Impactul creșterii numărului de locuitori și a valorificării resurselor

naturale asupra mediului

Populaţia mondială va continua să crească în 2050, dar mai lent decât în trecut.
Oamenii vor trăi mai mult, vor fi mai bine educaţi şi vor migra mai mult. Unele
populaţii vor creşte pe măsură ce altele se vor micşora. Migraţia este doar una
dintre perspectivele neprevizibile pentru Europa şi pentru lumea întreagă.
Creşterea populaţiei va determina intensificarea utilizării resurselor naturale, a
poluării mediului şi a schimbărilor în utilizarea terenurilor, precum urbanizarea.
Schimbările în cadrul tendinţelor demografice mondiale vor avea consecinţe
directe asupra mediului înconjurător local prin schimbare climatică şi consum de
resurse.

Populaţia creşte mai ales în ţările aflate în curs de dezvoltare, acolo unde şi
astăzi oamenii abia dacă au strictul necesar traiului de zi cu zi. Există astfel
pericolul ca sărăcia şi foametea să ia în continuare amploare.

Dar creşterea populaţiei ar putea avea şi efecte pozitive asupra creşterii

economice. Dar numai în anumite condiţii. O condiţie ar fi existenţa unui sistem
economic funcţional, care să nu fie măcinat de corupţie. Apoi ar mai fi nevoie de
oameni tineri. Situaţia ideală ar fi ca marea majoritate a populaţiei să fie încă aptă
de muncă. Dacă tinerii vor fi bine pregătiţi profesional şi se vor crea locuri de
muncă, atunci economia va creşte.

În Europa migraţia din afara Europei ar putea compensa într-o oarecare măsură
declinul natural al populaţiei Europei şi al forţei de muncă, dar va necesita
intervenţii politice substanţiale la nivel regional şi naţional. Ideea că
suprapopularea va fi o cauză primordială a crizei planetare este pusă în discuţie.
Problema nu este că suntem prea mulţi pentru ca planeta să ne poată susţine, ci că
stilurile de viaţă dintr-un număr din ce în ce mai mare de economii industrializate
cer mai multe resurse decât poate produce planeta. Într-un număr din ce în ce mai
mare de regiuni, utilizarea resurselor naturale este stimulată mai mult de creşterea
economică decât de creşterea populaţiei.

Odată cu creşterea populaţiei, continuă şi procesul de urbanizare. De asemenea,

va spori şi numărul locuitorilor din ghetouri, dacă guvernele nu investesc în
infrastructură, aprovizionarea cu apă potabilă şi sisteme de canalizare. Dacă nu se
întâmplă toate acestea, oamenii vor trăi în condiţii dezastruoase.
 Dar şi urbanizarea poate avea efecte pozitive. Aprovizionarea populaţiei poate fi
în regiuni dens populate mai eficientă, tot astfel şi serviciile medicale ar fi mai
aproape de cei care le necesită.

O clasă de mijloc mai mare la nivel mondial în 2050 va însemna o putere de

consum mai mare.

Acolo unde populaţia e densă, este ameninţată sănătatea oamenilor. Epidemiile

se pot răspândi mai iute. De aceea, spune Stallmeister, trebuie investit mai mult în
elaborarea de vaccinuri, pentru a împiedica din start răspândirea bolilor. În general
ar trebui îmbunătăţit sistemul medical. Ţările slab dezvoltate, de pildă, duc lipsă de
personal bine calificat.

Pe de altă parte, înmulţirea epidemiilor ar putea curma viaţa mai multor oameni -
o evoluţie pe care nu şi-o doreşte nimeni.

Selecționarea plantelor (biotehnologiile) a crescut productivitatea, dar a crescut și

uniformitatea (a scăzut biodiversitatea) și vulnerabilitatea (a scăzut rezistența
genetică) la dăunători (de la insecte la ciuperci). Fertilizatorii cu azot stimulează
dezoxigenarea solului și producerea masivă de metan și protoxid de azot. Acestora
din urmă li se atribuie peste 20% din încălzirea globala. Fiecare persoană din SUA
produce de peste 2 ori greutatea sa corporala în deșeuri zilnic. Tehnologia de
înlăturare / reciclare a deșeurilor ('resurse postconsum') nu a ajuns din urmă
tehnologia de producere a lor. După revoluția chimica, a crescut producția chimică
mondială (se dublează volumul la 6-7 ani), dar și periculozitatea (deșeuri nucleare,
infecțioase). A apărut un relief antropogen: munții de gunoi au ajuns să pericliteze
avioanele (groapa Fresh Kill din Staten Island). Lipsa locuințelor face să fie
amplasate locuințe și pe depozitele de gunoaie (Muntele Fumegător din Manila,
Filipine - 25.000 oameni).

Actuala criză a refugiaţilor este generată, cu precădere, de războaie, violenţe şi

de o proastă guvernare. Nu creşterea populaţiei reprezintă cauza creşterii
numărului de refugiaţi. Potrivit mai multor studii, există însă o legătură între
creşterea populaţiei şi amplificarea conflictelor armate. Diminuarea resursele ar
putea duce la înmulţirea confruntărilor violente.

Cu cât trăiesc mai mulţi oameni pe pământ, cu atât mai mult consumă aceştia din
resursele existente. Este foarte important cum se gestionează aceste resurse. Dacă
toţi oamenii ar trăi aşa cum trăiesc cei din Germania sau din SUA, atunci deja de
pe acum ar fi mari probleme. Dacă se învaţă ceva din toate acestea, atunci şi în
anul 2100 oamenii ar putea trăi fericiţi pe pământ.

Creșterea populației în ultimele generații a devenit ultima amenințare majoră

împotriva umanității. Totuși, creșterea populației este măsura obișnuită a
succesului evolutiv. Spre deosebire de plante și animale, abilitățile culturale ale
omului în crearea propriilor condiții de viață l-au izolat, dar în același timp i-au
erodat nișa ecologică din ce în ce mai largă, producând paradoxal această criză.
Dezvoltarea anarhica a orașelor, care să nu țină cont de necesitățile și trebuințele
omului poate să ducă, în cele din urmă la distrugerea umanității. Depinde numai de
om, de voința sa dacă aceasta se va întâmpla sau dacă el își va schimba modul de a
gândi despre localitatea sa, despre societatea și despre fragilul echilibru în care
trăiește.