Rusanescu Alin Florin

MTC-ANUL 1 (GR.916)

Metode fizice de depoluare a solurilor

Solurile determina productia agricola si starea padurilor, conditioneaza

invelisul vegetal, ca si calitatea apei, in special a raurilor, lacurilor si a apelor
subterane, regleaza scurgerea lichida si solida in bazinele hidrografice si actioneaza
ca o geomembrana pentru diminuarea poluarii aerului si a apei prin retinerea,
reciclarea si neutralizarea poluantilor, cum sunt substantele chimice folosite in
agricultura, deseurile si reziduurile organice si alte substante chimice de aceea
protectia si combaterea poluarii solului este o problema extrem de importanta.
Poluarea solurilor este definita ca acumularea in sol a unor compusi toxici
persistenti, produse chimice, saruri, reziduuri solide si lichide, materii radioactive
sau o serie de agenti patogeni care au efecte nefaste asupra cresterii si dezvoltarii
vegetatiei si animalelor si, in mod implicit, prin consumul acestora, asupra omului.
Exista doua mari categorii de poluare a solurilor: naturale si antropice. Pe de
alta parte, sursele de poluare pot fi clasificate in punctiforme, nepunctiforme sau
difuze. Prima categorie este reprezentata de scurgerile industriale si de la statiile de
epurare ori de la ferme sau de deseurile solide. Sursele difuze sau nepunctiforme
sunt reprezentate de dezagregarea mineralelor, de procesele de eroziune, de
reziduurile vegetatiei naturale si de diferitele materiale si resturi artificiale sau
semiartificiale rezultate in zonele de exploatare miniera, in centrele de constructii,
de-a lungul axelor de transport sau in urma aplicarii de ingrasaminte chimice,
insecticide, ierbicide si fungicide, prin acumularea de praf si de litiera.
Scopul protectiei, ameliorarii si decontaminarii invelisului pedologic este
acela de a creste capacitatea de autoreglare a sistemului solla nivel optim, folosind
mijloacele cele mai adecvate din punct de vedere ecologic si socioeconomic,
pentru atingerea unei bioproductivitati cat mai ridicate si de o calitate
corespunzatoare.
 Metodele de depoluare cuprind intreaga gama de tehnici curative, menite sa
neutralizeze sau sa blocheze fluxu de noxe generate de poluare. Clasificarea
metodelor de depoluare a solurilor poate fi facuta in functie de locul de aplicare al
tehnologiilor remediative si de principiile tehnice generale de ameliorare a starii de
poluare.
In functie de locul de aplicare al tehnologiilor de depoluare a solului se
disting trei categorii de metode:
- metode aplicabile in cadrul sitului (in situ) - se caracterizeaza prin
executia lucrarilor de depoluare direct in mediul degradat, fara evacuarea
solului in prealabil;
- metode aplicabile in afara zonei contaminate (ex situ) - consta in
evacuarea solului poluat din mediul sau natural, transportul in afara
sitului si executia lucrarilor de depoluare in centre specializate;
- metode aplicabile pe sit - se realizeaza prin excavarea solului poluat,
depunerea lui in imediata apropiere a mediului evacuat si indepartarea
poluantilor pe loc cu ajutorul unor instalatii mobile.
Dupa principiile tehnice generale de depoluare, metodele de tratare a solurilor se
divid in patru mari categorii: fizice, chimice, termice si biologice. Acestea nu se
raporteaza la locul de aplicare a procedeului depoluator.
1.Metode fizice de depoluare a solului
Metodele fizice de depoluare a solului reprezinta cea mai ampla categorie
din punct de vedere al aplicabilitatii si se imparte in:
1.1 Metode bazate pe imobilizarea fizica a poluantilor
Spre deosebire de alte metode de depoluare, imobilizarea fizica a poluantilor
nu presupune distrugerea acestora, ci doar blocarea migrarii lor, fapt ce reduce
mult impactul poluarii asupra mediului ambiant.
Prin definitie, aceste tehnici sunt aplicate in special in situ. In anumite conditii de
recurge si la imobilizarea poluantilor pe sit sau in afara sitului.
Metodele bazate pe imobilizarea fizica a poluantilor se realizeaza fie prin izolare
(etansare, blocare hidraulica), fie prin stabilizare sau inertare.
1.1.1 Etansarea
Izolarea prin etansare consta in inchiderea fizica a mediului contaminat, prin
utilizarea unui sistem etans de protectie format din pereti, cuvertura si fund.
Obiectivul principal urmarit in cazul etansarii este stoparea migrarii poluantilor
prin utilizarea unor bariere fizice care contracareaza efectele dispersiei.
Construirea si instalarea acestor bariere fizice sunt concepute pentru a face fata
diferitelor forme de dispersie a poluantilor (Fig. 1a). Sistemul de etansare nu
permite intrarea apei (vectorul principal al migrarii) in zona contaminata. Pentru a
impiedica patrunderea apelor de infiltratie de la suprafata solului se recurge la
acoperirea zonei contaminate cu o cuverturaetansa. Pentru stoparea fluxului de ape
provenit din partile laterale se impune utilizarea unor pereti laterali etansi.

1.1.2 Blocare Hidraulica

Curgerea hidraulică sau sub acțiunea presiunii, de exemplu pomparea sau
inundarea solului, provoacă curgerea preferențială în suprafețele de înaltă
permeabilitate. Difuzarea înceată a contaminantului din zonele de joasă
permeabilitate înspre căile de curgere preferențială are ca rezultat o emitere de
nivel scăzut a contaminanților și timpi lungi nesatisfăcători de curățare. Aceasta
este o problemă majoră în tehnologia “Pump and Treat”, care este metoda cea mai
importantă utilizată pentru remedierea contaminării apei din sol. Procedeul “Pump
and Treat”, la care apa este pompată din zonele cu apă, tratată și apoi descărcată,
este mai degrabă lipsită de eficiență, cu timpi de curățare proiectați a fi mai lungi
decât s-a estimat inițial. în cazul unei zone imobile, care conține cantități
substanțiale de contaminanți absorbiți sau în cazul în care sunt prezente faze
lichide neapoase, timpii de rezolvare au fost determinați a fi sute de ani.

1.1.3 Stabilizarea şi inertarea

Stabilizarea constă în transformarea unui poluant solubil în compus insolubil
pe baza unei reacţii chimice sau în virtutea absorbţiei pe o matrice neutră şi
nebiodegradabilă (argile, zeoliţi, gips, cărbune activ, silicat de sodiu) - inertarea
sau solidificarea se bazează pe amestecarea solului poluat cu anumite produse
adjuvante (ciment, var, cenuşa de termocentrală, asfalt), în scopul obţinerii unui
material compozit solid, impermeabil şi nereactiv
1.2 Metode bazate pe extracţia fizică a poluanţilor din mediul contaminat prin
excavare, pompare, spălare, flotaţie, extracţie de gaze sub vid (venting),
injectare de aer sub presiune (sparging, hidroşoc, geoşoc, UVB, stripping),
extracţie electrocinetică