Machine Translated by Google

GLOBAL
TEREN
DOCUMENT DE LUCRU PERSPECTIVE

CO-GESTIONAREA TERENURILOR I
APA PENTRU DURABIL
DEZVOLTARE

Alfred M. Duda, Ph.D.

septembrie 2017

DISCLAIMER
Denumirile folosite și prezentarea materialului în acest produs informativ nu implică exprimarea vreunei opinii din
partea Convenției Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării (UNCCD) cu privire la statutul juridic sau de
dezvoltare al oricărei țări, teritoriu, oraș sau zona sau a autorităților sale, sau cu privire la delimitarea frontierelor sau
limitelor sale. Menționarea anumitor companii sau produse ale producătorilor, indiferent dacă acestea au fost sau nu
brevetate, nu implică faptul că acestea au fost avizate sau recomandate de UNCCD, de preferință față de altele de
natură similară care nu sunt menționate. Părerile exprimate în acest produs informativ sunt cele ale autorilor sau
contribuitorilor și nu reflectă neapărat opiniile sau politicile UNCCD.
Machine Translated by Google

CUPRINS
Rezumat 03

1. Introducere 05

2. Managementul nedurabil al terenurilor – Hotspot-uri 06

3. Relații complexe între managementul terenurilor și resurselor de apă 08

4. Managementul nedurabil al resurselor de apă – Hotspots 09

5. Privire de ansamblu asupra practicilor de management solid al terenurilor și a resurselor de apă

– Exemple 13

5.1 Practici de management durabil al terenurilor 13

5.2 SLM pentru zonele cu irigare intensivă 14

5.3 Exemple de management integrat al terenurilor și al resurselor de apă 16

6. Preocupări pentru politica comercială, subvențiile agricole și piețele 20

7. Programele la scară decenală nu sunt necesare proiecte

cu parteneriate coerente, inclusiv afaceri 22

8. Concluzie – Co-managementul este o strategie realistă de acțiune 24

9. Referințe 25
Machine Translated by Google
REZUMAT
Crizele interconectate de degradare a terenurilor,
securitatea alimentară, declinul ecosistemului, calitatea
apei și epuizarea apelor de suprafață și subterane încă
stau în calea reducerii sărăciei și a realizării noilor
Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD). În timp ce
„Revoluția Verde” de acum 50 de ani a avut succes în
producerea unor producții mai mari de alimente, a venit
cu un preț ridicat în ceea ce privește poluarea chimică a
apei, pierderea zonelor umede, scăderea diversității biologice
și epuizarea apelor de suprafață și subterane. În aceste
ultime decenii de guvernare proastă a apei, fiecare sector a
luat apa dorită fără prea multă considerație pentru alți
utilizatori sau
bunuri și servicii ecosistemice.
Această situație a făcut ca aproape două treimi din
populația lumii să se confrunte cu deficitul de apă cel puțin
o lună pe an, conform noilor estimări. Fără reforme și
investiții semnificative atât din nord, cât și din sud, pierderea
anuală estimată de 11 trilioane USD de venituri din
degradarea terenurilor va crește, nevoile crescute de hrană
nu vor fi satisfăcute, tulburările sociale vor scăpa de
sub control și deficitul de apă va perturba. economiile
naționale și impactul asupra economiei globale.
Creșterea secetelor, inundațiilor și temperaturilor cauzate
de schimbările climatice înrăutățesc situația. În ciuda
perspectivei sumbre, ODD-urile legate de securitatea
alimentară, apă și pământ (ODD 2, 6 și 15) oferă un nou
mandat politic global de acțiune pentru a integra în
sfârșit interesele agriculturii și utilizării terenurilor cu cei
responsabili de gestionarea apei. Cele 3 ODD-uri sunt
interdependente și îndeplinirea fiecăruia dintre ele
depinde de toate interesele care lucrează împreună la scară
de peisaj, bazin și acvifer pentru a ajuta la echilibrarea
utilizărilor concurente ale resurselor de apă.
Această abordare de co-management reprezintă răspunsul
pentru furnizarea de alimente suficiente pentru viitor,
împreună cu partajarea resurselor de apă, astfel încât toate
sectoarele să poată îndeplini ODD-urile.
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 3
Această lucrare reprezintă o contribuție la Global Land
Outlook în ceea ce privește discutarea dimensiunilor
complexe ale managementului terenurilor și resurselor de
apă. Conform Termenilor de referință pentru producția
sa, lucrarea explică interacțiunile complexe dintre
resursele de pământ și apă
management. Punctele fierbinți de degradare a
terenurilor, precum și punctele fierbinți de deficit
de apă sunt prezentate într-o serie de hărți globale care
au fost publicate anterior. Sunt acoperite bunele practici
pentru combaterea degradării terenurilor, defrișărilor
și deșertificării, precum și bunele practici pentru
economisirea apei în agricultură, în special în irigare.
O serie de cazuri de management integrat al resurselor de
pământ și apă (IL&WRM) sunt prezentate pentru a ilustra
faptul că măsurile, tacticile și politicile au fost demonstrate
cu succes și sunt gata să fie extinse pentru a îndeplini
noul imperativ al ODD-urilor într-o manieră integrată.
Un număr de cazuri incluse au fost
sprijinit de Global Environment Facility (GEF) ca parte a
mandatului său special de a testa, demonstra și facilita
noi strategii și acțiuni care abordează preocupările globale
precum degradarea terenurilor și resursele de apă. GEF
a fost bine poziționat pentru intervenții pilot pentru
a aborda degradarea terenurilor și resursele de apă
transfrontaliere. Sunt descrise exemple de abordări
programatice integrate progresiv care au fost sprijinite
de GEF încă din anii 1990. Aceste experiențe demonstrează
că proiectele individuale nu generează adesea
rezultatele dorite. În schimb, abordările programatice la
scară decenală ale mai multor proiecte pot genera nu numai
îmbunătățiri la fața locului, ci și reforme de politici
necesare pentru durabilitate și replicare. GEF reprezintă
o sursă globală de rețea de finanțare prin granturi cu o
serie de organizații ONU, ONG-uri și bănci de dezvoltare
care pot accesa finanțarea în numele guvernelor și le
pot asista în funcție de avantajele lor comparative în
parteneriate cu guvernele, după caz.
Machine Translated by Google

Întrucât GEF este asociat cu mai multe fonduri
globale de adaptare la climă, ar trebui să se concentreze
în continuare pe agricultura inteligentă față de climă,
planificarea managementului secetei și construirea
rezistenței la climă în sprijinul ODD.
Gestionarea apelor de suprafață și subterane a fost abisală
atât în țările bogate, cât și în cele sărace. Eșecurile serioase
de guvernare, în special în susținerea apelor subterane
de bună calitate, sunt obișnuite.
Peste 95% din apa dulce utilizabilă de pe planeta
noastră se află sub pământ. Între timp, interesele
consumatoare de apă se luptă pentru cei 5% reprezentați
de apele de suprafață. Oamenii din agricultură s-au
gândit doar la mâncare; energie oamenii au crezut
doar hidroenergie; iar oamenii de apă s-au concentrat
doar pe apă potabilă sau pe aprovizionarea
industrială, cu puțină atenție serioasă asupra
impactului în aval, în aval acvifer sau asupra
ecosistemului. Aceasta este rădăcina problemei actuale
cu care se confruntă omenirea. A mai rămas puțină apă
prețioasă de suprafață de luptat, acviferele sunt acum
suprautilizate în zonele de irigare intensivă, iar
contaminarea este larg răspândită. Gestionarea apei
nu va avea niciodată succes până când interesele agricole
nu vor participa activ.
Agricultura consumă până la 70-80% din apă prin
practicile sale de irigare risipitoare și reprezintă
cel mai mare poluator de ape de suprafață și subterane.
Un eșec cheie a fost faptul că interesele de gestionare a
terenurilor nu au cooperat suficient cu interesele de
gestionare a resurselor de apă (și invers). Ministerele de
sector au avut dificultăți în lucrul împreună într-o
manieră integrată în același bazin sau zonă de
reîncărcare a acviferelor. Oamenii de apă au inventat
termenul de management integrat al resurselor de apă
(IWRM) în urmă cu 20 de ani pentru a aborda acest lucru,
dar nu au reușit să integreze interesele agricole și de
planificare a utilizării terenurilor. Diverse cazuri
prezentate aici au arătat că comitetele interministeriale
sectoriale naționale la scară de bazin sau acvifer sunt
în bazine sau acvifere. Reforma proprietății funciare,
drepturile la apă, sistemele de alocare a apei și
tarifarea apei reprezintă reforme naționale
esențiale pentru sprijinirea IL&WRM. Cazurile
prezentate arată, de asemenea, că agricultura
inteligentă din punct de vedere climatic și planificarea
managementului secetei sunt instrumente cheie
pentru integrarea planificării utilizării terenurilor cu
planificarea apei. De asemenea, în zonele pluviale, inclusiv
în savanele Africii, o nouă „revoluție verde”, care
implică „apa verde” din precipitații și o captare,
depozitare și utilizare mai bună pentru culturi, poate crește
randamentele și poate economisi apă.
O discuție despre comerțul global, piețele și subvențiile
este inclusă pentru a identifica măsurile de politică
complementare care trebuie urmate la nivel
global, în concert cu co-management pentru IL&WRM.
De exemplu, comerțul global cu „apă virtuală” (cum
ar fi hrana pentru animale) rezultat din „acapararea
pământului” străină, prețurile mărfurilor în perioade
de șoc economic, distorsiunile cauzate de
subvențiile agricole în multe țări din nord reducând
veniturile fermierilor din sud, Problemele de gen
legate de reforma funciară, educația fetelor și
sănătatea reproductivă necesită toate atenție în timp
ce co-managementul este extins. Între timp, timpul
pentru extinderea co-managementului este acum.
Adoptarea ODD-urilor, disponibilitatea finanțării
pentru agricultura inteligentă din punct de vedere
climatic și planificarea managementului secetei și o nouă
conștientizare a deficitului de apă din partea comunității
de afaceri oferă forțe motrice pentru acțiune. Acum
este momentul pentru cogestionarea resurselor de
pământ și apă! Nu mai există nicio alternativă.

critice. Pe lângă resurse suficiente, inclusiv stimulente,

know-how de asistență tehnică, comitete de utilizatori ai
apei și voință politică națională, este posibilă cogestionarea
dorită a resurselor de pământ și apă (IL&WR).

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 4

Machine Translated by Google
1. INTRODUCERE Încă de la
începutul timpurilor, apa a modelat fața pământului, nu doar
ca agent geologic, ci și ca factor major în ascensiunea și
căderea marilor civilizații și ca sursă de conflict și tensiuni între
națiuni. Primele mari civilizații au apărut pe malurile marilor
râuri precum Nilul în Egipt, Tigrul și Eufratul din Mesopotamia,
Indusul în Pakistan și Hwang Ho în China. Toate aceste
civilizații au făcut pământul productiv prin construirea unor
sisteme mari de irigare. Fără apă ar fi existat așezări mici,
hrană mică, populații de subzistență. Cu toate acestea,
marile civilizații s-au prăbușit atunci când sistemele de apă
au eșuat, au fost gestionate necorespunzător, iar randamentele
au fost reduse prin îmbinare sau salinizare - simptome ale
degradării terenurilor.
Locațiile din zonele uscate au fost întotdeauna fragile pentru
civilizații, cu clima lor uscată și variabilă, iar stabilitatea a fost
întotdeauna slabă. Cu toate acestea, atât guvernele din Nord, cât
și din Sud nu au acordat nivelul de atenție cerut de zonele uscate
pentru a menține stabilitatea.
Rezultatul în ultimele trei decenii a fost o creștere a populației
care depășește cerințele de apă și hrană, secetă și degradarea
terenurilor în creștere, cuplate cu gestionarea deficitară a apei, rivalități
tribale și religioase, recolte eșuate, comunități marginalizate,
conflicte armate, o fugă fără precedent de refugiați, state eșuate,
și terorismul sporit. Incapacitatea guvernelor naționale de a
asigura resursele de apă și productivitatea terenurilor combinată cu
o atenție insuficientă față de acestea din partea de nord
a contribuit la această instabilitate, care afectează acum Nordul cu
tulburări sociale și teroare, care fac și mai grave recesiunile
economice globale și schimbările climatice.
Înainte ca tulburările sociale să scape de sub control, Somalia, Siria
și Yemen au suferit condiții de secetă.
Astăzi, modul în care ar trebui să ne gândim la integrarea gestionării
apei și a terenurilor pentru a oferi elementele esențiale ale vieții
se află în centrul preocupării tot mai mari la nivel mondial privind
sănătatea umană, mijloacele de trai, securitatea alimentară, baza
epuizată a resurselor naturale și o nouă cale către dezvoltare
durabilă. Din păcate, crizele interconectate de degradare a terenurilor,
securitatea alimentară, declinul ecosistemelor, calitatea apei,
precum și epuizarea apelor de suprafață și subterane încă stau în calea
reducerii sărăciei și a realizării noilor ODD; iar noile preocupări cu
privire la extremele climatice doar înrăutățesc lucrurile. Gestionarea
apelor de suprafață și subterane este abisală în multe țări
bogate și sărace, cu eșecuri grave de guvernare. Oamenii din
agricultură se gândesc la alimente; energie oamenii cred că
hidroenergie; iar oamenii cred că apă potabilă sau alimentarea
industrială. Timp de 40 de ani, au existat apucături sectoriale
pentru apă disponibilă, cu puțină considerație serioasă a impactului în
aval sau în aval acvifer; și foarte puțină prioritate a fost acordată celei
de-a patra utilizări pentru susținerea ecosistemelor acvatice. Aceasta
este rădăcina problemei actuale cu care se confruntă omenirea, cu
puțină apă de suprafață prețioasă rămasă de luptat și acviferele acum
suprautilizate.
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 5
Insecuritatea apei este norma... din Statele Unite până în Africa; iar
degradarea însoțitoare a terenurilor reprezintă o scurgere uriașă a
economiei globale, cu daune estimate de până la 10,6 trilioane de
dolari în fiecare an --- echivalentul unei reduceri de 17% a produsului
intern brut global (ELD, 2015).
Agricultura folosește până la 70-80% din apă, adesea cu
practici de irigare risipitoare, în plus că este cel mai mare poluator al
apelor de suprafață și subterane. Un eșec cheie a fost faptul că
interesele de gestionare a terenurilor nu au cooperat suficient cu
interesele de gestionare a resurselor de apă (și invers), iar ministerele
sectoriale au dificultăți să lucreze împreună într-un mod integrat în
același bazin. Adăugați cererile continue de energie pentru apă și
situația este extrem de complexă. Incapacitatea de a aborda crizele
legate de alimente, energie, apă și securitatea mediului amenință
atât pacea internă, cât și stabilitatea mondială în această perioadă de
schimbări globale rapide și tulburări politice.
La acest eșec de la Revoluția Verde a contribuit
migrația oamenilor către orașe, războiul civil, refugiații care se
îngrămădesc în alte țări și acum teroarea în nord, deoarece apa
constrânge stabilitatea socială.
Acest document de lucru servește drept contribuție la Global
Land Outlook (GLO) în explorarea relației dintre gestionarea
terenurilor și resurselor de apă ca o condiție prealabilă pentru
producția durabilă de alimente, precum și utilizarea durabilă a
ecosistemelor acvatice - de la zone umede și acvifere la râuri și mare.
Punctele fierbinți de management nedurabil al terenurilor și
deșertificare, precum și degradarea și epuizarea resurselor de apă sunt
subliniate cu mai mult accent pe apă, o mare parte din viitoarea GLO
fiind concentrată pe pământ. Necesitatea unor abordări integrate
este explicată pentru a aborda punctele fierbinți de degradare,
împreună cu exemple practice de bune practici de gestionare a
terenurilor și a resurselor de apă în diferite subsectoare, care ar putea
fi combinate pentru a produce utilizări durabile ale terenurilor și
resurselor de apă. Global Environment Facility a pilotat o serie de
aceste cazuri de succes, care includ reforme politice, juridice și
instituționale pentru a susține bazele de teren și resurse de apă.
Toate aceste abordări trebuie să aibă în vedere extremele climatice
așteptate pentru reziliență, dacă se dorește atingerea durabilității.
Odată cu adoptarea în 2015 a Obiectivelor de dezvoltare durabilă
(ODD) de către șefii de stat, există un nou mandat pentru a atinge
ODD 2, ODD 6 și ODD 15 într-un mod integrat.
În sprijinul acestor obiective, liderul global este încă necesar pentru
a reforma politicile de globalizare cu: reforme comerciale;
reducerea subvențiilor pentru agricultură în țările bogate;
distorsiuni ale pieței; și „acapararea terenurilor”, precum și un nou
sprijin pentru programele de parteneriat pe mai multe decenii din
partea organizațiilor de asistență pentru dezvoltare și a sectorului privat
pentru a intensifica eforturile demonstrative în vederea îmbunătățirii durabilității.
Machine Translated by Google

Campaniile mai lungi care implică drepturile la pământ și apă, 2. MANAGEMENTUL NESUSTENABIL A TERENULUI – HOTSPOTS
rolul femeilor în proprietate, sănătatea reproductivă, educația fetelor și Punctele fierbinți de
reducerea risipei alimentare/accesul la piață trebuie dublate pentru a
degradare a terenurilor și deșertificare sunt bine cunoscute
reduce foamea viitoare pentru cei săraci. Există puține speranțe ca
specialiștilor care contribuie la GLO. Câteva exemple sunt prezentate
gestionarea durabilă a resurselor de apă să echilibreze toate
pentru a pregăti stadiul pentru necesitatea abordărilor
utilizările concurente ale apei, inclusiv cultivarea alimentelor, cu excepția
integrate. În timp ce toate continentele, cu excepția
cazului în care autoritățile de gestionare a terenurilor și a apei și
Antarcticii, experimentează aceste simptome ale gestionării
părțile interesate lucrează împreună într-un mod integrat atât
nesustenabile a terenurilor, zonele uscate care constituie 40% din
pentru bazine, cât și pentru acvifere, care încorporează și rezistența
masa de pământ a planetei noastre și cei peste 2 miliarde de
la fenomene meteorologice extreme.
locuitori ai acestora sunt deosebit de sensibile. Cu aproximativ
20% din zonele uscate deja degradate și cu sute de milioane de
Cu afacerile ca de obicei, lipsa catastrofală de alimente și apă,
oameni care trăiesc în zone deșertificate, este necesar un efort
cuplată cu ecosisteme grav degradate se află la orizont. Estimările mult mai mare.
variază de la cel puțin 60% mai multă hrană necesară până în
2050 pentru a satisface nevoile în creștere (FAO, 2014a) până la
Diverse evaluări globale au furnizat estimări ale degradării/
WRI (2013) și IFPRI (2016), care plasează această cifră la 70% atunci
deșertificării terenurilor și oferă delimitări ale punctelor fierbinți.
când este măsurată prin calorii. Inutil să spun că această
Începând cu una dintre primele publicate în 1991, Global Assessment
provocare va fi dificilă, având în vedere utilizarea sporită a apei
of Human Induced Soil Degradation (Oldeman și alții, 1991), a atras
pentru industrie, energie, oameni și ecosisteme, cu atât mai puțin
atenția asupra naturii globale a problemei, 15% din suprafața terenului
pentru irigare. Sunt cunoscute multe soluții la fața locului, au fost
suferind degradare. FAO și alții au întreprins o evaluare globală mai
demonstrate în situații pilot și publicate în rapoarte de cercetare.
recentă (GLADA) care a folosit teledetecția pentru a identifica zonele
Incapacitatea comunității mondiale de a extinde studiile de caz
în care au loc schimbări semnificative ale acoperirii solului, atât
de succes ilustrează faptul că vor fi necesare reforme politice
punctele fierbinți de degradare a terenurilor, cât și îmbunătățirile
serioase pentru a stimula adoptarea de soluții tehnice. Gestionarea
(Bai și alții, 2008). Pe parcursul perioadei de două decenii din
integrată a terenurilor și apei a fost susținută de ani de zile, așa
1981 până în 2003, evaluarea a constatat că focarele de degradare
cum au menționat atât Falkenmark (1989) cât și Duda (2003), dar
a terenurilor acoperă aproximativ 29% din suprafața globală a
acțiunea integrată nu a fost suficientă. Se pare că Nordul nu a alocat
terenurilor și apar în toate tipurile de acoperire a solului, cu
fondurile necesare pentru a extinde gestionarea integrată a terenurilor
aproximativ 2,7% din suprafața terenului în îmbunătățire (vezi
și a resurselor de apă în țările în curs de dezvoltare, ca răspuns la
Figura 1). Prin utilizarea indicatorilor proxy, evaluarea identifică
impactul negativ al globalizării, până când Sudul adoptă reformele
locurile în care au avut loc schimbări semnificative din punct
necesare și oprește corupția/deturnarea finanțării.
de vedere biologic al acoperirii, fără a înțelege ce a cauzat schimbările și
fără a identifica zonele degradate mai vechi. Puncte fierbinți ale
Acest impas a continuat de ceva vreme în zonele de apă și acum
zonelor degradate apar în Africa la sud de Ecuator, Asia de SE și
amenință pacea și stabilitatea în lume, cu investiții insuficiente în
China de Sud, Australia Centrală N, Pampas și pădurile boreale din
punctele fierbinți care au dus la conflicte civile.
Siberia și America de Nord (boli, insecte). Aproape o cincime din
terenurile degradate erau terenuri de cultură - mai mult de 20
la sută din toate suprafețele cultivate; S-a constatat că 23% sunt
Lucrarea examinează simptomele lipsei de cogestionare
păduri de foioase, 19% păduri cu frunze de ace și 20-25% păduri.
a resurselor de pământ și apă. Punctele fierbinți ale managementului
nesustenabil al terenurilor și ale deficitului de resurse de apă sunt
identificate pentru a ilustra unde este nevoie de acțiuni pentru a
aborda preocupările legate de securitatea apei. Legăturile dintre
O perfecționare suplimentară a GLADA și a instrumentelor sale
cele două probleme și SDG 2, 6 și 15 sunt identificate împreună
de teledetecție a funcționat pentru a filtra mai multe variabile
cu argumente pentru managementul integrat al terenurilor și
confuze. După cum au raportat Quang și alții (2014) pentru proiectul
resurselor de apă bazin cu bazin și acvifer cu acvifer.
Economics in Land Degradation (ELD), scăderea productivității
Sunt acoperite exemple de bune practici în gestionarea resurselor
biomasei indusă de om în perioada 1982-2005 s-a constatat în
de teren și apă care ilustrează abordări integrate. Strategiile
25% din terenurile cultivate și mozaicurile de vegetație-culturi, 29%
și programele necesare în viitor pentru a extinde aceste bune practici
din mozaicurile de păduri cu arbuști. - și pajiști, 25% din terenurile
care au fost sugerate în altă parte sunt rezumate pentru aplicare
cu arbuști și 33% din pajiști. Deși acest studiu actualizat confirmă că
pentru a îndeplini ODD.
degradarea terenurilor este o problemă masivă a terenurilor cultivate,
Lucrarea se încheie cu o rază de speranță ca urmare a adoptării noilor
el identifică, de asemenea, amploarea gravă a degradării în zonele
ODD de către șefii de state, precum și o nouă forță motrice în ceea ce
folosite pentru pășunatul animalelor de către comunitățile
privește comunitatea de afaceri care își dă seama că profiturile sunt
pastorale. În total, există aproximativ 3,2 miliarde de oameni care
expuse unui risc ridicat din cauza problemelor legate de apă, în
locuiesc în aceste zone degradante.
special în lanțurile lor de aprovizionare în agricultură și în special
în timpul secetei.

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 6

Machine Translated by Google

Figura 1: Tendința negativă globală în surogate ale degradării terenurilor, 1981-2003 (Bai și alții, 2008).

Figura 2: Zone cu prioritate ridicată de defrișare în țările în curs de dezvoltare (WWF, 2015).

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 7

Machine Translated by Google

La imaginea globală contribuie și alte câteva surse de degradare a 3. RELAȚII COMPLEXE ÎNTRE GESTIONAREA RESURSELOR DE APĂ ȘI
terenurilor. Rata defrișării este încă problematică și duce adesea A TEAMULUI Așa cum arată discuția anterioară cu
la practici nedurabile de gestionare a terenurilor. WWF (2015)
privire la aglomerarea în
a raportat puncte critice serioase pentru atenție, așa cum se
irigare și pierderea productivității din cauza solurilor salinității/
menționează în Figura 2 pentru țările în curs de dezvoltare. Practicile de
sodice, relația dintre apă și managementul terenurilor poate fi
irigare risipitoare cu lipsa unui drenaj suficient degradează, de asemenea,
complexă. De exemplu, în timp ce prima Revoluție Verde a avut
terenurile agricole și reduc randamentul culturilor. Prea multă apă
succes în ceea ce privește mâncarea
reduce producția, ridică pânza freatică, concentrează sărurile și face
pământul neproductiv prin creșterea salinității și alcalinității - soluri
producția, modul în care apa a fost retrasă din ecosistemele
sodice.
acvatice și utilizată, zonele umede convertite și inputuri, cum ar fi
În plus, irigarea cu apă subterană sărată crește salinitatea solului și
pesticidele și îngrășămintele aplicate, s-au produs daune foarte grave
scade recoltele, în timp ce irigarea de-a lungul mai multor
ecosistemului acvatic și nu au fost încă abordate.
decenii, cum ar fi în Orientul Mijlociu, poate duce, de asemenea, la
De fapt, Millennium Ecosystem Assessment a constatat că dintre toate
salinizare. Umali (1993) a efectuat o analiză pentru Banca Mondială care
tipurile de ecosisteme, ecosistemele acvatice și biodiversitatea
a estimat că 20% din suprafața terenului irigat a suferit reduceri ale
acvatică au fost cele mai afectate la nivel global – nu pădurile
producției de salinitate induse de irigare în urmă cu două decenii.
tropicale, nu pășunile, ci ecosistemele de apă dulce și producția lor de
Pakistanul și Uzbekistanul sunt un bun exemplu de flageluri gemene de
pește pentru proteine pentru cei săraci (WRI, 2005). ).
aglomerare a apei și salinitate, cu 24-26% din terenuri afectate și chiar și
SUA au fost afectate în ultimele decenii cu 28% din terenurile irigate.
Cazul binecunoscut al Mării Aral din Asia Centrală este un exemplu
De asemenea, culturile, pășunile și animalele au nevoie de apă
extrem de deșertificare indusă de om, în care o zonă relativ uscată își
pentru supraviețuire și productivitate. Eroziunea solului din practicile
pierde productivitatea. Umali a citat, de asemenea, estimări că 2-3
neadecvate nu numai că are ca rezultat sedimentarea căilor navigabile
milioane de ha de teren irigat ieșind din producție din cauza
(cu inundații în aval, murdărirea instalațiilor de tratare a apei
abundenței de apă și a salinității anual, care pe atunci contracarau
potabile și degradarea biodiversității acvatice și a pescuitului necesar
noile terenuri aduse în producție.
pentru proteine), dar are și efecte negative asupra productivității
agriculturii la fața locului și în aval. Eroziunea solului reduce randamentul
culturilor la fața locului, deoarece straturile cheie de suprafață ale
Evaluările globale actualizate ale îmbinării cu apă și salinității nu
solului, materia organică și nutrienții sunt îndepărtate împreună cu
par să fie ușor disponibile. Publicația FAO din 2016 privind starea
capacitatea lor de reținere a apei. În aval, acolo unde sedimentele sunt
resurselor de sol din lume și Portalul Solurilor care o însoțește
depuse pe pășunile agricole sau pe terenurile de cultură din luncă
(FAO, 2016) conțin informații rare despre solurile afectate de sare.
inundabilă, recoltele sunt, de asemenea, reduse, iar depunerile în
Aproximativ 45 de milioane de ha de terenuri agricole irigate au fost
căile navigabile pot provoca inundații și pânzele freatice ridicate ale
afectate de sare, la fel ca 32 de milioane de ha de terenuri uscate
câmpiilor inundabile, reducând și mai mult recoltele.
neirigate. Alte surse citate au estimat că până la 50% din suprafețele
complet echipate pentru irigare au fost afectate de salinitate în unele
În ceea ce privește deșertificarea, nu numai schimbarea climei
țări din baza de date Aquastat a FAO. În anii 1990, s-a determinat o
și variabilitatea precipitațiilor odată cu încălzirea globală provoacă
pierdere anuală globală de venit de 12 miliarde USD din salinizarea
deșertificarea, dar există și induse de om.
terenurilor irigate. Urbanizarea și transformarea în pajiști
de ertificarea. Cazul salinității induse de îmbinare și irigare care
contribuie, de asemenea, la pierderea pădurilor și, în unele
face terenurile cultivate neproductive este un caz.
cazuri, la degradarea terenurilor atunci când pășunatul este prea
Pășunatul excesiv al zonelor uscate de către un număr excesiv de
intens.
animale prost gestionat poate duce la degradarea terenurilor și la
pierderea productivității pe măsură ce deșerturile invadează savana.
Chiar și cel mai umed loc de pe pământ poate deveni un „deșert” prin
degradarea terenurilor. Cherrapunji, India, este unul dintre cele mai
umede locuri situate la o altitudine de 1.484 de metri pe un platou cu
vedere la câmpiile din Bangladesh. Acum se confruntă cu o lipsă
acută de apă, iar locuitorii trebuie adesea să meargă pe distanțe foarte
mari pentru a obține apă potabilă. Irigarea este, de asemenea,
îngreunată din cauza ploii excesive care spăla suprafața solului ca
urmare a tăierii pădurilor, a eroziunii accelerate și a degradării
terenurilor. Solurile de pe platou sunt sărace din cauza defrișărilor și
eroziunii solului. Cu secetele sale de iarnă, vegetația este chiar xerofitică,
în ciuda faptului că Cherrapunji este un loc extrem de umed.

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 8

Machine Translated by Google

În ceea ce privește gestionarea defectuoasă a resurselor de apă, zonele 4. GESTIONAREA RESURSELOR DE APĂ NESUSTENABILĂ – PRINCIPII
umede sunt adesea convertite în agricultură prin drenaj și FONDICE Deși au existat câteva analize globale
construcția terasamentelor și și-au pierdut o mare parte din bunurile
ale degradării terenurilor, au existat multe evaluări globale
și serviciile ecosistemice în reglementarea și curățarea apelor de
legate de resursele de apă de suprafață din mai multe perspective
suprafață și subterane. Conversia, adesea la agricultura irigată și
diferite, printre care apa potabilă, pierderea zonelor umede,
în delte la culturi importante precum orezul, diminuează diversitatea
energie și apă, agricultură. și apa, aspectele ecosistemului
biologică, inhibă reîncărcarea apelor subterane, contaminează
acvatic și deficitul de apă în ansamblu.
rezervele de apă potabilă din aval și subterană și degradează
calitatea apelor de coastă. Chiar și canalele de irigare și șanțurile
Informațiile sunt mult mai puțin disponibile pentru apele subterane,
construite ieftin scurg apă care provoacă aglomerarea solurilor și
cu tehnologia de teledetecție care oferă recent evaluări inițiale
pierderi de productivitate. Utilizarea consumativă din irigare,
ale stării apelor subterane. Complexitatea unor astfel de analize
precum și barajele și barajele în scopuri de irigare, deturnează apa
este o problemă cu stațiile hidro-met care intră în paragină pe unele
prețioasă și ruinează habitatele de coastă în aval, îmbogățesc
continente și asigurarea calității fiind problematică în altă parte.
estuarele cu poluare și modifică nivelurile de salinitate care
Indicatorii surogat pot fi utilizați ca și în cazul evaluărilor globale
afectează comunitățile de coastă și pescuitul acestora. Albiile uscate
ale degradării terenurilor.
sunt viitorul, iar pescuitul de care depind săracii pentru proteine
Atribuirea surselor de epuizare și degradare este clară în zonele
sunt reduse sau eliminate în favoarea terenurilor cultivate irigate.
de irigare intensivă, dar greu de dezlegat unde contribuie energia,
Acest lucru se întâmplă chiar și în SUA, cu un caz tipic fiind Rio
agricultura și apa urbană.
Grande, unde statul Texas a intentat proces împotriva statului New
Provocarea fundamentală cu care se confruntă agricultura este de a
Mexico în fața Curții Supreme. Vechile acorduri specifică fluxuri de la un
produce mai multe alimente, în același timp echilibrând utilizările
stat la altul și în timpul anilor de secetă în creștere, niciun flux nu a
sectoriale concurente pentru apele de suprafață și subterane în bazine
intrat în Texas.
specifice. Această lucrare prezintă o serie de evaluări globale din ce
în ce mai sofisticate disponibile pentru a evidenția punctele
fierbinți ale deficitului de apă, lipsa de apă și problemele legate
de apă la nivel global.
Ca răspuns la creșterea secetelor de-a lungul anilor, apa de
suprafață a fost mai puțin disponibilă și fântânile au fost săpate
Unele evaluări timpurii au fost exprimate pe o bază de țară, mai
pentru a utiliza apele subterane. Rezultatul a fost epuizarea acviferelor
degrabă decât pe bazinul hidrografic (Rosegrant și alții, 2002),
și uneori mai multă apă salină, deoarece apa sărată intră în lentilele
inclusiv proiecțiile făcute pentru Forumul Mondial al Apei din 2000
proaspete. Produsele chimice agricole au contaminat, de asemenea,
(Cosgrove și Rijsberman, 2000). Institutul Mondial de Resurse
acviferele la nivel global. Au rezultat îngrijorări legate de sănătate
(WRI) a realizat evaluări globale legate de apă, bazin cu bazin,
din cauza pesticidelor și a cantităților excesive de nitrați. Chiar și
timp de 20 de ani, cu o sofisticare progresivă pentru identificarea
gunoiul de grajd poate pătrunde în rezervele de apă subterană
punctelor fierbinți.
pentru a contamina apa potabilă, decesele fiind înregistrate în
O analiză globală inițială publicată în revista Science de Johnson și
Europa și America de Nord. Chiar și fluxul de retur de irigare poate fi
alții (2001) a acoperit apa pentru oameni și natură. S-a estimat că
foarte contaminat și sărat până la punctul în care poate perturba
2,3 miliarde de oameni trăiau în bazinele hidrografice sub stres
activitățile de pescuit de care depind săracii pentru securitatea hidric la mijlocul anilor 1990 cu
alimentară. Toate aceste probleme legate de apă ilustrează agricultura
1,7 miliarde trăiesc în bazine extrem de stresate, unde lipsa cronică
ca fiind cea mai mare sursă de poluare a apelor de suprafață și a
de apă a amenințat producția de alimente și dezvoltarea economică.
apelor subterane – chiar și până la estuare în care deșeurile
Proiecția lor pentru 2025 a fost că aproape 50% dintre oamenii de pe
animalelor și îngrășămintele creează „zone moarte”, reducând
pământ (3,5 miliarde) vor trăi în bazine stresate până în 2025. Mai
valoarea casei, creând pericole pentru sănătate din cauza algelor
multă sofisticare a fost demonstrată în 2004 prin Evaluarea
toxice și provocând uciderea peștilor/ degradare din supra-
cuprinzătoare a apei în agricultură, deoarece WRI a făcut echipă
imbogatirea nutrientilor. Agricultura rămâne principala sursă de
cu IWMI pentru a identifica bazine mai mici cu Stresul de apă din mediu
deteriorare la nivel global a râurilor și a apelor subterane (și a
în comparație cu stresul de utilizare a apei de către oameni, cu
diversității biologice a apelor dulci), cu poluare, precum și aproximativ 1,4 miliarde de oameni care se confruntă cu stresul
epuizarea fluxurilor de apă și a nivelurilor acviferelor.
de apă din mediu în urmă cu aproximativ 20 de ani (Smatkhtin și alții,
Interrelațiile dintre gestionarea terenurilor, agricultură și ecosistemele
2004), așa cum se arată în Figura 3, pe baza unei ușoare modificări UNEP
acvatice trebuie abordate împreună într-un mod integrat. Ceea ce face
într-un indice de deficit de apă care arată un punct fierbinte. bazinele în
sarcina atât de dificilă este că și alte sectoare solicită apă, așa că trebuie
care locuiesc cei 1,4 miliarde de oameni care se confruntă cu stresul de
create instituții care să echilibreze utilizările conflictuale ale apei cu
apă din mediu.
participarea părților interesate în bazinele fluviale și acvifere.

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 9

Machine Translated by Google

Figura 3: Puncte fierbinți de deficit de apă adaptate de UNEP (2008) pe baza WRI (Smatkhin și alții, 2004).

Figura 4: Proiecții pentru schimbările în aprovizionarea cu apă din 2010 până în 2040 cu un scenariu climatic normal bazat pe
sistemul de modelare AQUEDUCT al WRI de pe site-ul web WRI (Gassert și alții, 2015).

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 10

Machine Translated by Google

WRI și-a transformat de-a lungul timpului capacitatea de analiză într-un tehnici bazate pe utilizarea consumativă, nu pe retrageri de
instrument global de cartografiere a riscului de apă cunoscut sub numele apă, și pe o bază lunară. Ei au susținut că aceasta a fost o estimare
de AQUEDUCT. Figura 4 este preluată dintr-un raport AQUEDUCT mai precisă a deficitului de apă, care nu ar subestima stresul, așa cum
(Gassert și alții, 2015) bazat pe Figura 3. Figura 4 prezintă puncte fac alte evaluări.

fierbinți suplimentare de proiecții pentru schimbările în aprovizionarea Figura 5 ilustrează această analiză care a constatat pentru perioada
cu apă din 2010 până în 2040 în bazine, presupunând că nu prea multe 1996-2005 2,6 miliarde de oameni au trăit cel puțin o lună cu deficit sever
schimbări de politică globală privind clima. Zonele care se de apă. Recent, Mekonnen și Hoekstra (2016) au folosit tehnici
confruntă cu deficitul de apă mai grav sunt afișate în nuanțe de actualizate și au descoperit că 4 miliarde de oameni, două treimi din
roșu, în timp ce situațiile îmbunătățite sunt afișate cu albastru. În planetă, se confruntă cu deficit sever de apă cel puțin o lună pe an.
ciuda acestei sofisticari, Hoekstra și alții (2012) au dezvoltat evaluarea globală a bazinului

Figura 5: Numărul de luni pe an în care amprenta „apă albastră” depășește disponibilitatea „apă albastră” sau stres sever al apei - pentru bazinele
hidrografice majore pentru perioada 1996-2005 (Hoekstra și alții, 2012).

Analiza din Figura 5 a lui Hoekstra aduce un jargon important al apei în
discuția despre cogestionarea terenurilor și apei.
Termenul „apă albastră” se referă la apa din râuri, lacuri și apele
subterane care este folosită în mod obișnuit pentru irigarea culturilor
prin construirea de infrastructură. Complementară cu aceasta este
„apa verde”, apa care cade sub formă de ploaie, intră în zona rădăcinilor
solului și se întoarce în atmosferă sub formă de vapori din
evaporarea sau transpirația de către plante. După irigarea cu „apă
albastră”, porțiunea de consum folosită de o cultură revine în atmosferă
ca porțiune de „apă verde” a ciclului hidrologic. Pe măsură ce secetele
cauzate de schimbările climatice se agravează, apa verde devine mai
importantă, iar planificarea managementului secetei trebuie să fie o parte
integrată a cogestionării terenului/apă.
Punctul cheie este că, în zonele cu stres ridicat sau deficit de apă,
cea mai bună strategie viitoare ar fi utilizarea mai eficientă a
apei de ploaie pentru a crește hrană suplimentară, mai degrabă
decât o epuizare a apelor subterane sau baraje pentru a devia
râurile epuizate. Această strategie pentru viitor a fost clarificată
din plin printr-o evaluare globală recentă suplimentară prezentată
de The Nature Conservancy-- TNC (Richter, 2016). Figura 6 din
publicația TNC ilustrează faptul că cele mai multe puncte fierbinți
de deficit de apă identificate în analiza bazinului global anterioară au
irigarea ca sursă dominantă a epuizării apei, ceea ce ar fi de așteptat cu
irigatorii care tind să maximizeze randamentele în absența unei bune
guvernări a apei.

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 11

Machine Translated by Google

Figura 6 identifică bazinele hotspot de irigare și zootehnie/ epuizarea bazată pe tehnici de teledetecție prin satelit.
păstorit în care este nevoie de mai puțină utilizare a apei, nu mai După cum arată bazinul Mării Aral și alte râuri care au fost

mult, pentru a echilibra utilizările concurente ale apei în bazinele epuizate din Ciad până în Texas, practicile de irigare nesustenabile și
hidrografice majore. Aceasta ar fi o întreprindere enormă pentru managementul deficitar al apei se combină pentru a crea îngrijorări
cogestionarea terenurilor și a resurselor de apă, așa că este nevoie pentru securitatea alimentară și a apei, precum și pentru stabilitatea
de o mai bună utilizare a „apei verzi” și de irigații suplimentare. comunităților rezidente. Aceste bazine hidrografice „închise”

Când se adaugă zone similare de epuizare a apei subterane, cu utilizarea nesustenabilă a resurselor de apă necesită o cogestionare

zona se extinde. Figura A1 din Anexă de la UNESCO (Walton, 2015) mai intensă a terenurilor și a resurselor de apă în viitor.
prezintă estimări recente ale apelor subterane

Figura 6: Categoriile de stres hidric în principal responsabile pentru epuizarea bazinelor hidrografice.
Mov închis (stres cronic) și maro închis (stres episodic) au irigarea drept cauză dominantă, în timp ce maro deschis denotă pășune/șeptel ca cauză
dominantă (Richter, 2016).

Aceste evaluări globale și altele care nu sunt prezentate aici
ilustrează situația gravă pe care aproape 4 miliarde de oameni
trebuie să trăiască cu deficitul de apă. După cum a menționat Richter
(2016), cel puțin o treime din râurile, lacurile și acvifere de pe planeta
noastră sunt puternic valorificate pentru resursele lor de apă.
Peste 90 la sută din consumul de apă în regiunile cu deficit de apă
merge către agricultura irigată. La nivel global, irigarea consumă de 10
ori mai multă apă decât toate celelalte utilizări combinate. Există
puține locuri în lume în care deficitul de apă poate fi atenuat fără a
reduce substanțial volumul de apă utilizat în mod consumator
în agricultură. În plus, niciuna dintre aceste analize nu abordează
faptul că 50% din zonele umede au fost pierdute, în principal din
cauza drenajelor sau terasamentelor pentru agricultură și au
nevoie de restaurare pentru a returna bunurile și serviciile pe
care comunitățile obișnuiau să le obțină gratuit. Aceste evaluări
ignoră, de asemenea, deficitul de apă utilizabilă din cauza
poluării apei din agricultură și a degradării câmpurilor îndepărtate
care rezultă în aval în estuarele de coastă degradate de
supraîmbogățirea nutrienților din agricultură, cum ar fi Golful Mexic,
Golful Chesapeake, Marea Neagră sau apele de coastă ale Asiei. .

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 12

Machine Translated by Google
5. PREZENTARE GENERALĂ A PRACTICILOR DE
GESTIONAREA TERENURILOR ȘI A RESURSELOR DE APĂ – EXEMPLE
Această secțiune despre „exemple de bune practici” este
împărțită în două subsecțiuni care acoperă practicile de
gestionare durabilă a terenurilor pentru diferite situații agricole
și apoi o a treia subsecțiune privind managementul integrat
al resurselor de apă exemple. Situația este complexă
pentru că nu este vorba doar de o simplă chestiune de aplicare a
unor noi tehnici în agricultură sau de noi măsuri în
managementul apei. De exemplu, pentru ca SLM să devină o
realitate pentru a îndeplini ODD-urile privind securitatea
alimentară și reducerea sărăciei, este nevoie de o gamă
complexă și integrată de schimbări de politică și stimulente care
sunt greu de adoptat de unele guverne. Preocupările de lungă
durată cu privire la reforma regimului funciar și drepturile
femeilor legate de aceste reforme au fost obstacole în unele
culturi. În altele, guvernul consideră că este mai profitabil să
mențină drepturile asupra terenurilor și să vândă ceea ce își
dorește pentru profit. Apoi, există problema creșterii populației
în unele locuri, cum ar fi Africa Subsahariana (SSA), unde probabil
50% din creșterea populației planetei până în 2050 este de așteptat
să aibă loc. Direcționarea măsurilor către SSA în domeniul
educației fetelor, reducerea ratelor de fertilitate și sănătatea
reproducerii sunt, de asemenea, esențiale pentru a elimina
decalajele alimentare prognozate (WRI, 2013). Și apoi, 30% din
alimente nu ajung niciodată pe piață sau sunt stricate, așa că
drumurile îmbunătățite, depozitarea, accesul la finanțare fac parte
din puzzle-ul pe termen lung pentru a aborda toate ODD-urile, nu doar practicile
asemenea, agronomice
măsuri de îmbunătățire
La bază sunt practici SLM dovedite, care economisesc apă, în două
categorii, cu exemple furnizate în secțiunile ulterioare.
În zone precum SSA care pot fi semi-aride/aride, dar care au încă
agricultura pluvială, este importantă o gestionare îmbunătățită a apei verzi
(poate cu irigare suplimentară a apei subterane) împreună cu
practicile agronomice de bun simț pentru a economisi apa „albăstruie”
limitată pentru alte persoane din aval.
utilizări, inclusiv ecosistemele acvatice esențiale pentru durabilitatea
comunității, pentru a se adapta la extreme climatice în schimbare și
adesea mai uscate. În al doilea rând, sunt acoperite măsuri foarte
diferite pentru zonele cu irigații intensive, dintre care multe trebuie să
elibereze apă pentru a restabili ecosistemele de apă din aval de care
comunitățile au nevoie pentru supraviețuire, pe măsură ce clima se schimbă la mai mult.
GEF, în revizuirea sa a zonei focale de degradare a terenurilor, a
extreme, mai degrabă decât să extindă practicile de irigare risipitoare).
Pentru ambele domenii de degradare a terenurilor și deficit de apă,
abordările integrate cu campanii decennale pentru schimbări de politică
trebuiau abordate împreună, din cauza interdependențelor, iar între
securitatea alimentară și schimbările climatice ar trebui să existe o forță
motrice atât pentru țările în curs de dezvoltare, cât și pentru țările bogate.
Agricultura în recesiune la inundații reprezintă o nevoie specială de a
proteja sau de a restabili în aval de baraje cu degajări artificiale
scăzute.
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 13
5.1 Practici de management durabil al terenurilor Pentru
zonele care au nevoie de un management mai intensiv al
apei verzi, toate sursele agricole normale de cercetare și
demonstrație sunt surse de informații despre bunele practici – de la
sistemul CG și Institutul său Internațional de Management al Apelor
(IWMI) până la IFPRI, FAO, WRI și Institutul Internațional pentru Dezvoltare
Durabilă (IISD). În completarea acestor surse sunt rapoarte cheie emise
de Secretariatul UNCCD și de Secretariatul GEF împreună cu agențiile sale
GEF, care ilustrează măsurile dovedite cu succes pe teren.
Raportul de progres WRI (2013) privind studiul său de referință
intitulat „Crearea unui viitor alimentar durabil” documentează multe
bune practici. De fapt, ei notează exemple din Zimbabwe, Burkina
Faso și Zambia, unde unele practici pot crește veniturile cu până
la 140%. Unele combinații pot produce creșteri de 4-7 ori ale
recoltelor, iar o combinație de mai multe măsuri simple de economisire a
apei poate dubla productivitatea. Atunci când sunt combinate cu
microdozarea unor cantități mici de îngrășăminte pentru a aborda lipsa
notorie de fertilitate a solului din Africa Subsahariană, în Zambia au
fost înregistrate creșteri mari ale recoltelor, după cum a raportat WRI
(2013).
Raportul IFPRI (2016) privind politica alimentară globală evidențiază, de
și de economisire
a apei mai
a productivității, noi.
economisind în același
timp apă, cum ar fi soiurile îmbunătățite de orez, dublând eficiența
utilizării apei cu creșteri ale randamentului cu 50 %. Raportul IFPRI notează
că o abordare a fermei întregi este esențială pentru îmbunătățirea
productivității și abordarea degradării terenurilor, cu exemple de
leguminoase care îmbunătățesc fertilitatea și productivitatea solului în
Malawi și diversificarea culturilor în Tanzania, îmbunătățind veniturile
cu 70%. Chiar și acvacultura din zonele umede poate crește venitul fermei.
UNCCD (2014) în publicația sa „Deșertificarea: linia frontului invizibil”
oferă o serie de exemple de măsuri ieftine care pot face diferența.
Chiar și mai multe informații sunt incluse în publicația recentă despre
atingerea ODD-urilor și modul în care figurează LD (UNCCD, 2016).
rezumat experiențele cu SLM și managementul integrat al bazinelor
hidrografice (GEF, 2014). De fapt, asistența GEF acordată țărilor
pentru a inversa degradarea terenurilor include și câteva fonduri
separate de adaptare la climă pe care GEF le operează și care pot fi
asociate cu Fondul fiduciar GEF pentru a finanța proiecte și programe, cum
ar fi noul efort Marele Zid Verde, precum descrise într-un raport GEF
(Bakarr și alții, 2011). Această revizuire și programe precum Marele Zid
Verde vor fi discutate în continuare într-o secțiune următoare.
Machine Translated by Google
În cei 14 ani în care LD a fost un domeniu focal GEF până în iulie 2016, GEF
a alocat aproape 1 miliard USD sub formă de granturi pentru proiecte SLM
din acea zonă, cu sute de milioane suplimentare furnizate de proiecte
asociate în zonele focale pentru biodiversitate și apele internaționale,
atât de multe experiențe au fost generate de multe țări.
Măsurile de economisire a apei au fost dovedite, dar necesită îmbunătățire.
Recoltarea apei de ploaie, agrosilvicultură, mulcirea, împodobirea, gropi
de plantare cu vegetație verde în fund care furnizează materie organică și
nutrienți, iazuri mici pentru animale și irigații suplimentare, terase, truse
de picurare și pompe cu călcare, arătură de contur și alte măsuri de conservare
a solului (cum ar fi conservarea solului), toate contribuie la economisirea apei,
la creșterea randamentului, la veniturile agricole și la reducerea degradării
terenurilor. Există numeroase ghiduri, de exemplu de la FAO (2012) și IWMI
(Bunsen și Rathod, 2016) despre recoltarea apei ca modalitate cheie de a
reîncărca solurile cu apă și de a îmbunătăți gestionarea apei verzi. IWMI
(2015) raportează un mare succes în Etiopia cu bulgări de sol și șanțuri
de infiltrare. Agricultura inteligentă față de climă devine din ce în ce mai
obișnuită, după cum arată ICRAF (Bayala și alții, 2016), inclusiv
utilizarea telefoanelor mobile pentru fermieri și asociațiile de utilizatori care
partajează texte despre prognozele meteo pentru perioadele adecvate de
plantare în țările din bazinul Nigerului. În Senegal, în august 2015, 915 șefi
de sate și multe posturi de radio s-au înscris pentru serviciul care acoperă
până la jumătate din populația țării. Secetele și inundațiile se vor agrava, astfel
încât accesul la produsele de asigurare și la instituțiile financiare va fi, de
asemenea, critic. IISD a raportat despre rolul Centenary Bank of Uganda
în furnizarea de produse de servicii financiare inteligente climatice pentru
lanțurile valorice agricole rezistente la climă din Uganda, inclusiv asigurarea
cu indicele meteorologic (Daze și Dekens, 2016).
Irigarea cu efluenți de canalizare rămâne o soluție cheie pentru viitor,
așa cum a menționat IWMI (2010) în apropierea orașelor, de exemplu
în 33 de zone din Egipt, unde efluenții de canalizare au susținut plantațiile
de copaci și agrosilvicultura. După cum au raportat Duda și alții (2012a),
chiar și apele reziduale compostate de la toaletele de compost ieftine
din satul din jurul lacului Victoria din Uganda pot fi utilizate pentru
agrosilvicultură, cu beneficii nu numai pentru nutrienții solului, ci și pentru
un lac Victoria mai curat, ca rezultat al lucrării Entebbe. Asociația de femei.
Apropo, zona focală GEF International Waters (IW) a susținut multe dintre
aceste măsuri de „apă verde” pentru îmbunătățirea productivității, oprirea
degradării terenurilor și economisirea apei în multe dintre proiectele
sale integrate de teren și apă. Exemple bune care se concentrează
asupra fermierilor includ proiectele Bazinului Lacului Victoria în 3 țări
riverane (Banca Mondială, 2005) și proiectele Bazinului Râului Bermejo
în zonele semiaride din Bolivia și Argentina (UNEP, 2011).
Ambele cazuri arată o capacitate crescută de reținere a apei din cauza
creșterii materiei organice și a măsurilor de conservare a solului.
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 14
După cum se menționează în secțiunea de management integrat de mai jos,
proiectele GEF IW oferă platforme pentru sectorul apei și sectoarele teren/
agricultură pentru a lucra împreună mai eficient și într-o manieră
participativă cu fermierii pe bază de unitate hidrologică, precum și pentru a
aduce alți utilizatori de apă la ajuta la echilibrarea nevoilor în bazinele
hidrografice și sistemele acvifere.
În plus, agricultura de conservare este deosebit de importantă
prin reducerea la minimum a perturbării solului, întreținerea culturilor de
acoperire și a reziduurilor de culturi și rotațiile culturilor. Beneficii pentru
captarea carbonului, rezistență sporită la schimbările climatice și
productivitate crescută în agricultură. Creșterea materiei organice din sol
cu prelucrarea solului de conservare ajută la stocarea mai multă umiditate
a solului și la creșterea productivității. De asemenea, lucrarea minimă
a solului și managementul integrat al dăunătorilor (în locul
substanțelor chimice toxice) ajută la conservarea biodiversității solului
pentru a menține și crește porozitatea solului, ceea ce îmbunătățește
infiltrarea și retenția apei. Toate aceste măsuri trebuie să fie utilizate
acum, în timp ce țările trec prin procesele dificile de sortare prin reforma
proprietății funciare și problemele asociate legate de femei, risipa
alimentară și credit/asigurare/acces pe piață.
5.2 SLM pentru zone cu irigare intensivă Dincolo de
zonele uscate fragile, în care gestionarea îmbunătățită a apei verzi este
esențială, zonele cu retrageri de apă pentru irigare intensivă nesustenabil,
infrastructură, practici și instituții și au deteriorat ecosistemele de apă
din aval și au afectat multiple utilizări ale apei pentru întreprinderi și
comunități. În timp ce gestionarea îmbunătățită a apei verzi poate
ajuta chiar și în această situație, există și alte măsuri dovedite legate de
irigare pentru extindere. Problema pare să fie că câștigurile trecute ale
eficienței apei au revenit în zonele irigate extinse, mai degrabă decât
să contribuie la echilibrarea utilizării corpurilor de apă. Extinderea globală
a lacurilor uscate, a mărilor interioare, a râurilor și a acviferelor în aval de
zonele intens irigate documentează o lipsă de gestionare durabilă a
terenurilor în agricultură și lipsa capacității de a echilibra utilizările
concurente ale apei. Fără proteste publice enorme și acțiuni
naționale subvenționate, a existat puțină voință politică sau succes
pentru IWRM în aceste bazine și acvifere.
Nu există lipsă de cele mai bune practici, ghiduri și povești de succes
pentru tehnici de reducere a utilizării apei în irigare, cu un secol de
literatură despre metode și strategii. Există tot felul de tehnici
gravitaționale de suprafață, de la irigare prin inundații la brazdă, la graniță și
la irigare la suprafață. Aspersoarele sub presiune economisesc mai multă
apă decât gravitația și variază de la pivotul central la liniar, rulare
laterală și set solid. Cele mai eficiente tipuri sunt denumite micro-irigații,
de suprafață, subterane și micro-aspersoare. Economisirea apei în irigații
este plină de provocări practice, cu oportunități de economisire
de la sistemele de depozitare, transport și distribuție până la tehnologia
de aplicare și utilizarea reziduurilor de cultură.
Totul, de la căptușirea canalelor la lucrarea de conservare a solului și
nivelarea terenului poate economisi apă.
Machine Translated by Google
Diverse strategii, cum ar fi culturile alternative, programarea
irigațiilor, irigarea deficitară (se aplică mai puțin decât este
necesar) și altele, cum ar fi prețul apei, piețele de apă și
utilizarea apei uzate recuperate, fac ca economisirea apei să fie
o activitate complexă pentru majoritatea fermierilor. Printre ghidurile
care discută aceste măsuri se numără cele bune din Australia
(Fairweather și alții, 2011), Texas (Texas Water Conservation Board,
2013), Oregon (Shock și alții, 2013), California (Cooley și alții, 2014)
și FAO ( Cornish și alții, 2004 și Hodgson, 2004). Chiar și o formă de
recoltare a apei cunoscută sub numele de reîncărcare gestionată
a acviferului (MAR) poate fi critică în economisirea apei. Se pot
construi structuri simple pentru a colecta scurgerile pentru a
reîncărca acviferele – vezi ghidul UNESCO (2005). Depozitarea apei
în subteran cu o evaporare minimă este o opțiune mult mai
inteligentă decât construirea unui baraj pentru stocare care irosește
apa prin evaporare.
Ameliorarea plantelor pentru a dezvolta soiuri de culturi
rezistente la secetă, inundații și salinitate, de asemenea,
contribuie. De exemplu, IRRI al CG (2015) raportează că milioane
de hectare din aceste soiuri de orez inteligente pentru climă și
sare au fost plantate în Asia. Pentru zonele irigate care și-au
pierdut productivitatea din cauza îmbinării cu apă și a
salinității, recuperarea are, de asemenea, o serie de practici.
Instalarea drenajului sau pomparea puțurilor tubulare pentru
a coborî pânzele freatice este o măsură. Aplicarea mai multă apă
de irigare pentru a leși sărurile este un alt exemplu, cu exemplul
râului Nil care este folosit pentru a spăla sarea din pământul irigat
din Egipt în mare. Alte măsuri includ: eliminarea utilizării apei de
irigare cu prea multă sare, irigarea numai cu ceea ce au nevoie
culturile pentru evapotranspirație, plantarea de culturi tolerante la
sare sau ierburi și copaci, practici culturale cum ar fi lucrarea în
adâncime a solului sau nivelarea terenului și aplicarea de
amendamente chimice, de la gips. la acizi sau materii organice.
Productivitatea culturilor poate fi restabilită pe unele dintre aceste terenuri
unde
degradate.
Irigarea risipitoare este un impediment. Problemele pentru
aplicarea la nivelul bazinului a măsurilor de economisire a apei
includ variabilitatea condițiilor, tipurile de tehnologii, accesul la
capital și rezistența umană la schimbare. De exemplu, IWMI a
revizuit această problemă pentru bazinele Gange și Indus,
găsind unele zone cu productivitate ridicată a apei, dar multe
zone cu productivitate scăzută și multe dificultăți în implementarea
unor practici mai eficiente (Cai, 2010). Chiar și în Europa, în
special în Portugalia, îmbunătățirea irigației eficiente a apei cu
practici inovatoare nu este favorabilă fermierilor care consideră
că folosesc deja măsuri adecvate de eficiență (Levidow și alții,
2014). În SUA, pe alocuri se practică încă irigarea prin inundații
sau prin brazde. În Orientul Mijlociu și Africa de Nord,
majoritatea țărilor nu puteau satisface cererea actuală de apă cu
7 sau 8 ani în urmă, conform Băncii Mondiale (2009).
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 15
Analiza Băncii a evidențiat progrese în eficiența utilizării apei
în Maroc, liderii săi și regele fiind campioni pentru reformele în
domeniul apei. Cu toate acestea, în multe alte țări, apa este
încă alocată pentru utilizări cu valoare scăzută, în ciuda penuriei și,
ca în SUA, reformele s-au dovedit a fi de neatins din punct de
vedere politic.
IWMI a identificat o altă problemă în încercarea de a economisi
apă în bazine. Cercetările lor asupra sistemelor de orez-grâu din
Pakistan au descoperit că unele tehnologii de economisire a apei
vor fi adoptate la scară de câmp, dar că extinderea suprafețelor
irigate poate anula orice economisire care ar putea fi disponibilă
în aval (Ahmad și alții, 2005). Același lucru poate fi valabil și în
vestul SUA în cadrul sistemului său special de „alocare prealabilă”
a drepturilor de apă. Există puține stimulente pentru irigatorii
mari cu drepturi de apă „senior” să instaleze măsuri de economisire
a apei atunci când, conform legii, apa neutilizată poate deveni
apoi disponibilă pentru utilizare de către cei cu drepturi de
apă „junior”. Funcționarea continuă sub o lege arhaică a apei din
1902 în vestul SUA împiedică echilibrarea utilizărilor concurente
ale apei în bazine. La fel ca și regiunea MENA, grupurile care
primesc subvenții legate de apă sunt mai puternice din punct
de vedere politic decât cele care susțin reforme. Nicio lege
națională a apelor subterane nu a accelerat, de asemenea,
epuizarea acviferului în SUA în locuri precum foarte
importantul acvifer Ogallala din Midwestul SUA.
În ciuda provocărilor, atunci când epuizarea apelor de suprafață și
subterane ridică preocupări de securitate a apei, există câteva
locuri în care au început acțiuni pentru a echilibra utilizările
concurente ale apei și a restabili ecosistemele acvatice importante.
În timp ce Australia oferă cel mai bun exemplu, acțiunea începe
în porțiuni din California și în mai multe bazine ale Chinei pentru
echilibrarea gestionării terenurilor și a resurselor de apă, acolo
există zone intensive de irigare. Bazinul Murray-Darling din
Australia, bazinul râului San Joaquin-Sacramento cu delta și golful
San Francisco din California și bazinul râului Tarim/lacul Taitema
împreună cu bazinul râului Hai din China oferă alte două
exemple. Primele două vor fi discutate aici și cele două exemple
din China în secțiunea următoare despre IL&WRM.
Bazinul râului Murray-Darling din Australia este unul dintre cele
mai bune exemple de bazin semi-arid cu conflicte între irigarea
intensivă, apa urbană și întreținerea ecosistemelor de apă,
atât calitativ, cât și cantitativ. Primele acorduri privind apa
între state au fost semnate în urmă cu o sută de ani pentru
a aborda secetele repetate.
În urmă cu treizeci de ani, conflictele și pierderile economice au
fost bine recunoscute și au început lucrările la o serie de
reforme convenite în urmă cu 20 de ani, care au inclus: drepturi
de apă, piețe de apă, alocări de apă tranzacționabilă, prețuri bazate
pe consum, recuperarea completă a costurilor, eliminarea
subvenții, cote de apă recunoscute legal pentru susținerea
ecosistemelor, implicarea părților interesate, instituții modernizate
din bazin, noua lege națională a apei și alte reforme.
Machine Translated by Google
S-au făcut multe progrese în productivitatea apei de irigare,
economisirea apei urbane și restaurarea ecosistemului, totuși a
fost nevoie de o secetă de proporții milenare de la sfârșitul
anilor 1990 până în 2010 pentru o implementare serioasă, dintre
care un nou plan integrat de management al terenurilor și apei
este abia la al treilea. anul de implementare după adoptare în 2012.
Un rezumat recent al studiului de caz care subliniază integrarea
planificării managementului secetei a fost prezentat de Australian
Water Partnership (2016). Reformele realizate în acest bazin oferă un
model excelent pentru alte bazine de urmat la nivel global, iar țintele
care au fost stabilite s-au dovedit a fi factori importanți pentru a
menține impulsul în timp.
Vestul SUA reprezintă un caz special. Râurile Sacramento
și San Joaquin acoperă o mare parte din California, drenând
către o deltă mare și Golful San Francisco.
Deturnarea apei către proiectele de irigare din Valea Centrală cu
jumătate din agricultura Californiei, deturnările de alimentare cu
apă urbană pentru 2/3 din populația Californiei și debitele reduse
către deltă, împreună cu încărcarea excesivă a poluării, au creat
conflicte economice, ecologice, urbane și agricole concurente. și un
golf San Francisco degradat.
Confruntat cu dispariția speciilor și pierderile economice cu secete
repetate, în urmă cu 20 de ani a fost semnat un acord pentru
demararea acțiunilor de coordonare a acțiunilor naționale și de stat.
A rezultat un acord care este denumit cu drag „CalFed” cu până la 25
de agenții naționale, de stat și locale care lucrează cu autorități
speciale și finanțare pentru a găsi economii de apă și reducerea
poluării în irigații și apa urbană pentru a restabili râul, delta și
râul degradat. ecosistemele de golf. La fel ca în cazul Murray-Darling,
este necesar un program sprijinit la nivel național pentru perioade
lungi de timp — 20 până la 30 de ani în țările bogate. Discuțiile
despre crearea programului sunt disponibile în Programul CalFed
Bay-Delta (2000). Trei acte legislative naționale au fost adoptate în
1992, 2004 și 2009 pentru a autoriza programele speciale de
eficiență a apei, de reducere a poluării și de restaurare (USGAO,
2015) și, deși s-au înregistrat unele progrese, conflictul ecosistemului
irigare-apă rămâne și este polarizat politic, cu interese speciale
agățate de vechea lege din 1902 privind recuperarea apei din vest
din SUA.
Progresul pare mult mai lent cu CalFed decât în bazinul Murray-
Darling, dar există progrese în ceea ce privește gestionarea integrată
a terenurilor și a apei atât pentru intervenții calitative cât și cantitative
care vizează durabilitate. Foarte puține alte povești de succes
de natură larg răspândită par să existe. Dacă este nevoie de 30 sau
40 de ani pentru a face progrese în Nord, gândiți-vă doar la
provocarea de a face același lucru în zonele intens irigate din
Sud pentru a îndeplini mai multe ODD. Legislația națională,
angajamentele naționale, coordonarea și cooperarea cu mai multe
ministere guvernamentale, reforme politice, juridice și instituționale,
partajarea costurilor pentru instalarea tehnologiei moderne, stabilirea
prețurilor adecvate a apei pentru utilizatorii mai mari de irigații și
programe masive, pe termen lung, cu parteneriate între nord și
Sud sunt necesare împreună cu ajutorul coordonat din
partea dezvoltării
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 16
băncile și organizațiile ONU, dacă trebuie satisfăcute nevoile
alimentare și gestionarea integrată a terenurilor și a apei realizată
în echilibrarea utilizărilor concurente ale apei în bazinele fluviale și acvifere.
În esență, aceste exemple ilustrează importanța planificării
participative a utilizării terenurilor cuplate cu gestionarea apei
la scară de bazin sau bazin, care trebuie extinsă, în special pentru
planificarea managementului secetei legate de schimbările
climatice. Organizațiile utilizatorilor de irigații sau fermieri
și comitetele și organizațiile legate de apa din bazin devin
instrumente esențiale împreună cu personalul de extensie agricolă
și oficialii din domeniul apei care înțeleg zona mai degrabă decât
să lucreze doar în capitale. Stimulentele ajută, așa cum este menționat
mai târziu în această lucrare, pentru proiectele GEF care vizează
reducerea nutrienților din agricultură în Bazinul Dunării — 34%
cota de cost din partea fermierilor, 33% din partea guvernului
și 33% din partea GEF. Planificarea utilizării terenurilor din UE
reprezintă o modalitate bună de integrare a problemelor legate de
apă în agricultură (Agenția Europeană de Mediu, 2006) pentru
nord și FAO (2014) pentru Africa de Est sau liniile directoare de
cooperare germane (GIZ, 2014) pentru sud.
Exemplele integrate de teren și apă enumerate mai jos demonstrează,
de asemenea, abordări integrate de bazin și subbazin.
La nivel global, ODD 6 privind apa impune implementarea IWRM.
Înainte de 2015, WSSD Johannesburg își propune să producă
planuri naționale IWRM. Următorul pas este trecerea la planificarea
la scară de bazin cu planificarea bazinului, subbazinului și a zonei de
reîncărcare a acviferelor, împreună cu planificarea utilizării
terenurilor și asistența tehnică pentru agricultură în aceleași zone,
pentru a îndeplini ODD 2, 6 și 15.
5.3 Exemple de gestionare integrată a terenurilor și a resurselor de
apă
Autoritatea Tennessee Valley (TVA) a fost creată prin legislația
adoptată de Congresul SUA în 1933 pentru a ajuta la promovarea
utilizării, conservării și dezvoltării unificate a populației extrem de
erodate, afectate de boli și afectate de sărăcie 7 statele din bazinul
râului Tennessee din sud-estul SUA. Organizația a fost ca un mini-
guvern american care a realizat o abordare coordonată a
gestionării resurselor naturale și a dezvoltării economice a
resurselor naturale, deoarece ministerele guvernamentale naționale
nu au fost capabile să lucreze împreună în această parte a
Appalachiei pentru a aborda sărăcia, bolile, secetele, inundațiile,
scăderea productivității culturilor și eroziunea solului care
afectează bazinul. Gândiți-vă la cum arată degradarea terenurilor
și sărăcia în Bolivia, dealurile din Vietnam și Africa Subsahariană;
aceasta era situația din Valea Tennessee în anii 1930. Cu accent
pe restabilirea productivității solului pentru agricultură, construirea de
baraje multifuncționale pentru energie, stabilizarea rigolelor,
gestionarea secetei, ape urbane, recreere, managementul
inundațiilor, navigație și dezvoltarea economică și industrială
regională, TVA a colaborat și a consolidat capacitatea
agenției de stat. personalului pentru a aborda situațiile --- chiar și
febra galbenă și malarie rampante într-o manieră integrată - --
luând în considerare întotdeauna pământul și apa și apoi echilibrând
utilizările multiple ale râului pentru dezvoltare.
Machine Translated by Google
A reușit să aducă statutul economic la media națională în
primii 50 de ani. Ca urmare a reducerii personalului de la
guvernele conservatoare, TVA s-a instalat într-un rol mai limitat
de generare de energie și de gestionare a bazinelor
hidrografice, în timp ce ministerele naționale și organizațiile
de stat își asumă povara în secolul XXI . Mai multe informații pot fi
găsite la USAID Water Team (fără datare) și TVA (1989).
Mulți oameni au numit abordarea TVA IWRM, dar a fost într-
adevăr gestionarea integrată a terenurilor și a resurselor de apă
(IL&WRM). IWRM a fost popularizată în cadrul Conferinței de
apă de la Dublin din 1992, care a predatat Summitul Pământului.
IWRM a fost în mod continuu identificat ca abordarea preferată
de gestionare a apei, începând cu Agenda 21, apoi cu țintele
Johannesburg din 2002 și a fost adoptată de șefii de stat în ODD
6. ODD 6.5 direcționează națiunile să „implementeze
managementul integrat al resurselor de apă (IWRM) la toate
nivelurile. , inclusiv prin cooperare transfrontalieră, după
caz”. Recunoaște importanța gestionării resurselor de
apă pentru dezvoltarea durabilă, având în vedere necesitatea ca
sectoarele legate de apă să colaboreze dincolo de abordarea „silo”
existentă la abordarea integrată dorită a gestionării
resurselor de apă. Integrarea deplină are o provocare de
anvergură în sensul că obiectivul de apă 6 va fi atins numai dacă
alte obiective au succes, iar alte ODD-uri vor fi atinse numai dacă
ODD 6 va fi atins. Cu toate acestea, „pământul” nu este menționat
în ODD 6, astfel încât pământul și agricultura au un rol cheie de
jucat dacă se dorește obținerea unui succes.
Este disponibilă o bibliotecă plină de literatură IWRM, variind de
la: ghiduri (Global Water Partnership--GWP, 2000), truse de
instrumente pentru site-uri web de la GWP (www.gwp.org) și
studii de caz (Mitchell, 1990) până la critici (Jeffrey și Geary,
2006) și abordări practice (Butterworth și alții, 2010). Există câteva
povești de succes la scară mai mică, în special pentru
conflictele simple din sectorul apei, cum ar fi bazinul râului
Tarim descris mai jos. Ținta de la Johannesburg se referea la
elaborarea planurilor naționale IWRM și multe țări au făcut
acest lucru (UNEP, 2012) – dar poate fără un angajament serios
pentru aplicarea pe bază de loc, bazin cu bazin sau acvifer cu
acvifer și implicarea mai puțin decât serioasă a agriculturii și
ministerele energiei. A fost privită ca o abordare mult prea
complexă, doar cu apă, care a rămas în cercurile de apă, deoarece
ministerele au de multe ori greu să lucreze împreună. Chiar și
în nord, de exemplu în SUA, au existat rivalități între
ministerele sectoriale care au împiedicat cooperarea în ceea
ce privește poluarea non-punctivă. Finanțarea pentru
reducerea poluării din surse nepunctuale a mers doar către
EPA pentru mulți ani, până când comunitatea agricolă a cedat și a
inclus finanțare minoră în legislația anuală „Farm Bill” ca parte
a prevederilor sale de conservare. Cu toate acestea, finanțarea
totală a fost infimă, dat fiind că agricultura a fost identificată ca
sursa majoră de poluare a apei în SUA.
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 17
Deși IWRM pur și simplu nu și-a îndeplinit promisiunea, nu
este vina conceptului. De la teorie la aplicare, cunoștințe presupuse
despre sistemul de apă, capacitatea umană de a face munca și
capacitatea de a înțelege complexitatea. Când fondurile au fost
puse la dispoziție, unele ministere ale apei au păstrat banii
pentru ei înșiși, mai degrabă decât să le împărtășească cu alte
ministere, iar ministerele de mediu au evitat să implice
ministerele mai puternice legate de agricultură cu privire la
contribuția lor. La fel și problemele energetice, cum ar fi energia
hidroelectrică, care se confruntă adesea cu conflicte cu irigarea
și ecosistemele. În plus, implicarea părților interesate din bazine
poate fi o provocare descurajantă pentru oficialii ministerului.
Dialogurile cu mai multe părți interesate în sus și în jos bazine ar fi
esențiale pentru implementare.
De la IWRM la dialogurile Nexus. Cu dezamăgiri în IWRM, un
concept înrudit numit „apă, hrană, energie leagă” a fost
promovat la Conferința de apă de la Bonn în 2012. Există
literatură copioasă despre ceea ce ar trebui să fie conceptul
de legături nedovedite, de exemplu FAO (2014b). Dialogurile Nexus
s-au desfășurat în unele zone, deoarece piloți pentru a testa
conceptul și rezultatele au fost raportate de IUCN (Bellfield, 2015).
Cu toate acestea, mediul a fost uneori ignorat în discuțiile pe nexus
și dezamăgirile din IWRM ar putea să nu justifice abandonarea
doar pentru că ministerele agriculturii și energiei au fost lăsate
în afara intereselor apei.
În plus, ODD 6 include mandatul convenit al șefilor de stat de a
implementa IWRM real și nu include limbajul „nexus”. De aceea,
ODD 6 este acum atât de critic pentru interesele funciare și
oferă o oportunitate și un nou imperativ pentru implementarea
IL&WRM adecvată.
Cazuri cheie de economisire a apei în irigații din China. În ceea
ce privește IL&WRM la scară largă, dincolo de Bazinul Murray-
Darling și TVA, în echilibrarea utilizărilor concurente ale apei
pentru calitate, cantitate și calendarul debitelor, îmi vin în
minte două exemple din China. Primul se referă la bazinul râului
Tarim din deșertul din vestul Chinei, unde deturnările excesive
de apă pentru irigare au secat râul și un lac important - la fel ca
Lacul Ciad sau Marea Aral. Guvernul Chinei a solicitat ajutor de
la Banca Mondială cu două operațiuni de creditare și asistență
tehnică din Australia peste un deceniu de la sfârșitul anilor 1990
până la sfârșitul anilor 2000. La fel ca și în cazurile Australiei și din
Valea Centrală a Californiei și CalFed, a fost introdus conceptul
de utilizare consumativă și evapotranspirație (ET). Conceptul a fost
folosit pentru a reduce retragerile de irigare și aplicarea unui
nou sistem de alocare/drepturi de apă bazat pe utilizarea
consumativă (management ET) într-o prefectură pilot,
introducerea diversificării culturilor, alinierea canalelor,
încorporarea revegetației cu arbori (creștere de 30%) și pajiști
( creștere cu 15%) și introduceți IPM și gradarea terenurilor
ghidată cu laser.
Machine Translated by Google

Asociate cu aceasta au fost degajări artificiale repetate de apă
din barajele din amonte pentru a reface 300 km din coridorul râului
verde (inversarea deșertificării) și aproximativ 200 de kilometri
pătrați de lac. Beneficiile ecosistemului s-au întors rapid, cu
satisfacția tuturor celor din bazin cu randamentele mai mari
ale culturilor. Producția culturilor a crescut cu 18%, în timp ce
utilizarea apei de către fermieri a scăzut cu 17%.
Acest efort de succes este rezumat într-o analiză disponibilă a
raportului de finalizare a implementării Băncii Mondiale (2005). În
acest caz, „debitele de mediu” artificiale din barajele din
amonte au fost o componentă importantă în abordarea
IL&WR, împreună cu testarea noii abordări a alocărilor de apă și a
prețurilor majorate la apă pe baza utilizării volumetrice a apei.
Un caz și mai semnificativ de IL&WRM este unul susținut
de GEF și Banca Mondială în apă
Câmpia rară a Chinei de Nord, unde irigarea intensivă și
pomparea prin irigare, au redus drastic debitul în bazinul râului
Hai, de la Beijing la Tianjin, epuizând grav acviferele. Zona
focală Ape Internaționale (IW) a GEF consolidează capacitatea
țărilor în ceea ce privește IL&WRM în sistemele de apă
transfrontaliere. Aceasta include, de asemenea, bazinele
hidrografice și acvifere de o singură țară care se scurg în
zonele de coastă în virtutea conexiunii la oceanele de coastă.
Bazinul Hai este unul dintre aceste din urmă cazuri. GEF a
dezvoltat și testat procese pentru construirea încrederii și a
încrederii, precum și a capacității pentru IL&WRM participativ.
Strategia GEF implică lucrul la diferite niveluri de guvernare
--- de la sectorul multinațional la sectorul național, precum și la
niveluri subnaționale și locale pentru a analiza problemele legate
de terenuri și apă, de a stabili priorități și de a dezvolta
reforme, în timp ce se lucrează pe teren. cu demonstrații locale
de bune practici și măsuri. Caseta 1 subliniază aceste procese care
pot cataliza angajamentele naționale și subnaționale de reforme pentru
IL&WRM.

Caseta 1: Procesele de arie focală GEF International Waters (IW) pentru proiectele care ajută la realizarea
IL&WRM

Domeniul focal GEF IW oferă granturi țărilor pentru a aborda diferite conflicte sectoriale legate de apă din bazine și acvifere. În
ultimele 2 decenii, domeniul focal a oferit aproximativ 1 miliard USD pentru a ajuta țările să-și asigure aprovizionarea cu apă pentru utilizări
multiple, inclusiv sustenabilitatea ecosistemului prin acțiuni în aproape fiecare sector economic, așa cum a menționat Duda și colab.
(2012a). Consiliul GEF a concentrat IW pe elementele Agendei 21 și apoi pe țintele Johannesburg, care au inclus IWRM, cu procese practice
de abordare a stresurilor multiple asupra resurselor de apă bazin cu bazin și acvifer cu acvifer.

Experiențele practice ale GEF au dus la 3 procese recomandate care au condus la IWRM---(1) formarea de comitete naționale
interministeriale; (2) producerea unei analize pentru bazinul de îngrijorare privind starea râului sau bazinului acvifer, utilizări ale apei din
diferite sectoare, conflicte și proiecții viitoare (cunoscută ca Diagnostic transfrontalier pentru sistemele de apă din mai multe țări sau o
analiză de diagnosticare pentru o singură țară sisteme) și (3) dezvoltarea unui program de acțiune strategică de reforme politice, juridice
și instituționale și investiții care abordează prioritățile în analiză printr-un proces multisectorial, participativ, pentru a echilibra utilizările
concurente, a face compromisuri și a forma parteneriate. pentru actiune. Dacă ministerele dintr-o țară sau mai multe țări pentru sisteme
transfrontaliere sunt de acord să implementeze programul de acțiune, atunci GEF poate continua cu mai multe proiecte care conțin
finanțare prin granturi pentru a ajuta la implementarea soluțiilor la preocupările prioritare identificate prin analiză și incluse în programul
de acțiune. Înființarea comitetului național interministerial funcțional este un indicator care trebuie raportat în monitorizarea și evaluarea
proiectelor.

O astfel de analiză și programul de acțiune care rezultă oferă instrumente pentru implicarea părților interesate în proces și poate ajuta
la simplificarea situațiilor complexe pentru a le înțelege și pentru a împărți acțiunile necesare în părți mai simple de management sectorial
pentru acțiuni sectoriale care ar fi planificate pentru implementare în bugete peste timp să fie în concordanță cu echilibrul final al apei.

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 18

Machine Translated by Google
GEF a susținut multe exemple de utilizare a acestor 3 elemente
pentru a aborda probleme legate de terenuri și apă,
precum și pentru a implica oficiali guvernamentali din multe ministere
în proiectele GEF de apă transfrontalieră, multe dintre cazuri fiind
descrise în rapoartele GEF (Duda și alții). , 2012a; 2012b).
Proiectul GEF/World Bank Hai River Basin IWRM a implicat multe fațete
ale reformelor apei și funciare pentru îmbunătățirea calității râului și
acviferului, precum și reducerea utilizării apei în irigare, astfel
încât să fie disponibil mai mult pentru debitele de mediu către râu și
pentru a reduce descoperirea de cont acviferele. Proiectul de 7
ani, cu 74 de milioane de dolari de la Guvernul Chinei, 41 de
milioane de dolari de la Banca Mondială și 17 milioane de dolari
sub formă de granturi din domeniul focal GEF IW, a fost pionierat
în reformele de gestionare a apei și a terenurilor într-o manieră
integrată, cu rezultate foarte pozitive și, împreună cu experiențele
din Australia pentru bazinul Murray-Darling, exemplul bazinului
Hai ilustrează căile de urmat pentru bazinele cu irigare intensivă pentru
a îndeplini SGD.
Proiectul din Bazinul Hai a demonstrat utilitatea taxelor crescute pentru
apa de irigare, un nou sistem de drepturi/alocare a apei conform
legislației chineze bazat pe utilizarea consumativă (estimarea
evapo-transpirației sau ET) și nu a cantităților standard de
retragere, tehnologie satelit pentru apă-terrestre integrate
planificarea să sprijine emiterea și apoi aplicarea alocațiilor de
apă conform legii și a altor tehnologii de irigare care economisesc
apă pentru a începe procesul de reechilibrare a securității alimentare
și a utilizărilor apei și a mediului în bazin și în sistemul acvifer epuizat.
O abordare cu adevărat inovatoare a IL&WRM bazată pe experiența
anterioară a râului Tarim, proiectul a inclus, de asemenea, măsuri
de îmbunătățire a calității apei, consolidarea capacității pentru
comisia pentru resursele de apă din bazin în conformitate cu
legislația chineză și utilizarea cardurilor ATM pentru fermierii
individuali, cu doar suficiente alocări pentru pomparea acestora.
pentru a face față alocațiilor reduse necesare pentru economiile reale
de apă.
Datele satelitare privind ET estimată la o scară de 30 de metri pe 30
de metri au fost utilizate cu modele de simulare pentru a oferi
alocări reduse asociațiilor de utilizatori de apă conduse de fermieri.
La rândul lor, asociațiile au distribuit cotele la peste 100.000 de
gospodării de fermieri prin cardurile ATM pentru pompele pe care
le plătesc - odată ce alocarea a fost dispărută, nu mai putea fi
pompată apă. Serviciile de extensie au asistat la recomandarea
de practici pentru economisirea apei ecologice, cele mai bune
practici de management (mulcire, plastic, modele de recoltare,
tehnologie de picurare) și culturi alternative pentru creșterea
veniturilor fermierilor. Rezultatul proiectului de 7 ani a fost ca
venitul pe cap de locuitor a crescut cu 193%, productivitatea apei a
crescut cu 82%, iar consumul a scăzut cu 27% - cu economiile reale de
apă disponibile pentru a stabiliza prelevarea acviferului și a lăsa
mai multă apă în râu pentru utilizarea ecosistemului. Descrierea
proiectului și rezultatele sunt disponibile în Banca Mondială (2011) și
Duda și alții (2012a).
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 19
Punctul cheie este că succesul pragmatic al acestui proiect GEF a
determinat guvernul Chinei să utilizeze, în temeiul legii sale privind
apa, noul sistem ET de teledetecție/drepturi de apă/alocare a apei
bazat pe utilizarea consumatoare pentru toate noile alocări de
apă (permise de fântână, drepturi de apă). , programarea
iriga iilor). Proiectul a catalizat, de asemenea, aplicarea sistemului de
alocare bazat pe ET la întregul bazin al lacului Tarim într-un nou
proiect intitulat „Proiectul de conservare a apei Xinjiang
Turpan” și a condus la un proiect ulterioar GEF/Banca Mondială/
China, finanțat GEF IW, pentru extinderea extinderii. rezultatele la
întreg Bazinul Hai. Acordul formal între ministere care nu au lucrat
niciodată împreună (comitetul național interministerial) face ca
coordonarea și cooperarea să funcționeze nu numai în capitală, ci și
în teren, în județe. În primul proiect au fost realizate diverse
analize care au condus la stabilirea unui sistem de management
al cunoștințelor care să fie utilizat la nivelul întregului bazin cu
Comisia de bazin revitalizat. Există un plan IWRM pentru bazin în
curs de implementare, cu mai multe prevederi pentru a îmbunătăți
calitatea apei și a restabili debitele râurilor și nivelurile acviferelor.
Stabilirea țintelor care trebuie atinse în concordanță cu politica GEF sa
dovedit a fi importantă, astfel încât progresul să poată fi măsurat.
Imaginați-vă, dacă această abordare a bazinului Hai poate funcționa
în Câmpia Chinei de Nord, intens irigată, cu apă deficitară, reformele
și practicile vor putea ajuta la echilibrarea utilizărilor concurente ale
apei și vor putea implementa IL&WRM în alte puncte fierbinți ale
deficitului de apă la nivel mondial ilustrate de hărțile din secțiunile
anterioare ale hârtia. Locuri precum Peru, Egipt, Pakistan, India,
Irak, Iran, Asia Centrală, Vestul SUA, Mexic, Chile, Iordania, Liban,
Maroc, Algeria și Tunisia ar putea beneficia de reformele și
măsurile legate de pământ și apă. Dar este dificil din punct de vedere
politic să treci de la o abordare „folosește-l sau pierzi” la irigare sau
legile arhaice ale apei de 100 de ani la utilizarea tehnologiei moderne
prin satelit, a drepturilor de apă reformate și a sistemelor de
alocare a apei, taxe crescute pentru utilizarea apei de irigare în
mai mari. sisteme (unde se află adesea rezistența politică), comitete
interministeriale funcționale, legi actualizate privind apa,
comisii pentru bazinele fluviale sau acvifere cu autoritate și
angajamentele naționale de a oferi finanțarea necesară pentru
a cofinanța instalarea tehnologiei de economisire a apei și a conduce
instituțiile de management pentru a oferi administrarea resurselor
limitate de apă.
După cum a menționat mai devreme referirea Băncii
Mondiale la progresul reformelor în domeniul apei în Maroc, este
nevoie de conducere și de curajul politic al unui președinte, prim-
ministru sau rege pentru a depăși influența elitelor și a intereselor
speciale pentru a face ceea ce este mai bine pentru restul oamenilor
într-un țară când vine vorba de deficitul de apă și degradarea terenurilor.
La fel ca cogestionarea resurselor de teren și apă pentru a
echilibra utilizările concurente într-un bazin stresat, „cei care au
nevoie trebuie să renunțe puțin pentru a le permite celor care nu au ceva”.
Deoarece planificarea utilizării terenurilor pentru peisajele agricole
interacționează cu planificarea participativă a managementului apei
ca parte a IL&WRM în bazine sau acvifere, utilizarea apei trebuie să fie
echilibrată între alte sectoare și servicii ecosistemice.
Machine Translated by Google

În special, orașele au multe instrumente odată ce există voință politică
de a reduce risipa de apă. Un exemplu grozav este Windhoek, în Namibia
uscată. Secetele repetate au produs o istorie bogată a managementului
integrat al cererii de apă, prin creșterea tarifelor pentru a reduce
utilizarea dispozitivelor de conservare a apei în clădirile noi începând cu
anii 1990 și reutilizarea apelor uzate recuperate (Lahnsteiner și Glempert,
2007). Apele uzate recuperate sunt folosite chiar și pentru irigarea pășunilor
în acest cadru arid. California reprezintă un alt exemplu de economisire a
apei în zonele urbane în timpul secetei --- economii de până la 23%.
Planificarea managementului secetei este un instrument cheie pentru
introducerea și facilitarea IL&WRM în bazine și acvifere pentru a identifica
alternative pentru echilibrarea utilizărilor concurente ale apei, având
în vedere secetele devastatoare recente și finanțarea pentru
adaptare disponibilă pentru țările în curs de dezvoltare.
pentru instituțiile globale considerate a fi stimulat tranzacțiile cu
terenuri. În ultimul deceniu, s-a estimat că aproximativ 81 de milioane
de acri de teren în întreaga lume - o zonă de dimensiunea Portugaliei -
au fost vândute investitorilor străini. Unele dintre aceste acaparări de
terenuri au loc fără transparență într-un climat de aranjamente
guvernamentale slabe de proprietate a terenurilor. Fără consimțământul
prealabil și informat al comunităților, rezultatul poate fi forțați fermierii să-
și părăsească casele dacă nu există o proprietate oficială. Familiile pot
rămâne fără adăpost și înfometate, deoarece elitele cu legături își pun banii
în buzunar.
Aceste oferte mari de teren ar trebui să aibă ca scop cultivarea
alimentelor, dar culturile cultivate pe teren rareori hrănesc localnicii. În
schimb, pământul este folosit pentru a cultiva mărfuri profitabile precum
trestia de zahăr, uleiul de palmier și soia - adesea pentru export. În
unele cazuri, pământul este folosit pentru cultivarea orezului, hrana
pentru animale sau porumb pentru a exporta produse agricole pentru

6. PREOCUPĂRI PENTRU POLITICA COMERȚIALĂ, SUBVENȚIILE
AGRICOLE ȘI PIEȚE Odată cu globalizarea a apărut o serie întreagă de
probleme legate de politica comercială, piețele globale, acapararea de
terenuri de către națiuni străine, prețurile mărfurilor în perioadele
de șoc și distorsiunile cauzate de subvențiile agricole. în multe
din Nord. Subvențiile agricole din nord, de exemplu, reduc prețurile
mondiale la alimentele produse în țările în curs de dezvoltare, astfel încât
fermierilor lor le este greu să concureze cu cei din țările bogate. În
timpul recentei discuții de la Doha privind subvențiile, Banca Mondială
(2008) a estimat că subvențiile globale pentru agricultură depășesc 245
miliarde USD anual. Alte subvenții dăunătoare pot fi subvenționarea
a înlocui imposibilitatea de a le cultiva din cauza deficitului de apă.
Reforma proprietății funciare și problemele legate de drepturile funciare
sunt suficient de volatile în unele țări încât adăugarea unei terțe părți
care forțează deplasarea fermierilor poate duce la instabilitate socio-
politică. Acești investitori străini care achiziționează terenuri ridică trei
ări
probleme: (1) deplasarea fermierilor, (2) degradarea în continuare a
terenurilor prin culturi intensive și abuzul de resurse de apă cu crearea de
noi conflicte în aval sau acvifer, atunci când instituțiile slabe permit
investitorilor să facă ceea ce ei. poate și (3) valoarea pozitivă a
exportului de produse agricole ca „apă virtuală” în comerțul global, care
poate reduce presiunea asupra apelor stresate acasă.

electricității pentru a funcționa pompele de irigare (jumătate din

terenul irigat al Indiei provine din pomparea apei subterane) care
descurajează cheltuielile pentru măsuri de economisire a apei (World Bank,
În abordarea primei probleme, organizația nonprofit GRAIN (2016) a
2008) sau subvenții pentru îngrășăminte care deturnează bani pentru
lansat recent o actualizare importantă a analizei lor de acum 8 ani
conservare sau economii de apă în buzunarele fermierilor. — în special
privind acapararea terenurilor. Ei raportează că investitorii globali au
cele de elită.
cheltuit mai mult de 90 de miliarde de dolari în ultimul deceniu
cumpărând terenuri agricole, adunând la dimensiunea Finlandei în 491
de tranzacții în 78 de țări. Multe dintre cele mai mari investiții au fost în
Africa, cu bani din statele din Golf și din țările asiatice. Ei sugerează că
Discuțiile privind politica comercială sunt în desfășurare de 16 ani, cu o
aceste achiziții și privarea de drepturi a fermierilor săraci nu este un
altă întâlnire cheie a țărilor programată prin intermediul Organizației
moft, ci o tendință. Sa raportat că un fond speculativ a creat un fond
Mondiale a Comerțului pentru 2017. În timp ce extinderea IL&WRM
de 1 miliard USD pentru achiziții. Fondurile suverane au fost, de
trebuie întreprinsă astăzi, instituțiile interesate în atingerea ODD
asemenea, contributori majori. Cu toate acestea, fondurile de pensii au
trebuie să fie vigilente și să se asigure că țările să lucreze către o
decizie de eliminare cât mai curând posibil a subvențiilor dăunătoare și fost cea mai mare sursă de finanțare pentru această practică, chiar
și cele din SUA. Companiile care cumpără cel mai des terenul au fost
denaturante.
înregistrate în țări paradisuri fiscale, astfel încât structurile offshore și
Subvențiile distorsionează prețurile pieței și reduc veniturile fermierilor
finanțarea ilicită joacă un rol.
care ar putea fi folosite pentru a investi în tehnologii mai noi de economisire
a apei sau pentru a plăti prețuri mai mari pentru apă care vizează
recuperarea costurilor și/sau menținerea managementului râului sau a
Cel mai deranjant este faptul că un număr de țări asiatice includ
sistemului acvifer pentru utilizarea acestora.
în planurile lor naționale sprijin explicit pentru corporațiile naționale
pentru achiziționarea de terenuri cultivate; aceste corporații se
Creșterea „acaparărilor de pământ”. În timp ce prețurile mărfurilor
înregistrează în județele adăposturilor fiscale și achiziționează terenurile
pot fi determinate de comerț, transport, utilizare a terenurilor și finanțe,
împreună cu asigurarea rutelor comerciale înapoi către țări pentru a
șocuri au loc precum creșterea prețurilor la alimente în 2007-2008 sau
asigura livrarea. Astfel de acțiuni globale pot dăuna nu numai pământului
prețurile pot fi scăzute atunci când recoltele sunt mai mari decât se
și fermierilor strămuți, ci și comunităților învecinate.
aștepta. Prețurile ridicate din 2008 au stimulat o rafală de
„acaparare de pământ” de către investitorii străini și un val de critici

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 20

Machine Translated by Google
GRAIN (2016) raportează că în timpul secetelor El Nino din
2015-2016, multe comunități de lângă aceste operațiuni
corporative de irigare și-au pierdut rezervele de apă, deoarece
irigarea extensivă a epuizat sursele de apă.
De asemenea, îngrijorător este faptul că o decizie de utilizare a terenului este o decizie
de utilizare a apei, iar acapararea terenurilor este, de asemenea, despre acapararea de apă.
Raportul GRAIN a inclus, de asemenea, recenzii ale unora
dintre contractele de achiziție de terenuri agricole și, din păcate,
acestea includ garanții legale pentru utilizarea apei. IFPRI
(von Braun și Meinzen-Dick, 2009) a revizuit situația acapararii
terenurilor, identificând amenințările și oferind sugestii. Banca
Mondială (2015) a emis un raport cu asistența IISD privind situația
și măsurile care ar trebui utilizate în contractele de investiții
pentru a proteja atât comunitățile, cât și investitorul. De fapt, IISD
(Smaller și alții, 2014) a publicat un ghid pentru negocierea
contractelor de investiții străine pentru terenuri agricole și
apă; cu toate acestea, au raportat că foarte puține țări au
instituit cadrul legal intern pentru a încheia cu succes aceste
contracte. Se pare că această tendință de achiziții străine este
aici pentru a rămâne. Dar problema ca acapararea de pământ
să fie o acaparare de apă merită investigată mai mult în ceea ce
privește transferul de apă virtuală în exporturile către țările cu
deficit de apă.
Apa folosită pentru a crește o cultură sau a face un produs poate
fi denumită „apă virtuală”. Timp de un deceniu, comerțul
internațional cu produse agricole a fost susținut ca o soluție
pentru țările cu lipsă de apă. Această strategie poate ajuta dacă
culturile sunt cultivate în țări bogate în apă. Însă dacă sunt
cultivate în zone cu deficit de apă sau ca acapararea terenurilor
din Africa produc efecte negative directe asupra comunităților
sărace, precum și impacturi indirecte în cele din urmă cu
degradarea terenurilor și mai mult stres hidric, nu sunt
adecvate. IWMI acoperă bine subiectul privind comerțul cu apă
virtuală în cereale (Fraiture și alții, 2004). Ei au descoperit că
comerțul cu produse virtuale de apă poate economisi apă și
poate câștiga în importanță în timp. Cu toate acestea, este
puțin probabil ca deficitul de apă să influențeze fluxurile comerciale
globale și multe țări importatoare pur și simplu nu au altă opțiune
decât să importe alimente, deoarece situația lor privind apa este atât de gravă.
Acapararea terenurilor și în țările dezvoltate. Acapararea de
pământ/apă are loc nu numai în țările în curs de dezvoltare, ci și în
nord, de exemplu, Australia. Mai mult, cu sistemul arhaic de apă
din vestul SUA bazat pe o lege națională a apei din 1902, investitorii
străini pot achiziționa terenuri cu drepturi de apă sau alocarea
dreptului de apă în sine și apoi exporta culturile cultivate ca
apă virtuală. Acest lucru a creat indignare în vestul SUA, mai
ales când are loc seceta. Un caz notabil este în deșertul Arizona,
unde companiile din Orientul Mijlociu pompează surse limitate
de apă subterană și le exportă sub formă de fân de lucernă
pentru hrana animalelor, lucerna fiind una dintre culturile
cele mai irosite de apă.
Există o reacție furioasă a locuitorilor locali, când își văd
fântânile se usucă de la fermele corporative străine care
cresc lucernă, în ciuda legii privind apele subterane. Un
videoclip intitulat „Camels Don’t Fly, Deserts Don’t Bloom”
documentează conflictul dintre studenții de la Universitatea
de Stat din Arizona (Bhandani și alții, 2016). Companiile străine au
achiziționat aproximativ 4000 de hectare de teren cu 50 de puțuri
și pompează pe tot parcursul anului pentru a maximiza
randamentele pentru export, acolo unde acviferele s-au epuizat
deja - legal în ciuda unei legi de stat a apelor subterane.
În California, secetele de mai mulți ani sunt frecvente, deoarece
este deșert. Extracția excesivă a apelor de suprafață și subterane
continuă chiar și în timpul secetei pentru a susține așteptările
nerezonabile și nesustenabile pentru agricultură. Peste 20%
din apa folosită în California este folosită pentru cultivarea
lucernă pentru hrana animalelor, cea mai intensivă apă care
folosește recoltă care are o valoare foarte mică --- o risipă de
apă. O mare parte din el este exportată în China, Coreea,
Japonia și Orientul Mijlociu, deoarece prețurile sunt atât de mari
(Culp și Glennon, 2012). Actuala secetă de 5 ani din California s-a
întâlnit cu creșteri obligatorii de preț și măsuri de conservare
a apei urbane, care provoacă dificultăți pentru unii. În același
timp, apa este irosită în Valea Imperială, crescând lucernă fără
restricții în districtul de irigații, conform legii naționale de
recuperare a apei din 1902, cu politica sa „folosește-o sau pierde-l”
- cu 50% mai mult decât alte culturi din cauza condițiilor de
căldură. , salinitate, apă ieftină, subvenționată (Culp și Glennon,
2012). Se estimează că apa virtuală echivalentă cu cea pentru
furnizarea a 1 milion de locuințe din California în fiecare an este
exportată în lucernă pentru hrana animalelor, în beneficiul câtorva
oameni, în timp ce utilizatorii urbani de apă se confruntă cu măsuri
obligatorii de conservare. Situații ca acestea creează
echivalentul instabilității sociale și reacțiilor împotriva
guvernelor ineficiente în condiții de secetă.
Această discuție despre comerțul global, piețe și subvenții este
menită să pună în perspectivă provocarea tehnică a cogestionării
terenurilor și apei din bazine pentru a echilibra nu numai utilizările
lor, ci și cele ale altor interese. În timp ce măsurile IL&WRM
îmbunătățite și politicile asociate trebuie extinse cât mai curând
posibil, există un set asociat de intervenții și campanii care
trebuie desfășurate pe termen lung, probleme de politică dificile
și sensibile din punct de vedere politic, care TREBUIE abordate.
Reforma proprietății funciare, problemele de gen care implică
drepturile funciare, drepturile asupra apei și sistemele de
alocare, politicile de prețuri, politicile comerciale, reducerea
subvențiilor agricole, acapararea terenurilor și mecanismele de
piață, toate necesită o atenție intensă dacă se dorește atingerea
ODD-urilor și evitarea preocupărilor suplimentare de securitate.
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 21
Machine Translated by Google
7. PROGRAME LA SCĂRĂ DECADALĂ NU NECESARE
PROIECTE CU PARTENERIATE COERENTE INCLUSIV
AFACERI Înființată în 1991, Global Environment Facility
(GEF) a fost cel mai mare finanțator de proiecte pentru
protejarea mediului global. Mai important, este în centrul
unei rețele de mai multe organizații de asistență pentru
dezvoltare care se pot reuni într-un mod unitar prin strategia
participativă a GEF și prin finanțarea granturilor sale, care
asigură o coordonare coerentă și complementaritate pentru
a ajuta țările beneficiare în provocarea enormă pe care o au.
se confruntă pe drumul către durabilitate. Domeniile
focale inițiale ale GEF au fost diversitatea biologică,
schimbările climatice și apele internaționale. A fost
nevoie de aproximativ 10 ani pentru ca Nordul să fie de
acord să aibă Degradarea terenurilor ca zonă focală cu
drepturi depline. Acesta este un simptom al percepției
pe care o avea comunitatea mondială că degradarea
terenurilor este o problemă locală. Această lucrare a subliniat
că managementul resurselor de apă a eșuat și va continua
să eșueze la nivel global, cu excepția cazului în care
interesele pământului și agriculturii se implică în interesele
de apă în IWRM. Așteptările excesive pentru irigare reprezintă
motorul numărul unu pentru epuizarea globală a râurilor,
lacurilor și acviferelor; iar agricultura reprezintă sursa
numărul unu de poluare a apei pentru râuri, lacuri, estuare și apele aproape
subterane.
1 miliard USD în intervenții SLM, inclusiv terenuri și
IL&WRM a fost susținută de personalul GEF încă din anii 1990
(Duda și El-Ashry, 2000) și a fost practicată în GEF, deoarece
Strategia GEF (GEF, 1995) aprobată de Nord și Sud la Consiliul
GEF a inclus degradarea terenurilor, așa cum se putea. să
fie integrate cu cele trei domenii principale de focalizare ale
GEF. Experiențele proiectelor din primul deceniu al GEF au
ilustrat realitatea că proiectele individuale nu fac în mod normal
progrese mari în reforme și că era necesară abordări integrate între
domeniile focale GEF.
Din punct de vedere politic, susținătorii fiecărei domenii focale, în
special Convențiile de la Rio, își doreau în continuare propriile proiecte,
dar conducerea GEF în timpul celei de-a cincea reaprovizionare a
încurajat testarea abordărilor integrate care au continuat în
actuala a șasea reaprovizionare.
Rolul GEF a fost de a testa, experimenta, demonstra și cataliza
acțiunile țărilor beneficiare asistate de alții.
Consiliul GEF a cedat la începutul anilor 2000 pentru a sprijini
programele de proiecte, iar domeniul focal GEF IW a fost unul
dintre primele cu aprobarea Consiliului în 2001 a Fondului de
investiții pentru reducerea nutrienților la Marea Neagră Dunărea
prin Banca Mondială pentru o serie de proiecte de-a lungul unui
interval de timp decenial care vizează gestionarea integrată a
terenurilor și a resurselor de apă din bazinul Dunării pentru a
reduce poluarea cu azot și fosfor din Marea Neagră care a creat
o „Zonă Moartă” de apă poluată. Mai mult de jumătate dintre
proiectele menționate în publicația GEF intitulată „De la creasta la
recif: apă, mediu și securitate comunitară” pentru programul de
reducere a nutrienților din bazinul Dunării au implicat reducerea
poluării cu nutrienți a terenurilor agricole și a animalelor, plus construirea de
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 22
zonele umede și restaurarea zonelor umede drenate anterior ca o
soluție rentabilă pentru captarea nutrienților în râu (Duda și alții,
2010). Succesul abordării programatice GEF de 70 de milioane de
dolari (plus cofinanțare de 240 de milioane de dolari), un
exemplu de IL&WRM, a dat naștere mult mai multe abordări
programatice catalizate de GEF.
În ceea ce privește degradarea terenurilor în sine, o progresie
a unei serii de proiecte în Africa grupate sub denumirea „Desert
Margins” la începutul anilor 2000 a fost o primă încercare de a
utiliza finanțarea GEF cu parteneri din sistemul GC pentru a
câștiga experiență în abordarea degradării terenurilor și a
deșertificării. într-un mod oarecum programatic (UNEP, 2011). Cu
lecțiile învățate despre necesitatea implicării conducerii
ministerelor naționale și a băncilor de dezvoltare, un program
numit TerrAfrica a fost dezvoltat împreună cu NEPAD și mai
multe agenții GEF, odată ce Degradarea terenurilor a devenit un
domeniu focal oficial al GEF.
Experiențele în cadrul TerrAfrica-SIP au fost prezentate recent
în altă parte (FAO, 2016). Finanțarea GEF în valoare de 150 de
milioane USD a fost combinată cu cofinanțarea pentru a genera
apă integrate și, de asemenea, utilizând finanțarea GEF IW, în 32 de
proiecte care acoperă 26 de țări. Cinci agenții GEF au implementat
proiectele în funcție de avantajele lor comparative. Printre acestea
s-au numărat Banca Africană de Dezvoltare, FAO, Fondul
Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD), Programul
Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Programul Națiunilor
Unite pentru Mediu (UNEP) și Banca Mondială, toate lucrând
în strânsă coordonare cu guvernele. , NEPAD și comisiile economice
regionale. Parteneriatele dintre agenții și guverne sunt esențiale,
deoarece sarcina este atât de mare și cu mai multe fațete.
Printre problemele cheie a fost faptul că ministerele legate de
terenuri au condus planificarea și implementarea în unele
proiecte cu ministerele apei implicate doar marginal. De
asemenea, proiectul inițial și așteptările GEF erau ca progrese
substanțiale să fie realizate în reforma proprietății funciare ---
dar acest lucru nu a fost realizat. Deși dreptul de proprietate
asupra terenurilor este o problemă sensibilă din punct de vedere
politic, trebuie făcute progrese în reforme, nu evitate, nu numai de
dragul îndeplinirii ODD-urilor în comunitățile sărace, ci și pentru a
opri preocuparea privind acapararea terenurilor, care nu poate
decât să se agraveze pe măsură ce deficitul de apă crește în țări cu
venituri medii. Un exemplu în domeniul focal GEF IW pentru
reforme se referă la Bazinul Dunării. Ca parte a abordării
programatice pentru reducerea poluării cu nutrienți la Dunăre, GEF
a precizat că proiectele individuale trebuie să includă reforme de
politică aferente și nu doar cheltuieli ale granturilor GEF în domeniu.
Finanțarea viitoare GEF ar trebui să vină, de asemenea, cu cerința
pentru reforma proprietății funciare, altfel ar putea eșua testul de durabilitate.
Machine Translated by Google
O abordare programatică cu adevărat integrată a resurselor de pământ și
apă legată de deșertificare a fost ulterior condusă de șefii de stat africani cu
ajutorul GEF și agențiilor sale pentru a combate deșertificarea în 9 țări care
se învecinează cu Sahel și Sahara, de la Senegal la Djibouti.
Cunoscută ca abordarea programatică Marele Zid Verde (Bakarr și alții,
2011), se concentrează asupra plantărilor native adecvate care pot
supraviețui în regiunile aride, precum și pe măsurile de management al
apei verzi pentru a stopa degradarea terenurilor în această regiune
hotspot. Abordarea programatică a stabilit ținte pe care să le atingă
guvernele și a beneficiat de sprijinul șefilor de stat. Guvernele și-au
manifestat angajamente lucrând cu Banca Mondială la acest program
și adunând peste 1,8 miliarde USD pentru a merge împreună cu 100
milioane USD din Fondul fiduciar GEF și două dintre programele de
adaptare la schimbările climatice pe care le operează GEF. Dacă acest
program poate realiza regimul funciar și alte reforme, iar GEF poate
extinde asistența într-o perioadă de decenală de sprijin, ar trebui să se
înregistreze progrese către ODD.
Bazinele hidrografice și acviferele (împreună cu zonele lor de reîncărcare)
oferă servicii comunității agricole. Plata pentru aceste servicii a lipsit, oamenii
cred că apa ar trebui să fie gratuită. Realitatea este că bazinele hidrografice
și acviferele continuă să fie degradate, iar mulți nu pot furniza apă așteptată
mai multor utilizatori în aval. Alături de reforma proprietății funciare,
prețul apei (taxe de la irigații, minerit și utilizatorii de apă urbani) este
nevoie cu disperare pentru a menține aceste servicii de apă din bazin.
După cum au observat cu mulți ani în urmă de către Duda și El-Ashry
(2000), taxele de utilizare a apei sunt încă un instrument critic, așa cum se
arată în exemplul bazinului Hai, Murray-Darling, și în creșterea prețului
apei urbane în timpul recentei secete din California, care a salvat aproape
25% apă.
Experiențele anterioare arată calea către strategii pentru extinderea viitoare
a IL&WRM ca prim pas către echilibrarea utilizărilor concurente ale
bazinului de apă sau acvifer cu acvifer, iar această abordare este o
condiție prealabilă pentru îndeplinirea mai multor ODD. Acest
document sprijină acordarea de prioritate: • Implicarea șefilor de stat pentru
a se asigura că reformele vor fi
promulgat;
• lucrul prin programe, mai degrabă decât prin proiecte unice; • dezvoltarea
de programe decennale cu obiective clare pentru
măsurarea progresului și a sprijinului coerent și complementar din
partea comunității de asistență pentru dezvoltare – fiecare organizație
lucrând în funcție de avantajul său comparativ prin parteneriate
semnificative; • utilizarea măsurilor climatice inteligente
la scară de peisaj și planificarea managementului secetei la scară de bazin
și acvifer (fără a uita că zonele de reîncărcare sunt critice și gestionarea
terenurilor în acele zone poate degrada sau proteja resursele valoroase
de apă subterană);
• solicitarea unor comitete interministeriale (cu memorandumuri de înțelegere
între ele) pentru proiecte și programe pentru a asigura abordări
integrate orizontale și verticale ale guvernului;
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 23
• solicitarea unei reforme a proprietății funciare care să însoțească subvențiile
publice și asistența pentru dezvoltare, împreună cu punerea în aplicare
a drepturilor de apă/sisteme de alocare bazate pe utilizarea
consumativă, mai degrabă decât pe retragerile
„utilizați sau pierdeți”; • adoptarea taxelor/prețurilor de apă pentru irigații mai mari,
minerit și utilizări urbane – care deseori necesită reforme legislative
pentru a le pune în aplicare – cu finanțarea rămânând în bazin
sau acvifer pentru a realiza aranjamente de management durabil; și
• creșteri semnificative ale sprijinului de asistență pentru dezvoltare pentru
a pune în aplicare reformele necesare și a operaționaliza
IL&WRM pe peisaj, bazin sau acvifer.
Trezirea sectorului privat. Având în vedere că șefii de stat adoptă ODD,
disponibilitatea strategiilor de succes pentru realizarea IL&WRM și cu sprijin
la nivel înalt pentru abordările programatice recente pentru a extinde
succesele anterioare, există motive de optimism că în cele din urmă
interesele sectorului terenurilor și interesele sectorului apei vor lucra
împreună pentru realizarea ODD. . El Nino puternic din 2015-2016 a
creat o serie de situații de dezastru care ilustrează faptul că comunitatea
mondială nu mai poate aștepta – o altă forță motrice pentru acțiune este
că sectorul privat care utilizează apă realizează acum că operațiunile
sale sunt în pericol din cauza silozurilor care au a împiedicat IL&WRM,
începând cu formarea, în 2008, a Grupului pentru resursele de apă
2030 de lideri din sectorul privat, care și-au lansat apelul de referință la
acțiune intitulat „Charting our Water Future” (McKinsey și alții, 2009).
Încercările înființate de economisire a apei de către Coca Cola în
operațiunile sale și, mai recent, Heineken, au declanșat un val de
activitate în comunitatea de afaceri privind economisirea apei în ultimii
8 ani. Împreună cu formarea mandatului CEO-ului pentru apă, un nou grup
ONU la nivel înalt pentru apă și noi avertismente de la Forumul
Economic Mondial că apa reprezintă riscul numărul 1 în ceea ce privește
riscul pentru economia globală (WEF, 2015), managementul corporativ al
apei a devenit un element important, multe companii adoptând măsuri
pentru reducerea consumului de apă la instalații.
Coca Cola a devenit prima companie Fortune 500 care a completat toată
apa folosită la operațiunile sale de îmbuteliere.
Compania și-a stabilit obiectivul de a face acest lucru în urmă cu un deceniu și
și-a îndeplinit obiectivul de a reda apă naturii și comunităților în 2015 - prin
248 de proiecte comunitare de parteneriat pentru apă în 71 de țări care s-
au concentrat pe accesul la apă sigură, protecția bazinelor de apă și apă
pentru uz productiv. (vezi Rozza și alții, 2013). În timp ce Coca Cola și alte
companii au lucrat cu unele prin lanțurile lor de aprovizionare în
agricultură pentru a găsi economii, mai sunt multe de realizat pentru
afaceri. Multinaționalele trebuie să preia conducerea, depășind doar
facilitățile lor și să ofere resurse, asistență și stimulente furnizorilor
săi pentru a economisi apă și a aplica SLM adecvat ca parte a IL&WRM.
ONG-urile și guvernele din Nord pot cataliza parteneriatele necesare
cu întreprinderile și guvernele din Sud pentru reforme.
Machine Translated by Google

Dacă corporațiile multinaționale vorbesc cu lanțurile lor de
aprovizionare în agricultură și influențează oficialii
guvernamentali la nivel înalt cu care interacționează, se pot face
multe progrese prin IL&WRM pentru a atinge mai multe ODD.
Extinderea co-gestionării resurselor de pământ și apă va fi cheia.
în cadrul guvernelor IL&WRM. Cu banii din Nord vine responsabilitatea
reformelor din Sud.
Fără resurse de la Nord și conducere din partea comunității de afaceri,
reformele nu vor avea loc pentru IL&WRM. Cu cât nordul așteaptă mai
mult, cu atât mai multă sărăcie, guvernare proastă, tulburări sociale și
afluxul de refugiați vor deveni probleme insolubile.

8. CONCLUZIE – COMANAGEMENTUL ESTE O STRATEGIE DE ACȚIUNE

REALISĂ În cei 30-40 de ani de când revoluția verde a În SUA, există o reclamă de televiziune cu sloganul „plătește-mă acum
sau plătește-mă mai târziu”. Se referă la schimbarea frecventă a
irigațiilor intensive și a altor inputuri și-a atins obiectivul de a crește mai
uleiului în vehicul și la utilizarea unui filtru de ulei bun... sau
multă hrană, realitatea s-a stabilit că o astfel de acțiune unic sectorială a
proprietarul va plăti mai mult cu reparații scumpe ale motorului la o
devastat sistemul biologic. diversitatea și resursele prețioase de apă
dată ulterioară. A venit timpul pentru „plătește-mă acum”! Extinderea
de suprafață și subterane epuizate și degradate.
politicilor și practicilor IL&WRM necesită voință politică și resurse
acum. Nu există o perioadă mai bună cu oportunitățile care sunt
Folosirea neglijentă a terenurilor agricole și defrișările au crescut
acum prezente, cu conștientizarea corporativă că profiturile sunt în
degradarea terenurilor și au redus productivitatea culturilor atunci
pericol, adaptarea la schimbările climatice și noile ODD fiind
când este nevoie de până la 70% mai multă hrană atunci când este
adoptate de șefii de stat. Măsurile sunt dovedite, reformele au fost puse
măsurată prin valoarea calorică. Conceptul IWRM a fost dezvoltat
în aplicare la scară limitată, iar modalitățile de asistență prin
de oamenii de apă și nu a fost suficient integrat cu comunitatea
parteneriate au fost testate. Implementarea „gestionării verzi a apei” în
agricolă și de utilizare a terenurilor. Lipsa guvernării sănătoase a apelor
bazinele pluviale va fi mai simplă.
subterane și de suprafață a înrăutățit situația atunci când este cuplată cu
creșterea secetelor și inundațiilor odată cu schimbările climatice.
Resursele de apă vor continua să scadă până când agricultura și
interesele de utilizare a terenurilor vor lucra împreună într-un mod
Implementarea economiilor de apă în zonele de suprafață și subterane
participativ pe bază de unitate hidrologică - managementul integrat al
epuizate de la irigarea intensivă va fi mai dificilă, dar economii de
terenurilor și resurselor de apă sau IL&WRM.
20% din utilizarea consumativă nu sunt excluse dacă cazul GEF
Acviferele nu au nicio speranță de durabilitate până când
din Bazinul Hai este vreo indicație. Dar experiența ne spune că
cultivatorii, producătorii și păstorii devin membri activi ai comunității
aceste măsuri IL&WRM nu vor fi suficiente. În timp ce măsurile IL&WRM
de apă pentru a proteja zonele sensibile de reîncărcare.
îmbunătățite și politicile asociate trebuie să fie extinse cât mai
Co-managementul va deveni mai mult o realitate pentru că nu există
curând posibil, există un set asociat de intervenții și campanii globale
altă opțiune cu scăderea resurselor de apă.
care trebuie desfășurate pe termen lung, dificile și sensibile din punct
Studiile prezentate în această lucrare identifică până la 40% dintre oamenii
de vedere politic. Reforma proprietății funciare, problemele de gen care
de pe planetă care trăiesc cu cel puțin o oarecare penurie de apă, iar
implică drepturile funciare, educația fetelor și sănătatea reproductivă,
perspectivele de a-i hrăni pe cei înfometați sunt slabe fără o
drepturile la apă și sistemele de alocare, politicile de prețuri, politicile
schimbare reală.
comerciale globale, reducerea subvențiilor agricole, acapararea
terenurilor și mecanismele de piață necesită o atenție intensă pentru ca
În ultimele decenii, multe politici și bune practici au fost identificate
ODD-urile să fie realizate și problemele suplimentare de securitate evitate.
pentru a inversa degradarea terenurilor, a economisi irigarea cu apă, a
combate despădurirea și deșertificarea și pentru a integra
pământul în gestionarea resurselor de apă. Exemplele prezentate
aici ilustrează un mare potențial de extindere. Este o nouă zi, în care
comunitatea de afaceri înțelege acum că profiturile sale vor fi
limitate dacă IL&WRM solid nu este implementat în lanțurile sale de
aprovizionare. Liderii mondiali s-au reunit pentru a adopta ODD-urile și
pentru a oferi o nouă voință politică de acțiune pentru reducerea
sărăciei, gestionarea durabilă a terenurilor și gestionarea durabilă a
apei. Perturbații serioase ale climei, cu secete și inundații crescute,
au devastat țări și economii, oferind o altă forță motrice pentru
acțiune --- adaptarea la schimbările climatice.

Organizațiile de asistență pentru dezvoltare, cum ar fi GEF, au arătat

că extinderea la scară ar fi dificilă un singur proiect cu un singur
proiect. Sunt necesare programe de mai multe proiecte integrate de
terenuri și apă pe o scară de timp decenală – nu doar pentru măsurile
pe teren, ci și pentru reforme politice, juridice și instituționale pentru
susținerea și internalizarea.

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 24

Machine Translated by Google
9. REFERINȚE Ahmad,
MD, 2007. Tehnologii de economisire a apei: Mituri și realități
dezvăluite în sistemele de orez-grâu din Pakistan. Raport
de cercetare IWMI 108. IWMI. Colombo
Australia Water Partnership, 2016. Construirea rezistenței la secetă:
seceta milenială și reforma apei în Australia. Canberra.
Bai, ZG , și alții, 2008. Global Assessment of Land
Degradare și îmbunătățire. 1. Identificare prin teledetecție.
Raport 2008/01. ISRIC – Centrul Mondial de Informare a Solului.
Wageningen.
Bakarr, MI și alții, 2011. Land, Water, and Forests:
Atuuri pentru o dezvoltare rezistentă la climă în Africa. Global
Environment Facility, Washington.
Bayala, J și alții, 2016. Towards Developing Scalable Climate-Smart
Village Models: abordare și lecții învățate din cercetarea pilot în
Africa de Vest. Lucrare Ocazională ICRAF nr. 25. Nairobi.
Centrul Mondial de Agroforesterie.
Bellfield H, 2015. Water, Energy and Food Security Nexus in
America Latină și Caraibe.
Programul Global Canopy. Uniunea Internațională pentru
Conservarea Naturii. Glandă.
Bhandani și alții, 2016. Camels Can't Fly and Deserts Can't Bloom—
VIDEO. Universitatea de Stat din Arizona. www. youtube.com/
watch?v=i2ldvKVin1A.
Brunson, J și R Rathod, 2016. Îmblanzirea subterană asistată de conducte
a inundațiilor de suprafață: experiența cu holiyas în nordul Gujarat.
Evidenția IWMI privind politica de apă #2.
Colombo.
Butterworth, J și alții, 2010. Găsirea practică
abordări ale managementului integrat al resurselor de apă.
Alternative de apă 3(1): 68-81.
Cai X, 2010. O evaluare a productivității apei culturilor în bazinele
fluviale Indus și Gange: starea actuală și posibilitățile de
îmbunătățire. IWMI. Raport de cercetare 140.
Colombo.
Programul Calfed Bay-Delta, 2000. Rezumatul Executiv al
Declarației Finale Programatice de Impact asupra Mediului/
Impactul de Mediu. Raportul ES-1.
Sacramento.
Cooley, H și alții, 2014. California Agriculture Water Use: Key
background information. Institutul Pacific.
Cornish, G și alții, 2004. Water Charging in Irrigated
Agricultura: o analiză a experienței internaționale. Raport privind apa
# 28. FAO. Rome Cosgrove,
WJ și FR Rijsberman, 2000. World Water
Viziune: Faceți ca apa să fie afacerea tuturor. Consiliul Mondial al
Apei. Publicații Earthscan. Londra.
Critchley, W și K Siegert, 1991. A Manual for the Design and
Construction of Water Harvesting Schemes for Plant Production. FAO.
Roma.
UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 25
Culp P și R Gleason, 2012. Secat în Occident dar
Livrare apă în China, Bale cu Bale. The Wall Street Journal. 5
octombrie 2012.
Daze, A și J Dekens, 2016. Financial Services for Climate Resilient Value
Chains: The case of the Centenary Bank in Uganda. Institutul
Internațional pentru Dezvoltare Durabilă. Seria de note informative.
Winnipeg.
De Fraiture, C și alții, 2004. Comerțul internațional cu cereale
economisește apă? Impactul comerțului virtual cu apă asupra
utilizării globale a apei. Raport de evaluare cuprinzătoare a
managementului apei în agricultură 4. IWMI. Colombo.
Deutsche Gesellschaft für Internationale Zusammenarbeit (GIZ), 2014.
Planificarea utilizării terenului: Concept, instrumente și
aplicații. Berlin.
Duda, AM, 2003. Managementul integrat al resurselor de pământ
și apă bazat pe o abordare colectivă a convențiilor
internaționale fragmentate. Tranzacții filozofice ale Societății
Regale din Londra B 358: 2051-2062.
Duda, AM și MT El-Ashry, 2000. Abordarea crizelor globale de apă și
mediu prin abordări integrate ale managementului
terenurilor, apei și resurselor ecologice. Water International
25(1): 115-126.
Duda, AM și alții, 2010. From Ridge to Reef: Water Environment and
Community Security. Acțiunea GEF privind resursele de apă
transfrontaliere. Global Environment Facility. Washington.
Duda, AM și alții, 2012a. Contribuția la securitatea globală:
Acțiunea GEF pentru apă, mediu și mijloace de trai. Global
Environment Facility, Washington.
Duda, AM și alții, 2012b. De la comunitate la cabinet: două decenii de
acțiune GEF pentru a securiza bazinele hidrografice și acvifere
transfrontaliere. GEF IW:LEARN și Universitatea Națiunilor Unite.
Hamilton, Canada.
ELD, 2015. Raport pentru factorii de decizie și politici: Culegere de
beneficii economice și de mediu din gestionarea durabilă a
terenurilor. Inițiativa Economics of Land Degradation. www.eld-
initiative.org.
Agenția Europeană de Mediu, 2006. Integrarea mediului în
politica agricolă a UE: raportul de evaluare bazat pe indicatori
IRENA. Raportul SEE nr. 2.
Copenhaga.
Fairweather și altele, nedatate. Eficiența utilizării apei: un pachet de
informații. Irrigation Insights # 6. Programul național pentru irigații
din Australia. Canberra.
Organizația pentru Alimentație și Agricultură, 2014a. Adaptarea la
Schimbările climatice prin managementul terenurilor și apei în Africa
de Est. Roma.
Organizația pentru Alimentație și Agricultură, 2014b. Apa
Legătura energie-aliment: o nouă abordare în sprijinul securității
alimentare și a agriculturii durabile. Roma.
Machine Translated by Google

Organizația pentru Alimentație și Agricultură, 2015. Status of the Mitchell, B, 1990. Managementul integrat al apei—
World's Soil Resources. Raportul principal. Roma. Experiențe și perspective internaționale. Presa Bellhaven. Londra.

Organizația pentru Alimentație și Agricultură, 2016. Informare

Intervenții viitoare pentru extinderea managementului durabil al Olderman, LR și alții, 1991. Harta mondială a stării degradării solului
terenurilor - Cadrul de parteneriat TerrAfrica SIP. induse de om: o notă explicativă.
Roma. GLASOD, Centrul Internațional de Cercetare și Informare a Solului.

Gassert, F și alții, 2015. Aqueduct Global Maps Wageningen.

2.1: Construirea unor indicatori de risc global al apei relevanți Quang Bao și alții, 2014. Cartografierea bazată pe productivitatea biomasei
pentru decizia. Document de lucru. WRI. Washington. www.wri. org. a hotspoturilor globale de degradare a terenurilor. ZEF - Documente
de discuție privind politica de dezvoltare 193, Centrul pentru Cercetare

Global Environment Facility, 1995. Strategia operațională GEF. pentru Dezvoltare, Bonn.

Washington. www.thegef.org. Richter, B, 2016. Water Share: Utilizarea piețelor de apă și evaluarea

Global Environment Facility, 2014. Combaterea degradării impactului pentru a stimula sustenabilitatea. Conservarea Naturii.

terenurilor în peisajele de producție: Învățare din proiectele Washington.

GEF care aplică abordări integrate. Rosegrant, MW și alții, 2002. Global Water Outlook to 2025: Averting
Washington. an imminding crisis. IFPRI și IWMI.

Global Water Partnership, 2000. Integrated Water Washington.

Managementul resurselor. Documentul Comitetului Consultativ Tehnic Rozza, J, 2013. Corporate Water Stewardship: Achieving a Sustainable
nr. 4. Stockholm. Balance. Journal of Management and Sustainability (3) 4, 41-52.

GRAIN, 2016. Global Farmland Grab în 2016: Cât de mare?

Cat de rau? www.grain.org. oc i al ii, 2013. Strategii pentru utilizarea eficientă a apei de irigare.

Hodgson, S, 2004. Drepturile moderne la apă: teorie și practică. Raportul serviciului de extindere a Universității de Stat din Oregon

Studiu legislativ FAO # 92. Roma. EM 8783. Corvallis.

Hoekstra, AY și alții, 2012. Global Monthly Water Smakhtin și alții, 2004. Ținând cont

Lipsa: amprente de apă albastră vs disponibilitatea apei albastre. cerințele de apă de mediu în evaluările la scară globală a resurselor de

Plos One (7) 1-9. apă. Raport de cercetare de evaluare cuprinzătoare # 2. Colombo

IFPRI, 2016. 2016 Global Food Policy Report. Washington.

Mai mic, C și alții, 2014. Ghidul IISD pentru negocierea contractelor de
Institutul Internațional de Cercetare a Orezului, 2016. Climate Smart
investiții pentru terenuri agricole și apă.
Orez. Manila.
Institutul Internațional pentru Dezvoltare Durabilă.
Institutul Internațional de Management al Apelor, 2010.
Winnipeg.
Utilizarea apelor uzate în agricultură: nu doar o problemă în care apa
Tennessee Valley Authority, 1989. Regional integrat
este deficitară! IWMI Water Issue Brief #4. Colombo.
Managementul resurselor: Bazat pe experiența Tennessee Valley
Institutul Internațional de Management al Apelor, 2015.
Authority. Knoxville.
Susținerea beneficiilor conservării solului și apei în zonele înalte ale
Texas Water Development Board, nedatat. Conservarea apei în
Etiopiei. Seria de briefing WLE nr. 3.
agricultură: Cele mai bune practici de gestionare a utilizării
Colombo.
apei pentru irigații. Austin.
Jeffrey. P și Gearey, 2006. Managementul integrat al resurselor de
Umali, DL 1993. Salinitatea indusă de irigare: O problemă în creștere
apă: Pierdut pe drumul de la ambiție la realizare? Știința și
pentru dezvoltare și mediu. Documentul Tehnic al Băncii Mondiale
tehnologia apei (53) 1-8.
# 215. Washington, DC Secretariatul UNCCD, 2014.
Johnson, N și alții, 2001. Managing Water for People
Deșertificarea: frontul invizibil. Bonn.
și Natura. Știință (292) 1071-1072.

Lahnsteiner, J și G Glempert, 2007. Managementul apei în Windhoek,

Secretariatul UNCCD, 2016. O soluție naturală: O abordare
Namibia. Știința și Tehnologia apei (55) 441-448.
comună pentru realizarea obiectivelor globale pentru dezvoltare
durabilă. Bonn.
Levidow, L și alții. 2014. Îmbunătățirea irigației eficiente din punct de
PNUD și UNEP, 2014. Îmbunătățirea IWRM, cunoștințe
vedere al apei: perspective și dificultăți ale practicilor
managementul și guvernarea bazate pe bazinul Nigerului și sistemul
inovatoare. Gospodărirea apelor agricole (46): 84-94.
acvifer Iullemeden-Taoudeni/Tanezrouft (ITTAS). Proiect PIF 5335. GEF.
McKinsey & Company și alții, 2009. Charting Our
Washington. www.thegef. org.
Viitorul apei: cadre economice pentru a informa deciziile

realizarea. 2030 Grupul de resurse de apă. FMI. Washington.

UNESCO, 2005. Strategii pentru reîncărcare gestionată a acviferelor
Mekonnen, MM și AY Hoekstra, 2016. Patru miliarde de oameni (MAR) în zonele semiaride. Paris.
se confruntă cu o penurie severă de apă. Sci. Adv. (2) 1-6.

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 26

Machine Translated by Google

UNEP, 2004. Raport privind activitățile UNEP în sprijinul punerii în aplicare World Resources Institute, 2005. Ecosisteme și bunăstare umană: sinteza
a Convenției Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării în deșertificării. Evaluarea ecosistemelor mileniului. Washington.
Africa pentru cea de-a treia sesiune a Comitetului pentru revizuirea

implementării convenției (CRIC3). Nairobi.
UNEP, 2008. Vital Water Graphics - O privire de ansamblu asupra stării
apelor proaspete și marine din lume. Ediția a II-a. UNEP, Nairobi.
ISBN: 92-807-2236-0
UNEP, 2011. Evaluare terminală Implementarea Programului de acțiune
strategică GEF pentru bazinul binațional al râului Bermejo: Faza II.
Divizia de evaluare. Nairobi.
UNEP, 2012. UN-Water Status Report on the Application of Integrated
approaches to Water Resources Management.
Nairobi.
World Resources Institute, 2013. Creating a Sustainable
Food Future: Un meniu de soluții pentru a hrăni în mod durabil mai mult
de 9 miliarde de oameni până în 2050. Raportul resurselor mondiale
2013-2014. Constatări intermediare. Washington.
World Wildlife Federation, 2015. Living Forests Report, capitolul 5:
Salvarea pădurilor aflate în pericol. Washington.
Ziadat, F și alții, 2013. Conservarea solului și recoltarea apei pentru a
îmbunătăți mijloacele de trai ale comunității și a combate degradarea
terenurilor în munții Siriei. ICARDA.
Document de lucru 9. Beirut.

Echipa de apă USAID, 2001. Resurse de apă integrate

Management: un cadru de acțiune în sistemele de apă dulce și de coastă.
Washington.

US Government Accountability Office, 2015. California

Finanțarea Programului de Recuperare a Apelor. GAO-15-468R.
Washington

Von Braun, J și R Meinzen-Dick, 2009. „Acapararea terenurilor” de către

investitorii străini în țările în curs de dezvoltare: riscuri și oportunități.
IFPRI Policy Brief 13. Washington.

Walton, B, 2015. Tensiuni de epuizare a apelor subterane

majoritatea celor mai mari acvifere din lume. 16 ianuarie 2015. www.
circleofblue.org/Water.

Banca Mondială, 2005. Raport de finalizare a implementării pentru China:

Proiectul Tarim Basin II. Raport nr. 32359-CHA.
Washington.

Banca Mondială, 2006. Raport de finalizare a implementării pentru

Uganda: Proiectul de management de mediu al lacului Victoria. Raport
nr. 36559. Washington.

Banca Mondială, 2008. World Development Report 2008,

Capitolul 4 Reformarea politicilor comerciale, de prețuri și de subvenții.
Washington.

Banca Mondială, 2009. Profitarea maximă a deficitului:

Responsabilitate pentru o mai bună gestionare a apei în Orientul
Mijlociu și Africa de Nord. Water P Notes Problema 40.

Consiliul sectorial de apă. Washington.

Banca Mondială, 2011a. Finalizarea implementării și

Raport de rezultate (TF 53183) pentru proiectul de management integrat
al apei și mediului în bazinul râului Hai.
Washington.

Banca Mondială, 2011b. Sahel și Africa de Vest BM/GEF

Program în sprijinul Inițiativei Marele Zid Verde.

Proiect GEF # 4511. Program de lucru. GEF/C.40/07/Rev.1. www.thegef.org.

Banca Mondială, 2015. Contracte de investiții pentru agricultură:

Maximizarea câștigurilor și minimizarea riscurilor. Agricultura Global
Practice Discution Paper # 3. Washington.

Forumul Economic Mondial, 2015. The Global Risks Report, ediția a 10-a.
Geneva.

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 27

Machine Translated by Google

Figura Anexa 1A: Puncte fierbinți de epuizare a apelor subterane (Walton, 2015).

UNCCD | Document de lucru Global Land Outlook | NEXUS TEAM-APĂ 28

Machine Translated by Google

GLOBAL
TEREN
DOCUMENT DE LUCRU PERSPECTIVE