 „Nu numărul de oameni de pe

planetă este problema, ci modul în

care aceștia se folosesc de natură.
Lumea are suficiente resurse pentru
a satisface nevoile fiecăruia dintre
noi, însă nu suficiente pentru a
satisface lăcomia noastră”
Mahatma Gandhi
CE ESTE SUPRAPOPULAREA?
 În demografie, termenul de
„suprapopulare” se referă la o stare în
care populația totală dintr-o anumită
regiune depășește cu mult
capacitatea de suport a regiunii
respective. Deși termenul acesta se
referă la raportul dintre populație și
suprafața disponibilă, nu trebuie
ignorat nici raportul dintre populație
și resursele accesibile.
 Potrivit teoriei englezului Thomas Malthus, din care s-a inspirat un alt englez,
Charles Darwin, în elaborarea teoriei sale evoluţioniste, suprapopularea reprezintă
un fenomen global inevitabil, care va duce cu timpul la un deficit de resurse
alimentare, energetice, la o criză a spaţiului de trai şi la o concurenţă acerbă între
oameni.
 Populaţia creşte în progresie
geometrică, spunea Malthus, iar
resursele alimentare cresc în progresie
aritmetică. Au trecut peste două secole
de când Malthus şi-a lansat teoria şi
astăzi există mai multe temeiuri decât
oricând de a considera
„malthusianismul” drept una dintre cele
mai actuale şi lucide viziuni asupra lumii.
 Dacă tendinţa demografică din ultimul
secol se va păstra, poate deveni una din
principalele premise ale conflictelor
interne şi ale confruntărilor dintre state
într-un viitor nu foarte îndepărtat.
 Voi explica de ce aceste prognoze
sumbre se pot adeveri.
CUM S-A AJUNS LA SUPRAPOPULARE?
 În plan istoric, creşterea vertiginoasă a
populaţiei umane la nivel global a început acum
aproximativ 11.000 de ani, odată cu „revoluţia
neolitică” – trecerea de la epoca vânatului şi
culesului la epoca cultivării agricole. Agricultura
a permis acumularea unei cantităţi impunătoare
de resurse alimentare pe un teritoriu mic pentru
un număr mare de oameni; ceea ce a facilitat
supravieţuirea şi prolificitatea populaţiilor umane.
 Dacă în zorii epocii agricole numărul
oamenilor era de aproximativ 6 mln., până în
zilele noastre numărul speciei Homo sapiens a
sporit de 1.200 de ori. Iar tempourile sporului
demografic au crescut mai ales în ultimele câteva
secole.
 În jurul anului 1000, pe pământ locuiau doar
310 mln. de oameni, iar primul miliard a fost atins
abia în 1804.
 De atunci, creşterea populaţiei a fost vertiginoasă.
Datele statistice din ultimii o sută de ani arată că
omenirea merge în mod clar spre o suprapopulare,
cu toate consecinţele economice, sociale şi
identitare care derivă de aici, mai ales pentru
Europa.
 În anul 1927, pe Pământ locuiau 2 mlrd. de oameni,
dintre care 600 milioane europeni, deci aproape o
treime din numărul total.
 În anul 1960 – 3 mlrd.
 În anul 1974 – 4 mlrd.
 În anul 1987 – 5 mlrd.
 În anul 1999 – 6 mlrd.
 În anul 2012 pe pământ locuiau deja peste 7 mlrd.
de oameni, dintre care 900 milioane sunt europeni,
adică mai puţin de a şaptea parte din numărul total.
Potrivit prognozelor, către anul 2050 pe glob vor
locui circa 9 mlrd., dintre care aproximativ un
miliard vor fi europeni, adică a noua parte din
numărul total al populaţiei
STATELE SUPRAPOPULATE
 Cel mai mare spor demografic este
înregistrat în Africa – circa 800 mln.; Asia de Sud
– 1,3 mlrd.; China – 1,4 mlrd. Dacă în 1950 în
India locuiau 330 mln. de oameni, în prezent sunt
peste un miliard, iar către anul 2050 în această
ţară vor locui aproximativ 1,5 mlrd. (Буровский,
2009. p. 163-165). Cine vrea să urmărească on-
line ritmurile creşterii demografice pe glod,
poate vizita site-ul
http://www.worldometers.info/world-
population/ , unde este contabilizată per secundă
statistica deceselor şi naşterilor pe glob;
priveliştea oferită de cifre este spectaculoasă.
 În aceste condiții, țări de pe intreg
mapamondul își manifestă ingrijorarea față de
previziunile demografice si incearca sa
gaseasca solutii alternative pentru a satisface
nevoile crescânde de hrană, energie și adăpost.

 În unele state care se luptă deja cu

suprapopularea,
pecum China, India sau Brazilia, autoritățile au
luat măsuri în vederea reducerii natalității și au
construit clădiri tot mai înalte pentru a satisface
nevoia locativă.

 Acestea nu sunt, însa, singurele exemple.

Mulțimi de oameni pot fi vazute zilnic pe plaje,
in stațiile de metrou sau pe soșele, în special în
Asia, continentul care gazduiește jumatate din
populația planetei.
 Relaxarea are un alt înțeles pentru chinezii din provincia Shandong. Într-o zi liberă
de vară, un tsunami uman inundă plaja din estul regiunii, urmând ca mai apoi,
valuri masive de oameni ai muncii să se reverse, din nou, pe șoselele urbane.
 Lupta navetiștilor indonezieni pentru un loc într-un mijloc de transport este aprigă.
Zilnic, cei 500.000 de muncitori din provincia Java de Vest au la dispoziție doar 300
de mașini, ceea ce face ca scarile si plafonul unui tren să fie folosite la capacitate
maximă.
 În Filipine, până și intrarea într-o stație de tren este dificilă. Din cauza creșterii
prețurilor la combustibil, filipinezii nu isi mai permit decât transportul în comun.
Asta, doar dacă reușesc să ajungă la el!
 Cozile sunt o constantă în China, iar cele pentru susținerea unui examen nu fac
excepție. Mii de tineri stau aliniați în provincia Hubei, pentru a aplica în vederea
continuarii studiilor postuniversitare. In fiecare an, peste 12,5 milioane de chinezi
susțin acest examen.
 În Taiwan, 8,8 milioane de motociclete și 4,8 milioane de autoturisme străbat zilnic
șoselele. In orele de vârf strazile devin neîncăpătoare, iar poluarea atinge cote
alarmante.
CONSECINȚELE SUPRAPOPULĂRII
 Una din consecinţele cele mai
evidente ale acestei creşteri
demografice este criza de resurse,
după cum a prevăzut Malthus. Năluca
lui a început să bântuie imaginaţia
cercetătorilor contemporani, care
privesc cu îngrijorare în viitor.
 Economistul francez Jean-Pierre Estival
estimează că în acest secol victimele
crizei alimentare vor creşte cu 75-80 de
milioane anual, egalând creşterea
mondială a populaţiei.
 Estival face următoarea paralelă expresivă: “un hectar de pământ
cultivat dispare la fiecare şapte secunde şi jumătate, şi un nou copil
se naşte la fiecare trei secunde” (Estival, 2009, p. 181, apud Mâşu,
2011, p. 313).
 Opiniile precum că tehnologia avansată va
oferi soluţii pentru susţinerea unei populaţii
de până la 10 mlrd. nu sunt prea realiste. În
epoca vânatului şi culesului, de pe 1 km2 se
puteau hrăni în medie 0,05 oameni.
Agricultura contemporană hrăneşte în medie
54 de oameni de pe un 1 km2 de pământ
prelucrat. Către anul 2050 randamentul va fi
de 70-80 de oameni hrăniţi de pe 1 km2
(Bocquet-Appel, 2011). Însă aceasta nu e
suficient de mult. Potrivit unui studiu realizat
în 2012 de organizaţia Economist Intelligence
Unit, producţia agricolă la nivel mondial ar
trebui să crească cu cel puţin 3% pe an până
în anul 2030, pentru a asigura necesarul de
hrană al populaţiei aflată în continuă creştere.
Însă creşterea actuală a productivităţii
agricole e de numai 2%, iar terenuri agricole
disponibile practic nu mai există
 Progresele tehnologice nu au transformat doar
viaţa indivizilor, ci au transformat și viața Terrei.
Maşini, trenuri, avioane, toate au ajutat la
economisirea timpului, care a avut o însemnătate
imensă în evoluția speciei umane. Cu toate
acestea, numeroasele fabrici şi industrii, care
produc bunuri fără de care, trăind o zi ar fi de
neconceput, au nevoie de o aprovizionare
regulată cu energie.
 De-a lungul anilor combustibili fosili s-au
diminuat, iar violenta creştere a industriei a
provocat practic scoaterea la suprafață a tuturor
depozitelelor cunoscute de cărbune, petrol şi
gaze naturale. Această situație este atât de
dramatică, încât unele popoare au dezlănţuit
războaie îngrozitoare împotriva altor popoare cu
scopul de a acapara resursele necesare.
 Cantitatea de deşeuri produsă de
creşterea populaţiei, reprezintă un efect major
al suprapopulării, iar acest lucru va afecta
enorm programul de colectare al deşeurilor
în mai multe ţări. Deşeurilor netratate şi
igiena precară vor duce la răspândirea
bolilor, iar în cazul în care o populaţie
numeroasă devine afectată, va face ca
răspândirea bolilor contagioase să fie mult
mai facilă. Resursele de medicamente și
tratamente disponibile, nu vor fi suficiente
pentru a satisface nevoile populaţiei uriaşe în
cazul unei epidemii, iar numărul morţilor va fi
dificil de ținut sub control. Întreaga planetă va
experimenta focare diverse de boli, care va
şterge o mare parte a populaţiei de la sine.
 Creșterea populaţiei va spori, de asemenea, activităţile antropice, care cauzează
încălzire globală şi fluctuații ale temperaturii.
 Cu cât populația se va mări, cu
atat problemele de mediu se vor
înmulți. Poluarea și defrișările sunt
doar două dintre acestea. Timpul a
dovedit din nou faptul că populația nu
va ezita niciodată să intervină în
mediul natural, distrugându-l, în cazul
în care nu va mai fi spațiu de locuit.
Acest lucru va duce la pierderea
habitatului pentru diverse specii de
animale şi acest lucru poate provoca
un dezechilibru ecologic grav pe
planetă, deoarece toate formele de
viată subzistente de pe Pământ,
inclusiv oamenii, sunt dependente
unele de altele, direct sau indirect.
 Pe lângă problemele de mediu, o serie de alte probleme ce rezultă din creşterea
numărului de locuitori sunt: analfabetismul, şomajul, discrepanţa majoră între ţările
cu populaţie malnutrită şi cea cu populaţie obeză, distribuţia inechitabilă a
resurselor alimentare şi energetice.
 Se pune întrebarea dacă planeta va mai putea
suporta pe viitor creşteri ale populaţiei şi, dacă
da, până la ce valoare. Dacă nu, atunci cum
putem stopa această creştere?

 Cele mai multe opinii, împărtăşite chiar de

liderii mondiali, sunt îndreptate spre factorul
fertilitate. Se doreşte controlarea numărului de
sarcini prin folosirea mijloacelor contraceptive
sau se încurajează răspândirea avortului drept
soluţie eficientă şi legală. O altă opinie, mai
neortodoxă, ar fi aceea a îmbolnăvirii
populaţiei cu tot felul de virusuri, boli,
epidemii, vaccinuri şi prin introducerea în
alimentaţie a aditivilor cancerigeni.