Scopul lucrarii< Familiarizarea studenţilor cu principalele
categorii economice de plante (furajere, alimentare, medicinale, melifere, industriale, decorative, toxice), cu modul de reprezentare a spectrelor economice ale fitocenozelor analizate şi calcularea fitomasei (masei verzi şi uscate) principalelor specii din fitocenoze, în vederea estimării potenţialului productiv al fitocenozei în ansamblul ei şi al componentelor sale vegetale. Locul desfăşurării< Teren (Valea Aurie) şi laborator. Materiale necesare< caiet, rechizite de scris, determinatoare de plante, lupă, ramă metrică, ruletă, cântar dinamometric,pungi plastic, seceră sau foarfecă de tuns iarba, balanţă de laborator, etuvă. Mod de desfăşurare< Fiecare echipă de 2-3 studenţi va alege câte o suprafaţă de 1m2 din cadrul unei fitocenoze de pajişte şi va secera sau va tăia vegetaţia (cu secera sau foarfeca) la nivelul solului, obţinându-se astfel producţia primară netă momentană sau aşa-zisa recoltă supraterană. Recolta de pe fiecare metru pătrat se pune într-o pungă de plastic şi se cântăreşte pe loc cu cântarul dinamometric (în scurt timp în laborator ea se va cântari mai exact cu balanţa). Se face media cântăririlor şi se află fitomasa verde medie pe metru pătrat care înmulţită cu 10000 dă recolta la hectar. Echipele repetă apoi experimentul într-o alta fitocenoză. Pe baza releveelor făcute în fitocenoze în lucrările 1, 2 şi 3, studenţii cunosc abundenţa-dominanţa speciilor (recoltările se fac exact din suprafeţele de probă ale releveelor) şi pot calcula procentele de participare la edificarea fitocenozei de către o serie de specii furajere, alimentare, medicinale, industriale, toxice, ş.a.. Acest procent corelat fitomasei totale evidenţiază cantitatea de masă verde a fiecărei specii. Dacă dorim să cunoaştem cantitatea de fân sau masa uscată vegetală, introducem recolta în etuvă şi o deshidratăm. Se calculează astfel, sau cel puţin se estimează, cantitatea de plante medicinale, alimentare, tinctoriale, etc. care se poate recolta dintr-o anumită fitocenoză la un anumit moment. Această tehnică este de mare importanţă şi pentru prognozele economice, dând indicii despre potenţialul productiv al fitocenozelor în diverse categorii de plante. Ea are la bază interpretarea unui indice fitocenologic cantitativ, respectiv abundenţa-dominanţa. AD redând sintetic atât numărul de indivizi (densitatea) cât şi volumul ocupat de aceştia> este un indice cu care se poate calcula, deci, fitomasa speciilor care compun fitocenoza. Presupunând că pe trei suprafeţe de câte 1m2 analizate fitomasa a cântărit 1,400 kg, 1,500 kg şi respectiv 1,200 kg, rezultă o medie de 1,370 kg/m2, adică 13700 kg/ha. Specia edificatoare a acestei fitocenoze este iarba câmpului (Agrostis stolonifera) care are AD 4, adică participă la formarea fitocenozei (ce acoperă solul în proporţie de 100%) în procent mediu de 62,5%. Din totalul de 13700 kg/ha masă verde 62,5% reprezintă 8562,5 kg/ha (fitomasa verde a speciei Agrostis stolonifera, o foarte bună plantă furajeră). Tot astfel se poate calcula -spre exemplu- cantitatea în care poate fi recoltată dintr-o fitocenoză o plantă medicinală la care se valorifică partea supraterană (herba). Astfel în releveul nostru figurează pătlagina (Plantago media) cu AD 1. Folium plantaginis are proprietati emoliente, laxative, astringente, cicatrizante şi hemostatice. AD acestei specii însemnând un procent de participare de 5,5%, semnifică faptul că din această fitocenoză se pot recolta 753,5 kg/ha pătlagină proaspată. În mod asemănător se poate estima cantitatea de diverse alte plante utile din flora spontană, aflate într-o fitocenoză (specii alimentar-condimentare şi aromatice, tinctoriale şi tanante, etc.) sau plante toxice. Consideraţii teoretice (ap. I. Pop, 1982, pag. 131-133)< Plantele spontane şi subspontane cu importanţă economică pot fi grupate în următoarele 7 categorii (cu mai multe subdiviziuni)< alimentare, furajere, melifere, medicinale, toxice, industriale şi decorative. Plantele alimentare (Al.) se subdivid în funcţie de utilizările şi proprietăţile lor în următoarele 3 grupe< culinare (Al. cu), folosite proaspete, conservate sau sub formă de diferite preparate> aromatice şi condimentare (Al. ar), care adăugate dau gust şi aromă plăcută alimentelor şi băuturilor> oleaginoase (Al. ol), din seminţele sau fructele cărora se obţin uleiuri vegetale, care pot fi întrebuinţate atât în alimentaţie cât şi în diverse ramuri industriale. Dintre grupele de plante alimentare menţionate, cele mai numeroase sunt speciile folosite în scop culinar. Plantele furajere (Fr.) din flora spontană, importante pentru zootehnie, sunt grupate calitativ în specii cu valoare nutritivă foarte bună (Fr. 4), bună (Fr. 3), mediocră (Fr. 2) şi slabă (Fr. 1). Plantele melifere (Me), cu evidente implicaţii în apicultură, ca importante surse de polen, nectar şi mană, sunt vitale pentru albine, din care ele creează miere şi ceară, produse valorificate de om încă din cele mai vechi timpuri. Acestea sunt distribuite în urmatoarele 4 grupe< cu pondere economico-apicolă foarte mare (Me. 4), mare (Me. 3), mediocră (Me. 2) şi mică (Me. 1). Plantele medicinale (Md.) sunt valorificate în marea lor majoritate de practica terapeutică, ca având efecte curative remarcabile. Plantele toxice (Tx.) conţin alcaloizi şi alte substanţe care dereglează funcţiile organismului animal şi uman, putând provoca în unele cazuri chiar moartea. Unele plante toxice pot aparţine la două sau mai multe categorii economice (Al., Me., Md., In.), legate fiind mai frecvent de grupa speciilor medicinale. Se cunosc şi cazuri în care unele plante furajere (speciile de Trifolium, Medicago, Glyceria, ş.a.) cu valoare nutritivă ridicată, sunt toxice în stadiu verde, iar uscate ca fân sunt considerate calitativ ca foarte bune şi bune. Cunoaşterea plantelor toxice din flora şi vegetaţia spontană este necesară pentru a putea preveni otrăvirea animalelor şi a omului, care în anumite împrejurări poate cauza moartea. Categoria plantelor industriale (In.) prezintă un deosebit interes practic, fiind întrebuinţate în diferite ramuri ale economiei. Industria lemnului (In. lm) valorifică materialul lemnos de la 50 specii de arbori în întreprinderile de construcţii, în fabricile de mobilă, de chibrituri, de ambalaje, cât şi în locuinţe drept combustibil. Industria casnică (In. ca) foloseşte ca materie primă specii de plante lemnoase şi ierboase, cu organe vegetative (tulpini, ramuri) elastice şi trainice, care servesc atât la confecţionarea prin împletit a unor obiecte utile (coşuri, mese, scaune, rogojini, etc.) sau la legat, cât şi la producerea fibrelor obţinute din specii spontane, pentru fabricarea unor pânzeturi, ţesături, frânghii. Ele pot fi utile şi în tapiţerie. Industria chimică (In. ch) valorifică unele substanţe organice cum sunt răşinile, gudroanele, gutaperca, ş.a. extrase din diferite specii de plante. Industria celulozei şi hârtiei (In. cl) foloseşte ca materie primă pentru obţinerea produselor sale, organele vegetale de la specii de plante lemnoase şi ierboase. Industria coloranţilor şi a pielăriei (In. tc) beneficiază de produsele plantelor tinctoriale şi tanante. Plantele spontane şi subspontane cu însuşiri decorative (De.) însumează specii lemnoase şi ierboase, dintre care unele sunt deja introduse în cultură, iar altele pot constitui în viitor, noi şi importante resurse horticole. Ele sunt apreciate atât pentru portul şi frunzişul mai puţin obişnuit şi aspectuos, cât şi pentru coloritul şi parfumul atrăgător al florilor. Plantele decorative se cultivă în parcuri, grădini, cimitire, alei, de-a lungul străzilor, şoselelor, în spaţiile verzi din împrejurimile centrelor industriale, în apartamente, având o importanţă deosebită pentru om, în momentele de destindere şi de recreere. Pentru a ilustra categoriile de plante cu valoare economică din fitocenoze, raportul dintre ele şi modul în care se calculează (estimează) fitomasa lor, vom utiliza în lucrarea noastră practică patru relevee efectuate în tot atâtea fitocenoze aflate în bazinul Văii Sadului la altitudini diferite şi aparţinând la asociaţii vegetale diverse.
TAB. 3-4.1. CATEGORII ECONOMICE DE SPECII VEGETALE
Locul şi data efectuării releveelor< 1. Şaua Şerbănei-Mţii
Cindrel, 23.06. 1982> 2 si 4. Lunca Sadului între Tălmaciu şi Sadu, 30.06.1980, 24.08.1980> 3. V. Sădurelului-Mţii Lotru, 03.08.1978. Încadrarea fitocenozelor< I. Cetrario - Vaccinietum myrtilli (afiniş) II. Agrostietum stoloniferae (pajişte de iarba câmpului) III. Senecioni - Epilobietum (tăietură de pădure cu zburătoare) IV. Salicetum albae-fragilis (salcis)
Dacă numărăm şi analizăm procentual speciile cu valoare
economică din fitocenozele (releveele) alăturate, constatăm că ele aparţin la următoarele categorii< Tab. 3-4.2. _____________________________________________________________________ CATEG. Fr Me In Al Md De Tx FV TOTAL 1 2 3 4 1 2 3 4 tc ca lm cl ch te cu ar ol _____________________________________________________________________ FIT. I. 4 - - - 1 3 - - 1 - - - 1 - 2 1 - 5 3 - 1 22 II. 6 2 3 1 4 6 - - 2 3 - 1 - - 1 - - 5 1 7 5 47 III.4 1 - - - 6 2 1 3 - 3 1 2 1 5 - 1 6 5 4 3 48 IV. 1 3 1 - 5 8 1 - 7 3 4 - - 1 1 - - 8 1 1 2 47 _____________________________________________________________________
Se constată că în loc de 11 specii în fitocenoza I, 33 în a II-a, 25 în
a III-a şi 22 în a IV-a, totalul speciilor ajunge la 22, 47, 48 şi respectiv 47 specii, rezultat al faptului ca una şi aceeaşi specie poate face parte din două sau mai multe categorii economice. Deci dacă dorim să calculăm procentul de participare al speciilor vom lua în considerare în regula de trei simplă aceste ultime cifre. Spre exemplu în fitocenoza I procentul de specii furajere (egal de altfel cu cel al speciilor melifere) este de 18,2 deoarece< 22 specii reprezintă 100% 4 specii reprezintă x < adică 400/22=18,2% Dar aprecierea valorii economice a speciilor şi fitocenozelor în ansamblul ei după simpla prezenţă a speciilor nu este deloc concludentă, deoarece o plantă care are AD 4 sau 5 (deci este prezentă în sute sau mii de exemplare) se numără o singură dată, ca şi una care are AD + (care poate fi prezentă într-un singur exemplar). De aceea în aprecierea noastră, trebuie să avem în vedere şi abundenţa-dominanţa speciilor (iar în cazul caracterizării fitocenozelor dintr-o asociatie şi constanţa speciilor). Vom constata că spectrul economic va arăta cu totul altfel în urma calculării proporţiilor de participare a speciilor în fitocenoze. Tab.3-4.3. __________________________________________________________________________________________________ CATEG. Fr Me In Al Md De Tx FV TOTAL 1 2 3 4 1 2 3 4 tc ca lm cl ch te cu ar ol __________________________________________________________________________________________________ I. 2,9 - - - 0,2 28,9 - - 2,4 - - - 2,4 - 28,7 0,2 - 31,4 2,7 - 0,2 100 II. 10,8 5 57,1 4,6 1,7 6,6 - - 0,85 0,85 - 0,4 4,8 - 4,6 - - 2,1 0,4 2,9 2,1 100 III.4,6 0,3 - - - 2 41 0,3 1 - 1 0,3 0,7 0,3 42,3 - 0,3 2,0 1,6 1,3 1,0 100 IV. 1,6 15,7 5 - 3,4 10,2 5 - 8,8 15,7 15,9 - - 0,1 0,1 - - 18,0 0,1 0,1 0,3 100 __________________________________________________________________________________________________
Pentru a calcula procentul de participare in cadrul fitocenozei
a fiecărei specii, cu corelarea abundenţei-dominanţei, se procedează astfel< se transformă treapta de abundenţă-dominanţă a fiecărei specii în procent de participare (acoperire). Deoarece multe specii fac parte din mai multe categorii economice, prin însumarea procentelor de acoperire, se obţine o cifră mult mai mare decât 100%. Această cifră va fi luată în calcul în regula de trei simplă, considerându-se că ea reprezintă 100%. Exemplu< În fitocenoza I (Cetrario-Vaccinietum myrtilli) dacă însumăm abundenţa-dominanţa speciilor alimentare (Vaccinium myrtillus 62,5%, Vaccinium vitis-idaea 5,5%, Juniperus communis ssp. nana 0,5%) cu cele melifere (Vaccinium myrtillus 62,5%, Vaccinium vitis- idaea 5,5%, Juniperus communis ssp. nana 0,5%, Bruckenthalia spiculifolia 0,5%), medicinale (Vaccinium myrtillus 62,5%, Vaccinium vitis- idaea 5,5%, Pinus mugo 5,5%, Juniperus communis ssp. nana 0,5%, Cetraria islandica 0,5%), industriale (Vaccinium vitis-idaea 5,5%, Pinus mugo 5,5%), furajere (Nardus stricta 5,5%, Festuca ovina ssp. sudetica 0,5%, Potentilla ternata 0,5%, Deschampsia caespitosa 0,5%) si decorative (Pinus mugo 5,5%, Juniperus communis ssp. nana 0,5%, Bruckenthalia spiculifolia 0,5%) si fara valoare economica (Polytrichum juniperinum 0,5%) obţinem un procent de 237% din care 68,5% specii alimentare, 69,0% specii melifere, 74,5% specii medicinale, 11,0% specii industriale, 7,0% specii toxice, 6,5% specii decorative şi 0,5% specii fără valoare economică. Pentru a afla adevăratul procent al speciilor - să zicem - alimentare, recurgem la regula de trei simplă< 237 ........ 100% 68,5 ...... x >x = 28,9% specii alimentare din care afinul (Vaccinium myrtillus) 26,4%. Dar dacă intenţionăm să utilizăm afinul numai sub aspect medicinal - să zicem - şi nu şi alimentar, putem conta pe 62,5% masă verde, din care cea mai mare parte (frunzele şi fructele) poate fi valorificată în scopuri terapeutice. De subliniat că, în cazul în care se valorifică întreaga parte supraterană a plantelor sau `herba` (specii furajere, unele specii medicinale, industriale) se poate calcula sau estima chiar şi producţia. În cazul speciilor de la care se valorifică doar fructele, frunzele sau alte organe (şi mai ales rădăcinile şi tulpinile subterane) este greu de apreciat producţia, dar abundenţa- dominanţa speciilor poate conduce la unele estimări sau raportări. Mai jos sunt redate spectrele distribuţiei speciilor pe categorii economice (Fig. 3-4.1. şi Fig. 3-4.2.), conform datelor din Tab. 3- 4.2 si - respectiv - Tab. 3-4.3.
BIBLIOGRAFIE
1. Drăgulescu, C., 1983, Importanţa economică a florei din bazinul
Văii Sadului. St. şi. com. Muz. Brukenthal Sibiu, şt. nat., 25, pag. 177-185. 2. Drăgulescu, C., 1991, Plantele alimentare din flora spontană a României. Edit. Ceres, Bucureşti. 3. Pop, I., 1982, Plante spontane şi subspontane cu valoare economică din flora R.S. România. Contr. bot. Cluj-Napoca, pag. 131-142.