Sunteți pe pagina 1din 36

RESURSELE NATURALE ALE

ROMANIEI

CUPRINS

I.
II.
III.
IV.
V.

Argument4
Introducere.5
Resursele atmosferei..9
Resursele hidrosferei13
Resursele litosferei18
Resursele biosferei24
Concluzii....29
Biblioigrafie...30
Anexe.....31

ARGUMENT
Realitatile zilelor noastre arata ca secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri si
transformari ale civilizatiei omenesti, dar si cele mai complexe si uneori nebanuite efecte asupra
vietii.
Pna nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile
omenirii. n prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor
ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut
mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamntului releva, tot mai evident, un dezechilibru
ecologic.
Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utiliznd cele mai noi cuceriri
stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice. Ca
urmare a industrializarii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult materialele ce afecteaza
mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de
complexe, se regasesc n aer, apa si n sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezentei
dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili
inferiori; sunt evacuate n atmosfera importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de
fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare
asupra vegetatiei, n general, si direct sau indirect asupra omului.
La acest sfrsit de secol si nceput de mileniu, lumea se afla n efervescenta. Schimbarile care
au avut loc si vor avea loc, creeaza, ntr-o viziune optimista, sperante si pentru remedierea fie si
treptata a mediului nconjurator. n tumultul generalizat al schimbarilor, trebuie sa tragem nca un
semnal de alarma legat de mediul nconjurator si de supravietuirea omului si a existentei vietii pe
Terra.
"Mediul natural", adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si subsolul si
formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este imaginea cea mai comuna
pe care omul obisnuit si-o face atunci cnd vorbeste despre mediul nconjurator.
O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare n parte un "ecosistem" care se
interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu n cautarea unui anumit echilibru.
Totalitatea factorilor naturali, determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si
pentru exponentul sau rational - omul, reprezentnd mediul natural. n mediul natural distingem
componente fizice naturale - elemente abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief, sol.
Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce le dezvolta pe fundalul sportului
ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinznd att de factori terestri, ct si
cosmici (radiatia solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa ntelegem implicatiile care pot urma
unor modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele n acelas timp.

I.

INTRODUCERE

Mediul nconjurator apare ca o realitate pluridimensionala care include nu numai mediul


natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupnd o dubla pozitie: de "component" al
mediului si de "consumator", de beneficiar al mediului.
Conceptul actual de "mediu nconjurator" are un caracter dinamic, care cauta sa cunoasca, sa
analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate n toata complexitatea lor.
Prin "resurse naturale" se ntelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului nconjurator
ce pot fi folosite n activitatea umana:
" resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili;
" resurse regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica;
" resurse permanente - energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor.
n ntreaga activitate a mediului nconjurator se urmareste nu numai folosirea rationala a
tuturor aceste resurse, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si localitatilor cu
masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin
poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de
poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului
nconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.
Astfel notiunea de "mediu nconjurator" cuprinde de fapt, toate activitatile umane n relatia
om-natura, n cadrul planetei Terra.
Cnd se vorbeste de progres sau de saracie, se vorbeste de fapt, n termenii cei mai globali,
de mediul nconjurator care caracterizeaza planeta noastra la un moment dat, caci ntre toate
acestea si poluarea, degradarea apei si a aerului, amenintarea paturii de ozon, desertificarea,
deseurile toxice si radioactive si multe altele, exista o strnsa interdependenta.
n toate civilizatiile care s.au dezvoltat pna n secolul al XVII-lea, de natura predominant
agricola,"pamntul era baza economiei, vietii, culturii, structurii familiei si politicii", viata era
organizata n jurul satului, economia era descentralizata, astfel ca fiecare comunitate producea
aproape tot ce i era necesar. Energia chieltuita corespundea n esenta lucrului fortei musculare,
umana sau animala, rezervelor de energie solara nmagazinata n paduri, utilizarii fortei
hidrauliuce a rurilor sau mareelor, fortei eoliene.
Natura reusea pna la urma sa refaca padurile taiate, vntul care unfla velele, rurile care
puneau n miscare rotile, deci sursele de energie utilizate de civilizatiile agricole erau
regenerabile.
Odata cu sporirea populatiei globului, ce a decurs paralel cu perfectionarea organizarii
sociale si, n special odata cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele
doua secole, ncercarea omului de a domina n lupta aspra cu natura, de a-i smulge lacom
bogatiile ascunse, ncepe sa aiba tot mai mult succes. Peste un miliard si jumatate din populatia
3

actuala a Terrei apartine civilizatiei industriale.


Industrialismul a fost mai mult dect cosuri de fabrica si linii de asamblare. A fost un sistem
social multilateral si bogat care a influentat fiecare aspect al vietii omenesti. Cresterea
economica, enorm accelerata, se bazeaza n majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci pe
energia cheltuita prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: carbuni, titei, gaze naturale.
Alvin Toffler observa cu sarcasm: "Pentru prima data o civilizatie consuma din capitalul
naturii, n loc sa traiasca din dobnzile pe care le dadea acest capital!".
Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii ngrijoratoare, prin acumularea lor
provocnd alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterari sunt cauza unor dezechilibre n
fauna si flora si an sanatatea si bunul mers al colectivitatii umane din zonele supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor neregenerabile de
energie, s-a ajuns, n unele tari industrializate, la un grad de bunastare ridicat, constatndu-se
practic ca apare, cu iminenta, amenintarea consecintelor actiunii umane asupra mediului,
poluarea lui la nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzata de: existenta prea multor automobile, avioane cu
reactie si nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care functioneaza dupa tehnlogii vechi,
poluante, mari consumatoare de materii prime, apa si energie, fenomene care sunt determinante,
n ultima instanta, de necesitati crescnde ale unei populatii aflate n stare de explozie
demografica si ndeosebi de existenta marilor aglomerari urbane.
Mediul nconjurator reprezinta un element esential al existentei umane si reprezinta rezultatul
interferentelor unor elemente naturale - sol, aer, apa, clima, biosfera - cu elemente create prin
activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale si
posibilitatile de dezvoltare viitoare a societatii.
Orice activitate umana si implicit existenta individului este de neconceput n afara mediului.
De aceea, calitatea n ansamblu a acestuia, precum si a fiecarei componente a sa n parte, si pun
amprenta asupra nivelului existentei si evolutiei indivizilor.
Ansamblul de relatii si raporturi de schimburi ce se stabilesc ntre om si natura, precum si
interdependenta lor influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si implicit
conditiile de munca pentru om, precum si perspectivele dezvoltarii societatii n ansamblu. Aceste
raporturi vizeaza att continutul activitatii ct si crearea conditiilor de existenta umana.
n concluzie, se poate afirma ca mediul trebuie adaptat si organizat pentru a raspunde nevoilor
indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natura a unor resurse si prelucrarea lor pentru a
deservi populatia (pentru a satisface doleantele acestora). Aceasta dependenta cunoaste un mare
grad de reciprocitate, datorita faptului ca nevoile umane se adapteaza ntr-o masura mai mare sau
mai mica mediului.
Asigurarea unei calitati corespunzatoare a mediului, protejarea lui - ca necesitate
supravietuirii si progresului - reprezinta o problema de interes major si certa actualitate pentru
evolutia sociala. n acest sens, se impune pastrarea calitatii mediului, diminuarea efectelor
negative ale activitatii umane cu implicatii asupra acestuia.
Poluarea si diminuarea drastica a depozitelor de materii regenerabile n cantitati si ritmuri ce
depasesc posibilitatile de refacere a acestora pe cale naturala au produs dezechilibre serioase
4

ecosistemului planetar.
Protectia mediului este o problema majora a ultimului deceniu dezbatuta la nivel mondial,
fapt ce a dat nastere numeroaselor dispute ntre tarile dezvoltate si cele n curs de dezvoltare.
Acest lucru a impus nfiintarea unor organizatii internationale ce au ca principale obiective
adoptarea unor solutii de diminuare a poluarii si cresterea nivelului calitatii mediului n
ansamblu.
Cercetarile amanuntite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au
concretizat prin intermediul unui ansamblu de actiuni si masuri care prevad:
" cunoasterea temeinica a mediului, a interactiunii dintre sistemul economic si sistemele
naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate rational si cu
maxim de economicitate
" prevenirea si combaterea degradarii mediului provocata de om, dar si datorate unor cauze
naturale
" armonizarea intereselor imediate si de perspectiva ale societatii n ansamblu sau a agentilor
economici privind utilizarea factorilor de mediu
Pentru protejarea mediului, n primul rnd trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul
de deteriorare si stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.
n ceea ce privesc modalitatile de protejare trebuie solutionate trei categorii de probleme:
" crearea unui sistem legislativ si institututional adecvat si eficient care sa garanteze
respectarea legilor n vigoare.
" evaluarea costurilor actiunilor de protejare a mediului si identificarea surselor de suportare a
acestora.
" elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan national si international referitor
la protejarea mediului.
n ceea ce priveste evaluarea costurilor si stabilirea modului n care aceste sunt suportate se
poate sustine ca protejarea mediului este costisitoare si nu pot fi ntotdeauna identificati factorii
poluarii. Datorita acestei situatii costurile de protejare a mediului se mpart ntre societatile
comerciale potentiale poluatoare si stat. Fondurile alocate protejarii mediului difera de la o tara
la alta n functie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificati toti factorii
de mediu si zonele n care pot aparea probleme de poluare a acestora. Un astfel de program
presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare si stabilirea responsabilitatilor
pentru derularea proiectelor.
Presiunea activitatii omului asupra mediului natural creste foarte rapid. De asemenea, se
accelereaza dezvoltarea industriala, schimburile, circulatia marfurilor, spatiul ocupat, parcurs si
utilizat pentru activitatile umane este din ce n ce mai vast. Aceasta evolutie si pune amprenta n
mod nefavorabil asupra mediului si a componentelor sale.
Un alt factor care dauneaza mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejera
n spatiile verzi. Comportamentul individului polueaza mediul ntr-o masura mai mare sau mai
5

mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a consumurilor turistice.


Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate toate componentele mediului n proportii
diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna,
monumentele, parcurile si rezervatiile, precum si biosfera.
n consecinta, conservarea functiilor igienico-sanitare, recreativa si estetica ale elementelor
componente ale mediului natural constituie garantia unei dezvoltari continue a societatii umane.

II.

RESURSELE ATMOSFEREI
6

1. ENERGIA SOLAR
Captarea energiei solare se poate realiza printr-o mare varietate de filiere i metode, dintre
care unele sunt deja utilizate pe scar larg, iar altele nc n stadiul experimental. Energia solar
poate fi util omului doar prin conversia ei ntr-o alt form de energie, prin intermediul a diferite
metode
a. Bioconversia, desemneaz transformarea natural a energiei solare n biomas, care
pune la dispoziia omului o cantitate imens de produse vegetale i animale, toate plecnd de la
fotosinteza substanelor organice n plante verzi. Anual se produce pe glob o biomas evaluat la
172 miliarde tone materie uscat, din care o bun parte se acumuleaz permanent, astfel nct,
rezervele de biomas continental sunt apreciate la 1800 miliarde tone materie uscat, iar cele
din biomasa oceanic la 900 miliarde tone materie uscat (Ph. Cartier, S. Meriaux, 1980).
Biomasa a asigurat pn n secolul al XIX-lea cea mai mare parte din consumul energetic al
omenirii, iar n momentul de fa, prin combustia biomasei, se obine anual echivalentul a 1.5
miliarde tone combustibil convenional..
b. Conversia energiei solare n energie termic este realizat prin dou metode
clasificate dup temperatura cerut de domeniul de utilizare, respectiv utilizarea la temperaturi
joase i utilizarea la temperaturi ridicate.
b.1. Utilizarea energiei solare la temperaturi joase se realizeaz fie prin absoria radiailor
solare de ctre corpuri de culoare nchis (neagr), fie prin crearea efectului de ser, fenomene
folosite simultan n construcia de helio-convertoare. Aceste helioconvertoare permit nclzirea
unui fluid cu un randament de pn la 60 % la temperaturi de 100C..
b.2. Folosirea energiei solare la temperaturi ridicate, necesit creterea randamentului
conversiei termodinamice, printr-un sistem care permite concentrarea radiaiei solare n vederea
ridicrii temperaturii sursei. Aceste instalaii sunt mult mai sofisticate, folosesc oglinzi de forme
diverse, orientabile prin programare electronic, care ating randamente de 80 % i n a cror
focare temperatura se ridic pn la 1700-3500C
c . Conversia energiei solare n energie electric (fotovoltaic) se obine prin
intermediul unor instalaii cu baterii fotoelectrice pe baz de siliciu. Randamentul acestor
instalai este ridicat, dar preul lor este mare cu toate c s-a mai redus n ultimul timp (1 kW
instalat cost circa 5500).
d. Conversia energiei solare n alt form de energie folosete urmtoarele metode:
d.1. Folosirea cldurii nmagazinate n stratul superior al apei oceanului, este o idee care
aparine francezului A. Arsonval (1881), care poate fi pus n practic n zona intertropical,
unde diferena de temperatur ntre suprafa i adncime depete 18C n tot timpul anului.
Potenialul evaluat este imens (circa 100000 miliarde kWh anual) i pentru punerea sa n valoare
s-au imaginat circuite de gaze care se lichefiaz prin rcire cu ap adus de la adncime (care are
temperatura de 4C) i trece din nou n stare gazoas prin nclzirea cu apa cald cantonat n
stratele superioare (cu temperaturi de 25-30C).
7

Utilizarea energiei solare, n toate variantele prezentate anterior, are i avantajul de a fi


inepuizabil, abundent, un pre de cost neglijabil n forma sa brut i mai ales nepoluant,
aspecte de mare importan pentru valorificarea ei n viitor. Totui, faptul c numeroase metode
de valorificare a acestei energii nu ai depit stadiul de experiment se datoreaz unor servitui
inerente densitate slab a fluxului energetic (cel mult 1400 W/m 2), intermiten datorit
alternanei dintre zi i noapte, nebulozitatea, pre ridicat al instalaiilor de captare i conversie,
pierdere de energie prin conversie etc. Se explic astfel numrul redus de instalaii de captare i
conversie a energiei solare a cror producie de energie electric este nc foarte mic, i chiar la
nivelul anului 2000 nu acoper mai mult de 2 % din consumul de energie al statelor industriale
dezvoltate.
2. ENERGIA EOLIAN
Energia eolian rezult ca urmare a diferenelor de potenial termic i baric din
troposfer, ca urmare a nclzirii neuniforme a atmosferei. Curentul de aer, vntul, care tinde s
echilibreze diferenele existente, se remarc prin intensitate, vitez, durat i direcie. Cu ct
viteza este mai mare cu att efectul mecanic crete. Astfel, la o vitez de 9,5 m/s efectul mecanic
este de 7 kgf/m2 iar la 30 de m/s valoarea se ridic la 220 kgf/m2.
Amplificarea energiei mecanice proporional cu cubul vitezei (Legea cubului) are o mare
semnificaie pentru captarea i valorificarea energiei eoliene. De asemenea, durata de btaie a
vntului, n special durata cu o vitez constant sau crescnd (aa numitele viteze utile - Vu, mai
mari dect viteza de pornire Vo care este egal la majoritatea motoarelor cu 4 m/s), este
important pentru evaluarea posibilitilor de exploatare. Cunoaterea celor doi parametrii este
necesar la proiectarea i exploatarea instalaiilor energetice eoliene. Se tie faptul c numai o
parte a potenialului eolian poate fi recepionat de aceste instalaii i depinde de suprafaa
acoperit de roata eolian, precum i de coeficientul de utilizare a vitezei vntului
(randamentul motorului eolian). Aadar, valorificarea potenialului eolian depinde de
dimensiunile instalaiilor, de puterea acestora i de viteza vntului (anexa 4).
Dup unele estimri, potenialul eolian teoretic al Pmntului, pe suprafaa sa total i pe
o grosime de 11 km n atmosfer, n cazul unui randament de 100 %, s-ar cifra la 50 mil TWh/an.
Conform altor estimri, potenialul eolian al globului este de 2,6x1014 kWh/an. Din acest
potenial teoretic se poate folosi cel mult 59,3 %.
Pentru ara noastr acest potenial eolian se ridic la 200 mlid. KWh/an, deoarece pe
aproape jumtate din teritoriul rii noastre se nregistreaz vnturi cu o vitez medie de
minimum 3 m/s i cu o durat de peste 3500 h/an.
Pe suprafaa Pmntului energia eolian se manifest neuniform. Potenialul eolian
variaz latitudinal, regional i altitudinal. Sub raportul manifestrii sunt luate n considerare trei
categorii de teritorii (anexa 1).
Preocupri n direcia valorificrii energiei eoliene apar nc din antichitate. Nu se tie
cnd s-a nceput folosirea forei vntului pentru navigaie, dar instalaiile eoliene de pompare a
apei pentru mcinatul cerealelor au fost utilizate de ctre egipteni, chinezi i persani. Pe la
8

nceputul secolului al IX-lea i fac apariia morile de vnt n Anglia i se vor rspndi n timpul
evului mediu n rile de Jos iar mai trziu n Germania i Rusia. La sfritul secolului al XVIIIlea apar construcii de motoare de vnt, urmate la mic distan de motoare eoliene care sunt
folosite pentru producerea curentului electric. Criza energetic contemporan a readus n
actualitate construcia de centrale electrice eoliene. Ele pot funciona n zonele n care viteza
medie anual a vntului depete 5 m/s. Din motive tehnice, centralele eoliene sunt nc destul
de puine, potenialul energetic al atmosferei fiind slab folosit, preul electricitii obinute cu
ajutorul energiei eoliene fiind cu cca. 30 % mai mare dect al celei obinute prin metode clasice.
n Romnia, aceast surs de energie poate fi utilizat n mod rentabil mai ales n
Dobrogea, Delta Dunrii, Brgan, nordul Moldovei i n zona montan. n unele din aceste
locuri au fost construite centrale eoliene cu diferite puteri instalate.
Energia eolian continu s fie folosit n instalaii pentru pomparea apei din adncime,
n alimentarea sistemelor de irigaii (ex. n Brgan la Mrculeti), pentru unele maini agricole
i pentru obinerea de energie electric n locurile izolate. Numrul centralelor eoliene a ajuns la
circa 500000 n S.U.A., 100000 n C.S.I. i de ordinul zecilor de mii n Frana, Australia, Noua
Zeeland, etc.
3. VALORIFICAREA UNOR COMPONENTE ATMOSFERICE
Folosirea practic a unor componente atmosferice dateaz din a doua jumtate a secolului
al XIX-lea, cnd ncepe cucerirea nveliului gazos al Pmntului.
Astzi, pe baza celor mai recente i mai precise analize chimice la care a fost supus aerul
din imediata apropiere a solului i din primele straturi ale atmosferei, compoziia lui este bine
cunoscut. Prin compoziia sa, atmosfera constituie un rezervor important de materii prime, n
primul rnd, pentru lumea biotic i n al doilea rnd, pentru producia industrial.
Plantele se aprovizioneaz cu azot fie prin fixarea lui direct din atmosfer, fie prin
intermediul unor compui nitrici, care odat cu precipitaiile ajung n sol fiind preluai apoi de
plante. Se apreciaz c, pe cale indirect, un hectar de teren primete anual 3-4 kg de azot,
contribuind la fertilizarea natural a solului. Dup unele estimri, plantele globului ar consuma
anual 25.000.000 tone de azot, elibernd n schimb, importante cantiti de oxigen.
Oxigenul, element indispensabil vieii n procesele de respiraie i de sintez organic,
faciliteaz procesele de arderi, putrezire i descompunere. El se combin cu alte elemente i d
oxizi, devenind o surs material i energetic pentru vieuitoare i om (n 24 de ore un adult
consum 600 l de oxigen). Totodat, a mai primit utilizri variate n industria siderurgic, fiind
folosit pentru convertizoarele cu insuflare de oxigen, n industria chimic, industria construciilor
de maini (pentru sudur) i n medicin.
Dei dioxidul de carbon se afl n cantiti mici n atmosfer (0.03 %), are o mare
nsemntate n viaa plantelor, fiind materia prim de baz n fotosintez i chimiosintez. Legat
de acest gaz, se fac cercetri pentru obinerea din dioxid de carbon, n combinaie cu apa i
hidrogenul, de combustibili, mase plastice, proteine, etc. De asemenea, unii aerosoli stimuleaz
9

procesele biotice, contribuind chiar la meninerea strii de sntate a omului (aerosolii de NaCl,
de ex.).
Progresul tehnic nregistrat spre sfritul secolului a XIX-lea permite realizarea n
laborator a unor presiuni foarte mari i a unor temperaturi coborte (- 200C). Ca urmare,
separarea i utilizarea gazelor atmosferice devin efective. Prin lichifiere s-a obinut distilarea
fracionat a oxigenului (1880), apoi a azotului i a hidrogenului (1888). n condiii extrem de
dificile (temperaturi de - 269C), a fost lichefiat i heliul (1908). n urma acestor performane a
putut s se dezvolte industria produselor chimice pe baz de azot. Peste 80 % din azotul produs se
obine din aer, astfel nct industria chimic fixeaz din aer 45 milioane tone azot anual.
ntrebuinarea principal a acestuia este pentru obinerea ngrmintelor chimice. Combinarea
direct ntre azot i oxigen, n prezena calciului, duce la obinerea azotatului de calciu,
ngrmnt agricol de mare valoare, utilizat nc nainte de al doilea rzboi mondial n Anglia,
Norvegia, Belgia, Germania, i ulterior pe o scar din ce n ce mai larg. n prezent, industria
ngrmintelor chimice pe baz de azot, mai folosete ca materie prim, pe lng azotul
atmosferic i gazul metan, gazele de sond i produse ale industriei carbochimice.
Fabricarea anumitor medicamente, a explozibililor, a vopselelor, a mt-surilor, etc., se
bazeaz de asemenea pe azotul extras din atmosfer.
Heliul, fiind un gaz uor i neinflamabil, este folosit n aeronautic (la umplerea
baloanelor i a dirijabilelor).
Celelalte gaze rare (neonul, kriptonul i xenonul), se folosesc n industria electronic (la
umplerea tuburilor luminiscente).
Se poate trage concluzia c, alturi de celelalte geosisteme, atmosfera constituie o
valoroas surs de materii prime.

III.

RESURSELE HIDROSFEREI

1. RESURSELE DE APE SUBTERANE


10

Procesul urbanizrii, dezvoltarea industriei, crearea sistemelor de irigaii, etc., au dus la


creterea accelerat a cerinelor i consumurilor de ap. innd cont i de fenomenele de poluare
care s-au amplificat i agravat n perioada postbelic, prin folosirea nejudicioas a resurselor de ap
de suprafa, s-a impus cu necesitate introducerea n circuitul economic a unor resurse noi de ap.
Apele subterane ptrund n scoara terestr prin infiltraie, sub aciunea gravitaiei. n
categoria acestora sunt incluse apele freatice, de adncime i cele carstice. Apele freatice
alctuiesc orizontul acvifer cel mai de suprafa, cantonat n depozite friabile, susinute de un
orizont impermeabil. Ele se mai numesc i straturi acvifere libere. Apele de adncime se gsesc
mai n profunzime, prinse ntre straturi impermeabile, din care cauz sunt denumite i ape captive.
n adncime, acestea se pot gsii sub presiune, putnd aprea la zi ca surs artezian.
Locul apariiei la zi, pe cale natural, a apei subterane definete noiunea de izvor. De
regul, izvorul ia natere printr-un accident tectonic (falii, fisuri) sau prin procesul de eroziune a
diferiilor ageni morfogenetici. n cazul n care n straturile acvifere se efectueaz deschideri
artificiale cu ajutorul forajelor hidrogeologice, atunci izvoarele sunt considerate artificiale i se
numesc puuri de ap subteran sau puuri artificiale. Dup temperatura apei, izvoarele sunt
clasificate n izvoare reci (care au temperatura apei mai mic sau egal cu temperatura medie
anual a aerului din regiunea respectiv) i izvoare calde (care se caracterizeaz tot timpul anului
prin temperatura apei mai ridicat dect temperatura medie a lunii celei mai calde din cursul
anului).
Scurgerea subteran are o mare importan n evaluarea resurselor naturale de ape
subterane i de suprafa, pentru exprimarea cantitativ a acesteia folosindu-se noiunea de
modul al scurgerii subterane. Aceasta reprezint volumul total de ap care se scurge printr-un
strat, ntr-o anumit perioad de timp, raportat la suprafaa terenului respectiv. n urma
cercetrilor efectuate la nivel naional apare urmtoarea repartiie a modulului scurgerii subterane
pe mari uniti tectonice (Frugin .a., 1982);
a. Zona muntoas a Carpailor: modulul = 5.2 l/s/km 2 - volumul total al scurgerii subterane =
373.4 m3/s
b. Depresiunea Transilvaniei: modulul = 1 l/s/km2 - volumul total al scurgerii subterane =
25.2 m3/s
c. Depresiunea Panonic: modulul = 1.1 l/s/km2 - volumul total al scurgerii subterane = 23.9
m3/s
d. Dobrogea: modulul = 0.5 l/s/km2 - volumul total al scurgerii subterane = 3 m3/s
e. Podiul Moldovei: modulul = 0.6 l/s/km2 - volumul total al scurgerii subterane = 17.3 m3/s
f. Platforma Moesic (Dunrean): modulul = 2 l/s/km2 - volumul total al scurgerii subterane
= 170 m3/s
Resursele nsumate totalizeaz 612.6 m 3/s i creeaz o imagine optimist privind
potenialul acvifer al bazinelor hidrografice, innd cont c debitul exploatat n prezent se
situeaz n jurul valorii de 90 m3/s. n cea mai mare parte, acest volum de ap se utilizeaz pentru
alimentarea unor localiti i/sau unor platforme industriale.
11

Apele minerale, datorit proprietilor fizico-chimice i a celor curative, ocup un loc


important n categoria apelor subterane. Geneza lor este legat de prezena unor falii de
adncime, de existena reliefului muntos de natur vulcanic, precum i de arealul unor
importante zcminte de petrol, crbune, gaz metan sau sare. Cea mai mare parte a izvoarelor
minerale provine din apele vadoase, adic din precipitaiile care se infiltreaz n scoara terestr
de unde revin la suprafa, ncrcate cu o anumit cantitate de gaze, sruri minerale iar n unele
cazuri cu temperaturi mai ridicate sau chiar cu un anumit grad de radioactivitate. n prezent se
cunosc peste 500 de localiti cu cteva mii de izvoare minerale care au o densitate cu distribuie
neuniform la nivel teritorial. Cele mai multe sunt legate de prezena lanului vulcanic neogen
din vestul Carpailor Orientali, de prezena depozitelor de sare din zona subcarpatic, precum i
de existena faliilor profunde extracarpatice.
Prin varietatea compoziiei lor chimice i prin coninutul de gaze, izvoarele minerale sunt
folosite n tratarea diferitelor afeciuni ale oamenilor. Unele se folosesc la tratarea bolilor de
nutriie (Slnic Moldova), a bolilor hepato-biliare (Cciulata i Climneti, Bile Herculane), la
afeciuni digestive (Borsec, Cciulata), nefrite i litiaze renale (Climneti), la afeciuni
respiratorii i cardiovasculare (Covasna, Vatra Dornei, Tunad), etc.
Att apele minerale medicinale ct i apele minerale de mas, au favorizat nfiinarea unei
industrii de mbuteliere a lor. nceputurile acestei activiti sunt semnalate nc de la sfritul
secolului al XIX-lea pentru ca n prezent s existe staii moderne de mbuteliere n numeroase
staiuni balneare (Borsec, Malna-Bi, Covasna, Biboreni, Buzia, Slnic Moldova, Tunad,
Lipova, etc).
2. HIDROENERGIA
Energia hidraulic este o surs de energie derivat din energia solar, prin intermediul
circuitului apei n natur. Este deci o surs de energie inepuizabil, iar valorificarea sa are loc n
instalaii cu randament foarte nalt (80-85 %). Repartiia teritorial a potenialului hidroenergetic
este foarte inegal, iar amenajrile necesare pentru utilizarea sa sunt destul de costisitoare.
Potenialul hidroenergetic total, sau teoretic, al globului nostru este evaluat la 6.2
milioane MW (54224 miliarde KWh/an). Valoarea sa depinde de debitul rului sau a fluviului
respectiv i de profilul su longitudinal, fiind influenat n mod direct de repartiia precipitaiilor
i de particularitile reliefului. Cu ct debitul este mai uniform repartizat n decursul anului cu
att echiparea hidroenergetic a arterei hidrografice n cauz este mai rentabil, disprnd
necesitatea asigurrii unei acumulri de ap, aa cum este cazul fluviilor i rurilor din zona
ecuatorial (ex. Zair), sau a celor din climatul temperat oceanic. Existena lacurilor naturale
contribuie de asemenea la scurgerea mai uniform n bazinele respective, fapt de care beneficiaz
mai ales reeaua hidrografic din regiunile acoperite odinioar de calota glaciar cuaternar
(Peninsula Scandinavic, Canada), sau regiunea est-african, loc n care sunt numeroase lacuri de
origine tectonic (anexa 2).
Dintre continente, Asia deine aproape 41 % din potenialul teoretic global, fiind urmat
de Africa (cu circa 19 %), America de Nord (cu circa 11 %) i America de Sud (cu circa 10 %).
12

Se remarc prin potenialul lor hidroenergetic excepional, fluviile Zair (45000 MW numai n
zona cataractelor Inga), Enisei, Brahmaputra (Tsangpo), Chang Jiang, Columbia, Parana, Nil i
Zambezii. La nivelul statelor, pe primele locuri se situeaz C.S.I. (cu aproximativ 8 % din
potenialul energetic al globului), Republica Zair, S.U.A. i R.P. Chinez.
Valorificarea forei apelor constituie o veche preocupare n ara noastr, existnd n acest
sens o serie de dovezi materiale datate nc de pe vremea getodacilor i a administraiei romane
din Dacia. Condiiile naturale (relief, precipitaii, reea hidrografic favorabil, etc.), precum i
unele toponime existente n circulaie (moar- mola, roat-rota, fus-fusum, ciutur-cytola, etc.)
sunt argumente ce sprijin aceast afirmaie.
Ulterior acestei perioade istorice sunt consemnate, n diferite documente, numeroase
aezri din Muntenia, Oltenia subcarpatic i Banat n care exista n funciune mori cu fcaie ce
antrenau mori de cereale, pive sau ferstraie.
ncepnd cu secolul al XIV-lea, datorit dezvoltrii manufacturilor, apar n Transilvania
mori de tbcrit, mai ales n aezrile de la poalele munilor unde creterea animalelor
constituia ndeletnicirea de baz a populaiei. Morile de hrtie sunt menionate pentru prima dat
n secolul al XVI-lea, ele fiind localizate la Sibiu i Tlmaciu, n timp ce morile de arpaca sunt
construite n Muntenia, la Argeti (Ilfov) i Corneti (Dmbovia).
Dezvoltarea mineritului i prelucrarea metalelor, exploatarea i prelucrarea lemnului,
dezvoltarea industriei impun tot mai mult folosirea roii hidraulice pentru a obine energia
necesar.
Astfel, la nivelul anului 1906, sunt inventariate pe cuprinsul Romniei 9398 mori din care
92.8 % erau acionate de apele curgtoare. n 1930, numrul acestora ajunge la 50000 de mori,
dar ncepe s scad ulterior datorit energiei electrice produs, prin diferite metode, ntr-o
cantitate mai mare, ajungnd s funcioneze n 1962 doar 692 de mori.
Prima uzin hidroelectric din Romnia, U.H. Grozveti, a fost construit n perioada
1888-1890 cu menirea de a asigura cantitatea de energie necesar iluminrii unor artere sau
instituii din Bucureti. n anii ulteriori au fost construite mai multe uzine hidroelectrice dar a
cror putere instalat nu depea 185 KW (ex. la Caransebe, Bile Herculane, Tople, Baia
Sprie, Sadu I, etc.).
Dar toate aceste uzine hidroelectrice erau insuficiente fa de consumul de energie
electric aflat ntr-o cerin crescnd. Ca atare, s-au investigat i inventariat de ctre numeroi
cercettori i instituii de specialitate, potenialul teoretic amenajabil al rurilor Romniei. Pe
baza acestor date s-au construit numeroase hidrocentrale cu diferite puteri instalate. n prezent,
pe rurile din ara noastr pot fi realizate, n mod tehnic, amenajri hidroenergetice cu o putere
instalat de 14900 MW i o cu producie medie anual de energie electric de 40 miliarde KWh,
din care 28.4 miliarde KWh/an pe rurile interioare i 11.6 miliarde KWh/an pe Dunre
(anexa 3).
Acest potenial este valorificat ntr-un procent de 40 % prin intermediul celor aproape 80
de hidrocentrale intrate n funciune sau n curs de realizare, precum i a numeroaselor
microhidrocentrale, care nsumeaz o putere instalat de 5862 MW. Cele mai nsemnate realizri
ale hidrotehnicii romneti, unele considerate adevrate lucrri de art, sunt; sistemul
13

hidroenergetic i de navigaie Porile de Fier I, pe Dunre, n apropierea localitii Drobeta Turnu


Severin, construit mpreun cu Iugoslavia i care deine o putere instalat de 2136 MW (1068
MW pentru fiecare parte), Porile de Fier II, construit tot pe Dunre n aval de prima,
amenajrile hidroenergetice Izvorul Muntelui-Stejaru pe Bistria (putere instalat 210 MW),
Vidraru-Cetuia (anexa 5), pe Arge (putere instalat 220 MW) i Lotru-Ciunget, pe Lotru
(putere instalat 510 MW).
3.

CERINELE I PRINCIPALELE UTILIZRI ALE APEI N ROMNIA

Dezvoltarea economic general a rii a dus treptat la o cretere foarte mare a


necesarului de ap pentru toate ramurile economiei naionale solicitnd astfel din ce n ce mai
mult rezervele de ap a rii.
Dac n 1950 volumul cerinelor de ap ale tuturor folosinelor a fost de 1.4 miliarde m 3
de ap, iar n 1960 de 2.6 miliarde m3, ele au ajuns s fie n 1990 de 36 miliarde m3. Din totalul
volumului de ap captat, circa 11 % este asigurat din resurse subterane, 48 % din Dunre iar
restul de 41 % din resursele de ap ale rurilor interioare.
Principalele utilizri ale apei sunt: alimentri cu ap potabil i industrial, irigaiile i
amenajrile piscicole. Ponderea volumelor captate aparin irigaiilor cu 50 % din total, 33 %
industriei, 13 % populaiei i 4 % amena-jrilor piscicole. Pentru alimentarea cu ap a industriei
se prevede n perspectiv un volum annual de 17 miliarde m3/an fa de 13.3 % miliarde m3 n
prezent. Ponderea n acest volum o dein apele de rcire pentru centralele termoelectrice i, n
viitor, atomoelectrice.
Alimentarea cu ap pentru populaie a crescut n ultimii 25 ani de circa 10 ori. Astfel,
dac n 1965 erau alimentate cu ap potabil n sistemul centralizat numai 261 de localiti, la
nivelul actual numrul lor a ajuns la peste 2200. Corespunztor a crescut i volumul de ap
potabil distribuit de la 0.46 miliarde m3 n 1965 la 2.9 miliarde m3 n 1989, din acest volum 45
% fiind destinat uzului casnic, iar restul pentru gospodria oreneasc i pentru industriile
locale.
Volumul apei utilizate n agricultur (pentru irigaii i piscicultur) a cunoscut o cretere
continu pe msura amenajrii de noi suprafee. n prezent din totalul suprafeei amenajate
pentru irigaii, respectiv 3.7 milioane hectare, peste 60 % sunt alimentate cu ap din Dunre.
Irigaiile n Romnia au nceput n secolul al XIX-lea, ajungnd ca acum s ocupe suprafee
nsemnate n Cmpia Romn (prin sistemele de irigaii Terasa Brilei, Mostitea, Clrai,
Bneasa-Giurgiu, Sadova-Corabia, Crivina-Vnju-Mare, etc.), Podiul Moldovei (unde se
remarc sistemele din bazinul rului Vaslui), Cmpia de Vest (unde cele mai mari sisteme de
irigaii se afl pe rul Mure - circa 25000 hectare -) i n Podiul Dobrogei (sistemele Carasu,
Sinoe, Babadag, Topalu, etc.).
Fa de balana de ap relativ ncordat de pe unele cursuri de ap cu resurse modeste,
se impune o distribuie judicioas a folosinelor industriale i agricole pe teritoriul rii, corelat i
cu disponibilitile surselor de ap, astfel nct s se asigure o utilizare raional, prin eliminarea
risipei i prevenirea degradrii resurselor. Acest fapt ne ndreptete s afirmm c, n prezent
14

apa poate fi unul din factorii determinani n luarea deciziilor asupra amplasrii n teritoriu a
diferitelor activiti economice consumatoare de ap.

IV.

RESURSELE LITOSFEREI

Scoarta terestra este alcatuita din pietre, unele vechi de 3.9 miliarde de ani, altele de sute sau
zeci de milioane de ani, ori mai noi. Multe dintre ele sunt iesite din adancurile pamantului sub
forma de lave si apoi incremenite. Unele au fost - in parte - dezagregate si transportate in special
15

de ape si apoi depuse, sub forma de sedimente, in adancurile marilor si oceanelor, de unde, dupa
consolidare, au fost supuse unor forte tectonice si apoi au fost aduse la suprafata pamantului sub
forma de argile, gresii si conglomerate, asa cum se pot observa astazi in muntii Bucegi, Ceahlau,
etc (anexa 6).
Astazi minereurile metalifere si cele nemetalifere, impreuna cu resursele energetice, stau la
baza tuturor industriilor din intraga lume. S-a constat ca in decursul istoriei sale omenirea a
utilizat in jur de 2 miliarde tone de fier, 80 milioane cupru, plumb si zinc, 20.000 tone de aur si
200.000 tone de argint.
Dar abia in ultimii ani omenirea a inceput sa inteleaga importanta folosirii cat mai chibzuite a
rezervelor de energie primara a materiilor prime minerela, resurse care nu mai pot fi reinnoite.
Criza energetica si a materiilor prime minerale sin ultimii ani se datoreaza unei exploatari mereu
crescande a acestora.
S-a constatat ca atat consumul de otel realizat in principalele tari, cat si consumul specific pe
cap de locuitor al Pamantului au crescut in medie cu 50 % si urmeaza sa se dubleze in anii
urmatori.Pana in prezent, omenirea a gasit minereurile de care a avut nevoie la 6.000 metri
altitudine sau la 6.000 metri in adancime, in mari si oceane, incepand de la Ecuator pana la
Cercurile polare.
In vederea acoperirii necesarului de metale de care are nevoie omenirea, numerosi cercetatori
au scos in evidenta posibilitatea de a se obtine metale de pe fundul marilor si oceanelor, unde se
gasesc noduli polimetalici continand 40 de metale, printre care: mangan, fier, nichel, cobalt,
cupru, zinc, etc.
1. ANDEZITELE
Pe teritoriul localitatilor Rosia Montana si Musca din judetul Alba se contureaza un centru de
activitate andezitica, important mai ales din punct de vedere al mineralizatiei de tip diseminare
cuprifera. Regiunea Musca se incdreaza in poligonul aurifer al Muntilor Apuseni. Aici, in corpul
subvulcanic de andezite cuartifere se observa o mineralizatie difuza, cu pirita, calcopirita, cu o
structura metalogena de tip "orphyry cooper".In limitele corpului andezitic, sau chiar in
formatiunile sedimentare, se observa o retea de fisuri si filonase cu minerale metalifere si de
ganga, importante pentru continutul in cupru.
Pe paraul Bailor, in partea de SV a orasului Deva, se gaseste un corp de andezite in care, pe
o fractura, s-a introdus un alt corp andezitic, purtator al unui zacamant de cupru, in forma de
lentila subtiata in jos. Acesta este alcatuit din andezite brecifiate si breci si este afectat de
numeroase falii. In realitate, este un filon principal de calcopirita avand in jurul lui o retea foarte
densa de filonase milimetrice, scurte care se incruciseaza in masa andezitului caolinizat si
sericitizat ca o retea. Mineralele metalifere sunt calcopirita, bornitul, covelina, etc. In adncime, sa descoperit un al doilea corp andezitic cu tendinta de ingrosare si imbogatire unde a aparut si
molibdenit. In zona de oxidare a zacamantului au fost identificate minerale ca: malachit, azurit,
limonit si hematit.
16

In corpul subvulcanic Valea Morii Noua din grupul minier Brad, judetul Hunedoara, s-a pus
in evidenta in anul 1974, un zacamant cuprifer cu continut scazut. Corpul mineralizat se prezinta
sub forma de coloana, cu sectiune ovala, fiind un andezit compact strabatut de o retea densa de
filamente de cuart, de ordinul sutelor pe m2, cu grosimi ce variaza de la zecimi de mm la 25 mm.
Mineralizatia metalifera este alcatuita din calcopirita, pirita si magnetit, cuprinsa, atat in
filamentele de cuart, cat si in masa andezitului, sub forma de granule neregulate si cristale
diseminate sau in cuiburi. Incercarile de preparare cat si prelucrarea industriala a minereului au
confirmat posibilitatea valorificarii cuprului si fierului de aici.
2. ARGILELE
Argilele sunt unele dintre cele mai raspandite roci de pe suprafata pamantului, fiind roci
sedimentare cu structura foarte fina, cu granule mai mici de 0.002 mm, alcatuite dintr-un amestec
complex de minerale argiloase: caolinit, illit, montmorillonit, etc. Acestea sunt silicati de
aluminiu sau de magneziu hidratati, realizati din alterarea feldspatilor si a altor silicati. Acestora
li se adauga muscovit, feldspati, minerale grele (zircon, ilmenit, rutil, magnetit, granati, etc),
fragmente de cochilii precum si alte minerale diagenetice ca sulfuri, glauconit, calcit, apoi
particule foarte fine de minerale nealterate provenite din roca initiala, din complexe coloidale
silicatate, hidratate, precum si din resturi de substante organice.
a. Argilele caolinoase inferioare
Argilele caolinoase din Dobrogea au o culoare galbuie, uneori roz. Ele sunt formate din
caolinit, haloisit, montmorillonit, muscovit, din alte minerale si roci ca impuritati (nisip, calcar,
oxizi de fier), precum si din particule din rocile de provenienta care nu au fost dezagregate.
Argilele caolinoase pot avea o finete foarte avansata, fiind corespunzatoare din acest punct de
vedere, pentru fabricarea hartiei. Aceste argile au un grad de alb scazut (sub 65 %), fiind utilizate
in prezent numai la fabricarea hartieide calitate inferioara, precum si ca liant in turnatorii si la
fabricarea tuburilor ceramice.
b. Argile refractare inferioare
Compozitia chimica a unei argile refractare de calitate buna este urmatoarea: oxid de siliciu
61.2 %, oxid de aluminiu 34 %, oxid de fier 2 %, oxid de calciu 0.8 %, oxid de magneziu 0.51 %
si 1.3 % pierderi de calcinare. Argilele ceramice acide si semiacide se folosesc la fabricarea
caramizilor de zidarie pentru constructii, a cahlelor de teracota sau a cimentului. Argilele
semiacide care au un continut de aproximativ 30 % Al2O3 se pot utiliza si la extractia aluminei
prin procedeul sintetizarii.
Argilele superbazice si bazice (argile refractare) se folosesc pentru fabricarea produselor
refractare de samota si pentru fabricarea produselor de ceramica fina.
Argilele contin intodeauna si o cantitate mai mare sau mai mica de impuritati, care le
micsoreaza refractaritatea. Zacamintele de argile superioare sunt pe cale de epuizare, dar argile
refractare impurificate se gasesc inca in cantitati mari, nefiind utilizate in prezent.
3. BANATITELE
17

Prin fundamentul de sisturi cristaline al sinclinalului de calcare din Banat strabate un


masiv de roci eruptive banatitice, puse in loc in cretacicul superior, reprezentand partea
superioara a unui lacolit (corp intrusiv in forma de ciuperca) ce apare in prezent in partea de nord
a regiunii, formand masivul Bocsei. Acesta este format in mare parte din granodiorite si, in
masura mai mica, din granite banatitice. In aureola de contact a intruziunilor banatitice au luat
nastere sulfurile polimetalice din zona Moldova Noua - Sasca Montana - Oravita - Dognegea.
Masele de banatite apartin aliniamentului de mase intrusive care incep din regiunea Ocna
de Fier - Dognegea, continuand cu Oravita, Sasca Montana si pana la Moldova Noua, jud. Caras
- Severin. Directia lor este N - NE - S - SV, in lungul importantei linii tectonice Oravita Moldova Noua, pe linia de contact intre banatite si calcarele cristaline.
4. BAZALTUL
Este roca vulcanica cea mai abundenta din scoarta terestra, avand o culoare neagra - cenusie
si fiind constituita din plagioclazi, augit, amfiboli, olivina, silicati de fier si de magneziu.
Platourile de bazalt sunt stive groase, cu foarte larga extindere, constituite din lavele de origine
profunda, aparute in zonele de expansiune ale scoartei. Se afirma ca prima scoarta terestra a fost
alcatuita din bazalt, care s-a transformat la o temperatura de solidificare de 1000s C.
Bazaltul, o piatra comuna, utilizat in special pentru confectionarea unor calupuri pentru
pavarea strazilor, a devenit o materie prima pentru numeroase utilizari superioare. Astfel, s-a
reusit sa se fabrice si hartie din bazalt. Cu ajutorul unei instalatii speciale se trag fire subtiri din
bazalt topit. Un strat din aceste fire se impregneaza cu rasini formaldehidice, rezultand un
semifabricat asemanator hartiei carbon; in urma unor prelucrari ulterioare se obtine hartie alba.
Hartia dinpiatra are urmatoarele calitati : este de cinci ori mai subtire decat hartia obisnuita,
este mai rzistenta, ceea ce permite marirea turatiei rotativelor si nu este sensibila la frig, caldura,
umiditate sau la indoire. Bazaltul se mai utilizeaza si la colorarea sticlei, la fabricarea agregatelor
cu densitate mare pentru aparatoarele de beton ale reactoarelor nucleare. Prin topire, bazaltul se
poate turna in forme metalice, obtinundu-se tevi, mufe, recipiente, captuseli pentru industria
cimentului. Acestea sunt de trei ori mai usoare si de doua ori mai ieftine si mai rezistente decat
cele confectionate din fonta sau din otel.
La noi in tara, zacaminte de bazalt se gasesc la Racos (jud. Brasov), Sanovita, Lucaret (jud.
Timis)Zabrani (jud. Arad), etc. La Racos se mai gasesczacaminte de csorii bazaltice. Acestea au
luat nastere din larvele expulzate in aer si racite brusc, astfel ca roca a ramas cu numeroase
vacuole asemanatoare zgurilor. Din aceste zacaminte se pot extrage blocuri de diferite
dimensiuni, foarte usoare, care pot fi utilizate cu succes in constructii, la prepararea betoanelor.
5. CALCARUL
Piatra de var sau calcarul este o rocamonominerala, carbonatata, alcatuita predominant din
calcit (carbonat de calciu), ajungand pana la 99% (55% oxid de calciu si 43.5% dioxid de
18

carbon). Calcarele sunt roci sedimentare organogene, de precipitatie chimica sau biochimica.
Cele mai numeroade sunt alcatiute din cochilii de animale sau resturi de alge calcaroase sau
corali.
Rezervele de calcare din tara noastra sunt practic inepuizabile. Deocamdata, ele se utilizeaza
ca fondant in industria siderurgica, in industria chimica, la fabricarea sodei, in industria
materialelor de constructii, la fabricarea varului si a cimentului.
6. CUARTITELE SI NISIPUL CUARTOS
Curtitele sunt roci metamorfice formate prin metamorfozarea unor gresii cuartitice in care
cimentul de legatura este silicios (silice amorfa hidratata). Continutul lor oscileaza intre 97 si
99.4 % oxid de siliciu. Pe langa utilizarile obisnuite ale cuartitelor de a se obtine caramizi
refractare, abrazivi, un aliaj de aluminiu si oxid de siliciu (siluminiu), in ultimul timp acestea
sunt folosite pentru extragerea siliciului metalic. Desi siliciul - sub forma de combinatii - este al
doilea dupa oxigen, ca raspandire in scoarta Pamantului, pana nu de mult siliciul metalic pur nu
avea utilizare. In prezent, cu ajutorul siliciului metalic si al germaniului se construiesc celule
fotovolatile pentru transformarea directa a energiei solare in energie electrica. Bateriile solare
sunt utilizate frecvent pe satelitii artificiali si pe navele cosmice.
In Romania, cele mai importante zacaminte de cuartite sunt in Dobrogea, pe teritoriul
comunei Turcoaia, in culmea Priopcea, de unde se exploateaza in cariera Cerna.
Principalele zacaminte de nisip cuartos se gasesc in comuna Aghiresu, jud. Cluj, Miorcani,
jud. Botosani, la Valenii de Munte, jud. Prahova si in alte peste 100 localitati. Pe langa obtinerea
sticlei, din nisipurile cuartoase se fabrica astazi vata de sticla, fire penru introdus in betoane in
locul fierului sau chiar fire de tesut, din care se fabrica perdele si saci. Dar cea mai importanta
utilizare este obtinerea se siliciu spectral pur, utilizat ca semiconductor, necesar instalatiilor
helioterme sau pentru ferosiliciu. Nu este lipsita de importanta fabricarea carburii de siliciu sau
carborundumului, utilizat ca abraziv. O utilizare superioara a siliciului este pentru fabricarea de
microprocesoare.
7. DOLOMITELE SI CALCARELE DOLOMITICE
Dolomitele sunt roci sedimentare carbonatice asemanatoare cu calcarele, care, macroscopoic,
se pot deosebi greu de acestea. Ele sunt roci biminerale, alcatuite deci din carbonat de magneziu
si carbonat de calciu. In fuctie de variatia continutului in cei doi componenti se gasesc in natura
numeroase varietati litologice: dolomite cu calcit (10-15%), dolomite calcaroase (15-25%). In
general, dolomitele sunt mai dure si mai rezistente la actiunea acizilor. Deocamdata acestea se
utilizeaza in industria siderurgica, in industria hartiei si celulozei, a cauciucului, sticlei, in
industria sodei si in agricultura.
8. GABROURILE

19

In regiunea Cazanesti-Ciungani (Muntii Drocea) din jud. Hunedoara cercetarile geologice au


pus in evidenta importante rezerve de gabrou cu magnetit titano-vanadifer. Este pentru prima
data cand in tara noastra o roca bazica obisnuita va deveni un bun minereu de fier. Aceasta roca
are culoare neagra, putandu-se observa cu ochiul liber cristale stralucitoare de magnetit.Procesele
de transformare hidrotermala sunt foatre caracteristice. Microstructura magnetitului se
caracterizeaza prin prezenta unor lame de ilmenit, magnetitul formand o solutie solida cuacesta
din urma. Depunerea magnetitului si a ilmenitului a fost posibila datorita acumularii treptate a
fierului si a titanului in magma gabroica reziduala. Vanadiul a intrat in reteaua magnetitului.
Titanul si vanadiul pot ramane in fonta sau pot fi trecute in zgura (in special vanadiul), de unde
ar urma sa fie apoi extrase.
9. GIPSUL
Aceasta roca sedimentara de precipitatie, sulfat natural hidratat de calciu contine 32.5% oxid
de calciu, 46.6% oxid de siliciu si 20.9% apa. Se gaseste in natura sub forma de gips zaharoid,
foarte curat, dar de cele mai multe ori amestecat cu diferite impuritati: argila, nisip, materii
organice, etc. Cand este compact, larg cristalizat si curat, se numeste alabastru.
Anhidridul, sulfatul natural de calciu, se gaseste la noi in tara in zacamintele de gips de ls
Stanesti-Corbsori (jud. Arges) si Maneciu-Ungureni-Cerasiu (jud. Prahova), sub stratele de gips,
la peste 200M adancime.
Pe langa numeroasele lor utilizari cunoscute sub forma de ipsos, ca amendament in
agricultura, in industria hartiei, industria chimica (la fabricarea sulfatului de amoniu), in
stomatologie, etc., gipsul si anhidridul au devenit materii prime importante pentru fabricarea
acidului sulfuric si chiar a sulfului elementar.

10. GRANITELE
Aceste roci magmatice sunt bogate in cuart(20-70%), feldspatii dominand asupra mineralelor
feromagneziene. Astfel, granitele mai contin: feldspati alcalini intre 5 si 13%, feldspati calcosodici 1-3% si minerale femice 1-6% (amfiboli si piroxeni). Granitele sunt produsele de
cristalizare ale unei magme, unele dintre ele fiind de origine metamorfica (metasomatica).
S-a calculat de exemplu ca 1km3 de granit contine 20000t de uraniu. Ca minerale accesorii se
gasesc zircon, turmalina, granati, epidot, iar analizele chimice globalearata urmatorii componenti
chimici: oxid de siliciu, oxid de aluminiu, oxid de fier divalent, oxid de fier trivalent, oxid de
mangan, oxid de calciu, oxid de sodiu, oxid de potasiu.
Aceste roci sunt utilizate deocamdata ca materiale de constructii, placaje, socluri de
monumente, la extragerea de feldspati potasici si altele.
20

11. HORNBLENDITELE
In masivul Ditrau din jud. Harghita se gasesc diferite tipuri de roci datorita procesului de
diferentiere magmatica. Se presupune ca, initial, a avut loc o intruziune de magma bazaltica
normala, care a dizolvat calcarele si dolomitele, trecand astfel la o topitura alcaligabroica. Prin
procesul de diferentiere magmatica, partile melanocrate s-au separat gravitationalla partea
inferioara a rezervorului si astfel, din magma bazica si ultrabazica ramasa, auluat nastere, prin
consolidare, hornblenditele cu olivina.
In comuna Jolotca, jud. Harghita, se gasesc importante masive de roci bazice numite
hornblendite, de culoare neagra sau bruna cu nuante verzui, care au un continut de 12% fier si 24% titan. Incercarile recente de laborator au dovedit ca fierul se poate extrage magnetic,
rezultand si un concentrat de apatit. Ramane sa se mai faca incercari de valorificare prin metode
hidrometalurgice, intrucat otelul rezultat este foarte cautat.

V.

RESURSELE BIOSFEREI

1. VALORIFICAREA RESURSELOR BIOSFEREI


Resursele biosferei provin din cele dou mari domenii ale Pmntului: oceanele i
continentele. Pe uscat, aceste resurse sunt mult mai diversificate i mai productive. Avnd ns n
vedere ntinderea mult mai mare a oceanelor, volumul de substan vie elaborat anual n cadrul
acestora este de 600 miliarde tone, fa de cele 300-400 miliarde tone fur 12312v214m nizate de
zonele continentale.
n timp ce asociaile vegetale naturale (stepe, savane, prerii, pduri, etc.) nregistreaz
restrngeri a suprafeelor ocupate datorit interveniei antropice, asociaile vegetale cultivate de
om se diversific i evolueaz.
21

n structura biomasei totale produs annual predomin cea vegetal: circa 550 miliarde
tone n oceane i aproximativ 400 miliarde tone pe uscat, din care circa 100 miliarde tone le
deine pdurea, restul fiind puni, fnee culturi.
Accesul la valorificarea biomasei marine este mult mai dificil dect pe uscat; de aceea,
potenialul biomarin nu este nc suficient cunoscut i exploatat. Cu toate acestea, oceanul
rmne o imens "cmar" natural de alimente a omenirii, o surs de proteine i un uria depozit
mineral.
2. RESURSELE FORESTIERE I ROLUL ECONOMIC AL PDURII
nsemntatea mare a pdurii deriv din cele dou mari funcii ale ei: funcia economic,
furnizoare de material lemnos i produse accesorii, protecia unor obiective de interes economic,
refacerea sntii fizice i psihice ale oamenilor i funcia ecologic, fiind cunoscut rolul pdurii
asupra climei, apelor, solului, etc (anexa 7).
Suprafeele ocupate de pduri acum dou milenii, circa 56 % din uscat, identificate cu
ajutorul solurilor silvestre, au fost restrnse treptat nct azi mai ocup doar circa 4500 milioane
hectare, ceea ce corespunde la 30-34 % din totalul uscatului. Aadar, omenirea a distrus aproape
jumtate din pdurile de pe suprafaa Pmntului, prin incendieri i defriri n vederea obinerii
unor terenuri destinate agriculturii, prin punat i prin tierea pdurilor n scopuri industriale
(lemn de construcie, lemn de min, lemn pentru celuloz i hrtie) i drept combustibil. Acest
proces a fost urmat de apariia unor fenomene nefavorabile vieii n general i economiei n
special (aridizarea climei, eroziunea solului, accentuarea inundaiilor, poluarea aerului, etc.).
Cu actuala suprafa acoperit de pduri se pot satisface, n principiu, cerinele mereu
crescnde ale populaiei lumii. Pentru aceasta se impun o serie de msuri, cum ar fi: exploatarea
raional, rempdurirea i reconstrucia ecologic a zonelor defriate, stoparea defririlor
abuzive, etc.
Pe glob sunt mari diferenieri n ceea ce privete structura pdurilor, condiiile de
dezvoltare a acestora i valorificarea economic a lor.
a. Pdurile de conifere (circa 1200 milioane hectare) prezint cteva trsturi distincte,
favorabile sub raport economic: speciile sunt puine existnd o uniformitate pe mari suprafee,
arborii au trunchiuri drepte, ramurile sunt scurte i subiri, densitatea biomasei este redus ceea
ce permite transportul lesnicios al masei lemnoase exploatate, etc.
Sub raportul rspndirii spaiale, se evideniaz dou zone: una situat n Eurasia, iar
cealalalt n America de Nord. n afar de acestea, mai exist areale mai restrnse n emisfera
nordic, n special n zonele montane (Alpi, Carpai, Caucaz, Himalaya, etc.), precum i n
emisfera sudic (Paran, Chile, Noua Zeeland, Australia), unde nsumeaz 5 % din suprafaa
total a pdurilor de rinoase.
Pdurile de conifere din nordul Eurasiei sunt alctuite din molid (Picea abies), brad
(Abies alba) i pin (Pinus silvatica). Cel mai preios lemn este al molidului, care formeaz pduri
ntinse i compacte n nordul prii europene a C.S.I., n Peninsula Scandinavic, n Polonia,
22

precum i n unele zone montane (Alpi, Carpai, Pirinei, etc). Bradul ocup suprafee
considerabile n taigaua siberian.
n continentul nord american, pdurea de conifere se extinde n jumtatea de sud a
Canadei i n Alaska, din zona Insulei Terra Nova pn n strmtoarea Bering, precum i n
partea de vest a S.U.A. (n arealul Munilor Stncoi).
n apropierea Oceanului Atlantic, pe soluri nisipoase i ntr-un climat mai umed, pdurea
este format din pinul alb (Pinus alba), iar spre interiorul continentului n structura pdurii apare
molidul negru (Picea nigra), bradul de balsam (Abies balsamea) i specii de pin. n vestul
Americii de Nord se ntind pe suprafee mari pduri de pin galben (Pinus ponderosa), brad alb i
molid. Spre sud-vest i n vecintatea coastelor pacifice crete arborele mamut (Sequoia
gigantaea) i arborele rou (Sequoia sempervirens), arbori ce ajung pn la 120 m nlime.
b. Pdurile de foioase temperat-subtropicale. Acest tip de pdure este limitat, aproape
n ntregime, de zonele de latitudini medii din emisfera nordic, desfurndu-se de la limita
sudic a pdurilor de conifere pn n Peninsula Iberic, iar n S.U.A., din sudul Noii Anglii pn
la Missouri i Arkansas. Pduri de foioase se ntlnesc i n nordul R.P.Chinez, peninsula
Coreea i n centru Japoniei.
n emisfera sudic, acest tip de pdure ocup suprafee mai restrnse (pdurea valdivian
n America de Sud i pdurile de foioase din Noua Zeeland i Oceania). Ca esene se remarc:
fagul (Fagus silvatica), stejarul (Querqus), cu lemn mai dur, mesteacnul (Betula), al crui lemn
este folosit n industria mobilei, iar coaja la obinerea taninului, castanul, rspndit mai ales n
sud-vestul Europei i n S.U.A., plopul (Populus), etc.
n zonele cu veri uscate din regiunile subtropicale cresc pduri de foioase deosebite.
Pentru regiunea mediteraneean este specific stejarul de plut (n Peninsula Iberic), arganierul
(arborele de oel, n Magreb), stejarul verde i camforul (n nord- estul R.P.Chinez) i chiar
bambusul (Japonia, R.P.Chinez).
Suprafaa pdurilor de foioase din zona temperat i subtropical este evaluat la circa 600
milioane hectare, din care 260 milioane hectare n America de Nord i circa 255 milioane hectare
n C.S.I. Sub raport economic, din cauza densitii sub nivelul mediei mondiale, acest tip de
pdure furnizeaz mai puin lemn util la hectar (90 m3 n America de Nord, 80 m3 n Europa, 75
m3 n C.S.I.). Lemnul exploatat este folosit n industria mobilei i n construcii.
c. Pdurile intertropicale umede sunt localizate ntre cele dou tropice, ntr-o zon
climatic umed i cald. n aceast categorie sunt incluse i pdurile galerii, care nsoesc rurile
ce traverseaz savana, constituind, de fapt, o prelungire a pdurilor tropicale, precum i
mangrovele, vegetaie forestier care apare predominant n zonele de rm, fiind influenate de
maree. Suprafaa deinut de pdurile intertropicale este estimat la circa 2 miliarde hectare
(peste 50 % din suprafaa forestier a globului). Caracteristicile acestei pduri (diversitatea mare
a speciilor, densitate mare i variabil a masei vegetale care furnizeaz ntre 190 i 370 m 3 mas
lemnoas la hectar, stratificarea pdurii pe etaje, soluri umede, etc.) fac dificil exploatarea lor
pentru scopuri industriale.
n cadrul acestor pduri intertropicale se difereniaz trei mari zone:
23

- Zona american se ntinde din sudul Mexicului pn n partea septentrional a Americii de


Sud. Cea mai cunoscut este pdurea amazonian, n care se gsesc mai multe esene valoroase
ca: arborele de cauciuc, mahonul, numeroase specii de palmier, etc. Mahonul este folosit pentru
furnire, iar arborele de balsa, fiind uor, n industria aeronautic. ara cu cele mai bogate resurse,
dar i cu exploatri nsemnate, este Brazilia.
- Zona african se ntinde din Golful Guineea pn n Platoul Central African, remarcabil
fiind bazinul fluviului Zair. Principalele esene preioase i rare sunt: mahonul african, abanosul,
lemn de culoare trandafiriu care este folosit mai ales n industria mobilei (Nigeria, Gabon, Coasta
de Filde, Ghana, etc.)
- Zona sud-estic asiatic cuprinde sudul Indiei i Indochinei, Malaysia, arhipelagul
Indonezian, Insulele Filipine i Noua Guinee. Structura pdurilor este complex, din cadrul
esenelor valoroase remarcndu-se teckul, cu lemn rezistent folosit n construciile navale,
santalul, utilizat mai ales n industria mobilei.
n aceast regiune a Asiei se remarc, n ceea ce privete producia de lemn, Indonezia, pentru ca
mpreun cu celelalte ri din acest areal asigur circa 1/3 din exportul mondial de lemn.
Repartiia pdurilor pe continente este foarte diferit. Astfel, emisfera nordic este mult
mai bogat n pdure dect cea sudic. Gradul de mpdurire difer de asemenea, el fiind peste
media mondial n America de Nord i America de Sud, pentru ca n Oceania i Africa s fie sub
aceast medie din cauza extinderii mari a deerturilor, iar n Asia i Europa, datorit defririlor
efectuate n decursul timpului.
Repartiia resurselor forestiere la nivelul statelor se apreciaz tot dup gradul de
mpdurire, difereniindu-se astfel patru categorii de state:
- state cu grad ridicat de mpdurire, peste 30 % din suprafaa teritorial, n rndul crora se
nscrie Guyana Francez, Suriname, Ecuador, etc.
- state cu grad mediu de mpdurire, 20-30 % pdure, ce cuprind Germania, Belgia, Romnia,
Argentina, Italia, etc.
- state cu grad redus de mpdurire, 10-20 %, n care exploatrile trebuiesc limitate la
volumul creterii anuale de lemn (Danemarca, Ungaria, Grecia, etc.)
- state cu grad foarte redus de mpdurire, sub 10 %, care import mari cantiti de lemn
(Irlanda, Algeria, Olanda, Egipt, etc.).
Comparnd volumul exploatrilor cu cel al creterii anuale se constat c situaia cea mai
bun apare n America de Sud, unde la o cretere anual de 790 milioane m 3 se exploateaz doar
240 milioane m3, apoi C.S.I. (spor 790 milioane m3/an i 324 milioane m3/an exploatare), Canada
(spor 228 milioane m3/an i 115 milioane m3/an exploatare). O situaie de echilibru este
caracteristic n Africa i Oceania, iar dezechilibre se ntlnesc n Asia (719 milioane m 3
exploatare fa de 190 milioane m3 spor), Europa (310 milioane m3 exploatare fa de 120
milioane m3 spor) i S.U.A. (314 milioane m3 exploatare fa de 150 milioane m3 spor).
Cantitatea de lemn exploatat este foarte slab valorificat. Numai 55 % se folosete ca
lemn de lucru i n industrie, iar restul este folosit ca lemn de foc. Sub acest aspect exist mari
contraste regionale, rile europene i nord americane folosind lemnul n special n scopuri
industriale, iar cele africane i sud americane drept surs energetic.
24

Pe plan mondial, pe primul loc n producia de lemn se situeaz Asia, urmat de America
de Nord, Europa, Africa, America de Sud i Oceania, iar la nivel de ri, se remarc S.U.A.,
C.S.I., etc. Dup unele estimri ale F.A.O., producia de mas lemnoas va ajunge n anul 2000 la
circa 3370 milioane m3.
Romnia se numr printre rile cu un grad mediu de mpdurire, fondul forestier
reprezentnd 26,7 % din suprafaa total a rii, revenind n medie fiecrui locuitor circa 0,27
hectare. Acest procent este apropiat cu cel al Franei, Poloniei, Portugaliei, etc. Pe regiuni
geografice, acest fond forestier este inegal repartizat: 58,5 % n regiunea montan, 32,7 % n
zonele colinare de deal i podi i numai 8,8 % n zonele de cmpie. n ceea ce privete
compoziia pdurilor pe specii, exist 30,7 % rinoase, 30,3 % fag, 18,2 % cvercinee, 15,2 %
diverse tari i 5,2 % diverse moi.
Suprafaa fondului forestier din ara noastr a suferit o restrngere continu ncepnd cu
anul 1829, cnd procesul de despdurire intr n reglementri oficiale pentru extinderea
suprafeei terenurilor arabile. Ca atare, procentul de mpdurire actual este de doar 3,5 % n
Cmpia Brganului, 5,3 % n Cmpia Olteniei, 3,2 % n Cmpia Banato-Crian, 4,1 % n
Cmpia Moldovei, 7,1 % n Podiul Dobrogei, etc. La nivelul catenei carpatice, cel mai ridicat
grad de mpdurire este n Carpaii Orientali, n special n grupa central a acestora.
d. Comerul cu produse lemnoase
Principalele ri exportatoare a produselor lemnoase sunt:
- Federaia Rus, Canada, S.U.A., Suedia, Finlanda, Norvegia: produse rinoase
- Unele ri africane (Ghana, Gabon, Zair, Coasta de Filde), Brazilia, Indonezia i Sri Lanka:
produse din foioase
Principalele ri importatoare de produse din lemn sunt: Marea Britanie, Germania,
S.U.A., Frana, Japonia, Italia, Spania, Olanda etc.
Circuite i schimburi de produse lemnoase sunt:
- dintre rile scandinave i Europa estic spre V-lu i SE-ul Europei
- dintre Canada i S.U.A.
- de mai mic intensitate ntre America Central i America de Sud i ntre Asia i Europa
3. PAJITILE I IMPORTANA LOR ECONOMIC
Pajitile sunt constituite din puni i fnee naturale. Ele formeaz o component de
baz a zootehniei, avnd n vedere c toate animalele lapte, carne i/sau ln sunt erbivore. Nu
este deci ntmpltor c aceste formaiuni vegetale, rspndite difereniat n toate zonele
climatice, dein nc o suprafa mare, de circa 3000 milioane hectare (dublu fa de terenurile
arabile), urmnd imediat dup pduri.
Punile naturale reprezint acea categorie de folosin a terenurilor agricole acoperite
cu ierburi care, n mod obinuit, cresc spontan, utilizate ca furaj verde n perioada punatului,
fie tot timpul anului n climatele umede i cu ierni blnde, fie numai o parte din an, ca de
exemplu n zonele tropicale unde intervalele de secet sunt lungi, sau n inuturile montane n
sezonul cald.
25

Fneele naturale servesc pentru obinerea fnului prin care se asigur hrana animalelor
n sezonul rece.
Punile i fneele naturale din Romnia, prin valoarea lor nutritiv i volumul lor
considerabil, dein un rol important n asigurarea bazei furajere pentru creterea animalelor. n
funcie de condiiile naturale se remarc urmtoarele grupe de puni i fnee:
- Puni de lunc, care se ntlnesc cu precdere n lunca Dunrii i n luncile i terasele
principalelor ruri din ar. Aceste puni pot fi folosite o perioad mai mare de timp, pn
toamna trziu.
- Puni de step, ocup suprafee mai mici n cadrul unor cmpii.
- Puni i fnee de dealuri i podiuri, au o importan medie n ceea ce privete coninutul
n substane nutritive i mas furajer.
- Puni i fnee montane, sunt cele mai importante chiar dac sunt folosite doar n perioada
sezonului estival. Acestea se remarc prin bogia floristic i marea lor valoare nutritiv. n
funcie de altitudinea la care se gsesc i compoziia floristic, aceste puni se divid n mai
multe tipuri: puni joase, localizate la altitudini de 700- 800 m; pajiti montane situate la limita
superioar a pdurilor, care au cea mai mare rspndire n Carpaii Orientali; pajitile alpine, care
sunt specifice masivelor nalte (de peste 2000 m), avnd o extensiune major n cadrul Carpailor
Meridionali.

CONCLUZII

Resursele- reprezint mijloace oferite de natura care sunt utile so-cietatii omeneti. In
funcie de proveniena lor acestea se pot clasifica in mai multe categorii:
- resurse atmosferice si extraatmosferice
( energia solara si energie eoliana);
- resurse ala hidrosferei
( energia apelor curgtoare, energia mareelor, energia curenilor oceanici);
- resurse ale litosferei
(resurse energetice, minereuri feroase si neferoase, roci de cons-tructie);
- resurse ale biosferei
26

( in, cnepa, lemn).


Resursele pot fi clasificate si dup alte criterii:
- Dupa durabilitate in timp sunt resurse epuizabile si inepuizabile (apa);
- Dupa efectele produse : - resurse nepoluante (energia solara solara)
- resurse poluante(crbunele,petrolul)
Dezvoltarea durabila reprezint un concept nou care presupune utilizarea materiilor prime
si industriilor nepoluante si regionabile. Aceasta filosofie doreste implementarea surselor
neconventionale (alternative) de energie, care, pe langa faptul ca sunt nepoluante, sunt practic
inepuizabile. Odata cu progresul tehnic si informational din ultimele secole se doreste
reducerea utilizarii combustibilor fosili si in general limitarea poluarii la nivel mondial.

BIBLIOGRAFIE

BRANA V.,"Zacamintele metalifere ale subsolului romanesc", Editura Stiintifica,


Bucuresti, 1958 ;
BRANA V., "Zacamintele nemetalifere din Romania", Editura Tehnica, 1967 ;
BRANA V., LUPEI N., "Zestrea minerala a lumii", Editura Stiintifica, Bucuresti,
1971;
Buican D., Odiseea Biosferei, Bucuresti, 2009;
Jeanne Manning, Tehnologii Free Energy, Editura Excalibur,
2009;
Internet

27

ANEXE

Anexa 1. Evaluarea potenialului exploatabil a energiei eoliene de-a lungul


litoralului (dup Raboca N., 1995)

Lungimea estimativ Potenialul estimat


Regiunea
a litoralului
de-a lungul litoralului
6
(10 m)
Wh/an
America de Nord
46
754
America de Sud
22
604
Oceania
20
494
C.S.I.
11
494
Asia (fr C.S.I.)
42
701
Europa (fr C.S.I.) 24
1051
28

Africa

27

534

Anexa 2. Fluvii cu potenial hidroenergetic ridicat (dup Cotilon I., 1978; din
Grigor P., 1996)

Cursul de ap

Q mediu la Potenial
vrsare
hidroenergetic TWh/an
3
(m /s)
Total
Amenajat
Zair
42000
700
12
Yanhtze
35000
500
Brahmaputra
19000
500
Parana
16000
174
96
Ienisei
17400
140
45
Zambezi
3500
120
24
Columbia
7500
92
86,5
Angara
3600
84
66
La Grande
3500
68
21,5
Tocantins
9200
64
21
San Francisco
3000
62
25
Sf. Laureniu
10300
58
52
Churchill
1600
46
46
Dunrea
6400
43
38
Volga
8000
40
30
Maniconagan
1000
18,5
18,5
Rhon
1700
18,5
17,5
Rhin
2200
15,5
14,7
Tennese
1900
9,6
9,6
Nipru
1670
9,3
9,3

Anexa 3. Potenialul hidroenergetic al bazinelor hidrografice din Romnia


(dup Al. Coglniceanu, din Grigor P., 1996)
Bazin
hidrografic

Potenial
(GWh)

teoretic

Amenajat la 31.12.1985

29

Tisa-Some
Criuri
Mure
Timi-Nera
Cerna-Jiu
Olt
ArgeDmbovia
Ialomia
Siret
Prut

Suprade
f.
precipit
km2 aii
2335 32500
1
1308 10300
5
2784 41000
2
9700 9000

al
teoret GW
scurge ic
h/
rii
liniar an
14900 6900 408
0
4500 2500 104
0
17200 9500 485
0
3700 1800 123
0
2184 25000 10400 2650 260
4
0
2450 34500 13400 8250 454
7
0
1242 12500 5000 3100 170
4
0
1081 8500 3300 2200 800
7
4499 44500 16700 1110 495
3
0
0
1089 2700 500 500 230
4
i3804 9500 400 0
3

Dobrogea
bazinele
endoreice
Bazine
mici(microhidrocen
trale)
Total
ruri2375 230000 90000 5150
interioare
00
0
Dunre
1850
0
Total general 2375 230000 90000 7000
00
0

Nr. Pi
% C.H. (M
E. W)
10, 116 195
2
0
2,6 63 435

P
GWh/
(MW
an
)
303, 550
2
165, 330
9
12, 141 207 777, 1361
1
1 0
3,1 50 520 23,7 60
6,5 57
11, 53
3
4,2 32
2,0 47

1190179, 443
8
197 1369 3287
0
850 505, 926
4
240 58,6 175

12, 155 216 581, 1421


4
0 0
0,6 14 75 15,0 65
-

238 6,0
0

610 -

284 71, 728


00 0
116029, 7
0 0
400 10 735
00 0

121
00
280
0
149
00

159

3978 8777
,6
1276 6496
5254 15273
,6

30

Anexa 4. Energia eoliana

31

Anexa 5. Hidroenergia

Anexa 6. Resursele litosferei

32

33

34

Anexa 7. Resursele biosferei

35

36