Facultatea de Construcţii, Cadastru şi Arhitectură Oradea

Referat la materia Elemente de mediu în urbanism:

IMPORTANŢA
ELEMENTELOR DE
MEDIU ÎN URBANISM

Nume student: DENCÓ KRISZTINA ANETT

Nume profesor: HENT EMANUELA

Specializare: ARHITECTURĂ

An universitar: I

1
 Introducere
De-a lungul istoriei sale omul a cunoscut o evolutie ascendenta, inregistrand in mod
continuu noi si noi descoperiri. Aceasta afirmatie este destul de evidenta daca privim sfarsitul
mileniului doi: avionul supersonic, trenurile de mare viteza, blocurile “zgarie-nori”,
explorarea spatiului cosmic. Drept urmare, amprenta dominanta a acestui secol o constituie
nivelul de cunoastere tot mai ridicat al umanitatii si, in consecinta, nivelul de trai al acesteia
inregistreaza astazi in tarile dezvoltate, cota cea mai ridicata din istorie.

Tendinta de dezvoltare tot mai accentuata capata un caracter exploziv ca urmare a

cresterii si diversificarii productiei, a productivitatii activitatii economice tot mai ridicate, a
metodelor, tehnicilor si tehnologiilor utilizate, tot mai competitive. Dar, nu trebuie uitat ca
primul factor care a stat la baza dezvoltarii umane l-a constituit mediul inconjurator: apa, aer,
sol, subsol, vegetatie si fauna din care omul a extras fara incetare, uneori pana la epuizare
resursele necesare – materii prime: lemn, sare, fier, cupru, carbune, petrol, apa, substante
chimice – fara de care nu ar fi putut inregistra progresul ce caracterizeaza astazi omenirea.

In evolutia sa, acest progres stiintifico-tehnic, s-a materializat intr-o agricultura

mecanizata si chimizata, intr-o industrie automatizata si robotizata, in mijloace de transport
din ce in ce mai rapide, mai confortabile si mai eficiente, omul stabilindu-si habitatul intai in
asezarile rurale, apoi in orase care s-au dezvoltat atat pe orizontala cat si pe verticala.

In prezent, intre progresul stiintifico-tehnic si notiunea de urbanism se afla o relatie

directa: progresul a determinat dezvoltarea oraselor si intensificarea activitatii economico-
sociale. Urbanismul reprezinta o activitate de interes general, cu caracter continuu, care se
desfasoara pe intreg teritoriul national, avand la baza principiul dezvoltarii durabile –
sustainable growth – adica, deciziile generatiei prezente trebuie sa asigure dezvoltarea
societatii fara a compromite dreptul generatiilor viitoare la existenta si dezvoltare.

Activitatea de urbanism are urmatoarele obiective principale:

• determinarea structurii functionale a localitatii,

• utilizarea rationala si echilibrata a terenurilor necesare functiunilor urbanistice din
localitati,
• asigurarea unei locuiri corespunzatoare nevoilor oamenilor, in general, a unui
nivel de trai decent,
• asigurarea conditiilor pentru satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor,
persoanelor varstnice si a celor handicapate,
• asigurarea esteticii compozitionale in realizarea cadrului construit si amenajarea
cadrului natural din localitati,
• protejarea populatiei si a cadrului natural si construit de poluare si de riscurile
naturale si tehnologice previzibile,
• protejarea, conservarea, punerea in valoare si revitalizarea monumentelor istorice,
precum si a patrimoniului natural.

2
 Mediul
Încă din fazele primare ale devenirii sale, societatea umană a remodelat cadrul natural
în care a instituit un mediu ambient creat cu mijloace proprii, un mediu pe care îl numim
“artificial”, caracterizat prin volume, specialități și structuri calitativ deosebite de cele ce
constituie contextul natural. Mediul artificial este compus din multiple alcătuiri și echipări ce
servesc cerințelor curente și sunt caracteristice procesului cotidian de trăi al grupurilor
sociale.

Experiență cea mai înaltă și mai sintetică a mediului artifial o reprezintă formele
perfecționate de așezare a populației, alcătuite din localități, rețele de așezări și spații
organizate, intermediare ce le conectează, optimizate că mărime, structură, înzestrare și
înfățișare, astfel încât să poată răspunde exigenței sociale.

Mediul artificial, considerat în complexitatea tuturor compartimentelor lui este menit

să completeze și să adapteze mediul natural bazându-se pe coexistență activă a celor două
medii și nicidecum pe adversitatea lor. Orice încercare de negare sau neglijare a acestui
principiu poate avea efecte dezastruoase asupra supraviețuirii omului însuși.

Astăzi, devine din în ce mai dificil, dacă nu imposibil să se stabilească o delimitare

strictă între mediul natural și cel artificial, având în vedere că, prin simbioză lor organică a
luat ființă un fenomen calitativ nou, denumit în terminologia internațională “mediul uman”.

Schimbările permanente care au loc la nivel european, mondial și implicit și în țara

noastră, impun noi abordări în relația dintre teorie și practică economică. Gestionarea spatială
a teritoriului se realizează prin intermediul amenajării teritoriului și al urbanismului, care
constituie ansambluri de activităti complexe de interes general ce contribuie la dezvoltarea
spatială echilibrată, la protecția patrimoniului natural și construit, precum și la imbunătătirea
condițiilor de viată în localitătile urbane și rurale. Că urmare, activitatea de urbanism și
amenajare a teritoriului are un puternic impact asupra dezvoltării economice prin realizarea la
nivel național a unei organizări spațiale echilibrate care să conducă nemijlocit la
imbunătătirea condițiilor de viată în localitătile urbane și rurale precum și la asigurarea
coeziunii teritoriale la nivel regional, național și european. De asemenea, amenajarea
teritoriului este un domeniu de viitor.

Schimbarea climei
Când vine vorba de creșterea globală a temperaturii, unii se ascund după argumente că
cel că Pământul s-a descurcat și altădată în astfel de condiții; prin urmare nu ar fi nimic de
făcut. În realitate se face comparație cu o epocă foarte îndepărtată (acum vreo 150.000 ani)
când concentrația de carbon avea valorile de astăzi, ea fiind generată de activitatea vulcanica.

Încălzirea globală este un fenomen mai mult decât evident și în România, motiv
pentru care este necesară adoptarea măsurilor care se impun la nivel internațional, cu
adaptarea la starea de fapt a situației fizico-geografice și economice a țării noastre.

Reducerea emisiilor de carbon

3
 Războiul împotrivă risipei, decretat după cele două șocuri petroliere din 1973 și 1979
a produs rezultate interesante. Cu toate acestea, eforturile au scăzut în intensitate în anii
următori. În spatele acestui leitmotiv se contura o idee puternică: cum se pot face economii
mai multe și mai bune, diminuând constant și emisiile de carbon.

Că tendința, țările industrializate au scăzut de cinci ori intensitatea energetică în 120

ani. Din 1880 până în 2000, cantitatea de energie necesară pentru a produce aceeași valoare
economică s‑a micșorat de cinci ori. De exemplu, în timpul ultimilor treizeci de ani, Mașină
economică „Franta” si‑a îmbunătățit de două ori randamentul energetic. Această evoluție a
fost posibilă prin recuperarea căldurii pierdute, ameliorarea sistemelor tehnice, a
randamentelor nominale a materialelor în multe sectoare, prin renunțarea în parte la materiile
prime, prin reducerea cantității de emisii și deșeuri, prin producerea energiei alternative, prin
raționalizarea lanțului de transporturi.

Orice abordare serioasă a acestei probleme trebuie să pornească prin a elimină din
organizarea lanțului de producție a tuturor proceselor neesențiale sau a celor care mobilizează
în mod inutil carbonul. Această situație se traduce printr‑o economie de sarcini și o
productivitate economică crescută. Dar “buna gestionare” trebuie de asemenea realizată intr‑o
manieră strategică. Să luăm de exemplu sectorul agroalimentar unde an de an, complexitatea
și industrializarea lanțului de producție a determinat trecerea de la 10 la 15, apoi la 20 sau
chiar 25 numărul de calorii de energie fosilă consumată pentru o calorie alimentară ce ajunge
la consumatorul final. Totuși, în aceste condiții, dacă mâine s‑ar întrerupe sau s-‑ar reduce
puternic capacitatea de aprovizionare, am mai fi în măsură să satisfacem cererea?

Conservarea diversitatii biologice

Dezvoltarea Durabilă pune în valoare, la nivelul mediului global și local, protecția
biodiversității. Această noțiune se referă la protecția speciilor rare și pe cale de dispariție.
Totuși, ritmul de scădere a efectivului de specii pe întreg globul este intr‑atat de alarmant
încât oamenii de știință vorbesc astăzi de o a șasea extincție, referindu‑se la marile
transformări din trecut, care au dus la dispariția speciilor dominante în cinci ere succesive.

Este vorba mai ales de specii rare care trăiesc doar în zone specifice, devenite la
rândul lor rare. Deseori aceste specii au avut capacitatea să își găsească în acele zone
condițiile specifice (aer, apa, sol, lumina, aciditate) care să le permită supraviețuirea. De
aceea mediile acestea rare sunt zone care merită respectate și trebuie lăsate neamenajate.

Aceste specii se pot uneori găsi în locuri neașteptate. În acest spirit de altfel,
legislația românească privind studiile de impact asupra mediului, obligă la efectuarea
studiilor de teren înainte de orice amenajare, pentru a identifică, dacă este cazul, prezența
unor specii care ar împiedică intervențiile distructive în acel mediu, în caz contrar, antrenând
dispariția acelor specii rare care își găsiseră acolo refugiu.

4
 Poluarea globala si protectia sanatatii
În ceea ce privește abordarea globală, întrebarea care se naște vizează însăși natură
producțiilor. Anumite sectoare au creat în cursul anilor substanțe folosite ulterior în
fabricarea produselor care afectează sănătatea oamenilor, indiferent de zonă în care se află.

Concentrația de pesticide sau fungicide din lanțurile alimentare, din zonele naturale,
uneori și din resursele de apa, au atins un nivel care a depășit deja de mult cotă de alertă.
Când plouă în zonă Amazonului se pot identifică urme ale acestor produse. Cercetările
efectuate de Institutul Pasteur din Lille au demostrat că fiecare ploaie lasă asemenea urme pe
fiecare câmpie din Franța.

Principalele semne de întrebare ce apăr privesc modalitățile de substituire, pentru

același scop, a unui produs cu altul; de exemplu produsele de în sau cânepă care au înlocuit
cu succes azbestul (fibră din silicat natural), în unele zone, chiar dacă acesta din urmă
continuă să fie comercializat în alte zone ale globului.

Există mereu alternativă mai brutală de a înceta producția poluatoare a produselor

încriminate și de a caută o tehnologie care să permită abandonarea practicilor învechite.
Chimiștii caută de exemplu o modalitate care să permită abandonarea producției petrochimice
a moleculelor. Toate cercetările și speranțele lor se îndreaptă spre biochimie și recombinarea
lanțurilor de carbon pornind de la resursele regenerabile.

Realizarea unui plus de valoare economică duce la o valoare de piață a produselor și

serviciilor superioară în comparație cu valoarea aferentă a celorlalți actori. Dacă acest plus de
valoare nu se bazează decât pe costuri masive ce vor fi acoperite de sectorul public sau
asigurările sociale (prin costurile sociale legate de poluare) putem vorbi de ineficacitate
economică.

Unele ramuri de activitate sunt problematice pe plan social, cu efecte nefaste asupra
mediului și sănătății publice și probabil ineficiențe pe plan economic. În aceste cazuri,
caracterul de scurtă durată al activității este evident.

Protecția mediului și dezvoltarea durabilă sunt în mod direct legate de sănătatea

populației, având numeroase componente care se intercondiționează. În România se folosesc
o serie de indicatori prin care se apreciază starea de sănătate a populației. Între cei mai
importanți se număra:

• numar de paturi de asistenta medicala in spitale;

• numar de medici;
• numarul personalului sanitar mediu;
• asistenta medicala de urgenta;
• numarul de nascuti vii in unitati de ocrotire a sanatatii;
• speranta de viata la intreaga populatie;
• speranta de viata pentru populatia de peste 60 de ani;
• riscul de mortalitate la adulti;
• boli profesionale.

5
 Aspecte privind piata imobiliara
Am observat deja că efectele nocive ale activității în anumite sectoare trebuie reduse.
Actorii economici, mai ales cei din sectorul industrial au făcut eforturi cu rezultate vizibile,
însă acestea trebuie continuate. Sectorul construcțiilor, cu o cotă de aproximativ 40% din
bilanțul general trebuie de asemenea să evolueze.

Mișcarea americană Green Architecture a lansat, în anii 1980, conceptul de Clădire

Ecologică (cu consum minim de energie). Acesta a ajuns în țările europene la începutul anilor
1990 cu rezultate vizibile, imediate . Este posibilă deja imaginarea unor operațiuni care să
micșoreze de patru sau chiar cinci ori fluxul de energie necesar pentru a asigură nevoile unei
clădiri cu suprafețe și niveluri de confort medii. Această mișcare de pionierat a dat naștere și
unei profesii, astfel încât au fost concepute certificări materiale. A luat naștere și un grup de
lucru internațional în vederea realizării unui caiet de sarcini pentru un viitor standard ISO.

Poluarea transfrontiera
Toate problemele de mediu au o origine locală, dar pot afecta o zonă mult mai largă.
Soluțiile acestor probleme, de asemenea, pot avea implicații locale, internaționale și globale.
De exemplu, emisiile produse de arderea combustibililor fosili își au originea într-un punct și
trebuie controlate la sursă. Impactul poate fi local, dacă solul și aerul din imediata vecinătate
a sursei sunt contaminate; poate fi internațional, dacă emisiile se depun undeva mai departe
sub formă de ploi acide; și poate fi global, deoarece emisiile contribuie la acumularea de gaze
ce produc efectul de seră.

Măsurile actuale ce vizează controlarea efectelor extinse ale problemelor locale au

fost luate în principal prin înțelegeri regionale și globale. În acest tip de Program de Acțiune,
accentul se pune pe măsuri care să minimizeze costurile nete ale respectării înțelegerilor
internaționale prin tratarea, pe cât posibil, atât a problemelor interne cât și a celor
internaționale.

Strategia de abordare a problemelor regionale sau globale privind poluarea aerului și

apei trebuie construită, în măsură posibilităților, pe suprapunerea dintre impactul local și cel
internațional al măsurilor de reducere a emisiilor. Reformele economice și strategiile sau
investițiile pentru atingerea obiecivelor interne din domeniul protejării mediului vor conduce
la reduceri mari ale emisiilor de poluanți ai aerului la nivel regional și global. Dacă în țările
Europei Centrale și de Est vor fi solicitate reduceri suplimentare în vederea atenuării
problemelor regionale sau globale, donatorii ar putea luă în considerare finanțarea bilaterală
sau multilaterală în vederea acoperirii costurilor suplimentare impuse de respectarea unor
standarde mai stricte privind emisiile. Asemenea aranjamente ar fi mai potrivite acolo unde
costurile reducerii emisiilor variază de la o țara la altă.

Maximizarea efectelor benefice totale interne și internaționale ale îmbunătățirii

calității apei necesită că resursele să fie îndreptate în principal către reducerea la sursă a
emisiilor din zonele costiere și din estuare. Această va contribui la protejarea ecosistemelor
costiere și la reducerea fluxurilor de nutrienți, care sunt principală sursă a problemelor
internaționale.

6
 Concluzii
Societatea contemporană este martoră, dar și cauza unui fenomen foarte periculos:
mediul uman tinde să devină un mediu antiuman. Acest proces, datorat exploatării intensive a
naturii și extinderii mediului artificial, tinde să caracterizeze cadrul material al societătii. O
ambiantă denumită „mediu uman” se găseste într-o accentuată dezumanizare, datorită
incapacitătii omului de a înțelege fenomenele în complexitatea și globalitatea lor. Tendințele
de satisfacere imediată a unor interese înguste sunt incapabile să cunoască și să preîntâmpine
consecințe ce pot perturba într-un viitor mai apropiat sau mai indepărtat viață generațiilor
următoare. Scăpată de sub control, artificializarea accentuată și haotică a mediului tinde să-l
transforme într-un mediu antiuman.

Echilibrul balanței resurselor umane a devenit instabil la nivel local, regional, național
și mondial, ca urmare a migrării populației rurale cu venituri mici, sau a celei din zonele
afectate de evenimente naturale, etnice, religioase sau militare și, drept consecință, a
concentrării populației în marile orașe. În aceste condiții este greu de determinat cum vor fi
asigurate alimentele, locuințele, asistența medicală și educația pentru toată această populație.
În urma activității umane din industrie, agricultură, transporturi, turism, elementele
biocenozei și biotopului din ecosistemul urban cad pradă poluării.

Trebuie deci să le repetăm continuu celor ce practică „politica strutului” că situația e

gravă, că ne aflăm într-un real impas, că doar politicile clare, hotărâte pot redresa situația. Nu
există mecanism „divin” de autoreglare. Responsabilitatea stă în mâinile oamenilor.

Doar așteptând o evoluție tehnologică semnificativă, fără să luăm măsuri eficiente

între timp, nu este o soluție pentru problemă complexă a efectelor emisiilor de bioxid de
carbon, dat fiind că starea mediului înconjurător este, în prezent, grav afectată. În timpul în
care doar așteptăm emisiile se produc în continuare, ceea ce duce la compromiterea majoră a
stării de sănătate a mediului. Legislația națională și internațională trebuie să fie cea care să
reglementeze cantitatea de emisii și cei ce nu respectă cerințele trebuie sancționați
corespunzător.

În prezent s-au produs mari modificări în peisajul geografic al globului, unele cauze
naturale sunt:

• schimbările climatice;
• transgresiunile marine;
• erupţiile vulcanice;
• cutremurele distrugătoare.

Alte cauze sunt datorate intervenţiei omului:

• despăduriri
• acumulări de ape pentru irigaţie
• terasarea terenurilor în pantă creându-se peisaje specifice, schimbările ,
modificările, nefiind mari

7
Schimbările mari s-au produs în ultimele doua veacuri datorită:

• dezvoltării industriei
• creşterii numerice tot mai accentuate a populaţiei (explozia demografică)
• aglomerarii crescânde a marilor centre oraşeneşti
• îndesirii căilor de transport (rutier, cu ample treceri la nivel suprapuse; feroviare;
navale, cu vaste incinte portuare şi aeriene, cu piste de aterizare)
• defrişările pe mari întinderi : eroziunea terenurilor
• deversările de substanţe nocive în apele curgatoare sau eliminările lor în
atmosferă.

8
Bibliografie:
1. Elemente de urbanism de Alpopi Cristina
2. Elemente de urbanism de Niculescu Doina
3. http://www.editurauniversitara.ro/carte/geografie-51/elemente_de_urbanism/266
4. https://www.ecomagazin.ro/urbanismul-si-efectele-lui-asupra-mediului/
5. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Mediul-natural-element-fundame77.php
6. https://revgeographia.wordpress.com/2008/05/15/degradarea-mediului-inconjurator/