1. Enumerati cateva din cauzele degradarii mediului.

Realitatile zilelor noastre arata ca secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri si transformari ale civilizatiei omenesti, dar si cele mai complexe si uneori nebanuite efecte asupra vietii. Pna nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. n prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamntului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic. Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utiliznd cele mai noi cuceriri stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele energetice. Ca urmare a industrializarii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult materialele ce afecteaza mediul ambiant. Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regasesc n aer, apa si n sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili inferiori; sunt evacuate n atmosfera importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare asupra vegetatiei, n general, si direct sau indirect asupra omului

2.Care considerati ca sunt cauzele crizei ecologice?

Cunoasterea naturii fara intelepciune a adus ignoranta fata de riscurile alterarii ei si asupra careia se atrage astazi atentia. Echilibrul om-mediu a fost rupt de progresul tehnologic, de dezvoltarea economica si de explozia demografica. Al Gore vorbea, in acest sens, de un holocaust ambiental, prin ceea ce Popper considera drept efect al desconsiderarii naturii si anume pierderea sentimentului de pietate pentru natura. Cat timp calitatea vietii umane depinde de mediul sau natural de existenta, de mediul artificial pe care omul si l-a creat si de interrelatiile dintre oameni (poluarea moral-anomica fiind considerata mai grava decat poluarea naturii si care devine mai rapida decat poluarea mediului) criza ecologica, bomba invizibila, se manifesta prin violenta asupra naturii, inclusiv asupra omului, ca si in hedonismul omului pe seama naturii inclusiv pe seama semenului sau.

3.Care sunt scopurile urmarite de eductia ecologica?

Scopul educatiei ecologice, ca parte componenta a educatiei morale, trebuie sa fie acela de a pregati tineretul pentru viata de maine n spiritul respectului absolut, pentru valorile Naturii, ale Culturii nationale si universale si nu numai de a transmite cunostinte (R. Dottrens).

Educatia ecologica are o serie de functii informative si formative, cum ar fi cele privind transmiterea cunostintelor stiintifice n scopul asigurarii unor atitudini individuale si colective bazate pe motivatii, pe conceptii si teorii, opinii menite sa modifice comportamentul ecologic precar, deficitar si chiar reprobabil, favorizand, n acelasi timp, hotarari si actiuni, care, sa determine n perspectiva, o conduita ecologica optima, responsabila cel putin a majoritatii membrilor societatii. n cadrul educatiei ecologice, ca si a celei generale, clementele formative, comportamentele ocupa o pondere prevalenta, deoarece, dupa cum se subliniaza si-n Concluziile Simpozionului de la Montreal, consacrat educatiei adultilor, ''educatia nu consta n a nvata pe cineva ce anume trebuie sa gandeasca, ci a-i forma modul n care trebuie sa nvete a gandi".

4. Ce reprezinta educatia ecologica?

De-a lungul timpului, Educatia ecologica a primit mai multe acceptiuni: studiul naturii, educatie n afara scolii, educatia pentru conservarea naturii, educatia pentru mediu, despre mediu, n mediu, prin mediu. Multi autori considera Educatia ecologica mai mult decat o disciplina scolara (chiar daca n unele tari apare ca o materie scolara obligatorie), cat si o pregatire pentru viata si un aspect al vietii n care tinerii sa poata interveni prin actiune directa pentru a asigura o evolutie a societatii umane n compatibilitate cu mediul natural Cat priveste ecologia, actualmente, ea este stiinta interrelatiilor ecosistemice dintre organisme vii si mediul abiotic, o stiinta sintetica focalizata pe intelegerea integrata a proceselor din mediul nostru. Educatia ecologica devine astfel incercarea transferarii unor moduri de gandire pragmatica privitor la ecosisteme, specii, populatii inclusiv umane, intelese in contextul lor evolutiv, in transformarile petrecute in plan spatial si temporal. Totodata, pe langa partea stiintifica/ eminamente pragmatica, educatia ecologica are si aspecte filosofice, legate de etica, moralitate, axiologie etc, toate acestea contribuind la pozitionarea individului uman in cadrul societatii, in cadrul larg al civilizatiei si al ecosferei. Educatia ecologica este o simbioza intre 1. abordari stiintifice hiper-rationale, de genul biologiei, chimiei, fizicii, geografiei, geologiei, paleontologiei, demografiei etc, 2. abordari legate de societatea umana in aspectele sale istorice, politice, sociale, economice, totodata integrand 3. moduri de abordare filosofica si artistica. Prin educatia ecologica se contribuie la o intelegere mai profunda a conexiunii dintre actiunile noastre (individuale sau de grup, la nivel social), si schimbarile mediului nostru de viata (actual si in viitor).

5.Ce este constiinta ecologica?

n conditiile crizei ecologice mondiale, cu care se confrunta omenirea, la fel ca celelalte forme ale constiintei sociale, un rol important revine si constiintei ecologice, care trebuie sa contribuie la formarea unei culturi ecologice a personalitatii umane. Cultura ecologica, presupune cunoasterea profunda a legitatilor dezvoltarii naturii si societatii, a interdependentei omului cu mediul nconjurator, constientizarea necesitatii de a ocroti natura, a prognoza fenomenele ce au loc n natura, a folosi cat mai rational si eficient resursele naturale. ntr-un mod sintetic, constiinta ecologica poate fi definita ca o forma a constiintei sociale, care consta n reflectarea corelatiei dintre societate si natura, a actiunilor omului asupra Naturii si consecintele acestor actiuni, precum si n fundamentarea cailor si mijloacelor de protectie a Naturii, a mediului. Constiinta ecologica cuprinde doua componente distincte, si anume: una cu caracter practic si cealalta cu caracter stiintifico - teoretic. Constiinta ecologica cu caracter practic se formeaza spontan, ca rezultat al activitatii practice a oamenilor. Ea reprezinta forma primara de percepere de catre om a locului si rolului sau n raport cu mediul nconjurator. "Constiinta ecologica stiintifico - teoretica, reprezinta un sistem de idei, conceptii si teorii cu privire Ia formele de interactiune dintre societate si natura, care au fost supuse elaborarii creatoare si sistematizarii rationale. Aceste idei si teorii largesc si aprofundeaza baza spirituala a conceptiei ecologice, care reflecta caracterul si scopul activitatii ecologice" (Apud Ecologia umana si constiinta ecologica). ntre constiinta ecologica si cultura ecologica exista o relatie intima, indisolubila, de interdependenta. Cultura ecologica reprezinta fundamentul constiintei ecologice a individului. Este incontestabil faptul ca, ntr-o societate moderna, unde valorile culturii sunt larg raspandite, difuzate si nsusite de catre demos, vom ntalni si o constiinta ecologica elevata. Regretatul Prof. univ. dr. doc., Alexandru Tanase cel mai prolific si competent filozof al Culturii nationale din perioada postbelica, sublinia argumentat faptul ca, cultura constituie "un mod de viata n care valorile si realizeaza functia lor moralformativa, devenind reguli si imperative ale existentei si activitatii". La randul sau, R. Linton afirma ca, membrilor oricarei societati, cultura le ofera un ghid indisolubil n toate mprejurarile vietii, pe baza unor modele culturale, ce au obtinut aprobarea sociala si permit influentarea membrilor societatii, care adera la ele. De aceea, consideram ca, modelele cultural-ecologice sunt, n fapt, normele ecologice capabile, susceptibile a apara si conserva Natura, Mediul nconjurator, respectiv atitudinea fata de agresiunile mpotriva Naturii, modul de protectie a acesteia, de promovare a unor masuri, de prevenire, profilactice si, totodata, terapeutice, curative atunci cand degradarea mediului, respectiv a aerului, padurilor, solului, subsolului, deja s-a produs. Formarea si dezvoltarea culturii ecologice, se poate realiza cu succes numai ntr-o societate ecologica, care are ca obiectiv sau scop final optimizarea si armonizarea interactiunilor dintre Societate, Om si Natura. "Cultura ecologica trebuie sa se bazeze atat pe tabloul obiectiv al lumii, pe cel natural, biosferic, cosmic, cat si pe cel subiectiv al lumii, pe tabloul lumii launtrice, spirituale a omului". Deci, n conditiile societatii contemporane, cand asistam la dizarmonia dintre societate si natura, se impune, cu imperiozitate formarea unei constiinte ecologice, a unei

atitudini ntelepte si rationale fata de conditiile naturale ale vietii si fata de activitatea de productie a oamenilor, n vederea sporirii bogatiilor naturale, de valoare inestimabila, fara a produce poluare. n consens cu eco-sociologii din Republica Moldova, consideram ca, prin Cultura ecologica trebuie sa ntelegem gradul conceperii constiente de catre om a convietuirii cu natura. Cultura ecologica presupune spiritualitate si activitate creatoare, responsabila atat fata de destinele societatii cat si ale naturii, ale mediului ambiant. Stabilirea unor relatii optime ntre societate si natura este o cerinta primordiala, de solutionarea careia depinde nu numai prezentul, ci si viitorul tarii, al natiunii. Formarea culturii si a constiintei ecologice se bazeaza, n viziunea talentatei cercetatoare Eugenia Fonari, de la Chisinau, pe urmatoarele elemente: (Cf. Eugenia Fonari, Cultura ecologica a tineretului studios, n vol. Ecologia, Etica, Morala, Chisinau, 2002, p.60-61). 1. Pe cunoasterea legilor naturii si societatii, pe actiunea stiintific-fundamentata a omului asupra mediului nconjurator; 2. Pe respectarea Constitutiei, a dreptului fiecarui om la mediul nconjurator neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viata si sanatate, precum si la produse alimentare si obiecte de uz casnic inofensive; 3. Pe protectia mediului nconjurator, conservarea si ocrotirea monumentelor istorice; aceasta reprezinta, n conceptia autoarei, o obligatie sacra si fundamentala a fiecarui cetatean; 4. Pe asigurarea materiala a ocrotirii naturii, pe baza unui Program national judicios, sustinut, n primul rand, din fondurile bugetului public national si diverse donatii private; 5. Pe desfasurarea unei informari sistematice si operative a populatiei, ntreprinderilor, organizatiilor nonguvernarnentale, umanitare, privind starea mediului, prognozarea eventualelor crize, accidente si catastrofe ecologice (aici, autoarea pune accent pe necesitatea activitatilor preventive si protectioniste, care trebuie sa prevaleze, n raport cu strategiile asa-zise curative ale mediului). 6. Pe realizarea obiectivelor educationale: implantarea responsabilitatii si respectului fata de mediul ambiant, formarea constiintei ecologice la tanara generatie, n toate institutiile de nvatamant, inclusiv cel universitar; 7. Pe crearea unui sistem judicios de instruire si educatie ecologica a populatiei, constientizarea problemelor majore ecologice si antrenarea demosului, n actiuni concrete de ocrotire a naturii. 8. Autoarea considera, pe buna dreptate, ca, formarea culturii ecologice a omului contemporan ar fi imposibila fara o reflectie filosofica si o ntelegere a esentei si importantei Stiintelor ecologice. Nicolai Berdeaev, n lucrarea "Destinul omului n lumea actuala", face urmatoarele consideratiuni, demne de reflectat asupra lor: "La nceput, masina fusese chemata sa elibereze omul de natura si sa-i usureze truda, dar ea n-a facut, la urma urmei, decat sa-1 supuna la o noua sclavie si sa-1 despoaie de ultimele sale bunuri, transformandu-l n somer". Aceste asertiuni au o anumita tenta pesimista, defetista, n realitate, masinismul ca si automatizarea si cibernetizarea au fost n mod predominant benefice pentru om. Viata a demonstrat ca omul este capabil sa se protejeze si sa-si creeze destinul sau, chiar n

conditiile R.S.T. n aceasta privinta, Ficher consemna: "Omul va continua sa se dezvolte. El va dori, totdeauna, sa fie mai mult decat ceea ce poate sa fie, se va revolta totdeauna mpotriva limitelor naturii sale, se va stradui, totdeauna, sa se depaseasca, si va aspira tot timpul la nemurire". Pe marginea acestor asertiuni, putem adauga ca, destinul atat al naturii, cat si al umanitatii depinde de societatea propriu-zisa, de constiinta si ratiunea ei. Societatea, pentru a evita cataclismele, dezastrele ecologice, este obligata sa-si modifice spiritul, intelectul, constiinta. Altfel spus, ea are nevoie de o purificare spirituala, de o noua constiinta nonegocentrista, individualista. Astazi, mai mult ca oricand, este necesar ca fiecare tanar cetatean al tarii, indiferent de specialitate, sa cunoasca realitatile ecologice si sa tina seama de acestea n activitatea sa, "ntrucat natura tarii este o mare bogatie a ntregului nostru popor, nu numai a generatiei actuale, ci si a celor viitoare". (Victor Tufescu, Mircea Tufescu, Ecologia si activitatea umana, Editura "Albatros", Bucuresti, 1981, p. 14). Constientizarea ecologica a omenirii si in special al tinerilor reprezinta o speranta a faptului ca, Secolul al XXI-lea ar putea deveni un secol ecologic, ceea ce ar determina lichidarea Crizei ecologice mondiale si promovarea unei dezvoltari armonioase, durabile a societatii umane, pe baza unui echilibru constant al relatiei dintre Om si Natura.

6.Ce reprezinta conduita ecologica?

Simultan cu ivirea ocului ecologic s-a impus ateniei teoreticienilor i exponenilor opiniei publice faptul ca mai mult, sau acumularile crescute din sfera economicului, nu se convertete automat sau de la sine n mai bine, adica n ameliorarea efectiva a traiului pentru toi membrii societaii. ntr-un sistem economic mondial n care mor anual milioane de copii ca urmare a epidemiilor, malnutriiei, saraciei, ciumei sau razboiului i n care sute de specii pe an devin extincte prin distrugerea habitatelor, ne ntrebam daca avem nevoie de ajustari minime sau de schimbari de structura? Complementaritatea dintre protejarea diversitaii biologice i mbunatairea vieii oamenilor se poate realiza printr-o legislaie riguroasa, amenzi i monitoring de mediu. Aceasta complementaritate ar duce la schimbarea valorilor fundamentale ale societaii noastre profund materialiste i depersonalizate. Exista numeroi factori care genereaza efecte de distrugere asupra mediului. Totul pleaca de la principii sau mai bine zis, de la lipsa lor i se continua cu o nlanuire de elemente care i sporesc gravitatea i au un impact negativ asupra mediului n modul cel mai direct posibil. Aceti factori sunt: a. Lipsa de raspundere a cercetarii - dorina de a obine profit sau dorina de recunoatere umbresc efectele unei mari realizari i contiina se trezete cnd este prea trziu; b. Cursa narmarilor - chiar daca la ora actuala se duce o cursa a dezarmarilor, n special a celei de natura nucleara, riscul declanarii unui razboi nuclear va exista atta timp ct armele nucleare vor exista; c. Tehnologia - acest fapt nseamna un consum mai mare de energie, totul duce la slabirea mediului. Un exemplu care arata ritmul covritor cu care tehnologia avanseaza este din domeniul informatic. Pe de alta parte, acest progres va ajuta la gasirea unor

metode noi de reducere a consumului i de perfecionare a celor existente deja; d. Religia - credina cretina spune ca singura raiune de a fi a naturii este sa l slujeasca pe om. Societaile occidentale, n special, promoveaza un astfel de principiu materialist; e. Lipsa educaiei ecologice - principiile protejarii mediului nu sunt cultivate aproape deloc n mediile de nvaare ale copiilor i adolescenilor. Educaia ecologica ar trebui predata n special n instituiile universitare cu profil economic, pentru ca absolvenii lor vor fi printre cei care vor avea puterea de a decide soarta mediului natural; f. Supradezvoltarea i supraconsumul - acesta este principalul factor care genereaza distrugeri asupra mediului, creterea consumului amenina sa distruga resursele naturale i sa duca la o cretere fara precedent a nivelului poluarii; g. Lipsa responsabilitaii sociale a firmelor. Acest factor constituie subiectul principal urmarit n aceasta lucrare. Prin strategii eficiente de managementul mediului, afacerile vor deveni profitabile fara sa fie nevoie de o administrare lipsita de bun sim a resurselor limitate ale planetei. Prin schimbarea mentalitaii, n primul rnd i pe baza acestui factor, prin adoptarea unor modele eficiente de minimizare a costurilor i riscurilor i de creterii a calitaii i profitului, o firma va reui sa faca faa unui mediu de afaceri care se vede nevoit sa se schimbe. Condiiile actuale obliga la o regndire a strategiei firmei, care alaturi de elementele deja existente trebuie sa le includa i pe cele de managementul mediului. O ntreprindere trebuie sa ia n considerare toate aspectele legate de problemele mediului. Unele pot avea efect direct asupra activitaii i trebuie tratate cu interes maxim, altele pot fi destul de ndepartate i pot fi privite ca efecte asupra furnizorilor, clienilor sau ale economiei n general. Consultarea specialitilor va crea o baza buna de plecare pentru noua strategie. Problemele de mai sus sunt reale i din ce n ce mai presante, deci trebuie tratate cu seriozitate. Se va crea astfel un cadru n care managerii pot sa gndeasca atent dezvoltarea strategiei i sa tie cum sa faca faa ameninarilor, dar i oportunitailor. Numai n acest fel poate fi creat avantajul ecologic. Pe acest plan se poarta disputele cele mai aprinse, iar corporaiile multinaionale sunt primele incriminate, deoarece distrugerile de mediu, soldate cu numeroase victime, produc efecte grave, adesea ireversibile, nu numai n arile unde se produc, ci afecteaza global clima, calitatea apei i a aerului la scara planetara. Cauzele distrugerilor ecologice sunt aceleai ca i n cazul proteciei insuficiente a salariailor la locul de munca: legislaia foarte permisiva, gradul scazut de competena tehnologica i de contientizare a pericolelor la care se expune populaia locala, costurile ridicate ale tehnologiilor nepoluante etc. Conduita n protecia mediului este vizibila prin aciunile de responsabilitate sociala att a societaii la propria iniiativa, ct i prin intermediul corporaiilor prin programele propuse de acestea. n acest sens, n capitolul urmator, am prezentat o serie de exemple de pe plan internaional, dar i naional. Responsabilitatea sociala este obligaia unei firme, dincolo de obligaiile legale sau de cele impuse de restriciile economice, de a urmari obiective pe termen lung care sunt n folosul societaii. Firmele responsabile social se simt obligate nu numai faa de

acionari, ci i faa de toi cei interesai de activitatea lor. Scopul urmarit de firme n susinerea unui comportament responsabil este, pe de o parte, mbunatairea imaginii i, pe de alta parte, promovarea managementului bazat pe valorile raspndite n cadrul organizaiei. n viitor, vom avea i n Romnia din ce n ce mai multe campanii cu iz social. Pe de o parte, pentru ca probleme sociale exista i vor exista. Pe de alta parte, pentru ca din ce n ce mai multe organisme internaionale i companii private militeaza pentru ceea ce, n arile vestice, este cunoscut sub numele de corporate social responsability (CSR) sau corporate citizenship.

7.Cum definiti cei sapte ani de acasa in educatia ecologica?

Pn la apte ani copiii i imit pe prinii i pe educatorii lor. Gesturile, felul de adresare verbal, atitudinile i comportamentele adulilor sunt preluate fidel de copii. De acest aspect prinii trebuie s in seama, chiar i numai de dragul copiilor, cci ajuni acas, n mediul familial, eliberai de artificiile n care-i desfoar activitatea, adulii au tendina de a fi "ei nii", nu se mai controleaz i ofer copiilor lor modele nepotrivite i, desigur, nedorite. Expresia cei apte ani de acas reflect ct se poate de real acumulrile fiecrui individ n aceast perioad, cu consecine pozitive sau negative pentru ntreaga sa via.

8. Care sunt obiectivele educatiei ecologice?

Pornind de la recomandarile Conferinei de la Tbilisi, obiectivele Educaiei ecologice pot fi structurate astfel: - Sensibilizarea faa de natura i creterea responsabilitaii la problemele de mediu prin informarea opiniei publice. - Cunoaterea aprofundata a aspectelor eseniale ale mediului n totalitatea sa (natural, construit, tehnologic). - Formarea de priceperi i deprinderi de observare, experimentare i cercetare. - Formarea unei etici ecologiste (atitudini, principii, convingeri). - Crearea de noi comportamente individuale, grupale i sociale care sa reflecte preocuparea faa de meninerea calitaii mediului i capacitatea de aciune directa, concreta n luarea deciziilor cu impact asupra mediului.

9. Care sunt atributele si scopurile educatiei ecologice in ciclul universitar? 10. Cum definiti etica ecologica? 11. Definiti conceptul de dezvoltare durabila.
Dezvoltarea durabil (Dd) este definit ca o dezvoltare care "este consistent att cu nevoile prezente ct i cu cele viitoare". Aceste definiii clarific diferite aspecte ale Dd: Dd are drept cadru de referin spaial ntreaga planet;

Dd are un cadru de referin temporal transgeneraional, legnd astfel conceptul de "durabilitate" cu problemele de ordin etic privind "drepturile generaiilor viitoare" (Susanne, 1994); Dd se refer la nevoi. n termeni generali, reprezint satisfacerea nevoilor rilor srace, chiar dac acest lucru ar avea drept consecin creterea consumului i diminuarea consumului i a structurilor de producie n rile industrializate; Dd implic o abordare interdisciplinar. n cea mai simpl form presupune coordonarea cerinelor de ordin social, economic i de mediu. Ca urmare, "dezvoltarea durabil" nu este numai o tem pentru cercetare tiinific sau un punct de reper pentru politicile de mediu, ci are de asemenea implicaii i conotaii etice.

12. Cum poate fi definita notiunea de securitate ecolgica? 13. Ce reprezinta un ONG si care sunt modalitatile sale de manifestare? 14. Definiti notiunea de adevar ecologic. 15. Care sunt cele 10 trepte ale decalogului inginerului agronom? 16. Care sunt principalele probleme ale crizei ecologice? 17. Definiti notiunea de ,,ecoetica. 18. Care sunt componentele termenului de ,,umanizare? 19. De ce este considerat ca omul este un element eminamente antinatural? 20. Care sunt bunurile regenerabile la nivel global? 21. De ce problema mediului inconjurator este o problema universala? 22. Definiti notiunea de resursa naturala.
Totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite n activitatea uman: resurse neregenerabile - minerale i combustibili fosili, regenerabile - ap, aer, sol, flor, faun slbatic, i permanente - energie solar, eolian, geotermal i a valurilor.

23. Care este primul Parc National infiintat in Romania si cand?

24. Ce reprezinta morala ca parte integrate a educatiei ecologice? 25. Care sunt cele trei principii fundamentale ale ecoeticii? 26. Care sunt motivele care au condus la miscari pentru conservarea naturii?
promoveaz ideea c natura constituie o valoare nu numai datorit importanei pentru om ci i datorit calitilor ei intrinseci; att structura organizatoric a acestora ct i instrumentele folosite pentru atingerea scopurilor (de exemplu achiziionarea terenurilor cu valoare ecologic) au devenit surse de inspiraie pentru grupuri din lumea ntreaga lume, interesate de conservarea naturii; timp de peste un secol acestea i-au fcut cunoscute activitile prin publicaii i campanii educaionale destinate marelui public.

27. Cum este structurata miscarea ecologistica, dati exemple de astfel de grupari.
. Micarea ecologic reprezint unul dintre principalii actori care formeaz percepia publicului asupra problemelor de mediu. Acestea sunt structurate pe plan internaional (Greenpeace, Friends of the Earth etc.), naional, regional i local. Ele acoper un spectru larg de probleme, de la schimbri globale la poluare local. Micarea ecologic este caracterizat de structura sa organizatoric i conveniile cadru la care se raporteaz, ca i de diversele instrumente utilizate de consultaniii de mediu, printre care se numar aciunea direct, utilizarea mass-media i lobby-ul.

28. Care sunt principalele dezvoltari privind regimul international al mediului? 29. Cum puteti defini notiunea de criza ecologica?
n general, o criz ecologic are loc atunci cnd habitatul unei specii sau a unei populaii se modific n msura n care pune n pericol continuitatea speciei i supravieuirea ei. n special, criza ecologic poate fi starea critic a mediului ambiant dintr-o regiune, o ar, o macroregiune sau chiar din ntreaga lume (criz ecologic global), generat de utilizarea iraional a resurselor naturale, de poluareaaerului i a apei, de creterea volumului de deeuri i reziduuri industriale.

30. Care sunt factorii care vor conduce la franarea dinamicii populatiei? 31. Care este rolul educatiei ecologice in scoli, cicluri primare?
Educatia in problema mediului este procesul prin care se recunosc valorile si se clarifica ideile necesare competentei

si atitudinii potrivite pentru a intelege si aprecia relatiile existente dintre om si n atura. Procesul educational are drept sarcina sa sublinieze faptul ca , in contextul actual , nu este vorba sa conservam natura in dauna omului , ci sa se asigure in primul rand bunastarea omenirii . In aceasta privinta cunostintele ecologice constituie un element din ce in ce mai important in explicarea politicii de protectie a mediului inconjurator . Aceasta situatie are asupra educatiei in materie de mediu rezonante , care duc la cunoasterea gravitatii pericolelor existente , la intelegerea locului omului in biosfera si la datoriile ce decurg din aceasta . Este momentul in care distrugerea si dezordinea trebuie sa cedeze locul gospodar irii rationale . Rolul educatorilor consta tocmai in aratarea pericolelor care deriva din degradarea mediului , unul din obiectivele vizate fiind acela de a face populatia sa ia cunostinta de aceasta , fara a crea o stare de teama . Educatia ecologica vizeaza diferite laturi ale dezvoltarii personalitatii individului. Scopul esential al educatiei ecologice este ndeosebi acela de a forma la copii bazele unei gndiri si atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vietii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate fata de ecosistem. Prin participarea tuturor factorilor educativi: scoala, familie, comunitate, mass-media etc., la realizarea acestor intentii, copilul ntelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzator asupra mediului. Educatia ecologica urmareste impulsionarea unei cunoasteri si constientizari a necesitatii cailor, mijloacelor si obiectivelor n ocrotirea si ameliorarea mediului. Se au n vedere n principal: - realizarea unei imagini complexe asupra mediului nconjurator, ca totalitate a factorilor naturali si a celor creati prin activitatile umane; - ntelegerea importantei fiecarui factor natural de mediu; - prezentarea unor elemente ale relatiei om- mediu nconjurator; - descrierea consecintelor poluarii ; - cunoasterea si respectarea unor reguli si reglementari privind protectia mediului nconjurator.

32. Care sunt cauzele ,,pierderii terenurilor agricole si a fertilitatii solurilor?

Expansiunea urban mnnc din suprafeele agricole valoroase, n special n cazul oraelor caracterizate prin fenomenul de extindere a suprafeelor construite. Un alt factor frecvent care conduce la degradarea terenurilor este srturarea care poate afecta recoltele i determin scderi ale recoltei. Printre cauzele cele mai frecvente ale degradrii terenurilor agricole se numr prelucrarea excesiv a pmntului i ndeprtarea vegetaiei (inclusiv de pe terenurile arabile i din pduri), ceea ce expune solurile la aciunea ploilor i vntului. Punatul unui numr prea mare de animale pe acelai teren poate duce, de asemenea, la eliminarea vegetaiei, expunnd solul eroziunii i altor forme de degradare. 35% din degradarea

solului provocat de activiti umane este provocat la nivel mondial de punarea excesiv i circa 28% altor forme de gestionare defectuoas n agricultur. Folosirea inadecvat a terenurilor nepotrivite pentru agricultur deoarece sunt prea uscate sau n pant prea accentuat poate duce, de asemenea, la degradare. Eroziunea solului reprezint cea mai grav form de degradare a terenurilor agricole deoarece ndeprteaz nsi forma de subzisten a plantelor de cultur i a celor slbatice, precum i a altor forme de via, ntruct refacerea solurilor poate dura sute de ani. Srturarea este forma cea mai frecvent de degradare a terenurilor irigate i poate avea efecte devastatoare asupra produciei la ha, determinnd adesea abandonarea terenurilor irigate.