Cresterea populatiei si impactul asupra

mediului
Lumea se afla intr-o competitie intre cresterea economica si cresterea populatiei si pana
in momentul de fata cresterea populatiei castiga. Numarul crescand de oameni nu a impiedicat
dezvoltarea societatii, a vietii ei spirituale si a bunei stari materiale, ci dimpotriva, a fost unul
din factorii progresului pe Terra. Insa este evident ca pe o planeta finita cresterea populatiei nu
poate fi infinita. De altfel, dintotdeauna oamenii au exercitat o presiune destructiva asupra
mediului ambiant. Socotind ca miliarde de oameni s-au perindat pe suprafata Pamantului de la
aparitia lui Homo sapiens, putem imagina, luand in considerare si nivelul posibilitatilor tehnice
ale acestor oameni, care au fost ritmurile in care natura a fost transformata si, de asemenea,
putem intui impactul social al actualului numar de oameni, tocmai prin comparatiile pe care
trecutul le permite.

În mod sintetic, pot fi identificate trei etape importante: biocenotica, conflictuala si a

reconcilierii.
În cursul primei etape, numita biocenotica, s-a stabilit un echilibru spontan între om si
natura, prin adaptarea si resemnarea continua a omului fata de natura.
În cursul celei de-a doua faze, conflictuale, omul se detaseaza de natura si, înarmat cu
mijloace materiale din ce în ce mai puternice, agreseaza natura. Pragul de aparitie al acestei a
doua faze se poate situa la trecerea de la o economie de subzistenta la o economie bazata pe
profit si rentabilitate.
A treia faza ar fi cea a reconcilierii, când omul realizeaza ca el nu este decât beneficiarul
temporar al naturii si ca el devine responsabil fata de descendentii sai. Societatea poate
controla dezvoltarea in asa fel incat sa fie posibila regenerarea sau conservarea calitatilor
esentiale ale mediului. Mediul asigura materiile prime, ca intrari in procese de productie, dar si
preluarea reziduurilor. In conditiile dezvoltarii durabile se accepta ideea ca reproducerea
mediului natural depinde de sfera economica, cu respectarea cerintelor de functionare a
biosferei si celorlalte comonente adiacente: solul, relieful, apele si clima.

CRESTEREA POPULATIEI MONDIALE SI IMPLICATIILE ASUPRA MEDIULUI

INCONJURATOR

Finitudinea resurselor si supragenerarea de deseuri pun omul in fata celei mai dificile
probleme si anume comutarea de la orientarea spre productie, la orientarea spre conservare si
folosirea rationala a resurselor, chiar pastrarea unor rezerve, in paralel cu descoperirea de noi
zacaminte exploatabile economic si reciclarea deseurilor. In acest sens apare conceptul de
dezvoltare durabila. O istorie a populatiei poate mentiona ca la inceputul erei noastre
numarul oamenilor a fost de 133 milioane. In 1650 cifra ajunsese la 543 milioane, la care s-au
mai adaugat alte aproximativ 180 milioane pentru anul 1750. Se socoteste ca primul milliard a
fost atins in 1830 si ca apoi, 100 de ani au fost suficienti pentru a dubla aceasta cifra. De atunci,
evenimentele s-au precipitat in acest domeniu : 1960 - 3 miliarde, 1970 - 3,6 miliarde, 1980 -
4,5 miliarde, 1990 - 5,5 miliarde, 2000 peste 6 miliarde.
Marile despaduriri si formarea deserturilor Saharei si Arabiei au inceput inainte cu doar
cateva mii de ani, semn ca inainte de aceasta perioada numarul oamenilor era insignifiant fata
de vastitatea naturii. Dar numai cateva zeci de milioane de oameni si intr-o perioada de timp
relativ scurta, de cateva mii de ani, si cu o tehnica rudimentara, au facut ca, efectiv, fata
Pamantului sa se schimbe in rau, atat pentru bios, cat si pentru societatea umana, socotita ca o
entitate aparte.
Tehnicile dezvoltate si inaintarea stiintei au permis omenirii sa gaseasca solutii pentru
cresterea productivitatii si deci pentru folosirea mai judicioasa a resurselor naturale; nu insa
fara repros si nu fara a risipi multe din posibilitatile mediului ambiant. Europa si Asia au
beneficiat in mileniul trecut de un numar de locuitori care au reusit gratie muncii, inteligentei si
bunurilor rezultate din acestea sa formeze societati civilizate de o anume omogenitate. Desigur,
razboaiele si flagelurile reprezentate de maladii molipsitoare au actionat in sensul modificarii
permanente a numarului de oameni, introducand in aceste schimbari numeroase legi ale
selectiei naturale si pe scara mult mai redusa - elemente ale selectiei artificiale.
ONU a prezis ca populatia globala va ajunge la 7 miliarde anul acesta si va tinde spre 9
miliarde pana in 2050. “Cresterile semnificative se vor inregistra in tarile sarace, in particular in
cele din Africa si sudul Asiei”, a declarat John Bongaarts, membru in organizatia non-profit
Population Council.
Ca toti acesti oameni sa se poata hrani, “trebuie sa producem in urmatorii 40 de ani
atata hrana cat am produs in ultimii 8.000”, a spus Jason Clay, membru in World Wildfire Fund
la intalnirea anuala a Asociatiei americane pentru avans in stiinta. Expertii se asteapta ca in
urmatorii 40 de ani sa creasca si veniturile. Se vor tripla la nivel global si vor creste de cinci ori in
tarile dezvoltate. Acesta asteptare nu este insa una neaparat pozitivita. Studiile au arata ca pe
masura ce veniturile populatiei cresc, oamenii tind sa manance si mai multa carne decat atunci
cand castigau mai putin bani.
“Mai multi oameni, mai multi bani, consumul creste, dar planeta ramane aceeasi”, a declarat
Clay. Acesta este de parere ca oamenii de stiinta trebuie sa gaseasca forme alternative de a
produce mancare cat mai curand.

Chiar daca procentajul persoanelor care traiesc in saracie devine din ce in ce mai mic,
numarul total creste. Cu exceptia Chinei, saracia din tarile in curs de dezvoltare a crescut in
ultimele doua decenii. Aproximativ 40% din cele 6,5 miliarde de persoane de pe planeta traiesc
in saracie (un numar ce a crescut fata de cei 36% din 1981). Cam 1/6 (877 milioane) traiesc in
saracie extrema.

Cel mai mare esec il constituie Africa, unde procentajul populatiei ce traieste in saracie
extrema a crescut de la 41,6% in 1981 la 46,9 in 2001. Avand in vedere si cresterea populatiei,
asta inseamna ca numarul oamenilor ce traiesc in saracie aproape s-a dublat, de la 164 de
milioane, la 316 milioane.
Stiati ca?

 Pe masura ce majoritatea celor ce traiesc in saracie raman saraci, multi oameni devin
foarte bogati. Un raport din 2006 al unei institutii a Natiunilor Unite a aratat ca cei mai
bogati 1% din oamenii de pe glob detin 40% din bogatia lumii; cei mai bogati 10% detin
85%. La celalalt capat, jumatate din populatia adulta de pe planeta detin mai putin de
1% din bogatia lumii.
 76 % din populatia Globului traieste in Eurasia, 9 % in America de Nord, 10 % in Africa, 5
% in America de Sud, sub 1 % in Australia si in Oceania. Circa 22 % in China, 15 % in
India, 6,5 % in fosta Uniune Sovietica, 5,5 % in Statele Unite.
 Densitatile cele mai mari (2/3 din populatia mondiala) sunt concentrate in jumatatea
sudica a Japoniei, campiile si colinele din estul Chinei, coatele musonice si marea campie
a Gangelui - India, zonele industriale din Europa. In afara Eurasiei, zonele intens
industrializate ale Statelor Unite si fermele irigate din lungul Nilului - Africa. In ciuda
ingrijorarii noastre cu privire la suprapopulatie, zone intinse ale lumii sunt putin
populate: zonele inghetate nordice si deserturile tropicale.
 Peste 80% din populaţia planetei este în pericol din cauza apei potabile
Aproximativ 80% din populaţia lumii trăieşte în zone în care alimentarea cu apă
potabilă nu este sigură, potrivit rezultatelor unei analize globale.
Cercetătorii au întocmit o listă cu ameninţările din apă, printre acestea regăsindu-se
poluarea şi insuficienţa rezervelor. Echipa de cercetare sugerează că tot mai multe
persoane sunt susceptibile la stres în următoarele decenii, pe fondul schimbărilor
climatice şi a creşterii populaţiei.
Rezultatul cercetării reprezintă o hartă în care este indicată ameninţarea la
siguranţa apei potabile şi asupra biodiversităţii, la nivelul întregii lumi. “Ceea ce am făcut
noi a fost să aruncăm o privire asupra situaţiei reale: ce se întâmplă cu respectul pentru
siguranţa apei potabile şi cum influenţează infrastructura implicată în această chestiune
lumea naturală”, a menţionat liderul studiului, Charles Vorosmarty.
“Ceea ce am reuşit noi să schiţăm reprezintă ameninţarea asupra apei potabile la
nivel global, în ciuda trilioanelor de dolari investiţi în structuri ce au rezolvat provizoriu
problemele”, a explicat Vorosmarty. Banii au fost cheltuiţi pe baraje, canale, apeducte şi
conducte folosite în întreaga lume pentru a proteja rezervele de apă potabilă, potrivit
BBC.

“Problema este că noi ştim că o mare parte din populaţia lumii nu-şi permite aceste
investiţii. De fapt, noi am arătat că mai puţin de un milliard de oameni beneficiază de pe urma
lor. Dar chiar şi în zonele bogate ale lumii, aceasta nu este o bună alternativă. Putem continua
să construim diguri peste diguri, dar chiar dacă avem banii necesari, aceasta nu este o
modalitate eficientă de a rezolva problema”, a spus un alt membru al echipei de cercetare,
Peter McIntyre.
Conform acestei analize, modalitatea în care apa a fost gestionată în partea de vest a provocat
o serie de probleme semnificative pentru natură. Astfel, în timp ce Europa de Vest şi Statele
Unite apar pe hartă cu un scor bun la siguranţa apei pentru cetăţeni, fauna sălbatică din zona
respectivă, care depinde de apă, este mai puţin în siguranţă.

Suprapopulatia si criza ecologica mondiala

Conceptul dezvoltarii durabile subliniaza relatia complexa dintre nivelul populatiei si

bunastarea societatii umane.
In general, nivelul populatiei este reglat de valoarea raportului fertilitate - mortalitate umana.
Exista o stransa interdependenta intre nivelul populatiei si randamentul solului cultivat, nivelul
capitalului industrial si al poluarii.

Cresterea exponentiala pe Terra:

1650 - 0,5 miliarde, spor de 0,3 % anual (dublare la 250 ani)
1900 - 1,6 miliarde, spor de 0,5 % anual (dublare la 140 ani)
1970 - 3,6 miliarde, spor de 2,1 % anual (crestere superexponentiala, datorita scaderii ratei
mortalitatii).
Nivelul populatiei reflecta gradul de dezvoltare a tarii, tranzitiile demografice difera de
la o tara la alta in functie de politica demografica. Cresterea demografica implica un necesar
crescand de hrana, materiale si energie, extinderea zonelor cultivate si a suprafetelor irigate,
lucrari agricole si tehnologii agrare cu impact ecologic pozitiv, proliferarea tehnologiilor
productive si punerea riscurilor acestora sub control.

Estimarile ONU - 1988, privind populatia mondiala (miliarde locuitori):

2000 2050 2150 variante
6,0 9,2 9,8 minima
6,5 11,1 12,4 medie
7,7 13,8 16,0 maxima

Datele statistice existente subliniaza ca potentialul extinderii zonei cultivate a lumii este
limitat; previziunile privind extinderea zonei agricole irigate sunt putin promitatoare. In ultimele
decenii a scazut cantitatea de cereale pe cap de locuitor.
Aceste date subliniaza dezacordul accentuat pe zi ce trece intre cresterea populatiei si lipsa de
hrana.

La Conferinta Internationala pentru Populatie si Dezvoltare (septembrie '94, Cairo) au

participat 179 delegatii; s-a ajuns la un acord privind planul de stabilizare a populatiei planetei.
Planul de actiune "Oamenii lumii" subliniaza faptul ca alimentatia va fi cea care va determina
capacitatea de sustinere demografica a Pamantului.

Criza ecologica mondiala se manifesta vizibil prin:

- incendierea si defrisarea padurilor tropicale ;
- cresterea de 1000 ori a vitezei de disparitie a unor specii;
- otravirea aerului si apelor;
- Incalzirea globala;
- reducerea ozonului din stratosfera.
Acest impact se datoreaza:
- In primul rand, exploziei demografice (la fiecare 10 ani se adauga echivalentul populatiei
Chinei, cca. 1 miliard).
- In al doilea rand, revolutiei tehnico-stiintifice care a crescut puterea omului de a manipula
natura;
- In al treilea rand, gandirii incorecte a relatiei cu mediul.
In 1945 populatia globului era de 2 miliarde, in 1992 de 5,5 miliarde iar in 2032 va fi de 9
miliarde.
200.000 i.C. - 250 milioane
1500 d.C. - 500 milioane
1776 - 1 miliard

Presiunea cresterii rapide a populatiei, in special in Lumea a treia, reprezinta o

amenintare majora asupra sistemului global de apa. In multe parti ale lumii, apa subterana este
extrasa din rezervoarele freatice cu viteze ce depasesc cu mult capacitatea naturii de a le umple
sau de ale realimenta. Secarea rezervoarelor subterane face ca pamantul de deasupra lor sa se
scufunde (ex, delta fluviului Sacramento - California, acviferul Ogallala din zona Marilor Campii -
SUA).
In cea mai mare parte a lumii, presiunea cresterii populatiei asupra sistemului de apa
este exacerbata si prin cresterea consumului pe cap de locuitor, din cauza in principal (73%)
irigatiilor din agricultura, necesare pentru a hrani populatiile in crestere. Din aceasta apa, 3/5 se
pierd, datorita tehnicilor ineficiente si daunatoare mediului.
Istoria omenirii este impletita cu istoria agriculturii. Fiecare crestere in marime a asezarilor
umane a fost insotita de noi sofisticari in efortul de a produce, depozita si distribui cantitati tot
mai mari de hrana. Noile tehnologii (plugul, santul de irigatie) au adus si noi probleme ca:
eroziunea solului si acumularea de sare in sol. Cantitatile imense de fertilizatori si pesticide se
infiltreaza frecvent in panza freatica, contaminand-o pentru secole.
Fiecare persoana din SUA produce de peste 2 ori greutatea sa corporala in deseuri zilnic.
Tehnologia de inlaturare / reciclare a deseurilor ("resurse postconsum") nu a ajuns din urma
tehnologia de producere a lor. Dupa revolutia chimica, a crescut productia chimica mondiala (se
dubleaza volumul la 6-7 ani), dar si periculozitatea (deseuri nucleare, infectioase). A aparut un
relief antropogen: muntii de gunoi au ajuns sa pericliteze avioanele (groapa Fresh Kill din Staten
Island).
Organizatia "Ecologistii profunzi" considera civilizatia umana un fel de virus HIV planetar,
ce imbolnaveste Pamantul de o forma de SIDA de tip "Gaian", facandu-l incapabil de a-si
mentine rezistenta si imunitatea la numeroasele noastre insulte la adresa sanatatii si
echilibrului planetei.
Primul obiectiv strategic pentru protectia globala a mediului ar fi (dupa Al Gore)
stabilizarea populatiei lumii, cu o legislatie destinata tranzitiei demografice, de la un echilibru
dinamic, cu rata ridicata a natalitatii si mortalitatii, la un echilibru stabil cu rate scazute. Acest
proces are loc in majoritatea tarilor industrializate - cu niveluri mici de mortalitate infantila si
niveluri mari de instructie si educatie, si practic in nici una din tarile in curs de dezvoltare, unde
este valabila situatia inversa.
Pana recent, expertii prevedeau ca populatia globului se va stabiliza la 10 miliarde in
secolul XXI. Acum apreciaza acest total la 14 miliarde sau chiar mai mult. in plus, 94 % din
crestere va fi in tarile in curs de dezvoltate, unde saracia si degradarea mediului sunt deja cele
mai severe. Modul in care traiesc oamenii si tehnologiile pe care ei le folosesc sunt critice in
determinarea impactului asupra mediului. Noi epidemii de la holera si ciuma la SIDA au izbucnit
in societatile afectate de cresterea rapida a populaiei. in zonele de crestere rapida, precum
Sahelul, foametea a devenit endemica. Tensiunile sociale si politice asociate conduc la
prabusirea ordinii sociale in multe tari cu crestere rapida, ceea ce amplifica lupta pentru
resursele naturale cu totul insuficiente pentru populatia in expansiune (ex., apa: fiecare din cele
14 tari ce depind de Nil se confrunta cu o explozie demografica; la fel pentru Iordan, Tigru si
Eufrat).
Cresterea venitului pe cap de locuitor a contribuit indirect la tranzitia demografica spre
familii mai putin numeroase. Ratele inalte de alfabetizare si educatie a femeilor care decid
asupra numarului de copii plus nivelul scazut al mortalitatii infantile plus accesul instantaneu si
generalizat la o varietate de tehnici contraceptive. Cand zonele rurale sunt degradate, migratia
spre centrele urbane se accentueaza.

Populatia nu a crescut cu o rata egala in toata lumea, ci mai mult in tarile subdezvoltate
din America Latina, Africa si Asia. In lumea dezvoltata, numai Australia a avut o rata in mod
exceptional ridicata, datorita imigrarii.
Cresterea rapida a populatiei intr-un timp scurt a avut un efect foarte negativ in tarile in
care productivitatea agriculturii era scazuta iar standardul de viata deja coborat. Aceasta a
stimulat migratia catre oras si a agravat problemele din colectivitatile / aglomerarile urbane.
Desi presiunea populatiei nu este singura cauza a saraciei, in lumea subdezvoltata ea e de prima
importanta. Astfel ca, desi s-au inregistrat plusuri considerabile ale suprafetelor cultivate in
majoritatea tarilor in ultimele decade, aceasta crestere nu a fost proportionala cu cresterea
populatiei. Ca rezultat, marimea fermelor a scazut (India, Guatemala, Pakistan).
in cazul in care venitul creste, nu exista consecinte majore ale cresterii populatiei. Daca
progresul tehnologic este inadecvat, rata cresterii populatiei poate fi limitata fie prin controlul
nasterilor, fie prin emigrare. Daca nici asa scaderea venitului nu este oprita si acesta ajunge
nivelul minim de subzistenta, intervine cresterea mortalitatii.

Omul a fost in masura "sa cucereasca si utilizeze medii de viata mult diferite de cele in
care a aparut si evoluat". A creat un factor nou de selectie diferit de cea naturala - selectia
socio-culturala - bazata pe informatia paragenetica. Cresterea demografica tot mai ridicata a
creat marile aglomerari urbane - "megalopolisuri".
Omul foloseste mult mai multe resurse decat are nevoie, o buna parte din energia pe
care o ia din mediu fiind returnata ca "deseuri". Cantitatea acestora depaseste capacitatea de
reciclare a mediului, declansand un fenomen necunoscut pana la om - poluarea. Omul
epuizeaza resursele energetice din natura si accelereaza procesele antropice.
Explozia demografica si a aglomerarilor umane s-a insotit de inmultirea extraordinara a
organismelor antropofile.
 O stabilizare a populatiei globului este prevazuta pentru inceputul secolului XXI, la 8-15
miliarde, care nu ar depasi resursele Terrei. "Cresterea zero" a populatiei (fiecare cuplu cu cel
mult 2 copii), care sa si inlocuiasca pe parinti, ar putea preveni o catastrofa ecologica.
Criza mondiala se traduce prin deficit de hrana, cresterea productiei fiind mai mica decat
cresterea populatiei (Perioadele de seceta contribuie si ele la aceasta prin desertificare.) si prin
deficit de energie, caci consumul mondial se dubleaza la fiecare 10 ani. Exista o legatura invers
proportionala la nivel de agricultura intre cele doua.
Suprapopulatia tine cont de modul de viata si de consumul de energie, necesar
intretinerii populatiei. Pentru SUA problema s-ar pune mai acut decat pentru India (dupa
Ronald Freedman si Bernard Berelson). Solutia nu ar fi mai putini copii, ci mai putin consum!.
"Revolutia verde" consta in obtinerea de recolte alimentare crescute prin folosirea de noi soiuri
de grau si orez. in Mexic, recolta de grau a crescut de 6 ori in 20 ani, dar noile varietati inalt
productive necesita mari cantitati de apa, fertilizanti, pesticide. in zonele cu sol sarac si
interactiuni climatice severe nu e posibil.
Oceanul ca sursa bogata de hrana este un mit, spune J. H.. Ryther de la Institutul Oceanografic
Woods Hole. S-ar investi mai multa energie in "cultivarea" marii decat s-ar obtine prin
maricultura (alge, moluste, crustacee).

Israelul
Israelul creşte din ce în ce mai mult. Cu ocazia celebrării celei de-a 62-a Zi a Independenţei
statului Israel, populaţia ţării a atins un nou punct maxim, numărând 7.587.000 de locuitori.
Dacă ţinem cont de faptul că, la înfiinţarea sa, statul număra mai puţin de un milion de
locuitori, lucrul acesta este cu atât mai remarcabil. De la Ziua Independenţei din 2009 s-au mai
adăugat 137.000 de locuitori, ceea ce corespunde unei rate de creştere a populaţiei de 1,8%.
Locuitorii evrei ai statului Israel numără aproximativ 5.726.000 de cetăţeni. Aceasta
înseamnă că, în statul Israel, evreii reprezintă majoritatea, cu 75,5%. Populaţia arabă reprezintă
20,4%, numărând aproximativ 1.548.000 de cetăţeni. În plus, sunt înregistraţi încă 313.000 de
alţi locuitori, care nu figurează ca evrei şi care nu au nici origine arabă.
Şase oraşe ale ţării numără peste 200.000 de locuitori: Ierusalim, Tel Aviv, Haifa, Rişon
LeZion, Aşdod şi Petach Tikva, iar 14 oraşe numără peste 100.000 de locuitori, ceea ce
înseamnă că Israelul este un stat puternic urbanizat.

11 iulie – Ziua Mondiala a Populatiei

Ziua Mondiala a Populatiei a fost aleasa in anul 1989, an proclamat de ONU “Anul
International al Populatiei”. In 1987, pe Terra erau aproximativ 5 miliarde de locuitori, la
inceputul mileniului trei – 6 miliarde, iar in prezent peste 6,5 miliarde de locuitori. Cresterea
populatiei mondiale este o problema globala.

Cu ocazia Zilei Mondiale a Populatiei, Fondul Natiunilor Unite pentru Populatie incearca
sa atraga atentia asupra egalitatii de sanse intre femei si barbati.
Datele statistice indică faptul că, deşi reprezintă jumătate din populaţia lumii, totuşi femeile sînt
discriminate – doar 5-10 procente dintre acestea ocupă funcţii politice de conducere, primesc
doar o zecime din venitul mondial, deşi contribuţia la economia ţărilor este de 70 de procente.

De asemenea, două treimi din populaţia analfabetă a lumii sînt femei, violenţa împotriva
femeii a atins cote alarmante, iar 65 milioane de fete nu au dreptul la educaţie. Conform
aceloraşi statistici una din cinci femei a fost bătută, forţată să întreţină relaţii sexuale sau
abuzată, 15 milioane de fete între 15 şi 19 ani nasc în fiecare an, iar 82 milioane de fete din
ţările în curs de dezvoltare se vor mărita înainte să împlinească 18 ani. La fiecare minut o
femeie moare din cauza complicaţiilor de sarcină sau la naştere. În fiecare zi, 6000 de tinere şi
tineri sînt infectaţi cu HIV.

În ceea ce priveşte România, rata sărăciei este mai scăzută la femei decît la bărbaţi,
înregistrînd în 2003 un nivel de 24,7 la sută (faţă de media naţională de 25,1 la sută). În anul
şcolar 2003-2004, cifra şcolarizării a scăzut cu 11,7 la sută faţă de 1990-1991 (13,8 la sută la
populaţia masculină şi 9,5 la sută la cea feminină). În învăţămîntul superior a crescut însă
proporţia studentelor, de la 47 la sută în 1992-1993 la 55 la sută în 2003-2004.
Rata mortalităţii materne era în anul 2003 de 0,24 decese la mia de născuţi vii, mortalitatea
infantilă de 16,8 decese la mia de născuţi vii (copii sub un an), ambii indicatori fiind în scădere
comparativ cu anii precedenţi. Peste 92 la sută din naşterile din România sînt asistate de
specialişti. Mai mult de un sfert dintre femeile căsătorite au declarat ca au suferit cel puţin o
formă de agresiune din partea unui partener (violenţă verbală, fizică sau sexuală). Funcţiile de
conducere în aparatul executiv (organisme guvernamentale şi organe teritoriale alese) aparţin
aproape în totalitate bărbaţilor.

In lume
- traiesc 3 miliarde de tineri, aproape jumatate din populatia globului.
- peste 500 milioane de tineri traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi.
- 57 milioane de tineri si 96 milioane de tinere din tarile in curs de dezvoltare nu stiu sa scrie
sau sa citeasca.
- 14 milioane de adolescente devin mame in fiecare an.
- sarcina este principalul motiv de deces la tinere, in special din cauza complicatiilor la nastere
si a avorturilor efectuate in conditii precare.
- la fiecare 14 secunde, un tanar se infecteaza cu HIV – peste 6.000 tineri in fiecare zi.
- riscul de infectare cu HIV al fetelor este de 1,6 ori mai mare decat cel al baietilor. Fetele
constituie peste 60 la suta din tinerii afectati de HIV/SIDA in Romania
- Tinerii reprezinta un sfert din populatia Romaniei.
- In fiecare an, peste 25.000 de tinere intre 15-19 ani devin mame, precum si aproximativ 500
de adolescente sub 15 ani.
- In 2003, 70.000 de intreruperi de sarcina au fost inregistrate in randul tinerelor intre 15 si 24
de ani.
- 814 tineri sunt seropozitivi. Aproape 100 de tineri contracteaza HIV in fiecare an.
La grupa de varsta 20-24 de ani, numarul femeilor nou infectate este de doua ori mai mare
decat cel al barbatilor.
 Potrivit statisticilor ONU de anul trecut, pentru prima oară în istorie, jumătate din cei 6,6
miliarde de oameni ai planetei trăiesc la oraş. Prognozele arată că, până în 2030, procentul va
creşte la 60 la sută, respectiv 5 miliarde din cei 8,2 miliarde de oameni vor trăi la oraş.
În mediul urban, oamenii au tendinţa să pună resurse mai mari în creşterea fiecărui copil,
pentru a face faţă concurenţei, iar acest lucru îi determină să reducă numărul copiilor, arată
profesorul Ruth Mace, de la University College din Londra.

Asemenea procesului de selecţie naturală din lumea animală, condiţiile vieţii urbane
moderne par să fi creat o frenezie a investiţiei în copii. Italia şi Mexic sunt două exemple de ţări
în care această „selecţie naturală” urbană a scăzut rata naşterilor. Totodată, potrivit
profesorului britanic, scăderea fertilităţii în Africa se produce şi mai accentuat în zonele urbane.

Bibliografie

www.adevarul.ro
www.dailytelegraph.com
www.evenimentul.ro
www.onuinfo.ro

Roxana Corojan
Clara Diamandescu

Clasa a XI-a F