HIDROTEHNICA

Vol. 67 2022

Cuprins
MESAJUL MINISTRULUI MEDIULUI, APELOR ȘI PĂDURILOR
Barna TáNczOS ............................................................................................................................3

MESAJUL DIREcTORULUI GENERAL AL

ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE „Apele Române”
Gabriel Francisc ȘTIKA ..................................................................................................................4

SOLUȚII DURABILE PENTRU PREVENIREA POLUĂRII APELOR SUBTERANE DIN

SURSE AGRIcOLE - PROIEcTUL „CONTROLUL INTEGRAT AL POLUĂRII CU
NUTRIENȚI”
Naiana MILEA, Paul POPA ............................................................................................................5

MONITORIzAREA cANTITATIVĂ A APELOR SUBTERANE ÎN cADRUL

REŢELEI HIDROGEOLOGIcE NAŢIONALE
Lăcrămioara cOARNĂ, Monica MAINERIcI ...........................................................................16

cARAcTERIzAREA POLUĂRII AcVIVERULUI DIN zONA DE LUNcĂ

ȘI INTERFLUVIU A RÂULUI GLAVAcIOc
Radu DROBOT, Marin-Nelu MINcIUNĂ,
Andrei VRÂNcEANU, Anca Rovena-LĂcĂTUȘU ....................................................................25

APLIcABILITATEA MODELĂRII MATEMATIcE ÎN PROcESELE DE cURGERE A

APEI SUBTERANE. STUDIU DE cAz: cONUL ALUVIONAR AL RÂULUI BUzĂU
Valentina MANEA ..........................................................................................................................40

EXPERIENȚA cOMPANIEI RAJA S.A ÎN EXPLOATAREA AcVIFERELOR

SUBTERANE DIN JUDEȚUL cONSTANȚA
Nicolae PITU, Angela PANĂ , Alexandru VERIOTI ..................................................................48
 Mesajul Domnului Barna Tánczos, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor
cu ocazia zilei Mondiale a Apei - 22 martie 2022

Doamnelor și domnilor,
Stimați colegi,

Tema aleasă anul acesta pentru Ziua Mondială a Apei -„Ape subterane – Faceți vizibil
invizibilul” este binevenită. În general, se vorbește despre apele de suprafață. Știm cu toții că este o
legătură indisolubilă între apele de suprafață și cele subterane. Multe din resursele de apă dulce pe
care le vedem, pe care le exploatăm, de care ne servim sunt alimentate de resursele pe care nu le vedem
- apele subterane.
Astăzi, vorbim din ce în ce mai mult de dezvoltare durabilă, de exploatare durabilă a resurselor.
Este adevărat, că la nivel de public larg, tema apelor subterane nu este prea des abordată. Două pericole
majore pot atenta la calitatea sau chiar la existența apelor subterane. Unul este pericolul poluării,
celălalt este al schimbărilor climatice.
Poluarea. În diverse ocazii, mai ales atunci când a fost în discuție depozitarea ilegală a
deșeurilor, am atras atenția că acestea pot duce la poluări grave ale apei subterane din zonă. La fel de
grave pot fi poluările provocate de unele substanțe utilizate în agricultură. Aceste substanțe chimice
intră în pământ, apoi când plouă sau când sunt inundații sunt transportate de apă spre interiorul
pământului și ajung în apele subterane.
Aș aminti depozitarea gunoiului de grajd. Nitriții sunt foarte periculoși pentru sănătatea
oamenilor, în concentrații mari pot fi chiar fatali, dacă ajung în pânza de apă freatică și de aici în
fântâni. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor derulează un proiect prin intermediul căruia fermierii
sunt învățați și ajutați concret în ceea ce privește depozitarea corectă a acestor deșeuri, prin construirea
de platforme de depozitare. Se pot da mai multe exemple. Aceste ape subterane, contaminate, rămân
așa pentru multă vreme și ajung în apele de suprafață de care vorbeam la început – râuri, lacuri etc.
Apele contaminate pot duce la îmbolnăvirea și chiar la dispariția plantelor, a animalelor, a unor întregi
ecosisteme.
Schimbările climatice aduc cu ele secete grave sau inundații devastatoare. Seceta reduce acest
depozit de ape, inundațiile, așa cum spuneam și mai sus, le pot contamina, pot distruge calitatea apelor.
Niciodată nu trebuie să uităm că apa este o resursă limitată. Suntem obligați toți – fiecare
persoană, fiecare instituție - să depunem toate eforturile pentru a proteja apa şi să învățăm să o utilizăm
într-un mod durabil.
Avem și o veste bună. Specialiștii din domeniul apelor vor avea mult de lucru în perioada
următoare. O componentă foarte importantă a Planului Național de Redresare și Reziliență se referă
la Managementul apei. Avem un buget de 1,462 miliarde euro și multe reforme de implementat. Astfel,
ca urmare a investițiilor, se vor realiza, printre altele:1600 de kilometri de rețele de apă - în localități
cu peste 2000 de locuitori, 2500 de kilometri de rețele de canalizare în localități cu peste 2000 de
locuitori și 400 de kilometri de rețele de canalizare în cele cu mai puțin de 2000 de locuitori, conectarea
a 88.400 de gospodării la rețele de apă și canalizare prin programul național Prima conectare la apă și
canalizare. De asemenea, cel puțin 510 de kilometri de linii de apărare împotriva inundațiilor vor fi
reabilitate în conformitate cu Directiva privind inundațiile și cu Strategia națională pentru gestionarea
riscului de inundații.
În încheiere, vreau să urez la mulți ani celor care, prin profesia pe care v-ați ales-o, sunteți
dedicați gospodăririi apei, și vă doresc să aveți succes în îndeplinirea obiectivelor propuse.
Vă mulțumesc!

Barna Tánczos ,
Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor
 MESAJUL
Domnului Gabriel Francisc ȘTIKA, director general al
Administrației Naționale „Apele Române”
cu ocazia Zilei Mondiale a Apei
- 22 martie 2022 -

Doamnelor și domnilor,
Dragi colegi,

La mulți ani de Ziua Mondială a Apei!

În ciuda restricțiilor de distanțare socială și a vremurilor grele pe care le traversăm, continuăm

și în 2022 tradiția de a marca această zi atât de importantă.
Cu acest prilej și în acord cu tematica mondială din acest an („Apa subterană: Să facem
invizibilul vizibil!”), îmi doresc să „aducem” la suprafață o comoară ascunsă, dar atât de importantă
pentru menținerea vieții noastre și a ecosistemelor terestre și acvatice deopotrivă.
Când vorbim despre apă, mulți văd și se gândesc la râuri și lacuri, dar noi, gospodarii apelor,
suntem datori să le reamintim oamenilor cât de mult contează apa pe care nu o văd și care se întinde
sub picioarele lor. Aceasta trebuie protejată, atât ca resursă de apă destinată populației și altor utilizări,
cât și pentru rolul esențial pe care îl are în ciclul hidrologic prin menţinerea zonelor umede ca surse
de alimentare a freaticului.
În cadrul Planurilor de Management Bazinale și actualizările acestora, specialiștii Apelor
Române realizează evaluarea cantitativă și calitativă a stării corpurilor de apă subterană, inclusiv
analiza presiunilor antropice la care sunt supuse și care pot conduce la deteriorarea stării bune a apelor
subterane. În calitate de administratori ai resurselor de apă, căutăm să identificăm cele mai bune soluții
și măsuri pentru a preveni, limita poluarea și suprautilizarea acestora.
Să nu uităm că procesul de refacere a apelor subterane poluate și de readucere a acestora la o
calitate bună este mult mai lent și costisitor decât cel al apelor de suprafață. De aceea, este imperativ
necesar să ne corectăm comportamentul și atitudinea față de apă prin practici sănătoase și prietenoase
cu mediul.
În fața unui viitor aflat sub incertitudinea schimbărilor climatice, apa subterană se constituie
într-o rezervă strategică pe care trebuie să o respectăm ca o componentă dintr-un întreg din care și noi
facem parte.
Să avem ape curate, de bună calitate, depinde de voința noastră, a tuturor, dar și a fiecăruia
dintre noi!

Ing. Gabriel Francisc ȘTIKA,

director general al Administrației Naționale „Apele Române”
 SOLUȚII DURABILE PENTRU PREVENIREA POLUĂRII APELOR
SUBTERANE DIN SURSE AGRICOLE
PROIECTUL „CONTROLUL INTEGRAT AL POLUĂRII CU NUTRIENȚI”
Naiana MILEA
Director, Unitatea de Management a Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți”
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor

Paul POPA
Coordonator tehnic, Unitatea de Management a Proiectului „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți”
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor

Rezumat
Preocuparea pentru prevenirea poluării cu nutrienți din surse agricole a apelor, subterane și de
suprafață, a fost permanent în atenția Guvernului României. Demersurile de aliniere la cerințele Di-
rectivei Nitrați au început încă din perioada de preaderare la Uniunea Europeană, mai exact în anul
2002, când au fost demarate primele acțiuni concrete, sub forma unui proiect pilot în județul Călărași.
Articolul descrie parcursul și eforturile conjugate ale autorităților centrale și locale, în ultimii 20 de
ani, pentru reducerea poluării apelor cu nutrienți din surse agricole și modul în care, prin eforturi
permanente, interes și concentrare asupra subiectului, un mic proiect pilot „Controlul poluării din
agricultură” (2002-2007) a putut fi transformat într-un program național, derulat pe mai multe decenii,
privind reducerea poluării apelor subterane din sursă agricolă.

Abstract
The concern for preventing nutrient pollution from agricultural sources of water, ground and surface,
has been permanently in the attention of the Romanian Government. The steps to align with the re-
quirements of the Nitrates Directive started as early as the pre-accession period in the European
Union, namely in 2002, when the first concrete actions were started, in the form of a pilot project in
Calarasi County. The article describes the combined course and efforts of central and local author-
ities over the last 20 years to reduce water pollution by nutrients from agricultural sources and how,
through permanent efforts, interest and focus on the subject, a small pilot project “Agricultural pol-
lution control” (2002-2007) could be transformed into a multi-decade national programme on reduc-
ing groundwater pollution from agricultural sources.

Cuvinte cheie: nitrati, nutrienti, poluarea cu nutrienți, gunoi de grajd, zone vulnerabile la nitrați, plat-
forme comunale pentru depozitarea gunoiului de grajd, campanie de conștientizare

1. Sursele poluării apelor cu confruntă cu reticența locuitorilor de a se racorda

nutrienți și intervențiile proiec -
tului „Controlul Integrat al
Poluării cu Nutrienți” (CIPN)
Pe lângă sursele agricole, nivelul poluării
apelor subterane cu nitrați este alimentat și din
surse sociale. În ceea ce privește sursa socială,
principala cauză o reprezintă numărul încă foarte
mare de latrine din curțile gospodăriilor și fosele
septice incorect construite, care permit infiltrarea
apei poluate în sol. Deși în ultimii ani au fost
făcute investiții masive la nivelul tarii în sisteme
de canalizare, de multe ori autoritatea locală se
la acestea, cauzată în principal de lipsa fondurilor
pentru construcția băilor și a racordurilor.
Din perspectiva sursei agricole,
problemele apar din nerespectarea bunelor
practici agricole, principalele cauze fiind:
depozitarea incorectă a gunoiului de grajd,
aplicarea de îngrășăminte în perioada de
interdicție și depășirea cantităților de fertilizanți
pe hectar, permise fără realizarea de studii agro-
chimice.
Ca linie principală, proiectul CIPN, în
toate fazele sale, s-a concentrat pe diminuarea
poluării din surse agricole, prin susținerea
comunităților locale, în care animalele se cresc în

5
sisteme comunale de gestiune a gunoiului de
grajd. Cu toate acestea, în perioada 2008-2017,
proiectul s-a adresat și sursei sociale de poluare,
prin realizarea unor sisteme de canalizare cu stații
de tratare. După 2017 asemenea investiții nu au
mai fost finanțate, din cauza existenței fondurilor
europene dedicate pentru dezvoltarea de sisteme
de canalizare.
2. Contextul românesc: sectorul
agricol din România
Poluarea cu nutrienți din surse agricole
necesită o abordare specială în România, datorită
particularităților sectorului agricol. Cu o suprafață
de 12,5 milioane de hectare de teren agricol, în
România există peste 3 milioane de ferme, ceea
ce înseamnă aproximativ o treime din totalul
fermelor din Uniunea Europeană (UE). Peste 58%
din acestea au o suprafață de sub 2 hectare, fiind
ferme mici sau gospodării de subzistență.1
2.1. Poluarea apelor subterane cu nitrați
cauzată de gestionarea defectuasă a
gunoiului de grajd
Obligațiile legale privind gestionarea
gunoiului de grajd se regăsesc în Programul de
acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării
cu nitrați proveniți din surse agricole (PA),
aprobat prin ordin comun al ministrul mediului,
apelor și pădurilor și ministrul agriculturii și
dezvoltării rurale nr. 333/165/2021. Conform
dispozițiilor actului normativ, depozitarea
conformă a gunoiului de grajd se face pe
platforme impermeabile, dotate cu rezervor de
colectare a fracției lichide, dimensionate în
funcție de numărul de animale și durata perioadei
de interdicție a împrăștierii îngrășămintelor pe
terenurile agricole.
Dacă fermele mai mari, care practică o
zootehnie organizată și orientată spre profit,
1
Sursă: Anuarul statistic 2016 – Institutul Național de
Statistică
Foto. 1. Exemple de depozitare neconformă a gunoiului de grajd în gospodării, la demararea
proiectului pilot „Controlul poluării din agricultură” (2002-2007)
6
dispun și de mijloace financiare și de știința
necesară managementului gunoiului de grajd, în
fermele foarte mici și în gospodăriile de
subzistență în care se cresc animale, de cele mai
multe ori acestea sunt crescute fără respectarea
condițiilor minime de depozitare a gunoiului de
grajd. În special în gospodării, bălegarul este pus
la întâmplare în curte sau chiar aruncat pe câmp
sau în albiile râurilor. Din vizitele făcute în teren,
s-a putut constata faptul că, în general, acești mici
crescători de animale, majoritatea având
gospodării de subzistență, sunt lipsiți de mijloace
financiare și/sau sunt lipsiți de cunoștințele
necesare unei bune gospodăriri a gunoiului de
grajd. Toate acestea conduc la rezultatul final
reprezentat de fenomenul de poluare difuză a
apelor subterane cu nitrați, cu concentrări sensibil
mai mari în zonele locuite. Pentru o imagine mai
bună a realității satului românesc, putem spune că
localitățile unde nu există capacități de stocare a
gunoiului de grajd în gospodării sunt ca niște
ferme mari, cu zeci sau sute de bovine, înșirate pe
o suprafață întinsă, fără nicio protecție împotriva
poluării apelor cu nitrați.
2.2. Poluarea apelor subterane cu nitrați
cauzată de nerespectarea perioadelor de
interdicție a împrăștierii gunoiului de
grajd pe terenurile agricole
Respectarea perioadelor de interdicție este
un element extrem de important în prevenirea
poluării cu nitrați a apelor subterane și de
suprafață. În timpul perioadelor de interdicție,
plantele sunt în repaus vegetativ, neconsumând
elemente nutritive. Nutrienții care sunt împrăștiați
pe câmp în această perioadă sunt, în cea mai mare
parte, transportați de precipitații în adâncimea
solului, ajungând sub rădăcinile plantelor și
nemaiputând fi consumați atunci când planta
revine în vegetație, contribuind astfel la creșterea
poluării apelor subterane. Cu toate că logica
acestei interdicții este evidentă și simplu de
înțeles, mulți fermieri mici împrăștie gunoi de
grajd în perioada iernii, proaspăt sau fermentat,
fie din cauză că nu cunosc fenomenul, fie din
comoditate, pentru că accesul pe pământul
înghețat este mai facil. Astfel, în necunoștință de
cauză, fermierii înregistrează pierderi pe două
direcții: poluarea pânzei freatice, fapt care face
nepotabilă apa din fântâni și pierderi economice,
cauzate de pierderea azotului din îngrășămintele
organice aplicate și a costurilor cu împrăștierea.
La nivel macro, în toată această ecuație
mai intervine un element important: cca. 98% din
teritoriul României este în bazinul hidrografic al
Dunării. Prin urmare, poluarea locală este
transportată de afluenți și colectată de către
Dunăre, care o eliberează în Marea Neagră.
Acesta este unul din motivele principale pentru
care România a ales, în 2013, să renunțe la ideea
de desemnare a zonelor vulnerabile la poluarea cu
nitrați din surse agricole și să aplice prevederile
Directivei Nitrați pe întreg teritoriul său.
Fig. 1. Limitele bazinul Dunării
3. Abordarea strategică în cadrul
proiectului „Controlul integrat al
poluării cu nutrienți”
Strategia implementată în cadrul
proiectului CIPN a fost una structurată pe mai
multe niveluri, toate cu același grad de prioritate.
Direcțiile principale au fost: legislative –
pregătirea și actualizarea legislației în domeniu;
administrative – desemnarea primelor Zone
Vulnerabile la Nitrați (ZVN), conform
prevederilor Directivei Nitrați; investiționale –
finanțarea unor măsuri de prevenire a poluării,
accentul fiind pus pe rezolvarea problemelor
micilor crescători de animale și gospodari prin
7
finanțarea unor sisteme publice de management
al gunoiului de grajd, respectiv platforme
comunale și seturi de utilaje care le deservesc; de
monitorizare – realizarea unor matrici de
piezometre pentru monitorizarea fluctuațiilor
concentrației de nutrienți în apa subterană; de
întărire a capacității instituționale – în special pe
partea de monitorizare și raportare; de
comunicare – prin derularea de campanii de
informare, cu scopul schimbării comporta-
mentelor poluatorilor.
În toate fazele proiectului CIPN,
obiectivele principale au fost: reducerea
descărcărilor de nutrienți în ape prin finanțarea de
investiții, promovarea schimbărilor comporta-
mentale la nivelul fermierilor și întărirea
capacității instituționale și de reglementare.
Încă de la început, filosofia investițiilor
realizate în cadrul celor trei faze ale proiectului
CIPN s-a bazat pe următoarele principii: investiții
realizate în localități unde există un număr
relevant de animale, cu platforme dimensionate
în funcție de acest număr; o cofinanțare cât mai
redusă a autorității locale, pentru a nu pune
bariere în accesul la investiții; realizarea
investiției de către Unitatea de Management a
Proiectului CIPN (UMP CIPN) și transferul
acesteia în proprietatea autorității locale, la
finalizare urmând ca Unitatea Administrativă
Teritorială (UAT) să opereze platforma, conform
cu nevoile locale; monitorizarea autorității locale
în ceea ce privește operarea platformei și
acordarea de sprijin pentru asigurarea
sustenabilității investiției.
3.1. Mentalități versus schimbări
comportamentale
Deși aparent s-ar putea considera că lipsa
finanțărilor este problema centrală în ecuația
reducerii poluării cu nitrați, cei 20 de ani de
implementare a proiectului CIPN au demonstrat,
între altele, că principala problemă rămâne cea a
mentalității poluatorilor, adică a fermierilor și
gospodarilor din mediul rural. Orice investiție
făcută este utilă atâta timp cât este folosită, iar
acest lucru depinde direct de mentalitățile
oamenilor, care împiedică schimbările
comportamentale pozitive.
Afirmația de mai sus se bazează pe foarte
multe discuții cu fermierii, purtate de echipa de
proiect în teritoriu, și este demonstrată și de
atitudinea pe care o au o parte din fermieri atunci
când vine vorba de poluarea apelor cu nitrați.
Datorită faptului că acest tip de poluare nu poate
fi percepută prin simțuri, nitrații neavând nici gust
și nici miros, pentru foarte mulți locuitori din
mediul rural ea este considerată inexistentă.
Acești oameni consumă de multe ori apă din
fântâni cu o concentrație de nitrați mult peste
limita potabilității, de 50 mg/litru. Și, deși acest
lucru acționează negativ starea generală de
sănătate, oamenii nu fac legătura între diversele
afecțiuni care își fac apariția și consumul de apă
cu exces de nitrați. Singurele reacții reale la
poluarea cu nitrați le-am observat cu ocazia
caravanei care s-a deplasat în toate localitățile
proiectului, pentru a face teste demonstrative,
colorimetrice dar citite cu un interpretor digital.
Au fost persoane care și-au schimbat fizionomia
atunci când au constatat că apa din fântâna de
unde consumă în mod curent apă de băut și de
gătit are o concentrație de nitrați de peste 500
mg/litru. Adică de 10 ori mai mare decât cea
maxim admisă. Mai exact, la o oală de ciorbă de
10 litri, familia consumă 5 grame de nitrați! La
antipod au fost cazuri de persoane care s-au arătat
complet indiferente, chiar și în fața evidențelor,
motivând că beau de zeci de ani această apă și nu
au nimic. Nimic evident, am completa noi, mai
Foto. 2. Imagini din caravana Apăr Apa, în care s-au realizat măsurători ale concentrației de
nitrați în apa din fântâni, cu scop de conștientizare
8
ales că nu știm cât de bine ar fi funcționat
organismul respectivilor dacă nu ar fi fost supus
acestor „intoxicări” cu nitrați în exces. Și nici
când și-ar putea face apariția o boală gravă „din
senin”.
Este posibil ca aceste mentalități care
împiedică schimbarea să provină din proasta
înțelegere a obiceiurilor înaintașilor. România se
mândrește cu tradiții excepționale, dar se pare că
unele persoane nu știu să discearnă între niște
obiceiuri bune, sănătoase, și unele care au
consecințe negative demonstrate științific. Cum
ar fi depozitarea gunoiului direct pe pământ, pe
motiv că așa făcea bunicul și bunicul bunicului.
O altă posibilă explicație ar fi aceea a proverbialei
încăpățânări din mediul rural. O încăpățânare care
ne-a ajutat să ne conservăm identitatea, dar care,
iată, poate duce la niște blocaje în comportamente
nesănătoase. Este foarte posibil ca unii din
gospodarii pe care îi vizităm și cu care discutăm
să gândească cu o atitudine de genul „Ia uite-l și
pe ăsta, vine el să mă învețe cum să fac ce fac de
40 de ani...” Lipsa de deschidere față de
evidențele științifice și față de nou are și urmări
negative, se pare. Toate aceste atitudini se
regăsesc la baza refuzului gospodarilor și micilor
fermieri de a-și schimba comportamentul într-
unul care să contribuie la reducerea poluării cu
nitrații din surse agricole.
Așa că, uneori acționăm prin informarea
în masă iar alteori, când situația o cere, lucrurile
se reduc la „lupta la baionetă”. Face parte din
îndatoririle tuturor actorilor implicați în reducerea
poluării, indiferent de tipul de poluare.
Schimbarea se produce, mai lent decât am dori,
dar se produce. Iar noi nu avem voie să depunem
armele!
3.2. Un model pentru schimbarea
comportamentală pentru reducerea
poluării apelor
În eforturile noastre de a contribui la
schimbări comportamentale benefice ale
poluatorilor, am făcut o analiză și am ajuns la o
concluzie simplă: pentru a atinge orice obiectiv,
condițiile minime sunt 1. Să vrei, 2. Să știi și 3.
Să ai mijloace la dispoziție. Oricare piesă din cele
trei ar lipsi, este imposibil de a atinge un obiectiv,
în cazul nostru cel al reducerii poluării cu
nutrienți din surse agricole. Matricea de mai jos
a stat la baza organizării strategiei privind
acțiunile de informare în cadrul campaniei
naționale de comunicare.
4. Parcursul și rezultatele
obținute în 20 de ani de
activitate a proiectului CIPN
4.1 Proiectul pilot „Controlul poluării
din agricultură” (2002-2007)
Acțiunile Guvernului României, prin
Fig. 2. Zona de intervenție a proiectului, „Controlul poluării din agricultură” (2002-2007), în
județul Călărași
9
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
(MMAP), au debutat în 2002, prin proiectul pilot
„Controlul poluării din agricultură” (2002-2007).
La acel moment, ca urmare a studiilor prealabile,
MMAP a decis să testeze strategia reducerii
poluării apelor cu nitrați din surse agricole pe o
zonă din județul Călărași (vezi Figura. 2), care
întrunea condițiile necesare. După cum s-a văzut
ulterior, această abordare a adus multe beneficii,
pentru că a dat ocazia calibrării acțiunilor în
funcție de rezultatele obținute.
În materie de investiții, au fost realizate
18 platforme comunale pentru depozitarea
gunoiului de grajd în 7 comune beneficiare și au
fost livrate seturile de echipamente aferente,
compuse din: tractor, două remorci, încărcător
frontal, vidanjă și mașină de împrăștiat gunoiul.
Au fost instruite autoritățile locale și au fost
promovate, la nivel local, investițiile și beneficiile
pe care acestea le aduc comunității, în ansamblul
ei și fermierilor, în particular. Investițiile realizate
în localitățile beneficiare și-au demonstrat
sustenabilitatea în timp, ele funcționând foarte
bine și la peste 10 ani de la realizare (vezi Foto 3)
de la Banca Mondială, un grant GEF (Facilitatea
Globală de Mediu), un grant USAID și o
cofinanțare asigurată de Guvernul României.
Toată experiența dobândită în cei 5 ani de
implementare a fost utilizată la extinderea
proiectului CIPN în faza 2008-2017.

Foto. 3. Platforma de gunoi de grajd din localitatea Grădiștea, județul Călărași, în anul 2019, la
peste 10 ani de la înființare

O altă provocare a
fost și cea legată de
pregătirea legislației în
domeniu. Dacă astăzi
putem vorbi de
reglementări care au atins
deja un grad de maturitate,
fiind îmbunătățite pe baze
experențiale și științifice,
în decursul celor 20 de ani
de la demararea proiec-
tului, în anul 2002
lucrurile erau cu totul la
început. În perioada de
implementare a fost
realizat primul „Cod de
bune practici agricole”,
care a fost, la vremea
respectivă, prevedere
legală obligatorie pentru Fig. 3. România și Zonele Vulnerabile la Nitrați
agricultori.
Pe baza studiilor științifice și a
măsurătorilor au fost identificate un număr de 152
Zone Vulnerabile la Nitrați (ZVN). S-au pus astfel
bazele intervenției următoarei faze a proiectului 4.2. Proiectul „Controlul integrat al
CIPN, cea care a demarat în 2008 și care și-a poluării cu nutrienți” (2008-2017)
concentrat atenția pe reducerea poluării cu
nutrienți în aceste ZVN. După finalizarea proiectului pilot, MMAP
În segmentul de intervenții pentru dificultățiloranaliza
a făcut rezultatelor obținute, a
și a modului în care acestea au fost
monitorizare, a fost finanțată realizarea unei depășite și a actualizat abordarea strategică. Pe
matrici de 78 de piezometre, care au fost folosite lângă faptul că acest proiect a fost extins pe
la evaluarea rezultatelor proiectului. Zonele Vulnerabile la Nitrați, dispuse pe toată
Proiectul pilot a realizat investiții de 10,96 suprafața României, s-au abordat și alte linii
milioane USD și a fost finanțat dintr-un împrumut directoare, cum ar fi: realizarea de canalizări,

10
pentru a diminua poluarea apelor subterane din
surse sociale, perdele forestiere pentru absorbția
azotului în exces și realizarea unei stații pilot de
biogaz.
Investițiile în sistemele comunale de
gestionare a gunoiului de grajd au fost continuate,
realizându-se un număr de 87 de asemenea
obiective în 81 de localități beneficiare. Cel puțin
la începutul extinderii proiectului, s-a constatat o
reticență destul de ridicată a autorităților locale
legate de aceste investiții. Motivul era lipsa de
conștientizare a problemei poluării apelor cu
nitrați, o problematică ridicată de curând în
agenda publică. Un rol foarte important în
sprijinirea proiectului CIPN în această fază l-au
jucat Consiliile Județene, care s-au implicat și au
explicat autorităților locale importanța acestor
investiții. Componenta de conștientizare a fost
susținută și de o amplă campanie de informare, la
nivel național, prin care publicul a aflat despre
riscurile generate de această poluare. Au fost
făcute numeroase vizite în comunități și discuții
cu primarii și cu responsabilii de protecția
mediului. În unele localități, pe lângă platforma
comunală au fost realizate și platforme
individuale, pe care să se stocheze temporar
gunoiul de grajd, până la preluarea lui de către
autoritatea publică. În cadrul proiectului CIPN au
fost finanțate, în total, un număr de peste 1200 de
platforme individuale.
Investițiile în sisteme de canalizare au fost
un alt capitol introdus ca urmare a studiilor, cu
intenția diminuării poluării din surse sociale. În
perioada 2008-2017 au fost finanțate 12 asemenea
sisteme, cuprinzând rețele de canalizare, în unele
cazuri chiar și racorduri individuale, și 6 stații de
tratare proprii sau integrate ca extensii la
canalizările existente, totalizând o lungime de 170
km. Pe lângă sistemele de canalizare, în cadrul
proiectului CIPN s-au realizat și plantări de
perdele forestiere, pe o suprafață de 250 de
hectare. Tot în perioada 2008-2017, proiectul
CIPN a finanțat și o stație de biogaz cu o
capacitate de 370 kWh, investiție pilot realizată
în localitatea Seini, județul Maramureș.
Fig. 4. Tabel cu indicatorii de rezultat ai proiectului CIPN și gradul de realizare
11
În același timp, s-a continuat transpunerea
legislației europene în domeniul poluării cu nitrați
și s-a realizat al doilea Cod de Bune Practici
Agricole (CBPA).
În toată perioada de implementare,
proiectul CIPN a căpătat vizibilitate internațio-
nală. Succesul în implementare i-a făcut pe
partenerii externi să promoveze experiențele și
rezultatele proiectului și în alte zone unde
asemenea proiecte erau necesare. Aprecierea de
care s-a bucurat proiectul a fost confirmată și de
importanta participare internațională ocazionată
de Conferința internațională de închidere a
proiectului CIPN.
Ca rezultate, la încheierea proiectului s-au
constatat reducerea cu 50% a poluării de nitrați în
ape, în zonele de intervenție ale proiectului și
adoptarea de măsuri de prevenire a poluării cu
nitrați de către 60% din populația din aria de
intervenție. Toți indicatorii de rezultat ai
proiectului au fost atinși sau depășiți. Aceștia se
regăsesc în tabelul de mai jos:
Proiectul a avut un buget total de 60
milioane EUR, din care 50 milioane EUR
împrumut de la Banca Mondială, 4,01 milioane
EUR grant GEF (Facilitatea Globală de Mediu)
și 6 milioane EUR contribuții ale autorităților
locale.
4.3. Proiectul „Controlul integrat al
poluării cu nutrienți – Finanțare
adițională” (CIPN-FA) (2017-2023)
Ca urmare a deciziei României din 2013,
de a aplica prevederile Directivei Nitrați pe întreg
teritoriul său, coroborat cu faptul că proiectul
CIPN s-a adresat Zonelor Vulnerabile la Nitrați,
s-a decis acordarea unei Finanțări adiționale
pentru proiectul inițial, prin care s-a extins aria de
implementare la întreaga suprafață a țării.
Proiectul CIPN-FA a beneficiat din plin de
rezultatele primelor două faze de implementare.
Rezultatele investițiilor și ale campaniilor de
informare s-au simțit încă de la demararea
proiectului. Un bun exemplu este acela că, deși în
planificarea proiectului s-au luat în considerare
trei apeluri de note conceptuale din partea
autorităților locale care solicită finanțare, încă din
primul apel cererea a fost de aproape trei ori mai
mare decât fondurile disponibile. Acest lucru
demonstrează faptul că eforturile de promovare
și-au atins scopul, nemaiexistând reticența și
refuzul autorităților locale de a se implica în
combaterea poluării cu nitrați, așa cum s-a
întâmplat în faza anterioară.
Au continuat investițiile în infrastructura
de management al gunoiului de grajd în cadrul
comunităților. În plus, proiectul a finanțat, pe
lângă platformele comunale, și stații de
compostare.
Actualizările Codului de Bune Practici
Agricole (CBPA) și Programului de Acțiune (PA)
s-au făcut de către un colectiv de experți, cu
numeroase consultări publice și discuții inter-
instituționale, urmărindu-se în special
simplificarea normei legale și adaptarea la
schimbările climatice. Astfel, noul Program de
Acțiune a devenit documentul legal obligatoriu,
în locul CBPA, fapt care a ușurat mult accesul
fermierilor la textul de lege, acesta fiind mult mai
sintetic și mai clar. CBPA a devenit un document
consultativ. Totodată, PA a modificat perioadele
de interdicție, ținând cont de datele climatice din
ultimii ani, și a făcut diferențierea în funcție de
poziționarea fermei pe tipuri de relief: câmpie,
deal, munte. În acest fel, s-a redus perioada de
interdicție în zonele de câmpie și s-a mărit cea din
zona montană.
Începând cu anul 2019, UMP CIPN a
înființat 3 rețele de transfer de cunoștințe prin care
Foto. 4. Imagini de la întâlnirile fermierilor în cadrul Rețelei naționale de transfer de cunoștințe
12
se urmărește încurajarea adoptării de bune
practici de către fermieri în vederea reducerii
poluării cu nitrați. Modalitatea de implementare
aleasă are la bază stabilirea a 375 de grupuri de
discuții ale fermierilor formate din maximum 22
de persoane, la care participă și reprezentanți ai
autorităților locale (de exemplu, de la Agenția de
Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA),
Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor
Rurale (OJFIR), Directia Agricolă Județeană,
Agenția de Protecția Mediului (APM), etc.).
Discuțiile dintre fermieri sunt încurajate de către
un facilitator, sub coordonarea organizațiilor
profesionale de fermieri, care sunt de asemenea,
implicate în organizarea întâlnirilor. Toate
întâlnirile au și o componentă demonstrativă,
susținută de către un fermier gazdă. Construirea
platformelor de depozitare a gunoiului de grajd,
activitățile ce asigură o bună compostare,
fertilizarea (și echipamentele aferente), precum și
documentele care trebuie întocmite pentru buna
gestiune a fertilizanților reprezinta subiecte de
mare interes pentru fermieri. Până la final de
februarie 2022 au fost înființate 291 de grupe de
discuții, în cadrul cărora au participat la mai multe
întâlniri 6.810 de persone.
Campania națională de informare a
publicului a fost realizată segmentat, pe categorii
de grupuri țintă. Abordarea strategică a fost cea
prezentată mai jos, în Fig.5.
În debut, pentru a atrage atenția
publicului, a fost realizată o amplă campanie
televizată, vizând ca segment principal publicul
 Fig. 5. Abordarea strategică în cadrul campaniei naționale de informare publică
rural cu vârsta peste 49 de ani – potențialii
poluatori și, secundar, publicul urban cu vârstele
între 18-49 de ani – rudele de la oraș. Au fost
realizate șase spoturi video, care au avut peste
8700 de difuzări pe posturile tv, timp de trei luni.
Campania are și o componentă foarte importantă
online, prin realizarea portalului web
www.apanoastra.ro și a paginii de Facebook Apa
Noastră, care a reunit un număr de peste 4000 de
aprecieri. Peste 10 ambasadori, personalități
publice îndrăgite, au susținut mesajele campaniei
și au fost realizate peste 200 de intervenții ale
specialiștilor în emisiuni televizate, pe subiecte
legate de poluarea cu nutrienți. Un mare accent s-
a pus pe educația tinerei generații, campania
realizând două concursuri naționale pentru copii.
Tot în zona educațională s-a realizat un joc online,
care a oferit premii importante câștigătorilor. Pe
partea stakeholderilor s-au derulat întâlniri
regionale cu autoritățile locale și cu specialiștii
din agențiile locale.
Activitatea UMP CIPN la nivel
internațional s-a manifestat intens, atât la nivelul
Comisiei Europene, cât și la nivelul Programului
de Mediu al Națiunilor Unite (UNEP). Astfel,
reprezentanții UMP CIPN participă în mod
constant la întrunirile Comisiei Nitrați din care
fac parte reprezentanții Statelor Membre
responsabili de implementarea prevederilor
Directivei Nitrați la nivel administrativ și la care
se prezintă modalitățile concrete de punere în
aplicare a directivei. La aceste întruniri,
reprezentanții UMP CIPN au, de asemenea,
prezentări periodice referitoare la investițiile
realizate, precum și referitoare la acțiunile de
conștientizare și activitățile de transfer de
cunoștințe și bune practici în vederea reducerii
poluării cu nitrați.
Colaborările MMAP prin intermediul
UMP CIPN cu UNEP includ participarea, în
calitate de membru, la întrunirile Parteneriatului
Global pentru Managementul Nutrienților,
structură care are la bază un mecanism de
13
colaborare între Statele Membre ale Națiunilor
Unite pentru o utilizare mai eficientă a
fertilizanților, respectiv evitarea poluării cu nitrați
și compuși ai fosforului. De asemenea, MMAP
prin intermediul UMP CIPN acționează ca punct
focal pentru Convenția “Utilizarea Sustenabilă a
Azotului” aprobată de miniștrii protecției
mediului în cadrul sub egida ONU, participând la
elaborarea Declarației Colombo prin care se
promovează reducerea pierderilor de compuși ai
azotului, precum și la înființarea unui mecanism
de coordonare la nivel international pentru
reducerea poluării cu nitrați, amoniac și protoxid
de azot.
Un alt aspect important internațional este
participarea MMAP, împreună cu Administrația
Națională „Apele Române” (ANAR) și Institutul
de Cercetare- Dezvoltare pentru Pedologie,
Agrochimie și Protecția Mediului (ICPA), la
proiectul de cercetare coordonată finanțat de
Agenția Internațională de Energie Atomică de la
Viena. Proiectul își propune să identifice, prin
amprente izotopice, sursele de poluare cu nitrați
din apă. Rezultatele acestui proiect de cercetare
sunt extrem de importante, pentru că identificarea
ponderii fiecărei surse de poluare ar deschide noi
căi de rezolvare a problemei, facilitând o
intervenție mai precisă asupra sursei.
5. Planuri de viitor în ceea ce
privește poluarea din sursă
agricolă
Ca orice alt proiect, CIPN se va finaliza
într-o zi. Va lăsa în urmă investiții realizate,
comunități conștientizate și o mai bună înțelegere
a conceptului de poluare cu nitrați. Totuși, după
încheierea unui proiect, greu se mai pot
cuantifica, în timp, rezultatele acestuia și impactul
asupra surselor de apă freatică și, în general,
asupra calității apelor subterane, dar și a celor de
suprafață.
 Având în vedere interesul continuu și
crescând la nivelul țării privind poluarea din sursă
agricolă, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
a inclus în cadrul Planului Național de
Restructurare și Reziliență, cadrul Pilonului 1
care se referă la „Tranziția verde”, componenta
C3 axată pe managementul deșeurilor, un buget
de 255 milioane de euro, alocat Investiției I.2.
pentru dezvoltarea infrastructurii pentru
managementul gunoiului de grajd și al altor
deșeuri agricole compostabile.
Proiectele din cadrul acestei măsuri de
investiții vor fi axate pe patru domenii de
intervenție principale. Primul dintre ele este
realizarea de sisteme integrate comunale pentru
colectarea și managementul gunoiului de grajd
(incluzând platformă comunală, platforme
individuale pentru fermierii mici și mijlocii și
echipamente pentru gestionarea compostului). Al
doilea este legat de dezvoltarea sistemelor
comunale integrate pentru comunități cu
platformă comunală existentă (incluzând
finanțarea platformelor individuale pentru
fermieri mici și mijlocii și echipamente pentru
gestionarea compostului). Al treilea domeniu de
intervenție se referă la dotarea cu sisteme de
compostare a comunităților cu ferme mari
(incluzând stație de compostare, eventual
platforme individuale și echipamente pentru
gestionarea compostului). În fine, cel de-al
patrulea domeniu de intervenție se adresează
fermelor foarte mari. Este vorba despre sprijinirea
realizării instalațiilor de producere și valorificare
a biogazului, achiziționarea de echipamente și
instituirea unui sistem de economie circulară la
nivelul acelor ferme.
Având în vedere această alocare
generoasă pentru rezolvarea poluării cu nitrați de
la crescătorii mici și mijlocii de animale de la
nivelul țării, atenția s-a îndreptat și spre alte surse
de poluare din agricultură. Având în vedere
experiența ultimilor 20 de ani în domeniu, s-a
dorit ridicarea mai sus a ștachetei, Ministerul
Mediului, Apelor si Padurilor fiind în această
perioadă în discuții cu toate ministerele de resort
în vederea elaborării unei politici coerente și
comune privind toate sursele de poluare din
agricultură, incluzând pe lângă azotați și
pesticidele, antibioticele, hormonii, alte surse de
poluare, dar, bineînțeles și omniprezentele
plastice și microplastice.
Această inițiativă este aliniată la
obiectivele definite în Pactul verde european, care
va aduce noi provocări pentru mediul din
România. Pactul verde al UE prevede pentru
sectorul agricol o strategie „De la fermă la
consumator” cu obiectivul general de a institui un
sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic
pentru consumatori și sectorul public în calitate
de cumpărător. Împreună cu Strategia în domeniul
biodiversității, Strategia „De la fermă la
14
consumator” definește un set de obiective de
reducere care se preconizează că vor fi atinse până
în 2030: (i) reducerea emisiilor de nutrienți cu
50 %; (II) reducerea cu 20 % a utilizării
îngrășămintelor; (III) reducerea cu 50 % a
utilizării și riscului de pesticide chimice; (IV)
reducerea vânzărilor de antimicrobiene cu 50 %;
(v) creșterea suprafeței agricole ecologice la 25 %
din suprafața agricolă utilizată (SAU); și (vi)
creșterea caracteristicilor peisajului de mare
diversitate la 10 % din SAU. Proiectul se va alinia
la agenda UE prin abordarea obiectivelor de
reducere a poluării și prin consolidarea capacității
de monitorizare în instituțiile respective.
În conformitate cu Strategia UE „De la
fermă la consumator”, această nouă inițiativă va
sprijini aplicarea de tehnologii care contribuie la
colectarea, reducerea și reciclarea materialelor
plastice de pe cursurile de apă, investiții specifice
la nivelul comunităților pentru instalațiile de
colectare și reciclare a materialelor plastice din
agricultură. Trasabilitatea și reducerea utilizării
pesticidelor va fi sprijinită prin investiții specifice
în echipamente de măsurare a utilizării
pesticidelor și de îmbunătățire a sistemului de
supraveghere și alertă privind bolile plantelor.
Investițiile vor viza laboratoare mobile pentru
inspectarea și calibrarea utilizării pesticidelor în
teren. În plus, această subcomponentă va sprijini
implementarea tehnologiilor digitale care asigură
trasabilitatea pesticidelor pentru a consolida
capacitatea de raportare.
Această nouă inițiativă vizează, de
asemenea, sprijinirea capacității instituționale în
cadrul Planului Național de Redresare și
Reziliență, sprijinind viitoarele investiții prin
consolidarea capacității instituționale.
Orice viitoare inițiativă vizează și
alinierea la proiectul regional GEF pentru Blueing
the Black Sea. Fiind una dintre cele 7 economii
de la Marea Neagră care își unesc forțele vizând
realizarea de progrese în direcția sustenabilității
Mării Negre, acțiunile de reducere a poluării în
Marea Neagră vor aduce beneficii și României.
Deoarece activitățile de finanțare ecologice și
inovatoare definite în proiectul Blueing the Black
Sea se concentrează pe Georgia, Moldova, Turcia
și Ucraina, eforturile de prevenire și reducere a
poluării din România pot informa și sprijini
dialogul cu partenerii lor regionali.
Importanța protejării apelor subterane este
evidentă. În cazul poluării cu nitrați, acest lucru
este și mai limpede. Dacă poluarea apare în apele
de suprafață, se produce eutrofizarea, cu toate
problemele pe care acest fenomen le generează,
dar nitrații sunt, în final, consumați de alge. În
apele subterane, nu există consumatori de nitrați.
Prin urmare, singura soluție este aceea de a stopa
sursele de poluare și de a aștepta ca, în timp, apele
să revină la concentrații acceptabile de nitrați. În
contextul globalizării, toți actorii din statele
membre UE trebuie să ia măsuri pentru reducerea
poluării cu nitrați. În mod complementar, aceste
măsuri necesită și alocare de resurse care, în
contextul economic actual, implică analiză și
alegerea unei decizii cu privire la reducerea
poluării cu nutrienți: acțiune sau inacțiune, a
progresa sau a sta pe loc.
Anii care vin vor demonstra dacă noi,
actorii implicați, am ales mai bine sau mai rău.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor din
România, prin Proiectul „Controlul Integrat al
Poluării cu Nutrienți”, a ales să acționeze.
15
Bibliografie
[1] Directiva 91/676/CEE privind protectia apelor
împotriva poluării cu nitrati din surse Agricole
Strategia UE „De la fermă la consumator”
[2] http://www.inpcp.ro/
[3] https://apanoastra.ro/
[4] Anuarul statistic 2016 – Institutul Național de
Statistică
[5] Proiectul regional GEF pentru Blueing the
Black Sea
 MONITORIZAREA CANTITATIVĂ A APELOR SUBTERANE ÎN CADRUL
REȚELEI HIDROGEOLOGICE NAȚIONALE

Dr. ing. Lăcrămioara COARNĂ, ing Monica MAINERICI

Departamentul Management European Integrat - Resurse de Apă - Administrația Națională „Apele Române”

Rezumat
Evaluarea resurselor de apă subterană este un obiectiv de importanţă strategică care se bazează
pe o foarte bună cunoaştere a structurilor hidrogeologice, atât din punct de vedere spațial şi para-
metric, cât şi al proceselor fizico – chimice care guvernează dinamica acviferelor, respectiv a cor-
purilor de apă delimitate în baza Directivei Cadru a Apei 2000/60/CE.
În acest scop, monitorizarea cantitativă unitară şi coerentă a apelor subterane este o condiţie
esenţială, fiind realizată în forajele şi izvoarele din Reţeaua Hidrogeologică Naţională care este
administrată şi coordonată de Administraţia Naţională “Apele Române”. Observaţiile şi măsurătorile
efectuate la nivelul celor 11 Administraţii Bazinale de Apă stau la baza monitorizării cantitative a
corpurilor de apă subterană freatică şi de adâncime.

Abstract
The assessment of groundwater resources is a strategic objective, based on a very good knowledge
of the hydrogeological structures in terms of both spatially and parametricity, as well as of the physic-
chemical processes which govern aquifers and water bodies' dynamics, delineated according to
Water Framework Directive 2000/60/EC.
For this purpose, a unitary and coherent quantitative groundwater monitoring is essential, being
carried out in the wells and springs of the National Hydrogeological Network which is managed and
coordinated by National Administration "Romanian Waters". The observations and measurements
realized at the level of all 11 River Basin Administrations are the basis for the quantitative monitoring
of the phreatic and deep groundwater bodies.

Cuvinte cheie: corp de apă subterană, Directiva Cadru Apă 2000/60/CE, evaluarea stării cantitative
structură hidrogeologică, monitorizare cantitativă, Reţea Hidrogeologică Naţională

Introducere drept scop caracterizarea hidrogeologică a

Apa subterană reprezintă o resursă de
importanţă strategică având în vedere condiţiile
de acumulare şi curgere prin formaţiunile
litologice care asigură o bună protecţie faţă de
poluatorii externi. Astfel, datorită complexităţii
structurii geologice şi a proceselor fizico –
chimice din subteran, monitorizarea cantitativă a
apelor subterane, realizată prin metode indirecte,
este afectată de un grad de incertitudine mai
ridicat decât în cazul apelor de suprafaţă.
Monitorizarea cantitativă a apelor subterane
este realizată la nivel de corp de apă subterană
prin forajele şi izvoarele din Reţeaua
Hidrogeologică Naţională aflată în administrarea
Administraţiei Naţionale ”Apele Române” şi are
mediului subteran şi evaluarea resurselor de apă.
1. Rețeaua Hidrogeologică
Națională
Monitorizarea apelor subterane a început în
anul 1962 când a fost proiectată Reţeaua
Hidrogeologică Naţională cu scopul de a fi inves-
tigate toate formaţiunile acvifere din România,
atât din punct de vedere al dezvoltării spaţiale şi
a potenţialului acviferelor, cât şi a cunoaşterii
regimului de curgere.
Astfel, în ultimii 60 ani au fost proiectate,
executate şi monitorizate captările din Reţeaua
Hidrogeologică Naţională cum ar fi: forajele de
freatic (mică adâncime), forajele de medie
adâncime, forajele de adâncime şi izvoarele.

16
Foraje de freatic
Au fost executate astfel încât să poată fi
identificate şi ulterior monitorizate apele
subterane de mică adâncime care sunt acumulate
în diferite tipuri de structuri geologice şi
geomorfologice. Pentru atingerea acestui obiectiv
Reţeaua Hidrogeologică de freatic este
reprezentată prin foraje de ordin I, foraje de ordin
II, foraje din zona captărilor, foraje din zona
staţiilor experimentale şi foraje de urmărire a
poluării.
• Forajele de ordin I sunt amplasate în văile
principalelor cursuri de apă sau în apropierea
lacurilor, sub forma unor aliniamente, de obicei
transversale. Scopul acestor foraje este urmărirea
regimului apelor subterane din văile fluviatile sau
din apropierea lacurilor şi punerea în evidenţă a
legăturii hidraulice a acviferelor freatice cu apele
de suprafaţă;
• Forajele de ordin II sunt amplasate în
interfluviu. Scopul acestor foraje este urmărirea
influenţei factorilor climatici asupra regimului
apelor subterane;
• Forajele din zona captărilor au ca scop
monitorizarea efectelor exploatării prin captări
asupra regimului apelor subterane;
• Forajele din zona staţiilor experimentale au
ca scop monitorizarea apelor subterane pentru
analizele de bilanţ hidric;
• Forajele de urmărire a poluării au ca scop
monitorizarea apelor subterane pentru urmărirea
poluării în zone cu activităţi industriale sau
agricole potenţial poluatoare.
Foraje de medie adâncime
Au fost executate astfel încât să poată fi
cercetate şi monitorizate structurile acvifere
interceptate la adâncimi cuprinse în intervalul 50
m – 100 m.
Foraje de adâncime
Au fost executate astfel încât să poată fi
cercetate şi monitorizate structurile hidrogeolo-
gice aflate la adâncimi mai mari de 100 m.
Izvoare
Pentru a monitoriza emergenţele apelor
subterane la suprafaţă solulul au fost introduse
ulterior, în Reţeaua Hidrogeologică Naţională
captări de tipul izvoarelor.
17
Fiecare captare de apă subterană este
caracterizată prin:
Cod care este unic şi specific fiecărui punct
de captare de apă subterană, indicând
amplasamentul acestuia. Acest cod este de tip
numeric, format din 12 cifre cu următoarea
semnificaţie: primele 2 cifre reprezintă codul
bazinului hidrografic (01, 02, 03, … ,14, 15), iar
următoarele 10 cifre sunt coordonatele geografice
în ordine Y, X, exprimate în hm, în sistem Gauss
– Kruger.
Nume care provine de la localitatea cea mai
apropiată amplasamentului captării.
În cazul forajelor de ord.II, al forajelor din
zonele de captare, al forajelor din zona staţiilor
experimentale şi al forajelor de urmărire a
poluării, după numele localităţii apar: “ord.II”,”
– captare”, “ – Stație experimentală”, respectiv “
– poluare”. În cazul izvoarelor, numele acestuia
este precedat de “IZVOR”
Indicativ care poate fi: F1, F2, …, F15
pentru forajele de freatic de ordin I, F1 pentru
forajele de freatic de ordin II, F1N pentru forajele
de urmărire a poluării, F1MA pentru forajele de
medie adâncime şi F1AD, F2AD pentru forajele
de adâncime şi IZV, IZV1, IZV2 pentru izvoare.
2. Monitorizarea cantitativă a
apelor subterane
Monitorizarea cantitativă a apelor
subterane, respectiv a corpurilor de apă subterană
se realizează prin observaţiile şi măsurătorile
efectuate în forajele şi izvoarele din Reţeaua
Hidrogeologică Naţională la nivelul celor 11
Administraţii Bazinale de Apă. Această
monitorizare continuă şi unitară are drept scop
completarea Fondului Naţional de date
hidrogeologice şi utilizarea acestora pentru
elaborarea studiilor hidrogeologice şi a evaluării
resurselor de apă subterană.
Observaţiile şi măsurătorile din Reţea se
efectuează la nivel de staţie hidrometrică şi/sau
staţie hidrologică, se analizează, corectează şi
centralizează la nivel de Birou/Serviciu de
Prognoze Bazinale, Hidrologie şi Hidrogeologie
din cadrul Administraţiilor Bazinale de Apă.
2.1. Monitorizarea corpurilor de apă
subterană freatică
La nivel naţional, au fost delimitate 115
corpuri de apă subterană freatică monitorizate
prin foraje de freatic şi medie adâncime (Figura
1). Corpurile de apă freatică sunt monitorizate
cantitativ prin măsurătorile de adâncime a
nivelului hidrostatic efectuate în forajele de freatic
şi medie adâncime din Reţeaua Hidrogeologică
Naţională.
Adâncimea nivelului hidrostatic se
monitorizează, atât în sistem manual, cât şi în
sistem automat.
Măsurătorile de nivel, în sistem manual, se
realizează de către observatori cu frecvenţe de 10,
5, 3 sau 2 măsurători lunare, în funcţie de regimul
de curgere al apelor subterane din zonă, de
distribuţia spaţială a forajelor şi de posibilităţile
de acces.

Fig. 1. Reţeaua de monitorizare a corpurilor de apă subterană freatică

Fig. 2. Reţeaua forajelor de freatic echipate cu senzori cu descărcare locală şi staţii cu transmisie
GPRS

18
 Măsurătorile de nivel, în sistem automat, se
realizează cu frecvenţă zilnică prin senzori cu
descărcare locală sau staţii cu transmisie GPRS
(Figura 2).
2.2. Monitorizarea corpurilor de apă
subterană de adâncime
Corpurile de apă subterană de adâncime, în
număr de 28, au fost delimitate pe trei layere – 2,
3 şi 4 în funcţie de adâncimea la care au fost
interceptate structurile acvifere, pe layerul 4 fiind
2 corpuri de foarte mare adâncime. Monitorizarea
apelor subterane de adâncime se efectuează prin
măsurători expediţionare ale adâncimii nivelului
piezometric sau ale debitelor, în cazul forajelor
arteziene (Figura 3). Frecvenţa de monitorizare a
nivelului piezometric este lunară sau trimestrială,
iar în cazul debitelor poate fi lunară, trimestrială,
semestrială sau anuală, în funcţie de accesibilitate
şi de resursa umană disponibilă. Reţeaua forajelor
de adâncime care monitorizează cele 3 layere este
prezentată grafic în Figura 4.
2.3. Monitorizarea corpurilor de apă
subterană prin izvoare
O parte din corpurile de apă subterană
freatică sunt reprezentate prin formaţiuni carstice
Fig. 3: Reţeaua forajelor de adâncime care monitorizează nivelul piezometric (NH) şi debitul (Q)
19
care prin reţeaua de fisuri şi fracturi permite
apelor subterane de adâcime să emeargă la
suprafaţa terenului. Aceste corpuri de apă
subterană mixte (freatic+adâncime), precum şi
unele corpuri de adâncime reprezentate prin
formaţiuni geologice fisurate şi fracturate sunt
monitorizate prin izvoare (Figura 5). Frecvenţa
de monitorizare a debitului şi temperaturii apei la
izvoarele atribuite Reţelei Hidrogeologice
Naţionale este lunară, semestrială sau anuală, în
funcţie de variabilitatea periodică a capacităţii de
debitare, de accesibilitatea în teren şi de resursa
umană disponibilă.
2.4. Caracterizarea hidrogeologică a cor-
purilor de apă prin pompări experimen-
tale
Pompările experimentale efectuate în foraje
au ca scop, atât determinarea regimului hidraulic
de curgere al acviferului testat, cât şi determinarea
parametrilor hidrogeologici ai acviferului şi ai
forajului: conductivitatea hidraulică (K),
transmisivitatea (T), raza de influenţă (R).
În forajele din Reţeaua Hidrogeologică
Naţională se efectuează operaţia de denisipare
pentru întreţinerea forajelor urmată de pomparea
în regim staţionar şi în regim tranzitoriu. Din
punct de vedere tehnic pomparea se recomandă
 Fig. 4. Reţeaua de monitorizare a corpurilor de apă subterană de adâncime

Fig. 5. Reţeaua de monitorizare a corpurilor de apă subterană prin izvoare

să se facă în trei trepte de debit, dar în situaţia în
care coloana de apă din foraj este redusă,
pomparea se realizează în una sau două trepte.
Pompările experimentale în regim permanent
se realizează în 1, 2 sau 3 trepte în care se
pompează apă din foraj, menţinând debitul
constant, astfel încât regimul de curgere al apelor
subterane să fie un regim de echilibru.
La pomparea în regim permanent se fac
măsurători ale adâncimii nivelului hidrostatic al

20
acviferului NH (înainte de începerea pompării) şi cu diagrama de indicaţie regimul hidraulic de
ale adâncimii nivelului hidrodinamic Nd1, Nd2, curgere a acviferului.
Nd3, corespunzătoare celor trei trepte de pompare
cu debitele Q1, Q2, Q3. Pentru fiecare treaptă de
pompare se calculează denivelarea corespunzătoare
fiecărei trepte de debit şi debitul specific
corespunzător fiecărei trepte de pompare q1, q2, q3.
Rezultatele pompării sunt înregistrate prin:
- diagrama de indicaţie/curba de indicație
Q=Q(s) care este o caracteristică a forajului
hidrogeologic și a acviferului testat şi permite
determinarea regimului hidraulic de curgere a
acviferului (acvifer cu nivel liber – Figura 6a, sau
acvifer sub presiune – Figura 6b);
- graficului debit specific – denivelare q =
q(s) care permite verificarea corectitudinii şi a
regimului permanent de curgere a apei spre foraj a) Liniar
în momentul executării testului de pompare. Acvifer cu nivel liber, Acvifer sub presiune
Corectitudinea testului de pompare este indicată
dacă tipul corelaţiei debit specific – denivelare
este linear, parabolic sau de tip debit specific
constant (Figura 7a) ,b), c)), indicând în corelaţie

b) Parabolic
Acvifer cu nivel liber, Acvifer sub presiune
a) Acvifer cu nivel liber

c) Debit specific constant

b) Acvifer sub presiune
Acvifer sub presiune
Fig. 6. Tipuri de diagrame de indicaţie: a) cu Fig. 7. Tipuri de corelaţii debit specific –
nivel liber, b) sub presiune denivelare
a) Liniar b) Parabolic c) Debit specific constant

21
 Prelucrarea datelor înregistrate prin
pompările experimentale în regim permanent are
ca rezultat determinarea parametrilor
hidrogeologici ai acviferului: conductivitatea
hidraulică – K [m/zi], transmisivitatea – T [m2/zi]
şi raza de influenţă a forajului – R [m], pe baza
modelelor analitice.
3. Monitorizarea cantitativă a
corpurilor de apă subterană în
anul 2020
În anul 2020, monitorizarea cantitativă a
apelor subterane freatice a constat în măsurători
ale adâncimii nivelului (NH) în 2850 foraje de
mică adâncime. Măsurătorile au fost efectuate,
atât în sistem manual (de către observatori), în
2611 foraje, cât şi în sistem automat, în 618
foraje. La nivel naţional, 379 foraje freatice au
măsurători de nivel dublate, efectuate, atât în
sistem automat, cât şi în sistem manual.
Distribuţia pe Administraţii Bazinale de
Apă a forajelor de mică adâncime cu măsurători
de nivel hidrostatic (NH) efectuate în 2020 este
prezentată în Tabelul nr. 1.
Corpurile de apă subterană de adâncime au
fost investigate prin efectuarea măsurătorilor de
nivel piezometric sau a debitelor în 73 foraje de
adâncime aparţinând Reţelei Hidrogeologice
Naţionale. Din totalul forajelor monitorizate, în
Tabelul 1
22
anul 2020, s-au efectuat măsurători expediţionare
ale adâncimii nivelului piezometric în 54 foraje,
din care 7 foraje administrate de A.B.A. Someş –
Tisa şi A.B.A. Jiu sunt echipate cu senzori şi au
măsurători zilnice, în sistem automat. În 19 foraje
cu caracter artezian se efectuează măsurători de
debit.
Distribuţia pe Administraţii Bazinale de Apă
a forajelor de adâncime cu măsurători de nivel
piezometric (Np) şi debit (Q), efectuate, în anul
2020, este prezentată în Tabelul nr. 2.
Corpurile de apă subterană delimitate în
zone carstice au fost monitorizate, în anul 2020,
prin 120 izvoare la care a fost măsurat debitul (Q)
şi temperatura apei (Tapa) cu frecvenţe lunară,
semestrială sau anuală de 8 Administraţii
Bazinale de Apă, conform Tabelul nr. 3.
4. Obiectivele dezvoltării Rețelei
Hidrogeologice Naționale
În vederea îmbunătăţirii cunoaşterii
hidrogeologice a corpurilor de apă din România,
Administrația Națională „Apele Române” are ca
obiectiv principal întreţinerea şi dezvoltarea
Reţelei Hidrogeologice Naţionale prin reabilitarea
forajelor existente şi execuţia de foraje noi. În
acest scop a fost achiziţionat un set de
 Tabelul 2
Tabelul 3
echipamente pentru execuţia de foraje
hidrogeologice (compus din autocamion şi
instalaţie de foraj autoportantă), pentru dotarea
A.B.A. Crişuri din cadrul A.N. “Apele Române”,
din fondurile proiectului „Controlul Integrat al
Poluării cu Nutrienţi” – Finanţare Adițională,
implementat în cadrul Ministerului Apelor și
Pădurilor din fondurile de pre-finanțare ale
23
Acordului de Împrumut nr. LN 8.597-RO.
Cu instalaţia de foraj BERETTA (Figura 8),
în cadrul A.B.A. Crişuri, au fost reabilitate 46 foraje
de mică adâncime şi executate 7 foraje de adâncime:
Andrid F1AD, Leş F1AD, Livada de Bihor F1AD,
Fegernic F1AD, Horingea F1AD, Şisterea F1AD,
Tarian F1AD, Tulca F1AD, care să monitorizeze
cantitativ corpurile de apă subterană de adâncime.
 Fig. 8. Execuţie de foraj cu instalaţia BERETTA
Concluzii
Monitorizarea cantitativă a corpurilor de
apă subterană este realizată la nivelul
Administraţiilor Bazinale de Apă într-un mod
unitar şi coerent prin setul de observaţii şi
măsurători efectuate în forajele de freatic şi
adâncime din Reţeaua Hidrogeologică Naţională.
Rezultatele măsurătorilor nivelului apelor
subterane în foraje şi a debitelor la forajele de
adâncime şi la izvoare stau la baza caracterizării
complete a corpurilor de apă subterană, a analizei
dinamicii apelor subterane, la elaborarea studiilor
hidrogeologice şi la evaluarea stării cantitative a
corpurilor de apă subterană.
În anul 2020 au fost monitorizate din
punct de vedere cantitativ 2850 foraje de freatic,
73 foraje de adâncime şi 120 izvoare, iar în 156
foraje de freatic au fost efectuate pompări în
trepte. Astfel se pot face analize asupra regimului
de curgere a apelor subterane şi asupra dinamicii
apelor subterane pe baza estimării parametrilor
hidrogeologici pentru corpurile de apă freatică.
24
În scopul unei întreţineri corespunzătoare
a Reţelei Hidrogeologice Naţionale şi a
îmbunătăţirii distribuţiei reţelei de monitorizare
pe corpurile de apă au fost reabilitate 46 foraje de
freatic şi executate 8 foraje de adâncime.
Bibliografie
[1] *** (1973) Instrucţiuni privind Reţeaua
Hidrogeologică de Stat, vol. I, Institutul de Me-
teorologie şi Hidrologie, Bucureşti, pag. 10 – 14;
[2] *** (1975) Instrucţiuni pentru Reţeaua
Hidrogeologică de Stat privind activitatea obser-
vatorilor, vol. II, Institutul de Meteorologie şi Hi-
drologie, Bucureşti, pag. 5 – 7;
[3] Coarnă Lăcrămioara (2017) Îndrumar pentru
prelucrarea datelor de la staţiile hidrogeologice,
Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire
a Apelor, Bucureşti, pag. 8 – 10.
CARACTERIZAREA POLUĂRII ACVIFERULUI DIN ZONA DE LUNCĂ ȘI
INTERFLUVIU A RÂULUI GLAVACIOC
Radu DROBOT
Universitatea Tehnică de Construcții București, Departamentul de Inginerie Hidrotehnică

Marin - Nelu MINCIUNĂ

Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, Departamentul Ape Subterane

Andrei VRÂNCEANU, Anca ROVENA - LĂCĂTUȘU

Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului

Rezumat
În cadrul proiectului INTER-ASPA finanțat de UEFISCDI, în perioada 2019-2021, s-au efectuat
cercetări privind managementul integrat al resurselor de apă, solului și acviferelor, precum și
diversității biologice și ecologice. Dintre acviferele studiate în cadrul proiectului se prezintă
rezultatele obținute pentru acviferul de luncă și interfluviu al râului Glavacioc. Zona modelată, cu o
suprafață de peste 2.160 km2, corespunde Câmpiei Găvanu-Burdea, fiind cuprinsă între râurile
Teleorman și Neajlov. Campaniile de teren pentru îndesirea datelor privind nivelul și chimismul apei
subterane au pus în evidență depășiri de concentrații la azotați, cu mult peste limita de 50 mg/l. În
cadrul cercetărilor efectuate s-a dezvoltat un model de curgere, care a constituit suportul pentru
modelarea transportului de poluanți. Cel mai probabil, poluarea este de origine agricolă, la care se
adaugă poluarea provenită din zona localităților. Deoarece nu au putut fi stabilite nici măcar
aproximativ sursele de poluare, durata poluării, masa poluantului sau concentrația de intrare a
acestuia, calibrarea modelului parametrilor de transport (dispersivitate longitudinală, dispersivitate
transversală, porozitate efectivă) a fost imposibil de realizat. S-a recurs, în schimb, la o serie de
scenarii privind sursele de poluare, precum și la analize de senzitivitate pentru a examina efectul
modificării unor parametri hidrodispersivi. Pe lângă dispersie s-a ținut seama și de difuzia
moleculară, utilizând izotermele Freundlich și Langmuir. Toate scenariile sugerează o poluare cu
aspect de “blană de leopard”, cu discontinuități. Dacă se are în vedere realizarea unei alimentări
centralizate pentru locuitorii din zonă utilizând sursa subterană, fie se realizează foraje de captare
între actualele fântâni (în speranța că se captează o apă cu conținut mai redus de nitrați), fie pentru
siguranță se vor aplica procedee de tratare a apei până la aducerea acesteia la o calitate
corespunzătoare.

Abstract
Within the INTER-ASPA project funded by UEFISCDI in the period 2019-2021, research was carried
out on the integrated management of water, soil and aquifer resources, as well as biological and
ecological diversity. Among the aquifers studied in the project, the results obtained for the meadow
and interfluve aquifer of the Glavacioc river are presented. The studied area, covering over 2,160
km2, corresponds to the Găvanu-Burdea Plain, being located between the Teleorman and Neajlov
rivers. Field campaigns to collect the data on groundwater level and chemistry revealed
exceedances of nitrate concentrations, well above the 50 mg / l limit. During the research, a flow
model was developed, which was the support for modeling the transport of pollutants. Most likely
the pollution is of agricultural origin, to which the pollution from the setlements is added. As not even
the approximate sources of pollution, the duration of the pollution, the mass of the pollutant or its
inlet concentration are known, the calibration of the transport parameters model (longitudinal
dispersion, transverse dispersion, effective porosity) was impossible. Instead, a series of scenarios
on pollution sources was analysed, as well as sensitivity tests were performed to examine the effect
of changing some water-dispersive parameters. In addition to dispersion, molecular diffusion was
also taken into account, using the Freundlich and Langmuir isotherms. All scenarios suggest a
"leopard fur" pollution, with discontinuities. If a centralized supply for the inhabitants of the area is
to be considered using the groundwater, either catchment wells should be drilled between the current
wells (in the hope of capturing water with a lower nitrate content), or extensive water treatment will
be applied until abstracted groundwater is brought to a proper quality.

25
Cuvinte cheie: acvifer, poluare, nitrați, modelare, parametri hidrodispersivi, analize de senzitivitate.
1. Introducere
În perioada anilor 2019-2021 s-a derulat,
cu finanțare UEFISCDI, proiectul „INstrumente
de modelare a proceselor de inTERfaţă Apă – Sol
– Plante– Aer pentru administrarea inteligentă şi
durabilă a bazinelor hidrografice şi a
ecosistemelor dependente de apa subterană la
multiple scări spaţio-temporale în condiţiile
schimbărilor climatice” (acronim INTER-ASPA).
Lider de consorțiu a fost Institutul Național de
Fig. 1. Amplasarea geografică a zonei modelate
Fig. 2. Corpurile de apă din zona modelată
26
Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie,
Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA
București, sub conducerea regretatului profesor
emerit Radu Lăcătușu. Scopul proiectului a fost
de a dezvolta cercetarea disciplinară, inter-
disciplinară și transdisciplinară a proceselor de
interfață dintre apă, sol, plante și aer. Tematica
abordează „provocările globale de importanță
pentru România” asociate resurselor de apă și
schimbărilor climatice și pune bazele solide
managementului integrat al resurselor de apă,
solului și acviferelor, precum și diversității
biologice și ecologice. Cercetările au fost
realizate cu modele matematice integrate ale
proceselor de interfață, utilizând date obținute pe
baza unui sistem de monitoring integrat.
Dintre acviferele studiate se prezintă în
continuare acviferul de luncă și interfluviu al
râului Glavacioc. Datele hidrogeologice (conduc-
tivități hidraulice, niveluri ale apei subterane în
rețeaua hidrogeologică națională etc.) au fost
achiziționate de la Institutul Național de
Hidrologie și Gospodărire a Apelor. Campaniile
de teren pentru îndesirea datelor privind nivelul
și chimismul apei subterane au fost organizate și
desfășurate de către specialiști din ICPA
București.
Zona modelată, cu o suprafață de 2.163,90
km corespunde Câmpiei Găvanu-Burdea, fiind
2
cuprinsă între râurile Teleorman și Neajlov (Fig.
1). Modelarea unei zone mai largi decât cea strict
de interes a fost necesară pentru a surprinde
caracteristicile generale ale curgerii prin cele două
corpuri de apă. Zona modelată corespunde
corpurilor de apă ROAG08 și ROAG09 (Fig. 2)
aflate în administrarea A.B.A Argeș - Vedea.
În continuare, este prezentată o caracteri-
zare generală a celor două corpuri de apă.
2. Caracterizarea generală a
celor două corpuri de apă
2.1. Corpul de apă subterană
ROAG08 / Pitești .
Corpul de apă subterană ROAG08/Pitești
este de tip poros permeabil, fiind cantonat în
nisipurile care se dezvoltă la vest de râul Argeş şi
include aproape în întregime spaţiul ocupat de
Câmpia Vlăsiei şi parţial Câmpia Găvanu-Burdea
(Fig. 2). Complexul de marne situat deasupra
stratului acvifer conferă acestuia o bună protecţie
împotriva poluării.
Această unitate hidrogeologică, cu aspect
de câmpie, este slab fragmentată, fiind
segmentată în interfluvii largi de către văile
adâncite care prezintă terase localizate pe partea
stângă a acestora. Apele sunt bicarbonat calcice
şi magneziene cu o mineralizaţie totală care
variază între 100 mg/l şi 1.000 mg/l, ajungând
uneori până la 3.000 mg/l. Variaţia chimismului
apelor este relativ scăzută, diagramele Piper şi
Schoeller reliefând o variaţie a concentraţiei în
calciu şi magneziu, în prezenţa relativ redusă a
sulfaţilor.
Sursele de poluare sunt reprezentate de
activitățile agricole şi industriale. Principalii
poluatori industriali sunt: Petrom Piteşti,
Arpechim Piteşti şi Avicola Mihăileşti. Alte surse
de poluare sunt reprezentate de depozitele
menajere neamenajate de la Piteşti, precum şi de
activitatea antropică desfăşurată în localităţile din
zonă.
Indicatorii care determină starea corpului
de apă sunt: Azotați (NO3 - ), Amoniu (NH4 + ),
Cloruri (Cl-), Sulfați (SO4 2-), Azotiți (NO2 -) și
ortofosfați (PO4 3-), cadmiu, mercur, nichel,
plumb, cupru, zinc și crom. Astfel, s-au înregistrat
depășiri ale valorilor prag pentru indicatorii:
• amoniu: 1 foraj (Furculești F1 – 0,98
mg/l);
• azotați: Siliștea (Argeș) F1– 95,46 mg/l,
Mozacu F1 -143,235 mg/l, Izvoru F2 – 55,635
mg/l și Izvoru F1 – 252,43 mg/l;
• ortofosfați: Izvoru F1 – 1,78 mg/l, Izvoru
F2 – 0,57 mg/l și Teiu din Vale F1 – 1,50 mg/l.
Având în vedere faptul că depășirile de
concentrații la azotați s-au înregistrat pe mai mult
de 20% din numărul total de puncte de
monitorizare, corpul de apă subterană ROAG08
este în stare calitativă (chimică) slabă.
2.2. Corpul de apă subterană
ROAG09/Luncile râurilor Vedea,
Teleorman și Călmățui
Corpul de apă subterană ROAG09 de
27
tip poros permeabil, dezvoltat în lunca şi terasele
râurilor Vedea şi Teleorman, este de vârstă
cuaternară.
Acviferul freatic este constituit din
depozite fluvio-lacustre (nisipuri şi pietrişuri) cu
grosimi de 1,5-10 m. În şesul aluvionar, acviferul
freatic are nivelul piezometric situat la adâncimi
cuprinse între 2-10 m, fiind constituit din nisipuri
cu pietrişuri şi lentile de argilă. Debitele obţinute
prin forajele de captare sunt de circa 1-6 l/s/foraj.
Terasele râurilor, constituite din pietrişuri,
bolovănişuri şi nisipuri sunt acoperite de o pătură
destul de groasă de loess, iar debitele sunt de
aproximativ 0,2-2 l/s/foraj. Stratul acoperitor este
constituit din prafuri nisipoase argiloase, iar
grosimea acestuia poate atinge 30 m în zonele de
interfluvii.
Direcţia de curgere este aproximativ nord
– sud în cursul superior pentru ca la intrarea în
câmpia Găvanu Burdea să-şi schimbe direcţia de
curgere spre SE, iar la intrarea în zona câmpiei
înalte a Burnasului să-şi reia cursul nord-sud.
Conductivitatea hidraulică a depozitelor acvifere
freatice are valori cuprinse între 20-100 m/zi, cu
valori care cresc treptat spre zonele de terase şi
lunci. Valori mai mici (sub 20 m/zi) se remarcă
pe interfluviile din câmpiile Boianu, Burdea,
precum și estul câmpiei Vedea. Transmisivităţile
au valori cuprinse între 50-500 m2/zi (cu valori
care ajung până la 1.000 m2/zi la sud de Roşiori
de Vede). În cadrul bazinului Călmăţui,
posibilităţile de alimentare cu apă din acviferele
freatice sunt reduse, astfel încât trebuie să se
recurgă la stratele acvifere de adâncime. În
general, luncile şi terasele acestui bazin
hidrografic apar ca deficitare în ape freatice, atât
cantitativ cât şi calitativ.
În anul 2014, în cadrul corpului de apă
subterană ROAG09, au fost monitorizate 24
foraje de observație. Indicatorii care determină
starea corpului de apă sunt:
Azotați (NO3 -), Amoniu (NH4 +),
Cloruri (Cl-), Sulfati (SO4 2-), Azotiți (NO2 -) ,
ortofosfați (PO4 3-), plumb, mercur, nichel,
cupru, zinc, crom, arsen. S-au înregistrat depășiri
la:
• azotați: Ciocești F3 – 85,485 mg/l,
Vlăscuța F1 – 63,52 mg/l, Cornățel F1 – 531,845
mg/l, Serboieni F1- 85,085 mg/l și Izvoru de Jos
F1 – 150,585 mg/l, care reprezintă 20.83 % din
numărul total al punctelor de monitorizare;
• ortofosfați: Izvoru de Jos F1 – 0,641 mg/l.
Având în vedere faptul că pentru
indicatorul azotați depășirea de concentrații este
redusă (20.83% din numărul total de puncte de
monitorizare) și că forajele sunt grupate în partea
de nord-est a corpului de apă, pe o suprafață mică
raportată la suprafața totală a corpului de apă,
corpul ROAG 09 este în stare calitativă (chimică)
bună.
3. Modelul de curgere
Modelul conceptual: În etapa de realizare
a modelului conceptual se urmărește
Fig. 3. Secțiune prin modelul matematic
28
schematizarea hidrostructurii studiate, ţinând
seama de aspecte referitoare la regimul de
curgere, extinderea acviferului în plan orizontal
și vertical, caracteristicile lito-stratigrafice,
condiţiile iniţiale și la limită etc. Pe baza
descrierilor litologice realizate la construcția
forajelor și a secţiunilor hidrogeologice prin
forajele pentru zona de studiu se poate
concluziona că sistemul acvifer se prezintă ca un
mediu continuu în limitele sale naturale, pe întreg
cuprinsul zonei. Modelul matematic este de tip
monostrat, cu o grosime medie a zonei saturate în
jur de 6 – 8 m, limita superioară fiind reprezentată
de suprafața terenului, iar limita inferioară de
culcușul stratului acvifer (Fig. 3).
Fig. 4. Harta suprafeței
piezometrice medii multianuale
 Extinderea în plan orizontal a zonei
modelate a fost determinată ţinând seama, în
principal, de morfologia hidrostructurii. În Fig. 4
este prezentată harta suprafeţei piezometrice
realizată pe baza nivelurilor piezometrice medii
de la forajele hidrogeologice din zonă.Pe baza
acestor date a fost stabilită extinderea zonei
modelate şi au fost definite condiţiile la limită
(Fig. 5) :
Fig. 5. Condițiile la limită utilizate în modelare
Limita din amonte a modelului (nord-
vest) - condiție de tip Dirichlet (Cotă Hidraulică
Impusă), corespunzătoare hidroizopiezei de
180,00 mdM;
Pe râurile Teleorman și Neajlov (limita
dreaptă și limita stângă a modelului), ca și pe
râurile aflate în interiorul zonei modelate
(Glavacioc, Câlniștea, Cleceova, Milcov) -
condiții de tip Cauchy (debit dependent de
potențial); cotele impuse reprezintă suprafaţa
liberă a apei din râu.
Limita aval (sud și sud-est) începând la
vest cu hidroizopieza de 70,00 mdM și terminând
la est pe hidroizopieza de 60 mdM – condiție de
tip Cotă Hidraulică Impusă;
Între hidroizopezele de 70 și 60 mdM, în
partea de sud a modelului - condiţie de tip limită
impermeabilă (limita modelului corespunde cu
direcţia de curgere);
29
Pe verticală limita domeniului este dată de
culcuşul stratului acvifer.
Prezentare model. Așa cum s-a arătat, zona
modelată are o suprafaţă de 2.163,90 km2.
Distanţa între limita amonte şi limita aval este de
aproximativ 84 km, iar caroiajul de discretizare
al modelului este format din 217.980 celule
pătrate, cu latura de 100 m.
Calibrarea modelului de
curgere s-a realizat prin ajustarea
parametrilor hidrogeologici
(conductivităţi hidraulice) şi a
valorii conductanţei râului
(valoare ce influenţează direct
schimbul de debit râuri-acvifer),
până la obţinerea unei
concordanţe cât mai bune între
valorile piezometrice inițiale şi
cele calculate în cadrul
modelului. Au fost delimitate
domenii având valori ale
conductivității hidraulice
cuprinse între 5 și 20 m/zi, în
timp ce valoarea conductanței
râu-acvifer variază mult în
funcție de râu și segmentul
străbătut, media situându-se la
1,5e-007 m2/s /m.
Rezultate obținute.
Piezometria rezultată din
modelare este prezentată în Fig.
6, iar direcțiile de curgere în Fig. 7.
Fig. 6. Piezometrie rezultată din modelare

Fig. 7. Direcțiile de curgere
Se remarcă schimbul de debit dintre râuri
și acvifer, respectiv drenajul realizat de rețeaua
hidrografică, lungimea totală a acesteia în cadrul
modelului însumând peste 450 km. Direcția
generală de curgere este NV-SE, lungimea zonei
cu cotă impusă, ce constitue limita aval, fiind de
circa 50 km.
Bilanțul de debite (Fig. 8) indică un debit
tranzitat prin domeniu de cca 1 m3/s. Explicația
acestui debit relativ mic raportat la suprafața
acviferului se datorează alimentării reduse din
Fig. 9. Concentrații măsurate în
timpul campaniilor de teren
30
Fig. 8. Bilanțul acviferului
precipitații, de doar 15 mm/an. Debitul intrat pe
la limita amonte, în zona de formare a acviferului
este de 54,50 l/s, iar debitul datorat alimentării
naturale din precipitații este de 977,23 l/s. La
limita aval, de tip cota hidraulică impusă, un debit
de 167,77 l/s părăsește zona modelată, în timp ce
860,58 l/s sunt drenați de cei 450 km de rețea
hidrografică din zonă. Râul Glavacioc drenează
un debit mediu multianual de circa 180 l/s.
4. Modelul de transport
Considerente critice privind datele de
bază: În Fig. 9 se prezintă situația concentrațiilor
de nitrați, măsurate în campaniile de teren ale
ICPA din aprilie – iunie 2020. Măsurătorile s-au
efectuat în fântânile din afara localităților. În
practică s-a constatat că poluantul se acumulează
fizic în foraj, dacă acesta nu este utilizat o
perioadă mai lungă de timp. Din acest motiv,
înainte de a se recolta o probă pentru analize
fizico-chimice de la forajele din Rețea se face o
pompare prin care se evacuează cel puțin de 3 ori
volumul de apă care se găsește în acel moment în
foraj. Fântânile din care s-au prelevat probe, fiind
în afara localităților și implicit mai puțin folosite,
au probabil concentrații mai mari decât ale
zonelor limitrofe.
Se observă că distribuția concentrațiilor
este total haotică. Astfel, în aval de o concentrație
de 401 mg/l se află valori de 52 mg/l și apoi de
24 mg/l. Apoi, în aval de 200 mg/l s-a măsurat o
concentrație de 2 mg/l, urmată de o concentrație
de 296 mg/l. Pe direcția de curgere, după o
fântână cu concentrația de 385 mg/l se află fântâni
cu concentrații de 5 si 6 mg/l, iar în aval de 852
mg/l se găsește o valoare de 4 mg/l etc. Ca atare,
nu se poate realiza o zonare a concentrațiilor în
vederea definirii unor zone omogene din punct de
vedere al poluării cu nitrați.
Concentrațiile măsurate pun în evidență
zone de poluare majoră, cel mai probabil de
proveniență agricolă. Nu se cunoaște concentrația
de nitrați în interiorul localităților. De asemenea,
se constată că poluarea se manifestă pe distan-
țe mici, deci fie poluantul avansează foarte încet,
fie poluarea este de dată recentă. Posibilitatea ca
probele să fi fost recoltate și din alt strat acvifer
decât cel freatic poate fi eliminată, deoarece
în zona de studiu nu există un acvifer de medie
adâncime, iar următorul layer este reprezentat de
RoAg12 - Formațiunile de Frătești și Cândești
(mare adâncime).
Poluarea cauzată de agricultură este
probabil istorică, iar dispersia neobișnuită a
concentrațiilor poate fi explicată prin agricultura
„familială”, „de subzistență”, practicată pe supra-
fețe mici. Pe unele parcele s-au aplicat probabil
îngrășăminte în exces, ceea ce explică poluarea
peste limita de 50 mg/l, în timp ce pe alte parcele
nu s-au aplicat deloc îngrășăminte. De asemenea,
este de presupus că poluarea a avut loc la
momente de timp diferite, mărimea concentrației
din acvifer fiind influențată și de extinderea zonei
31
nesaturate.
Recapitulând, cel mai probabil există
mai multe surse de poluare: poluarea aferentă
localităților, precum și poluarea din agricultură
(fie din aplicarea excesivă a îngrășămintelor, fie
de la depozitarea acestora direct pe câmp
fără protecție în condiții de ploaie), sau de la
eventualele ferme zootehnice din zonă. Totuși nu
se pot preciza zonele care au permis intrarea
poluanților în acvifer. Pentru ambele surse de
poluare nu se cunosc nici masa poluantului, nici
concentrațiile de intrare, nici durata poluării. Nu
este clar dacă poluarea a avut loc cândva, în
trecut, și a încetat la un moment dat sau continuă
și în prezent. În aceste condiții, modelarea
transportului nitraților în acvifer este afectată de
un grad deosebit de ridicat de incertitudine. Ca
urmare, rezultatele prezentate, în continuare, vor
avea un caracter pur ilustrativ, neputând fi
utilizate pentru gestionarea calității apei din
acvifer.
Construirea modelului de transport al
poluanților. Modelarea transportului s-a realizat
în următoarele condiții:
• Modelul de transport este în regim nepermanent;
• Se păstrează condițiile de margine de la
modelul de curgere în regim permanent;
• Se consideră că alimentarea medie multia-
nuală din precipitații de 15 mm/an este uniform
distribuită în timp;
• În fântânile cu măsurători de concentrații se
impune pe întreaga durată a simulării o concen-
trație constantă, egală cu concentrația măsurată.
Rezultate obținute. Primele rulări au avut ca
scop construirea modelului de transport și testarea
acestuia. Modelul a fost rulat pentru o durată de 1
an, cu pas de timp de o lună, introducând ca surse
de poluare toate punctele în care se dispune de
concentrații măsurate (Fig. 10). Parametrii folosiți
au fost: Dispersivitatea longitudinală = 5 m,
Porozitatea = 0,15. Se poate remarca distanța redusă
parcursă de poluant după 1 an.
După 20 de ani cea mai mare distan-
ță parcursă de poluant este de aprox 1.700 m.
Dacă se mărește de 10 ori dispersivitatea longi-
tudinală, distanța parcursă de poluant crește cu
cca +10%, ajungând la 1.870 m. Din modelul de
ansamblu, se observă că majoritatea fântânilor
(considerate ca surse de poluare) sunt în afara
localităților (Fig. 11).
 Fig. 10. Evoluția penei de poluant după 1 an

Fig. 11. Evoluția penei de poluant după 20 de ani – poluare în fântâni

În continuare s-a introdus poluantul (ca localitățile, considerate ca surse de poluare

sursă difuză) în toate satele în avalul cărora se individuale nu justifică situația poluării din cadrul
depășește concentrația de 20 mg/l. Se observă că campaniilor de măsurători (Fig. 12).

32
 Fig. 12. Evoluția penei de poluant după 20 de ani – poluare în zona localităților pentru nivelul
actual de poluare

Fig. 13. Evoluția penei de poluant după 20 de ani – poluare din zona localităților pentru
concentrații de 500 mg/l
S-a simulat apoi transportul poluantului caz extrem, poluarea nu acoperă întregul domeniu
pentru o concentrație de 500 mg/l pentru toate de studiu (Fig. 13). Se prezintă, totodată, și o
localitățile, fără fântâni. Scopul a fost obținerea captură de ecran din zona centrală a acviferului
extinderii maxime a zonei poluate. Nici în acest (Fig. 14).

33
 Fig. 14. Detaliu poluare în zona centrală a domeniului studiat

Fig. 15. Evoluția penei de poluant după 20 de ani – poluare în fântâni și zona localităților.
Raport DT/DL = 0.10

34
 La următoarea rulare s-a reintrodus
poluantul pentru toate punctele cu măsură-
tori (fântâni), precum și în toate localitățile care
au în aval o concentrație de minimum 20 mg/l.
Rezultatul este prezentat în Fig. 15. Și în acest caz
se observă că poluarea nu acoperă întregul
domeniu de studiu.
În toate rulările precedente, dispersivitatea
transversală este 5 (adica DT/DL = 0,10). Din
rularea de calibrare a modelului de curgere au
rezultat conductivități hidraulice mici, deci fluidul
stagnează destul de mult în domeniu. În aceste
condiții, este de presupus că dispersivitatea
transversală ar putea fi considerată mai mare (de
ex. 20 m sau 25 m). S-au efectuat mai multe
rulări, care au pus în evidență un raport maxim
admisibil egal cu 0,45 între dispersivitatea
transversală și cea longitudinală. Se prezintă
rezultatul simulării pentru un raport DT/DL =
0,45, care conduce la o lățire a penei de poluant
(Fig. 16) în raport cu rezultatele din Fig. 15
obținute pentru raportul DT/DL = 0,10.
Fig. 16. Evoluția penei de poluant după 20 de ani – poluare în fântâni și zona localităților.
Raport DT/DL = 0,45
35
Următoarele rulări au luat în considerare,
atât dispersia, cât și difuzia moleculară utilizând
izoterma Langmuir, respectiv Freundlich.
Considerând un raport DT/DL=0,10 rulările
efectuate conduc la rezultate foarte apropiate (Fig.
17 și 18):
• pentru DL = 5 m și izoterma Langmuir
pana de NO3 are dimensiunile: L = 1.811 m,
l = 746 m;
• în cazul DL = 10 m și izoterma
Langmuir, dimensiunile penei sunt: L= 1.898 m,
l = 746 m;
• pentru DL = 5 m și izoterma Freundlich,
pana de NO3 are dimensiunile: L = 1.804 m,
l = 728 m;
• în cazul DL = 10 m și izoterma
Freundlich, se obțin dimensiunile: L = 1.898 m,
l = 740 m.
 Fig. 17. Evoluția penei de poluant după 20 de ani – izoterma Langmuir, DL = 5m.

Fig. 18. Evoluția penei de poluant după 20 de ani – izoterma Freundlich, DL = 10 m.

36
Fig. 19. Evoluția penei de poluant după 20 de ani – DT/DL = 0.10; DL = 50 m.

Fig. 20. Evoluția penei de poluant după 20 de ani – EDC = 1,5e-005.

37
 În continuare, s-au reluat simulările cu DL
= 50 m și raportul DT/DL = 0,10, utilizând pentru
difuzia moleculară izotermele Freundlich și
Langmuir. Rezultatele sunt identice indiferent de
izotermă: lungimea penei de NO3 este de 2.411
m, iar lățimea de 852 m (Fig. 19). Este cea mai
mare extindere pe direcție longitudinală, dar
lățimea este mai mică decât atunci când raportul
DT/DL a fost 0,45.
Dacă se mărește raportul DT/DL la 0,25,
iar DL = 50 m/zi pana de poluare s-a
micșorat puțin în lungime, dar a crescut
semnificativ în lățime. Astfel, lățimea penei de
poluare crește de la 852 m la 1.102 m, iar
lungimea scade cu 31 m.
Ultimul parametru asupra căruia s-a
intervenit este coeficientul efectiv de difuzie
(“efective diffusion coefficient”). S-au efectuat
câteva testări, după cum urmează:
• S-a mărit “efective diffusion coefficient”
(EDC) de la 1,5e-006 (cât a fost utilizat în rulările
Fig. 21. Evoluția concentrației de poluant după 20 de ani în condițiile unei poluări de fond ipotetice
cu valori sub 50 mg/l
38
anterioare) la 1,5e-005 (deci de 10 ori mai mult,
rezultând o lungime a penei de poluant de 2.240m
(reprezentând cea mai mare valoare rezultată din
toate rulările efectuate) și o lățime de 1.326 m
(din nou, cea mai mare valoare obținută).
Rezultatele sunt prezentate în Fig. 20.
• Dacă se mărește „efective diffusion
coefficient” de la 1,5e-005 la 5,0e-005 rezultatele
rămân neschimbate.
Rezultatele obținute, indiferent de valorile
parametrilor utilizați, conduc la o hartă a poluării
de tip „blană de leopard“. Este însă perfect posibil
să existe și alte zone poluate, dar în care nu s-au
dispus măsurători.
O variantă posibilă a evoluției concentrației de
NO3 este prezentată în Fig. 21, în care s-a
considerat că peste poluarea generală cu valori
sub 50 mg/l se suprapun insule de poluare
excesivă, corespunzătoare efectului cumulat al
localităților și fântânilor neprotejate.
5. Concluzii
Rulările efectuate au pus în evidență următoarele
concluzii:
• Zona analizată se caracterizează printr-o
împrăștiere excesivă a concentrației de nitrați, de
la 2.583mg/l până la 2 mg/l;
• Nu se pot pune în evidență zone mai
poluate, respectiv zone mai puțin poluate. Pe
direcția de curgere, după concentrații deosebit de
mari, la distanță redusă se găsesc puncte cu
concentrații mult sub pragul de 50 mg/l;
• Cel mai probabil poluarea este de origine
agricolă, la care se adaugă poluarea provenită din
zona localităților;
• Nu se pot stabili, măcar aproximativ,
sursele de poluare, durata poluării, masa
poluantului sau concentrația de intrare a acestuia;
• În aceste condiții, calibrarea modelului
parametrilor de transport (dispersivitate longitu-
dinală, dispersivitate transversală, porozitate
efectivă) a fost imposibil de realizat;
• S-a recurs în schimb la scenarii privind
sursele de poluare. Astfel, pentru început s-a
examinat efectul introducerii în amplasamentul
fântânilor a unei concentrații constante în timp,
egală cu concentrația măsurată. Deși prezintă
concentrații mari, fântânile în sine (exceptând
vandalismul) nu constituie sursă de poluare. În
funcție de etapa următoare s-a considerat doar
efectul localităților, impunând pe suprafața
acestora concentrații care au variat de la 20 mg/l
la 500 mg/l, în funcție de concentrația din aval.
Ulterior, s-a considerat efectul combinat al
concentrațiilor din fântâni și a concentrațiilor
impuse pe suprafața localităților. În nici unul
dintre aceste scenarii nu s-a obținut o poluare
continuă, care să acopere întreaga suprafață
analizată;
• Această etapă a fost urmată de analize de
senzitivitate pentru a examina efectul modificării
unor parametri hidrodispersivi. Astfel, dispersi-
vitatea longitudinală a variat de la 5 m/zi la 50
m/zi, iar raportul dintre dispersivitatea transver-
sală și cea longitudinală a variat de la 0,10 la 0,45.
Nici în acest caz nu s-a obținut o poluare
continuă, fără salturi de concentrație;
• În sfârșit, pe lângă dispersie s-a introdus
și difuzia moleculară, utilizând izotermele
Freundlich și Langmuir. Nici această încercare nu
a condus la un câmp continuu de poluare;
39
• În aceste condiții, fie poluarea sugerează
un aspect de „blană de leopard”, cu
discontinuități, fie în realitate este continuă, dar
nu poate fi reprodusă prin modelare în absența
unor surse de poluare confirmate ca localizare,
durată, debite, concentrații etc.;
• Dacă se dorește realizarea unei alimentări
centralizate pentru locuitorii din zonă utilizând
sursa subterană, fie se realizează foraje de captare
între actualele fântâni (în speranța că se captează
o apă cu conținut mai redus de nitrați), fie pentru
siguranță se vor aplica procedee de tratare a apei
până la aducerea acesteia la o concentrație de sub
50 mg/l în conținut de nitrați.
Bibliografie
[1] Danchiv A., Stematiu D., 1997. Metode
numerice în hidrogeologie. E.D.P., București
[2] Dassargues A., 1995. Modèles mathématiques
en hydrogéologie. E.D.P., București
[3] Dassargues, A., 2019. Hydrogeology.
Groundwater Science and Engineering. CRC
Press, Taylor & Francis Group.
[4] Delleur, J.W., 1999. The handbook of
Groundwater Engineering. CRC Press.
[5] Drobot, R., 2012. Practical steps in
mathematical modelling of flow and transport.
Chapter 10: Module 3 Groundwater Hydrology.
e-learning course: VIrtual Campus In Hydrology
and Water REsources (VICAIRE), Lausanne,
Switzerland. https://echo2.epfl.ch/VICAIRE/
[6] Fetter, C. W., 2001. Applied Hydrogeology.
4th Edition. Prentice Hall, New Jersey
[7] Freeze, R.A., Cherry, J.A., 1979.
Groundwater. Prentice Hall, New Jersey.
[8] Marsily, G. de, 1986. Quantitative
Hydrogeology. Groundwater Hydrology for
Engineers. Academic Press, Inc.
[9] Mermoud A., 1988. Elements de physique du
sol. Ed. HGA, București
[10] Musy, A., Soutter, M., 1991. Physique du sol.
Presses Polytechniques et Universitaires
Romandes, Lausanne.
[11] Pietraru, V., 1977. Calculul infiltrațiilor. Ed.
Ceres, București.
[12] Spitz, K., Moreno, J., 1996. A Practical
Guide to Groundwater and Solute Transport
Modeling. John Willey and Sons, New York.
[13] Todd, D.K., 1980. Groundwater
Hydrology,John Wiley and Sons, New York.
 APLICABILITATEA MODELĂRII MATEMATICE ÎN PROCESELE DE
CURGERE A APEI SUBTERANE. STUDIU DE CAZ: CONUL ALUVIONAR
AL RÂULUI BUZĂU
Dr.ing. Valentina MANEA
Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor

Rezumat
Modelarea matematică a proceselor de curgere ale apei subterane este un instrument util în
înțelegerea dinamicii într-un mediu care nu este ușor observabil. Aceasta permite extrapolarea
informațiilor punctale (cantitative și calitative) la scară locală sau regională, în scopul cunoașterii și
protejării resursei de apă subterană. Îndeplinirea acestor obiective se realizează prin aplicarea
legislației în vigoare, prin evaluarea stării actuale a acviferelor comparativ cu situația neinfluențată
de activitatea umană.
În articolul de față se vor prezenta câteva aplicații ale unui model matematic al acviferului de mică
adâncime din conul aluvionar al râului Buzău. O exploatare sustenabilă și rațională a unui front de
captare se realizează prin utilizarea unui debit maxim admisibil, astfel se prezintă un principiu de
determinare al acestuia. În continuare s-a studiat efectul exploatărilor de apă subterană în timp și
efectul pe care îl pot avea la scară locală. O altă aplicație prezentată este dimensionarea zonelor
de protecție sanitară și a perimetrelor de protecție hidrogeologică, urmărind aplicarea legislației în
vigoare.
Un model matematic poate fi dezvoltat și în scopul simulării prezenței unor contaminanți, pentru a
prognoza dinamica acestuia în acvifer și a crea un plan de măsuri necesare pentru înlăturarea sau
limitarea acestuia din apa subterană.

Abstract
Mathematical modeling of the groundwater flow is a useful tool in understanding the dynamics of
an environment that is not easily observable. This allows the extrapolation of specific information
(quantitative and qualitative) on a local or regional scale, in order to understand and protect the
groundwater resource. The fulfillment of these objectives is achieved by applying the legislation in
use, by assessing the current state of the aquifers compared to their uninfluenced by human activity
state.
In this paper several applications will be presented using the mathematical model of the shallow
aquifer from the Buzău River alluvial fan. A sustainable and rational exploitation of a catchment front
is achieved by using a maximum allowable flow, thus a principle of its determination will be pre-
sented. The effect of groundwater exploitation over time and the effect it can have on a local scale
was studied next. Another application presented is the dimensioning of the sanitary protection areas
and of the hydrogeological protection perimeters, following the application of the legislation in use.
A mathematical model can also be developed to simulate the presence of contaminants, to forecast
their dynamics in the aquifer and to create a plan of measures necessary to remove or limit it from
the groundwater.

Cuvinte cheie: modelare matematică, apă subterană, acvifer, debit, zone de protecție sanitară,
perimetru de protecție hidrogeologică, contaminare

1. Introducere telor spațiale, parametrice și hidrodinamice ale

Studiul dinamicii apei subterane necesită
o bază de date hidrogeologică voluminoasă,
rezultatul prelucrării acesteia fiind un model
conceptual care reprezintă schematizarea aspec-
unei hidrostructuri. Acesta este fundamentul
înțelegerii proceselor de curgere ale apei
subterane. Pentru a studia comportamentul în
viitor al unei hidrostructuri, pentru a observa
efectele în spațiu și timp ale unei activități

40
antropice, este necesar ca
acviferul să fie schematizat
sub forma unei reprezentări
dinamice. Modelarea mate-
matică a regimului de curgere
a apei subterane are la bază
informațiile descriptive colec-
tate (măsurători punctuale,
parametrii acviferului, canti-
tatea de precipitații etc.) care
pot fi urmărite și ajustate în
spațiu și timp, astfel încât să
reflecte cât mai fidel realitatea
din subteran.
Modelul matematic
rezultat poate fi utilizat sau
adaptat pentru a determina Fig. 1. Forajele hidrogeologice care captează freaticul, din
condițiile necesare unei fronturile de captare ale orașului Buzău
exploatări sustenabile și
raționale a acviferelor, prin care exploatează acviferul de mică adâncime din
determinarea debitelor optime de exploatare ale sistemul de alimentare cu apă din subteran al
captărilor de apă subterană, respectiv prin orașului Buzău. Din cele șapte fronturi de captare,
dimensionarea zonelor de protecție sanitară și a trei prezintă foraje care se alimentează din
perimetrelor hidrogeologice. Un astfel de acviferul freatic (Figura 1), respectiv fronturile
instrument poate fi utilizat pentru studiul Crâng (8 foraje), Zahăr I (5 foraje) și Sud (3
dinamicii unui contaminant, pentru a determina, foraje) (Radu & Manea, 2017).
atât extinderea zonei afectate, cât și efectul în S-a utilizat modelul matematic al
viitor al acestuia. acviferului de mică adâncime din conul aluvionar
al râului Buzău pentru:
2. Studiu de caz • Determinarea debitului maxim admisibil
Studiul aplicabilității modelării matema- al captărilor;
tice în procesele de curgere a apei subterane s-a • Simularea exploatărilor de apă subterană;
realizat pe acviferul freatic din conul aluvionar al • Studiul capacității de revenire la starea
râului Buzău. Acesta face parte din Câmpia inițială a acviferului;
Buzăului și se dezvoltă între râurile Buzău și • Dimensionarea zonelor de protecție
Călmățui. Limita nordică este reprezentată de sanitară și a perimetrelor de protecție
orașul Vernești și cea sud-estică de localitățile hidrogeologică;
Albești, Bentu și Săgeata. • Migrarea contaminanților.
Modelarea matematică a dinamicii acestui
acvifer s-a realizat pe suprafața delimitată de 3. Determinarea debitului maxim
râurile Buzău și Călmățui, până la adâncimi aflate
admisibil al captărilor
în intervalul 3.0 – 37.0 m, utilizând plugin-ul Cunoașterea debitelor maxime cu care pot
FREEWAT din cadrul programului Qgis (De fi exploatate forajele are un rol important în
Filippis et al., 2019). Rețeaua de discretizare prevenirea supraexploatării acviferului, respectiv
pentru modelul matematic aferent acviferului denivelarea produsă în captări să nu depășească o
freatic din conul aluvionar al râului Buzău este treime din coloana de apă. (Zamfirescu, 1997)
constituită din 535040 de celule pătratice cu latura Determinarea debitului maxim admisibil
de 30.0 m. (Manea, 2021) al captărilor s-a realizat prin simularea unor
S-a ales să se prezinte influența pe care o exploatări cu debite progresiv mai mari, de la 3.0
are o captare de apă subterană utilizând forajele l/s/foraj până la 20.0 l/s/foraj. În urma acestora a

41
rezultat că debitul maxim admisibil pentru a evita
supraexploatarea acviferului freatic variază între:
• 4.0 - 4.5 l/s/foraj în frontul de captare
Crâng;
• 8.0 – 11.0 l/s/foraj în frontul de captare
Zahăr I;
• 12.0 – 19.0 l/s/foraj în frontul de captare
Sud.
Pe graficele din figura 2 se poate observa
variația denivelării în funcție de debitul exploatat
(pompat) și de valoarea care reprezintă o treime
din coloana de apă (linia portocalie). (Manea,
2020)
4. Simularea exploatărilor de
apă subterană
Debitele maxim admisibile au fost în
continuare utilizate pentru analiza unei exploatări
în regim nestaționar. S-a observat evoluția în timp
a spectrului hidrodinamic și a conului de
depresiune.

Fig. 2. Determinarea debitului maxim admisibil pentru forajele F12, F13, F15 din frontul de
captare Sud

Fig. 3. Rezultatele simulării unei exploatări pe perioade de cinci ani și zece ani

42
 S-a simulat o pompare continuă în toate
forajele, pe o perioadă de 90 de zile. Denivelarea
maximă înregistrată variază între 0.81 m (F10
Crâng) și 3.66 m (F15 Sud). Conurile de depresiune
s-au dezvoltat pe suprafețe cu raze cuprinse între
326.0 m (Crâng) și 541.0 m (Zahăr I).
S-a continuat exploatarea pe o perioadă de
zece ani (Figura 3). În urma acestei simulări, în
figura 4, se poate observa creșterea ariei conului
de depresiune corespunzător fiecărui front de
captare.
Pentru o exploatare de cinci ani, rezulta-
tele arată că suprafețele conurilor de depresiune
ale celor trei fronturi se unesc și rezultă o arie
caracterizată de o lungime de 7.6 km și o lățime
de 9.8 km. În limitele acesteia, denivelarea
minimă înregistrată este cuprinsă între 0.2 m și
3.6 m (Figura 4).
Fig. 4. Conurile de depresiune corespunzătoare exploatărilor pe perioade de cinci ani și zece ani
43
O exploatare timp de zece ani generează
un con de depresiune, aferent celor trei fronturi
de captare, cu o lungime maximă de 10.6 km și o
denivelare care ajunge să varieze între 0.2 m și
4.0 m. În această perioadă de timp, conul de
depresiune se extinde și ajunge să acopere orașul
Buzău și partea centrală a conului aluvionar.
S-a observat faptul că ariile de influență
ale fronturilor de captare Sud și Zahăr I s-au unit
în mai puțin de cinci ani. Nivelul apei subterane
a scăzut cu 1.26 m în zece ani între cele două
captări. Acest aspect poate afecta productivitatea
unor captări ale acviferului freatic (Manea, 2021).
5. Revenirea la starea inițială a
spectrului hidrodinamic
S-a studiat capacitatea de revenire a
acviferului la starea inițială, în urma exploatării
Fig. 5. Nivelul apei subterane
după zece ani de la încetarea
exploatării
cu debitul maxim admisibil pe o perioadă de zece
ani.
Conul de depresiune prezintă o lungime
de 14.2 km și o lățime de 10.3 km, la o zi de la
finalizarea exploatării. Lungimea acestuia
continuă să crească, iar la zece ani după încetare
ajunge la o valoare de aproximativ 16.0 km
(Figura 5).
Denivelarea a scăzut treptat de la 4.3 m
(F12, Zahăr I) până la valoarea minimă de 0.2 m
din F15 Sud (la zece ani după încetarea pompării).
6. Dimensionarea zonelor de
protecție sanitară și a perime tre -
lor de protecție hidro geolo gică
Prin utilizarea modelelor matematice de
44
curgere a apei subterane se pot dimensiona zonele
de protecție sanitară și perimetrele de protecție
hidrogeologică conform legislației în vigoare,
respectiv H.G. nr. 930/11.08.2005 și Ordinul nr.
1278/20.04.2011. Delimitarea acestora se reali-
zează pentru debitul maxim cu care poate fi
exploatată captarea.
Pentru această simulare s-a utilizat extensia
ModPath din cadrul plugin-ului FREEWAT.
(Pollock, 2016). Prin intermediul acesteia, traseul
unei particule de apă poate fi urmărită pe o perioadă
de timp. Zonele de protecție sanitară și perimetrul
de protecție hidrogeologică reprezintă ariile de
alimentare ale unei captări, pe o perioadă specifică
de timp. Astfel s-a rulat modelul matematic pentru
a se vedea de unde s-a deplasat o particulă de apă
pentru a ajunge la foraj în 20 de zile (Z.P.R.S.), 50
de zile (Z.P.R.R.), respectiv 3650 de zile (P.P.H.G.).
Fig. 6. Zonele de protecție
sanitară pentru forajele din
frontul de captare Crâng
Fig. 7. Perimetrele de
protecție aferente fronturilor
de captare ale orașului
Buzău
 Pentru zonele de protecție sanitară cu
regim sever (Z.P.R.S.) a rezultat că distanța
parcursă de o particulă de apă în perioada de timp
specifică variază între 30.0 m și 60.0 m. Zonele
de protecție sanitară cu regim de restricție
(Z.P.R.R.) sunt definite de distanțe cuprinse între
45.0 m și 120.0 m (Figura 6).
În figura 7 sunt reprezentate perimetrele
de protecție hidrogeologică (P.P.H.G.) delimitate
de traseele parcurse de particulele de apă până la
foraje într-o perioadă de zece ani.
Frontul de captare Sud are distanțele în
amonte cuprinse între 172.0 m (F15 care este în
principal alimentat de râul Călmățui) și 1130.0 m,
iar cele în aval au valori de 570.0 m. Frontul de
captare Zahăr I este caracterizat de distanțe în
amonte cuprinse între 1210.0 – 1512.0 m și în
45
aval între 655.0 – 873.0 m. Frontul Crâng are
distanțe în amonte cuprinse între 1730.0 – 1974.0
m și în aval între 240.0 – 612.0 m. (Manea, 2021)
7. Migrarea contaminanților
Modelele matematice de curgere a apei
subterane pot fi utilizate pentru identificarea
sursei unei contaminări sau pentru a estima efec-
tul în timp al unei posibile poluări. Rezultatele
obținute pot fi utilizate pentru aplicarea unor
măsuri necesare prevenirii sau gestionării unei
poluări a mediului înconjurător. (Bica, 1998)
S-a simulat o contaminare continuă cu
sulfați. Pentru acest compus s-a identificat o
depășire a valorii de prag (250.0 mg/l) în sud-
estul orașului Buzău, în vecinătatea unui depozit
de deșeuri.
Fig. 8. Extinderea penei de
contaminant după zece ani de
poluare
Fig. 9. Extinderea penei de
contaminant după zece ani de la
finalizarea poluării
 Procesul de contaminare a fost rulat pe o
perioadă de zece ani cu o concentrație de 1000.0
mg/l. (Bedeker et al, 2016; Borsi & De Filippis,
2019)
Extinderea contaminantului de la sursă, pe
direcția de curgere, s-a produs pe o distanță de
505 m într-un an, 1310 m în cinci ani și 2171 m
în zece ani. În amonte, poluantul s-a extins pe o
distanță de 116,4 m, în zece ani. Suprafața totală
afectată este de aproximativ 1800 m2 (Figura 8).
Se poate observa faptul că pana de poluant
se deplasează în timp către râul Buzău. În figura
9 este reprezentată dinamica poluantului în zece
ani de la stoparea contaminării.
După cinci ani de la oprirea contaminării
pana de poluant a ajuns la râul Buzău și afectează
starea calitativă a apei de suprafață. Concentrația
maximă înregistrată după un an de la contaminare
este de 612.6 mg/l, după cinci ani aceasta scade
până la 587.6 mg/l, iar în zece ani valoarea
maximă a ajuns la 510.6 mg/l.
Lungimea penei de contaminant este de
aproximativ 2530 m și se reduce când ajunge la
râul Buzău. Lățimea se păstrează constantă cu o
valoare de cca. 1050 m. (Manea, 2021)
Concluzii
Modelarea matematică a curgerii apei
subterane este o reprezentare dinamică a unui
acvifer, o cuantificare a proprietăților matricei
minerale și ale apei subterane care poate fi
verificată cu măsurătorile și observațiile realizate
în teren. Acest instrument poate fi utilizat pentru
îndeplinirea a numeroase obiective.
În lucrarea de față, modelul matematic
rezultat a fost utilizat pentru determinarea
debitelor maxim admisibile ale forajelor care
exploatează acviferul freatic din fronturile de
captarea Zahăr I, Crâng și Sud, aferente orașului
Buzău. În continuare s-a putut observa faptul că
exploatarea continuă a acestora pe o perioadă de
zece ani, cu debitele identificate, nu a provocat o
supraexploatare a acviferului dar nivelul apei
subterane a scăzut între fronturi, fapt ce poate
influența captările singulare. Acest instrument
poate fi utilizat în continuare pentru crearea unui
program de exploatare alternativă a forajelor,
astfel încât extinderea conului de depresiune și
valoarea denivelării să fie mai reduse.
46
Modelarea matematică a curgerii apei
subterane poate fi utilizată și pentru
dimensionarea zonelor de protecție sanitară și a
perimetrului de protecție hidrogeologică, conform
legislației în vigoare. În acest sens, poate fi
utilizată extensia ModPath din cadrul plugin-ului
FREEWAT, pe baza căreia se poate urmări traseul
unei particule de apă pe o perioadă de timp.
O aplicație importantă a modelelor
matematice de simulare a proceselor de curgere
ale apei subterane este identificarea extinderii
unei pene de contaminant, comportamentul
acesteia în viitor sau identificarea sursei acesteia.
Un astfel de instrument poate fi în
continuare utilizat pentru determinarea gradului
de dependență a ecosistemelor de apă subterană,
în scopul protejării și conservării resurselor sau
pentru implementarea unor programe de activități
pentru îmbunătățirea stării chimice a apei
subterane.
Bibliografie
[1] Bedekar V., Morway E.D., Langevin C.D.,
Tonki, M., 2016, MT3D-USGS version 1: A U.S.
Geological Survey release of MT3DMS updated
with new and expanded transport capabilities for
use with MODFLOW, U.S. Geological Survey
Techniques and Methods 6-A53;
[2] Bica I., 1998, Poluarea acviferelor - Tehnici
de remediere, Editura H*G*A*, Bucureşti;
[3] Borsi I., De Filippis G., 2019, FREEWAT
User Manual – Volume 2, Heat and Solute
Transport ind Subsurface Water Flow, Proiect
U.E. HORIZON 2020;
[4] De Filippis G., Ghetta M., Neumann J.,
Cardoso M., Cannata M., Borsi I., Rossetto R.,
2019, FREEWAT User Manual – Volume 1,
Groundwater modeling using MODFLOW-
OWHM, Proiect U.E. HORIZON 2020;
[5] Pollock D.W., 2016, User guide for
MODPATH Version 7 - A particle-tracking model
for MODFLOW, U.S. Geological Survey Open-
File Report 2016-1086;
[6] Radu E., Manea V., 2017, Studiul
hidrogeologic privind redimensionarea zonelor
de protecţie sanitară şi a perimetrelor de protecţie
hidrogeologică, în conformitate cu H.G.930/2005
şi Ord. M.M.P. 1278/2011, aferente fronturilor de
captare pentru alimentarea cu apă potabilă a
municipiului Buzău, jud. Buzău, I.N.H.G.A., [10] *** 2005, Hotărârea Guvernului nr. 930 din
București; 11 August 2005 pentru aprobarea Normelor
speciale privind caracterul și mărimea zonelor de
[7] Manea V., 2020, The Buzău river alluvial fan
protecție sanitară și hidrogeologică, Monitorul
– a groundwater approach to sustainable
Oficial nr. 800 din 2 Septembrie 2005;
exploitation, Forumul Geografic, vol. XIX, issue
2, pg. 175-183, ISSN 2067-4635, DOI: [11] *** 2011, Ordinul nr. 1278 din 20 Aprilie
10.5775/fg; 2011 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind
delimitarea zonelor de protecție sanitară și a
[8] Manea V., 2021, Managementul apelor
perimetrului de protecție hidrogeologică, publicat
subterane de mică adâncime din conul aluvionar
în Monitorul Oficial, partea I nr. 334 din 13 Mai
al râului Buzău, Teză de doctorat, Universitatea
2011;
București, Facultatea de Geologie și Geofizică;
[9] Zamfirescu F., 1997, Elemente de bază în
dinamica apelor subterane, Editura Didactică și
Pedagogică, București;

47
EXPERIENȚA COMPANIEI RAJA S.A ÎN EXPLOATAREA ACVIFERELOR
SUBTERANE DIN JUDEȚUL CONSTANȚA

Dr. ing. Nicolae PITU, Dr. ing Angela PANĂ , Ing. Alexandru VERIOTI
RAJA S.A. Constanța

Rezumat
Sistemul de alimentare cu apă a județului Constanța, este unul din cele mai complexe și variate
sisteme de alimentare cu apă care cuprinde cele mai mari captări de apa subterană din țară (90
surse, cca.30.000 mc/h) și care exploatează complexele acvifere cuaternar, sarmațian, jurasic
superior-cretacic inferior și paleozoic. Între acestea, sursele de alimentare cu apă a municipiului
Constanța se remarcă printr-o rezervă de apă impresionantă (cca. 13.500 mc/h) și de o calitate
excepțională. Evoluția sarcinii piezometrice în captările de la Constanța a avut o evoluție în timp
exclusiv legată de regimul de exploatare al acviferului. RAJA a implementat programe de
monitorizare cantitativă și calitativă a surselor de apă începând cu anii `60, respectiv monitorizarea
principalilor parametrii hidrogeologici și fizico-chimici ai apelor subterane.

Abstract
The water supply system of Constanța County is one of the most complex and various water supply
systems. It includes the largest groundwater catchments in the country (90 sources, approx. 30,000
m3 / h) and exploits the Quaternary aquifer, Sarmatian aquifer, Upper Jurassic-Lower Cretaceous
aquifer and Paleozoic aquifer. Among them, the water supply sources of Constanța municipality
stand out through an impressive water reserve (approx. 13,500 m3 / h) and of an exceptional quality.
The evolution of the piezometric load in the catchments from Constanța had evoluted in time
exclusively related to the exploitation regime of the aquifer. RAJA has implemented quantitative and
qualitative monitoring programs for water sources since the 1960s, by monitoring the main
hydrogeological and physico-chemical parameters of groundwater.

Cuvinte cheie: apă subterană, complex acvifer, nivel hidrostatic si hidrodinamic, debit exploatat,
chimismul apei, factori de poluare.

1. Introducere de apă dulce, iar 30 % este reprezentată de apa

Până nu demult, apa era considerată o
resursă inepuizabilă, dată fiind capacitatea sa
incredibilă de a recircula și de a se regenera în
natură. Totuși, această credință nu mai este de
actualitate, date fiind studiile curente și cunoscând
neconcordanța între distribuția populației și cea a
apei pe planeta noastră.
Apa oceanelor constituie 97 % din
totalitatea apei de pe glob, iar restul de 3 % este
reprezentat de apele dulci. Cea mai mare parte din
aceasta, cca. 69 %, este prizonieră în cele două
mari calote glaciare din Groenlanda și Antarctica.
Restul de apă dulce poate fi întâlnită în stare
lichidă în atmosferă, sol și ape de suprafață (râuri,
lacuri, mlaștini, etc.) reprezentând 1 % din rezerva
subterană. Din aceasta din urmă, se estimează că
doar o treime prezintă potențial de exploatare,
restul aflându-se la adâncimi relativ inaccesibile.
Apa subterană se află în centrul dezvoltării
umane pentru o serie de sectoare sociale și pentru
circuitele de mediu. Importanța strategică a
acesteia pentru siguranța globală a apei și
alimentelor se va intensifica în urma schimbărilor
climatice, deoarece din ce în ce mai multe
fenomene extreme de climă (secete și inundații)
cresc variabilitatea precipitațiilor, umiditatea
solului și disponibilitatea apei de suprafață.
Apa este sursa vieții și devine din ce în ce
mai rară. Se estimează că, până în 2030, diferența
dintre cererea globală și aprovizionarea cu apă
dulce este de așteptat să atingă 40%. Criza

48
climatică, creșterea populației și tranziția la
energie curată pot crește și mai mult acest deficit.
Criza în creștere a apei este o criză umanitară, dar
are și implicații economice izbitoare. Până în
2050, deficitul de apă din unele regiuni ar putea
afecta creșterea PIB-ului cu până la 11,5%,
estimează Banca Mondială.
2. Aria de operare și capacități
exploatate de RAJA S.A.
RAJA S.A. Constanța este al doilea mare
operator de servicii publice în domeniul
alimentării cu apă a populației din România după
București și deservește peste 800.000 de locuitori
în localități din șapte județe din România. Aria de
operare, la sfârșitul anului 2021, cuprinde sisteme
de alimentare cu apă în 152 de localități,
incluzând 5 municipii, 13 orașe și 47 comune.
Din populația care beneficiază de
serviciile de alimentare cu apă și canalizare în
aceste localități cca.77% reprezintă populația din
mediul urban. De asemenea, din totalul populației
beneficiare a serviciilor, cca. 74% din populația
branșată la sistemul de alimentare cu apă este
conectată și la sistemul de canalizare, marea
majoritate fiind însă în mediul urban.
La momentul prezent, capacitatea totală
instalată la sursele de apă din portofoliul RAJA
însumează 36.797 mc/h, distribuite așa cum sunt
prezentate datele în tabelul nr.1 de mai jos.
Tab. 1: Capacitățile instalate la sursele de apă existente în aria de operare a RAJA S.A.
49
Activitatea majoritară a operatorului se
desfășoară în județul Constanța unde sursele de
apă exploatate însumează o capacitate instalată de
34.506 mc/h, reprezentând 94 % din totalul
capacității instalate în aria de deservire a RAJA
S.A.
Sursele de apă exploatate, în județul
Constanța (2 surse de suprafață și 90 de surse
subterane), sunt distribuite în zona litorală și în
zona continentală a județului, cu o pondere
majoritară a apelor subterane, respectiv 87 % din
totalul capacității instalate. De asemenea, cele mai
mari capacitații de exploatare a apelor subterane
sunt concentrate în zona litorală (151 foraje
echipate la o capacitate de 23.868 mc/h).
În funcție de cerințele de apă și de starea
tehnică a sistemului, cele două resurse de apă
(suprafață și subteran), se exploatează astfel încât
să asigure necesarul de apă pentru populație și
activități socio-economice, această exploatare
flexibilă asigurând minimizarea riscurilor
datorate unor situații climatice, variații de
consumuri pentru diverse activități sau situații
tehnice care necesită folosirea unor surse
alternative de alimentare cu apă.
Sistemul de alimentare cu apă a județului
Constanța, este unul din cele mai complexe și
variate sisteme de alimentare cu apă care cuprinde
cele mai mari captări de apă subterană din țară și
care s-a dezvoltat în concordanță cu dezvoltarea
turistică și industrială a județului.
 Câteva repere istorice ale dezvoltării
sistemelor de alimentare cu apă în județul
Constanța merită menționate aici: în anul 1948
s‑au executat primele foraje la sursa Caragea
Dermen; în perioada 1950-1957 se dezvoltă
sistemul de alimentare cu apă al litoralului prin
executarea de foraje de mare adâncime la Eforie–
Nord, Eforie–Sud și Techirghiol; în perioada
1964-1974 s-au executat peste 100 de foraje în
zona litoralului (Cișmea, Basarabi, Medgidia,
Costinești, Tatlageac, Dulcești, etc.) și se
conturează sistemul de alimentare cu apă a
litoralului, dezvoltat între localitățile Năvodari și
Mangalia pe o lungime de 70 km. La începutul
anilor `80 sistemul de alimentare cu apă
cuprindea 120 puțuri apă de medie și mare
adâncime, 21 stații de pompare și repompare și
43 rezervoare de înmagazinare a apei potabile. În
perioada 1980-1987 se realizează extinderea
surselor de apă Medgidia, Basarabi, Valu Traian,
legat și de execuția Canalului Dunăre- Marea
Neagră și se realizează Sistemul Medgidia –
Constanța, conectat, de asemenea, la sistemul de
alimentare cu apă al litoralului.
Dezvoltarea captărilor de apă subterană
s-a făcut pe baza unor ample studii
hidrogeologice cu participarea unor instituții de
renume în domeniu, precum IFLGS, IFAA,
FORADEX, ISPIF, Universitatea din București
și Asociația Hidrogeologilor din România.
Preocupările RAJA pentru o bună
cunoaștere a condițiilor hidrogeologice din aria sa
de activitate s-a concretizat și prin organizarea de
către RAJA la Constanța a unor simpozioane
internaționale și naționale de hidrogeologie, sub
egida Asociației Hidrogeologilor din România
(AHR), precum: „International Hydrogeological
Symposium” cu tema „Impact Of Industrial
Activities On Groundwater” în mai 1994 și
simpozionul organizat de AHR, cu tema
„Groundwater Risk Assessement In Urban Areas”
în octombrie 2015.
3. Acvifere utilizate pentru ali -
men tarea cu apă potabilă în
județul Constanța
Dobrogea cuprinde trei unități geologice
cu caracter de zone, orientate NV-SE cu evoluții
tectonice diferite. Aceste unități sunt: Dobrogea
de Nord, Dobrogea Centrală și Dobrogea de Sud.
50
Județul Constanța cuprinde ca structuri geologice,
o parte din zona Dobrogei Centrale și zona
Dobrogei de Sud.
În funcție de litologia și raporturile
stratigrafice, structurale și hidrodinamice ale
formațiunilor care ar putea cantona acvifere s-au
putut grupa următoarele complexe şi orizonturi (a
se vedea și Figura 1): complexul acvifer
cuaternar, complexul acvifer sarmațian
(complexul acvifer superior), orizontul acvifer
eocen, complexul acvifer jurasic superior-cretacic
inferior (complexul acvifer inferior), și
orizonturile acvifere paleozoice.
Cel mai important acvifer captat este cel
cantonat în depozitele Barremian - Jurassic, cu o
dezvoltare aproape continuă în Dobrogea de Sud.
Acest lucru se reflectă în numărul mare al surselor
de importanță asociate cu stratul acvifer. Debitul
total instalat pentru sursele cele mai importante
(Cișmea I, Cișmea II, Caragea - Dermen,
Constanța Nord, Medgidia și Basarabi) este de
19.000 m3/h.
Al doilea acvifer ca însemnătate este cel
cantonat în depozitele sarmațiene, denumit și
acviferul de suprafață sau superior. Sursele cele mai
importante ce captează acest acvifer sunt sursele
Biruința, Costinești, ansamblul de surse Tatlageac
- Dulcești - Pecineaga și sursa Albești I, ce
totalizează un debit instalat de aproape 6.000 m3/h.
O altă parte din localitățile județului
Constanța este alimentarea cu apă din surse locale
care exploatează, fie acviferul freatic din depozitele
cuaternare, fie acviferul de mică sau medie
adâncime din depozitele cretacice. În harta
județului de mai sus (Fig. 1) sunt prezentate
captările de apă existente în exploatarea RAJA, pe
tipuri de acvifere captate.
Complexul acvifer Cuaternar - este
cantonat la baza depozitelor loessoide și are un
caracter discontinuu datorită depozitelor mai mult
sau mai puțin permeabile din culcuș (argila roșie),
fapt care conduce, în multe zone, la drenarea apei
către formațiunile calcaroase sarmațiene.
În depozitele aluvionare recente ale
luncilor văilor care străbat Dobrogea de Sud,
precum și ale luncii Dunării, formate din pietrișuri
şi nisipuri (unele cu liant argilos), este întâlnit un
acvifer exploatat prin puțuri sătești, dar în unele
perimetre, în principal, în aluvionarul de luncă al
Dunării și prin captări centralizate. Capacitatea de
acumulare a acestui orizont este, de regulă,
 Figură 1- Harta captărilor din județul Constanța pe tipuri de acvifere
redusă, datorită grosimilor mici și arealelor relativ
restrânse de extindere, precum şi datorită
granulometriei predominant fine. Alimentarea
acviferului cuaternar se face, în principal, din
precipitații și din apele de suprafață, importanța
economică a acestui orizont fiind însă foarte
redusă.
Complexul acvifer sarmațian (complexul
acvifer superior) se constituie ca un acvifer princi-
pal în Dobrogea de Sud, depozitele sarmațiene fiind
răspândite pe aproape întreaga suprafață a acestui
areal. În jumătatea estică și în sudul Dobrogei de
Sud, depozitele calcaroase sarmațiene se constituie
într-o placă cu grosimi variabile până la max. 150
m, ușor înclinate spre est, în care este cantonat acest
acvifer cu nivel liber ce reprezintă principala sursă
de alimentare cu apă a litoralului la sud de Eforie.
Alimentarea acviferului sarmațian se face,
în principal, din precipitații și din pierderile difuze
de apă din sistemele de irigații în zonele de
funcționare a acestora.
51
Din analiza situației piezometrice actuale,
precum și pe baza parametrilor hidrogeologici
calculați, rezultă următoarele constatări:
• Complexul acvifer sarmațian cu nivel liber
reprezintă un veritabil acvifer freatic pentru
Dobrogea de Sud;
• Principalul centru de drenaj îl reprezintă
Marea Neagră prin intermediul sistemului lacustru
(lacurile Techirghiol, Tatlageac și Mangalia) care
bordează litoralul. Conform hărții cu
hidroizohipse, direcțiile de curgere majoră ale
acestui acvifer sunt orientate vest - est, cu unele
excepții locale. Într-un perimetru delimitat
aproximativ de localitățile Eforie Sud - 2 Mai -
Dărăbani - Amzacea Est - Topraisar Est - Eforie
Sud, acviferul sarmațian este asociat cu acviferul
din depozitele Eocene. De regulă, acviferul eocen
este captat prin foraje împreună cu acviferul
sarmațian (Dulcești, Tatlageac, Costinești,
Albești).

Complexul acvifer Jurasic superior-
Cretacic inferior (complexul acvifer inferior).
Roca magazin a acestui complex acvifer inferior
este constituită de depozite carbonatice (calcare,
dolomite, calcare dolomitice) fisurate și
carstifiate.
Limita nordică a acestui complex acvifer este
reprezentată de falia Capidava-Ovidiu, iar cea
estică este dată de Marea Neagră. Spre sud și vest
complexul acvifer inferior se continuă pe
teritoriul Bulgariei și respectiv, spre Câmpia
Română.
Depozitele carbonatice de vârstă Jurasic
superior-Cretacic inferior sunt constituite în
blocuri tectonice având grosimi aproximativ de
200-1.200 m și poziții mai ridicate sau mai
coborâte față de nivelul mării. Circulația apelor
în complexul acvifer inferior se face, atât prin
fisurile și golurile de carstifiere ale depozitelor
carbonatice, cât şi pe planurile de falii.
Acviferul inferior este alimentat în cea
mai mare parte dinspre sud, de pe teritoriul
Bulgariei din Podișul Prebalcanic și în mai mică
măsură dinspre vest, din Câmpia Română. De
asemenea, acviferul inferior este alimentat parțial
prin drenanță și din acviferul sarmațian, direct sau
prin intermediul complexului acvitard.
Pentru complexul acvifer inferior Jurasic
superior-Cretacic inferior, interpretarea datelor
52
Fig. 2. Harta piezometrică a
acviferului sarmațian
primare şi modelul hidrodinamic întocmit
corespunzător structurii geologice și
caracteristicilor de permeabilitate ale blocurilor
tectonice au condus la următoarele constatări :
• Complexul carbonatat Jurasic superior-
Cretacic inferior cantonează un acvifer unitar la
scara întregului teritoriu al Dobrogei de Sud;
• Direcția generală de curgere este de la sud
spre nord (dinspre granița cu Bulgaria) devenind
vest - est în vecinătatea faliei Capidava-Ovidiu;
• Centrul principal de drenare naturală a
acestui acvifer este Marea Neagră prin
intermediul lacului Siutghiol (colțul nord-estic al
Dobrogei de Sud);
• Acest acvifer este sub presiune pe circa
60% din teritoriul Dobrogei de Sud. În jumătatea
vestică a teritoriului (în vecinătatea fluviului
Dunărea) și la sud de orașul Cernavodă există o
zonă în care acesta este cu nivel liber, putând fi
influențat direct de regimul precipitațiilor de apa
infiltrată din canalele de irigații și de debitele
drenate gravitațional din acviferul sarmațian cu
nivel liber.
Acviferul de adâncime este captat printr-
un număr de cel puțin 150 de foraje cu adâncimi
de 100 - 1.200 m având o capacitate instalată de
cca. 7.000 l/s. Este exploatat prin captări
importante care asigură alimentarea cu apă a
localităților Constanța, Ovidiu, Năvodari,

Cumpăna, Eforie Nord, Valu lui Traian, Basarabi,
Medgidia, Cobadin, Băneasa, și a numeroase
localități rurale din sudul județului Constanța.
Captări mari din acest acvifer sunt: zona
Constanța - 70 puțuri, Valu lui Traian - 10 puțuri,
Basarabi - 20 puțuri, Medgidia - 21 puțuri.
Între acestea, sursele de alimentare cu apă
a municipiului Constanța (Figura 4) se remarcă
printr-o rezervă de apă impresionantă și de o
calitate excepțională nealterată de la execuția
forajelor până în prezent. Sursele captează
orizontul acvifer inferior barremian – jurasic și se
caracterizează astfel:
Captarea Cișmea I (A, B, C) este
amplasată în apropierea malului vestic al lacului
Siutghiol, la nord de cartierul Tomis Constanța,
de o parte și de alta a bulevardelor Tomis și Aurel
Vlaicu, care separă cele 3 zone ale sursei de apă
Cișmea. Este cea mai importantă captare de apă
din sistemul de alimentare cu apă a județului, și
nu numai. Captarea este formată din 36 foraje cu
adâncimi cuprinse între 50 şi 120 m. Debitul total
instalat este de 7.763 m3/h.
Captarea Cișmea II este amplasată în
apropierea malului vestic al lacului Siutghiol, pe
partea stângă a drumului național DN2A
Constanța - București, între captările Caragea –
Dermen și Cișmea I. Captarea cuprinde 12 foraje
cu adâncimi cuprinse între 90 m și 150 m. Debitul
total instalat este de 1.940 m3/h.
53
Fig. 3. Harta piezometrică a
acviferului de adâncime
Captarea Caragea Dermen este amplasată
la cca. 6 km N de Constanța, pe partea dreaptă a
DN 2A Constanța - București, în apropierea
malului vestic al lacului Siutghiol, între
localitățile Ovidiu și cartierul Palazu Mare.
Captarea cuprinde 19 foraje cu adâncimi cuprinse
între 30 m și 150 m. Debitul total instalat este de
2.697 m3/h. Este cea mai veche captare de apă a
orașului Constanța; primele puțuri săpate cu
diametru mare (P1-P3) au fost puse în funcțiune
în anul 1928, puțul P3 fiind în funcțiune și în
prezent.
Sursa de apă Constanța Nord este
amplasată în partea sud-estică a lacului Siutghiol
către Mamaia. Captarea cuprinde 5 foraje (3
funcționale), cu adâncimi cuprinse între 300 m și
420 m. Debitul total instalat este de 1.026 m3/h.
Sistemul zonal creat în jurul orașului
Constanța este cel mai extins din sistemele
exploatate de RAJA, având ca surse captările de
apă subterană din zona municipiului Constanța și
asigurând alimentarea cu apă a orașelor
Constanța, Ovidiu, Năvodari, Eforie Nord,
Techirghiol și a numeroase localități rurale
adiacente cum sunt: Lumina, Corbu, Mihail
Kogălniceanu, Oituz, Cumpăna, Lazu, Agigea.
Realizarea sistemelor zonale a fost
determinată de lipsa unor surse de apă în fiecare
localitate sau de calitatea necorespunzătoare
pentru potabilitate a surselor de apă existente, și
Fig. 4. Sursele subterane pentru alimentarea cu apă a municipiului Constanța

Figură 5 – Sistemul Regional Constanța (SRC)

54
nu în ultimul rând de nevoia de a asigura surse de
apă durabile, atât în ceea ce privește calitatea apei,
cât și debitul de apă în perspectivă.
Menționăm aici faptul că RAJA va realiza
printr-un proiect de investiții în cadrul programul
POIM 2014-2020, un Sistem zonal de alimentare
cu apă Medgidia - Constanța - Mangalia (Figura
5) prin realizarea proiectul numit Sistem Regional
Constanța (SRC). Realizarea acestui sistem va
mări gradul de siguranță în alimentarea cu apă
suficientă și de bună calitate a zonei turistice a
litoralului de sud, având ca sursă de apă captarea
Medgidia Nord și captările din zona Constanța, în
condițiile în care nu se întrevede posibilitatea
extinderii surselor de apă existente în zona de sud
a litoralului datorită vulnerabilității acestora la
poluarea în timp cu nitrați. Este de fapt o
reabilitare a sistemului zonal Medgidia -
Constanța realizat în perioada anilor 80,
actualmente nefuncțional, însă extins cu mult
către zona de sud a litoralului.
4. Preocuparea RAJA pentru
protecția acviferelor de apă
subterană
În județul Constanța, captările din
complexul acvifer barremian-jurasic de adâncime,
au ponderea cea mai mare reprezentând cca. 70%
din capacitatea instalată la nivelul județului.
Captările de apă din acviferul sarmațian de medie
adâncime reprezintă cca. 26% din capacitatea
instalată, iar captările din acviferele cuaternare
freatice de mică adâncime cca. 4% din capacitatea
instalată.
Fig. 6. Monitorizarea cantitativă a surselor de apă ale municipiului Constanța în corelație cu nivelul lacului Siutghiol
în perioada 1965 -1991
55
În scopul asigurării unei exploatări durabile
a celor două acvifere importante, RAJA a
implementat programe de monitorizare cantitativă
și calitativă surselor de apă, respectiv
monitorizarea principalilor parametrii
hidrogeologici (debite exploatate, nivele
hidrostatice și nivele hidrodinamice), precum și a
principalilor parametri fizico-chimici ai apelor
subterane (chimismul apei).
4.a. Monitorizarea cantitativă -
parametri de exploatare a acviferelor
Pentru asigurarea unei exploatări raționale
și durabile a acviferelor subterane, din județul
Constanța, și, în mod deosebit, din partea de sud
a județului unde sunt dezvoltate cele mai impor-
tante acvifere exploatate, acviferul de adâncime
din barremian-jurasic și acviferul de mică adân-
cime din depozitele sarmațiene, RAJA a instituit
încă din anii ’60 un program de monitorizare a
principalilor parametrii hidrogeologici și de ex-
ploatare în principalele captări, respectiv nivelul
hidrostatic și hidrodinamic și debitul exploatat
(Figura 6).
Se observă că evoluția sarcinii piezome-
trice în captările de la Constanța a avut o evoluție
în timp exclusiv legată de regimul de explotare al
acviferului, de la +4÷ +6 m rMN în anii’60, la 0÷
-1m rMN în anii 1988-1992.
Ca urmare a scăderii nivelului piezometric
zonal, pentru a asigura o exploatare stabilă a
captărilor din zona Constanța, în concordanță cu
resursele dinamice ale acviferului inferior din
zonă, a fost luată măsura de stopare a extinderii
Fig. 7. Monitorizarea cantitativă a surselor de apă ale municipiului Constanța în corelație cu nivelul lacului Siutghiol
în perioada 1988 – 2014
captărilor existente și de realizare a unor captări
noi în zona Medgidia, Basarabi și Valul Traian,
din acelasi acvifer de adâncime. Au fost reduse
treptat debitele exploatate în zona Constanța de la
o medie anuală de cca. 3000 l/s, la o medie anuală
de cca. 2000 l/s, cât este în prezent. Ca urmare,
sarcina piezometrică zonală a crescut la +2÷ +2,5
m rMN (Figura 7).
4.b. Monitorizarea calitativă –
chimismul apelor subterane
Pe baza analizelor chimice realizate cel
puțin în ultimii 40 de ani, apa subterană din
sistemul acvifer din sudul Dobrogei poate fi
caracterizată după cum urmează:
• complexul acvifer inferior (J-K):
bicarbonat, tip calciu-magneziu cu temperaturi de
20-26°C; mineralizarea totală variază între 450
mg/l și 600 mg/l, iar duritatea totală prezintă
valori în intervalul 8-26 grade germane. În partea
de sud-est a Dobrogei, la sud de Eforie și
Techirghiol până la granița cu Bulgaria, apele din
acviferul inferior au un conținut mai ridicat de
hidrogen sulfurat, fiind utilizată în zona Mangalia
în tratamente balneare;
• complexul acvifer superior (Sm): în
principal calciu-bicarbonat, cu o mineralizare
totală în intervalul 1100 - 1300 mg/l. Local, lângă
țărm, conținutul de ioni Cl- si Na+ este mai ridicat
(apa devine de tip clorură de sodiu și
mineralizarea poate depăși 4 g/l). În zona
56
mlaștinii Mangalia, datorită relației cu acviferul
de adâncime, local apa din acviferul sarmațian
este sulfuroasă.
4.c. Protecția împotriva poluării apelor
subterane
Apa subterană din sistemul acvifer al
sudului Dobrogei este de foarte bună calitate.
Există însă câteva contaminări locale, preponderent
în cazul acviferelor de mică adâncime neprotejate,
în special, din cauza factorului antropic (agricultură
și activități relaționate, evacuări necontrolate de
ape uzate neepurate sau depozitări neconforme de
deșeuri). Aceste zone au o pondere redusă în
sistemele de alimentare cu apă și sunt monitorizate
în mod special, dar toate eforturile trebuie
concentrate pe eliminarea surselor de poluare.
În studiul întocmit de Universitatea din
București în colaborare cu Institutul Geotehnic
din Norvegia, „Studiu-pilot al acviferelor din
Dobrogea de Sud în vederea implementării
Directivei Cadru Apă şi a Directivei Depozitelor
de Deșeuri” (2006) au fost analizate condițiile
privind calitatea apei subterane și sursele de
poluare din sudul Dobrogei și s-a elaborat o hartă
a vulnerabilității la poluare a acviferului
sarmațian din Dobrogea de Sud. Cea mai mare
problemă o reprezintă tendința crescătoare a
concentrației nitraților în apa subterană, în special,
la sursele care exploatează acviferul sarmațian,
deși punctual apare și la acviferul inferior.
 Cauzele sunt cunoscute și acestea sunt
exclusiv de natură antropică: utilizarea
necontrolată a fertilizatorilor în zonele agricole,
evacuarea pe sol și în subsol a dejecțiilor
animaliere din ferme zootehnice, modificări ale
regimul hidraulic natural al regiunii din cauza
irigațiilor intensive, lipsa sistemelor de canalizare
în localități în care există rețea centralizată de
alimentare cu apă și unde, prin fose/ haznale
neetanșe, s-a favorizat descărcarea apelor uzate
menajere în subteran în acviferele freatice și,
uneori, în acviferele de adâncime cu o protecție
naturală redusă, execuția de foraje prin unități
neautorizate, necontrolate, fără a avea la bază
studii hidrogeologice și care prin izolare
necorespunzătoare produc legătura hidraulică
între acviferele superioare în general poluate și
acviferele de adâncime cu apă de bună calitate.
Nitrații pătrund relativ încet în sol și în
apa subterană cu viteze de curgere în general
reduse, astfel încât există un decalaj de timp între
activitatea poluantă și detectarea nitraților în apa
subterană (între 1 și 20 de ani, în funcție de situa-
ție). În mod similar, se previzionează că
activitățile poluatoare actuale vor continua să
afecteze concentrațiile de nitrați și în următoarele
decade.
Este cu atât mai importantă și mai urgentă
implementarea măsurilor pentru eliminarea
cauzelor poluării, între care amintim ca măsuri
generale: identificarea și monitorizarea factorilor
de poluare din zona captărilor, respectarea restric-
țiilor de utilizare a terenurilor în zonele de
protecție sanitară a surselor, conectarea la
canalizare a utilizatorilor serviciului centralizat
de alimentare cu apă potabilă, eliminarea
depozitărilor necontrolate de deșeuri,
reglementarea/autorizarea și controlul modului de
execuție a forajelor de exploatare a apelor
subterane, precum și alte măsuri specifice
adaptate la specificul fiecărui areal.
Concluzii
Apele subterane au o răspândire largă în
Dobrogea de Sud, în zona cuprinsă între granița
cu Bulgaria la sud și Falia structurală Capidava –
Ovidiu la nord. În această zonă, sunt dezvoltate
două acvifere importante care asigură în cea mai
mare măsură alimentarea cu apă subterană de
57
bună calitate pentru localitățile din această zonă,
respectiv acviferul de adâncime din depozitele
calcaroase barremian – jurasice care este în cea
mai mare parte sub presiune și acviferul superior
din depozitele calcaroase sarmatiene care este în
cea mai mare parte cu nivel liber.
Calitatea acestor ape se înscrie în
reglementările legale în vigoare pentru apa
potabilă. Se remarcă stabilitatea în timp a calității
apelor cantonate în acviferul de adâncime,
determinată și de protecția naturală a acestui
acvifer față de riscul de poluare cauzat de
eventualele infiltrații de la suprafață sau din
acviferele freatice cu risc de poluare crescut.
Se remarcă, de asemenea, o creștere a
nivelului de poluare, în special, cu nitrați în
acviferul din depozitele sarmațiene și, în mod
deosebit, în acviferul cuaternar, care sunt
predominant acvifere freatice. Cauzele sunt
multiple, legate de activitățile antropice, insuficient
analizate, menționate mai sus în cap. 4c.
Considerăm necesară realizarea de către
instituții de cercetare a unor studii regionale pe
tipuri de acvifere, privind cauzele deteriorării
calității apelor subterane și a măsurilor necesare
pentru asigurarea, reducerea sau eliminarea
acestora, precum și asigurarea de către autoritățile
competente a unui control mai riguros în ceea ce
privește calitatea execuției forajelor de alimentare
cu apă, inclusiv autorizarea firmelor pentru
executarea unor asemenea lucrări.
Faptul că apele subterane sunt stocate în
acvifere la adâncimi mai mari sau mai mici este
un avantaj, fiind protejate de poluare, păstrându-
și calitatea constantă în timp și fiind mai puțin
afectate de schimbările climatice. În plus, apele
subterane sunt o resursă naturală care poate fi
adesea găsită în apropierea consumatorilor finali
și, prin urmare, nu necesită investiții mari în ceea
ce privește infrastructura și tratarea, ca în cazul
apelor de suprafață.
Dar este foarte important să avem grijă de
această „avere” ferind-o de activitățile umane care
o alterează și găsind un echilibru potrivit între
extracție și resursele dinamice ale acviferului,
pentru a asigura o exploatare durabilă în timp, atât
a debitelor de exploatare, cât și a calității apei.
Ziua Mondială a Apei în acest an, sub
titlul „Apele subterane – Faceți invizibilul
vizibil”, are ca scop aducerea în atenția opiniei
publice a problemelor legate de necesitatea
protejării cantitative și calitative a apelor
subterane și de a pune în adevărata lumină rolul,
îndatoririle și responsabilitățile celor cu atribuții
în întreținerea, valorificarea și protejarea surselor
de apă. RAJA SA Constanța se înscrie în acest
demers, apele subterane fiind bogăția cea mai de
preț a companiei.
Bibliografie
[1] Groundwaterand Global Change: Trends, oppor-
tunities and challenges – side publication sseries -
UNESCO 2012;
[2] Pitu N. – ”Histoire de l’alimentation en Eau Pota-
ble de la Region de Dobrogea de Sud. Situation Actu-
elle et Perspectives”, Symposium „Groundwater risk
assessement in urban areas”, 2015;
[3] Pitu N., Pana A. - ”Studiu hidrogeologic privind
răspândirea nitraților în apele subterane din județul
Constanța”, 2012;
58
[4] Pitu N.,Verioti A. „South Dobrogea underground
aquifers and their evolution in the last 40 - 50 years„,
IWA Specialist Groundwater Conference Proceedings,
Belgrad, Serbia, 2011;
[5] Zamfirescu F, Moldoveanu V, Dinu C, Pitu N,
Albu m, Danchiv A and Nash H.: ”Vulnerability to
Pollution of Karst Aquifer System in Southern Dobro-
gea”. International Hydrogeological Symposium
„Impact of industrial activities on groundwater”,
1994;
[6] Zamfirescu F., Kim Rudolph– ”Pilot Study of Ro-
manians Dobrogea Aquifertoassist in implementation
of theEC’senvironmentaldirectives 2000/60/EC
(Water Framework Directive) and 1999/31/EC (Land
fill Directive)” , 2006 ;
[7] https://www.morganstanley.com/ideas/water-scarcity-
causes-and-solutions;
[8] https://www.bdo.by/en-gb/insights/articles-and-publi-
cations/the-future-of-water-a-human-and-business-priority