Consumul de resurse naturale

România are în exploatare aproape 80 de tipuri de resurse minerale, de la alabastru, ape

geotermale şi naturale, până la minereuri auro-argentifere, cuarţ, calcar, marmură, lignit şi
minereuri de molibden sau de uraniu, reiese din datele de la Agenţia Naţională pentru Resurse
Minerale (ANRM).
Exploatarea şi utilizarea resurselor naturale epuizabile trebuie să se facă ţinându-se
cont de faptul că şi generaţiile viitoare trebuie să beneficieze de ele, căci în situaţia epuizării
resurselor neregenerabile acestea nu pot fi create/refăcute în timpuri istorice şi deci,
exploatarea stocului cunoscut se reduce treptat până la cota “0”. România se află pe locul 35
în top 40 mondial al ţărilor cu cele mai mari rezerve de aur la băncile centrale, cu o rezervă de
aur de 103,7 tone. În ceea ce priveşte minereurile auro-argentifere din subsolurile României,
la începutul anului 2011, acestea erau estimate la 760 de tone, potrivit Strategiei industriei
miniere pentru perioada 2012-2035. Deși suntem recunoscuți la nivel mondial pentru numărul
mare și diversitatea resurselor naturale faima noastră a scăzut odată cu folosirea irațională a
acestora și cu lipsa de interes pentru resursele neregenerabile dar cele mai utilizate de altfel.
La nivel global, James Leape, Directorul WWF International, îşi exprimă îngrijorarea cu
privire la subestimarea problemelor ecologice, în favoarea chestiunilor de ordin strict
economic: “Omenirea este mult prea preocupată în momentul de faţă de supraevaluarea
bunurilor financiare. Drept consecinţă, ceea ce ne ameninţă acum întreaga societate este o
prăbuşire a capitalului ecologic, provocată de neglijarea valorilor naturale, care constituie de
fapt baza vieţii şi a prosperităţii. Cei mai mulţi dintre noi ne menţinem stilul de viaţă actual şi
bunăstarea materială, făcând apel, uneori în exces, la capitalul ecologic al altor regiuni de pe
Planetă. Daca cererile noastre continuă în acelaşi ritm, până în 2030 vom avea nevoie de
echivalentul a două planete pentru a ne putea păstra stilul de viaţă”.
După cum reiese din raportul „Planeta Vie 2008”, în ritmul actual, omenirea va ajunge să
consume până în 2050 resursele naturale a două planete – dacă aceste resurse nu se vor fi
epuizat deja. Raportul confirmă şi tendinţa de dispariţie a biodiversităţii, semnalată şi în
rapoartele anterioare. De exemplu, raportul arată că numărul speciilor de vertebrate s-a redus
cu o treime, din 1970 în 2005. În acelaşi timp, consumul de resurse naturale al omenirii a
crescut până în punctul în care planeta Pământ nu mai poate face faţă în lupta pentru
regenerarea resurselor.
“Dacă pierderile ecologice vor continua, vom asista la grave consecinţe economice. Resursele
limitate şi prăbuşirea ecosistemelor ar declanşa o stagnare combinată cu inflaţie, odată cu
scăderea valorii investiţiilor, iar preţul alimentelor şi al energiei ar exploda pur şi simplu”, a
declarat directorul executiv al GFN , Dr. Mathis Wackernagel.
Americanii “consumă” 4.5 planete Pământ, românii 1.4. SUA şi China au cea mai mare
amprentă naţională, fiecare atingând în total circa 21% din biocapacitatea mondială. Există
însă diferenţe majore între cele două ţări la nivelul amprentei individuale. Cetăţenii americani
însumează fiecare o medie de 9.4 hectare, ceea ce înseamnă că, dacă întreaga omenire ar urma
modelele de consum americane, am avea nevoie de aproape 4.5 planete Pământ pentru a
supravieţui, în timp ce locuitorii Chinei folosesc în medie 2.1 hectare de persoană (o planetă
Pământ).
În România, consumul de resurse naturale şi stilul de viaţă depăşesc cu mult capacitatea
de suport a ecosistemelor naturale. Ca de altfel în întreaga regiune Dunăre-Carpaţi, emisiile de
carbon constituie un procent considerabil din impactul pe care ţara noastră îl are asupra
Planetei. Pe de altă parte, în ciuda veniturilor mult mai mici comparativ cu cele de la nivel
european, în România consumul de resurse şi cantitatea de deşeuri generate sunt mari,
situându-se peste capacitatea de regenerare naturală a mediului înconjurător. Cu o amprentă
ecologică de 2.9 (faţă de 2.4 în 2003), şi o biocapacitate de 2.3, România consumă resursele
naturale a 1.4 planete.
O coordonată nouă introdusă în raportul din 2008 o reprezintă măsurarea amprentei ecologice
asupra apei, care subliniază impactul apei comercializate sub formă de bunuri (de exemplu, un
tricou de bumbac, pentru a cărui fabricare sunt necesari 2,900 litri de apă.) Raportul arată că
aproximativ 50 de ţări se confruntă în momentul de faţă cu crize medii sau accentuate de apă
şi că numărul de oameni care suferă de pe urma secetei va creşte ca urmare a schimbărilor
climatice. În cazul României, vorbim în momentul de faţă de o criză moderată de apă,
prezentă în anumite perioade ale anului, ceea ce indică necesitatea unor măsuri de
economisire a apei şi de folosire mai eficientă a resurselor, pentru a evita eventuale crize
severe, precum cea pe care o traversează Bulgaria acum.
Înfiinţată în anul 1961, WWF este cea mai importantă organizaţie internaţională care
derulează proiecte pentru conservarea naturii, în peste 100 de ţări. Misiunea WWF la nivel
global este să oprească degradarea mediului înconjurător şi să construiască un viitor în care
oamenii trăiesc în armonie cu natura, prin:
• conservarea diversităţii biologice la nivel mondial;
• utilizarea raţională a resurselor naturale regenerabile;
• reducerea poluării şi a consumului iraţional.
WWF Programul Dunăre-Carpaţi România urmăreşte conservarea naturii şi a proceselor
ecologice în România şi în regiunea Dunăre-Carpaţi, iniţiind, derulând şi sprijinind proiecte
pentru păstrarea diversităţii biologice, a speciilor sălbatice şi ecosistemelor naturale.
In urma acestor informații vă putem aduce următoarele completări:
 În următorii 20 de ani cantitatea de apă potabilă disponibilă va scădea cu 30%;
 40% dintre locuitorii lumii nu au suficientă apă pentru igiena minimă;
 1,2 miliarde de persoane nu au încă acces la electricitate;
 La nivel european peste 80% din populaţie este expusă la pulberi în suspensie şi ozon
la valori mai mari decât cele recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii;
 Aproximativ 30 miliarde de tone de dioxid de carbon sunt emise în atmosferă în
fiecare an;
 Poluarea în mediul urban costă aproximativ 2.600 miliarde euro şi ucide 3.500
milioane de oameni, anual, în tările industrializate;
 În fiecare minut, dispar 15 km² de pădure;
Marea provocare a perioadei actuale constă în identificarea celor mai bune soluţii prin care să
limităm consumul inutil de resurse naturale. Este necesar să schimbăm modul în care sunt
satisfăcute necesitățile oamenilor, inclusiv prin modele de afaceri și servicii care au un aport
mai mic de resurse.