Limitele cronologice Arealul geografic

Arabii Leagnul poporului arab este Peninsula Arabic ce se ntinde ntre Marea Roie i Golful Persic. n cea mai mare parte aceast peninsul este acoperit de deert. Din aceast cauz cei mai muli arabi erau nomazi. Doar pe coasta de vest condiiile naturale permiteau practicarea agriculturii. Unificarea triburilor arabe a fost realizat de ctre Mahomed (570-632), ntemeietorul religiei musulmane (islamice). Dup moartea lui Mahomed statul arab a reuit, ntr-un timp foarte scurt s cucereasc un teritoriu uria care se ntindea ntre Asia Central i Oceanul Atlantic. n zona cuprinznd Africa de Nord, Siria, Irak arabii i-au impus nu numai religia islamic, ci i limba. Aici este teritoriul pe care triete i astzi marea naiune arab. Niciodat nu s-a gsit fierul din abunden, dup cum se poate vedea din felul armelor lor: puini se folosesc de sbii sau de lnci mai mari. Ei poart lncii Cu scurt i ascuit vrf de fier, ns aa de ascuite i aa de maniabile c ei lupt cu aceeai arm fie de aproape, fie de la deprtare - dup cum cere nevoia. Clreul se mulumete numai cu scut i cu o singur fram [lance] - pedestraii mprtie de asemenea lncii i fiecare, purtnd mai multe n lupt, le arunc la distane nemsurate; la lupt ei merg goi sau uor mbrcai n manta. Nici o trufie de a se mpodobi; numai scuturile i le nfloresc cu culorile cele mai alese. Puini poart zale, de abia ici, colo coif sau chivr. Caii lor nu sunt artoi nici prin frumusee, nici prin nlime Este socotit drept ca cea mai mare ruine pierderea scutului; i muli care supravieuiesc rzboiului sfresc o via dezonorat prin treang. (Tacitus, Cartea despre Germania)

Componentele etnice
n secolul al VII-lea un popor aproape necunoscut de nomazi si face intrarea pe scena istoriei universale ntr-un mod spectaculos: n mai putin de zece ani, impulsionati de noua lor religie, arabii cuceresc Iranul, Mesopotamia, Irakul, Siria, Palestina si Egiptul. Peste alte sapte decenii ajung sa stapneasca Sicilia, Africa de Nord si Peninsula Iberica aproape n ntregime; de aici, trec Muntii Pirinei si nainteaza pna n valea Loirei, amenintnd regatul francilor condus de dinastia merovingienilor, n timp ce n Rasarit ajung pna la granitele Indiei si Chinei, iar n sud-vest, pna la frontierele actuale ale Etiopiei si Sudanului. n mai putin de un secol, triburile nomade de odinioara creeaza un imperiu mai ntins dect fusese marele Imperiu Roman, n momentul sau de apogeu.

Cadrul geografic n care au aparut arabii n istorie este reprezentat de arida Peninsula Arabica, situa 444e43e ta ntre Golful Persic, Oceanul Indian si Marea Rosie si prelungita la Nord-Est de Valea Iordanului. Ca suprafata, Peninsula Arabica 1[1] este cea mai mare peninsula de pe planeta, avnd o ntindere de 3.000.000 km2. Cu toate acestea, ea a fost ntotdeauna foarte putin populata din pricina deserturilor care ocupa 99% din suprafata ei totala. Triburile arabe care locuiau n Peninsula Arabiei se mparteau, dupa originea lor etnica, n triburi din sudul Arabiei sau yemenite si triburi din nordul Arabiei. ntre populatia araba din sud si populatia araba din nord au existat dispute si conflicte necontenite, cei din sud fiind mndri de civilizatia si de cultura lor, iar cei din nord avnd ca atu principal puritatea rasei semite. Organizarea politica de tip tribal a arabilor nu era de natura sa puna poporul arab la adapost de eventualele atacuri venite din partea puternicilor sai vecini: Imperiul Bizantin si Persia. Locuitorii Arabiei si asigurau existenta din practicarea agriculturii si a comertului. n domeniul agricol, au creat un sistem de terase, de-a lungul pantelor muntoase, precum si un 1

sistem de irigatii bazat pe acumularea apei cu ajutorul barajelor. n domeniul comertului, arabii erau nentrecuti n desfacerea si vnzarea produselor exotice si scumpe provenite din China, din India si din Africa Orientala pe care le comercializau n zona bazinului mediteraneean. Negustorii arabi sunt aceia care au adus n Europa matase din China, pe celebrul "drum al matasii" batatorit de ei, si tot ei au creat sistemul numeric zecimal si notarea cifrelor "arabe", folosite astazi de ntreaga lume. n preajma aparitiei lui Mahomed, populatiile din Peninsula Arabiei se confruntau cu o criza economica majora. Instaurarea stapnirii iraniene n Yemen (572-628 d.Hr.), au avut drept consecinta principala devierea prin Iran a rutelor comerciale care legau Bizantul de India si de China, fapt care a dus la o decadere economica fara precedent a arabilor. Criza economica araba a dus la adncirea severa a contradictiilor sociale. Aristocratii bogati ai triburilor arabe s-au detasat tot mai mult de membrii de rndai societatii, iar saracirea generala a majoritatii membrilor societatii arabe, ca si agravarea situatiei sclavilor s-au numarat printre cauzele majore ale crizei economico-sociale. Cautnd solutii pentru iesirea din aceasta criza, aristocratia araba, mai cu seama cea din orasul Mecca, a promovat tot mai hotart organizarea unor ample campanii militare de cucerire, n scopul acapararii de noi pamnturi, sclavi si prazi de razboi. Toate acestea au creat premisele pentru ntemeierea unui stat puternic, n ntreaga Peninsula Arabica, prin unificarea tuturor triburilor, avnd drept scop principal expansiunea politico-militara teritoriala. Aparitia unor noi tipuri de relatii sociale a determinat si crearea unei noi ideologii sub forma unei noi religii - islamismul. Islamismul (care nseamna ad literam "supunere") sau mahomedanismul s-a format prin contopirea unor elemente ale iudaismului, ale crestinimului, ale nvataturii hanifilor si ale ramasitelor preislamice din ritualul cultelor naturii ale vechilor arabi. ntemeitorul acestei religii a fost Mahomed (n lb. araba, Muhammad = "Cel laudat"), un negustor din Mecca, nascut n jurul anului 570 d.Hr., dintr-o familie care apartinea puternicului trib al quraisitilor. Tatal sau se numea Abdallah, iar mama sa, Amina. Ramne fara parinti la o vrsta frageda, fiind apoi crescut de bunicul sau si de fratele mamei sale, Abu Talib. La vrsta de 24 de ani a intrat n serviciul unei vaduve bogate numita Khadija, cu care se casatoreste un an mai trziu, desi ntre ei exista o diferenta de vrsta de 15 ani, Khadija fiind n vrsta de 40 de ani. Aceasta casatorie a fost foarte fericita pentru Mahomed, dndu-i posibilitati largi de existenta, conferindu-i o pozitie sociala deosebita, precum si timp liber pentru meditatie.

Cum a ajuns Mahomed la constiinta misiuniii sale de profet al arabilor? Este greu de spus. Traditia islamica relateaza o serie de ntmplari, nca din copilaria profetului, care prevesteau marele rol pe care acesta urma sa-l joace mai trziu. Musulmanii l considera si astazi pe Mahomed un profet si un "trimis al lui Allah" pe pamnt, viata lui fiind nvaluita mai trziu ntr-o serie ntreaga de legende. n timpul vietii lui Mahomed, religia Arabiei Centrale pastra nca structurile politesimului semitic. Centrul vietii religioase era orasul Mecca.
La Mecca, predica islamica a unui monoteism riguros si a luptei mpotriva idolatriei a avut la nceput foarte putini adepti. Aristocratia din Mecca, n frunte cu Abu Sufian, vedea n aceasta predica drept principala primejdie a decaderii cultului pentru sanctuarul Caaba si a zeitatilor sale, iar stapnirea asupra Caabei ntarea considerabil influenta politica a orasului Mecca, precum si relatiile sale comerciale cu toate triburile arabe. De aceea, adeptii noi religii au nceput sa fie persecutati. Din aceasta cauza ei s-au vazut siliti sa plece n frunte cu Mahomed de la Mecca la Medina, n anul 622. La Medina, s-a format o comunitate musulmana puternica, ai carei principali conducatori au devenit, alaturi de Mahomed, negustorii Abu Bekr si Omar.

Premisele fundamentale ale unirii politice ale triburilor arabe au fost constituite de procesul de formare a claselor sociale, precum si de procesul de ascutire a contradictiilor sociale din snul triburilor. Islamismul, cu monoteismul sau riguros si predica "fratiei" tuturor musulmanilor, indiferent de tribul din care faceau parte, era un instrument ideologic foarte potrivit pentru unirea Arabiei.
Mahomedanismul ajunge repede o forta politica, iar comunitatea musulmana a devenit nucleul unirii politice a Arabiei. n acelasi timp, au aparut si contradictii n snul comunitatii musulmane. Adeptii lui Mahomed intepretau nvatatura despre "fratia" tuturor musulmanilor ca un program de instaurare a egalitatii sociale si cereau sa se ntreprinda o expeditie mpotriva orasului Mecca, care era dusmanit de paturile de jos ale populatiei. Dimpotriva, vrfurile aristocratiei comunitatii musulmane tindeau spre un compromis cu negustorii din Mecca.

Aristocratii din Mecca si-a schimbat si ei treptat atitudinea fata de musulmani, ceea ce a dus la o ntelegere (630), potrivit careia locuitorii orasului Mecca l-au recunoscut pe Mahomed drept profet si sef politic al Arabiei si au acceptat sa adopte islamismul. Caaba a fost transformata n principalul locas de rugaciune musulman, nlaturndu-se de acolo idolii divinitatilor adorate de triburi nca din vechime. n acest fel au fost puse bazele statutul arab, a carui patura conducatoare era alcatuita din stapnii de sclavi din Mecca si din Medina, ca "adepti ai Profetului", precum si din aristocratia triburilor arabe care trecusera, rnd pe rnd, la islamism. S-a format asadar nucleul pentru unirea politico-militara de mai trziu a triburilor arabe sedentare si nomade ntr-un singur stat, locuit de o populatie care avea n stapnire un teritoriu unic, Peninsula Arabiei, si care vorbea o limba unica, limba araba.
Dupa moartea lui Mahomed la Medina n vara anului 632 d.Hr., a fost ales calif (loctiitor al profetului) negustorul Abu Bekr (632634 d.Hr.), prieten vechi, socru si discipol al lui Mahomed. El a devenit calif ntr-o perioada n care unificarea arabilor nu era pe deplin realizata, iar mai multe triburi arabe se rasculau. Rascoala acestora a fost reprimata cu multa cruzime de urmasul profetului.