DEZVOLTAREAăDURABIL ăAăTURISMULUI

1.1. Istoriculăconceptuluiădeădezvoltareădurabil

În anii `80 au devenit din ce în ce mai evidente schimbările majore ale mediului, schimbări
care surveneau într-un mod cât se poate de neaşteptat, fiind în mare parte neprevăzute de
specialişti.
Odată cu apari ia acestor modificări, popula ia a devenit din ce în ce mai conştientă de
prezen a unor elemente de risc, care puteau afecta continuitatea în bune condi ii a umanită ii.
Disparitati intre tari
Pentru a nu se ajunge la o situa ie de criză, organiza iile mondiale din domeniul protec iei
mediului au propus schimbări fundamentale în stilul de via ă al popula iei, rezultatele
concretizându-se în apari ia unui nou concept, şi anume “dezvoltareaădurabil ”ăsau
“durabilitatea”.
Conceptul a început să fie tratat într-un sens mai larg în anul 1987, odată cu publicarea
raportului “Our Common Future”, de către Comisia Mondială a Mediului şi Dezvoltării,
raport cunoscut mai mult sub numele de “Raportul Brundtland”.
In cadrul acestui raport au fost stabilite principiile şi legile dezvoltării durabile grupate în 5
categorii: conservarea mediului natural, protec ia bio-diversită ii şi a patrimoniului uman,
dezvoltare-regenerare, genera iile viitoare, eliminarea disparită ilor economice mondiale.
La nivel global au fost elaborate peste 100 de defini ii ale dezvoltării durabile, şase dintre
acestea fiind men ionate în Raportul „Our Common Future”, cea mai completă dintre acestea
definind dezvoltarea durabilă ca „o dezvoltare care permite satisfacerea nevoilor
prezentuluiăf r ăaăcompromiteăposibilitateaăgenera iilorăviitoare de a-şiăsatisfaceăpropriileă
nevoi” (Comisia Brundtland, 1987).
No iunea de durabilitate a căpătat în elesuri multiple şi datorită pătrunderii în sfera de
preocupări a economiştilor, ecologiştilor, sociologilor, arhitec ilor, parlamentarilor, organelor
locale, organismelor interna ionale.
În anul 1992, în cadrul Summit-ului Pământului („Rio Earth”), conceptul apare din ce în ce
mai prezent în cadrul a două documente: „Agendaă21”ăşi „Declara iaădeălaăRio”.ă
Mesajul acestui Summit a constat în ideea că doar modificarea atitudinii şi a
comportamentului întregii lumi va putea aduce schimbările dorite în profunda criză dintre
natură şi om.
Mesajul reflectă complexitatea problemelor cu care se confruntă umanitatea: sărăcia,
consumul excesiv de resurse, poluarea etc.
- a fost adoptată Agenda 21, declarată ca fiind cea mai eficientă metodă de ac iune în vederea
implementării dezvoltării durabile şi aprobată de comunitatea interna ională.
Programul „Agenda 21” reprezintă un plan de ac iune la nivel local, na ional şi global în timp
ce „Declara ia de la Rio” prezintă cele mai importante 27 principii de dezvoltare durabilă
pentru secolul XXI.
Cele două documente au reprezentat la momentul lansării, o provocare pentru guverne şi alte
tipuri de organisme, mai ales din punctul de vedere al colaborării pentru atingerea unui nivel
maxim de dezvoltare durabilă.
Obiectivele stabilite nu au fost îndeplinite decât par ial până la momentul actual, deşi
problematica durabilită ii este din ce în ce mai prezentă.
Ca urmare a acestui summit, a fost creată ComisiaăpentruăDezvoltareăDurabil (decembrie
1992), având sarcina întocmirii unor rapoarte cu privire la modul de implementare a
hotărârilor adoptate prin Agenda 21.
Interesul comunită ilor interna ionale privind dezvoltarea durabilă a continuat şi dupa Rio –
1992. În anul 2002 (26 august – 04 septembrie) a fost organizat la Johannesburg în Africa de
Sud, Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă, cu scopul de a promova ini iative noi de
aplicare a dezvoltării durabile şi pentru a construi un viitor posper şi sigur pentru popula ia
globului.
Acest summit a reprezentat o şansă oferită omenirii pentru a trece spre un viitor sigur, un
viitor care să permită oamenilor să răspundă nevoilor personale fără a distruge mediul
înconjurător.
În această viziune, dezvoltarea durabilă este o nouă abordare a progresului şi o modalitate de
cooperare interna ională care atestă faptul că deciziile luate într-o anumită parte a globului
pot afecta oamenii din alte regiuni şi presupune elaborarea unor măsuri de prevenirea pentru
crearea unui progres global.
Summit-ul de la Johannesburg a reprezentat trecerea de la concepte la ac iuni.
Agenda 21 – planul de ac iune al Summit-ului Pământului - rămâne în continuare un
important ghid pe termen lung pentru dezvoltarea planetei şi a locuitorilor acesteia.
Adoptându-l, guvernele au recunoscut că o continuare a politicilor actuale ar sublinia şi mai
puternic diferen ele economice în şi între ări, ajungându-se la creşterea nivelului de sărăcie şi
la degradarea ecosistemelor.
A fost, însă, acceptat faptul că, ac ionându-se în acest sens, planeta poate fi protejată,
construind în acest fel un viitor prosper. "Nici o ară nu poate realiza singură dezvoltarea
durabilă, ci numai în colaborare cu celelalte state", se arată în preambulul Agendei 21. Acesta
este documentul care stă la baza dezvoltării durabile şi a unor ini iative care pot conduce la
rezultate concrete.
Conceptul de dezvoltare durabilă este de multe ori tratat sub două aspecte: ecologic şi
economic. Din punct de vedere ecologic durabilitatea este asociată cu protec ia sistemelor
ecologice, în timp ce economiştii privesc dezvoltarea durabilă din perspectiva asigurării şi
îmbunătă irii standardelor de via ă.
De fapt, dezvoltarea durabilă poate fi tratată sub ambele aspecte, deoarece atingerea
obiectivelor propuse de aceasta, poate fi realizată numai dacă există un echilibru între
acestea.
Interdependen a dintre aspectul economic şi cel ecologic al dezvoltării durabile
Dezvoltarea durabilă, aşa cum este prezentată de către Comisia Brundtland, nu vizează doar
problematica mediului. În sens larg, politicile de dezvoltare durabilă cuprind aspecte
referitoare la trei componente: economică, ecologică şi socială.
Obiectiveleădezvolt riiădurabileă
S r cieă
În prezent, 1,2 miliarde persoane trăiesc cu mai pu in de un dolar pe zi şi aproape
jumătate din popula ia lumii trăieşte cu mai pu in de doi dolari pe zi. Aceste persoane au
posibilită i de alegere reduse şi sunt comdamnate la înfometare, boli, analfabetism, somaj şi
nu au nici o perspectivă.
Dintre cele 4,6 miliarde astfel de persoane :
- aproape 800 milioane nu au suficientă hrană pentru a trăi o via ă normală, sănătoasă şi
activă;
- peste 850 milioane sunt analfabe i;
- peste un miliard de persoane nu au acces la o sursă sigură şi curată de apă;
- aproape 2,4 miliarde nu au acces la salubritate;
- aproape 325 milioane copii nu frecventează şcoala;
- 11 milioane copii sub cinci ani mor anual din cauze ce ar putea fi prevenite;
- aproape 36 milioane persoane sunt infectate cu virusul HIV/SIDA.
Apa
În timp ce în multe ări apa potabilă, proaspătă şi curată, este la îndemâna oricui, în alte ări
este o resursă greu de găsit, apa lipsind sau fiind contaminată. Aproape 1,1 miliarde persoane
sau 18% din popula ia globului nu au acces la apă potabilă şi peste 2,4 miliarde persoane nu
au acces la servicii de salubritate.
Deşi apa acoperă 70% din suprafa a globului, numai 2,5% este apă dulce, în timp ce restul de
97,5% este apă sărată. Aproape 70% din apa proaspătă este înmagazinată în calota glaciară şi
restul se regăseşte în umiditatea din sol sau în straturile freatice adânci şi inaccesibile. Mai
pu in de 1% din apa proaspătă de pe glob este la îndemâna oamenilor şi poate fi utilizată de
aceştia.
În următorii 20 ani se aşteaptă ca omenirea să aibă nevoie cu 17% mai multă apă pentru a
asigura hrana popula iilor tot mai numeroase din ările în dezvoltare, gradul de utilizare al
apei crescând cu 40%. O treime din ările aflate în zone inundabile s-ar putea confrunta cu o
lipsă majoră de apă şi, până în 2025, două treimi din popula ia lumii s-ar putea să trăiasca în
ări care vor înregistra deficit de apă.
S n tate
În fiecare an, în ările în curs de dezvoltare mor în jur de 11 milioane de copii cu vârstă mai
mică de 5 ani. Conform OMS şi UNICEF, în jur de 70% din aceste decese sunt cauzate de
diaree, infec ii respiratorii, malarie, pojar sau subnutri ie.
Cercetările sugerează că pe plan global, peste 40% din bolile cauzate de factori de risc lega i
de mediu pot afecta copiii cu vârste mai mici de 5 ani. Aceştia reprezintă aproximativ 10%
din popula ia lumii.
. În fiecare an, între 5 şi 6 milioane de oameni din ările în curs de dezvoltare mor din cauza
poluării aerului şi a apei. Calitatea scăzută a mediului contribuie cu 25% la bolile ce ar putea
fi prevenite în lume astăzi.
În fiecare an, în jur de 8,8 milioane de oameni se îmbolnavesc de tuberculoză şi 1,7 milioane
mor din cauza acestei boli. 99% dintre cei care suferă de TBC trăiesc în ările în curs de
dezvoltare. Majoritatea acestora sunt săraci şi au vârste între 15 şi 54 de ani.
Produc iaăagricol
Suprafe ele de teren arabil pe cap de locuitor sunt în continuă scădere. În ările în curs de
dezvoltare, au scăzut de la 0,3ha/locuitor în 1961 la 0,21 în 1997-1999 şi se estimează că vor
continua să scadă la 0,16 ha/locuitor în anul 2030. Aproximativ 40% din degradarea
terenurilor este cauzată de eroziunea solului ca urmare a cultivării agricole.
Resursele naturale
Majoritatea activită ilor economice necesită folosirea resurselor naturale, lăsându-şi în mod
inevitabil amprenta asupra ecosistemelor terestre. Folosirea în exces a resurselor naturale a
dus la situa ia în care multe ecosisteme nu se mai pot reface sau sus ine şi cei care pierd sunt
tot oamenii care se bazează pe ele. Impactul degradării mediului nu se face întotdeauna sim it
imediat, ca atunci când tăierea copacilor în zonele de munte duce la inunda ii în aval.
Deşertificarea afectează aproape un sfert din suprafa a totală a uscatului şi în jur de 70% din
regiunile aride ale lumii se confruntă cu degradări intensificate. Cauzată în general de păşunat
şi de folosire excesivă a solului sărăcăcios şi strâns legată de sărăcia rurală şi de foamete,
deşertificarea amenin ă existen a a peste 1 miliard de oameni din 100 de ări.
Peste 11.000 de specii sunt înregistrate ca fiind pe cale de dispari ie şi mai mult de 800 de
specii au dispărut deja, majoritatea din cauza pierderii sau degradării habitatelor. Încă 5.000
de specii sunt în pericol în cazul în care nu se iau măsuri majore de protejare a lor.

1.2.ăDezvoltareaădurabil ăşiăturismul
Odată cu creşterea gradului de urbanizare, destina iile turistice, atât cele din ările dezvoltate
cât şi cele din ările aflate în curs de dezvoltare, devin tot mai populare în rândul turiştilor.
În aceste condi ii, conservarea şi protejarea mediului natural trebuie să constituie o prioritate
pentru guvernele acestor ări.
În cadrul Agendei 21, au fost delimitate şase tipuri de „ecosisteme fragile”, reprezentând
destina ii populare în rândul turiştilor, cinci dintre acestea necesitând ac iuni specifice de
protejare din partea organismelor responsabile (insulele mici, zonele de coastă, regiunile
umede, regiunea montană şi cea deşertică).
Caracteristicile biofizice ale acestora sunt extrem de vulnerabile în fa a activită ilor turistice,
mai ales în cazul turismului de masă.
În aceste condi ii, turismul are implica ii directe asupra dezvoltării durabile, acest aspect fiind
din ce în ce mai mult tratat de sine stătător.
Turismul durabil
În anul 1995 Organiza ia Mondială a Turismului împreună cu Consiliul Mondial al
Călătoriilor şi Turismului şi-au unit for ele pentru a sprijini Earth Council în elaborarea unui
plan de ac iune pentru conservarea mediului natural şi pentru a face turismul cât mai durabil.
Acest plan de ac iune, cunoscut ca „Agendaă21ăpentruăIndustriaăTurismuluiăşiăC l toriilor:ă
c treăoădezvoltareădurabil ăaămediului”,ăa fost lansat în anul 1996.
În cadrul acestui plan a fost stabilit un cadru sistematic de ac iune, prin care au fost subliniate
principalele priorităţi pentru guverne şi un program structurat în zece paşi în vederea
creşterii durabilită ii industriei turismului.
Organiza ia Mondială a Turismului defineşte turismul durabil ca „turismulăalăc ruiă
managementăduceălaăasigurareaănevoilorăeconomice,ăsocialeăşiăestetice,ăp strândăînăacelaşiă
timpăintegritateaăcultural ,ădiversitateaăbiologic ăşiăbun stareaăcomunit ilorălocale”
(1996).
Alte defini ii date turismului durabil:
„Turismul care din punct de vedere economic, socio-cultural şi ecologic este durabil. În acest
fel impactul economic, socio-cultural şi ecologic nu este permanent, dar nici ireversibil”
(Beech & Chadwick, Coventry University)
„Turismul durabil este în cel mai pur sens o industrie care vizează un impact cât mai scăzut
asupra mediului şi a culturii locale, contribuind la creşterea veniturilor, a locurilor de muncă
şi la conservarea ecosistemelor locale.
Pentru producătorii de servicii (implicit cele turistice), provocarea o reprezintă găsirea unui
echilibru între dezvoltarea durabilă, prosperitate şi dorinţa oamenilor de îmbunătăţire a
propriei condiţii materiale şi financiare.
Turismul are una dintre cele mai mari contribu ii la realizarea dezvoltării durabile, în primul
rând datorită dinamismului şi creşterii acestui sector cu implica ii directe asupra creşterii
economice din regiunile şi destina iile turistice, şi în al doilea rând datorită faptului că
turismul se bazează pe o legătură directă între consumatori (turişti), industrie, mediu şi
comunită ile locale.
Această rela ie directă dintre turism şi dezvoltare durabilă se creează şi datorită faptului că în
turism, spre deosebire de alte industrii, consumatorul (turistul) se deplasează spre producător
şi spre produs, iar atunci când acesta este planificat şi condus corespunzător poate reprezenta
un mijloc de între inere pentru comunită ile rurale şi urbane.
Din aceste motive putem desprinde trei aspecte esen iale ale rela iei turism-dezvoltare
durabilă:
Interacţiunea. Natura turismului, ca o componentă a industriei serviciilor, presupune o
interac iune directă şi indirectă între turişti, comunită iile gazdă şi mediul local;
Conştientizare. Prin intermediul activită ilor turistice, turiştii devin conştien i de problemele
mediului înconjurător şi de diferen ele culturale, acordând o mai mare aten ie aspectului
durabil;
Motivaţie. Cea mai mare parte a activită ilor turistice se bazează pe dorin a turiştilor de vizita
regiuni cu un mediu natural intact, atractiv şi de a intra în contact cu comunită iile locale.
Din punct de vedere al acestei rela ii, turismul poate avea un impact pozitiv în ceea ce
priveşte dezvoltarea durabilă locală, dar poate produce şi degradări ale mediului.
Impactul pozitiv poate rezulta din:
-crearea unor oportunită i privind dezvoltarea economică locală şi creşterea numărului
locurilor de muncă;
- stimularea imvesti iilor;
-crearea şi dezvoltarea infrastructurii locale;
- stabilirea unor legături inter-culturale;
- ob inerea unor venituri din valorificarea resurselor naturale şi culturale, care pot fi utilizate
pentru activită ile de conservare şi protejare a mediului.
Sub aspectul impactului negativ, acesta se poate manifesta prin:
- exercitarea unei presiuni directe asupra ecosistemelor fragile;
- exercitarea unei presiuni considerabile asupra comunită ilor gazdă, prin care se poate
ajunge la pierderea autenticită ii acesteia;
- creşterea gradului de poluare locală;
În ideea de a minimaliza impactul negativ al turismului asupra mediului înconjurător şi a
comunită ilor umane, şi de a sublinia contribu ia acestuia la dezvoltarea durabilă, cu ocazia
„Earth Summit + 5, Special Session of the United Nations General Assembley”, inut la New
York, în iunie 1997, s-a cerut Comisiei de Dezvoltare Durabilă (Commission on Sustainable
Development – CSD), elaborarea unui plan internaţional de acţiune, orientat spre turismul
durabil.
Turismul durabil este aplicabil doar atunci când acesta contribuie la:
- colaborarea şi în elegerea interna ională;
- protejarea mediului înconjurător;
- păstrarea identită ii culturale a comunită ilor gazdă;
- dezvoltarea economică a comunită ilor locale.
Cu ocazia celei de a şaptea Sesiune a Comisiei de Dezvoltare Durabilă (UN-1999) s-a pus în
vedere guvernelor să acorde o aten ie deosebită problemelor legate de dezvoltarea durabilă a
turismului, prin elaborarea unor politici, strategii şi master-planuri care să fie puse la
dispozi ia tuturor organiza iilor din sectorul public şi privat al industriei turismului, precum şi
comunită ilor locale direct implicate.
În anul 2001 Organiza ia Mondială a Turismului elaborează şi publică „Global Code of
Ethics for Tourism”, un ghid de referin e privind dezvoltarea durabilă şi responsabilă a
turismului.
Acest ghid este structurat pe nouă capitole, stabilind direc iile ce trebuiesc urmate de către
guverne, touroperatori, agen ii de turism, lucrătorii din turism, comunită ile gazdă şi chiar
turişti, în vederea practicării unui turism durabil.
Planul de Implementare, adoptat cu ocazia Summit-ului Mondial privind Dezvoltarea
Durabilă (World Summit on Sustainable Development - WSSD), inut la Johannesburg (Africa
de Sud) în septembrie 2002, identifică măsurile ce trebuiesc înteprinse în vederea dezvoltării
durabile a turismului.
Obiectivul major al acestui plan este acela de a spori „beneficiile comunităţilor locale
rezultate din activităţile turistice, în condiţiile asigurării integrităţii culturale şi protejării
mediului natural”. Atingerea acestui obiectiv presupune ac iuni sistematice luate atât la nivel
na ional cât şi interna ional.
Elaborarea Planului de Implementare a coincis cu declararea de către Na iunile Unite a anului
2002 ca Anul Internaţional al Ecoturismului, reprezentând o oportunitate ideală de a
promova la nivel mondial ideea de turism durabil şi rolul important al acestuia.

DIMENSIUNILE TURISMULUI DURABIL

Dezvoltarea durabilă economică atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, prin:
- realizarea unor parteneriate între inteprinderile mici şi mijlocii şi organiza iile
multina ionale din domeniul turismului;
- organizarea unor cursuri de pregătire pentru lucrătorii din domeniul turismului;
- ob inerea unei certificări interna ionale;
- diversificarea ofertei turistice;
- alocarea de resurse pentru promovarea şi diversificarea produselor şi serviciilor turistice;
Dezvoltarea durabilă ecologică, prin:
- promovarea în rândul turştilor a unor coduri etice şi norme de conduită;
- monitorizarea continuă a impactului turismului asupra mediului înconjurător;
- formularea unor politici şi strategii de dezvoltare în conformitate cu principiile de
dezvoltare durabilă;
- aplicarea unui management durabil în ariile naturale protejate vizitate de către turişti;
Dezvoltarea durabilă culturală prin:
- păstrarea integrită ii culturale;
-conservarea diversită ii culturale locale;
- garantarea protejării mediului natural şi a tradi iilor;
- încurajarea localnicilor în vederea păstrării obiceiurilor tradi onale;
- respectarea dreptului de proprietate a localnicilor;
- educarea turiştilor în vederea adoptării unui comportament corespunzător;
Dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale, prin care este vizată ob inerea unor beneficii de
natură economică.
- comunitatea trebuie să men ină controlul asupra dezvoltării turismului;
- prin turism trebuie create locuri de muncă pentru reziden i;
- încurajarea micilor inteprinzători locali, prin acordarea unor subven ii;
- creşterea nivelului de trai local ca urmare a activită ilor turistice.

PRIORIT IăŞIăPROVOC RIăPENTRUăTURISMULăDURABIL

Creştereaădinamic ăaăindustrieiăturismuluiăşiămanagementulăacesteia.
Predic iile referitoare la creşterea circula iei turistice interne şi interna ionale în următorii 15
şi 20 de ani ridică în acelaşi timp problema presiunii din ce în ce mai mare asupra mediului.
- Pentru a reduce presiunea turismului asupra resurselor naturale şi antropice, trebuie
întocmit un plan de management care să fie aplicat în mod corespunzător la toate
nivelele.

- Regiunile marine şi de coastă, oraşele istorice, obiectivele cultural-istorice şi mediile

naturale fragile sunt primele destina ii în care ar trebui aplicat un management
coresponzător al resurselor.
Schimb rileăclimatice.
Schimbările climatice reprezintă la rândul lor o componentă esen ială în asigurarea
dezvoltării durabile a turismului, sub cele două aspecte: schimbările climatice au consecin e
asupra turismului iar turismului contribuie la schimbările climatice.
Efectele schimbărilor climatice, precum: creşterea nivelului mărilor, eroziunea plajelor,
formarea tot mai frecventă a unor fenomene precum furtuni, tornade sau uragane, pot
reprezenta o amenin are pentru destina iile din regiunile de coastă. Sta iunile montane pot fi
afectate prin precipita ii abundende sau prin scurtarea sezonului de practicare a sporturilor de
iarnă.
Se estimează de asemenea, că turismul contribuie în propor ie de 5,3 % la crearea efectului de
seră, mai ales datorită transporturilor utilizate de către turişti.
Eradicarea s r ciei.
- Turismul poate contribui la reducerea gradului de sărăcie globală, deoarece reprezintă un
sector care utilizează resursele naturale şi culturale chiar şi în ările sărace.
- Dezvoltarea turismului în astfel de ări reprezintă o oportunitate, prin asigurarea unor
venituri suplimentare, crearea unor locuri de muncă pentru reziden i etc.
Provocarea principală pentru turism este accea de a găsi cele mai bune solu ii de reorientare a
veniturilor ob inute către comunitatea locală.
Conservarea mediului.
- Preocuparea de a găsi resursele financiare necesare pentru conservarea şi protejarea
mediului reprezintă o prioritate mondială.
- Ariile naturale protejate din ările aflate în curs de dezvoltare beneficiază de mai pu in de 30
% din fondurile necesare conservării, iar unele guverne au redus aceste fonduri cu 50 % în
ultimii 10 ani.
Turismul contribuie în mod direct la ob inerea de venituri pentru astfel de areale protejate
prin taxele de acces sau permisele speciale, iar cea mai mare parte a acestor venituri sunt
orientate către conservarea mediului.

INSTRUMENTELE TURISMULUI DURABIL

1.ăInstrumenteleădeăm surare sunt utilizate pentru a determina nivelul la care se află
industria turismului dintr-o anumită regiune (stat), impactul turismului şi schimbările care
apar pe parcurs, activită ile de management şi rezultatul acestora etc.
- acolo unde turismul are o imagine negativă acest lucru se datorează volumului ridicat de
turişti sau a dezvoltării excesive, mult peste capacitatea de suport a destina iei respective;
- este important astfel, să identificăm şi să măsurăm limitele în care se poate dezvolta
turismul (capacitatea de suport).
Conceptulădeă„capacitateădeăsuport” înăturismăseărefer ălaă„num rulădeăturiştiăpeăcareăună
anumitălocăîiăpoateăprimi,ăf r ăaăexercitaăoăpresiuneăasupraămediuluiăsauăaăpopula ieiă
gazd ,ăşiăînăacelaşiătimp,ăf r ăaădiminuaăsatisfac iaăturiştilor”.
Poate fi:
- capacitatea de suport ecologic reprezintă nivelul/limita de utilizare de la care apare riscul
ecologic şi impactul ecologic negativ;
- capacitatea de suport economic constă în nivelul sau limita de utilizare de la care economia
locală se bazează în mare măsură pe turism şi depinde dependentă de acesta.
- capacitatea de suport social este dată de nivelul de la care turiştii devin iritan i pentru
localnici sau afectează cultura locală.
- capacitatea de suport psihologic este reprezentată de nivelul de la care turiştii resimt
disconfort şi lipsă de satisfac ie datorită aglomera iei turistice.
De asemenea, poate fi:
a. Capacitateădeăsuportăfix .
- porneşte de la premisa că orice schimbare asupra mediului social şi natural, chiar şi minimă,
produsă ca urmare a activită ilor turistice este nedorită.
- aceasta stabileşte nivelul şi modalitatea în care activită ile turistice vor fi men inute sub
pragul limită al destina iei, indiferent de nivelul actual al cererii turistice.
Există câteva circumstan e care influen ează stabilirea acestei capacită i fixe, cum ar fi:
destina ia este un areal cu mediu fragil, nemodificat; capacitatea de suport este necunoscută;
resursele nu permit intensificarea sau extinderea activită ilor turistice; comunită ile gazdă se
opun dezvoltării intensive a turismului.
b. Capacitatea deăsuportăflexibil .
- deoarece, există regiuni în care activită ile turistice şi utilizarea resurselor sunt considerate
determinante, o intensificare a acestora este desirabilă.
- strategiile de dezvoltare sunt implementate astfel încât să permită o creştere graduală a
pragului maxim al capacită ii de suport şi în acelaşi timp al activită ilor turistice.
- Chiar dacă o astfel de abordare are în centru „cererea turistică”, este important să
subliniem că nivelul de vizitare trebuie men inut în orice situa ie sub pragul maxim al
capacită ii de suport.
- Acest tip de abordare este posibilă în următoarele situa ii: arealul este deja puternic
modificat; resursele sunt disponibile pentru unele investi ii; reziden ii sunt de acord cu
dezvoltarea activită ilor turistice etc.
Pentru Malta, o insulă mică cu aproximativ 400 000 de locuitori, turismul reprezintă o
industrie importantă, prin numărul de locuri de muncă create şi contribu ia la PIB-ul na ional.
La sfârşitul anilor ’90, guvernul şi Autoritatea pentru Turism devin conştien i cu privire la
pericolul pe care îl reprezintă dezvoltarea turismului în mod necontrolat şi comandă un studiu
cu privire la capacitatea de suport a mediului.
Colectarea datelor şi interpretarea acestora a durat peste doi ani, fiind organizat un grup de
studii cu reprezentan i din toate domeniile de interes turistic.
Dintre scenariile posibile întocmite de acest grup a fost aleasă abordarea dezvoltării durabile
a turismului, fiind identifica i factorii care influen ează direct acest aspect.
Printre aceştia: evitarea excedentului de cazare care poate să determine o calitate proastă a
serviciilor; evitarea supraaglomerării în sezonul de vară, cu efecte asupra satisfac iei turiştilor
şi intoleran ei din partea popula iei gazdă; utilizarea ra ională a energiei; aten ie sporită
resurselor naturale rare etc.
A fost recunoscut faptul că pentru a stabili capacitatea de suport este nevoie de un punct de
pornire „cantitativ”, iar acesta a fost reprezentat de oferta de cazare. Pentru a ob ine un grad
de ocupare viabil s-a stabilit ca această ofertă să fie men inută în limitele momentului
respectiv (41 000 locuri de cazare).
De asemenea, a fost stabilit un set de măsuri necesare pentru a atrage turiştii pe insulă şi în
extrasezon, precum şi politica de promovare potrivită actualelor cerin e.
Instrumentele de comand ăşiăcontrol asigură guvernelor posibilitatea de a exercita un control
strict asupra aspectelor privind dezvoltarea, cadrul legislativ şi licen ierea activită ilor
turistice.
- drepturile şi obliga iile angaja ilor; siguran a şi sănătatea turiştilor; degradarea mediului
natural (poluare); utilizarea în exces a unor resurse (inclusiv apa);comportamentul neadecvat
sau chiar exploatarea de către turişti a popula iei locale şi viceversa (de exp.prostitu ia
juvenilă); dreptul de a avea acces la servicii, pământ etc.
- întâlnim şi dispozi ii specifice care se aplică în situa ii particulare sau asupra
anumitori forme de turism.
Printre acestea putem enumera:
-medii naturale senzitive (exp.ariile naturale protejate, diferite tipuri de ecosisteme,
precum recifii de corali);
-comunită i vulnerabile (anumite comunită i indigene);
-anumite activită i practicate de turişti (de exp. scufundările, care pot fi periculoase
atât pentru turişti cât şi pentru mediul acvatic);
Exemplul nr. 2: Proiectul unei legi a turismului în Vietnam
În anul 2003, guvernul vietnamez a decis necesitatea schi ării unei noi legi în domeniul
turismului, ca urmare a creşterii numărului de turişti interna ionali şi na ionali, dar şi a
preocupărilor cu privire la un management durabil al resurselor turistice.
Proiectul acestei legi impunea colaborarea dintre Administra ia Na ională a Turismului din
Vietnam (VNAT), Organiza ia Mondială a Turismului (care punea la dispozi ie suportul
tehnic) şi Organiza ia de Dezvoltare Olandeză (care facilita proiectul şi implementarea lui).
Reprezentan ii organismelor de mai sus s-au întâlnit cu cei ai autorită ilor locale, cu
reprezentan i ai institu ilor de formare profesională în domeniul turismului, cu tour-operatorii
şi cu furnizorii de servici turistice. Scopul acestor întâlniri a fost acela de:
-a se asigura că noua lege corespunde realită ii din teritoriu;
-a căuta noi idei;
-a spori şansele implementării cu succes a acestei noi legi.
Această nouă lege corespunde principiilor durabilită ii sub mai multe aspecte:
-recunoaşte rolul turismului în dezvoltarea socio-economică, prin crearea de locuri de muncă
şi reducerea sărăciei;
-recunoaşte comunită ile locale şi firmele care operează în turism ca principali beneficiari ai
activită ilor turistice;
-responsabilizează autorită ile şi comunită ile locale în vederea protejării mediului şi a
atrac iilor turistice;
-sus ine restaurarea unor situri culturale şi naturale, precum şi continuarea meşteşugurilor şi a
tradi iilor locale;
2. Instrumenteleădeăcomand ăşiăcontrol asigură guvernelor posibilitatea de a exercita un
control strict asupra aspectelor privind dezvoltarea, cadrul legislativ şi licen ierea activită ilor
turistice.
Există o serie de aspecte referitoare la dezvoltarea şi managementul activită ilor turistice care
ar trebui controlate prin intermediul legsla iei: drepturile şi obliga iile angaja ilor; siguran a şi
sănătatea turiştilor; degradarea mediului natural (poluare); utilizarea în exces a unor resurse
(inclusiv apa);comportamentul neadecvat sau chiar exploatarea de către turişti a popula iei
locale şi viceversa (de exp.prostitu ia juvenilă); dreptul de a avea acces la servicii, pământ
etc.
În afară de acestea, considerate de unii specialişti drept aspecte fundamentale care impun
aplicarea legisla iei şi a reglementărilor asupra tuturor formelor de turism dintr-un stat,
întâlnim şi dispoziţii specifice care se aplică în situa ii particulare sau asupra anumitori forme
de turism.
Printre acestea putem enumera:
-medii naturale senzitive (exp.ariile naturale protejate, diferite tipuri de ecosisteme, precum
recifii de corali);
-comunită i vulnerabile (anumite comunită i indigene);
-anumite activită i practicate de turişti (de exp. scufundările, care pot fi periculoase atât
pentru turişti cât şi pentru mediul acvatic);
Reglementările sunt necesare şi pentru a controla numărul şi frecven a de desăşurare a unor
activită i turistice care, prin concentrarea lor în timp şi spa iu pot avea un impact ridicat
asupra comunită ilor locale şi a mediului. Un astfel de exemplu îl poate constitui acostarea
vaselor de croazieră într-un port turistic.
Proiectul unei legi a turismului în Vietnam
În anul 2003, guvernul vietnamez a decis necesitatea schi ării unei noi legi în domeniul
turismului, ca urmare a creşterii numărului de turişti interna ionali şi na ionali, dar şi a
preocupărilor cu privire la un management durabil al resurselor turistice.
Proiectul acestei legi impunea colaborarea dintre Administra ia Na ională a Turismului din
Vietnam (VNAT), Organiza ia Mondială a Turismului (care punea la dispozi ie suportul
tehnic) şi Organiza ia de Dezvoltare Olandeză (care facilita proiectul şi implementarea lui).
Reprezentan ii organismelor de mai sus s-au întâlnit cu cei ai autorită ilor locale, cu
reprezentan i ai institu ilor de formare profesională în domeniul turismului, cu tour-operatorii
şi cu furnizorii de servici turistice.
Scopul acestor întâlniri a fost acela de:
- a se asigura că noua lege corespunde realită ii din teritoriu;
- a căuta noi idei;
- a spori şansele implementării cu succes a acestei noi legi.
Această nouă lege corespunde principiilor durabilită ii sub mai multe aspecte:
-recunoaşte rolul turismului în dezvoltarea socio-economică, prin crearea de locuri de muncă
şi reducerea sărăciei;
-recunoaşte comunită ile locale şi firmele care operează în turism ca principali beneficiari ai
activită ilor turistice;
-responsabilizează autorită ile şi comunită ile locale în vederea protejării mediului şi a
atrac iilor turistice;
-sus ine restaurarea unor situri culturale şi naturale, precum şi continuarea meşteşugurilor şi a
tradi iilor locale;
3. Instrumenteleădeănatur economic sunt cele prin intermediul cărora pot fi cuantificate
aspectele financiare ale activită ilor turistice (acestea se referă în principal la taxele pe care le
impune guvernul dintr-o anumită ară asupra activită ilor turistice).
Aceste instrumente pot fi utilizate în două direc ii:
- aplicarea unor taxe pentru utilizarea resurselor, serviciilor sau utilită ilor publice (apă,
energie electrică, canalizare etc.);
- introducerea unor taxe cu caracter general sau specific asupra activită ilor operatorilor din
turism sau cu privire la comportamentul turiştilor.
Aplicarea unei taxe pentru utilizarea resurselor publice (cum ar fi parcurile na ionale), cu
scopul de a investi sumele ob inute în activită ile de management, pentru a controla numărul
vizitatorilor şi impactul asupra mediului, reprezintă un bun exemplu în acest sens.
Există de asemenea, instrumente economice care pot influen a comportamentul firmelor din
turism, prin acordarea unui ajutor financiar sau a unor oportunită i de natură comercială
acestora.
Unămodelădeăecotax
În anul 2002 guvernul spaniol a introdus în Insulele Baleare o taxă, având ca obiectiv
principal colectarea de funduri de la turişti, cu scopul de a-i investi în protejarea resurselor
naturale din destina iile turistice.
Taxa de 1 euro/turist/noapte de cazare era colectată de hotelieri şi nu a fost privită ca o
măsura de control, ci, mai mult ca o sursă de venituri adi ională, care în acelaşi timp viza şi
dezvoltarea durabilă a turismului din insulă. S-a reuşit astfel, prin intermediul acestei taxe
colectarea în primul an a 4,5 milioane euro.
Cu toate acestea, deşi foarte mul i turişti şi localnici erau în favoarea acesteia, hotelierii şi
tour-operatorii s-au opus vehement. Ei considerau că taxa nu era reprezentativă, din moment
ce mul i turişti (cei care se cazau în structurile de primire neînregistrate) nu o achitau. De
asemenea, aceştia puteau pe seama taxei şi scăderea înregistrată a cererii turistice.
În acelaşi timp, asupra modului în care erau cheltui i banii şi a transparen ei acestui proces,
plana un mare semn de întrebare. În acest context, noul guvern a abolit taxa la numai un an şi
jumătate de la aplicarea ei.
Mult timp după ce taxa a fost retrasă, ea a continuat să stârnească discu ii, din moment ce unii
considerau că prin această taxă ar fi crescut competitivitatea insulei.
4. Instrumenteleădeănatur ăvoluntar au scopul de a atrage şi implica în ac iunile de
dezvoltare durabilă întrepinzătorii din turism, dar şi turiştii.
Putem include aici: dezvoltarea unor principii şi a unor coduri de comportament; raportare şi
audit; certificarea etc.
Principiile şi codurile de comportament reprezintă declara ii în scris prin care sunt precizate
ac iunile permise sau interzise turiştilor, tour-operatorilor sau altor operatori din turism, în
anumite circumstan e. Ele pot fi diseminate sub forma unor documente prezentate pe website-
uri sau în media.
Mul i specialişti consideră că în anumite situa ii este mult mai indicată utilizarea unor astfel
de principii şi coduri de comportament în locul reglementărilor legale.
Astfel de situa ii pot apărea atunci când:
-reglementările sunt greu de diseminat şi nu pot fi supuse controlului;
-consecin ele unor activită i sunt considerate grave ;
-există grupuri de operatori în turism dispuse să dezvolte, sus ină şi să promoveze astfel de
coduri în rândul turiştilor.
Codul World Wide Fund for Nature (WWF) pentru zonele arctice
World Wide Fund a fost înfiin ată oficial în 11 septembrie 1961, fiind înregistrată ca
organizatie non-profit, cu sediul în Elve ia. În numai 40 de ani, WWF a devenit una dintre
cele mai mari şi respectate organiza ii interna ionale independente care lucrează în scopul
conservării naturii.
Din anul 1985 până în prezent, WWF a investit peste 1.165 milioane dolari în peste 11.000 de
proiecte derulate în 130 de ări. Toate proiectele au un rol important în campania de oprire a
degradării accelerate a mediului pe glob şi de sprijinire a locuitorilor planetei pentru a trăi în
armonie cu natura.
De câ iva ani, Programul Arctic al WWF a furnizat un Cod de comportament pentru tour-
operatori. Acest cod sublinia, printre altele, modul în care operatorii utilizează resursele
naturale; alegerea structurilor de cazare; managementul vizitatorilor şi informarea acestora;
particularită ile culturi locale; educa ia şi calificarea for ei de muncă etc.
Codul a fost tradus în mai multe limbi de circula ie interna ională şi distribuit pe tot globul.
5. Instrumentele de suport oferă guvernelor posibilitatea de a sprijini, direct şi indirect,
turiştii şi întreprinzătorii priva i din turism în a derula activită i durabile.
Accesul la transportul în comun, apă, energie electrică, sistemul de canalizare, colectarea
deşeurilor, telecomunica ii şi la serviciile de sănătate şi securitate, reprezintă elemente
indispensabile în desfăşurarea cu succes a activită ilor turistice. Nivelul şi calitatea acestor
servicii sunt considerate extrem de importante în asigurarea durabilită ii mediului şi a celei
sociale.
Infrastructura şi serviciile publice trebuie furnizate astfel încât:
-să vină în întâmpinarea nevoilor tuturor celor implica i (comunitatea locală, operatorii din
turism şi turiştii);
-să asigure minimizarea consumului de resurse, printr-un management adecvat;
-să fie accesibile, cât mai pu in poluante etc.
De asemenea, furnizarea serviciilor publice necesită o planificare atentă, mai ales în cazul
destina iilor turistice sau acolo unde oferta de resurse naturale este una scăzută.
ManagementulădeşurilorăînăSide,ăTurcia
Un workshop organizat de către Tour Operators Initiative în colaborare cu guvernul local,
reprezentan i ai unor ONG-uri şi ai sectorului privat a ajutat la identificarea necesită ii
aplicării unui management efectiv al deşeurilor, în vederea practicării unui turism durabil în
sta iunea de coastă Side (Turcia).
Printre activită ile derulate de municipalitate, sprijinită de UNEP şi de o serie de organiza ii
turistice constatăm:
- elaborarea unui model de separare a deşeurilor pe categorii;
- elaborarea unui model de colectare a deşeurilor;
- instalarea recipientelor necesare colectării;
-organizarea unor sesiuni de trainig în domeniul managementului deşeurilor (pentru hotelieri
şi membrii ai municipalită ii);
Peste 100 de hoteluri, restaurante locale şi magazine au participat activ la această schemă de
colectare a deşeurilor.

INDICATORI AI TURISMULUI DURABIL

Defini ie: indicatorii dezvoltării durabile a turismului reprezintă un sistem de avertizare
asupra riscurilor poten iale, dar şi un semnal de ac iune.
- Indicatorii pot lua valori diferite în func ie de circumstan e, fiind utiliza i pentru
monitorizarea şi măsurarea schimbărilor unui fenomen.

- indicatorii reprezintă un set de informa ii, care pot fi utiliza i pentru a sesiza
schimbările care apar în dezvoltarea şi managementului unei destina ii
- Începând cu anul 1992, Organiza ia Mondială a Turismului a depus eforturi active în
vederea elaborării şi implementării unui set de indicatori, care să vină în sprijinul dezvoltării
durabile a unor destina ii turistice.
- În perioada 1995-1996 organiza ia a elaborat un manual al indicatorilor turismului durabil,
avâd la bază exprien a ob inută prin teste pilot în ări precum: Canada, USA, Mexic, Olanda
sau Argentina
Un set de indicatori bine structurat poate aduce unei destina ii multiple beneficii, precum:
-luarea unor decizii favorabile reducând astfel riscurile şi costurile;
-indentificarea deficien elor de management;
-reducerea sărăciei;
-cuantificarea impactului turismului la diferite nivele;
-aplicarea unor măsuri eficiente în vederea implementării planurilor de ac iune;
-identificarea oportunită ilor;
-furnizarea unor informa ii corecte publicului şi posibililor investitori;
-monitorizarea continuă a activită ilor turistice
Setul de indicatori elaborat de Organiza ia Mondială a Turismului in anul 1996, cuprinde 11
indicatori care pot furniza un cadru favorabil aplicării unui management durabil asupra
oricărei destina ii turistice.
Crearea unui set de indicatori poate fi realizată luând în considerare:
A.ăM sur torileăcantitative, realizate pe baza:
a) Datelor brute – exp. numărul lunar/anual al turiştilor dintr-o destina ie, volumul deşeurilor
colectate dintr-o regiune lunar/anual, numărul vizitatorilor unei arii naturale protejate
zi/lunar/anual etc.
b) Raportare – exp. numărul turiştilor raportat la numărul localnicilor, numărul turiştilor
raportat la numărul personalului etc.
c) Procentaje – exp. creşterea procentuală a numărului turiştilor comparativ cu luna/anul
anterior, procentul popula iei locale implicate în derularea unor activită i cu caracter durabil
etc.
BăM sur toriăcalitative, realizate pe baza:
a) Indicilor de categorie – exp. nivelul de protec ie al unei arii naturale protejate potrivit
indicelui UICN etc.
b) Indicilor normativi – exp. existen a unui plan de dezvoltare a turismului;
c) Indicilor nominali – exp. îndeplinirea unei liste de condi ii privind managementul durabil –
„Blue Flag”;
d) Indicilor de opinie – exp. gradul de satisfac ie al turiştilor, gradul de satisfac ie al
localnicilor în raport cu derularea activită ilor turistice etc.
Strategia bazată pe indicatorii turismului durabil este una complexă, şi include trei etape
principale:
(1)selec ia,
(2)măsurarea şi monitorizarea, (3)evaluarea.

Turism durabil versus ecoturism

În prezent, ecoturismul de ine un procent scăzut din turismul interna ional, dar, în acelaşi
timp, este forma de turism cu cel mai ridicat ritm de creştere. Cu toate acestea, nu există un
consens cu privire la ceea ce presupune această formă de turism, datorită paletei largi de aşa-
zise activită i ecoturistice puse la dispozi ie de diverşi furnizori.
Totuşi, putem definiti acestă formă de turism ca „o călătorie responsabilă către o arie naturală
neatinsă şi necontaminată, care contribuie la conservarea ecosistemelor în acelaşi timp cu
respectarea integrită ii comunită ilor locale”. Ecoturismul are la bază o experien ă de
cunoaştere şi se adresează unor grupuri mici de persoane.
Uneori, aceasta este considerat drept o subcategorie a turismului durabil, alteori apare ca
segment al turismului bazat pe natură („nature based tourism”). În ceea ce priveşte ultima
afirma ie, există specialişti care resping vehement această compara ie.
Diferen a dintre cele două tipuri de turism este dată de faptul că în timp ce turismul bazat pe
natură presupune doar o simplă călătorie în mediul natural, ecoturismul aduce beneficii
comunită ilor locale (economice, culturale şi chiar de mediu).
Astfel, de exemplu, turistul din prima categorie observă de unul singur avifauna locală, în
timp ce ecoturistul face acest lucru alături de un ghid local, este cazat în structurile specifice
locale şi consumă produse turistice locale, contribuind în acest fel la economia comunită ii
gazdă.
Trebuie subliniată însă distinc ia dintre ecoturism şi turismul durabil, deoarece de multe ori
apar confuzii între cele două concepte.
În timp ce ecoturismul poate fi definit ca turism alternativ având la bază mediul natural,
turismul durabil presupune aderarea acestuia la o serie de principii ale dezvoltării durabile şi
aplicarea lor în toate tipurile de activită i turistice.
Turismul durabil, aşa cum a fost definit anterior, cuprinde toate segmentele acestei industrii,
furnizând solu ii în vederea reducerii impactului asupra mediului natural.
Turism durabil - interac iuni
Acest tip de turism nu se reduce doar la vizitarea anumitor areale cu importan ă ecologică, ci
urmăreşte reducerea impactului negativ în destina iile urbane, rurale şi/sau în ariile naturale
sălbatice.
Problemele cu care se confruntă turismul durabil implică viabilitatea economică, socio-
culturală şi durabilitatea mediului, în destina ii cu importan ă naturală şi culturală, atât în
cazul turismului de masă cât şi în cel al unor segmente de nişă.
Turismul durabil nu răspunde doar necesită ilor prezentului, ci caută să găsească solu ii
pentru a reduce impactul negativ pe termen lung, al ac iunilor curente.
Turismul cultural reprezintă o altă componentă a turismului durabil care se axează pe
comunită ile locale tradi ionale care au diverse obiceiuri, forme rare de artă şi tradi ii sociale
distincte, care se diferen iază de alte forme de cultură. Este o formă de turism care poate fi
desfăşurată atât în ariile urbane cât şi în cele rurale, atrăgând categorii variate de turişti.
Putem include turismul cultural în categoria turismului durabil deoarece prin caracteristicile
sale are un impact economic şi social pozitiv, contribuie la conservarea patrimoniului şi
moştenirii cuturale a unei destina ii, contribuie la satisfacerea nevoilor culturale ale turiştilor
şi la oferirea unor experien e autentice, sprijină cultura şi ajută la dezvoltarea turistică a unor
regiuni care nu dispun de altfel de obiective.
Turismulăruralăşiăagroturismulăreprezintă două forme de turism în care cultura rurală
reprezintă o componentă cheie a produsului turistic recrea ional.
În ultimii ani se constată o expansiune a celor două forme de turism, trăsătura distinctivă a
produselor turistice rurale şi a celor agroturistice fiind dată de faptul că turiştilor le sunt
oferite experien e personalizate, aceştia bucurându-se de mediul fizic şi uman al spa iului
rural, participând la activită ile şi la stilul de via ă al popula iei locale.
. Deoarece printre caracteristicile celor două forme de turism pot fi înscrise şi: minimizarea
impactului asupra mediului ntural şi socio-cultural, creşterea gradului de satisfacere a
turiştilor şi creşterea economică p termen lung, valorificarea resurselor şi produselor locale
sau creşterea bunăstării membrilor comunită ilor locale, putem include turismul rural şi
agroturismul în categoria formelor turismului durabil.
Geoturismul este un domeniu multidiciplinar, fiind o formă de turism care sus ine şi
eviden iază caracterul geografic al zonelor care sunt vizitate, implicând mediul natural,
cultura, istoria, obiceiurile şi prosperitatea comunită ilor locale.
Sunt eviden iate toate acele atribute care fac ca un loc să fie vizitat, care sunt reprezentative
pentru o anumită zonă şi o face să se deosebească de celelalte.
Sunt incluse astfel: flora, fauna, obiectivele istorice, siteurile arheologice, peisajele deosebite,
arhitectura, muzica tradi ională, bucătăria şi meşteşugurile tradi ionale, dansurile locale etc.
Se dezvoltă în acest fel afaceri locale orientate către vizitatori,îin care reziden ii descoperă
modul în care propriile moşteniri pot fi interesante pentru turişti.
Printre activit ileăturisticeăcuăcaracterădurabilăcare pot fi practicate respectându-se
principiile durabilită ii sunt: escalada, trekking, hiking, bikeing, turism ecvestru, rafting,
canyoning, sporturi aeriene, vânătoare şi pescuit, golful etc. Acestea s-au dezvoltat din ce în
ce mai mult, ca urmare a creşterii cererii turistice, iar operatori din turism au încercat să
diversifice oferta, astfel încât turiştii pot practica o paletă largă de activită i.
Treking, hiking – turism pedestru reprezintă cea mai practicată formă de turism montan, fiind
în acelaşi timp şi cea mai veche. Este practicată atât de tineri cât şi de vârsta a treia, precum şi
de toate categoriile sociale. Nu necesită un echipament deosebit iar tehnica de mers se
deprinde uşor, fără a fi nevoie de antrenamente anterioare. Mul i autori afirmă că trekingul
este de fapt o componentă a hikingului.
Trekingul reprezintă o plimbare pe poteci marcate sau în afara lor, cu o durată de câteva zile,
în timp ce hikingul reprezintă o ascensiune montană, cu desfăşurare pe vârfurile sau pe
crestele montane, pe trasee marcate sau nemarcate. Traseele urmate sunt marcate, de cele mai
multe ori prin semne, fiind uşor de urmărit, iar potecile sunt cu atât mai numeroase cu cât
regiunea este mai interesantă şi mai bogată în obiective turistice.
Escalada sau căţărarea (climbing) a fost foarte mult timp inclusă în aceeaşi categorie cu
alpinismul, mul i specialişti văzând în escaladă o pregătire pentru alpinism. În anii 70 a
început să fie practicată escalada liberă, iar din anii 80 acest sport cunoaşte o puternică
dezvoltare, mai ales în Europa. Turiştii escaladează în cea mai mare parte blocurile stâncoase,
rocile de dimensiuni mari, pere ii abrup i din regiunile de chei sau canioane.
Alpinismul îşi are rădăcinile în Mun ii Alpi, fiind un sport care s-a divesificat ulterior din ce
în ce mai mult. Termenul generic de alpinism este clasic, şi include toate metodele,
modalită ile de a aborda sau urca mun ii mai dificili sau prin locuri mai dificile. Este o
activitate practicată mai ales de persoanele cu antrenament, cei mai buni alpinişti fiind cei
care au reuşit să cucerească marile vârfuri ale lumii.
Mountain biking-ul reprezintă o activitate care combină sportul cu recreerea, fiind necesară o
bicicletă special construită pentru suprafe ele dificile din zonele montane. Bouchet (2000)
afirmă că mountain biking-ul reprezintă cea de-a doua activitate, după drume ie, practicată de
turişti în spa iul montan în perioada de vară, având o pondere foarte mare în ările europene şi
în SUA.
De exemplu, în Fran a sunt 18 milioane de practican i ai acestui sport, conform Federa iei
Franceze de Cicloturism (FFCT), dintre care 120 000 sunt legitima i la FFCT. Lungimea
circuitelor măsoară în Fran a peste 10 000 km, iar ofertele sunt dintre cele mai variate.
Rafting-ul reprezintă o activitate recrea ională intrată în aten ia turiştilor începând cu anii 70,
care presupune deplasarea cu pluta sau mai frecvent cu barca pneumatică în lungul cursului
unei ape. Cu cât cursul de apă este mai rapid, cu atât plăcerea practican ilor este mai mare. În
condi iile în care regiunile montane nu sunt lipsite de astfel de cursuri de ape, acest sport se
practică în cea mai mare parte a acestora, existând de asemenea, şcoli de rafting în sta iunile
montane.
Canyoning-ul reprezintă o activitate complexă, care poate include escalada, săriturile sau
înotul. Acesta constă în coborârea canioanelor, mai exact a cursurilor de apă mărginite de
pere i abrup i. Printre ările care de in un poten ial ridicat în vederea practicării acestui sport
se află: Australia, Noua Zeelandă, Spania, Fran a, Japonia, Italia, Elve ia, Germania, Austria,
Grecia, Canada, Mexic, Croa ia, USA etc. În Statele Unite coborârea prin canioane cu ape
curgătoare poartă denumirea de canyoning, în timp ce coborârea prin canioanele fără ape
poarte numele de canyoneering (practicat în Platoul Colorado, Mun ii Cascadelor sau Mun ii
Stâncoşi).
Turismul ecvestru este o activitate care se practică de ani buni în ări precum Fran a sau
Germania, şi care înregistrează un număr tot mai ridicat de adep i. Acesta include plimbările
de o zi, sejururi de 3 – 4 zile, plimbări cu utilajele trase de cai (trăsuri, sănii), cursuri de golf
călare, lec ii de echita ie etc.
Via ferrata – traseu sportiv ce permite trecerea pere ilor stâncoşi, folosind materiale tehnice
specifice şi amenajări speciale.
Snowfunboard este o practică sportivă populară în Europa de Vest şi America de Nord.
Reprezintă o combina ie între windsurfing şi snowboard. Se practică pe teren plat, pe platouri
înzăpezite, lacuri înghe ate.
Kitesurf-ul reprezintă un sport de alunecare pe zăpadă folosind o placă de snowboard sau o
pereche de schiuri şi o aripă volantă purtată de vânt

Organiza iiăşiăre eleăcareăsus inădezvoltareaădurabil ăaăturismului

Până la începutul anilor 90, termenul de turism durabil a devenit tot mai frecvent utilizat în
rândul teoreticienilor dar şi al practicienilor. În acest context, o serie de organiza ii şi
organisme interna ionale s-au implicat în promovarea şi mai ales practicarea acestuia.
Organiza iaăMondial ăaăTurismului
(OMT) a jucat rolul principal în formularea şi difuzarea politicilor şi practicilor turismului
durabil, încă de la începutul anilor 80.
Printre primele măsuri putem aminti Declara ia de la Manila (1980), prin care s-a eviden iat
faptul că resursele turismului „nu pot fi lăsate necontrolate, deoarece există riscul deteriorării
sau chiar distrugerii acestora”
La sfârşitul anilor ’90 a fost creat Departamentul de Dezvoltare Durabilă a Turismului aflat
sub coordonarea directă a Secretarului General al OMT.
Acest departament supraveghează cercetarea şi activită ile de teren desfăşurate în statele
membre OMT (153), informa iile colectate fiind publicate sub forma unor manuale,
recomandări, coduri de bună practică sau diseminate în cadrul unor conferin e, seminarii,
grupuri de lucru etc. Principalele domenii de interes sunt:
Anul 2002 a fost unul important pentru turismul durabil interna ional, atât prin declararea lui
drept „Anul Interna ional al Ecoturismului”, cât şi prin organizarea „World Summit on
Sustainable Development” în Johannesburg (acesta fiind cel mai important forum desfăşurat
după Summit-ul Pământului din 1992 de la Rio de Janeiro).
World Tourism and Travel Council (WTTC) reprezintă cel mai important for pentru sectorul
privat din industria turismului, incluzând cele mai mari corpora ii interna ionale din acest
sector.
În afară de colaborarea cu OMT în elaborarea Agendei 21, WTTC a reprezentat un sus inător
de bază al turismului durabil, publicând în anul 2003 lucrarea „Blueprint for New Tourism”,
prin care s-a urmărit crearea unui nou cadru strategic în ceea ce priveşte dezvoltare viitoare a
turismului.
UNEP Tourism Unit are ca misiune conservarea (printr-un management şi o utilizare
durabilă), resurselor naturale, culturale şi antropice, ca parte integrantă a dezvoltării tuturor
activită ilor turistice.
Obiectivele principale ale acestui organism sunt:
- creşterea beneficilor pe care turismul le poate avea asupra utilizării durabile a resurselor
naturale, inclusiv a biodiversită ii;
- reducerea degradării şi poluarii rezultate ca urmare a activită ilor turistice;
- facilitarea educa iei culturale şi de mediu;
- creşterea calită ii vie ii popula iei gazdă, prin crearea unor locuri de muncă, distribu ia
echitabilă a profiturilor, eradicarea sărăciei etc.
În acest sens, UNEP organizează o serie de manifestări, ateliere de lucru, conferin e
interna ionale, care au drept scop conştientizarea popula iei cu privire la importan a
dezvoltării durabile a turismului.
Domenii de interes şi ac iuni desfăşurate:
- Elaborarea de principii şi coduri: „Principiile UNEP de implementare a turismului durabil”
şi „Îndumătorul CBD pentru un turism durabil în ecosistemele fragile” (CBD - Convention
on Biological Diversity).
-Parteneriate între companiile multina ionale şi Voluntary Initiative: Tour Operators
Initiative, WSSD Industry Report, şi Agenda 21 Locală pentru turism.
- Informa ii de natură tehnică: publica ii pe tema consumului de energie, deşeurilor,
managementul vizitatorilor etc.
- Ac iuni de conştientizare : Anul Interna ional al Ecoturismului (2002), Ini iativa
Interna ională pentru Recifii de Corali, site-uri web.
Sustainable Travel International
Fondată în Anul Interna ional al Ecoturismului, aceasta este o organiza ie nonprofit ce
func ionează pe pia a nord-americană, dedicată promovării turismului responsabil şi
promovarii principiilor durabilită ii.
Principalul program lansat de STI îl reprezintă „Sustainable Tourism Eco-Certification
Program™” (STEP), considerat cel mai cuprinzător program de eco-certificare pus la
dispozi ie de o organiza ie nonprofit. Acesta este conceput într-un mod practic, uşor de
în eles şi pus în practică, aplicabil la toate nivelele de dezvoltare a activită ilor turistice.
STEP se adresează următoarelor sectoare de activitate turistică: tour operatorilor, structurilor
de cazare, atrac ilor turistice şi transportatorilor.
Shore Excursions Standard
Dezvoltat în colaborare cu Royal Caribbean Cruises Ltd, Cruise Lines International
Association and Conservation International se adresează tour-operatorilor care
comercializează pachete turistice de croazieră ș i operatorilor de scuba diving.
Luxury Eco Certification Standard (LECS)
Reprezintă singurul standard care se adresează structurilor de cazare de lux.
Vizează 5 aspecte: 1. Policy and Documentation; 2. Energy Conservation; 3. Water
Conservation; 4. Recycling; and 5. Community.
Pacific Asia Travel Association
Fondată în anul 1951, PATA este o organiza ie non-profit considerată de mul i drept
principala autoritate în domeniul dezvoltării durabile a turismului din regiunea Asia-Pacific.
În structura acesteia se regăsesc aproximativ 100 de guverne, oficii na ionale şi regionale de
turism, peste 55 de linii aeriene şi de croazieră, precum şi sute de agen ii de turism.
Printre ini iativele acestei re ele se află şi publicarea în anul 2001 a unui cod etic de practicare
a turismului durabil (APEC/PATA Code for Sustainable Tourism), cod aprobat în 2002.
PATA desfăşoară o serie de activită i, cu scopul de a sus ine dezvoltarea turismul în regiune
şi de a atrage investitori din afara acesteia. Pot fi men ionate aici:
-Campanii de publicitate;
-Organizarea unor târguri specializate cu scopul de a promova regiunea;
-Cercetare;
-Instruire şi educa ie;
-Organizarea Conefrin ei Anuale PATA;
Tour Operators Initiative
este o organiza ie non-profit, cu sediul în Elve ia, înfiin ată de tour-operatori pentru tour-
operatori. TOI func ionează cu sprijinul UNEP, UNESCO (United Nations Educational,
Scientific and Cultural Organization) şi OMT, aceştia fiind de altfel şi membrii cu drepturi
depline.
Tour-operatorii care sunt membrii ai Ini iativei vor fi capabili să formuleze idei şi să propună
proiecte, cu privire la implementarea principiilor de dezvoltare durabilă socială, culturală,
economică şi de mediu în cadrul industriei turismului.
Membrii TOI sunt: Accor (Fran a), Atlas Voyages (Maroc), Aurinkomatkat-Suntours
(Finlanda), Discovery Initiatives (UK), Dynamic Tours (Maroc), FreeWay Adventures
(Brazilia), Hotelplan (Elve ia), KEL 12 (Italia), Kuoni Travel Holding Ltd., REWE-Touristik
(Germania), Sahara Tours International (Maroc), Settemari (Italia), Studiosus (Germania),
TLB Destinations (Liban), Travel Walji’s PVT (Pakistan), TUI Travel PLC, VASCO Travel
(Turcia), Viaggi del Ventaglio (Italia).
Misiunea TOI este accea de a sus ine dezvoltarea durabilă a turismului, încurajând tour-
operatorii să realizeze un front comun în acest sens. Domeniile de ac iune ale TOI sunt:
-schimbul de informa ii şi cercetarea unor subiecte de interes (mediul înconjurător, socio-
economic şi cultural);
-suport tehnic pentru membrii organiza iei în vederea îndeplinirii angajamentelor;
- comunicarea, cu scopul de a conştientiza jucătorii cheie din industria turismului (turiştii,
comunită ile locale, operatorii şi autorită ile locale) şi de a creşte calitatea serviciilor oferite;
- dialogul cu ceilal i tour-operatori;
- organizarea unor manifestări (conferin e sau sesiuni de training) şi publicarea de materiale.
Caribbean Alliance for Sustainable Tourism
• Caribbean Alliance for Sustainable Tourism (CAST) reprezintă o orgniza ie non-
profit, înfiin ată de către membrii Caribbean Hotel Association (CHA) în 1997, pentru
a promova un management responsabil al resurselor naturale şi culturale în cadrul
industriei hoteliere.
Misiunea declarată a CAST este aceea de a intensifica practicile operatorilor din industria
ospitalită ii prin organizarea unor cursuri specializate de training în domeniul turismului
durabil; de a promova eforturile şi succesele acestora în rândul turiştilor şi de a asigura o
legătură între to i operatorii din Caraibe, interesa i de aceaste aspecte.
Obiectivele CAST sunt:
1. Certificarea în domeniul turismului durabil şi dezvoltarea unor standarde;
2. Elaborarea unor instrumente de management – ghiduri, manuale, dvd-uri;
3. Sus inerea şi reprezentarea intereselor sectorului turistic caraibean în cadrul forumurilor
interna ionale;
4. Colectarea de fonduri necesare sus inerii programelor.
Foundation for Environmental Education
Aceasta este o organiza ie interna ională non-guvernamentală şi non-profit, cu sediul în
Danemarca care are drept scop conştientizarea popula iei privind problemele de mediu.
Primul program implementat de FEE a fost Blue Flag, urmat în 1994 de Eco-School şi Young
Reporters for the Environment Programmes.
Prin programele implementate în circa 48 de ări, FEE promovează educa ia pentru mediu,
instrument crucial pe drumul dezvoltării durabile.

Ecoeticheta în industria turismului

Ecoeticheta ca „o metodă de standardizare a necesită ilor mediului, care urmăreşte un set de
criterii şi o verificare impar ială
Reprezintă un instrument de management, prin care se urmăreşte îmbunătă irea codurilor de
conduită, furnizând cu acurate e informa ii concise referitoare la faptul că produsele
ecoetichetate sunt în conformitate cu principiile dezvoltării tuismului durabil.
La baza ob inerii ecoetichetei se afă certificarea. Aceasta este definită ca „un proces formal
prin care o organiza ie specializată certifică turiştilor sau agen iilor de marketing faptul că un
anumit furnizor de servicii turistice îndeplineşte standardele prevăzute”, în principal cele
referitoare la mediul înconjurător.
Ecoetichetele efective au însă nevoie de acreditare. Acesta reprezinta „un proces prin care o
asocia ie sau o organiza ie evaluează şi recunoaşte un program de studii sau o institu ie (sau
un produs turistic certificat) care îndeplineşte anumite standarde predeterminate
Organismele de acreditare, independente de cele de certificare, sunt cele care elaborează
schemele de certificare.
Certificarea şi acreditarea se adresează în mod clar consumatorilor, mai ales celor de produse
ecologice, care doresc să fie foarte bine informa i atunci când doresc să achizi ioneze servicii
turistice care au la bază mediul înconjurător, şi care nu pot fi testate anterior. Ecoetichetele
sunt relevante şi pentru guvernele care doresc să evalueze industria turismului din perspectiva
performan elor de mediu.
Creşterea numărului de ecoetichete în industria turismului este strâns legată de extinderea
interesului cu privire la turismul durabil, din partea organismelor turistice şi non-turistice.
Astfel, în anul 2005 exitau peste 150 de tipuri de ecoetichete la nivel mondial, fa ă de 70-100
în anul 2000, 25 în anul 1992 şi trei în anul 1988.
Acestea le includ pe cele acordate destina iilor turistice, dar şi produselor turistice, atât la
nivelul întregului sector turistic cât şi la nivelul unor sectoare specifice, precum touroperatorii
şi atrac iile turistice. Ecoetichetele pot fi clasificate în func ie de nivelul la care se aplică,
regiune, ară sau la nivel global, dar şi în func ie de criteriul complexită ii.
Credibilitatea pe care o oferă ecoetichetele generează publicitate pozitivă, ceea ce persupune
o creştere a activită ilor turistice ecologice, interven ie redusă din partea guvernelor şi o
creştere a veniturilor.
Organismele sus inătoare a schemelor de ecoetichetă oferă sfaturi şi asisten ă membrilor,
astfel încât aceştia să îndeplinească criteriile de ob inere a acestora (mai ales inteprinderile
mici şi mijlocii din domeniul turismului). Participarea la procesul de ecoetichetare oferă
posibilitatea celor implica i de a interac iona cu ceilal ii membrii din sistem.

Schema de ecoetichetare în industria turismului

Organiza iile non-guvernamentale şi agen iile guvernamentale sunt de departe mult mai
implicate în ac iunile de ecoetichetare, ca organisme de sus inere, în compara ie cu
organiza iile sau companiile din sectorul turistic, datorită credibilită ii pe care o au.
- organismele certificatoare pot reprezenta în anumite cazuri, o componentă func ională în
sistemul de acordare a ecoetichetelor, care: promovează certificarea pe pia a turistică şi
poten ialilor aplican i, colectează cererile de aplicare şi cooperează cu corpul de control
acreditat, în vederea dezvoltării unor criterii de acordare a ecoetichetei.
Corpul de control analizează cererile aplican ilor, iar recomandările făcute de acesta se întorc
la organismul de certificare.
O ecoetichetă de succes este aceea care poate fi recunoscută cu uşurin ă şi este căutată de
către consumatori şi de către operatorii din industria turismului. Aceasta conferă posesorilor
un avantaj competitiv fa ă de concuren ii de pe aceeaşi pia ă.

PROGRAMEăŞIăINI IATIVEăÎNăDOMENIULăECOETICHET RII

Green Globe
Acest standard a fost stabilit în anul 1994, pe lângă WTTC, dar nu a fost aplicat efectiv până
în anul 1999, când organiza ia a fost reconstituită ca şi companie autonomă lucrativă.
Este considerat cel mai complex program, care implică îmbunătă irea performan ei,
certificarea şi stabilirea unor etaloane, bazate pe principiile de dezvoltare durabilă din cadrul
Agendei 21.
Beneficiile implementarii standardului Green Globe sunt:
- Aprobarea independentă a preocupării pentru minimizarea efectelor ecologice şi de mediu;
- Reducerea riscului şi a răspunderilor viitoare ;
- Poten ialul de a atrage consumatori responsabili;
- Sporirea contribu iei la economia locală;
-O reducere a consumului de apă şi energie;
- O reducere a consumului de apa constă în reducerea pierderii de apă şi în consecven ta
reducerii cheltuielilor suplimentare privind gestionarea pierderii de apă şi a apelor reziduale;
- O reducere a pierderii şi extinderea procesului de reciclare conduce la o reducere a
costurilor;
- Imbunătă irea rela iilor comunitare;
- Furnizează încredere ac ionarilor, investitorilor poten iali şi altor ter i;
- Incurajează perpetuarea obiceiurilor tradi ionale;
- Motivează personalul;
- Imbunătă este nivelul de trai;
- Conservă moştenirea culturală locală;
De-a lungul timpului, Green Globe a dezvoltat o serie de rela ii cu organiza ii importante din
domeniul turismului. PATA s-a implicat în sus inerea acestui program, ca parte a
angajamentului ei fa ă de dezvoltarea durabilă a industriei turismului şi călătoriilor, iar CAST
promovează Green Globe în regiunea Caraibelor.
Standardul de Certificare Green Globe (Green Globe Certification Standard) are la bază 41 de
criterii si 337 de indicatori grupaț i pe următoarele domenii:
Sustainable Management (implementarea sistemului de management durabil, consultanț ă
legală, programe de training educative, satisfacț ia consumatorilor, acurateț ea materialelor
promoț ionale, zonare locală, traducere, sănătate ș i siguranț ă, strategii de comunicare);
Social / Economic (dezvoltarea comunităț ilor locale, angajare, organizarea de târguri ș i
expoziț ii, susț inerea antreprenorilor locali, respectarea comunităț ilor locale, servicii de
bază etc.);
Cultural Heritage (elaborarea codurilor de comportament, artefacte istorice, protecț ia
siturilor, aspecte culturale);
Environmental (conservarea resurselor, reducerea gradului de poluare, conservarea
biodiversitaț ii, ecosistemelor si peisajelor).
Certificarea Green Globe se poate acorda în 7 limbi: engleză, franceză, germană, spaniolă,
portugheză, olandeză ș i chineză.
Certificarea Green Globe 21 se oferă pentru următoarele sectoare industriale:
Atracț ii
Afaceri (Whole Sale / Retail)
Centre de Congrese ș i Întâlniri
Vaselor de croazieră (oceane ș i ape curgătoare)
Cursurilor de golf
Hotel & Resort
Meeting & Events
Organizaț ii
Restaurante
Spa, centre de sănătate
Transporturi (Mass Transportation, Bus Company, Limousine Service, Car Rental)
Industria călătoriilor (Tour Operatori, MICE).
Hotelul este parte a grupului interna ional Accor, recunoscut pentru angajamentul său fa ă de
practicarea unui turism durabil. În cei cinci ani de când se află în programul Green Globe,
Sofitel Maadi Towers and Casino a desfăşurat o serie de ac iuni de îmbunătă ire a calită ii
mediului înconjurător.
Deoarece este situat în apropierea uneia din cele şapte minuni ale lumii, administra ia
hotelului a devenit conştientă de faptul că Egiptul este extrem de vulnerabil fa ă de
degradarea mediului, mai ales în condi ile în care turismul reprezintă cea mai mare industrie a
ării.
Din acest motiv, hotelul a decis să ia o serie de măsuri şi să fie un model de urmat pentru al i
operatori din regiune. Printre aceste măsuri se află:
1. Politici de mediu şi sociale – hotelul a dezvoltat o abordare proprie a practicilor durabilit ii,
de tip SMART (Specific, Measurable, Achivable, Realisti, Timely)
2. Energie – a fost creată o echipă în ideea de a implementa cele mai bune solu ii în
activită iile şi opera iunile desfăşurate în hotel. Această echipă monitorizează consumul zilnic
de energie a hotelului şi s-a ocupat de introducerea unor surse de lumină cu consum energetic
scăzut (de tip flourescent).
3. Apa – în băile şi bucătăriile din hotel au fost instalate robinete cu senzori pentru a se
asigura monitorizarea permanentă a consumului de apă. De asemenea, a fost introdus un
program de refolosire a prosoapelor destinat turiştilor, ceea ce a contribuit la reducerea
cantită ii de apă şi detergent folosite în acest scop.
4. Colaborarea cu comunită ile locale – hotelul Sofitel a conceput un program de plantare a
unor specii de copaci, încurajând suportul şi participarea membrilor comunită ii. De
asemenea, surplusul de hrană rămas este donat unor organiza ii de caritate, care îl distribuie
în rândul popula iei sărace
Blue Flag
Cea mai veche şi, în acelaşi timp de succes, este considerată certificarea „Blue Flag”, care se
acordă din anul 1987 de către Funda ia pentru Educa ie de Mediu din Europa” (FEE).
Aceasta este singura organiza ie care se ocupă de implementarea Programului „Steagul
Albastru - Blue Flag”, fiind recunoscută şi sus inută de Consiliul Europei şi de Organiza ia
Na iunilor Unite pentru Mediu (UNEP).
Ideea unei astfel de certificări a apărut în Fran a în anul 1985, în momentul în care o serie de
municipalită i din regiunea de coastă au primit o astfel de distinc ie, ca urmare a analizării
unor criterii legate de calitatea apei marine şi de managementul apelor reziduale.
Concepul original francez al Blue Flag a fost extins şi asupra managementului deşeurilor, al
planificării şi protec iei zonelor costiere şi marine. În anul 1987 au fost certificate cu Blue
Flag, 244 plaje şi 208 porturi din 10 ări.
Începând cu anul 2001 programul Blue Flag se extinde în afara Europei, mai întâi în Africa şi
apoi în regiunea Caraibelor, Oceania şi America de Nord şi de Sud.
În prezent sunt 3648 zone (3009 plaje ș i 639 de porturi marine) certificate prin programul
Blue Flag la nivel mondial, în 46 ț ări. Actualizarea datelor se face în fiecare an, la 5 iunie
pentru Europa, Canada, Maroc şi ţările din jur, şi la 1 noiembrie pentru regiunea
Caraibleor, Noua Zeelandă, Africa de Sud şi ţările vecine.
Acordarea Steagului Albastru se face de către Juriul European la propunerea comitetelor
na ionale, pe baza a 32 criterii care pot fi grupate în patru domenii: Calitatea apei,
Managementul corespunzător al mediului, Securitate, servicii şi dotări, Educa ie şi informare
privind mediul înconjurător.
Dacă o ară doreşte să înceapă să desfăşoare programul Blue Flag, aceasta trebuie să
identifice o organiza ie potrivită care să preia sarcina operator na ional Blue Flag. Pentru a
acceptată această organiza ie trebuie să fie non-profit, non-guvernamentală, independentă, cu
obiective precum educa ia şi protec ia mediului.
Un avantaj ar putea fi reprezentat de existen a unor proiecte şi ini iative la nivel na ional din
partea acestei organiza ii. În cazul în care nici o organiza iei nu corespunde acestor cerin e
atunci poate fi înfiin ată una nouă.
După ce a fost stabilită, organiza ia trebuie înscrisă ca membru în FEE, adoptând astfel
criteriile şi statutul acesteia. Organiza ia trebuie să fie capabilă să plătească taxele de
subscriere şi să participe în cazul în care este solicitataă şi la alte activită i ale FEE
Pentru implementarea programului într-oă ar ănou ăFEEătrebuieăs ăparcurg ăpatruă
etape în procesul de implementare:
1. Organizarea unui workshop pe tema Blue Flag;
2. Stabilirea unui comitet na ional Blue Flag;
3. Supravegherea lucrărilor de stabilire a fezabilită ii Blue Flag (redactarea unui raport de
fezabilitate la nivel na ional şi local);
4. Derularea fazei pilot a programului (verificarea îndeplinirii criteriilor de calitate în
loca iile-pilot şi remedierea eventualelor nereguli).
Green Key
Green Key reprezintă o ecoetichetă interna ională care se adresează produselor turistice.
Ini ial programul a demarat în Danemarca în anul 1994, adresându-se hotelurilor, după care s-
a extins şi în Fran a (1999) prin ecoetichetarea locurilor de campare.
- programul se adresează hotelurilor, campingurilor, hostelurilor, caselor de vacan ă,
restaurantelor, facilită ilor de agrement şi pentru organizarea de conferin e.
- Green Key este coordonat de către FEE Fran a în colaborare cu Organiza ia Green
Key Danemarca.
Unul din punctele slabe ale programului este acela că nu toate criteriile sunt valabile şi pot fi
aplicate în unele ări, însă se remarcă eforurile de dezvoltarea acestora la nivel interna ional.
Green Key in Franta
Procedurile de implementare a programului Green Key sunt asemănătoare celor Blue Flag.
În aşteptare se află: Maroc, Italia, Slvenia, Chile, Letonia, Islanda, Croa ia, Japonia,
Muntenegru, Malta, Cipru, Kazkhastan.
Green Flag
Green Flag este un standard care se acordă la nivel na ional parcurilor şi zonelor verzi din
Anglia şi ara Galilor. Programul a fost demarat în 1996 şi a fost gândit ca un mijloc de
recunoaştere şi recomensare a spa iilor verzi din cele două ări. În acelaşi timp, se urmărea
crearea unui model pentru al ii în ideea de protec ie şi conservare a mediului înconjurător
Green Flag se acordă mai mult sub forma unor premii anuale, câştigătorii trebuind să aplice
în fiecare an pentru reînnoirea statutului.
Criteriile pe baza cărora se acordă acest standard sunt:
-accesibilitate (semnalizarea prin indicatore a prezen ei parcului, indicatoare de orientare în
interior, acces sigur şi facil etc.);
-siguran ă şi securitate (echipamente şi facilită i de agrement sigure, prezen a toaletelor, a
apei de băut, a punctelor de prim ajutor, a telefoanelor publice etc.);
- între inere şi cură enie (prezen a şi numărul coşurilor de gunoi, între inerea clădirilor sau a
monumentelor etc.);
- conservarea patrimoniului culturl şi natural (elemente deosebite de vegeta ie şi faună,
construc ii, monumente, vestigii etc.);
-implicarea comunită ii;
-management şi marketing;
-utilizarea durabilă a resurselor etc.
Sunt eligibile următoarele categorii: parcurile orăşeneşti, parcurile periferice, grădinile
publice, rezerva iile naturale, parcurile acvatice etc.
În Marea Britanie sunt aproximativ 1228 de situri distinse cu această certificare.

Managementulălan uluiădeădistribu ieăaăproduselor

Principalul rol al unui tour-operator este acela de a fi un intermediar între consumatorul final
şi furnizorii de servicii turistice. Managementul lan ului de distribu ie include totalitatea
ac iunilor de selectare a detailiştilor şi modalită ile de contractare a serviciilor
A îmbunătă i performan a durabilă a unui tour-operator, presupune mai întâi măsurarea
activită ilor curente a furnizorilor de servicii în vederea stabilirii priorită ilor de ac iune,
dezvoltarea unui sistem de standarde pentru reducerea impactului şi stabilirea unor obiective
durabile.
A. Dezvoltareaăuneiăpoliticiădeădezvoltareădurabil ăaălan uluiădeădistribu ie

Pentru elaborarea unei astfel de polici, tour-operatorii vor ine cont de o serie de
indicatori de performan ă (standarde), aceştia putând varia în func ie de tipul
furnizorului de servicii sau produse turistice
De exemplu, pentru a analiza performan a furnizorilor de servicii de cazare se vor lua în
calcul indicatori precum:
- consumul de energie raportat la numărul înnoptărilor;
- sursa de energie utilizată;
- măsurile de utilizare eficientă a energiei;
- consumul de apă/zi turist;
- managementul deşeurilor;
- utilizarea unor produse de cură are chimice;
- informa iile furnizare turiştilor cu privire la politica de durabilitate a structurii de cazare;
- politica de angajare;
- rela ia cu comunitatea locală etc.
Informa iile colectate vor fi stocate într-o bază de date care să permită realizarea unei
compara ii permanente între diferi ii furnizori (de exemplu, consumul de apă/zi turist
înregistrat în hotelurile din Caraibe).
Pe baza acestor informa ii, orice companie îşi poate dezvolta propria politică de dezvoltare
durabilă a lan ului de distribu ie şi propriul sistem de standarde de selectare a furnizorilor.
Aceste standarde pot fi: de performan ă (bazate pe un anumit nivel de performan ă), de
proces (bazate pe proceduri şi practici specifice) sau o combina ie a acestora. În acelaşi timp,
aceste standarde trebuie să fie suficient de flexibile, astfel încât să poată fi adaptate
condi iilor socio-economice şi de mediu locale.
Atunci când tour-operatorul are în proprietate structuri de cazare sau alte facilită i, va exercita
un control direct asupra implementării măsurilor de durabilitate. În acest caz, tour-operatorul
trebuie să aibă fa ă de aceste facilită i aceleaşi cerin e de aplicare a standardelor ca în cazul
furnizorilor contracta i.
De asemenea, tour-operatorul trebuie să stabilească graficul şi durata de implementare a
acestor standarde. Planul de ac iune poate fi gândit pe trei etape: termen scurt, mediu şi lung,
pentru a permite furnizorilor îndeplinirea standardelor impuse. Nu trebuie uitat nici faptul că,
nu to i furnizorii vor putea atinge aceste standarde în acelaşi timp.
B. Sus inereaăşiăpromovarea furnizorilor

Pentru ca furnizorii să îndeplinească performan ele de durabilitate impuse, tour-operatorii

sunt primii care ar trebui să le ofere suportul necesar, atât tehnic cât şi moral.
Gradul de suport tehnic oferit fiecărui furnizor va fi stabilit în func ie de perfoman ele atinse
până atunci şi poate consta în: materiale printate, workshop-uri, dialog bilateral, sesiuni de
training, chestionare, informa ii şi suport de telecomunica ii etc. De asemenea, în situa ia în
care există scheme de ecoectichetare, tour-operatorul poate sus ine furnizorul în ob inerea
acestora.
Un exemplu în acest sens este LTU Touristik, un tour-operator german specializat în vacan e
externe, care a distribuit furnizorilor săi peste 15 000 de exemplare dintr-un manual de
management al mediului (tradus în germană, engleză, franceză, italiană, spaniolă şi greacă).
Acest manual a fost rezultatul unui proces de lungă durată, în care au fost implica i atât
furnizorii de servicii cât şi destina iile turistice. LTU Touristik urmăreşte feed-back-ul şi
performan a hotelierilor care folosesc acest manual
Pentru a creşte competitivitatea, furnizorii care îndeplinesc aceste standarde pot fi promova i
şi stimula i ulterior de către tour-operatori prin:
- contracte preferen iale;
- reînnoirea înainte de termen a contractelor;
- acordarea unor premii sau scheme de certificare (atunci când tour-operatorul are această
posibilitate);
- oportunită i de promovare în cataloage sau pe website-uri;
- promovarea sub forma unor studii de caz în cadrul unor evenimente etc.
Tour-operatorii pot stabili prin clauze contractuale, care vor fi consecin ele nerespectării
standardelor impuse furnizorilor şi a graficului de activită i.
Rela iile cu publicul
De foarte multe ori turiştii nu sunt conştien i de impactul pe care îl pot avea activită ile pe
care le desfăşoară asupra mediului înconjurător. Acest lucru este sus inut şi de faptul că, de
cele mai multe ori acest impact negativ este rezultatul mai multor activită i minore, acumulate
în timp.
Se întâmplă ca, atunci când vizitează o destina ie pentru a doua oară, turiştii să observe
nivelul de degradare al mediului fără a se gândi măcar pentru o secundă că ac iunile lor din
precedenta vizită ar fi putut contribui la acest lucru.
În acest context, tour-operatorii sau hotelierii sunt cei care pot contribui şi pot influen a
comportamentul turiştilor la destina ie. Pentru a maximiza eficien a comunicării cu
consumatorii, un tour-operator poate pregăti o campanie de comunicare, cu un nume, o
imagine şi un slogan.
Dezvoltarea unei astfel de campanii trebuie să plece de la identificarea tipului sau tipurilor de
impact pe care îl au proprii consumatori asupra mediului şi culturii locale, şi stabilirea unui
set de obiective realiste cu privire la modificările comportamentale ale acestora.
Mass media. Există foarte multe căi de a transmite informa ia la consumatori, atât prin
intermediul produselor proprii cât şi în publica iile de pe pia ă. Ziarele, revistele, căr ile şi
televiziunea reprezintă mijloace de influen ă a turiştilor, ele putând fi folosite pentru a induce
acestora dorin a de a achizi iona produse şi servicii turistice durabile.
Agenţii de turism şi angajaţii tour-operatorilor. Transmiterea unor mesaje durabile către
turişti la punctul de vânzare a pachetelor turistice nu reprezintă întotdeauna cea mai bună
solu ie de informare a turiştilor. Angaja ii trebuie să transmite astfel de informa ii inâd cont
de tipul de produse turistice fa ă de care turistul prezintă interes. În caz contrar, mesajul ar
putea fi ignorat de către consumator, iar impactul va fi extrem de redus.
Informaţiile la bordul avionului sunt importante mai ales atunci când rezervarea vacan ei s-a
făcut în ultimul moment, iar turiştii nu au avut timp să se familiarizeze cu destina ia.
Revistele specifice pot să con ină articole referitoare la aspectele sociale, culturale şi de
mediu din destina ie, şi pot oferi sfaturi pentru practicarea unui turism responsabil.
Un exemplu în acest sens, este reprezentat de tour-operatorul First Chioce (UK şi Irlanda),
care a introdus pe zborurile Air 2000 spre Gambia, documentare pe tema durabilită ii. Aceste
filme oferă sfaturi turiştilor cu privire la aspectele senzitive ale turismului şi încurajează
acordarea unei aten ii sporite nevoilor şi dorin elor popula iei din Gambia.
Comunicarea la destinaţie este cea mai eficientă metodă de influen are a comportamentului
turiştilor. Sunt foarte multe exemple de tour-operatori care se folosesc de această modalitate
pentru a comunica cu turiştii. Astfel, TUI UK a inclus „Travellers’ Tips” (un set de
informa ii-recomandări) în broşurile hotelurilor şi în revista Skyscene. De asemenea, pliante
cu „Save Endangered Species” au fost distribuite agen ilor de turism din destina iile turistice.
Hapag-Lloyd Kreuzfahrten, operator de coaziere german, distribuie fiecărui pasager aflat în
expedie ie spre Antartica, un ghid de 132 de pagini, care con ine informa ii referitoare la
aspectele unei dezvoltări durabile şi o copie a „Recommendation XVIII-1” (adoptată la
întâlnirea Tratatului Antarctic, Kyoto, 1994). Compania organizează la bordul navelor
prezentări sus inute de biologi, geologi, biologi marini, istorici etc.
O altă modalitate de a comunica cu consumatorii o reprezintă publicarea unor coduri de
comportament. Operatorii pot decide între a adopta un set de coduri exitsent deja pe pia ă sau
a-şi crea un set propriu, pe baza experien ei cu turiştii.
Indiferent pentru care dintre aceste variante optează, operatorul trebuie să pună la dispozi ia
turiştilor acest cod de comportament încă din faza pregătirii călătoriei.
Cooperareaăcuădestina iile
Tour-operatorii pot influen a prin deciziile lor durabilitatea socială, economică şi de mediu a
destina iilor. Dacă atrac iile turistice naturale şi culturale nu sunt bine protejate, turiştii nu vor
mai continua să cumpere vacan e în acele destina ii, sau, în cel mai fericit caz le vor cumpăra
dar la pre uri foarte scăzute.
Pentru a evita astfel de situa ii este indicată o strânsă colaborare între tour-operatori şi
autorită ile locale, sectorul privat, societatea civilă, organiza ii nonguvernamentale.
Operatorii din turism pot contribui la durabilitatea unei destina ii turistice prin diverse
ac iuni, cum ar fi:
- conservarea patrimoniului natural şi cultural;
- promovarea produselor locale în rândul turiştilor;
- ac iuni de caritate şi strângeri de fonduri etc.;
Strângerile de fonduri, care au drept scop sus inerea unor programe şi proiecte de dezvoltare
durabilă, reprezintă un suport social şi economic pentru comunită ile dezavantajate. Pentru a
avea siguran a că fondurile donate pentru un astfel de proiect sau program au impactul
scontat, este necesară oferirea sprijinului financiar pentru o perioadă de trei până la cinci ani.

Ecoăhotelurile/hotelurileă”verzi”
Eco hotelurile (sau hotelurile ”verzi – engl. Green hotels) reprezintă un termen folosit pentru
a descrie un hotel sau o altă structură de cazare care s-a adaptat la schimbările de mediu ș i a
făcut o serie de modificări în structura de bază, astfel încât să minimizeze impactul asupra
mediului înconjurător.
Un hotel ”verde” reprezintă o structură de cazare a cărei funcț ionare are efecte minime
asupra mediului înconjurător, respectând practicile asa numitului stil de viaț ă de tip ”verde”
(engl. Green living). Aceste hoteluri trebuie să aibă la bază o certificare obț inută de la unul
dintre organismele care eliberează astfel de certificări sau din partea organismelor naț ionale
responsabile cu protecț ia mediului.
Un astfel de hotel eco trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
Să contribuie la durabilitatea ecologică a locaț iei;
Să contribuie în mod evident la conservarea mediului;
Să ofere progreme de educaț ie în domeniul protecț iei mediului;
Să respecte elementele culturale din regiune ș i să contribuie la promovarea lor în rândul
turiș tilor;
Să aducă contribuț ii financiare comunităț ii locale.
În aceste condiț ii, eco hotelurile trebuie să respecte anumite reguli ș i să se asigure totodată
că turiș tii sunt cazaț i în siguranț ă, în structuri non-toxice ș i eficiente energetic. Se
urmăreș te:
Serviciile de curăț enie (housekeeping ș i spălătorie) utilizează produse non-toxice,
ecologice;
Prosoapele, lenjeria de pat ș i saltelele sunt realizate din bumbac 100%;
Este interzis fumatul;
Se folosesc surse regenerabile de energie electrică, cum ar fi cea solară ș i cea eoliană;
Se folosesc săpunuri organice ș i alte produse la vrac, în locul celor în pachete individuale, cu
scopul de a reduce pierderile;
Utilizarea în camere ș i pe holuri a coș urilor de gunoi separate pe categorii de produse
(reciclarea gunoaielor);
Utilizarea aceloraș i prosoape ș i lenjerii de pat pe tot parcursul sejurului (turiș tii trebuie
informaț i ș i încurajaț i să facă acest lucru);
Iluminare energetic-eficientă (senzori de lumină);
Transportul în interiorul locaț iei să sa realizeze cu vehicule economice;
Servirea la masă a unor produse organice obț inute de la producătorii locali, etc.

STRATEGIILE DE DEZVOLTARE DURABILA A TURISMULUI IN UE

Strategiile de dezvoltare a turismului au fost abordate în ultimele decenii din

perspectiva dezvoltării durabile, fiind inclusă în planning-ul sectorului. McIntyre a enun at în
anul 1993 cele trei principii ale dezvoltării durabile a turismului:
- dezvoltarea în condi ii de compatibilitate cu mediul, prin protejarea biodiversită ii, a
proceselor ecologice şi conservarea resurselor naturale;
- dezvoltarea în condi ii de compatibilitate cu cultura şi valorile comunită iilor locale,
prin respectarea dreptului acestora de a decide asupra existen ei materiale şi
spirituale, dar şi a protejării identită ii;
- dezvoltarea în condi ii de eficien ă economică şi de valorificare eficientă a
resurselor, astfel încât acestea să poată fi utilizate şi de genera iile viitoare.
Pentru a putea fi realizate obiectivele dezvoltării durabile, strategiile turistice se
adaptează şi se particularizează în func ie de specificul regional sau de obiectivele prioritare
al sectorului turistic.

Aspecte teoretice privind strategiile de dezvoltare în turism

O strategie defineşte obiectivele principale, politicile, precum şi metodele şi direc iile
care trebuiesc urmate în vederea atingerii acestor obiective. Guvernele alături de alte
organisme, pot conlucra în vederea elaborării unor strategii care să vizeze dezvoltarea
durabilă, inclusiv în domeniul turismului. Politicile din domeniul dezvoltării durabile a
turismului sunt clare şi precise, fiind specifice unor probleme individuale, dar importante atât
la nivel na ional, cât şi interna ional.
Strategia are o serie de caracteristici:
- poate fi formulată astfel încât o destina ie turistică sau o firmă de turism să atingă un
nivel de competitivitate mai ridicat;
- poate fi formultată pe termen mediu sau lung;
- include viziunea, obiectivele, principalele direc ii de ac iune;
- în formularea unei strategii trebuie să se ină cont de realitatea curentă;
- strategiile sunt complexe, implicând o serie de participan i.
Orice strategie trebuie să răspundă la şase întrebări:
1. Ce produse trebuie şi pot să ofer?
2. Ce produse nu ar trebui să ofer?
3. Care este pia a intă pentru produsele pe care le ofer?
4. Care sunt pie ele pe care ar trebui să le evit?
5. Care sunt competitorii pe care îi am în vedere?
6. Care sunt competitorii pe care nu trebuie să îi iau în calcul?
Strategiile cunoscute şi adoptate până acum se împart în două mari categorii:
 Strategii reactive, care se concentrează asupra celor mai importante canale de
scurgere a veniturilor, care pot fi adoptate şi aplicate după ce au fost inventariate
şi evaluate pierderile de valoare;
 Strategii de tip proactiv, care sunt subscrise procesului de creştere economică şi
au drept obiectiv „maximizarea capacită ii economiei na ionale şi regionale de
a-şi dezvolta şi diversifica industria, de a amplifica valoarea nou creată în
interiorul fiecărei ramuri”. Aceste strategii pot avea un caracter defensiv sau
ofensiv.
În acest context, în strategiile de dezvoltare economică na ionale este inclusă şi
dezvoltarea turismului, datorită implica iilor pe care le are în dezvoltarea economică. Mai
mult, dacă se au în vedere şi implica iile pozitive ale turismului în plan social, cultural şi al
protec iei mediului, apare şi mai evidentă necesitatea abordării acestuia în contextul strategiei
generale a dezvoltării.
Politica turistică a unei ări, vizând ansamblul de măsuri privitoare la dezvoltarea
turismului intern şi interna ional, trebuie să se bazeze pe integrarea şi complementaritatea
între planurile de amenajare turistică şi planurile de dezvoltare economică şi socială. Acest
lucru este posibil în condi iile în care turismul este privit nu doar ca un factor al creşterii
economice, ci şi ca ramură de consecin ă, el depinzând de nivelul economic al celorlalte
ramuri, precum şi de nivelul de dezvoltare socială şi culturală.
Între dezvoltarea durabilă a turismului şi strategie există o strânsă legătură. Cele şase
întrebări prezentate mai sus pot fi aplicate atât de către organiza iile na ionale de turism, cât şi
de organismele regionale, guverne sau firmele private. Este însă de în eles că strategiile sunt
aplicate în mod diferit de la o destina ie la alta, iar în acest context şi rezultatele vor fi
diferite.
În acest sens au fost stabilite trei tipuri de strategii de dezvoltare durabilă a turismului:
• O strategie generală cu referire la principiile de dezvoltare durabilă;
• Strategii individuale pentru fiecare dintre subsectoarele industriei turismului, care
să contribuie în mod direct la practicarea unui turism durabil (ex. Strategii în
domeniul ecoturismului);
• Alte tipuri de strategii cu relevan ă în domeniul turismului durabil (ex. Strategii în
domeniul biodiversită ii).
Este imperativ necesar ca fiecară ară să elaboreze o strategie-cadru în ceea ce priveşte
dezvoltarea şi managementul turismului, din perspectiva dezvoltării durabile. Aceasta ar
trebui să vizeze:
- formularea unor politici şi direc ii de ac iune pentru organismele na ionale din
domeniul turismului;
- definirea cadrului legislativ în vederea diminuării impactului negativ al turismului;
- stimularea şi controlul activită ilor turistice din sectorul privat, precum şi a
poten ialilor investitori în turism;
- formularea unor direc ii de ac iune pentru prestatorii de servicii turistice, la nivel
regional şi local.

Turismul durabil – prioritate pentru UE

Dezvoltarea durabilă a turismului european reprezintă o prioritate pentru Comisia
Europeană, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social. Multe dintre guvernele
na ionale şi autorită ile locale de pe continent au acordat o aten ie deosebită chestiunilor
legate de durabilitate, în elaborarea strategiilor şi a planurilor de ac iune privind dezvoltarea
turismului. Răspunsurile celor implica i în industria turismului la problemele durabilită ii sunt
extrem de variate. Marile companii de turism au răspuns durabilită ii prin elaborarea unor
strategii responsabile, cu accent pe aspectele sociale, în timp ce o parte dintre întreprinderile
mici şi mijlocii au încercat să se facă cunoscute prin interesul lor privind politicile sociale şi
de mediu, şi se pare, chiar au reuşit datorită, mai ales, impicării active în acest sens a
proprietarilor lor. Cu toate acestea, se constată o creştere a interesului şi răspunsului din
partea acestora, sprijinite fiind şi de guvernele na ionale.
În acelaşi timp, interesul consumatorilor europeni pentru consumul de produse şi
servicii durabile este tot mai crescut iar segmentele de pia ă reprezentate de turismul cultural
şi cel bazat pe natură sunt din ce în ce mai bine reprezentate. Turiştii sunt preocupa i ca
destina iile pe care le vizitează să fie cât mai atractive şi cu un mediu natural curat.
Strategia de Dezvoltarea Durabilă a Uniunii Europene identifică şapte provocări cheie:
schimbările climatice, transport durabil, produc ie şi consum durabil, conservarea şi
managementul resurselor naturale, sănătate, coeziune socială şi migra ie, eradicarea sărăciei.
Acestea sunt relevante şi pentru dezvoltarea durabilă a turismului, cu implica ii economice,
sociale şi de mediu.
Principalele aspecte asupra cărora trebuie să se concentreze turismul european în
vederea atingerii durabilită ii se află:
- mediul natural şi schimbările climatice;
- schimbările tehnoogice;
- tendin ele pie ei;
- aspectele politice, economice şi sociale.
În acest context, au fost elaborate opt provocări pentru turismul durabil european:
1. Reducerea sezonalită ii;
2. Impactul transportului turistic;
3. Îmbunătă irea calită ii for ei de muncă;
4. Îmbunătă irea prosperită ii comunită ilor locale şi a calită ii vie ii;
5. Minimizarea utilizării resurselor şi a producerii deşeurilor;
6. Conservarea patrimoniului natural şi cultural;
7. Accesul popula iei de toate nivelurile la turism;
8. Utilizarea turismului ca instrument al dezvoltării durabile.
Ac iunileă specifice fiecăreia dintre aceste provocări revin Comisiei Europene,
guvernelor statelor membre, autorită ilor locale, operatorilor din turism, turiştilor, precum şi
altor organisme.
Comisia Europeană reprezintă principalul jucător în coordonarea ac iunilor la nivel
european. Principalele responsabilită i ale acesteia sunt:
 - introducerea ideii de durabilitate în toate politicile de turism;
- asigurarea că UE acordă finan are doar proiectelor care vizează dezvoltarea
durabilă;
- încurajarea statelor membre în vederea atingerii durabilită ii;
- furnizarea unui cadru general de dezvoltare şi implementarea strategiilor turismului
durabil la nivel local;
- încurajarea cercetării şi diseminarea rezultatelor statelor membre;
- măsurarea impactului turismului şi furnizarea unui set de indicatori şi statistici cu
privire la turismul durabil etc;
Guvernele statelor membre au ca principalele responsabilită i:
- angajament politic în sus inerea turismului durabil;
- includerea obiectivelor şi principiilor durabilită ii în politicile şi strategiile turistice;
- crearea unor programe de finan are a proiectelor care vizează durabilitatea
turismului;
- suport în aplicarea schemelor de certificare ecologică şi promovarea ecoetichetelor
în rândul turiştilor etc.;
Autorităţile locale reprezintă la rândul lor, un jucător cheie în planificarea şi
managementul turismului. Acestea ar trebui să colaboreze cu sectorul privat şi cu
organismele de protec ie a mediului, mai ales atunci când se urmăreşte aplicarea unui
management durabil în destina iile turistice. Responsabilită ile acestora vizează:
- crearea unor structuri şi mecanisme care să urmărească dezvoltarea şi
implementarea strategiilor turismului durabil şi aplicarea planului de ac iune
anterior stabilit;
- sus inerea ac iunilor de planificare teritorială şi control;
- identificarea unor indicatori relevan i de monitorizare a impactului;
- crearea unei re ele de comunica ie între organismele implicate;
- sus inerea unor campanii de educare a localnicilor, turiştilor şi operatorilor din
turism
- suport financiar etc.;
Răspunsul operatorilor din turism la ac iunile ce vizează durabilitatea turismului
european este extrem de important. Aceştia, au rolul de a sus ine organismele şi asocia ile
europene, guvernele şi autorită ile locale şi au ca responsabilită i:
- participare activă la ac iunile incluse în planurile de management;
 - luarea în considerare a aspectelor de mediu şi a celor sociale în deciziile pe care le
iau;
- asigurarea că politicile de angajare sunt echitabile;
- furnizarea de informa ii turiştilor şi îndrumarea acestora către alegerea unei forme
de turism durabile;
- participarea la programele de voluntariat în domeniul protejării mediului şi a
patrimoniului cultural-istoric;
- sprijinirea comunită ilor locale şi acodarea de suport acestora etc.;
Turiştii ar trebui să fie conştien i de impactul pe care îl au vizitele şi activită ile pe care
le desfăşoară asupra destina iei turistice. Aceştia trebuie să înve e să accepte responsabilitatea
pe care o au în ceea ce priveşte asigurarea durabilită ii. Responsabilită ile turiştilor vizează:
- utilizarea unor mijloace de transport durabile;
- reducerea consumului de energie şi apă la locul de destina ie;
- utilizarea unor produse reciclabile;
- colectarea de informa ii privind destina ia, anterior călătoriei;
- respectarea naturii, culturii şi valoriilor şi tradi iilor locale;
- sus inere economiei locale prin achizi ionarea de produse locale;
- participarea la proiectele de conservarea a naturii şi a patrimoniului cultural etc.;
Se poate observa, din cele prezentate mai sus, că Uniunea Europeană, prin intermediul
Comisiei Europene, depune eforturi considerabile în vederea dezvoltării durabile a turismului
de pe continent. Planurile de ac iune urmăresc atingerea obiectivelor propuse în strategiile
existente, iar tendin a este accea de a îmbunătă i permanent aceste strategii, ca urmare a
evaluării performan elor.

Propuneriă privindă elaborareaă uneiă strategiiă deă dezvoltareă durabil ă aă turismuluiă

românescăînăcontextulăader riiălaăUE

Din multitudinea de nevoi cărora omul trebuie să le facă fa ă, cea de turism este de
ordin superior, după ce-şi satisface nevoile primare, fiziologice. Ca destina ie turistică,
România dispune de suficiente resurse (geografice, antropice, culturale, balneare etc.) pentru
a atrage clientela turistică din toate ările. Barierele ce frânează realizarea pe deplin a acestei
strategii in mai cu seamă de lipsa de profesionalism a personalului din firmele şi
organiza iile turistice şi absen a opticii de marketing.
 În cadrul strategiei na ionale de dezvoltare a turismului românesc este necesară
stabilirea unei ierarhii a zonelor prioritare ce trebuie avute în vedere în perioada imediat
următoare, inând seama atât de oferta poten ială, cât şi de categoriile cererii turistice ce ar
putea fi satisfăcute prin valorificarea ofertei existente.
Strategia dezvoltării durabile a turismului în România impune identificarea
principalelor obiective, a mijloacelor de realizare a lor, precum şi evaluarea impactului
acestora asupra mediului natural, economic şi socio-cultural al comunită ilor locale. Pentru a
fi eficientă, strategia trebuie să maximizeze efectele turismului asupra men inerii echilibrului
economic, social şi de mediu, şi să traseze direc iile dezvoltării turismului montan pentru ca
acesta să alimenteze creşterea economică a comunită ilor locale, în condi ii de minim impact
al efectelor negative.
Elaborarea unei strategii de dezvoltare durabilă ar trebui făcută în jurul unor
componente precum:
1. Reevaluarea sistemului turistic românesc în conformitate cu principiile
durabilit ii – în acest caz pot fi vizate obiective precum: creşterea calită ii produselor
turistice şi a serviciilor turistice (un capitol extrem de deficitar pentru ara noastră);
elaborarea la nivelul autorită ilor responsabile a unui set de indicatori ai durabilită ii (acesta
presupune un efort sus inut şi implicarea atât a teoreticienilor cât mai ales a practicienilor din
domeniul turismului); elaborarea unor niveluri durabile de creştere a pie ei turistice ( inând
cont mai ales de experien a unor ări cu tradi ie în turismul european – Fran a, Italia,
Germania etc).; acordarea unei aten ii mai mari ac iunilor care vizează protec ia şi
conservarea mediul înconjurător.
2. Creştereaă valoric ă aă sumeloră proveniteă dină fondurileă structuraleă aleă UE –
poate fi atinsă prin îndeplinirea unor obiective precum: promovarea acerbă a acestor fonduri
în rândul popula iei (o mare parte a popula iei, mai ales din mediul rural, nu are cunoştin ă de
existen a unor asemenea fonduri); implicarea statului în sus inerea popula iei şi facilitarea
accesului la informa iile referitoare la ob inerea acestor fonduri; dar mai ales, facilitarea
depunerii dosarelor necesare pentru ob inerea acestor fonduri (sprinjin la întocmirea lor).
3. Sus inereaă comunit iloră localeă implicateă înă derulareaă unoră activit iă
turisticeăşiăaăculturiiălocale – Obiectivele ar putea viza: încurajarea implicării for ei de muncă
locale (în ultimii ani s-a produs un exod masiv al popula iei din mediul rural către ările
dezvoltate din vestul Europei în vederea desfăşurării unei palete largi de activită i, iar
derularea unor activită i turistice ar putea atrage o mare parte dintre aceştia înapoi);
promovarea manifestărilor culturale şi a evenimentelor locale la nivel intern şi interna ional
(o parte din ce în ce mai mare a popula iei europene se orientează spre activită ile turismului
durabil şi consider că România are suficient de mult poten ial pentru a atrage un număr
ridicat de turişti, practican i ai acestor activită i); organizarea unor cursuri de pregătire în
domeniul turismului (absolut necesară pentru a putea fi derulate activită i turistice nu numai
„legale” dar şi calitativ superioare).
4. Dezvoltareaăşiăamenajareaădurabil ăaăzonelorăcuăpoten ialăturistic – poate fi
realizată stabilindu-se obiective precum: respectarea capacită ii de suport (un prim pas a fost
făcut în anul 2008 când în localită i precum Moeciu, Bran, Costineşti sau Voineasa, în total
30 de comune – anexa -, nu a mai fost acceptată înfiin area pensiunilor turistice, tocmai
datorită depăşirii capacită ii de suport a mediului); reducerea impactului negativ al
construc iilor (un capitol la care ara noastră este din nou codaşă); reorientarea fluxurilor
turistice dinspre destina iile suprapopulate către cele mai putin populate turistic (acest lucru
este încă extrem de dificil de realizat şi datorită faptului că infrastructura – de orice tip – a
fost direc ionată în special către anumite destina ii, iar introducerea unor localită i turistice în
circuit presupune eforturi financiare şi materiale considerabile).
5. Promovarea formelor de turism cu caracter durabil, atât în rândul turiştilor
(o creştere sus inută a cererii pentru astfel de produse va impune o intensificare a
concuren ei), cât şi al furnizorilor de servicii turistice – reprezintă un element extrem de
important din punctul meu de vedere. Formele turismului durabil sunt insuficient exploatate
în ara noastră, deşi poten ialul este unul extrem de mare. Un prin pas ar putea fi reprezentat
de sus inerea agen iilor de turism în crearea unei game variate de pachete turistice care să
includă astfel de activită i. Cea mai mare parte a acestor agen ii nu includ în oferta lor astfel
de activită i, în timp ce altele le pun la dispozi ia turiştilor doar cu ocazia unor sărbători
(Crăciun, Paşte).

NOTA: ACESTA ESTE UN MATERIAL SELECTIV. PENTRU COMPLETAREA

ACESTUIA FOLOSITI CA BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE MANUALUL “TURISM
DURABIL – O NOUA PERSPECTIVA”, IOANA PATRICHI, EDIT.
PROUNIVERSITARIA, 2012.