GESTIUNEA SPATIULUI RURAL

Managementul resursei de apa

Student : Răuță Ioan Alexandru

 Creșterea rapidă a populației mondiale, dezvoltarea a tot mai multe exploatații
industriale, dar și efectele produse de schimbările climatice au generat o cerere mult mai mare de
apă în ultimii ani, iar implementarea unui plan sustenabil prin care să se asigure această resursă a
devenit de maximă importanță.

La nivel european, normele referitoare la buna gestionare a apei sunt prevăzute în

Directiva 2000/60/CE - cadrul de politică comunitară în cadrul apei, care stabilește
responsabilități clare pentru toate autoritățile naționale din statele membre ale Uniunii Europene
și urmărește stoparea deteriorării corpurilor de apă din spațiul intracomunitar.

Pentru implementarea cu succes a directivei europene, statele membre trebuie să

identifice bazinele hidrografice care se află pe teritoriul lor, să desemneze autorități pentru
gestionarea acestora, să monitorizeze starea apelor din fiecare bazin și să înregistreze anumite
zone protejate, din care poate fi furnizată apa potabilă. De asemenea, autoritățile trebuie să pună
în aplicare planuri de gestionare a districtului hidrografic, pentru a preveni deteriorarea apelor de
suprafață și pentru a proteja calitatea apelor subterane.

Un alt aspect cheie al acestei directive stabilește ca toate costurile cu serviciile de

gestionare a apei să fie recuperate, astfel încât să se asigure o utilizare eficientă a resurselor.

Managementul resurselor de apă este o abordare complexă, atât la nivel fizic și tehnic, cât
și de planificare, prin care se urmărește dezvoltarea și coordonarea apei, a terenurilor și a
resurselor acestora, cu scopul asigurării unei dezvoltări durabile și al durabilității ecosistemelor.
Iată principiile cuprinse în abordarea integrată a managementului apei:

Durabilitatea aspectelor fizice - presupune menținerea circuitului natural al apei și

a nutrienților din sol;

Durabilitatea economică - are în vedere susținerea tuturor măsurilor care pot oferi
un standard ridicat de viață pentru toți cetățenii, din punctul de vedere al alimentării cu apă;

Durabilitatea mediului - interzice o poluare mai mare decât capacitatea de

autoepurare a mediului, astfel încât să nu existe efecte pe termen lung sau ireversibile asupra
ecosistemelor. Acest principiu se adresează și domeniului agricol, unde folosirea unor soluții
fitosanitare neconforme și în cantități diferite de cele indicate de producător poate avea efecte
nocive asupra mediului și apei din pânza freatică. În acest principiu este cuprinsă și
implementarea unor bune practici de utilizare a produselor pentru protecția plantelor, cu scopul
de a preveni scurgerea acestora în apă.

Durabilitatea instituțională - se referă la menținerea capacității de a opera,

gestiona și planifica întregul sistem al resurselor de apă.

Utilizarea eficientă a apei în agricultură

Aplicarea unor practici agricole corecte în ceea ce privește irigațiile este esențială atât
pentru evitarea risipei de apă cât și pentru scăderea costurilor de administrare a exploatației
agricole. Iată care sunt principalele modalități prin care se poate realiza o utilizare eficientă a
apei în agricultură:

Utilizarea apelor uzate

O practică eficientă pentru reducerea consumului de apă potabilă în agricultură este

utilizarea apelor uzate, tratate. Măsura a fost implementată deja în mai multe țări din Europa, cu
rezultate foarte bune asupra economiei de apă potabilă. Dacă este utilizată în mod corespunzător,
aceasta poate acoperi întregul necesar de apă al culturilor agricole și poate reprezenta o
alternativă mai puțin costisitoare pentru irigat.

Sursele de poluare a apei în agricultură

Utilizarea neconformă a pesticidelor poate duce la poluarea apei și la scurgerea acesteia

în rețeaua hidrografică. Iată care sunt principalele practici agricole care pot cauza poluarea
apelor:

Driftul la pulverizare
 Driftul este fenomenul în care pesticidele pulverizate sunt transportate de către vânt la
sursele de apă din apropiere sau la zonele sensibile. Factorii care cauzează driftul sunt: viteza
vântului, viteza de deplasare a tractorului, direcția vântului, gradul de umiditate din aer, distanța
până la sursa de apă și zonele sensibile, distanța de pulverizare până la țintă sau dimensiunea
picăturilor pulverizate.

Drenajul

După ce sunt aplicate, pesticidele pot fi transportate în sistemul de drenaj, de apa care se
infiltrează în sol, ajungând în apele de suprafață, unde pot cauza contaminarea rețelei
hidrografice. Pentru evitarea poluării apei, este necesar ca tratamentele fitosanitare să nu fie
efectuate înainte de ploile torențiale sau în timpul sezonului de drenare. În funcție de situație,
poate fi necesară păstrarea apei drenate într-o zonă de colectare artificială.

Scurgerile

După aplicarea de pesticid, substanțele pot ajunge în apă prin intermediul particulelor de
sol. Acest fenomen este cauzat de precipitațiile intense, umiditatea solului, permeabilitatea
acestuia, distanța până la sursa de apă și viteza de scurgere a apei. Combaterea scurgerilor poate
fi realizată prin plantarea de perdele vii între solă și sursa de apă, un sistem de arătură și cultivare
în contur, alternarea culturilor sau întreprinderea unor lucrări prin care să se maximizeze gradul
de infiltrare a apei în sol.

Levigarea

Chiar dacă sunt întreprinse măsurile de combatere a scurgerilor, unele pesticide pot
ajunge în subsol și apoi în apele subterane, prin infiltrare. Pentru combaterea acestui fenomen,
este recomandată limitarea folosirii de pesticide în zonele vulnerabile, precum solurile cu un
conținut scăzut de materie organică, cele nisipoase, solurile cu apă freatică la suprafață sau cele
superficiale.
 Măsuri pentru evitarea contaminării apei

Contaminarea apei cu pesticide poate fi redusă semnificativ, prin aplicarea unor măsuri
simple, însă extrem de importante pentru protejarea apei și a mediului înconjurător:

Curățarea echipamentului de stropire

Deși simplu de întreprins, curățarea mașinilor de stropit în câmp este cea mai importantă
măsură pentru evitarea poluării cu pesticide, deoarece poate reduce contaminarea apei cu până la
90%. Pentru efecte negative cât mai reduse asupra mediului, curățarea mașinii de stropit trebuie
realizată atât la interior, cât și la exterior, la o distanță de cel puțin 10 metri de corpurile de apă și
de fântâni.

Delimitarea solei de sursa de apă

În cazul în care sola în care urmează să aplici pesticidele se învecinează cu o sursă de

apă, este important să fie stabilită o zonă tampon, cu o lățime de cel puțin 5 metri, de-a lungul
marginilor sursei de apă, care să nu fie tratată. O altă soluție este utilizarea de duze anti-drift,
care să prevină propagarea particulelor de pesticid.

Evitarea aplicării de produse de protecție înainte de precipitații

O bună practică agricolă care poate contribui la reducerea poluării apei este evitarea
efectuării tratamentelor fitosanitare pe zonele desecate, cu aproximativ 48 de ore înainte de
precipitații.

O bună gestionare a apei prin adaptarea practicilor agricole pentru utilizarea cât mai
eficientă a acestei resurse reprezintă responsabilitatea fiecărui fermier, dar și o oportunitate de a
contribui la sustenabilitatea mediului înconjurător și la bunăstarea colectivă. Deși simplu de pus
în practică, multe dintre aceste bune practici vor avea un impact pozitiv imens pentru comunități
întregi.