Avîrvarei Alexandru clasa a XI – a A

IMPACTUL EXPLOATARII SI VALORIFICARII

RESURSELOR NATURALE ASUPRA MEDIULUI

Resursele naturale
Resursele naturale sunt substanțe care apar în mod natural și care sunt considerate valoroase
în forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci când
activitățile primare asociate cu aceasta sunt extragerea și purificarea, ele fiind opuse creației.
Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul și silvicultura sunt în general considerate industrii ale
resurselor naturale, în timp ce agricultura nu e.
Clasificare resurselor naturale
Resursele naturale sunt clasificate în două mari categorii:
• resurse regenerabile
• resurse neregenerabile.
Resursele regenerabile sunt resursele vii (pești, păduri, de exemplu), care pot să se refacă dacă
nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot să se refacă şi pot fi folosite pe termen nelimitat
dacă sunt folosite rațional.
Odată ce resursele regenerabile sunt consumate la o rată care depășește rata lor naturală de
refacere, ele se vor diminua și în cele din urmă se vor epuiza. Rata care poate fi susținută de o
resursă regenerabilă este determinată de rata de refacere și de mărimea disponibilului acelei
resurse. Resursele naturale regenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vântul, mareele și radiația
solară.

Valorificarea resurselor
Extragerea resursei de bază și purificarea într-o formă ce poate fi utilizată în mod direct sunt
considerate activități normale în cadrul valorificării resurselor naturale.
Resursele naturale sunt considerate capital natural ce poate fi convertit în materii prime în cadrul
proceselor capitalului infrastructural. Ele includ sol, lemn, petrol, minerale și alte bunuri
provenite din natură. Resursele naturale ale unei țări determină bogăția sa și statutul său în
sistemul economic mondial, prin determinarea influenței sale politice. Statele dezvoltate sunt mai

1
Avîrvarei Alexandru clasa a XI – a A

puțin dependente de resursele naturale pentru bogăție, deoarece au o bază în capitalul

infrastructural pentru producție.

Perspective
În ultimii ani, epuizarea capitalului natural și încercările de a se trece la dezvoltarea rațională
au fost principalele probleme ale agențiilor de dezvoltare. Epuizarea capitalului natural este un motiv
de îngrijorare în special pentru zona din regiunile cu păduri ecuatoriale, care păstrează cea mai
mare parte a biodiversității naturale a Pământului – capital natural genetic de neînlocuit.
Problema reziduurilor activităților umane s-a amplificat, iar acumularea acestora conduce la
alterarea calității factorilor de mediu. Aceste alterări provoacă numeroase dezechilibre în faună și
floră și influențează starea de sănătate și bunul mers al colectivității umane din zonele
supraaglomerate.
Accelerarea ritmurilor de dezvoltare în unele țări industrializate, bazată pe consumarea
resurselor neregenerabile de energie, a condus la creșterea nivelului de bunăstare, dar a avut si
consecințe nefaste asupra mediului, poluarea lui la nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de factori precum: numărul mare de automobile,
avioane cu reacție și nave de mare tonaj, fabrici care utilizează tehnologii vechi, poluante, mari
consumatoare de materii prime, apă și energie. Aceste fenomene sunt determinante de necesitățile
crescânde ale populației aflate în stare de explozie demografică, precum și de marile aglomerări
urbane.
Epoca contemporană este perioada marilor descoperiri tehnologice și de transformare a
civilizației omenești, dar și cu consecințe complexe și neașteptate asupra vieții.
În prezent, resursele naturale regenerabile ale Terrei nu mai acoperă nevoile omenirii. Explozia
demografică și dezvoltarea masică și diversificarea ramurilor de activitate, necesarul de materie
primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar prin exploatarea intensă a
resurselor pământului a condus la un dezechilibru ecologic.
Perfecționarea și modernizarea proceselor tehnologice, prin utilizarea recentelor descoperiri
științifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu și pe cele energetice.
Drept urmare industrializarea și creșterii producției de bunuri au sporit mult materialele ce
afectează mediul ambiant.

2
Avîrvarei Alexandru clasa a XI – a A

Materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regăsesc în aer, apă
și în sol și au efecte deosebit de dăunătoare pentru mediul natural. Ploile acide sunt tot mai dese, ca
urmare a prezenței dioxidului de sulf din aer, din cauza dezvoltării proceselor termice și a
utilizării unor combustibili inferiori. Atmosfera este din ce în ce mai afectată prin evacuarea de
importante cantități de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri și oxizi ai metalelor,
antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra vegetației și a sănătății omului.
În prezent, lumea se află în efervescență, însă schimbările actuale creează speranțe și
oportunități privind remedierea treptată a mediului înconjurător, în cazul in care vom lua in
considerare de problemele mediului înconjurător și de implicațiile acestora asupra supraviețuirii
omului și a existenței vieții pe Terra.
“Mediul natural”, respectiv aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul și subsolul
și formele de viață pe care aceste ecosisteme le creează și le susțin este imaginea comună a omului
privind mediul înconjurător.
O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un “ecosistem” care se află
în interacțiune reciprocă și care se readaptează permanent pentru păstrarea echilibrului necesar.
Mediul înconjurător se prezintă ca o realitate pluridimensională care include mediul natural,
precum și activitatea și creațiile omului, acesta ocupând o dublă poziție: de “component” al
mediului și de “consumator”, de beneficiar al mediului.
Conceptul actual de “mediu înconjurător” are un caracter dinamic, care încearcă să cunoască,
să analizeze și să permită funcționarea sistemelor protejate în toată complexitatea lor.
Prin termenul de “resurse naturale” se înțelege totalitatea elementelor naturale ale mediului
înconjurător ce se utilizează în activitatea umană. Aceste elemente înglobează resurse
neregenerabile – minerale și combustibili fosil, resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună
sălbatică și resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală și a valurilor.
Întreaga activitate privind mediului înconjurător are drept scop utilizarea rațională a resurselor
existente, precum și elaborarea de programe și măsuri de protecție a mediului natural. Se
urmăresc scopuri precise și bine definite precum: corelarea activității de sistematizare a teritoriului
și localităților cu măsuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producție cât
mai puțin poluante și echiparea instalațiilor tehnologice și a mijloacelor de transport generatoare
de poluanți cu dispozitive și instalații care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului
înconjurător, recuperarea și valorificarea optimă a substanțelor reziduale utilizabile.

3
Avîrvarei Alexandru clasa a XI – a A

Noțiunea de “mediu înconjurător” se referă la toate activitățile umane în relația om-natură, în

cadrul planetei noastre. Progresul sau sărăcia care caracterizează planeta noastră la un moment dat
depinde de starea și factorii de calitate ai mediul înconjurător. Factorii de risc, precum poluarea,
degradarea apei și a aerului, amenințarea păturii de ozon, deșertificarea, deșeurile toxice și radioactive
și multe altele influențează dezvoltarea planetei, între aceasta și intervențiile nefaste există o strânsă
interdependență.
Până în secolul al XVII-lea toate civilizațiile erau de natură predominant agricolă,” pământul
era baza economiei, vieții, culturii, structurii familiei și politicii”, viața era organizată în jurul satului,
economia era descentralizată, iar fiecare comunitate producea aproape tot ce îi era necesar.
Energia consumată corespundea în esență lucrului forței musculare, umană sau animală,
rezervelor de energie solară înmagazinată în păduri, utilizării forței hidraulice a râurilor sau
mareelor, forței eoliene, iar sursele de energie utilizate de civilizaţiile agricole fiind regenerabile.
Creșterea numărului de locuitori la nivel global, perfecționarea organizării sociale, dezvoltarea
industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele două secole, încercarea omului de a exploata
fără limite resursele naturale au luat amploare.
Industrialismul a fost un sistem social multilateral și bogat care a influențat fiecare aspect al
vieții omenești. Creșterea economic accelerată, se bazează în majoritate nu pe surse regenerabile de
energie, ci pe energia cheltuită prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: cărbuni, țiței,
gaze naturale.
INFLUENTA INDUSTRIEI MINIERE ASUPRA MEDIULUI
Întreaga activitate miniera produce, din cauza specificului sau, multiple si variate efecte
negative asupra mediului exemplificate prin :
- modificări ale reliefului, manifestate prin degradarea peisajului si strămutări ale gospodăriilor si
obiectivelor industriale din zonele de exploatare ;
- ocuparea unor mari suprafețe de teren pentru activitatea de exploatare, haldare, depozitare a
substanțelor minerale utile, instalații industriale, cai de acces etc., suprafețe ce devin astfel total
inutilizabile în alte scopuri, pentru o perioada lunga de timp ;
- degradarea terenului, prin deplasări pe verticală si orizontală ale suprafeței si alunecarea haldelor
si iazurilor de decantare cu provocarea unor grave accidente ;
- impurificarea apelor curgătoare de la suprafața si a apelor freatice ;
- dezechilibru hidrodinamic al apelor subterane ;
- influente negative asupra atmosferei, florei si faunei din zona ;
- poluarea chimica a solului, care poate afecta pentru mulți ani proprietățile fertile ale acestuia ;

4
Avîrvarei Alexandru clasa a XI – a A

- zgomote, vibrații si radiații răspândite în mediul înconjurător

cu o puternica acțiune nefavorabila.
INFLUENTA UTILIZARI PESTICIDELOR IN AGRICULTURA ASUPRA
MEDIULUI
Sunt substanțe chimice care:
- au calități toxice ;
- sunt extrem de periculoase ;
- au un grad înalt de rezistenta la degradare si de acumulare în organismele vii si mediul
înconjurător ;
- pot fi ușor transportate în atmosfera la distante mari si se depun departe de locul de emisie ;
- pot dauna sănătății umane si mediului înconjurător, fie aproape sau departe de sursele lor ;
- asupra organismului uman duce la creșterea morbidității prin cancer, dezvoltare anormala,
fertilitate scăzută, slăbirea imunității, reducerea capacitaților intelectuale.
IMPACTUL EXPLOATARII SI VALORIFICARI PETROLULUI
- Exploatare(ex : Triburile nevăzute din Peru, amenințate de exploatarea petrolului);
- Transport (ex : Astăzi peste 85% din petrolul exploatat pe glob se transporta cu ajutorul
tancurilor petroliere. Eșuarea petrolierului "Amoco Cadiz" în 1978, coastele franceze din Bretagne a
determinat deversarea a 230.000 tone de petrol în mare) ;
- Prelucrare ;
- Conflicte militare(ex : situația dintre S.U.A si IRAK).
Așadar, Alvin Toffler observă cu sarcasm o stare de fapt cu consecințe dezastruoase pentru
mediul natural, la nivel global: “Pentru prima dată o civilizație consumă din capitalul naturii, în loc să
trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital!”.