Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

1. Activităţi în domeniul resurselor naturale – introducere

O proporţie tot mai mare din populaţia

lumii trăieşte în oraşe, într-un mediu dominat de
construcţii şi maşini. Natura apare aici ca ceva
destul de îndepărtat, de care ne bucurăm la un
sfârşit de săptămână când ieşim la pădure, sau
eventual când ne uităm la televizor pe Discovery
sau Animal Planet. Chiar şi în zonele rurale,
conservarea naturii poate aparea ca un lux, fără
legătură cu bunăstarea oamenilor care au nevoie
de electricitate, lemne de foc, apă potabilă etc. O
mlaştină de exemplu, este cel mai adesea
considerată o suprafaţă irosită, care trebuie
asanată (secată) pentru a fi utilizată ca teren
agricol.
În realitate, ne iluzionăm cu progresul
tehnologic, dar uităm un lucru elementar: că
suntem total dependenţi de bunurile şi serviciile
furnizate de ecosferă. Sistemul socio-economic
uman exercită o presiune din ce în ce mai
crescută asupra ecosferei, deşi aceasta reprezintă
sistemul suport al vieţii.
Astfel, în intervalul 1981-1990 s-au adăugat mai mult de 4,5 trilioane dolari SUA la
Produsul Global Brut, creşterea din acest deceniu fiind mai mare decât întreaga creştere economică
a societăţii umane din antichitate şi până în anul 1950. Economia mondială se bazează pe un sistem
contabil incomplet, care ignoră costurile legate de mediu şi încurajează astfel distrugerea capitalului
natural, deoarece aceasta este o acţiune generatoare de mari beneficii pe termen scurt. Poate fi
comparată cu o firmă care îşi vinde fabricile şi înregistrează vânzările drept câştig, nu drept
pierderi. Evident că după ce vinde toate fabricile, corporaţia dă faliment.
În prezent se ignoră capacitatea de suport a ecosferei, unii cercetători apreciind că aceasta a
fost deja depăşită. Economiştii consideră că nu se poate aplica conceptul de capacitate de suport
populaţiilor umane, deoarece comerţul internaţional şi perfecţionarea proceselor tehnologice şi
extractive, pot spori capacitatea de suport a unei regiuni la nesfârşit.

Figura 1 – Creşterea consumului uman dincolo de

capacitatea de suport a sistemelor ecologice a început
în anii ’70. În prezent, o bună parte din resursele
naturale sunt supraexploatate, ceea ce determină o
scădere a capacităţii de suport şi evident impune o
limitare din ce în ce mai drastică asupra consumului.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

Considerată în cercurile economice „o poveste de succes”, dezvoltarea economică fără

precedent a Chinei din ultimele decenii este însă extrem de riscantă şi ridică numeroase întrebări. În
1994, guvernul chinez a decis că ţara va dezvolta un sistem de transport axat pe maşini şi că
industria de automobile va reprezenta unul din motoarele creşterii economice viitoare. Deja
transportul tradiţional cu bicicleta a început să fie descurajat în marile oraşe, iar ponderea lui scade.
Dacă acest ţel s-ar materializa şi sistemul de transport centrat pe automobile ar deveni realitate,
necesarul de petrol al Chinei ar depăşi producţia mondială actuală. De asemenea, o dată cu
dezvoltarea economică a Chinei, creşte şi consumul de hârtie. În prezent consumul anual de hârtie
este de 35 kg pe locuitor. Dacă consumul ar creşte până la nivelul SUA de 342 kg hârtie/locuitor,
atunci întreaga producţie mondială actuală de hârtie ar fi insuficientă. Apare evident că modelul
occidental de dezvoltare economică nu este viabil pentru China, pur şi simplu pentru că nu există
suficiente resurse pentru a alimenta consumul. China demonstrează că omenirea nu mai poate
rămâne mult timp pe calea economică actuală. Evident că aceeaşi argumentaţie este valabilă şi
pentru India şi majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare. De aceea, este necesară o restructurare
rapidă a economiei globale.
Chiar dacă de multe ori uităm acest lucru, depindem de natură pentru a exista. Ea ne oferă
principalele elemente constitutive ale societății noastre, solurile sănătoase care ne hrănesc,
materiile prime de care avem nevoie pentru clădiri și îmbrăcăminte, apa proaspătă pe care o bem și
aerul curat pe care îl respirăm. Toate acestea formează „capitalul natural”.
Merită să îl protejăm. UE a elaborat o legislație menită să conserve acest capital și să
garanteze că el rămâne viabil pentru generațiile viitoare. Există o directivă-cadru privind apa
potabilă, o directivă-cadru privind strategia pentru mediul marin, o directivă privind calitatea
aerului, care ne garantează că aerul rămâne curat și lipsit de substanțe dăunătoare, precum și
directive privind habitatele și păsările, care vizează în mod specific protejarea vieții sălbatice și a
spațiului de care are nevoie pentru a supraviețui.

***
Ecosfera este alcătuită din biosferă şi suportul ei neviu (toposfera), reprezentat de: hidrosferă şi
părţi ale litorsferei şi atmosferei.
Capacitatea de suport a unui ecosistem reprezintă impactul maxim pe care îl poate suporta acesta,
fără a se deteriora.
Impact – orice activitate desfăşurată de populaţia umană asupra mediului.

Temă
Capacitatea de suport a unei regiuni poate creşte la nesfârşit datorită progesului tehnologic?
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

2. Amprenta ecologică

Urmăriţi clipul video, accesând link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=EFZIShcvuvY

Pe lângă resursele de apă şi hrană necesare pentru supravieţuirea oamenilor al căror număr
continuă să crească,
standardul de viaţă creşte
într-un ritm alarmant.
Creşterea consumului de
apă, hârtie, combustibili
fosili şi alte resurse vitale,
este mult mai intensă decât
creşterea demografică.
Scăderea
suprafeţelor de terenuri
productive la nivel global se
datorează, în principal,
creşterii demografice.
Problema este însă
mult mai complexă. Un
cercetător canadian a propus
conceptul de “amprentă
ecologică” (termenul în
engleză este de “ecological footprint”), ca măsură a impactului antropic asupra ecosferei.
Calculul amprentei ecologice se bazează pe procesele cunoscute deja, ale fluxurilor de
materie şi energie la nivelul ecosistemului. Metoda se bazează pe premiza că majoritatea fluxurilor
de materie şi energie pot fi convertite în suprafeţe echivalente de uscat sau luciu de apă. În final,
amprenta ecologică se exprimă în suprafaţa de uscat şi de apă necesară. Metoda în sine este foarte
flexibilă, putând fi aplicată atât unui grup restrâns de indivizi, cât şi la totalitatea populaţiei umane
de pe glob.
Amprenta ecologică este o măsură a impactului realizat de o anumită populaţie umană
asupra naturii. Reprezintă suprafaţa de uscat şi luciu de apă necesare pentru a asigura resursele
pentru consum şi a asimila deşeurile produse de respectiva populaţie, caracterizată printr-un anumit
standard de viaţă.
Metoda calculării amprentei ecologice se bazează pe următoarele premise:
1. Majoritatea resurselor consumate şi a deşeurilor generate de oameni pot fi identificate şi
cuantificate.
2. Fluxul de resurse preluate şi deşeurile produse poate fi transformat în suprafeţele productive (de
exemplu terenuri agricole, livezi, vii, luciu de apă, păduri etc.) necesare pentru menţinerea acestora.
De exemplu, dacă la masa de prânz o cantină serveşte un singur meniu alcătuit din peşte cu cartofi
la 100 de oameni, consumul poate fi transformat în suprafaţa de luciu de apă necesară pentru a
obţine cantitatea de peşte respectivă, suprafaţa de teren necesară pentru cultivarea cartofilor, a
uleiului folosit la gătit, precum şi suprafaţa de pădure necesară pentru a asigura energia utilizată la
transportul alimentelor şi la gătit.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

3. Tipuri diferite de suprafeţe productive pot fi exprimate în acelaşi tip de unitate de măsură după ce
productivitatea lor este adusă la unităţi comparabile. Astfel, în loc de a avea o listă lungă cu
suprafeţele diferitelor tipuri de ecosisteme, acestea se pot condensa într-o singură valoare. De
exemplu, suprafeţele agricole cultivate cu grâu, livezi, vii sau păduri pot fi însumate după
multiplicarea cu un factor de conversie.
Astfel, factorul de conversie propus pentru terenuri agricole este de 2,1, pentru păşuni de 0,5, iar
pentru păduri de 1,4. Aceste suprafeţe pot fi însumate pentru a calcula totalul necesităţilor umane.
Suprafaţa astfel calculată poate fi comparată cu suprafaţa disponibilă.
În calculul amprentei ecologice se ţine cont de mărimea populaţiei, de standardul mediu de
viaţă (cu cât acesta este mai ridicat cu atât amprenta ecologică este mai mare), de productivitatea
terenurilor agricole şi a luciului de apă (care variază mult pe glob), precum şi de eficienţa de
exploatare, prelucrare şi utilizare a resursei respective.
Exemplu de calcul – amprenta ecologică
Vom calcula pe baza consumului de grâu în Canada, amprenta ecologică a acestui aliment de
bază (datele sunt din 1993). Este un calcul elementar care ilustrează modul de abordare al
problemei.
Mărimea populaţiei: 28.817.000 locuitori
Producţia medie de grâu: 2,74 tone/ha
Producţia internă: 51.416.000 tone
Export: 26.428.400 tone
Import: 499.100 tone
Consumul intern se calculează însumând producţia internă cu importurile şi scăzând
exporturile: 51.416.000 + 499.100 – 26.428.400 = 25.486.700 tone
Suprafaţa de teren arabil necesară pentru cultivarea acestei cantităţi: consumul intern
împărţit la producţia medie de grâu: 9.288.200 ha teren arabil.
Amprenta ecologică pe locuitor referitoare la consumul de grâu: 0,32 ha teren arabil.
Un studiu recent care estimează amprenta ecologică globală sugerează că sistemul socio-
economic uman a depăşit capacitatea de suport a planetei şi are deja un deficit global de peste
30%, acumulând o datorie ecologică ce nu poate fi plătită. Se estimează că la nivel global sunt
disponibile aproximativ două ha de teren productiv pe locuitor. Locuitorii din ţările dezvoltate au o
amprentă ecologică de 5-10 ha, în funcţie de standardul de viaţă.
Aceasta e parţial compensată de amprenta ecologică inferioară mediei din ţările în curs de
dezvoltare: chinezul de nivel mediu are o amprentă ecologică mai mică de 1,5 ha, iar un locuitor din
Bangladesh sub 0,5 ha. Dacă însă toţi locuitorii planetei ar ajunge la standardul mediu de trai al
unui nord-american, pentru cele 7,8 miliarde de locuitori ai planetei ar mai fi necesare alte trei
planete suplimentare. Menţiunea că nu avem aceste planete poate părea inutilă, dar trebuie să ne
amintească că actualul mod de dezvoltare economică nu este cel corect şi trebuie rapid schimbat.
Cunoaşterea mărimii amprentei ecologice umane este importantă în conservarea naturii,
deoarece resursele materiale şi energetice extrase din natură în folosul populaţiei umane, nu mai
sunt accesibile altor specii. Cu cât este mai mare amprenta ecologică umană, cu atât mai scăzută va
fi biodiversitatea.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

Temă
I. Intraţi pe link-ul următor şi calculaţi amprenta ecologică:
https://www.footprintcalculator.org/home/en
De câte planete mai aveţi nevoie pentru a satisface consumul de resurse şi servicii?

II. Răspundeţi următoarelor întrebări:

1. Care din alimentele consumate are o amprentă ecologică mai mare?
a. mălai
b. cartofi
c. pâine
d. carne de vită
2. Enumeraţi trei modalităţi de reducere a amprentei ecologice proprii.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

3. Resursele naturale - clasificare

Urmăriţi clipul video, accesând link-ul:

https://www.youtube.com/watch?v=RyGoxOQlVHI

Temă
Realizaţi o hartă/schemă mentală în care să includeţi criteriile de clasificare, respectiv
tipurile de resurse naturale identificate în materialul video urmărit.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

4. Resursele naturale - descriere

Economiştii sunt de acord că biodiversitatea are valoare economică pentru societatea umană.
Cum poate fi însă stabilită valoarea biodiversităţii? Ce preţ are o buburuză sau o păpădie? Dar o
fâneaţă sau un pâlc de arbori? Cum se poate pune o “etichetă” cu valoarea acestora? De ce facem
acest lucru, care este utilitatea? Deoarece permanent trebuie să optăm între variante de dezvoltare
diferite. De exemplu, un proiect care îşi propune să defrişeze o pădure din vecinătatea unui oraş
pentru a construi în locul ei un cartier rezidenţial.
Argumentele folosite sunt foarte convingătoare: în primul rând se oferă locuri de muncă, se
va dezvolta sectorul de servicii, valoarea terenurilor va creşte etc. Arsenalul de cuvinte folosit este
impresionant: dezvoltare, progres, prosperitate.
Care sunt contraargumentele: o listă de specii, din care câteva periclitate (ei şi, cui îi pasă?),
valoarea recreativă pentru locuitori (dar fără beneficii pentru administraţie).
Dacă însă reuşim să calculăm valoarea reală a pădurii, dincolo de valoarea masei lemnoase
şi de preţul terenului, putem contrabalansa opţiunea defrişării.
Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcamintelor de minerale şi de minereuri, a
terenurilor cultivabile, a pădurilor şi apelor de care dispune un teritoriu.
Resursele naturale sunt substante care apar în mod natural, dar care sunt considerate
valoroase în forma lor relativ nemodificată. Resursele naturale sunt considerate capital natural ce
poate fi convertit în materii prime pentru procesele capitalului infrastructural.

Figura 2 - Sistemul de clasificare al resurselor naturale (bunuri şi servicii) furnizate de capitalul

natural.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

Resursele pot, de asemenea, să fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:

1. resurse biotice, derivate din animale si plante
2. resurse abiotice, derivate din pământ, aer, apă
Principala problemă constă în evaluarea valorii bunurilor şi serviciilor furnizate de
ecosisteme, a căror distrugere generează în prezent beneficii imediate mari. Sistemul socio-
economic uman beneficiază însă de o serie de bunuri şi servicii furnizate de către acestea.
(a) Materiile prime reprezentate de resurse regenerabile (plante şi animale folosite în alimentaţie,
lemne de foc sau pentru construcţii, fibre vegetale, lână, piei şi blănuri pentru îmbrăcăminte,
medicamente etc.), ce reprezintă bunurile. Resursele regenerabile condiţionat sunt cele care
necesită o gestionare atentă. Utilizarea raţională a acestor resurse, în limitele capacităţii de suport,
poate asigura un flux constant de bunuri şi servicii. Depăşirea capacităţii de regenerare, determină
însă supraexploatarea respectivei resurse şi epuizarea ei.
Următoarele două categorii reprezintă serviciile.
(b) Absorbţia şi reciclarea deşeurilor rezultate în urma activităţilor umane. Astfel sunt
descompuşi fizic sau chimic poluanţii, iar nutrienţii sunt reciclaţi.
(c) Stabilizarea climatului şi a circuitului hidrologic, ce au un rol decisiv în menţinerea
biodiversităţii şi contribuie la creşterea stabilităţii şi rezilienţei sistemelor ecologice.
Principalele funcţii realizate de componentele capitalului natural se împart în: funcţii
habitat (locul unde trăiesc vieţuitoarele), funcţii de producţie şi funcţii reglatoare.
De exemplu, funcţiile reglatoare controlează o serie de procese la nivelul ecosferei, cum ar
fi: reglarea compoziţiei chimice a atmosferei, controlul circuitului hidrologic, ducând la
regularizarea precipitaţiilor şi la reducerea impactului evenimentelor meteorologice extreme (cum
ar fi inundaţiile şi secetele), geneza solului (pedogeneza), stocarea şi reciclarea compuşilor chimici.
Capitalul natural furnizează o varietate de opţiuni pentru dezvoltarea economică. Ecosfera şi
ecosistemele naturale pot continua să existe independent de prezenţa sistemului socio-economic
uman, dar sistemul socio-economic uman nu poate exista fără sistemele ecologice naturale şi
seminaturale.

Temă
Completaţi spaţiile cu cuvintele potrivite, conform fişierului transmis la secţiunea Materiale
didactice.
1. Resursele regenerabile trebuie exploatate în limitele _____________________.
2. Motivul pentru care resursele _________________ trebuie conservate şi utilizate cât mai eficient
este pentru că nu se pot reface.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

4. Resursele naturale – proiect ppt

Realizaţi un material powerpoint de maxim 15 slide-uri, minim 10 slide-uri, având ca temă

utilizarea resurselor naturale în activitatea umană.
Prin urmare, titlul proiectului va fi:
Modalităţi de exploatare a energiei ....
sau
Modalităţi de exploatare a resurselor naturale reprezentate de ....
(în locul punctelor, scrieţi tipul de resursă pentru care doriţi să faceţi documentarea; de ex. energia
solară, eoliană, geotermală, a mareelor, păduri, petrol, cărbune, gaze naturale, etc).
Pe primul slide, vor apărea următoarele informaţii:
Denumirea modulului
Titlul proiectului
Numele şi prenumele vostru
Clasa
Data
Cuprinsul proiectului va fi reprezentat de slide-uri cu text sintetizat şi imagini
corepunzătoare textului.
Ultimul slide va conţine resursele bibliografice pe care le-aţi folosit la realizarea proiectului.

Proiectele ppt le veţi trimite la adresa de mail: aurelia.nasturas@ltcogealac.ro

Temen de trimitere a prezentărilor: 13.06.2023
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

6. Utilizarea energiei solare

Utilizarea energiei solare pentru furnizarea apei calde menajere s-a dovedit a fi o soluţie
perfect viabilă.
Principiul de funcţionare al sistemului
de încalcălzire a apei cu energie solară este
simplu, iar tehnologia este deja bine cunoscută
şi fiabilă.
Energia solară este nepoluantă,
inepuizabilă, ecologică şi sigură. Aceasta
facilitează economisirea resurselor energetice,
fără a produce deşeuri sau a emite gaze
poluante, precum dioxidul de carbon. Mai
presus de problemele poluării şi de impactul
gazelor cu efect de seră, furnizarea de apă
caldă menajeră reprezintă o parte considerabilă
a facturii la energie a clădirilor, care poate fi
redusă prin folosirea energiei solare.
Soarele reprezintă o sursă de energie
gratuită şi ecologică. Radiaţia solară anuală
medie în România variză între 1,100 şi 1,300
kWh/m2.
Radiaţia solară este o formă de radiţie
termică ce este difuzată sub forma undelor
electromagnetice. În afara atmosferei terestre, radiaţia solară furnizează o sursă de energie cu
potenţial nelimitat egală cu 1.370 W/m2. Pentru a atinge suprafaţa terestră, radiaţia solară trece prin
atmosferă, unde o parte din energia sa este disipată prin:
- Difuzie moleculară (în mod special, razele U.V.)
- Reflecţie difuză pe aerosolii atmosferici (picături de apă, praf…)
- Absorbţie selectivă în gazele atmosferice.
Radiaţia globală asupra suprafeţei terestre este suma: ƒ
- Radiaţiei directe, după ce aceasta a trecut prin atmosfer㠃
- Radiaţiei difuze, care provine din toate direcţiile.
Astfel, o suprafaţă expusă primeşte atât radiaţii directe, difuze cât şi o parte din radiaţiile
globale reflectate de obiectele din apropiere, în special pământul, pentru care coeficientul de
reflexie este denumit „albedo”.
Radiaţia solară medie anuală în România variază între 1,100 şi 1,300 kWh/m2 pentru mai
mult de jumătate din suprafaţa ţării. Potenţialul termic al energiei solare este estimat la 60 PJ/an
(1400 ktoe/an). De aceea, radiaţia solară pe suprafaţă orizontală pentru România este de
aproximativ 200 milioane de GWh pe an (de exemplu, potenţialul teoretic pentru energia solară).
Există bune posibilităţi pentru dezvoltarea utilizării energiei solare, iar experienţa anterioară
poate fi exploatată. În Evaluarea Resurselor Energiilor Regenerabile, EBRD estimează că sistemele
bazate pe utilizarea energiei solare pentru încălzirea apei calde menajere pentru clădiri publice şi
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

hoteluri, sistemele pe bază de energie solară pasivă, precum şi sistemele individuale pentru locaţiile
izolate, sunt cele mai promiţătoare aplicaţii.
Caracteristicile climaterice de temperatură ale aerului exterior sunt un rezultat al intensităţii
radiaţiei solare şi depind de cantitatea de energie termică radiată de suprafaţa pământului pe
parcursul ciclurilor de zilnice şi respectiv anuale. Temperatura aerului ambiant influenţează
parametrii termici ai structurilor înconjurătoare (prin valorile sale extreme şi medii), reglajele
sistemelor de încăzire si condiţionare a aerului ale construcţiilor, cât şi sistemele de încălzire ce
utilizează energia solară. De aceea, spre exemplu, capacitatea de încălzire depinde de temperaturile
calcul pentru regiunile respective (N.B: temperaturile hibernale cele mai scăzute).
Temperaturile reprezintă, de asemenea, factorul principal pentru calculul necesarului de
izolaţie termică pentru fiecare clădire în parte.
Energia necesară pentru furnizarea apei calde menajere depinde din două puncte de vedere
de sursa de apă rece: cu cât este mai rece apa, cu atât mai multă energie va fi necesară pentru a fi
încălzită la o temperatură dată (de exemplu, necesarul de stocare) şi mai multă apă caldă va fi
necesară, volumetric, pentru a asigura o temperatură constantă în momentul amestecării cu apa din
sursa rece.
Cum functioneaza panourile solare
Principiul de funcţionare al panourilor
solare se bazează pe conversia radiaţiei solare
în caldură şi utilizarea acesteia pentru
încălzirea apei. Apa caldă obținută poate fi
utilizată ca atare, sub formă de apă caldă
menajeră sau ca agent termic primar pentru
prepararea apei calde menajere într-un
acumulator. În unele cazuri se poate utiliza şi
ca agent termic pentru încălzire. În mod
normal, radiaţia solară este absorbită de
scoarţa terestră şi transformată în căldură,
rezultatul fiind, printre altele, şi încălzirea
atmosferei Pământului. Ideea utilizării
panourilor solare constă în recuperarea acestei radiaţii şi transformarea ei în căldură utilizabilă în
instalaţii domestice.
Dezavantajele utilizarii panourilor solare
Utilizarea unor sisteme care utilizează energia solară nu au dezavantaje majore. Singurul
factor negativ este acela că soarele nu luminează în fiecare zi, cu aceeaşi intensitate. Evident că nu
vom avea o capacitate crescută în zilele înnorate, panourile solare fotovoltaice oprind producerea
energiei electrice. Există însă baterii care au stocat deja energia din zile însorite, aceasta putând fi
utilizată atunci când avem nevoie.

Temă
Enumeraţi avantajele şi dezavantajele utilizării energie solare.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

6. Utilizarea energiei eoliene

Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului.
Vânturile sunt formate din cauza că Soarele nu încălzeşte Pământul uniform, fapt care creează
mişcări de aer.
Energia cinetică a vântului poate fi folosită pentru a roti turbine, care sunt capabile de a
genera electricitate. Unele turbine pot produce 5 MW, deşi aceasta necesită o viteză a vântului de
aproximativ 5,5 m/s sau 20 de kilometri pe oră. Puţine zone pe Pamant au aceste viteze ale vântului,
dar vânturi mai puternice se pot găsi la altitudini mai mari şi în zone oceanice. Majoritatea
turbinelor produc energie peste 25% din timp, acest procent crescând iarna, când vânturile sunt mai
puternice.

Avantajele utilizării energiei eoliene

Principalul avantaj al
energiei eoliene este emisia zero de
substanţe poluante şi gaze cu efect
de seră, datorita faptului ca nu se
ard combustibili.
Nu se produc deşeuri.
Producerea de energie eoliană nu
implică producerea a nici unui fel
de deşeuri.
Costuri reduse pe unitate de
energie produsă. Costul energiei
electrice produse în centralele
eoliene moderne a scăzut substanţial
în ultimii ani, ajungând în SUA să
fie chiar mai mici decât în cazul energiei generate din combustibili, chiar dacă nu se iau în
considerare externalităţile negative inerente utilizarii combustibililor clasici. În 2004, preţul energiei
eoliene ajunsese deja la o cincime faţă de cel din anii '80, iar previziunile sunt de continuare a
scăderii acestora, deoarece se pun în funcţiune tot mai multe unităţi eoliene cu putere instalată de
mai mulţi megawati.
Costuri reduse de scoatere din funcţiune. Spre deosebire de centralele nucleare, de exemplu,
unde costurile de scoatere din funcţiune pot fi de câteva ori mai mari decât costurile centralei, în
cazul generatoarelor eoliene, costurile de scoatere din funcţiune, la capătul perioadei normale de
funcţionare, sunt minime, acestea putând fi integral reciclate.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

Dezavantaje ale producţiei de energie eoliană

La început, un important dezavantaj al producţiei de energie eoliană a fost preţul destul de
mare de producere şi fiabilitate relativ redusă a turbinelor. În ultimii ani însă preţul de producţie pe
unitate de energie electrică a scăzut drastic, ajungând până la cifre de ordinul 3-4 eurocenţi pe
kilowatt oră, prin îmbunătăţirea parametrilor tehnici ai turbinelor.
Un alt dezavantaj este şi "poluarea vizuală" - adică au o apariţie neplacută - şi, de asemenea,
produc "poluare sonoră" (sunt prea gălăgioase). Alţii susţin că turbinele afecteaza mediul şi
ecosistemele din împrejurimi, omorând păsări şi necesitând terenuri mari virane pentru instalarea
lor. Argumente împotriva acestora sunt ca turbinele eoliene moderne au o apariţie atractivă stilizată,
că maşinile omoară mai multe păsări pe an decât turbinele şi că alte surse de energie, precum
generarea de electricitate folosind cărbunele, sunt cu mult mai dăunătoare pentru mediu, deoarece
creeaza poluare şi produc efectul de seră.
Un dezavantaj practic este variaţia în viteza vântului. Multe locuri pe Pământ nu pot produce
destulă electricitate folosind puterea eoliană.
Turbinele eoliene sunt dispozitive ce transformă mişcarea cinetică a palelor unei elice în
energie mecanică. Dacă această energie mecanică este apoi transformată în electricitate avem de-a
face cu un generator alimentat cu vânt/convertor de energie eoliană. Impropriu denumite, centralele
eoliene sunt, parcuri de turbine eoliene, ce sunt conectate la reţeaua de distribuţie a curentului. În
componenţa unei centrale eoliene nu intră doar turbinele, ci şi redresoare de curent,
transformatoarele şi corectoare ale factorului de putere al curentului. În amplasarea centralelor
eoliene se ţine cont de viteza vântului în zona, preţul terenului, impactul vizual asupra structurilor
din vecinatate şi apropierea de reţeaua de distribuire a curentului.
Dobrogea a devenit cel mai mare parc eolian din Europa Centrală şi de Est, judeţul
Constanţa fiind împânzit cu sute de turbine, ce au o putere de 2,5MW, în zone precum: Cogealac,
Fântânele, Peştera, Independenţa, Chirnogeni, Siliştea, Târguşor, Crucea.
Vânturile din Dobrogea şi preţul ridicat al energiei electrice continuă să atragă investiţiile în
parcuri eoliene, cu toate că a început să apară problema lipsei infrastructurii de transport a energiei
produse. În aceste condiţii, specialişti în domeniu atrag atenţia că investiţiile în parcuri eoliene ar
trebui stopate în zona Dobrogei.
Unul dintre cele mai mari parcuri eoliene funcţionale din judeţul Constanţa este în zona
Cogealac-Fântânele, cu 240 de turbine şi o capacitate totală instalată de 600 MW, în condiţiile în
care un reactor al Centralei Nuclearo-Electrice Cernavodă are puterea electrică de circa 700 MW.
La Peştera, funcţionează un parc eolian format din 30 de turbine, pentru alte 270 existând autorizaţii
de construire.
Investitorii în parcurile eoliene din Dobrogea sunt companii, în general cu capital străin, din
Cehia, Spania, Portugalia, Germania, Franţa şi alte ţări europene.

Temă
Enumeraţi avantajele şi dezavantajele utilizării energiei eoliene.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

7. Utilizarea energiei mareelor

Energia mareomotrică este o formă de obținere a energiei electrice din mișcarea apei mării
datorată curenților de maree, fiind singura sursă de energie regenerabilă obținută cu ajutorul Lunii.
În prezent, sunt dezvoltate noi tehnologii care profită de forța oceanelor pentru a produce energie.

Sute de companii dezvoltă în prezent dispozitive variate pentru a obține energia

mareomotrică, investițiile în domeniu ridicându-se la miliarde de dolari.
Multe națiuni, cum ar fi: Irlanda, India și Korea, au început să investească în energia
mareelor și a valurilor, capacitatea acesteia dublându-se în 2017. China a investit 200 de milioane
de dolari în energia oceanelor din 2010 și până în prezent, iar Uniunea Europeană a investit 3
miliarde de euro în ultimul deceniu.
O coaliție de 25 de națiuni care au acces la oceane, numită Ocean Energy Systems,
estimează un potențial global pentru energia valurilor și a mareelor de 750 GW până în 2050,
aproape dublu față de capacitatea globală nucleară din prezent. Uniunea Europeană prevede 100
GW în 2050, oferind aproximativ 10% din energia totală.
Susținătorii energiei oceanelor încurajează tranziția către această sursă de energie
regenerabilă, pe măsură ce temperaturile globale continuă să crească și națiunile trebuie să
înlocuiască cât mai rapid combustibilii fosili cu surse de energie curată. Energia mareică are
avantajul de a fi previzibilă, chiar și cu ani înainte. Deși utilizarea energiei solare și eoliane a
crescut cu 75% între 2013 și 2016, oferă doar 10% din electricitatea globală.
În ultimii ani, au fost dezvoltate diverse dispozitive pentru a capta energia oceanelor.
Turbinele cu palete captează energia mareelor în același mod în care turbinele eoliene captează
vântul. Prima astfel de instalație la scară largă din lume, proiectul Meygen construit în nordul
Scoției, testează în prezent turbine cu patru și șase palete.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

OpenHydro, care funcționează în golful Fundy din Canada, folosește cercuri imense de 16m
cu lame îndreptate spre interior, care se aseamănă cu gura unui chișcar imens. Administratorii săi au
deschis prima fabrică de turbine pentru maree din lume în Cherbourg, Franța.
Există și turbine verticale care se învârtesc ca un carusel, de exemplu Hydroquest în Franța
și LHD în China.
În nordul Wales, Minesto utilizează zmee subacvatice late de 12 metri care prind curenții
mareici și îi transformă în energie.
Compania finlandeză Wello folosește un vas numit Penguin care convertește mișcarea
valurilor în energie, rotindu-se o dată cu valurile. Tehnologia este silențioasă și non-intruzivă pentru
mediul înconjurător.
Lagunele mareice sunt alte tehnologii care profită de puterea apelor, însă nu sunt folosite
des. Pereți scumpi sunt construiți pentru a capta apa la flux, care este apoi eliberată prin turbine la
reflux.
Karmenu Vella, comisar european pentru mediu, afaceri maritime și pescuit, a declarat în
cadrul Conferinței Internaționale pentru Energia Oceanelor că energia regenerabilă obținută prin
intermediul oceanelor are extrem de mult potențial.
„Este o industrie revoluționară cu mult potențial pentru locuri noi de muncă și valoare
economică, iar într-o lume care se confruntă cu efectele devastatoare ale schimbărilor climatice,
ajută și la furnizarea energiei curate în timp ce reduce în mod drastic emisiile noastre de gaze cu
efect de seră.”
Un obstacol major în comercializarea energiei oceanelor este scăderea prețului energiei
eoliene offshore. Multe dintre guverne oferă subvenții fermelor eoliene marine, lăsând în urmă
dezvoltatorii de energie mareică sau a valurilor. Alte națiuni, cum ar fi Canada și Franța, au început
să susțină aceste proiecte.
În plus, dezvoltatorii trebuie să se asigure că locuitorii comunităților de coastă pot beneficia
de pe urma acestor proiecte și că viața marină nu este deranjată, deși animalele au ocolit până acum
dispozitivele instalate.

Temă
Enumeraţi avantajele utilizării energiei mareelor în producerea energiei electrice.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

8. Utilizarea energiei geotermale

Urmăriţi clipul video: https://www.youtube.com/watch?v=ij6h97f3wt4

Energia geotermală este o formă de energie regenerabilă derivată din căldura emanată din
interiorul Pământului prin roci și fluide subterane. Ea face parte din clasa energiilor
regenerabile/verzi.
Energia
geotermală poate fi
găsită sub formă de
vulcani, izvoare cu apă
caldă și gheizere.
Această energie
nepoluantă este utilizată
în trei direcții energetice:
încălzire, electricitate și
pompe geotermale.
Avantajele energiei
geotermale sunt multiple
și cunoscute încă din
Antichitate ( grecii și
romanii le foloseau în
scopuri curative și sub
formă de apă caldă).
Energia geotermală e mai ieftină și mai “prietenoasă” cu natura decât cea obținută din
hidrocentrale. Platformele energetice geotermale sunt mai mici decât cele hidroenergetice, ceea ce
are un impact scăzut asupra mediului înconjurător.
Câteva lucruri interesante despre energia geotermală:
– În 1904, în Italia s-a construit prima uzină geotermală din lume.
– Resursele globale de energie geotermală sunt mult mai mari decât resursele de cărbuni, petrol,
uraniu, gaze naturale, împreună.
– Căldura geotermală poate fi utilizată la încălzirea locuințelor, individual sau chiar a unor întregi
orașe, la creșterea plantelor în sere, la încălzirea apei în crescătorii de pești, etc.
– Islanda este cea mai importantă țară din lume care folosește energia geotermală. Aproape toate
locuințele au apă caldă menajeră și sunt încălzite cu apă termală.

Temă
Enumeraţi modurile în care poate fi utilizată energia geotermală.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

9. Exploatări de piatră

Cariera de piatră este o exploatare la zi, cu scopul obținerii materialului necesar pentru
construcții sau anumitor minerale utile care se găsesc aproape de suprafață. Există unele cariere care
se continuă cu galerii
săpate în versantul
muntelui ca de
exemplu cariera de
marmură din Carrara,
Italia.
Deosebirea
dintre o carieră și o
balastieră constă în
faptul că o balastieră
nu extrage roca
masivă ci rocile
sedimentare
necimentate ca
pietrișul și nisipul.
Există și alte exploatări la zi unde se extrage cărbunele, sarea, minereuri sau pietre prețioase,
denumirea de carieră de piatră se referă numai la exploatarea rocilor masive, care este numită piatră
în vorbirea curentă.
Cariere de piatră au existat deja în timpul Egiptului antic, unde s-a obținut materialul necesar
construirii piramidelor. Romanii au obținut la fel din carieră piatra necesară pavării străzilor,
exemple de cariere din Germania se pot întâlni în regiunea Odenwald, Kriemhildenstuhl în Pfalz.
Cariere antice se pot vedea și la Mons Claudianus și Mons Porphyrites în Egipt.
Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii tarii a dus la cresterea considerabila a
necesarului de materiale de constructii. Cele mai folosite, inca din antichitate, sunt rocile, care
inlocuiesc cu succes materialele deficitare sau economisesc lemnul, otelul, sticla, materialele
plastice. Din acest motiv, exista o preocupare permanenta, prin activitatea de cercetare geologica
(prospectiune si explorare), pentru gasirea de noi zacaminte de materiale naturale de constructii cat
mai aproape de obiectivele de construit.
Pentru ca o exploatare la zi (cariera) a unui zacamant sa fie avantajoasa, atat din punct de
vedere tehnic, cat si economic, aceasta trebuie sa corespunda si unor conditii de suprafata,
respectiv: relief favorabil, regim hidrologic favorabil, climat acceptabil. Daca sunt indeplinite aceste
conditii trebuie avuta in vedere si protectia zacamantului, prin impunerea unor masuri necesare:
prevenirea alunecarilor din front, respectarea elementelor treptelor de cariera, extragerea integrala a
rezervelor, micsorarea pierderilor de exploatare, evitarea degradarii rezervelor, drenarea apelor
pluviale sau subterane.
Piatra naturala este unul dintre cele mai sustenabile produse, ceea ce inseamna ca foloseste
cat mai eficient resursele energetice (curent electric, combustibili fosili), apa si este reciclabil,
reducand la maximum impactul bunurilor rezultate din prelucrarea ei asupra sanatatii oamenilor si
asupra mediului inconjurator. Proiectarea si construirea in spiritul protejarii mediului a acelor
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

proiecte numite “cladiri verzi” necesita o planificare atenta si, totodata, o constientizare a faptului
ca o asemenea investitie va merita din plin timpul si resursele cheltuite. De ce? Pentru ca piatra
naturala folosita in amenjarile interioare si exterioare denota responsabilitate in privinta protejarii
Pamantului, refacerii si imbunatatii mediului inconjurator. Iata care sunt principalele motive pentru
care piatra naturala este un produs sustenabil si merita sa fie folosit in cat mai multe scopuri.
1. Piatra este un material natural
Piatra este o materie creata de natura. Nu este nevoie de nici un alt material pentru a produce
piatra naturala. Piatra naturala se gaseste din belsug in lume sub diferite venaturi, texturi, culori,
forme, iar ultimele realizari ale tehnicii permit ca acest produs natural sa fie folosit in foarte multe
feluri. Piatra naturala nu contine substante chimice daunatoare, astfel incat spatiul in care aceasta
este folosita nu reprezinta un pericol pentru viata, aspect de maxima importanta in cadrul
proiectelor sustenabile. Deoarece locurile de exploatare a pietrei naturale sunt numeroase in lume,
transportul se face pe distante mici intre cariere si magazinele de desfacere, ceea ce conduce la
reducerea impactului asupra mediului printr-o emisie redusa a gazelor de esapament. Romania are
destule cariere de piatra active, iar multe din importurile de piatra naturala se fac din tarile vecine:
Bulgaria, Grecia, etc.
2. Piatra naturală este durabilă
Piatra a dovedit din plin ca poate trece testul timpului. Consecinta acestui fapt este ca, odata
montata o piatra naturala, aceasta va rezista foarte mult timp. Ardezia, limestone-ul, travertinul sau
granitul isi pastreaza frumusetea si gratia in schimbul unei intretineri si impermeabilizari periodice
– procedee foarte simple, dar absolut necesare. Piatra naturala rezista fara probleme traficulului
greu in spatii interioare (bai, bucatarii) si in cele exterioare (gradini, terase). Cu o durata de viata
intre 50 si 100 de ani, piatra naturala isi gaseste cu greu un material care sa o depaseasca din acest
punct de vedere. Sustenabilitatea este definita si prin resursele reduse care participa la realizarea
produsului, astfel ca la o asemenea rezistenta, piatra naturala se numara printre campionii
sustenabilitatii. Poate ca piatra pare initial mai scumpa, da… Dar, daca puneti in balanta costurile
unor materiale cu functii similare pietrei, in termeni de intretinere, de inlocuire partiala sau
integrala, care sigur se vor face in timp mai scurt, veti ajunge la concluzia ca piatra naturala este
mult mai rentabila. Si mai frumoasa! Si mai versatila!
3. Piatra naturală înseamnă întreţinere simplă
Daca este intretinuta corespunzator, piatra naturala va dura si va impresiona multi ani prin
aspectul sau elegant si placut. Existe o multitudine de finisaje si tratamente din fabricatie aplicate
pietrei naturale care reusesc sa ii mareasca durata de viata, rezistenta la intemperii si la trafic greu.
Cele mai multe pietre naturale pot fi pur si simplu curatate cu sapun si apa. Exista de asemenea
substante speciale destinate piatrei naturale care sunt accesibile ca pret si usor de utilizat. Chiar si
aceste substante sunt nepoluante, necontinand elemente chimice daunatoare.
4. Piatra naturală este reciclabilă
Piatra naturala este complet reciclabila si are multiple intrebuintari: ca material de
constructii – folosita astfel de oamenii din primii zori ai civilizatiei, ca obiecte decorative din cele
mai diverse tipuri, ca materie prima in diferite industrii sau ca element principal in cadrul
amenajarilor interioare si exterioare. Reciclarea si recuperarea pietrei naturale garanteaza un mediu
natural curat, economisirea energiei electrice, a apei si a combustibililor fosili. Exista mai mule
feluri de a recicla piatra naturala. De exemplu, o casa veche construita din piatra naturala care este
demolata poate oferi material pentru realizarea unor alei pietonale, terase, garduri (ajutati de
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

gabioane metalice, daca vreti), fatade exterioare, fantani exterioare. Pietrele din fosta constructie pot
fi utilizate foarte bine si la interior, la placarea unor pereti, stalpi, obiecte de mobilier, chiar
pardoseli dupa o prelucrare corespunzatoare. Nu este greu de imaginat cam ce atmosfera pot induce
spatiului nou amenajat asemenea pietre folosite altadata la structura sau la ornarea unei case vechi,
pietre care au capatat in mod natural patina timpului…
5. Piatra naturală este exploatată şi prelucrată pe baza unor principii sustenabile
Tehnologia folosita in industria pietrei naturale s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani,
pornind de la metode noi de exploatare, extractie si prelucrare. Descoperirea si aplicarea noilor
tehnologii au contribuit la cresterea in mod apreciabil a numarului de finisaje aplicate pietrei
naturale. Implicit, noile tehnici de prelucrare au condus la reducerea costurilor de productie, facand
din piatra naturala un produs mai usor de utilizat si mai dorit oriunde in lume. In plus si absolut
firesc, noile utilaje de exploatare si prelucrare participa la reducerea poluarii, la economisirea
resurselor naturale, precum si la diminuarea pierderilor in cazul materialelor care necesita un finisaj
de mare finete si exactitate.

Temă
1. Enumeraţi câteva cariere de piatră existente în Dobrogea.
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
2. Analizaţi rocile din cutia cu roci şi indicaţi utilitatea practică a fiecăreia. Consultaţi internetul
pentru documentare.
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

10. Resurse biotice - pădurea

Pădurea, fiind cea mai complexă comunitate de viata de pe Pământ şi care functionează după
principiile comune ale sistemelor deschise, silvicultura s-a înfiinţat din necesitatea gospodăririi cât
mai complexe şi mai eficiente a acesteia, deci pentru menţinerea unui echilibru cât mai stabil între
rolul ecologic al pădurii şi cel de furnizor al unor cantităţi importante de lemn şi alte produse
vegetale şi animale.
Amenajamentele silvice sunt,
evident, rezultatul actiunii de amenajare
a padurilor, si nu reprezinta, asa cum
cred unii dintre cei neavizati, totalitatea
drumurilor forestiere, a potecilor,
observatoarelor si hranitorilor pentru
fauna cinegetica etc, amplasate in
interiorul padurilor.
Amenajamentele silvice se
intocmesc, de regula, pentru o perioada
de 10 ani si contin, pe langa descrierea
amanuntita a conditiilor pedoclimatice
in care se afla padurea vizata de acestea,
si o evidenta foarte clara a arboretelor
care o compun, precum si o proiectare a
lucrarilor de executat prin planurile de
amenajament: planul de recoltare a
produselor principale, planul de
realizare a lucrarilor de ingrijire a
arboretelor tinere, planul lucrarilor de
regenerare a arboretelor ajunse la
maturitate.
Arboretul este, conform
Codului silvic, „portiunea omogena de
teren forestier, atat din punctul de
vedere al fitocenozei de arbori, cat si al
conditiilor stationale, in care se aplica
aceeasi lucrare silviculturala”. In interiorul padurii arboretele (unitatile amenajistice) sunt delimitate
pe arborii (copacii din padure) de limita cu o banda orizontala de vopsea rosie.
Asadar, volumul de lemn ce poate fi recoltat din padurile proprietate publica a statului
administrate de Regia Nationala a Padurilor – Romsilva este prevazut de amenajamentele silvice,
iar in fiecare an, in functie de starea fiecarui arboret, inginerii silvici stabilesc prioritatea si
necesitatea executarii lucrarilor prevazute de planurile de amenajament si identifica arborii care
trebuie recoltati. In urma executarii acestor lucrari rezulta produse lemnoase, clasificate astfel:
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

• produse principale – lemnul recoltat din arboretele ajunse la maturitate sau, asa cum spun
silvicultorii, la varsta exploatabilitatii, conform unor tehnologii specifice, numite tratamente, cu
scopul de a asigura regenerarea acestora; peste 90% din arboretele parcurse cu astfel de taieri se
regenereaza pe cale naturala, din samanta arborilor taiati sau din lastarii sau drajonii produsi de
acestia;
• produse secundare – lemnul care rezulta in urma executarii lucrarilor de ingrijire si conducere a
arboretelor tinere (curatiri si rarituri);
• produse de igiena – lemnul care
provine din arbori care se usuca in
procesul normal de eliminare
naturala;
• produse din taieri de conservare –
lemnul rezultat in urma aplicarii
lucrarilor speciale de conservare
executate in arboretele cu varste
inaintate, exceptate definitiv sau
temporar de la taieri de produse
principale, in scopul mentinerii sau
imbunatatirii starii lor fitosanitare si
asigurarii permanentei padurii.
Pe langa acestea, din diferite
motive, care nu pot fi prevazute la
intocmirea amenajamentelor silvice,
mai poate fi recoltat lemnul arborilor
afectati de diversi factori biotici sau
abiotici, astfel:
• produse accidentale – lemnul
arborilor rupti sau doborati de
fenomene naturale deosebite
(precipitatii abundente, intensificari
violente ale vantului, alunecari de
teren etc.);
• produse extraordinare – lemnul
rezultat in urma unor taieri legal
aprobate pentru instalarea in paduri a unor obiective de interes si utilitate publica (autostrazi si alte
drumuri de importanta nationala, instalatii si retele electrice din sistemul energetic national,
exploatari ale resurselor subsolului, etc).
Volumul total al produselor principale prevazut de amenajamentele silvice reprezinta
posibilitatea padurii respective, iar posibilitatea anuala este raportul intre posibilitate si numarul
anilor de aplicabilitate a amenajamentului silvic. Conform Codului silvic, acesta este volumul
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

maxim de produse principale ce se poate recolta anual, cu exceptia unor situatii deosebite, pentru
care este necesara aprobarea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura.
Avand in vedere cele de mai sus, in anul 2019, din padurile proprietate publica a statului
administrate de Regia Nationala a Padurilor – Romsilva s-a recoltat lemn in volum total de 9.447
mii mc, din care: 4.851,1 mii mc produse principale, 1.972,6 mii mc produse secundare, 333,7 mii
mc produse de igiena, 539,2 mii mc produse din taieri de conservare si 1.750,4 mii mc produse
accidentale.
Oprirea defrişărilor pădurilor
Despădurirea contribuie la: degradarea solurilor, creşterea aridităţii climatului, intensificarea
vitezei vânturilor, apariţia inundaţiilor.
În România, pădurile sunt importante şi pentru biodiversitatea pe care o susţin. Suntem
norocoşi să avem încă păduri sălbatice şi virgine, care adăpostesc floră şi faună unice, cea mai mare
populaţie de urşi din Europa, specii rare, endemice şi carnivore mari, precum râsul sau lupul.
Pădurile de fag şi cele mixte, de conifere şi foioase, sunt martori ai compoziţiei originare a
pădurilor Europei. La nivel naţional, suprafaţa acoperită de pădure a scăzut dramatic în secolul al
XX-lea, ajungând azi la 28,95%. În prezent, România se află mult sub media UE de 32,4% - cu
mult sub capacitatea şi optimul calculat de 45%.
În prezent, fondul forestier naţional are o suprafaţă de 6.900.962 ha, jumătate fiind
proprietate publică a statului sub administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva R.A., iar
cealaltă jumătate este proprietate privată a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a obştilor şi
a persoanelor fizice. Circa 415.000 ha de pădure aparţin micilor proprietari cu suprafeţe sub 100 ha
şi nu sunt administrate, fiind deci expuse tăierilor ilegale.
Un studiu Greenpeace România pentru intervalul 2000-2014 arată că aproximativ 360.000
ha au fost despădurite sau degradate. O actualizare din 2015 a hărţii arată că ritmul degradării
pădurilor s-a menţinut la acelaşi nivel.
În 2016 au fost identificate 9.444 de cazuri de tăieri ilegale la nivel naţional, dintre care
5.222 au constituit fapte penale, media pe zi de contravenţii şi fapte penale, fiind de 26 de cazuri/zi.
Vestea bună e că deşi în anul 2016 s-au înregistrat 5.222 de infracţiuni, cifra aceasta reprezintă o
scădere cu 47% faţă de anul anterior.
Înjumătăţirea numărului de cazuri de tăieri ilegale e rezultatul unor noi prevederi legislative
care au sporit numărul şi valoarea sancţiunilor, a unei mai mari implicări a societății civile în
procesul de semnalare şi a creşterii rolului Jandarmeriei în procesul de constatare şi sancţionare.
Un rol important în identificarea şi semnalarea cazurilor de tăieri ilegale îl are societatea
civilă, cu ajutorul instrumentelor puse la dispoziţie de către autorităţi, ca urmare a modificării
legislaţiei în domeniu şi a creşterii gradului de transparenţă - aplicaţia de mobil Inspectorul Pădurii
şi site-ul www.inspectorulpadurii.ro.
Astfel, 42% dintre cazurile investigate de autorităţi, respectiv 3.986, au fost identificate de
cetăţeni şi semnalate de către aceştia autorităţilor, în vederea aplicării de sancţiuni.
Modul IV – Activităţi în domeniul resurselor naturale

În cursul anului 2016 s-au înregistrat 16.214 de apeluri la numărul de urgenţă 112, făcute cu
scopul de a verifica legalitatea unor transporturi de material lemnos, reprezentând o scădere cu cca.
19% faţă de anul anterior. Această scădere se datorează în principal faptului că în cursul anului 2015
a fost lansată aplicația de mobil Inspectorul Pădurii, care le permite deţinătorilor de smartphone
verificarea în timp real a transporturilor de material lemnos, fără a mai fi necesar să apeleze
numărul de urgenţă 112. Această aplicaţie a fost descarcată şi instalată de peste 60.000 de utilizatori.
Platforma online www.salvezpadurea.ro a fost lansată de Greenpeace România pentru a-i
ajuta pe cetăţeni să se implice activ în stoparea distrugerii pădurilor şi a aduce transparenţă actului
de administrare a pădurilor. Până la urmă, acest subiect e unul care ne priveşte pe toţi, drept dovadă
stă numărul mare de sesizări înregistrate şi cazuri soluţionate de autorităţi în urma acestora.

Temă
De ce este necesar să protejăm pădurea?