Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
APLICAȚIE PRACTICĂ
CHIȘINĂU, 2021
CUPRINS
• Introducere
• Sursele naturale și antropogene de poluare, care conduc la degradarea
mediului în localitatea Criuleni
• Modificările mediului natural din împrejurimile localității natale cauzate de
activitățile omului
• Cauzele care determină un consum mare de apă
• Degradarea apelor și măsurile de protecție
• Degradarea aerului și măsurile de protecție
• Degradarea vegetației și măsurile de protecție
• Degradarea lumii animale și măsurile de protecție
• Degradarea solurilor și măsurile de protecție
INTRODUCERE
• Degradarea mediului natural – procesul de pierdere a calității mediului, care se produce ca
urmare a fenomenelor naturale cât și a intervenției neraționale a omului, fără a ține cont de
capacitatea de regenerare a naturii. Un mod de degradare ce se întâlnește în raionul Criuleni
este degradarea prin poluare. Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei,
poluarea solului, poluarea aerului. Aerul este poluat în primul rând de către transportul auto și
tehnica agricolă care se găsește. Însă, aerul are capacitatea de a se autoepura. Autoepurarea
aerului atmosferic este procesul prin care aerul revine pe cale naturală la compoziția anterioară
poluării. Apa la fel este poluată, mai gravă fiind poluarea artificială. Se întîlnesc mai des surse
de poluare: apele menajere și apele uzate provenite din agricultură și apele uzate industrial. În
legătură cu această poluare, ar trebui să fie pus un accent pe protecția apelor, pentru că aceasta
reprezintă una din condițiile vitale. Pe lângă aer și apă, supuse degradării mai sunt Fauna și
Flora. Pentru a ameliora cât de cât situația se propune conservarea mediului, care ar asigura
păstrarea și îmbunătățirea calității mediului. În acest sens, în țară sunt instaurate arii protejate,
unde se găsesc specii de plante și animale pe cale de dispariție. Păstrarea calității mediului este
un element principal legat de protecția lui. Prin calitatea mediului se înțelege starea acestuia la
un moment dat, care poate să asigure o ambianță satisfăcătoare și condiții adecvate de viață
pentru oameni. Calitatea mediului determină calitatea vieții.
• Protecția mediului reprezintă totalitatea acțiunilor întreprinse de societate pentru menținerea
echilibrului ecologic și chiar îmbunătățirea calității factorilor naturali, în scopul asigurării unor
condiții de viață și de muncă tot mai bune pentru generațiile actuale și viitoare.
S U R S E L E N AT U R A L E Ș I A N T R O P O G E N E D E P O L U A R E , C A R E C O N D U C L A D E G R A D A R E A
M E D I U L U I Î N L O C A L I TAT E A C R I U L E N I
• Datorită creșterii populației mondiale și a altor factori, tot mai puțini oameni
beneficiază de apă potabilă. Problema apei poate fi rezolvată prin creșterea
producției, o distribuție mai bună, și economisirea resurselor deja existente.
• Acțiunea omului asupra vegetației: Datorită fotosintezii, care este o proprietate unică a plantelor verzi,
vegetaţia naturală joacă un rol primordial în realizarea circuitului de
substanţe şi energie în mediul înconjurător. Prin desfăşurarea acestui
proces vital, se asimilează CO2 din aerul atmosferic şi se elimină O2,
plantele contribuind astfel la menţinerea echilibrului de gaze şi
ameliorând caracteristicile climatelor terestre. În acelaşi timp, ele sunt
organismele primare producătoare de substanţe organice, iar în virtutea
acestei proprietăţi servesc ca hrană pentru animalele ierbivore şi se
Incendierea
Pășunat intensiv postează la începutul lanţurilor trofice din natură.Formaţiunile
vegetației vegetale, cum ar fi cele de pădure sau cele de stepă, sunt medii de
viaţă pentru unele specii de insecte, păsări, reptile şi mamifere, iar
vegetaţia hidrofilă formează împreună cu apa ecosisteme de baltă.
Măsuri de protecție:
• Amendare pentru incendiere și defrișare
• Interzicerea distrugerii speciilor de plante
• Monitorizarea lumii vegetale
Defrișarea Poluarea apelor • Respectarea legislației ecologice
pădurilor și a aerului • Crearea rezervațiilor floristice
DEGRADAREA LUMII ANIMALE ȘI MĂSURILE DE PROTECȚIE
• Degradarea fizică se constată în cazul solurilor cu destinaţie agricolă, ca urmare a lucrărilor de prelucrare mecanică a
stratului superior al solului şi acţiunii utilajelor agricole asupra suprafeţei lui. Principalele forme de degradare fizică a
solului sînt: deteriorarea structurii solului, tasarea, întărirea, crustificarea, poluarea radioactivă. Deteriorarea structurii
solului constă în distrugerea parţială sau chiar totală a structurii stratului arabil. Cauzele destructurării solului sînt: acţiunea
uneltelor cu care se prelucrează solul, tasarea solului de către maşini, efectuarea lucrărilor agricole la o umiditate
nepotrivită, acţiunea picăturilor de ploaie asupra solului slab protejat de vegetaţie, mineralizarea humusului.
Măsuri de prevenire:
includerea în asolament a plantelor amelioratoare
creşterea conţinutului de materie organică (humus) din sol prin
încorporarea resturilor vegetale
controlul strict privind aplicarea îngrăşămintelor cu azot pentru prevenirea
spălării, acidifierii solului şi acumulării în exces a azotului în plante;
efectuarea unui control strict privind aplicarea pe terenurile agricole a
diverselor reziduuri.
identificarea surselor de poluare (industrie, transporturi, salubrizare,
agricultură, sectorul agroalimentar ), a poluanţilor cu impact negativ asupra
mediului agricol (sol, apă, plante) şi luarea deciziilor corecte;
lucrarea solului numai în condiţii de umiditate optimă şi evitarea arăturilor
prea adînci;
BIBLIOGRAFIE