. Fructele sunt achene netede,
ovoide, brune, însoțite de papus.

3
http://www.plantasyhongos.es/herbarium/htm/Cnicus_benedictus.htm
4
http://trezvenie.org/bible_study/%D1%81%D0%BB%D0%B0%D0%B9%D0%B4%D1%8B/flora2/%D0%92%D0
%BE%D0%BB%D1%87%D0%B5%D1%86.html
4
 Produsul vegetal este reprezentat de părțile aeriene ale plantei, Cardui benedicti herba sau
Acanthii germanica herba, recoltate în timpul înfloririi (Stănescu, 2014; Bojor, 2003; Palade vol.
2, 1998).
Denumirile populare și științifice ale plantelor au uneori izvoare denominative de ordin
mitologic și religios. Fitonimul care include un element lexical precum benedictus
(binecuvântat), sugerează că poate fi o relație între aspectul plantei și înfățișarea ori ținuta
monahală, sau specia este cultivată în grădinile monastice. Mai mult, un astfel de fitonim poate
indica faptul că planta este considerată că aparține divinității, fiind înzestrată cu proprietăți
terapeutice de excepție (Panasenko, 2014).
Schinelul este cunoscut și utilizat empiric de mai multe secole ca diuretic, depurativ,
stomahic, vermifug, febrifug, cicatrizant.
În ceea ce priveste compoziția chimică a produsului vegetal, s-au pus în evidență o serie
largă de principii active, și anume: principii amare cu structură sescviterpenică de tip germacran
(cnicina, artemisifolina, benedictina, salonitenolida), lignanlactone amare (trachelagenol),
flavonoizi de tip apigenină, kemferol şi luteolină, urme de ulei volatil care conţine un compus
poliacetilenic (dodeca -1, diena 3, 5, 7, 9, tetraina) vitamine din complexul B, enzime, taninuri,
substanţe minerale, în special săruri de Mg, Ca şi K (Stănescu, 2014; Istudor, vol. II, 2001;
Bojor, 2003; Barrero et al. 2000; Wszelaki, 2010).
În prezent, Cardui benedicti herba se utilizează pentru acțiunea sa tonic amară, stomahică
și diuretică, pentru proprietățile sale carminative, coleretice și colagoge. Datorită cnicinei şi
benedictinei, îmbunătăţeşte digestia prin stimularea secreţiilor gastrice. Se recomandă în
tratamentul anorexiilor, indigestiilor, afecțiunelor hepatice, ca eupeptic amar şi în dispepsii de
origine diversă. Se administrează ca tinctură sau extract fluid. Extern, decoctul de schinel se
recomandă în tratamentul degerăturilor, arsurilor și ulcerațiilor pielii pentru proprietățile sale
cicatrizante.
În homeopatie se foloseşte ca remediu în caz de litiază biliară şi renală. În România,
schinelul intră în compoziţia ceaiului tonic aperitiv, siropului tonic amar. Alături de alte produse
vegetale, schinelul serveşte la prepararea unor lichioruri (Stănescu, 2014; Istudor, vol. II, 2001;
Bojor, 2003; Ulbricht, 2008).
În literatura de specialitate sunt numeroase studii care meționează diversitatea compoziției
chimice a acestei plante, periodic punându-se în evidență noi compuși. De asemenea, studii in
vitro, au evidențiat proprietăți antiinflamatoare și antimicrobiene pentru diferite extracte de
Cardui benedicti herba.

5
 Pentru lactonele sesquiterpene cnicină și cynopicrină a fost raportată o potențială activitate
inhibitorie ireversibilă a MurA, enzimă bacteriană, activitatea inhibitorie demonstrată fiind
datorată relației structură-activitate a celor doi compuși (Bachelier, 2006).
Alte studii au raportat pentru cnicină o acțiune antiinflamatorie puternică, comparabilă cu a
indometacinei, dar cu potențial toxic, dezvoltând o puternică iritație tisulară (Stănescu, 2014).
Cardui benedicti herba este inclus într-un amestec de plante în produsul Essiac®
recomandat în diferite afecțiuni, cu precădere în anumite tipuri de cancer. În acest caz, trebuie

Ceai Schinel 30g Hypericum5 Quantumpharm, Bitter Taina Naturii6

Swanson Health Product7 Starwest Botanicals Organic Essiac Tea8

menționat faptul că specia a fost testată doar in vitro pentru efectele sale antitumorale cu câteva
rezultate modest pozitive.
Acțiunea antitumorală trebuie să fie demonstrată în studii clinice controlate cu scopul de a
răspunde la o serie de întrebări legate de efectele unei anumite substanțe/forme de tratament
(Ulbricht, 2008).

5
https://www.bioportal.ro/produse-naturiste/hepato-biliare/ceai-schinel-30g-hypericum-p9373/
6
https://www.napofarm.ro/quantumpharm-bitter-taina-naturii-200-ml.html
7
http://www.medicaldistrict.ro/cumpara/essiac-120-capsule-pentru-2-luni-din-8-plante-pret-prospect-esiac-5862385
8
https://www.amazon.com/gp/product/B003AYEHUM/ref=as_li_qf_sp_asin_il_tl?ie=UTF8&camp=1789&creative
=9325&creativeASIN=B003AYEHUM&linkCode=as2&tag=canctuto-20&linkId=MUIK6CBJHXQPR2RY&th=1
6
 Primele și cele mai frecvente obiective ale studiilor clinice sunt:
- stabilirea dozei maxime tolerate, într-o anumită schemă de administrare, pe o anumită cale de
administrare,
- identificarea unei doză-limită toxică și determinarea calitativă (ce organe sunt afectate) și
cantitativă (predictibilitatea, extensia şi reversibilitatea) a toxicităţii,
- determinarea profilului farmacologic și farmacocinetic a extractului/substanței,
- demonstrarea posibilei activităţi antitumorale a extractului/substanței la pacienți cu cancer.

7
Bibliografie
1. Bachelier A, Mayer R, Klein CD. (2006). Sesquiterpene lactones are potent and
irreversible inhibitors of the antibacterial target enzyme MurA. Bioorganic & medicinal
chemistry letters, 16(21), 5605-5609.
2. Barrero AF, Oltra JE, Álvarez M et al. (2000). New sources and antifungal activity of
sesquiterpene lactones. Fitoterapia, 71(1), 60-64.
3. Bojor O. (2003). Ghidul plantelor aromatice și medicinale de al A la Z. București,
Editura Fiat Lux.
4. Dutta B, Mahanta B. (2016). Studies on secondary metabolites, total phenol and
flavonoid contents of Eupatorium cannabinum L. in Assam, India. Journal of Medicinal
Plants, 4(2), 130-133.
5. Istudor V. (2001). Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie. Vol. II. București, Editura
medicală.
6. Istudor V. (2005). Farmacognozie, Fitochimie, Fitoterapie. Vol. III. București, Editura
medicală.
7. Jarić S, Popović Z, Mačukanović-Jocić M et al. (2007). An ethnobotanical study on the
usage of wild medicinal herbs from Kopaonik Mountain (Central Serbia). Journal of
Ethnopharmacology, 111(1), 160-175.
8. Judzentiene A, Garjonyte R, Budiene J. (2016). Variability, toxicity, and antioxidant
activity of Eupatorium cannabinum (hemp agrimony) essential oils. Pharmaceutical
biology, 54(6), 945-953.
9. Madhuri S, Pandey G. (2009). Some anticancer medicinal plants of foreign
origin. Current science, 96(6), 779-783.
10. Panasenko N. (2014). Reflection of the Naive Christian Worldview in the Romance,
Germanic and Slavic Phytonymic Lexicon. European Journal of Science and
Theology, 10(4), 167-183.
11. Palade M. (1998). Botanică farmaceutică. Vol. 2. București, Editura tehnică.
12. Purcaru T, Alecu A, Diguta C et al. (2015). In vitro evaluation of Eupatorium cannabium
antimicrobial activity. Agro Life Scientific Journal, 4(2), 92-97.
13. Sobrinho ACN, de Morais SM, de Souza EB et al. (2017). The genus Eupatorium
L.(Asteraceae): A review of their antimicrobial activity. Journal of Medicinal Plants
Research, 11(3), 43-57.
14. Stănescu UH, Hăncianu M, Cioancă O, Aprotosoaie AC, Miron A. (2014). Plante
medicinale de la A la Z. Ed. a 2-a, rev. Iași, Editura Polirom.
8
15. Ulbricht C, Basch E, Dacey C et al. (2008). An evidence-based systematic review of
blessed thistle (Cnicus benedictus) by the Natural Standard Research
Collaboration. Journal of dietary supplements, 5(4), 422.
16. Wszelaki N, Kuciun A, Kiss A. (2010). Screening of traditional European herbal
medicines for acetylcholinesterase and butyrylcholinesterase inhibitory activity. Acta
pharmaceutica, 60(1), 119-128.