ACTIVITĂŢI DE EDUCARE ECOLOGICĂ

“RECICLEZ HÂRTIA-SALVEZ UN COPAC”

DEACONU ELENA-MIHAELA
ŞCOALA GEN. NR.2 MOTRU,PLOŞTINA

Educaţia ecologică figurează în toate programele UNESCO adoptate în toate cele 160 de
state membre ca un deziderat ce poate fi realizat cu succes dacă implementarea lui se face încă din
primii ani de şcoală.
Astfel , prin educaţia ecologică înţelegem un amplu proces menit să conştientizeze oamenii
de problemele mediului înconjurător şi în acelaşi timp se referă la toate acţiunile care sunt
întreprinse pentru protejarea calităţii mediului.
În cadrul acestui amplu proces elevii trebuie să dobândească cunoştinţe , atitudini şi motivaţii
despre modalităţiile de menţinere a mediului nepoluat ,să înţeleagă că ei şi mediul sunt inseparabili,
că orice acţiune a omului are implicaţii asupra vieţii sale şi nu în ultimul rând că trebuie să se
implice acţional pentru a reduce efectele poluării .
Poluarea apei, aerului, solului , poluarea estetică şi fonică sunt probleme ale omenirii ,iar omul
e dator să încerce să găsească căi de rezolvare a acestor situaţii pentru că aşa cum spunea Sir Peter
Scott :„Nu vom putea salva tot ce ne-ar plăcea să salvăm , dar vom salva mai mult decât dacă n-am
fi incercat deloc.”
Uniunea Europeană încearcă prin politicile sale şi în România să crească gradul de informare
cu privire la beneficiile folosirii surselor regenerabile de energie , dar lucrează şi la îmbunătăţirea
politicilor publice de mediu şi energie cu contribuţia societăţii civile , lucru foarte important pentru
o viaţa sănătoasă.
Fiecare om trebuie conştientizat de rolul său în mediu şi de felul în care acţiunile sale
influenţează viaţa lui , a celorlalţi , dar şi de viitorul planetei . În ciclul primar nu sunt alocate ore
speciale educaţiei ecologice , nu e cuprinsă in planul-cadru al fiecărei clase , ea făcând parte din
„noile educaţii” , dar se poate realiza în viziune interdisciplinară în cadrul tuturor obiectelor de
studiu , în special la ştiinţe ale naturii la clasa a III-a şi a IV-a sau la cunoaşterea mediului la
primele două clase primare .Abilităţile practice se pot realiza cu materiale din mediul înconjurător ,
istoria ne poate oferi o privire asupra ajutorului primit de armatele române în lupte din partea
codrului sau despre împădurirea de la Codrii Cosminului din 1497 de către marele voievod Ştefan
cel Mare .Limba română oferă texte literare cu conţinut ştiinţific despre elemente ale mediului
înconjurător şi exemplele ar putea continua şi în cadrul matematicii , educaţiei muzicale ,
geografiei , educaţiei civice , muzicale şi educaţiei tehnologice.
O problemă deosebit de importantă în cadrul ecologiei o constituie defrişarea pădurilor , acest
aur verde al planetei , dar care din ce în ce mai mult este văzută doar ca o sursă de energie , sursă
de a produce lucruri şi nu în ultimul rând sursă de îmbogăţire.
Cu două milenii în urmă pădurile acopereau circa 55% din suprafaţa uscatului , iar omul a
distrus jumătate din aceste suprafeţe pentru terenuri arabile, păşuni , asezări umane , căi de
comunicaţie sau în scopuri industriale (lemn de construcţie ,lemn pentru celuloză şi hârtie,
combustibil).Însemnătatea mare a pădurii derivă din cele două mari şi importante funcţii ale ei:
-funcţia economică (material lemnos şi produse derivate )
-funcţia geoecologică (fiind cunoscută influenţa pădurii asupra climei , apelor solului ).
Ca urmare ,în prezent, suprafaţa împădurită reprezintă circa 26,6 din suprafaţa planetei şi se
diminuează anual cu circa 11 milioane de hectare.
„Un nou mod de gândire este necesar dacă oamenii vor să supravieţuiască”spunea Albert
Einstein , iar Mohandas K. Gandhi spunea că: „ Există destule resurse în lume pentru nevoile
umane dar nu şi pentru lăcomia umană” şi nu putem să spunem decât că suntem total de acord.
Copiii sunt un public important al educaţiei acestei planete deoarece ei sunt gestionarii şi
consumatorii resurselor mediului de mâine. Datoria noastră , a cadrelor didactice , este să-i facem
să înţeleagă că implicarea ecologică are consecinţe pe termen lung.
Pentru a putea realiza o acţiune ecologică cu elevii referitor la defrişarea pădurilor şi pentru a putea
înţelege efectele ei asupra omenirii ar trebui planificate o serie de activităţi.
O primă activitate ar putea fi numită :” Reciclez hârtia –salvez un copac „. Pentru realizarea ei se
poate pleca de la nişte informaţii ce-i vor determina să întreprindă acţiuni de ocrotire a naturii
astfel:
-un stejar de 100 ani eliberează in atmosferă 1,7 kg oxigen pur;
-un hectar de pădure absoarbe anual între 50 şi 70 tone de praf;
-un km pătrat de pădure produce zilnic 9 tone de de oxigen;
-o pădurice lată de 30 metri reduce poluarea fonică cu până la 11 %.
După aceste informaţii propun o discuţie referitoare la principalul lucru pe care îl folosesc elevii în
cadrul şcolii şi anume hârtia şi demararea unei acţiuni de colectare a maculaturii pentru salvarea
acestui plămân viu al planetei care se numeşte atât de simplu „pădure”.Acţiunea se poate realiza în
colaborare cu cu centrele de colectare a maculaturii (care sunt din ce în ce mai rare )şi se poate
desfăşura pe o perioadă îndelungată de timp. Elevii vor fi instruiţi asupra necesităţii reciclării
hârtiei care a fost o practică eficienta înainte de 1989 , dar care s-a pierdut treptat pe măsură ce am
avut acces la civilizaţie.
Pentru început şi pentru a putea înţelege obiectivul temei trebuie explicată corelaţia copac-
hârtie. Astfel , hârtia , asa aşa cum o cunoaştem noi a fost descoperită de chinezi în anul 60 î.e.n. şi
se fabrica din lemn de dud , haine vechi şi rafie amestecate cu apă , mărunţite foarte bine şi presate ,
Drumul ei din China până în Orient şi de acolo în Africa de Nord şi Spania a durat până în 1150.
Astăzi ,hârtia se fabrică din celuloză şi pastă mecanică , iar celuloza se obţine din lemn şi este
folosită industrial , zilnic producându-se la nivel mondial peste 650000 tone de hârtie .
De ce este necesară reciclarea hârtiei ? E foarte simplu ! Fiecate tonă de hârtie reciclată :
-salvează viaţa a 17 arbori;
-economiseste peste 7000 litri apă;
-economiseşte 4200kw pe oră folosiţi în mod normal in lungul proces fabricaţional al ei care este
deosebit de poluant.
Aceste aspecte aduc după sine altele şi anume faptul că salvând 17 arbori beneficiem de oxigen ,
nearuncând hârtia nu producem deşeuri participând astfel la păstrarea curată a naturii şi implicit la
sănătatea noastră.
O astfel de lecţie se poate realiza pe echipe .Fiecare echipă va avea la dispoziţie o coală mare
pe care va fi desenat un copac , iar pe fiecare ramură a copacului trebuie să scrie cât mai multe
informaţii referitoare la tema primită , un exemplu de teme fiind următoarele:
-prima echipă : Importanţa hârtiei
-a doua echipă : Importanţa pădurilor
-a treia echipă : Cum ajut un copac?
-a patra echipă : Reciclarea hârtiei
Această activitate implică metodele activ-participative şi dezvoltă intr-o mare măsură latura
comportamentală a acelui copil în societate . După ce se finisează de fiecare echipă cerinţa se reţin
elementele esenţiale , iar colile pe care s-a scris vor fi păstrate pentru maculatură.
Acesta este un model de activitate în cadrul educaţiei ecologice ce poate fi folosit cu succes la
clasela a III-a şi a IV-a şi rezultatele se pot vedea în timp. O altă cale la nivelul comunităţii ar putea
fi discuţiile cu părinţii pentru a cumpăra caiete produse din hârtie reciclată pentru că o astfel de
măsură aplicată la nivel naţional ar îndrepta agenţii economici să se reorienteze spre reciclarea
deşeurilor de hârtie.
Educarea conştiinţei şi conduitei ecologice prin activităţile desfăşurate vor face din elevii noştri
nişte persoane capabile să înţeleagă importanţa protejării mediului şi vom fi ocoliţi de criza
ecologică deoarece , cum spunea Jean Houston , un cercetător american :” Criza ecologică ne duce
la ceva ce nicio altă criză în istorie n-a mai făcut –la lupta pentru realizarea unei noi umanităţi „.

Bibliografie:
Vidu Alexandra, Predeţeanu Maria Lucia, „Prietenii naturii” – Ecologie – cls. a
III a – a IV a, Bucureşti, Editura Erc Press, 2004
Revista „Învăţământul preşcolar” nr.3 - 4/2000
Revista „Învăţământul preşcolar” nr.1 - 2/1999