CREEAZĂ-ŢI MEDIUL !

Ghidul profesorului
pentru
elevii de clasa a VII-a

Acest material face parte din proiectul educaţional „Creează-ţi Mediul!”

iniţiat şi finanţat de

derulat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi implementat de Fundaţia CONCEPT

www.societatedurabila.ro

1
2
CREEAZĂ-ŢI MEDIUL !
Ghidul profesorului
pentru
elevii de clasa a VII-a

Autori:
Carmen Manuela Cazan
Rodica Cherciu
Mihai Manda

Consultanţi de specialitate:
Mediu:
Oana Dicu
Mihaela-Codruţa Nedelcu
Comunicare:
Luminiţa Oprea

3
 Redactori:
Oana Mateescu

Lector şi corectură:
Anda Moldovan

Concept grafic şi DTP:

Carmen Biriş
Marius Zarafu

Editor:
Fundaţia CONCEPT

Bucureşti 2006

4
 Recomandări din partea autorilor,

Stimaţi colegi,

Ghidul metodologic pe care vi-l oferim ca suport la acest opţional vizează imaginea de ansamblu
(prin tematica unităţilor de învăţare), precum şi detaliile semnificative, punându-vă la dispoziţie elementele
de bază ale strategiilor didactice, indicând resursele educaţionale şi formele/ instrumentele de evaluare.
În elaborarea acestui material s-a urmărit centrarea învăţământului pe elev. De aceea, vă
recomandăm:
- utilizarea unor metode didactice noi, alternative, aparţinând gândirii critice;
- fiecare elev să-şi alcătuiască un portofoliu personal care să cuprindă informaţiile noi, aplicaţiile
practice, îndemnurile din rubrica ROLUL TĂU!, precum şi desenele (ilustraţiile) pentru datele din
CALENDARUL ECOLOGISTULUI ;
- în fiecare clasă să fie organizată o expoziţie permanentă cu cele mai bune lucrări ale elevilor, în
concordanţă cu fiecare unitate de învăţare;
- utilizarea în cadrul fiecărui demers didactic a dicţionarului.
Vă mulţumim că aţi acceptat sugestiile noastre şi vă dorim mult succes în activitatea
dumneavoastră!

AUTORII

Dragi cititori,

Ce poate fi mai frumos decât să ai în jurul tău un mediu sănătos? Ce poate fi mai important decât să
trăieşti într-o societate care protejează natura şi resursele ei?
Am ales să susţinem realizarea şi publicarea unui manual de mediu deoarece protecţia mediului a fost,
încă de când am început activitatea noastră în România, una din priorităţile noastre. Însă protecţia mediului
nu trebuie să fie doar preocuparea unei companii, ci a fiecăruia dintre noi. Resursele naturale ale planetei
sunt pe zi ce trece tot mai puţine, astfel încât se întrevede epuizarea unora dintre ele. Cu toate acestea, un
comportament responsabil din partea noastră, a tuturor, poate aduce beneficii mari.
În calitate de membru al comunităţilor în care activează, Holcim îşi asumă o responsabilitate activă şi,
în consecinţă, derulează numeroase programe în beneficiul acestor comunităţi. Implicarea noastră în viaţa
comunităţii are diferite forme. Printre acestea se numără: cursuri de instruire, măsuri de protecţie pentru toţi
angajaţii şi colaboratorii noştri, proiecte comunitare etc.
Dacă te bazezi pe putere, performanţă şi pasiune, comunitatea în mijlocul căreia trăieşti are doar de
câştigat. Oamenii din toate colţurile lumii au înţeles necesitatea adoptării unui comportament responsabil
faţă de natură. Dar, după cum spuneam, ocrotirea mediului nu este doar o problemă individuală, ci una
colectivă şi necesită sprijin reciproc. De aici şi expresia „Gândeşte global - Acţionează local!”
Vă invităm, în paginile care urmează, să găsiţi pasiunea pentru a proteja natura. Veţi vedea cât de uşor este!

HOLCIM ROMÂNIA

5
6
ARGUMENT
Realităţile zilelor noastre arată că trăim
în perioada celor mai mari descoperiri şi
transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi a
celor mai complexe şi, uneori, cu nebănuite
efecte asupra vieţii.
De fapt, problema raportului dintre om şi
mediul ambiant nu este nouă. Ea a apărut
odată cu cele dintâi colectivităţi omeneşti,
căci omul, cu inteligenţa şi spiritul creator
care îl definesc, nu s-a mulţumit cu natura aşa
cum era ea, ci a pornit, cu curaj şi tenacitate,
la transformarea ei potrivit nevoilor sale.
Specia umană a domesticit animalele şi a
adăugat peisajului natural privelişti noi: văi
roditoare, oaze de verdeaţă, noi soiuri de
plante de cultură.
Până aici, echilibrul natural nu a avut de
suferit, decât, poate, pe arii foarte restrânse,
care nu afectau ansamblul.
Problemele au devenit acute odată cu
revoluţia industrială şi, mai cu seamă, cu
noua revoluţie tehnico-ştiinţifică. Ştiinţa şi
tehnica modernă, sporind nemăsurat puterea
omului, au ridicat, în medie, nivelul de viaţă
de pretutindeni. Civilizaţia industrială şi
progresul material au afectat însă factorii
de mediu şi au dus la înrăutăţirea condiţiilor
mediului natural. Sub impactul dezvoltării
economice au fost poluate, mai mult sau mai
puţin grav, solul, apa şi aerul; au dispărut sau
sunt pe cale de dispariţie multe specii de
plante şi animale, iar omul este confruntat,
la rândul său, cu diferite maladii cauzate de
poluare, fenomen ce cuprinde astăzi toate
ţările şi continentele. Aceste efecte negative
sunt din ce în ce mai accelerate. În ultimul
deceniu, intervenţiile civilizaţiei au provocat
mediului natural pagube mai mari decât în
ultimul mileniu.
Protecţia mediului înconjurător a apărut ca
problemă a omenirii numai în zilele noastre,
respectiv atunci când omul a cucerit întreg
spaţiul Terrei, prielnic vieţii. Acum, bogăţiile
naturale şi resursele de energie au fost
afectate în aşa mare măsură, încât se întrevede
epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele
condiţii esenţiale existenţei umane, ca apa şi
aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce astfel
posibilitatea ca viitorul omenirii să fie pus sub
semnul întrebării, dacă bineînţeles nu se iau
măsuri energice de protecţie a planetei.
Omul a înţeles că face şi el parte din natură,
că Terra şi resursele ei sunt limitate, că
această planetă funcţionează ca un sistem şi
că dereglările produse într-un loc pot avea
repercursiuni pentru un întreg circuit, inclusiv
pentru om. Omenirea nu poate renunţa însă la
dezvoltarea economică şi socială. Căile pentru
sporirea calităţii vieţii şi menţinerea unei bune
calităţi a mediului înconjurător sunt utilizarea
resurselor acestuia în aşa fel încât să se poată
regenera şi conserva în permanenţă.
7
 Primele iniţiative de ocrotire a mediului
au apărut acum aproximativ 200 ani, din
necesitatea salvării unor specii pe cale de
dispariţie. Cu timpul, motivele care au impus
ocrotirea naturii s-au diversificat.
Începând din 1970, au apărut semne clare
de îmbolnăvire a planetei: subţierea stratului
de ozon, încălzirea globală, ploile acide,
poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii
au început să înţeleagă necesitatea adoptării
unui comportament responsabil faţă de
natură. Însă responsabilitatea omului pentru
ocrotirea mediului înconjurător este atât
individuală, dar mai ales colectivă: protecţia
naturii angajează colaborare şi sprijin
reciproc pe plan local, judeţean, naţional şi,
mai ales, internaţional.
Construind fabrici şi uzine, dezvoltând
oraşele şi transporturile, defrişând pădurile
pentru a folosi lemnul şi a mări suprafeţele
agricole, aruncând nepăsător în apă şi în aer
cantităţi mari de deşeuri poluante, omul a
stricat echilibrul natural existent în mediul
înconjurător, aşa încât uneori şi-a pus în
pericol însăşi viaţa.
În asemenea situaţie, fiinţa umană s-a văzut
nevoită să ia atitudine pentru înlăturarea
răului pe care l-a produs şi să treacă urgent la
luarea unor măsuri pentru protecţia mediului
înconjurător, pentru menţinerea în natură a
unui echilibru normal între toţi factorii care
compun mediul.
Pentru ca Pământul să rămână o planetă
vie, interesele oamenilor trebuie corelate cu
legile naturii.
Autoritatea centrală de protecţie a mediului
în România o reprezintă Ministerul Mediului
şi Gospodăririi Apelor, care coordonează
8
agenţiile regionale şi teritoriale de protecţie
a mediului.
Sistemul legislativ naţional pe linie de
mediu include acte normative care prevăd
combinarea gestionării raţionale a resurselor
naturale cu prevenirea şi controlul poluării,
stimulând prevenirea sau limitarea efectelor
degradării mediului cauzate de poluare.
Sunt astfel reglementate toate activităţile
umane importante care au impact asupra
ambientului, în scopul asigurării unui mediu
înconjurător sănătos.
Legea Protecţiei Mediului (Codul
Mediului) este cel mai important
act normativ, care creează cadrul de
reglementare pentru protejarea calităţii
factorilor de mediu (apă, aer, sol) şi conser-
varea biodiversităţii. La baza documentelor
legislative de mediu din România stau
principii precum:
• dezvoltarea durabilă
• prevenirea şi controlul integrat al poluării
• poluatorul plăteşte
• producătorul răspunde etc.
Organizaţii nonguvernamentale au luat
fiinţă la nivel local, naţional şi internaţional
pentru combaterea poluării în întreaga
lume. Există peste 50.000 de organizaţii la
nivel internaţional şi aproximativ 150 în ţara
noastră.
Un demers modern şi voluntar pentru
demonstrarea preocupării de a respecta
legislaţia de mediu, de a preveni poluarea
şi de a asigura continua îmbunătăţire a
performanţelor în domeniul mediului
constă în dezvoltarea şi certificarea la
nivelul agenţilor economici a unui sistem de
disciplinare a problemelor de mediu (sistem
de management de mediu), în conformitate
cu prevederile standardului internaţional:
SR EN ISO 14001:1997. Sistemul respectiv
prevede identificarea principalelor probleme
de mediu şi a căilor de rezolvare a acestora,
alcătuirea unei structuri organizatorice, de
comunicare şi de documentare necesare
ţinerii sub control a problemelor depistate,
apoi verificarea şi analizarea rezultatelor
obţinute în scopul unei situaţii din ce în ce
mai bune în raport cu mediul.
Scopul programului „Creează-ţi mediul!”
este: responsabilizarea elevilor şi, implicit
a părinţilor şi a întregii comunităţi locale,
în vederea protejării mediului înconju-
rător. Competenţele create de acest
program vizează ştiinţa, dorinţa şi
atitudinea manifestă de a proteja viaţa!
Programul „Creează-ţi mediul!” propune
formarea şi dezvoltarea unor abilităţi de bază
şi specifice, ca:
• ablitităţi informative şi de relaţionare;
• abilităţi comunicative multiple;
• abilităţi argumentative şi critice;
CICLUL GIMNAZIAL - OBIECTIVE CADRU:
1. Dezvoltarea spiritului de investigaţie şi
cercetare ştiinţifică, a capacităţii de comu-
nicare a elevilor, utilizând o terminologie
adecvată.
2. Cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate dintre
fenomenele din natură, viaţa pe pământ şi
activităţile umane.
• abilităţi participative şi de colaborare;
• abilităţi productive şi creative, ca bază
a atitudinilor pro-ecologice definite în
termeni de implicare efectivă.
Acest program se centrează pe dezvoltarea
tridimensională a personalităţii elevilor:
cognitivă, afectivă şi participativă, propu-
nând următoarele seturi de competenţe:
• competenţe cognitive: cunoştinţe despre
mediul înconjurător, poluare, forme de
poluare, poluatori, protecţia mediului
înconjurător etc.;
• competenţe afective: aderenţa şi susţinerea
principiilor promovate de programul
„Creează-ţi mediul!”;
• competenţe participative: implicarea
şi susţinerea nemijlocită a ideilor şi
principiilor ecologiste, manifestarea unor
atitudini civice.
3. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini
şi comportamente de exprimare a opiniilor
faţă de semeni în relaţia lor cu mediul natural
înconjurător.
4. Dezvoltarea unui comportament de
respect şi protejare faţă de mediu, la nivel
social.
9
10
 Clasa a 7-a
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI
EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Dezvoltarea spiritului de investigaţie şi cercetare ştiinţifică, a capacităţii de

comunicare a elevilor, utilizând o terminologie adecvată.

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

La sfârşitul clasei a VII-a, elevul va fi capabil: Pe parcursul clasei a VII-a se recomandă următoarele activităţi:

1.1. să identifice problemele globale - utilizarea terminologiei specifice,

datorate poluării, - identificarea unor metode de prevenire a poluării,
- înţelegerea unor transformări ireversibile ale mediului,

1.2. să identifice efectele degradării - fişe de observaţii,

mediului înconjurător, - alcătuirea de portofolii cu informaţiile obţinute,
- analiza transformărilor şi identificarea unor soluţii,

1.3. să valorifice conţinutul ştiinţific al - selectarea exemplelor edificatoare,

unor surse bibliografice pe teme - observarea, analiza şi corelarea datelor.
ecologice.

2. Cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate dintre fenomenele din natură, viaţa pe

pământ şi activităţile umane.

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare

La sfârşitul clasei a VII-a, elevul va fi capabil: Pe parcursul clasei a VII-a se recomandă următoarele activităţi:

2.1. să identifice dimensiunile globale ale - studierea consecinţelor efectului de seră la nivel global,
fenomenelor de degradare a mediului - stabilirea efectelor ploilor acide asupra mediului înconjurător,
înconjurător; - analiza importanţei stratului de ozon pentru viaţă,

2.2. să identifice intervenţii perturbatoare - descrierea unor realităţi observate,

ale omului în mediul natural; - analiza mediului poluat,

2.3. să realizeze proiecte pentru reducerea - realizarea de sondaje de opinie privitoare la atitudinea comunităţii
fenomenului de poluare în zona în faţă de problemele mediului în orizontul local,
care locuiesc; - confecţionarea şi distribuirea de materiale informative.

11
 3. Dezvoltarea şi manifestarea unor atitudini şi comportamente de exprimare a
opiniilor faţă de semeni în relaţia lor cu mediul natural înconjurător.
Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a VII-a, elevul va fi capabil: Pe parcursul clasei a VII-a se recomandă următoarele activităţi:
3.1. să-şi asume răspunderea de a contribui - participarea la proiecte ecologice,
la ameliorarea mediului; - completarea unor fişe de observaţie,
- realizarea de campanii mediatice,
3.2. să integreze informaţia ştiinţifică în - descrierea unor realităţi observate,
enunţuri proprii; - stabilirea unor reguli de conduită faţă de mediul înconjurător,
- elaborarea de proiecte care să cuprindă rezultatele activităţii,
- exerciţii de comparare a realităţii observate cu cea prezentată de
alţii,
3.3. să-şi formeze mentalităţi favorabile, - exerciţii de identificare a combaterii poluării şi protecţiei mediului,
atitudini pozitive şi active. - prezentarea în mass-media a unor acţiuni reuşite de ecologizare.

4. Dezvoltarea unui comportament de respect şi protejare faţă de mediu, la nivel

social.
Obiective de referinţă
La sfârşitul clasei a VII-a, elevul va fi capabil:
4.1. să utilizeze proceduri minime de
investigaţie;
4.2. să adopte şi să respecte reguli de
comportament favorabile ocrotirii
mediului înconjurător;
4.3. să se implice în acţiuni de protecţia
mediului.
Exemple de activităţi de învăţare
Pe parcursul clasei a VII-a se recomandă următoarele activităţi:
- elaborarea de proiecte în parteneriat cu comunitatea locală,
- clasarea informaţiilor şi realizarea unui discurs cu impact asupra
comunităţii,
- organizarea unor concursuri de afişe, materiale publicitare pentru
a face cunoscute efectele poluării în zonă,
- campanii de presă,
- redactarea unui ghid de comportare ecologică,
- alcătuirea unor expoziţii cu materiale,obiecte sau substanţe
poluante,
- realizarea unor proiecte finalizate cu elaborarea unor portofolii.

CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
• Efectele factorilor poluanţi asupra echi- • Elaborarea de proiecte, sondaje de opinie
librului ecologic-probleme globale privitoare la atitudinea comunităţii faţă de
- Efectul de seră problemele mediului în orizontul local
- Ploile acide
- Stratul de ozon
• Măsuri de protecţie a mediului şi com-
baterea poluării

12
PLANIFICAREA ORELOR

1. Lecţie introductivă 2 ore

2. Efectele factorilor poluanţi asupra echilibrului ecologic

– probleme globale 12 ore

1. Efectul de seră 3 ore

2. Ploile acide 2 ore

3. Stratul de ozon 3 ore

4. Evaluare 2 ore

5. Elaborare de proiecte şi chestionare 2 ore

3. Măsuri de protecţie a mediului şi combaterea poluării 14 ore

1. Epurarea şi tratarea apei 2 ore

2. Purificarea emisiilor gazoase 1 oră

3. Combaterea vibraţiilor şi zgomotelor 2 ore

4. Desecarea, drenarea, fixarea şi stabilizarea terenurilor 1 oră

5. Gospodărirea raţională a resurselor 2 ore

6. Recuperarea, reciclarea şi refolosirea materialelor 2 ore

7. Evaluare 2 ore

8. Elaborare de proiecte 2 ore

4. Ghidul ecologistului 6 ore

1. Ghidul ecologistului 2 ore

2. Evaluare 2 ore

3. Elaborare de proiecte şi chestionare 2 ore

5. Lecţii la dispoziţia profesorului 1-2 ore

13
14
 Lecţie introductivă numărul de ore: 2 ore

În acest an, vă propunem să elaboraţi câteva proiecte pe teme ecologice. De aceea, vă vom
prezenta structura unui proiect de parteneriat şi paşii pe care trebuie să-i parcurgeţi în
elaborarea şi aplicarea lui. Etapele ce vor fi parcurse:

• identificarea necesităţii – ce vrem să - locul şi perioada de desfăşurare

facem, de ce, cine … - parteneri
- strategia – activităţi, metode, etape/
• identificarea eventualilor parteneri,
calendar
care pot fi:
- resurse
- sponsori particulari
- umane
- persoane fizice
(responsabilităţi pentru fiecare)
- instituţii guvernamentale
- materiale – existente/necesare
- instituţii locale
- financiare – cheltuieli
- ONG-uri
- recompense/premii
- programe internaţionale /guvernamen-
- persoana de contact
tale de finanţare etc.

• tipul de colaborare – care presupune: • evaluare

- donaţie - pe etape
- colaborare - finală
- sponsorizare - valorificare/mediatizare
- proiecte/programe comune etc.

• redactarea proiectului • alcătuirea unui portofoliu care să

- stabilirea denumirii, eventual o siglă, un cuprindă:
simbol, un slogan - documentaţia
- justificare – de ce este necesar, ce - materiale realizate pe durata proiectului
reprezintă, de ce acum, de ce noi (înregistrări video, fotografii, lucrări ale
- scopul formulat clar elevilor etc.)
- obiectivele - articole din mass-media referitoare la
- grupul ţintă (beneficiarii şi cei implicaţi proiect
în proiect)

15

De reţinut!
Modalităţi de atragere a partenerilor în
colaborare:
• popularizarea acţiunilor realizate în
şcoală: afişe, pliante, panouri, emisiuni
radio-tv, articole în presă
• spectacole de sensibilizare/atragere
• campanii tematice
Factori favorizanţi în colaborare:
• stabilirea unor contacte, calendare de
lucru, planuri concrete de lucru
• respectarea riguroasă şi reciprocă a
angajamentelor între parteneri
• atitudine loială şi comunicare între
parteneri
• valorizarea şi popularizarea rezultatelor
comune
16
Iată, pe scurt, structura unui proiect de
parteneriat:
1. Tema - Titlul proiectului
2. Motto - ul, sloganul, simbolul
3. Propunători, iniţiatori ai programului
4. Argumentul – ce problemă a fost iden-
tificată, ce urmăreşte proiectul
5. Scopul proiectului – ce propuneri aveţi
6. Obiectivele proiectului – prezentarea
paşilor pe care îi propuneţi
7. Activităţile propuse – stabilirea unui
calendar de lucru, concret; ce activităţi se
vor desfăşura şi în ce perioade de timp
8. Grupul ţintă – cui se adresează proiectul:
elevi, comunitate locală etc.
9. Evaluarea – ce rezultate sunt aşteptate şi
cum pot fi verificate
În paralel cu elaborarea proiectelor, se pot
realiza sondaje şi chestionare de opinie cu
privire la atitudinea elevilor şi a comunităţii
locale faţă de problemele mediului în
orizontul local sau faţă de problema abordată
de proiectul respectiv.
 Efectele factorilor poluanţi
asupra echilibrului ecologic
– probleme globale
1. EFECTUL DE SERĂ
numărul de ore: 3 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Aerul atmosferic este unul din factorii de
mediu cel mai uşor de poluat, deoarece
poluanţii se dispersează rapid şi nu mai pot
fi captaţi pentru a fi trataţi. Gazele emise
în atmosferă în urma activităţilor umane
formează un adevărat ecran între soare
şi Pământ. Aceste gaze produc o serie de
fenomene, printre care şi efectul de seră.
Principala calitate a unei sere este aceea
de a înmagazina căldura. Acest lucru este
posibil datorită geamurilor serei, care opresc
în interior căldura adusă de razele solare,
principalul efect fiind creşterea temperaturii
mediului interior al serei.
Pământul este înconjurat de atmosferă, care
este un amestec constituit din gaze şi vapori
de apă. Căldura provenită de la Soare este
în mare parte reflectată de scoarţa terestră,
pierzându-se apoi în spaţiu.
O parte din gazele prezente în atmosferă
asigură echilibrul dintre energia pe care
Pământul o primeşte de la Soare şi pe care
o pierde. Aceste gaze, cunoscute sub denu-
mirea de „gaze de seră”, au permis Pământului
să fie mai cald decât ar fi fost în absenţa
numărul de ore: 12 ore
atmosferei. Fără efectul de învăluire al gazelor
de seră, temperatura medie a Pământului ar fi
cu aproximativ 33 grade Celsius mai mică, ceea
ce demonstrează că aceste gaze sunt vitale
pentru supravieţuire. Fără această calitate a
atmosferei, viaţa ar deveni imposibilă. Deci
efectul de seră a existat dintotdeauna. Ceea
ce numim noi astăzi în mod curent “efect de
seră” se referă la efectul de seră accentuat
de activităţile umane poluante, care au
condus la :
• încălzirea suplimentară a suprafeţei teres-
tre şi a troposferei;
• creşterea temperaturii medii globale la
suprafaţa Pământului;
• creşterea nivelului oceanului planetar.
Temperatura Pământului este determinată
de echilibrul dintre radiaţiile provenite de la
Soare şi cele de pe Pământ.
Învelişul gazos al Pământului conţine o serie
de gaze, provenite în principal din activităţile
umane. Asemănător sticlei de la sere, acest
înveliş permite trecerea majorităţii radiaţiilor
solare.
O parte din razele solare este absorbită direct
de atmosferă, o altă parte este difuzată în
toate direcţiile şi a treia parte ajunge pe sol.
17
 Pământul le radiază sub formă de radiaţii
infraroşii sau termice, care, ajungând la
învelişul gazos din atmosferă sunt în mică
parte absorbite, iar cea mai mare parte ajunge
din nou pe Pământ, încălzindu-l.
Gazele care se găsesc în mod natural în
atmosferă şi au capacitatea de a capta o
parte din radiaţiile infraroşii se numesc
gaze de seră şi au în compoziţie în principal
dioxid de carbon, metan, oxizi de azot,
ozon, freoni, haloni, etc. Efectul de seră este
fenomenul natural care constă în împiedi-
carea pierderii căldurii Pământului.
Principalul gaz de seră este dioxidul
de carbon. El este un gaz obişnuit al
atmosferei noastre. Există un echilibru foarte
important între cantitatea de dioxid de
carbon expirată de animale şi cea absorbită
de plante în timpul fotosintezei. Cantitatea
de dioxid de carbon a crescut cu 26% faţă de
cea de dinaintea revoluţiei industriale şi se va
dubla până la mijlocul secolului dacă lucrurile
vor continua la fel. În prezent, dioxidul de
carbon contribuie la efectul de seră cu 49%.
Dioxidul de carbon provine în principal din:
• procesele de producere a energiei prin
arderea combustibililor fosili;
• folosirea mijloacelor de transport;
• procesele industriale care depind aproape
în totalitate de arderea combustibililor
fosili;
• arderea pădurilor, iar tăierea lor scade
absorbţia de dioxid de carbon folosit în
procesul de fotosinteză, sticând astfel
echilibrul natural.
Freonii (CFC) folosiţi în sistemele de răcire
şi izolare ale frigiderelor şi congelatoarelor,
ale aparatelor de aer condiţionat din case
şi maşini şi pentru spălarea circuitelor
electronice ale calculatoarelor contribuie
în procent de 24% la procesul de încălzire
18
globală. Ei rămân în atmosferă foarte mult
timp şi sunt principalele gaze responsabile
pentru distrugerea păturii de ozon.
Metanul este un produs al descompunerii
materialelor organice. De asemenea el este
produs de agricultură, în urma cultivării
orezului şi a creşterii vitelor (procesele lor
digestive eliberează o cantitate mare de
metan). Alte surse de metan sunt arderea
pădurilor, mineritul, îngroparea materiilor
organice în gropile de gunoi, din conductele
de distribuţie a gazului metan. Metanul
este un gaz cu efect de seră puternic,
fiind responsabil pentru 15% din totalul
proceselor de încălzire al planetei.
Principalii oxizi de azot sunt monoxidul şi
dioxidul de azot. Ei rezultă în urma procesului
natural de descompunere a vegetaţiei,
dar sunt eliminaţi şi din îngrăşămintele pe
bază de azot şi la arderea cărbunilor şi a
carburanţilor în motoarele cu ardere internă
a autovehiculelor. Oxizii de azot contribuie
în proporţie de 6% la încălzirea globală a
Pământului.
Ozonul este foarte folositor în straturile
superioare ale atmosferei, apărându-ne de
periculoasele raze ultraviolete. Dar atunci
când ozonul apare în straturile inferioare ale
atmosferei (troposferă), are un efect nociv
asupra sănătăţii oamenilor şi se comportă ca
un gaz ce produce efectul de seră.
Odată cu creşterea concentraţiei de gaze ce
produc efectul de seră, o cantitate mai mare
de căldură este înmagazinată în aer, rezultatul
direct al acestui proces fiind creşterea
temperaturii globale. Acest fapt reprezintă
încălzirea globală.
Clima terestră este rezultatul unui complex
de reacţii între atmosferă, oceane, pământ,
gheaţă, zăpadă şi alţi factori naturali. Acum
este cunoscut faptul că activitatea umană
provoacă climatului serioase dereglări pe
termen lung. Media temperaturii globale a
crescut în ultimii 100 de ani cu aproximativ
0,5 grade Celsius. O mare parte a acestei
probleme este cauzată de gazele ce produc
efectul de seră. Prognozele arată că media
temperaturii globale va creşte cu 1 grad
Celsius până în 2030 şi cu 3 grade Celsius
până la sfărşitul secolului. Un asemenea
eveniment ar fi catastrofal.
Consecinţele accentuării efectului de seră
constau în principal în:
• modificări climatice (creşterea temperaturii,
modificarea cantităţii şi regimului preci-
pitaţiilor şi evaporaţiei);
• creşterea nivelului mărilor şi oceanului
planetar cu 3 până la 10 cm pe deceniu;
• modificări în circuitul apei;
• modificări asupra habitatelor şi vieţii;
• sănătatea umană.
Modificările climatice au o serie de efecte
dăunătoare. Un prim efect dăunător constă
în topirea mai rapidă a gheţarilor, care
determină creşterea nivelului apei mărilor şi
oceanelor.
Se consideră că nivelul apei va creşte până
în 2100 cu circa 20 cm şi până la sfârşitul
secolului cu 65 cm. Astfel, zone care se află
sub nivelul mării şi zone de coastă cum ar fi
Bangladesh-ul, Olanda, Maldivele etc., vor
dispărea sub ape, la fel ca şi deltele unor
mari fluvii. Creşterea nivelului apelor poate
produce modificări importante în frecvenţa,
intensitatea şi poziţia cicloanelor.
Creşterea temperaturii Pământului va deter-
mina ca unele zone calde să devină umede, iar
zonele uscate vor deveni şi mai uscate.
Alterarea circuitului apei, cu modificarea
debitelor râurilor şi a umidităţii solului
influenţează procesele de sedimentare,
eroziune şi reciclare a materiei organice
şi nutrienţilor. Din această cauză are loc
degradarea solurilor cu efecte asupra
habitatelor şi vieţii.
Sănătatea umană va fi afectată de creşterea
temperaturii prin accentuarea sau revenirea
unor boli specifice mediului tropical, cum ar
fi malaria.
Efectul de seră a luat o amploare deosebită
şi constituie o preocupare majoră la nivelul
întregii planete. Măsurile ce urmează a fi
luate pot doar să încetinească fenomenul de
încălzire globală a Pământului, deoarece este
aproape imposibil ca el să fie oprit.
Soluţiile propuse se referă la stabilizarea
concentraţiilor substanţelor nocive la nivelul
actual. În acest scop, reducerea consumului
de combustibili fosili impune dezvoltarea
surselor de energie nepoluante (energia
nucleară, energia solară, energia eoliană etc.).
De asemenea, se impun măsuri de eliminare a
compuşilor carbonului (freonii şi halonii).
Pentru oprirea creşterii cantităţii de dioxid
de carbon ar trebui oprite despăduririle,
replantate pădurile şi încetinit ritmul de
ardere a combustibililor fosili.
Reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi
ale altor gaze care produc efectul de seră
poate fi realizată prin colectarea gazelor
asociate cu produsele petrolului, prin
diminuarea scăpărilor de gaze naturale din
sistemele de transport şi distribuţie şi prin
instalarea de compresoare mai eficiente în
conductele de gaze.
Programul Naţiunilor Unite pentru mediu,
care se bazează pe Sistemul de Monitorizare
Global al Mediului, studiază influenţele
creşterii temperaturii globului în viitor.
19
 B. EVALUARE:
realizarea posterelor şi afişelor;
analiza produselor activităţii elevilor.

C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
materiale necesare experimentului;
set de fotografii şi planşe;
dicţionar;
materiale necesare confecţionării posterelor şi
afişelor.

Acum în lume:

• peste 500 milioane de autoturisme din lume

provoacă poluare cu dioxid de carbon;
• un autoturism produce anual o cantitate de
patru ori mai mare de dioxid de carbon decât
greutatea sa;
• Brazilia produce 10% din totalul cantităţii de
dioxid de carbon, din cauza arderii pădurilor
amazoniene;
• dacă încălzirea globală se va accentua ca şi
până acum, pe la mijlocul secolului Europa va fi
lovită de furtuni tropicale şi taifunuri;
• creşterea temperaturii medii anuale cu
1-2 grade Celsius şi reducerea cantităţii de
precipitaţii cu 10% pot determina scăderea
debitelor râurilor cu 4 până la 70%;
• pentru anul 2030 se estimează că:
temperatura va creşte cu circa 2 grade Celsius
iarna şi cu 2-3 grade Celsius vara; precipitaţiile
vor fi mai abundente cu până la 10 procente
iarna şi mai reduse cu 5% până la 15% vara;
umiditatea solului se va modifica iarna în
intervalul –5% şi +5% iar vara va scădea cu 15
până la 25%.

20
 Rolul tău!
• Militează pentru folosirea benzinei
fără plumb!

• Îngrijeşte spaţiile verzi din localitatea

ta!

• Protejând pădurea, protejezi viaţa!

• Foloseşte frecvent transportul în
comun în locul maşinii personale!

21
 Zile importante
22
martie 21
Ziua iunie
Pământului
Ziua Soarelui

Aplicaţii
1. Ştiind că următoarele gaze: dioxidul de carbon, freonii, metanul, oxizii de
azot, ozonul, contribuie la efectul de seră, aflaţi cu cât la sută contribuie alte
gaze. Reprezentaţi grafic cu ajutorul unui cerc aceste procente, specificând
gazele toxice.

2. Pentru a scoate în evidenţă efectul de seră şi încălzirea atmosferei

realizaţi următorul experiment în care înlocuiţi Soarele cu un bec care
eliberează lumină şi căldură. Aşezaţi palmele pe masă iar deasupra uneia
dintre ele suspendaţi un clopot de sticlă deasupra căruia se află becul. Ce
simţiţi? Palmele sunt încălzite în mod egal? Ce rol are clopotul de sticlă?

3. La nivelul ţării noastre aţi sesizat apariţia unor fenomene specifice

efectului de seră? Dacă da, realizaţi o dezbatere despre acestea.

4. Realizaţi postere şi afişe în care să prezentaţi consecinţele topirii ghe-

ţarilor asupra mediului în urma accentuării efectului de seră. Comentaţi-le!

22
2. PLOILE ACIDE
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Activitate individuală: Eşti o frunză
asupra căreia cad picături de ploaie acidă.
Redactează o scrisoare cu ce ai vrea să le
transmiţi oamenilor în această situaţie.
2. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Ploaia acidă este un fenomen folosit pentru
a descrie o serie de tipuri de poluare, toate
acestea introducând cantităţi diferite de
acizi în mediu. Mai pe larg spus, este vorba
de precipitaţii acide (ploaie acidă, ninsoare
acidă, grindină acidă, ceaţă acidă).
Aciditatea şi alcalinitatea sunt măsurate pe
o scară numită scara pH şi valorile pH-ului se
întind de la 1(extrem de acid) la 14 (extrem
de alcalin). În cazul ploii, pH-ul normal este
5,6 şi atunci când pH-ul are valoarea 7 este
neutru (nici acid, nici alcalin).
Ploaia acidă este definită ca o precipitaţie cu
pH sub 5,6. Recordul unei ploi ca acciditate
a fost înregistrat în Scoţia, cu un pH de
2,4 (reprezintă o valoare egală cu cea a
sucului de lămâie). La originea ploilor acide
stau degajările din centralele electrice, în
care combustibilii cu un conţinut bogat în
sulf(cărbunele) joacă un rol preponderent, şi
degajările produse de autovehicule.
Principalii poluanţi care contribuie la formarea
ploilor acide sunt:
• dioxidul de sulf, provenit din industria
metalurgică, de la centralele termoelectrice,
emanaţiile de la autovehicule etc.;
• oxizii de azot proveniţi din arderea
carburanţilor, oxidarea lemnului, a păcurii,
din emanaţiile îngrăşămintelor pe bază de
azot etc.
Formarea ploilor acide începe prin antrenarea
celor doi poluanţi în atmosferă, careîn contact
cu lumina solară şi vaporii de apă formează
compuşi acizi.
Înainte s-a considerat că înălţarea coşurilor
şi furnalelor termocentralelor şi topitoriilor
de metale constituie o măsură adecvată de
diminuare a poluării.
Experienţa a demonstrat că înălţarea coşurilor
a permis antrenarea poluanţilor de către vânt
şi împrăştierea lor pe distanţe mari.
Vântul a dus la transformarea poluării locale
în poluare regională. Din această cauză,
problema ploilor acide este una de interes
global.
Acizii aduşi cu ploile acide atacă chimic
marmura, betonul, metalul, cauciucul,
plasticul şi dereglează funcţionarea normală
a organismelor. De asemenea, induc modi-
ficări în compoziţia chimică a solului şi a
apelor de suprafaţă, modificând circuitele
biologice şi chimice de la nivelul ecosistemelor.
Prejudicii importante sunt aduse faunei
piscicole, pădurii, agriculturii şi animalelor.
Deoarece structura solului şi vegetaţia nu
sunt identice în toate bazinele hidrografice,
unele regiuni sunt mai sensibile la ploile
acide decât altele.
23
 În Europa, ploile acide poluează 50% din
râurile şi lacurile continentului. Un lac a cărui
apă atinge o aciditate cu pH 4,5 nu permite
multor peşti să supravieţuiască. Populaţiile
de peşte sunt sever afectate, la pH mai mic
de 5,5, capacitatea de reproducţie a peştilor
începe să scadă. Când lacurile devin prea
acide, metale toxice cum ar fi aluminiul,
plumbul, mercurul şi cadmiul se dizolvă în
apă. Aceste metale cauzează probleme foarte
serioase mediului şi sănătăţii omului.
Regiunile cu soluri sărace în calcare, acope-
rite cu un strat subţire de sol sunt cele mai
sensibile la acidifiere.
Ploile acide ameninţă şi existenţa multor
specii de plante şi animale. Lichenii şi pietrele
sunt ameninţate în aceiaşi măsură de ploile
acide.
Acidifierea apei este mai mare toamna, când
precipitaţiile sunt mai frecvente, şi primăvara
când poluanţii stocaţi în zăpadă sunt cedaţi
în momentul topirii acesteia.
Pagubele aduse frunzişului pădurilor de ploile
acide sunt în general foarte importante. Se
estimează că 14-15% din patrimoniul forestier
european este afectat de acest fenomen.
Ploaia acidă, sub forma unor particule
uscate, fulgi de zăpadă şi vapori de ceaţă,
atacă arborii pe toate fronturile. Poluanţii
se aşează, la început, pe coroana celor mai
înalţi copaci ai pădurii, care acţionează ca un
paravan natural în calea vântului. Precipitaţia
acidă se scurge uşor spre sol, deteriorând
ireversibil sistemul rădăcinilor. Odată ajunsă
pe frunze sau ace, ploaia acidă nu mai
permite copacului „să respire”. Procesul de
fotosinteză este perturbat şi, ca urmare,
se produce decolorarea şi îmbătrânirea
24
prematură. Ploaia acidă îndepărtează, de
asemenea, elementele nutritive de pe frunze,
astfel încât copacul moare încet de foame.
Concentraţia poluanţilor este mai mare în
pădurile de conifere decât în cele de foioase,
deoarece primele acumulează poluanţi şi în
timpul iernii (frunzele lor nu cad).
În ultimele decenii, au fost observate din
ce în ce mai multe cazuri de „moarte” a
pădurilor. Copacii afectaţi pierd multe frunze
sau frunzele sunt galbene.
Solul este la rândul lui degradat de ploile
acide, deoarece îndepărtează nutrienţii.
Efectul nociv al acestor ploi asupra vegetaţiei
şi apelor interioare se multiplică acolo unde
terenul este uşor acid. Ca urmare a spălării
compuşilor cu sulf şi azot de pe sol, se produce
deteriorarea calităţii apelor subterane.
Clădirile şi monumentele sunt de asemenea
afectate de ploaia acidă. Marmura dură tinde
să se transforme în gips fragil sub influenţa
ploilor acide. Când mari cantităţi de astfel
de precipitaţii au căzut la mijlocul anilor `80
peste Montreal (Canada), pietrele din care
erau construite casele s-au transformat într-o
masă spongioasă, fragilă.
Pentru reducerea efectelor ploilor acide
s-au luat diferite măsuri. Pentru reducerea
emisiilor de dioxid de sulf se impune
înlocuirea cărbunilor cu conţinut mare de sulf.
În industrie se iau măsuri pentru reţinerea
dioxidului de sulf din gaze, înaintea emiterii
lor în atmosferă şi echiparea coşurilor uzinelor
cu injectoare care duc la neutralizarea lui.
Cantitatea de oxizi de azot ar putea fi redusă
şi prin limitarea vitezei autovehiculelor pe
autostrăzi şi şosele. Folosirea convertorului
catalitic la sistemul de evacuare a motorului
auto transformă oxizii de azot în azot simplu.
Convertorul poate fi folosit doar la benzina
fără plumb, deci automobilele care folosesc
alt tip de carburanţi rămân la fel de poluante.
Reducerea poluării s-ar putea realiza şi prin
scăderea consumului de carburanţi la o sută
de kilometri şi prin micşorarea numărului de
autoturisme aflate în circulaţie. Automobilele
sunt în mică măsură responsabile de poluarea
cu dioxid de sulf (aproximativ 12% din
cantitatea totală).
În ţările nordice s-a recurs la alcalinizarea apei
a cărei aciditate este foarte mare, datorită
ploilor acide, fiind utilizat în acest scop varul.
Acesta se poate folosi şi pentru reducerea
acidităţii solului.

B. EVALUARE:
fişe de observare;
analiza produselor activităţii elevilor.

C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
fişe de activitate;
dicţionar;
materiale necesare realizării experimentului.

Rolul tău!
• Foloseşte produse obţinute de agricultura
ecologică!
• Foloseşte produse naturale pentru
îngrăşarea terenurilor!
• Utilizaţi în familie carburantul cel mai
puţin poluant!
• Participă la campaniile care militează
pentru protejarea monumentelor!

25
 Acum în lume:

• benzina fără plumb reduce foarte mult

poluarea cauzată de autovehiculele rutiere;
• oxizii de azot favorizează infecţiile
aparatului respirator;
• jumătate din totalul emisiilor de oxizi de
azot provin din domeniul transporturilor;
• eroziunea monumentelor din Atena
datorată ploilor acide a fost mult mai gravă
în ultimii 25 de ani comparativ cu ultimii
2.500 de ani la un loc;
• la nivel mondial se acordă o atenţie
sporită zonelor împădurite şi degradate de
ploile acide;
• marii consumatori industriali de cărbune
şi fabricile sunt responsabile pentru 88%
din cantitatea de dioxid de sulf emanată.

26 ◀◀ Statuia lui Agora din Atena

 Zile importante
23
martie 27
Ziua Mondială a martie
Meteorologiei Ziua
Internaţională
a Apei

Aplicaţii
1. Colectează apa de ploaie într-un pahar pentru a-i determina pH-ul.
Înmoaie o hârtie de turnesol în apă şi las-o câteva minute. Citeşte pH-ul apei
prin compararea culorii la care a ajuns hârtia din vasul cu apa de ploaie cu
modelul existent pe cutia hârtiei de turnesol. Care sunt concluziile la care
ai ajuns? Toarnă var în apa de ploaie şi măsoară din nou pH-ul. Compară
rezultatele obţinute în cele două cazuri.

2. Stabileşte legăturile dintre cele două coloane:

1. oxizii de azot
2. dioxidul de sulf
a. automobile
b. îngrăşăminte cu azot
c. rafinării
d. topitorii de metal
e. centrale termoelectrice

3. Ce legături există între poluarea aerului şi formarea ploilor acide? Precizaţi

efectele acestora asupra mediului.

27
 3. STRATUL DE OZON
numărul de ore: 3 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Ozonul intră în compoziţia atmosferei şi
alcătuieşte aşa numitul „strat de ozon” loca-
lizat în stratul numit stratosferă. Stratul de
ozon este un protector al Terrei deoarece are
rol de ecran împotriva radiaţiilor ultraviolete
transmise de Soare către Pământ, pe care
le absoarbe, oprindu-le pe majoritatea din
drumul lor spre suprafaţa Pământului.
Energia radiaţiei care este absorbită încălzeşte
ozonul şi astfel se formează etaje calde
în partea superioară a atmosferei, care se
comportă ca o pătură pusă peste stratosferă.
Lipsa stratului de ozon ar duce la apariţia
unei poluării de origine radiantă, datorată
creşterii fluxului de radiaţii ultraviolete de la
Soare, care ajung la sol. Acest lucru reprezintă
un mare pericol deoarece se ştie că radiaţia
ultravioletă este sterilizantă pentru formele
inferioare de organizare, care stau la baza
lanţurilor trofice, şi în acelaşi timp este foarte
periculoasă pentru oameni.
Ozonul este o formă de oxigen care se
formează prin descompunerea unor molecule
de oxigen de către radiaţia ultravioletă.
Astfel, o parte dintre atomii liberi de oxigen
se recombină cu oxigenul şi dau naştere la
ozon. Ozonul posedă o caracteristică pe care
oxigenul nu o are, şi anume aceea de a absorbi
sau reflecta multe din radiaţiile ultraviolete
emise de Soare.
28
În mod natural, deplasarea ozonului pe
verticală din stratosferă, unde are rol
protector, spre troposferă, unde ar putea
avea efecte negative, este încetinită sau chiar
oprită de distrugerea lui de către radiaţia
solară sau distrugerea lui în straturile de aer
în contact cu biosfera în urma reacţiei cu
umiditatea din troposferă. Astfel se păstrează
un echilibru natural prin rămânerea ozonului
în straturile înalte din atmosferă (stratosferă),
dar acest lucru poate fi puternic perturbat de
activitatea de zi cu zi a omului.
Distrugerea stratului de ozon a fost observată
la mijlocul secolului trecut, când s-a constatat
că iarna şi primăvara se formează găuri în
stratul de ozon de deasupra Antarcticii,
cantitatea de ozon putând scădea cu 30-
40% din total. Ea revine aproape la normal
vara, datorită creşterii temperaturii aerului.
Distrugerea stratului de ozon s-a produs şi
deasupra altor regiuni ale globului, cum ar
fi Europa sau America de Nord, deasupra
cărora stratul de ozon s-a micşorat cu 2 până
la 6% din total. Diminuarea stratului de ozon
este mai puternică iarna şi primăvara, când
însă cantitatea de radiaţii ultraviolete este
relativ scăzută. Până în 2050, se estimează că
deasupra regiunilor foarte poluate din SUA,
Europa şi Asia, stratul de ozon va scădea cu
12 până la 25%.
Degradarea stratului de ozon se datorează
emisiei în atmosferă a unor gaze toxice
provenite din activitatea omului. Aceste
gaze au în compoziţia lor carbon, azot, clor,
brom, hidrogen care, eliminate în atmosferă,
intervin în reacţiile chimice care se produc în
troposferă şi în stratosferă. Dintre aceste gaze
amintim: freonii şi derivaţii acestora, oxizii de
azot, acizii clorhidrici gazoşi, halonii etc. Cei
mai nocivi pentru distrugerea stratului de
ozon sunt freonii (clorofluorcarbonii).
Freonii sunt produse industriale artificiale
apărute pentru prima dată în 1930. Începând
din 1974, s-a descoperit şi s-a demonstrat
că aceştia distrug stratul de ozon, având
consecinţe foarte grave asupra vieţii pe
Pământ. Freonii sunt folosiţi ca agenţi de răcire
în frigidere şi în sistemele de aer condiţionat,
ca propulsori în producerea aerosolilor de
către produsele cosmetice sau medicamente
(spray-uri), pentru spălarea materialelor
plastice, a metalelor şi a unor componente
electronice. Avantajele folosirii freonilor sunt
deosebite:
• nu sunt toxice pentru oameni;
• sunt neimflamabile (nu iau foc),
necorozive;
• sunt uşor solubile şi nu au miros;
• au preţ scăzut de producţie;
• sunt uşor de depozitat;
• nu intră în reacţie cu alte substanţe;
Astfel s-a ajuns ca, în 1986, producţia anuală
de freoni să fie de 1210 milioane de tone.
Producţia a crescut deci foarte mult la nivel
global, ceea ce înseamnă că milioane de tone
de astfel de substanţe ajung în atmosferă şi
contribuie în timp la descreşterea pronunţată
a concentraţiei ozonului
Freonii şi celelate substanţe periculoase
pentru stratul de ozon scapă în atmosferă,
unde au o viaţă lungă datorită faptului că
sunt stabili din punct de vedere chimic.
Ajunse în stratosferă, aceste substranţe
sunt descompuse de radiaţiile ultraviolete
eliberând de regulă un atom de clor.
Acest atom atacă ozonul şi îl distruge, el
nesuportând nici o schimbare deoarece
acţionează ca un catalizator. Gaura de ozon
apare atunci când concentraţia atomilor de
clor depăşeşte 1,5-2 părţi pe miliard.
Oxizii de azot, rezultaţi ca gaze de ardere
în motoarele avioanelor supersonice sau
produşi de către microorganisme, determină
reducerea concentraţiei de ozon. Dublarea
concentraţiei oxizilor de azot determină
reducerea cu 18% a stratului de ozon.
Acizi clorhidrici gazoşi sunt eliminaţi în
atmosferă odată cu lansarea rachetelor
spaţiale şi distrug stratul de ozon. Se
apreciează că la fiecare lansare a unei
navete spaţiale se depozitează în straturile
superioare ale atmosferei aproximativ 50 de
tone de clor.
Halonii sunt substanţe chimice, tot cu viaţă
lungă în atmosferă, dar care, descompuse
de radiaţia ultravioletă, eliberează atomi
de brom consideraţi ca fiind de 100 de ori
mai agresivi decât atomii de clor în ceea ce
priveşte distrugerea moleculei de ozon.
Degradarea stratului de ozon poate fi
realizată şi în urma unor fenomene naturale
ca de exemplu erupţiile vulcanice. Ca urmare
a acestora, nivelul aerosolilor din atmosferă
poate creşte pentru o perioadă scurtă de
timp, determinând accelerarea reacţiilor
chimice care favorizează distrugerea stratului
de ozon sub influenţa freonilor.
Distrugerea stratului de ozon are efecte
dăunătoare asupra mediului, asupra vieţii pe
Pământ. În primul rând va creşte cantitatea
29
 de radiaţii ultraviolete solare care ajunge pe
suprafaţa terestră, consecinţele fiind multiple,
însă deosebit de grave pentru oameni:
• creşterea numărului de oameni bolnavi de
cancer al pielii;
• creşterea numărului de boli ale ochilor
(cataracte şi chiar orbiri);
• arsuri grave în zonele expuse la soare;
• scăderea imunităţii, ceea ce însemnă
îmbolnăviri mai rapide.
Creşterea cantităţii de radiaţii ultraviolete
provoacă micşorarea dimensiunilor frunzelor
la diferite plante ca fasolea, varza, soia, care
devin astfel mai vulnerabile la dăunători.
Valoarea culturilor scade, iar reducerea
suprafeţelor cultivate cu astfel de culturi ar
avea consecinţe negative asupra cantităţii
de hrană, mai ales în statele aflate în curs de
dezvoltare.
Reducerea stratului de ozon are efecte grave
şi asupra vieţii marine, în special asupra
fitoplanctonului şi zooplanctonului (o serie
de plante şi animale de dimensiuni foarte
mici care trăiesc în suspensie la suprafaţa
apei). Acestea reprezintă baza lanţurilor
trofice din mediile marine şi contribuie la
reciclarea carbonului şi oxigenului din natură
(consumă dioxid de carbon din apele de
suprafaţă şi elimină oxigen, contribuind la
reducerea efectului de seră). Animalele care
se hrănesc cu plancton ar scădea ca număr
datorită dispariţiei surselor trofice. Omul ar fi
afectat în primul rând prin scăderea cantităţii
de peşte comestibil. De asemenea, unii dintre
peşti pot suferi diferite boli mai mult sau mai
puţin periculoase, sunt folosiţi ca hrană fără
ca omul să ştie faptul că ei sunt bolnavi.
Radiaţia ultravioletă poate produce şi o serie
de efecte genetice, efecte care nu pot fi
neglijate.
30
Pentru limitarea distrugerii stratului de ozon
se impun o serie de măsuri, cum ar fi:
• înlocuirea treptată a producţiei şi con-
sumului de freoni;
• înlocuirea îngrăşămintelor chimice (în
special cele care conţin azot) cu cele
naturale;
• înlocuirea păcurii sau cărbunilor cu alţi
carburanţi;
• valorificarea gazelor reziduale;
• recuperarea, reciclarea şi refolosirea freo-
nilor din frigiderele uzate.
Trebuie găsite substanţe şi tehnologii
alternative, efectuate cercetări privind
substanţele dăunătoare ozonului şi folosirea
substanţelor care distrug stratul de ozon în
limite admisibile care nu pot fi depăşite. În
cazul tehnologiilor alternative, deja Germania
foloseşte pentru sistemele de răcire ale
frigiderelor amestecul propan-butan. Pentru
spălarea sistemelor electronice se pot folosi
ape neionizate, gheaţă sau diferite gaze sub
presiune. Folosirea aerosolilor în spray-uri a
fost oprită în toată lumea cu excepţia statelor
din Europa Centrală şi de Est, iar ca alternative
sunt deja utilizate pulverizatoarele mecanice,
gazele sub presiune şi inhalatoare de praf
uscat în medicină.
B. EVALUARE:
fişe de observare;
analiza produselor activităţii elevilor;
C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
fişe de activitate;
dicţionar;
materiale necesare realizării experimentului;
textul suport.
 Acum în lume:

• dacă tot ozonul din atmosferă ar fi comprimat

la presiunea de la suprafaţa Pământului, ar rezulta
un strat cu grosimea de numai 3 milimetri;
• din 1969, stratul de ozon s-a diminuat în medie
cu 3%;
• deasupra României, din 1980 până în prezent,
reducerea medie a stratului de ozon este cu
aproximativ 7,7%, mai mare iarna (8%) şi mai mică
vara (6,9 %);
• o moleculă de clor poate distruge până la
10.000 de molecule de ozon;
• după erupţia vulcanului Pinatubo, o jumătate
de an concentraţia ozonului a fost cu 15-20% mai
mică, deoarece concentraţia aerosolilor vulcanici
a fost maximă;
• substanţele chimice care distrug stratul de
ozon sunt responsabile pentru 20% din totalul
proceselor de încălzire globală;
• reglementările cu privire la măsurile ce
trebuiesc luate în vederea protejării stratului de
ozon sunt stipulate în Protocolul de la Montreal
(Canada) semnat la aceea vreme (1987) de 134 de
state şi aplicabil de la 1 ianuarie 1989;

Rolul tău!
• Nu utiliza produse cosmetice sau
medicamente ambalate în spray-uri pe
bază de freoni!
• Foloseşte vara creme cu indici de
protecţie adecvaţi tipului de piele!
• În zilele caniculare protejază-ţi capul cu
o şapcă sau pălărie!
• Utilizează cât mai puţin aerul
condiţionat!

31
 Zile importante
16 septembrie
Ziua
Internaţională a
Protecţiei Stratului
de Ozon

Aplicaţii
1. Reducerea stratului de ozon se realizează datorită următorilor poluanţi:

…………...........................................................................................................

.........................................................................................................................

2. De ce stratul de ozon protejează viaţa?

3. Redactaţi un articol sau anunţuri însoţite de desene despre pericolul

scăderii stratului de ozon.

32
 Evaluare
numărul de ore: 2 ore

1. Completaţi tabelul următor:

IMPACTUL ASUPRA MĂSURI DE

POLUANTUL EFECTUL PRODUS
MEDIULUI AMELIORARE

Dioxidul de carbon

Metanul

Oxizii de azot

Freonii

Dioxidul de sulf

Vaporii de apă

2. Organizaţi-vă spaţiul din sala de clasă ca pe o redacţie de ziar, fiecare

dintre voi prestând o activitate în această redacţie. Pe lângă articolele despre
efectul de seră, ploile acide, stratul de ozon, ziarul să cuprindă şi alte rubrici
(ştiri locale, ştiri mondene, sport etc).

ELABORARE DE PROIECT
Elaboraţi un proiect de mediu care să evidenţieze rolul “Echilibrului ecologic”.
Structura proiectului este:
• Titlul
• Iniţiatori
• Argument
• Scop şi obiective
• Activităţi
• Evaluare
Realizaţi un sondaj de opinie cu privire la problemele globale datorate
efectului de seră, ploilor acide şi deteriorării stratului de ozon. Comentaţi
rezultatele obţinute într-o dezbatere la un post local de radio sau televiziune
şi faceţi-le publice la nivelul comunităţii locale.

33
 Măsuri de protecţie a
mediului şi combaterea poluării
1. EPURAREA ŞI TRATAREA APEI
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Combaterea poluării apelor se realizează prin
măsuri ce urmăresc, în primul rând, prevenirea
poluării apelor. Pentru multe dintre ramurile
industriale, pentru activităţiile din zootehnie,
modalitatea cea mai eficientă de combatere
şi de limitare a poluării este epurarea apelor
uzate înainte de a fi evacuate. Astfel, apele
uzate sunt supuse unor tratamente succesive
prin care se reduce cantitatea de poluanţi,
pentu ca atunci când ajung în apele râurilor
să aibă concentraţii mai mici de poluanţi.
Epurarea apelor uzate reprezintă măsurile şi
procesele prin care substanţele toxice aflate
în acestea sunt reduse sub anumite limite,
astfel încât să nu mai dăuneze râurilor în care
sunt deversate.
În funcţie de provenienţa lor, apele uzate
se clasifică în două categorii: ape menajere
şi ape uzate industriale. Apele menajere
(comunale sau orăşeneşti) conţin ca poluanţi
resturi alimentare, dejecţii, săpun, detergenţi,
microorganisme. Ele provin din activităţiile
cotidiene ale oamenilor, în special din mediul
urban, dar şi din mediul rural.
Apele uzate industriale au caracteristici
calitative diferite datorită proceselor
tehnologice diverse în urma cărora rezultă.
34
numărul de ore: 14 ore
În funcţie de aceste caracteristici, apele uzate
industriale se clasifică în:
• ape cu conţinut de uleiuri care provin
din industria petrolieră a săpunurilor şi
detergenţilor, a construcţiilor de maşini şi
cea alimentară;
• ape uzate, poluate cu suspensii provenite
din minerit, siderurgie şi spălarea cărbunilor;
• ape uzate cu conţinut ridicat de substanţe
organice provenite din industria cărnii,
laptelui, uleiurilor comestibile, zahărului şi
a pielăriei;
• ape uzate acide sau bazice provenite în
urma producerii maselor plastice, vopse-
lelor, conservelor de legume şi fructe;
• ape uzate cu metale grele provenite din
acoperirile galvanice;
• ape uzate cu cianuri provenite din prelu-
crarea metalelor şi acoperiri galvanice.
Procesele de epurare şi tratare a apei se
aseamănă cu cele de autoepurare, dar sunt
realizate de către om cu ajutorul instalaţiilor
de epurare. Aceste procese sunt de natură
fizico-mecanică, chimică şi biologică,
aplicându-se diferenţiat la toate tipurile de
ape uzate. În funcţie de compoziţia apelor
uzate, aceste procese sunt realizate cu
diferite tehnici şi metode de lucru. În urma
proceselor de epurare, rezultă ca principale
produse apele epurate, care sunt deversate
sau folosite pentru irigaţii, nămolurile care
sunt îndepărtate din staţia de epurare şi
valorificate, spume, emulsii etc. Epurarea
apelor uzate cuprinde două mari grupe de
operaţii succesive:
• reţinerea şi transformarea substanţelor
nocive în substanţe nenocive;
• prelucrarea substanţelor rezultate din
prima operaţie sub diverse forme.
Epurarea mecanică se mai numeşte şi epurare
primară şi se bazează pe procese fizice de
separare a poluanţilor din apele uzate.
Materialele grosiere, plutitoare sunt reţinute
de site şi grătare speciale, montate în sensul
de curgere a apei. Urmează apoi bazinele
desnisipatoare, în care se îndepărtează
suspensiile constituite din particule minerale
(sol şi nisip). În final, în bazinele de decantare
primară sunt separate din apă suspensiile fine.
Epurarea biologică se mai numeşte şi epurare
secundară, aplicându-se pentru eliminarea
poluanţilor de origine organică, care pot
constitui hrană penru microorganisme.
Eliminarea acestor substanţe organice se
face prin descompunerea acestora de către
microorganisme (în special bacterii) în
prezenţa oxigenului. Epurarea biologică se
poate face cu nămol activ, cu biofiltre şi cu
iazuri de oxidare.
Epurarea chimică utilizează pentu
îndepărtarea poluanţilor procese chimice,
aplicându-se în general apelor uzate
industriale. Astfel, materiile în suspensie fină
care nu se decantează în timpul altor procese
se elimină cu ajutorul unor reactivi chimici
numiţi coagulanţi. Aplicarea procedeului de
decantare cu coagulanţi asigură eliminarea
materiilor în suspensie în proporţie de peste
95% şi reduce conţinutul de substanţe
organice dizolvate. Procesul de epurare a
apelor menajere se realizează prin epurare
mecanică, biologică sau prin combinarea
celor două. Utilizarea concomitentă a celor
două metode epurează cele mai multe
deşeuri organice şi substanţe solide, dar în
acelaşi timp cantităţi importante de azot,
sulfaţi, fosfor şi alte substanţe toxice rămân
încă în apele tratate.
De aceea este necesară o nouă treaptă de
tratare, care se reduce adesea la folosirea
clorului în scopul distrugerii poluanţilor,
rareori folosindu-se tratarea cu ozon.
Apele uzate industriale sunt epurate în
general în locul producerii lor, avantajoasă
fiind epurarea separată a apelor de diferite
provenienţe. În apele uzate cu conţinut de ulei,
acesta este separat (folosit ca ulei ars) în timpul
epurării mecanice. În apele uzate poluate
cu suspensii, acestea sunt îndepărtate prin
decantare. Apele uzate cu conţinut ridicat de
substanţe organice sunt tratate prin metode
biologice. Nămolurile rezultate în urma
procedeelor de epurare sunt concentrate,
stabilizate, deshidratate şi apoi folosite ca
îngăşăminte în agricultură. Deoarece conţin
o parte din substanţele toxice extrase din
apă, cele mai multe suprafeţe agricole sunt
contaminate în urma folosirii nămolurilor.
De aceea, în ultimul timp s-a insistat pentru
depozitarea acestor nămoluri în gropile de
gunoi special amenajate şi pentru stoparea
folosirii lor ca îngrăşăminte în agricultură.
Procesele de epurare se realizează în staţiile
de epurare. Acestea pot funcţiona cu una,
două sau trei trepte, după provenienţa şi
caracteristicile apelor uzate. Astfel, apele
uzate provenite din industria de prelucrare
a materiilor prime anorganice necesită
epurare mecanică, chimică sau ambele;
apele uzate provenite din industria de
prelucrare a materiilor prime organice
necesită toate cele trei procese de epurare.
În staţiile de epurare se urmăreşte epurarea
sau incativarea tuturor substanţelor care
pot polua mediul înconjurător. În funcţie
de tehnologia aplicată la fiecare treaptă de
epurare, timpul de staţionare a apelor uzate
35
 durează între 30 de minute şi 2-4 ore. Staţiile
de epurare au dimensiuni diferite, de la staţii
proiectate pentru debite mici de ape uzate
(5-10 litri/s), până la staţii complete de
epurare proiectate pentru debite de sute şi
mii de litri pe secundă.
Eficienţa staţiei de epurare depinde de
provenienţa apelor uzate, de caracteristicile
lor fizico-chimice, de dotarea şi gradul de
dezvoltare al staţiei, de tehnologia aplicată şi
de calificarea personalului.

B. EVALUARE:
elaborarea proiectelor şi discutarea lor;
analiza produselor activităţii elevilor;

C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
fişe de observaţii;
dicţionar;
textul suport.

Acum în lume:

• apa rezultată în urma tratării biologice

cu nămol activ este epurată în proporţie
de 85-95%;
• apa rezultată în urma tratării cu biofiltre este
epurată în proporţie de 70-80%;
• fosforul contribuie la accelerarea procesului
de eutrofizare a apelor de suprafaţă şi subterane;
• 1,5 miliarde de locuitori ai planetei, adică un
sfert din total, n-au acces la apa potabilă;
• apa dulce contaminată şi rezervele de apă
ţinute în condiţii neigienice sunt cauza a 10% din
totalul îmbolnăvirilor din ţările sărace;
• volumul total al apei existente pe Pământ este
apreciat la 1.400 milioane km3, din care doar 2,7%
reprezintă apa dulce.

36
 Rolul tău!
• Economiseşte apa potabilă!
• Închide robinetele atunci când nu ai
nevoie de apă!
• Făcând duş, nu faci risipă de apă!
• Udă plantele din jurul tău, cu apa de
ploaie strânsă!
• Nu uda grădina cu apă potabilă!
• Nu arunca gunoaie în apă!

37
 Zile importante
27
martie 11
iulie
Ziua Internaţională
a Apei Ziua Mondială a
Populaţiei

Aplicaţii
1. Vizitaţi staţia de epurare şi tratare a apei din localitatea voastră. Cu
ajutorul datelor şi informaţiilor obţinute, redactaţi un proiect.

2. Ce efecte are consumul de apă neepurată şi netratată asupra omului?

38
2. PURIFICAREA EMISIILOR GAZOASE
numărul de ore: 1 oră
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Emisiile gazoase care ajung în atmosferă
reprezintă o problemă majoră a omenirii
care încearcă prin purificarea acestora cu
scopul de a reduce şi controla poluarea.
Atmosfera nu are capacitate nelimitată de a
dilua substanţele toxice, de aceea înălţarea
coşurilor de evacuare nu reprezintă o soluţie,
deoarece nu fac decât să mărească zona
afectată de poluare. Deplasarea maselor
de aer face ca poluanţii să fie antrenaţi pe
distanţe mai mari cu cât coşurile sunt mai
înalte, cu atât, poluarea locală se transformă
în una regională.
Datorită diverselor surse de poluare, este
complicată stabilirea componenţei unui
poluant pentru a fi încadrat într-o categorie
precisă. Nici o sursă nu elimină un singur
poluant, ci o combinaţie a acestora, deci
uniformizarea acestora ar fi imposibilă.
Până acum nu s-a conceput nici un aparat
care să ajute la epurarea mai multor poluanţi
deodată.
Accentul se pune pe măsurile de combatere
a poluării, diferenţiat în funcţie de sursele
de producere a gazelor poluante şi de
tipul acestora. Se are în vedere diminuarea
cantitativă şi reducerea toxicităţii emisiilor.
Măsurile de combatere a poluării prin emisii
gazoase trebuie să ţină cont de strategiile
de reducere a producerii de energie prin
folosire combustibililor fosili, de diminuare a
poluării datorate gazelor de eşapament, de
reducere a cantităţiilor de poluanţi evacuate
în atmosferă în urma diferitelor procese
tehnologice, de realizare a instalaţiilor folosite
pentru combaterea poluării cu pulberi.
Pentru prevenirea şi combaterea poluării
aerului se pot lua măsuri de stabilire a
normelor şi măsuri practice.
Măsurile de stabilire a normelor constau
în stabilirea de norme sanitare sau de
concentraţii maxime admise pentru diverşi
poluanţi atmosferici.
Concentraţia maximă admisibilă înseamnă
cea mai mare concentraţie a unui poluant
care poate fi acceptată. În acest caz se folosesc
două concentraţii maxime admise sau norme
pentru fiecare poluant atmosferic. Din
această cauză vom vorbi de o normă maximă
momentană, care nu poate fi depăşită în nici
un moment, deoarece este periculoasă pentru
organismul uman şi de o normă medie, care
are la bază variaţiile concentraţiilor în timp
ale diverşilor poluanţi, de influenţa factorilor
climatici, de condiţiile atmosferice etc.
Aceste măsuri constau, de asemenea, în
cercetarea influenţei poluării aerului asupra
sănătăţii populaţiei din zonele cu risc, adică
zonele unde concentraţiile maxime admise
sunt depăşite şi riscul de îmbolnăvire a
populaţiei este crescut.
Măsurile practice cad în seama specialiştilor
din diferite domenii care contribuie la
poluarea aerului şi în sarcina organelor
39
 administrative. Dintre acestea amintim:
• eficientizarea tehnologiilor de utilizare a
surselor convenţionale care să permită
micşorarea cantităţii de combustibil
utilizat;
• utilizarea unor metode noi (necon-
venţionale) de obţinere a energiei;
• folosirea unor tehnologii mai puţin
poluante;
• alegerea adecvată a combustibilului, adică
înlocuirea combustibilului inferior cu
combustibil superior, mai puţin poluant,
pentru încălzirea locuinţelor şi mai ales
generalizarea sistemului de termoficare;
• construirea de unităţi industriale în afara
zonelor de locuit;
• aşezarea industriilor faţă de zonele de
locuit, astfel încât vântul cel mai frecvent
din zonă să bată dinspre locuinţe spre
platforma industrială şi nu invers;
• realizarea de perdele de vegetaţie în
apropierea autostrăzilor;
• producerea de autovehicule moderne, cu
consum scăzut de carburanţi şi dotate cu
catalizatoare;
• interzicerea circulaţiei autovehiculelor
cu defecte de ardere, deoarece elimină
cantităţi mari de poluanţi atmosferici;
• dotarea zonelor libere din cadrul
întreprinderilor industriale, dintre locuinţe
şi acestea cu spaţii verzi alcătuite din arbori
rezistenţi la acţiunea poluanţilor (stejar,
salcâm, plop);
• tratarea prealabilă a combustibilului
folosit sau a unor materii prime pentru
reducerea concentraţiilor poluanţilor
produşi;
• înzestrarea întreprinderilor industriale
cu instalaţii de reţinere sau neutralizare a
poluanţilor atmosferici.
40
Pentru epurare se pot folosili două categorii
de metode:
• metode fizice (uscate, umede şi
combinate);
• metode chimice (prin spălare, prin
reducere, prin separare şi prin absorbţie).
Instalaţiile şi aparatele de epurare lucrează
în medii umede sau uscate şi se pot grupa
astfel:
• instalaţii sau aparate de purificare directă
a poluanţilor;
• instalaţii sau aparate de purificare care
necesită un tratament al agenţilor nocivi
înainte de epurare;
• instalaţii sau aparate care utilizează
ambele metode în acelaşi timp.
Operaţia de epurare sau purificare a emisiilor
gazoase are în primul rând scopul asigurării
sănătăţii oamenilor şi a medilui, iar în al doilea
rând, recuperări economice.
Datorită acestui fapt, se impune ca la
tehnologia aparatelor şi instalaţiilor să nu
se ţină cont doar de recuperări economice,
neglijându-se aspectul principal al epurării.
În acest caz cheltuielile făcute cu instalaţia
vor fi inutile, nerezolvându-se obiectivul
principal.
B. EVALUARE:
elaborarea proiectelor şi discutarea lor;
analiza produselor activităţii elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
fişe de observaţii;
dicţionar;
textul suport;
set de fotografii şi imagini.
 Acum în lume:

• 2 din 5 locuitori ai planetei locuiesc în oraşe;

• numărul oraşelor cu peste 1.000.000 de
locuitori este, în prezent, de peste 200, pe tot
globul;
• la plantarea unui hectar de pădure se folosesc
8.000 de puieţi, iar la vârsta de exploatare mai
rămân doar 600 de exemplare;
• un hectar de pădure de conifere captează
anual 50 tone de dioxid de carbon şi eliberează,
în acelaşi timp, 25-30 tone de oxigen;
• tăierea pădurilor este o problemă cu conse-
cinţe serioase asupra planetei: influenţează
clima, biodiversitatea, ameninţând chiar supra-
vieţuirea populaţiei umane, în unele locuri;
• despăduririle au loc din mai multe cauze, cea
mai importantă fiind exploatarea lemnului;
• la nivel mondial, o atenţie deosebită se acordă
împăduririi zonelor degradate, dar şi stării actuale
a pădurilor, ce se înrăutăţeşte datorită ploilor
acide, pierderii fertilităţii solului şi eroziunii
avansate a acestuia.

Rolul tău!
• Mersul pe jos nu costă nimic şi face bine
organismului!
• Petrece cât mai mult timp liber în aer
curat!
• Mersul pe bicicletă este, de asemenea,
sănătos! Poţi să-ţi inviţi prietenii şi
colegii la o plimbare cu bicicletele!
• Organizează excursii împreună cu
colegii sau familia ta şi descoperă
frumuseţile naturii şi aerul curat!
• Găseşte locuri unde se poate amplasa
un spaţiu verde sau un parc!

41
 Zile importante
15 martie-
15 aprilie 15 martie
Luna Pădurii
Ziua Pădurii

Aplicaţii
1. Realizaţi un proiect despre unul sau mai multe aparate (instalaţii) de
purificare sau epurare a emisiilor gazoase.

2. Precizaţi sursele de poluare a aerului din zona voastră şi ce măsuri de

purificare a emisiilor se iau la sursă. Ce măsuri credeţi că ar trebui să ia
autorităţiile locale pentru diminuarea emisiilor gazoase şi purificarea lor?

42
3. COMBATEREA VIBRAŢIILOR ŞI A ZGOMOTELOR
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Activitate individuală: Ce simţiţi atunci
când treceţi pe lângă un pickhammer cu
ajutorul căruia se sparge asfaltul?
2. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
O vibraţie acustică capabilă să producă o
senzaţie auditivă constituie un sunet. În
anumite condiţii şi limite, sunetul este o cale
de informare.
Diferitele activităţi ale omului au fost
generatoare de zgomot, dar intensitatea lui a
crescut de-a lungul istoriei omenirii în raport
direct cu dezvoltarea tehnicii, cu înmulţirea
întreprinderilor industriale, a mijloacelor de
transport şi a oraşelor supraaglomerate.
În secolul nostru şi mai ales în ultimele
decenii, nivelul zgomotelor a atins o
amploare necunoscută în trecut, devenind
o sursă poluantă la fel de gravă ca alte tipuri
de poluare. Zgomotele se pot datora şi unor
vibraţii care apar în procesele de fabricaţie.
Efectele poluării sonore asupra animalelor
şi vegetaţiei nu sunt încă bine cunoscute,
dar sunt evidente asupra sănătăţii omului şi
reprezintă obiect de studiu pentru medici,
biologi, fizicieni etc.
Efectele poluării sonore asupra organismului
uman încep cu o uşoară oboseală auditivă
şi ajung până la stări nevrotice grave
sau traumatisme ca ruperea timpanului,
în funcţie de intensitatea, frecvenţa şi
durata zgomotelor. Zgomotele intense şi
îndelungate provoacă nevroze, iar poluarea
de lungă durată poate duce la modificări
de comportament şi reducerea capacităţii
intelectuale. Surditatea profesională este
cauzată de expunerea la zgomote intense şi
repetate ce provoacă leziuni ireversibile ale
urechii interne.
În cazul poluării sonore de lungă durată,
apar efecte şi asupra aparatului respirator,
aparatului cardiovascular, asupra creşterii
presiunii arteriale, asupra proceselor de
imunitate etc. În medii urbane apar tot mai
frecvent probleme legate de hipertensiune
nevrotică şi afecţiuni ulceroase, datorate
printre altele, şi zgomotelor.
Deoarece zgomotele şi mai ales vibraţiile
au efecte directe asupra sănătăţii umane
şi construcţiilor, combaterea lor a devenit
importantă.
Măsurile pentru combaterea sau atenuarea
nivelului de zgomot trebuie aplicate atât
pentru locurile de muncă din diferite ramuri
industriale, cât şi în transporturi şi locuinţe.
Acestea constau în:
• atenuarea nivelului de zgomot produs de
maşinile unelte şi de utilajele folosite;
• realizarea de proiecte pentru diferite
maşini şi utilaje, astfel încât încă în faza
de proiect să se prevină producerea
zgomotelor şi a vibraţiilor;
• amplasarea obiectivelor industriale care
produc zgomot la distanţe mari de locuinţe;
• căptuşirea pereţilor încăperilor zgomo-
toase, precum şi a surselor de zgomot, cu
materiale fonoabsorbante şi montarea de
43
 panouri fonoizolante şi fonoabsorbante
perpendicular pe direcţia de propagare a
zgomotului;
• gruparea secţiilor care produc zgomot
într-un loc sau mai multe locuri, dar care
să se afle la o distanţă destul de mare încât
să prevină transmiterea zgomotului spre
celelalte secţii;
• acoperirea cu carcase fonoizolante şi
fonoabsorbante a pieselor care produc
zgomot sau a întregului utilaj;
• între zona locuită şi zona în care nivelul
zgomotului este ridicat, se va prevedea un
spaţiu de protecţie, plantat cu arbori din
categoria foioaselor şi a coniferelor;
• izolarea fonică a locuinţelor (se folosesc
tencuieli cu proprietăţi absorbante de
zgomote, izolarea sonică a tavanelor şi
pereţilor cu plăci poliuretanice, aplicarea
de pardoseli din scândură scurtă, închi-
derea balcoanelor, ferestrelor şi uşilor cu
termopan);
• străzile să fie largi şi la distanţe acceptabile
faţă de locuinţe.
Pentru protecţia personalului din unităţile
economice cu un nivel ridicat al zgomotului
şi pentru evitarea efectelor dăunătoare, s-au
luat o serie de măsuri, dintre care amintim:
• folosirea căştilor acustice;
• obligativitatea folosirii antifoanelor;
• pauze la intervale mai scurte de timp;
• rotirea periodică a personalului în cadrul
secţiilor;
• folosirea mănuşilor în momentul mane-
vrării comenzilor vibrante şi zgomotoase.
Datorită efectelor nedorite asupra sănătăţii
oamenilor şi structurii clădirilor s-au luat o
serie de măsuri pentru combaterea vibraţiilor.
De exemplu, maşinile unelte care produc
44
vibraţii puternice se vor instala în subsolul
sau la parterul clădirilor, direct pe pământ. Pe
perimetrul dintre fundaţie şi pământ se va lăsa
un interval acustic, care se va umple cu pastă,
rumeguş sau alte materiale cu rezistenţă
acustică mică. Fundaţia agregatului va fi mai
jos decât fundaţia clădirii şi va fi izolată de
pământ cu o garnitură. Dacă este necesară
instalarea maşinilor unelte pe pardoseala,
plafonul sau pereţii clădirii, acestea se vor
monta pe amortizoare elastice speciale.
Prevenirea producerii zgomotelor şi vibra-
ţiilor se realizează încă din faza de proiectare
a diferitelor maşini şi utilaje. Reducerea a
nivelului zgomotului produs este întotdea-
una mai costisitoare şi mai greu realizabilă
decât prevenirea producerii acestuia.
Zgomotul redus contribuie la creşterea
productivităţii muncii şi poate crea condiţii
pentru refacerea organismului după orele de
program.
Problema reducerii zgomotelor este şi
o chestiune de educaţie, fiind sădită în
conştiinţa cetăţenilor încă din şcoli şi alte
instituţii de învăţământ. În sistemul modern
de educaţie actuală, multe şcoli utilizează
în pauze staţii de radio locaţie prin care
transmit muzică sau ştiri cu rolul de a reduce
zgomotele în pauzele dintre orele de
curs, făcându-i pe elevi ca din necesitatea
receptării muzicii sau a ştirilor să devină mai
puţin zgomotoşi.
Societatea de azi adoptă o serie de măsuri
pentru combaterea zgomotelor şi vibraţiilor.
De exemplu, în Japonia, autostrăzile suspen-
date sunt menite să dirijeze zgomotele în
atmosferă, reducând efectul acestora la
sol, asupra zonelor locuite. În state ca Italia,
Austria, Germania, Franţa, pentru reducerea
zgomotelor traficului rutier au fost plantaţi,
pe marginea autostrăzilor arbori şi arbuşti.
B. EVALUARE:
realizarea de portofolii despre sursele de
poluare fonică din localitate;
analiza produselor activităţii elevilor.

C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
fişe de observaţii;
dicţionar;
textul suport;
set de fotografii şi imagini.

Acum în lume:

• poluarea sonică este una dintre cele mai

periculoase, provocând oamenilor tulburări de
auz, de echilibru, lipsa poftei de mâncare;
• poluarea sonică deranjează lumea vie
sălbatică; de exemplu, zgomotele navelor
maritime şi ale submarinelor afectează
comunicarea între balene, între delfini, precum
şi dezvoltarea algelor;
• urechea umană nu percepe nici
ultrasunetele (cu frecvenţa peste 16000 Hz) şi
nici infrasunetele (cu frecvenţa sub 16 Hz).

Rolul tău!
• Nu produce zgomote puternice în
timpul drumeţiilor!
• Reamenajează spaţiile verzi din jurul
locuinţei şi şcolii!
• Respectă-ţi vecinii, ascultând muzică
fără a-i deranja!
• Petreceţi pauza fără a produce zgomote
care să-i deranjeze pe cei din jur!

45
 Zile importante
17
martie
Ziua Mondială a
Sănătăţii

Aplicaţii
1. Ce soluţii propuneţi pentru izolarea fonică a propriei locuinţe şi a sălii de
clasă?

2. Care sunt sursele ce produc zgomote şi vibraţii în apropierea locuinţei şi

a şcolii? Ce metode de combatere şi diminuare a lor sugeraţi?

3. Activitate pe echipe:
Alegeţi o unitate economică din zona voastră pe care să o vizitaţi. Depistaţi
care sunt sursele de zgomote şi vibraţii, specificaţi ce metode de diminuare
a lor ar fi necesare şi ce măsuri propuneţi pentru protecţia personalului.

46
4. DESECAREA, DRENAREA, FIXAREA
ŞI STABILIZAREA TERENURILOR
numărul de ore: 1 oră
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Datorită metodelor necorespunzătoare folo-
site în agricultură şi la creşterea animalelor,
adică o greşită utilizare a pământului, se
efidenţiază efectele negative ale activităţii
umane asupra mediului.
Cauzele degradării solului sunt fie naturale,
fie legate direct sau indirect de activitatea
omului.
Solul, în mod natural, este expus permanent
procesului de eroziune, datorită acţiunii
concomitente a factorilor naturali (în special
aerul şi apa), dar şi datorită variaţiei de
temperatură.
Cultivând anumite plante de care avea nevoie
pentru hrană şi îmbrăcăminte, omul a săpat şi
a arat solul din timpuri foarte îndepărtate. În
acest fel, el a distrus covorul vegetal şi a afânat
solul, astfel încât apele din precipitaţii au
început să-l atace mai puternic decât înainte.
Cu cât mijloacele de lucru s-au modernizat,
omul a contribuit decisiv la apariţia eroziunii
pe suprafeţe tot mai mari.
Defrişarea pădurilor de pe terenurile cu pantă
accentuată şi păşunatul excesiv pot duce la
o eroziune intensă, producând degradarea
solurilor. Urmările defrişărilor s-au resimţit şi
în schimbările de climă, dar şi în importante
modificări ale florei şi faunei.
Acestea reprezintă şi una din principalele
cauze ale extinderii zonelor aride ale planetei.
Practicarea, pe scară largă, a păşunatului
intensiv, de către crescătorii de animale
domestice din diverse regiuni, a contribuit
la afectarea fertilităţii solurilor, cu efecte
favorabile erodării.
Adesea, prin irigaţii, dând solului mai multă
apă decât avea în condiţii naturale, se ridică
pânza freatică, care conduce la sărăturarea
solului şi la destabilizarea lui.
Ţinând cont de aceste aspecte se pot
adopta ca măsuri pentru protecţia mediului
desecarea, drenarea, fixarea şi stabilizarea
solurilor.
Desecarea înseamnă eliminarea excesului
de apă de la suprafaţa terenurilor joase în
vederea cultivării lor sau din motive sanitare.
În urma desecării se realizează o serie de
instalaţii, al căror rol este regularizarea
debitului şi nivelului de apă ce se evacuează.
Drenajul este o lucrare hidrotehnică destinată
desecării şi consolidării unui teren. El devine
indispensabil în acţiunea de modernizare a
agriculturii pe tot globul, fie că este vorba
de terenuri cu exces de umiditate sau de
umiditate şi săruri, fie că este vorba de
terenuri uscate care trebuie irigate, ceea ce
duce la salinizări ale solurilor, tasări etc.
În zonele irigabile, drenajul realizează un
echilibru, absolut necesar, între conţinutul de
apă, săruri, aer şi temperatură.
Pe glob, sute de milioane de hectare necesită
drenaje în acelaşi timp, înainte sau după
irigarea terenurilor. În acest fel se previne
47
 sau întrerupe procesul de acumulare a
sărurilor, deoarece o parte din ele vor fi
antrenate şi evacuate.
Fixarea şi stabilizarea terenurilor se realizează
prin diverse metode, în scopul împiedicării
alunecărilor de teren sau protejării împotriva
efectelor negative ale inundaţiilor şi ale
torenţilor. Alunecările de teren sunt deplasări
ale unor porţiuni masive de pământ, cauzate
în primul rând de gravitaţie şi de acţiunea
apei.
Pajiştile şi plantaţiile silvice constituie cele
mai potrivite folosinţe pentru valorificarea
terenurilor cu risc de producere a alunecărilor.
Acestea favorizează ameliorarea solurilor şi
chiar stabilizarea acestor terenuri, datorită
regularizării regimului termic şi al apei
şi prin consolidarea datorată rădăcinilor.
Aceste utilizări pot asigura un drenaj eficient,
atenuarea formării crăpăturilor şi un sistem
de ancoraj prin rădăcini.

B. EVALUARE:
realizarea colecţiilorde roci;
realizarea colecţiilor cu diferite tipuri de sol;
elaborarea albumului cu imagini;
analiza produselor activităţii elevilor.

C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
dicţionar;
textul suport;
set de fotografii şi imagini;
fişe de observaţii.

48
 Acum în lume:

• tăierea pădurilor influenţează clima şi

biodiversitatea, ameninţând chiar supravieţuirea
populaţiei umane, în unele locuri ;
• despăduririle au loc din mai multe cauze, cea
mai importantă fiind exploatarea lemnului;
• la nivel mondial, o atenţie deosebită se acordă
împăduririi zonelor degradate, datorită pierderii
fertilităţii solului şi eroziunii avansate a acestuia;
• există două orientări contradictorii:
- ingineria genetică, care este preocupată
de căutarea unor soluţii pentru rezolvarea
necesarului de hrană pentru populaţie, dar
modificând structura genetică a plantelor şi
animalelor, ceea ce duce la ameninţarea vieţii,
- agricultura ecologică, preocupată, în principal, de
promovarea biodiversităţii. Ea foloseşte metode
care refac, menţin şi intensifică dezvoltarea
naturală a plantelor şi animalelor, protejând mediul
înconjurător;

Rolul tău!
• Organizează, împreună cu colegii tăi,
un colţ viu în clasă! Îngrijeşte, zilnic,
colţul viu din clasa ta!
• Protejează plantele şi animalele pe
cale de dispariţie! Află care sunt aceste
în zona în care trăieşti!

49
 Zile importante
17 iunie
Ziua Internaţională 8 octombrie
pentru Combaterea Ziua Internaţională
Deşertificării şi pentru Reducerea
Secetei Dezastrelor
Naturale

Aplicaţii
1. Activitate pe grupe:
- realizarea unor colecţii cu roci din zona în care locuiesc,
- realizarea unor colecţii cu diferite tipuri de sol din zona în care locuiesc.

2. Activitate pe echipe: Alcătuirea unui album cu imagini şi fotografii despre

despăduriri masive, alunecări de teren, mlaştini, terenuri supuse eroziunii,
din zona în care locuiesc sau din ţară. Ce soluţii aţi oferi pentru fiecare caz în
parte?

50
5. GOSPODĂRIREA RAŢIONALĂ A RESURSELOR
numărul de ore: 2 ore
A. STRATEGIA DIDACTICĂ:
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
În ce fel am putea rezolva următoarea dilemă:
„Cum să gospodărim resursele naturale
ca acestea să nu se epuizeze, ci de ele să
beneficieze şi generaţiile următoare, fără a
afecta evoluţia umanităţii?”
Ca vânători şi culegători, influenţa noastră
asupra Pământului era într-adevăr limitată şi
nu constituia o ameninţare serioasă asupra
altor specii sau asupra întregului ecosistem.
Însă recent, activitatea umană a atins un
nivel la care poate afecta viaţa pe planetă, în
întregimea ei.
În prezent, se folosesc aproape toate resursele
naturale pentru menţinerea nivelului de trai,
pentu ascensiunea contină a societăţii. Pe
termen lung, anumite resurse naturale pot
dispărea pentru că timpul lor de regenerare
este prea mare faţă de ritmul de dezvoltare
a populaţiei. Dacă aceste ritmuri ar ţine cont
unul de celălalt, mersul înainte al societăţii n-
ar fi posibil.
Cerinţele generaţiei noastre depăşesc acum
„veniturile” planetei noastre. De exemplu,
este dificil, dacă nu imposibil, să descoperim
o ţară în curs de dezvoltare în care suprafaţa
acoperită de păduri să nu fi fost redusă. În
fiecare ţară mare producătoare de alimente
are loc o pierdere masivă de sol fertil datorită
eroziunii cauzate de vânt şi apă. În Africa,
păşunile din fiecare ţară sunt degradate din
cauza păşunatului excesiv. De asemenea,
pădurile Europei suferă enorm de pe urma
poluării aerului şi a ploilor acide.
În prezent, toate zonele de pescuit oceanic
sunt exploatate la maxim sau chiar mai
mult. Din această cauză şi datorită împărţirii
zonelor de pescuit între state, apar conflicte.
De exemplu, organizaţia ecologistă Green
Peace vorbeşte despre „războiul tonului în
nord-estul Atlanticului, „războaiele crabilor“
în Pacificul de Nord, „războaiele calmarului“
din sud-vestul Atlanticului, „războaiele
somonului“ din Pacificul de Nord etc.” Deşi
aceste dispute nu răzbat în presă decât rar,
ele sunt astăzi foarte frecvente.
În cea mai mare parte a lumii, pomparea
excesivă a apei a devenit, din nefericire, un
lucru obişnuit. Momentan, nivelul apelor
freatice este în scădere în sud-vestul S.U.A.,
în câteva state din India, în cea mai mare
parte a nordului Chinei, în nordul Africii, în
sudul Europei şi în tot Orientul Mijlociu. În
unele zone, scăderea nivelului apelor freatice
se măsoară în centimetri, iar pentru cazurile
extreme se măsoară în metri. Atunci când
necesarul de apă al unei ţări este mai mare
decât cantitatea existentă, competiţia dintre
51
 oraşe şi sate se intensifică. De regulă oraşele
înving în această luptă, lipsind agricultura de
apa pentru irigaţii, ceea ce duce la creşterea
importului de cereale.
Devierea cursurilor râurilor şi fluviilor a
devenit şi ea excesivă, putând uneori duce la
secarea acestora până să ajungă la mare. De
exemplu, Fluviul Galben din China de multe
ori seacă până să ajungă în Marea Galbenă.
Conflictele legate de împărţirea apelor s-au
intensificat, de asemenea. Statul Bangladesh
protestează împotriva folosirii excesive de
către India a fluviului Gange, deoarece rămâne
foarte puţină apă destinată irigaţiilor. Israelul
şi Palestina negociează nesfârşite săptămâni
alocarea resurselor comune de apă.
Cererea de lemn de foc, de cherestea şi hârtie
depăşeşte randamentul exploatării durabile
a pădurilor în multe din ţările lumii. Este
uşor de observat fenomenul îndepărtării
pădurilor de sate, odată cu creşterea cererii
de lemn pentru foc, necesitate apărută în
special datorită expansiunii demografice.
Odată cu intensificarea presiunii exercitate
pentru creşterea producţiei alimentare,
eroziunea excesivă a solului s-a extins, ducând
la pierderea treptată a fertilităţii acestuia.
Rezultatul, exemplificat de Haiti, este sărăcia
şi foametea.
Deşi capacitatea pământului de a fixa
dioxidul de carbon din atmosferă a rămas
aceeaşi, folosirea la cote din ce în ce mai
ridicate a combustibililor fosili a dus la
creşterea concentraţiilor emisiilor de dioxid
de carbon. Odată cu aceasta, temperatura
medie globală este şi ea în creştere,
modificând clima.
Rezolvarea acestor probleme constă în

52
utilizarea chibzuită a resurselor şi în refolosirea
şi reciclarea lor. Din păcate acest lucru nu
este luat în seamă pe toate meridianele.
S-a calculat că se extrag din natură aproximativ
30.000 kg de diverse materiale (combustibili,
minereuri etc.) pe locuitor, în fiecare an. Din
această cantitate, industria dă ca produs final
abia 300-450 kg. De fapt, industria produce
de 100 de ori mai puţin faţă de câte materii
prime şi resurse risipeşte.
Progrese însemnate au fost făcute în ce
priveşte materialele folosite în scopuri
industriale: ele au devenit mai uşoare, mai
ieftine şi mai puţin dăunătoare mediului.
Se foloseşte aluminiul în locul oţelului,
fibra de sticlă în locul cuprului în domeniul
comunicaţiilor etc.
În cazul modalităţilor de eliminare a folosirii
combustibililor fosili, există acum un model
de reuşită. După ce doi cercetători britanici
au descoperit „gaura“ din stratul de ozon
de deasupra Antarcticii şi au făcut publică
descoperirea în anul 1985, comunitatea
internaţională a convenit asupra necesităţii
reducerii puternice a cantităţii de freoni. În
urma unor întâlniri, producţia de freoni a
scăzut între 1988-1994 cu 77%.
Resursele epuizabile sunt astăzi intens
solicitate printr-un consum excesiv, în
special resursele minerale şi combustibilii
(de exemplu petrolul şi gazele naturale).
Sursele inepuizabile (energia solară,
geotermia, energia eoliană, a mareelor
etc.) se găsesc abia la începutul utilizării lor.
Costul celulelor fotovoltaice a scăzut foarte
mult în ultimele decenii. În unele sate din
ţările în curs de dezvoltare, unde nu există
o reţea de electrificare, este mai ieftin acum
să se instaleze un şir de celule fotovoltaice,
fiind benefic pentru mediu şi protejarea
resurselor.
Pentru următorii ani se prognozează o
creştere explozivă a importanţei centralelor
eoliene, care folosesc noile turbine eoliene
foarte eficiente pentru a converti forţa
vântului în electricitate. În California, această
sursă de energie produce îndeajuns de multă
energie pentru a acoperi nevoile populaţiei
unui oraş de dimensiunile oraşului San
Francisco. În domeniul capacităţii instalate
a centralelor eoliene, Germania şi Italia au
depăşit SUA şi Danemarca, liderii perioadei
de început ai acestui domeniu.
În ţările dezvoltate, industria a început să
accepte ideea că protejarea mediului trebuie
luată în seamă, măcar din motive fiscale,
contribuind uneori chiar la îmbunătăţirea
productivităţii. De pildă, apa este folosită în
industrie relativ modest faţă de agricultură,
parţial fiindcă în industrie este reutilizată.
Nu toate resursele planetei au aceeaşi valoare
şi aceleaşi posibilităţi de utilizare, dar toate
pot fi utile într-un domeniu sau altul.
B. EVALUARE:
elaborarea proiectelor şi discutarea lor;
analiza produselor activităţii elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
harta resurselor României;
dicţionar;
fişe de observaţii.
53
 Acum în lume:

• în anul 1995, fluviul Galben a secat la o

distanţă de 625 km faţă de locul de vărsare în
Marea Galbenă;
• fluviul Colorado dispare destul de des în
deşertul Arizona, deci ajunge destul de rar să se
verse în Golful Californiei;
• când o ţară importă o tonă de cereale, ea
practic importă 1.000 tone de apă;
• în SUA, fiecare metru cub de apă este folosit de
9 ori înainte de a fi aruncat şi se preconizează ca în
scurt timp să crească reutilizarea de 17 ori;
• în statele arabe, precum Kuweitul, apa este
foarte preţioasă, scumpă şi se foloseşte până
la ultima picătură, fiind importată la schimb cu
petrolul;
• omenirea consumă într-o singură zi cărbunele
produs de natură în decursul a milioane de ani;
• consumul global de cărbune, petrol şi gaze
naturale a fost de 4,7 ori mai mare în 2002 decât
în 1950.

Rolul tău!
• Economiseşte apa şi lumina, contri-
buind astfel la ecomisirea resurselor!
• Protejează pădurea - plămânul verde
al planetei!
• Economiseşte foile caietelor şi ale
blocului de desen! Fiecare arbore
tăiat reduce cantitatea de oxigen a
planetei!
• Cumpăraţi produse perisabile în
cantităţi mici, astfel încât să nu fie
nevoie să le aruncaţi!

54
 Zile importante
18 septembrie
1 octombrie
Ziua Mondială a
Geologilor Ziua Mondială a
Habitatului

Aplicaţii
1. Activitate pe grupe:
Identificaţi, pe harta cu resurse naturale a României, toate aceste resurse
din judeţul vostru. Împărţiţi-vă pe echipe astfel încât o echipă să dezbată
modul de exploatare sau de conservare a acestor resurse, iar cealaltă echipă
să găsească alternative care să ducă la economisirea acestora.

2. Activitate individuală:
Realizează un proiect despre cum poţi contribui tu sau colegii tăi la
economisirea resurselor.

55
 6. RECUPERAREA, RECICLAREA ŞI REFOLOSIREA MATERIALELOR
numărul de ore: 2 ore

A. STRATEGIA DIDACTICĂ: mediului nu poate continua în ritmul actual.

1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Recuperarea şi reintroducerea în circuitul
economic a resurselor materiale este benefică
atât pentru protejarea materiilor prime, cât şi
pentru mediul natural.
Cantitatea de deşeuri rezultată din activităţile
umane este în creştere în majoritatea ţărilor
lumii, fapt care duce la probleme privind
depozitarea acestora. În ţările dezvoltate,
capacităţile de depozitare sunt reduse, dar
o mare parte a deşeurilor sunt destinate
reciclării. O altă metodă de reducere a cantităţii
de deşeuri este incinerarea, dar aceasta
poate afecta grav atmosfera, contribuind la
amplificarea efectului de seră.
Începând cu cea de-a doua jumătate a
secolului nostru, multe ţări au început să
adopte o serie de măsuri care să încurajeze
scăderea cantităţii de deşeuri produse. Aceste
măsuri au la bază o serie întreagă de opţiuni
care să vizeze fie reducerea consumurilor,
fie reutilizarea, reciclarea, incinerarea sau
depozitarea tipurilor de deşeuri care se
pretează la aceste tratamente.
Satisfacerea necesităţilor şi supravieţuirea
generaţiilor umane prezente şi viitoare, dar
şi menţinerea vieţii pe pământ, sunt posibile
numai cu condiţia reducerii impactului
distructiv al omului asupra naturii. Între
dezvoltarea societăţii omeneşti şi protecţia
mediului este o contradicţie care devine din
ce în ce mai accentuată. Dezvoltarea societăţii
umane nu se poate opri, iar deteriorarea
De aceea se impune atât o schimbare de
concepţie, cât şi găsirea unor soluţii pentru ca
protecţia mediului să fie obiectivul principal
al dezvoltării.
Societatea actuală produce enorme cantităţi
de reziduuri, de tot felul. Materialele din jurul
uzinelor şi impresionanta producţie de gunoi
din centrele urbane sunt numai două aspecte
ale acestui fenomen nociv. Gunoi a existat
dintotdeauna, dar noţiunea aceasta, ca
multe altele, şi-a modificat serios conţinutul.
Pentru gospodăriile ţărăneşti tradiţionale
şi deci pentru localităţile rurale, gunoiul
însemna aproape exclusiv resturi vegetale
nefolosite de animale, care putrezeau în
câteva luni, pentru ca iarna sau primăvara
să fie împrăştiate pe câmp pentru fertilizare.
Exista practic o reciclare naturală completă
ce se consuma aproape la fel şi în perimetrul
oraşelor, ale căror periferii nu se deosebeau
de stilul de viaţă de la sate.
În vederea reciclării sau refolosirii şi depozitării
în condiţii de igienă, trebuie cunoscute
tipurile de materiale pe care le produce astăzi
economia umană.
Reciclarea materialelor asigură o soluţionare
a contradicţiei dintre cerinţele procesului de
creştere economică şi caracterul restrictiv al
resurselor.
În trecut, costurile de înlocuire a obiectelor
stricate sau deteriorate erau ridicate, de
aceea produsele erau, de regulă, astfel
concepute încât să reziste mult timp, să fie

56
uşor de reparat. Astăzi, bunurile moderne
sunt produse astfel încât repararea sau
reutilizarea lor să fie profitabilă. Cantităţi mari
de ambalaje, unele absolut necesare pentru
igiena produselor, altele cu scop publicitar,
reprezintă un procent ridicat din categoria
deşeurilor menajere. Majoritatea acestor
ambalaje sunt de plastic, material ce nu este
biodegradabil.
Materialele industriale sunt deosebit de
periculoase pentru mediul înconjurător.
Ajunse în natură, ele pot cauza mari pagube
zonelor în care se află, ameninţând sănătatea
animalelor şi a oamenilor cu care intră în
contact. Însă cele mai periculoase pentru om
sunt reziduurile nucleare. Depozitarea lor
este extrem de pretenţioasă, şi deşi dispar
singure (prin procesul de înjumătăţire), acest
proces durează între sute şi mii de ani.
Refolosirea materialelor nu este o acţiune
simplă, deoarece depinde de posibilitatea de
a le aduna şi de a le sorta, cât şi de utilizarea
lor ca materie primă în industrie.
Reciclarea reprezintă unul dintre cele mai
bune mijloace de prevenire a poluării, de
conservare a materiei prime. Prin reciclare,
aproape toate materialele folosite la obţinerea
unui produs sunt redate în folosinţă prin
reprelucrarea sau reutilizarea lor. Procesul de
reciclare nu reprezintă o noutate, deoarece
este întâlnit în natură.Conservarea resurselor
este necesară, deoarece ele sunt în scădere.
Aceste resurse se pot epuiza, de aceea este
necesară o bună conservare a exploatărilor
pentru generaţiile viitoare. Reciclarea este o
soluţie a problemei.
Economia de energie este importantă
deoarece producerea ei provoacă multe
daune mediului înconjurător. Printre aceste
daune amintim exploatarea combustibililor
fosili, producerea de gaze ce provoacă
poluarea aerului, ploile acide şi efectul de
seră. Reciclarea materialelor economiseşte
energia deoarece reduce numărul de
procese industriale necesare producerii lor.
De exemplu, reciclarea aluminiului salvează
95% din energia necesară producerii lui.
Fabricarea majorităţii produselor provoacă
poluare atât din procesele industriale de
producţie cât şi din folosirea energiei. De
asemenea, depozitarea materialelor în gropi
de gunoi sau în alte locuri, provoacă probleme
serioase de poluare.
Protejarea mediilor de viaţă se realizează
datorită protejării materiilor prime care
sunt exploatate prin minerit, proces ce are
loc în zone naturale unde viaţa plantelor şi
animalelor este pusă în pericol. Prevenirea
problemelor viitoare constă în faptul că
reciclarea împiedică scăderea cantităţii
de materii prime care ar fi dus la creşterea
preţului acestora. Astfel ar fi crescut preţurile
pe piaţă, ceea ce ar fi însemnat o instabilitate
economică cu efecte sociale.Reciclarea este
un proces ce poate crea locuri de muncă.
B. EVALUARE:
elaborarea posterelor şi discutarea lor;
expoziţii cu obiecte realizate din deşeuri;
analiza produselor activităţii elevilor.
C. RESURSE EDUCAŢIONALE:
materiale reciclabile;
dicţionar;
textul suport;
materiale necesare confecţionării posterelor.
57
 Acum în lume:

• hârtia a fost inventată acum 2.000 de ani în

China, iar azi există peste 3.000 de produse din
hârtie;
• zilnic se produc 650.000 de tone de hârtie în
lume, din care 500 de tone sunt nefolosibile şi
sunt înlăturate;
• utilizând la producţia hârtiei hârtia reciclată
în locul procesului standard, poluarea aerului
se reduce cu 74%, iar poluarea apei cu 35%;
• în Danemarca, 75% din gunoi este ars, iar
căldura rezultată este folosită la reîncălzirea
locuinţelor şi ca sursă de energie pentru uzine
sau în alte domenii;
• cel puţin 28 de ţări impun acum fabricanţilor
să primească înapoi produsele pentru refolosire
şi reciclare.

Rolul tău!
• Împreună cu colegii colectaţi deşeuri
(hârtie, sticle, plastic, fier vechi) şi
valorificaţi-le la centrele de colectare!
• Aruncă, întotdeauna, resturile la coşul
de gunoi! Învaţă să le sortezi întâi!
• Refuză ambalajele nefolositoare!
• Cumpără produse în sticle retur-
nabile!
• Refoloseşte orice produs sau material
ce poate fi utilizat din nou!
• Repară obiectele, în loc de a cumpăra
unele noi!
• Reciclează orice poate fi reciclat!

58
 Zile importante
5
decembrie
Ziua
Voluntariatului

Aplicaţii
1. Aflaţi circuitul deşeurilor din zona în care locuiţi. Realizaţi un poster cu
acesta.

2. Confecţionaţi obiecte din deşeuri.

Exemple:
x Cu ajutorul unui bec ars în care turnaţi puţină apă, uitându-vă prin partea
de sus a duliei, constataţi că aţi confecţionat o lupă.
x Pentru a obţine o barcă cu motor aveţi nevoie de: două sticle din plastic,
o placă din lemn sau plastic, un motoraş de la o jucărie stricată, o elice de la
o jucărie sau confecţionată din deşeuri şi baterii.
x Recipiente de plastic - vaze, ghivece mici pentru flori, diferite podoabe;
cutii de aluminiu - suport pentru creioane; cutii de carton - machete; dopuri
de la recipientele de plastic - covoraşe etc.
x O fântână arteziană folosind bidoane de plastic, furtunuri, farfurie sau
castron din plastic sau metal, flori artificiale, pompă şi motoraş de la jucării
stricate.

59
 Evaluare
numărul de ore: 2 ore

1. Organizaţi o expoziţie cu toate materialele realizate de elevi şi oferiţi

premiile.

2. Activitate pe echipe: Realizarea unor materiale (afişe, fluturaşi,

pliante) prin care să aduceţi la cunoştinţă colegilor, părinţilor şi întregii
comunităţi locale necesitatea protecţiei mediului.

3. Activitate pe echipe: Realizarea unor materiale care să lanseze o

campanie publicitară, referitoare la unul din aspectele specifice zonei
în care locuiesc (poate fi un aspect pozitiv sau, din contră, să tragă un
semnal de alarmă referitor la o problemă locală). O echipă se adresează
mass-media scrise, iar cealaltă audio-vizualului.

ELABORARE DE PROIECT

1. Identificaţi tipul sau tipurile de poluare din zona în care locuiţi şi

elaboraţi un proiect de mediu care să propună măsuri de combatere
a poluării, precum şi activităţi ce pot fi intreprinse pntru reducerea
efectelor poluării. Structura proiectului este:
• Titlul
• Iniţiatori
• Argument
• Scop şi obiective
• Activităţi
• Evaluare
2. Vă puteţi organiza pe echipe şi elabora proiecte diferite. Susţineţi
proiectele în faţa colegilor şi premiaţi proiectul cel mai bun!

60
 Ghidul
ecologistului
numărul de ore: 2 ore

A. STRATEGIA DIDACTICĂ
1. Ştiu, vreau să ştiu, am aflat!
Mediul înconjurător ne asigură condiţiile
necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim
să folosim aceste elemente esenţiale în mod util
sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii
noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce
trece şi se pare că populaţia nu acordă interes
acestui proces nociv. Convingerea că această
problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor
internaţionale este eronată şi gravă. Ocrotirea
planetei este o problemă mondială şi, tocmai de
aceea, fiecare om trebuie să-şi asume această
responsabilitate.
Trecerea ecologiei de la stadiul de simplă
disciplină ştiinţifică la cea de problemă a
conştiinţei comune, naţională şi internaţională,
reprezintă o realitate tristă în zilele noastre,
când distrugerea echilibrului natural al întregii
planete este iminent. Lupta împotriva poluării
întregii planete solicită colaborare şi cooperare
internaţională şi de aceea depinde de noi
dacă vom trăi într-un mediu curat, sănătos şi
nepoluat. Stă în puterea omului să ia măsuri
eficiente şi să găsească soluţii pentru a opri
continuarea şi agravarea acestui proces
dăunător.

B. EVALUARE Rolul tău!

afişe, postere, fluturaşi, pliante, revistă;
analiza produselor activităţii elevilor.
• Protejează mediul în care trăieşti!
• Participă la acţiuni de ecologizare a
C. RESURSE EDUCAŢIONALE mediului în care trăieşti!
dicţionar;
set de fotografii şi imagini;
• Informează-i pe cei din jurul tău
despre problemele de mediu pe
materiale necesare pentru confecţionarea
care le observi!
posterelor, fluturaşilor, pliantelor, revistei.

61
 Acum în lume:
Întrucât mediul ne oferă condiţiile de trai de
care avem nevoie, la nivel internaţional au fost
stabilite unele zile pentru a fi dedicate mediului
înconjurător:
• 2 februarie – Ziua Mondială a Zonelor
Umede
• 15 martie-15 aprilie – Luna Pădurii
• 22 martie – Ziua Internaţională a Protecţiei
Mediului
• 23 martie – Ziua Mondială a Meteorologiei
• 27 martie – Ziua Internaţională a Apei
• 1 aprilie – Ziua Internaţională a Păsărilor
• 15 aprilie – Ziua Pădurii
• 17 aprilie - Ziua Mondială a Sănătăţii
• 22 aprilie – Ziua Pământului
• 24 aprilie – Ziua Mondială a Protecţiei
Animalelor de Laborator
• 10 mai – Ziua Păsărilor şi a Arborilor
• 15 mai – Ziua Internaţională de Acţiune
pentru Climă
• 24 mai – Ziua Parcurilor Naţionale
• 31 mai – Ziua Mondială Împotriva Fumatului
• 5 iunie – Ziua Internaţională a Mediului
• 8 iunie – Ziua Mondială a Oceanelor
• 17 iunie – Ziua Mondială pentru Combaterea
Deşertificării
• 21 iunie – Ziua Soarelui
• 29 iunie - Ziua Dunării
• 11 iulie – Ziua Mondială a Populaţiei
62
• 9 august – Ziua Internaţională a Grădinilor
Zoologice şi Parcurilor
• 16 septembrie – Ziua Internaţională a
Stratului de Ozonului
• 18 septembrie – Ziua Mondială a
Geologilor
• 23 septembrie – Ziua Mondială a
Curăţeniei
• 25 septembrie – Ziua Internaţională a
Mediului Marin
• 26 septembrie – Ziua Mondială a Munţilor
Curaţi
• 1 octombrie – Ziua Mondială a Habitatului
• 4 octombrie – Ziua Internaţională a Protecţiei
Animalelor
• 8 octombrie – Ziua Internaţională pentru
Reducerea Dezastrelor Naturale.
• 16 octombrie – Ziua Internaţională a
Alimentaţiei
• 31 octombrie – Ziua Internaţională a Mării
Negre
• 8 noiembrie – Ziua Internaţională a Zonelor
Urbane
• 5 decembrie – Ziua Voluntariatului
• 14 decembrie – Ziua Internaţională de
Protest Împotriva Reactoarelor Nucleare
• 29 decembrie – Ziua Internaţională a Bio-
diversităţii
 Aplicaţii
1. Realizaţi materiale prin care să popularizaţi principalele date din
CALENDARUL ECOLOGISTULUI.

2. Realizaţi materiale prin care să arătaţi avantajul unei preocupări

permanente pentru sănătatea planetei, avantajul unei atitudini ecologice.

3. Confecţionaţi materiale în care să prezentaţi comportamente ecologice

în opoziţie cu cele neecologice, precum şi recomandări, îndemnuri etc.

4. Realizaţi o revistă în care să prezentaţi punctele de vedere, legate de

problema protecţiei mediului, reflectate în scurte interviuri luate colegilor,
părinţilor, persoanelor din comunitatea locală.

Exemplu de chestionar:
- Ce reprezintă pentru voi mediul înconjurător?
- Există specii de animale şi plante pe cale de dispariţie în localitatea ta?
- Ce se realizează pentru a fi salvate?
- Cum crezi că te afectează poluarea?
- Ce faceţi pentru protejarea mediului?
- Cine este responsabil pentru a combate poluarea?
- Este suficient mediatizat fenomenul de poluare în localitatea voastră?

63
 Evaluare
numărul de ore: 2 ore + 2 ore

1. Elaboraţi un proiect de protecţie a mediului în zona în care locuiţi, identificând

poluatorii şi tipul de poluare. Structura proiectului este:
• Titlul
• Iniţiatori
• Argumentul
• Scopul şi obiectivele
• Activităţile
• Evaluarea
2. Organizaţi-vă în patrule ecologice şi informaţi comunitatea locală despre
problemele identificate şi activităţile propuse.

3. Nu uitaţi! Sunt câţiva paşi importanţi în elaborarea unui proiect!

Alcătuiţi un portofoliu care să cuprindă:
• documentaţia
• materiale realizate pe durata proiectului (înregistrări video, fotografii, lucrări ale elevilor etc.)
• articole din mass-media referitoare la proiect
Modalităţile de atragere a partenerilor în colaborare sunt:
• popularizarea acţiunilor realizate în şcoală: afişe, pliante, panouri, emisiuni radio-tv, articole
în presă
• spectacole de sensibilizare/atragere
• campanii tematice
Factorii favorizanţi în colaborare sunt:
• stabilirea unor contacte, calendare de lucru, planuri concrete de lucru
• respectarea riguroasă şi reciprocă a angajamentelor între parteneri
• atitudine loială şi comunicare între parteneri
• valorizarea şi popularizarea rezultatelor comune
În acelaşi timp realizaţi şi chestionare în rândul colegilor de la alte clase privitoare la
atitudinea şi percepţia lor faţă de problemele mediului înconjurător.

64
ORGANISME ŞI INSTITUŢII INTERNAŢIONALE
CARE SE OCUPĂ CU PROTECŢIA MEDIULUI
WBCSD = Consiliul Mondial de Afaceri pentru
Dezvoltare Durabilă
• alcătuit din peste 160 de companii
internaţionale, din 30 de ţări, care reprezintă 20
de sectoare industriale principale, unite printr-
un angajament de dezvoltare durabilă;
• recunoscut la nivel mondial ca „vocea“
sectorului industrial în probleme de dezvoltare
durabilă în dialogul cu ONG (Greenpeace, WWF
etc.)
• partener al organizaţiilor internaţionale: ONU,
Banca Mondială, FMI etc.
AIRPE = Asociaţia Internaţională de Cercetare a
Poluării Apelor
CEE = Comunitatea Economică Europeană
cu Direcţia „Mediul Înconjurător şi Protecţia
Consumatorului”
CIFE = Consiliul Federaţiilor Industriale Europene
CHE = Centrul Internaţional de Industrie şi Mediu
CIMAP = Comisia Internaţională pentru Metodele
de Analiză a Pesticidelor
CIPR = Comisia Internaţională pentru Protecţia
Împotriva Radiaţiilor
CIRC = Centrul Internaţional de Cercetări pentru
Cancer
CITEPA = Centrul Interprofesional Tehnic de
Studiere a Poluării Atmosferei Clubul de la Roma
CNUED = Conferinţa ONU pentru Mediu şi
Dezvoltarea Convenţiei de la Londra
ECDIN = Program al UE
EPA = Agenţia de Protecţie a Mediului
FAO = Organizaţia Naţiunilor Unite pentru
Alimentaţie şi Agricultură
GESAMP = Grupul de Experţi care analizează
Aspectele Ştiinţifice ale Poluării
IES = Institul Ştiinţelor Mediului
NWF = Fondul Mondial al Naturii
ONU = Organizaţia Naţiunilor Unite
• AIEA (Radiaţii nucleare)
• OAA (Alimentaţie)
• OMS (Sănătate)
• OMM (Meteorologie)
• OMCI (Poluarea mărilor)
• UNESCO cu programul MAB „Omul şi biosfera”
• ONUCED (Problema ţărilor în curs de
dezvoltare)
• PNUD (Dezvoltarea mediului natural şi urban)
• PNUE (Apărarea mediului)
SCOPE = Comitetul Internaţional pentru Proble-
mele de Mediu
UE = Uniunea Europeană
UICC = Uniunea Internaţională contra Cancerului
UICN = Uniunea Internaţională pentru Conser-
varea Naturii şi Resurselor Sale
UNCTAD = Conferinţa Naţiunilor Unite asupra
Dezvoltării
UNEP = Programul Naţiunilor Unite asupra
Mediului
WWF = Fondul Mondial al Naturii
65
 PLANTE DIN ROMÂNIA 1 2
OCROTITE PRIN LEGE

1. Anghelica (ghinţurica)
2. Brânduşa galbenă
3. Bujorul românesc
4. Bujorul de stepă
3 4
5. Bulbuci de munte
6. Cârcelul
7. Ciucuşoara de mare
8. Clopoţeii româneşti
9. Daria
10. Dreţe
11. Floarea de colţ 5 6
12. Frăsinelul
13. Garofiţa Pietrei Craiului
14. Gălbenelele
15. Gărdurariţa
16. Ghipele
17. Ghinţura galbenă 7 8
18. Iedera albă
19. Inul lui Borza
20. Laleaua pestriţă
21. Larice (zadă)
22. Laur
23. Mesteacăn pitic 9 10
24. Narcisă
25. Papucul doamnei
26. Roua cerului
27. Ruscuţă
28. Sângele voinicului
29. Smârdar (bujorul de munte) 11 12
30. Stânjenel
31. Strugurii ursului
32. Tisa
33. Zâmbrul

66
13 14 15 16

17 18 19 20

21 22 23 24

25 26 27 28

29 30 31 32

33

67
 ANIMALE DIN ROMÂNIA 1 2
OCROTITE PRIN LEGE

1. Acvila de câmp
2. Acvila de munte
3. Acvila mică
4. Acvila ţipătoare mare
5. Aspretele 3 4
6. Broasca ţestoasă de uscat dobrogeană
7. Broasca ţestoasă de uscat din Oltenia
8. Buha mare
9. Capra neagră
10. Călifarul alb
11. Călifarul roşu
5 6
12. Cocoşul de mesteacăn
13. Cocoşul de munte (numai femela)
14. Corbul
15. Dropia (numai femela)
16. Egreta mare
17. Egreta mică
18. Lebăda cucuiată 7 8
19. Lebăda de iarnă
20. Lopătarul
21. Pelicanul comun
22. Pelicanul creţ
23. Piciorongul
24. Râsul
9 10
25. Sparcaciul
26. Şorecarul comun
27. Şorecarul încălţat
28. Uliul sur
29. Ursul carpatin
30. Viesparul
31. Vulturul alb 11 12
32. Vulturul bărbos
33. Vulturul pleşuv negru
34. Vulturul pleşuv sur
35. Zimbrul

68
13 14 15 16

17 18 19 20

21 22 23 24

25 26 27 28

29 30 31 32

33 34 35

69
 Bibliografie
1. Tomescu V. ş.a. – Metodica predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar, Editura
“Gheorghe Alexandru “, Craiova, 1999.
2. Barnea C., Papadopol C. – Poluarea şi protecţia mediului, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1975.
3. Ciarnău R. ş.a. – Manual de ecologie şi protecţia mediului clasa a X-a, Editura Economică
Preuniversitaria, Bucureşti, 2001.
4. Găldean N., Staicu G. - Manual de ecologie şi protecţia mediului clasa a XI-a, Editura
Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001.
5. Constantinescu N. N. – Economia protecţiei mediului natural, Editura Politică, Bucureşti,
1977.
6. Deaconu F., Preda M. – Hazarde naturale, Editura MJM, Craiova, 2000.
7. Sima C. ş.a. – Ecologie şi protecţia mediului înconjurător, Editura Independenţa
Economică, Piteşti, 2000.
8. Partin Z., Rădulescu C. M. – Dicţionar ecologic, Editura Garamond, Bucureşti, 1995.
9. Ielenicz M. ş.a. – Dicţionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucureşti,1999.
10. Brown Lester – Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1992
11. Brown Lester – Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, Bucureşti, 1996
12. Nicolaescu Gheorghe – Educaţie pentru mediu, Editura Carminis, Piteşti, 2002
13. ********** - Lexique de l’environnement francais et arabe, Editions La Croisee Des
Chemins, Casablanca (Maroc), 2002.

70
 Cuprins
Argument ...................................................................................................................7
Obiective de referinţă şi exemple de activităţi de învăţare ..................................11
Conţinuturile învăţării..............................................................................................12
Planificarea orelor ....................................................................................................13
1. Lecţie introductivă ........................................................................................................................15

2. Efectele factorilor poluanţi asupra echilibrului ecologic ...........................................17

1. Efectul de seră...............................................................................................................................17
2. Ploile acide.....................................................................................................................................23
3. Stratul de ozon .............................................................................................................................28
Evaluare ...........................................................................................................................................33

3. Măsuri de protecţie a mediului şi combaterea poluării ..............................................34

1. Epurarea şi tratarea apei ...........................................................................................................34
2. Purificarea emisiilor gazoase...................................................................................................39
3. Combaterea vibraţiilor şi a zgomotelor...............................................................................43
4. Desecarea, drenarea, fixarea şi stabilizarea terenurilor ................................................47
5. Gospodărirea raţională a resurselor .....................................................................................51
6. Recuperarea, reciclarea şi refolosirea materialelor..........................................................56
Evaluare ...........................................................................................................................................60

4. Ghidul ecologistului .....................................................................................................................61

Evaluare ........................................................................................................................................... 64

Organisme şi instituţii internaţionale care se ocupă cu protecţia mediului..........65

Plante din România ocrotite prin lege......................................................................................66

Animale din România ocrotite prin lege .................................................................................68

Bibliografie ............................................................................................................................................70

71
72