Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

AMENAJAREA ARIILOR FORESTIERE

COORDONATOR: Lupașcu Angela

STUDENT: Veneși Sica – Sorina

SPECIALIZARE: MADD, II
 ANALIZARE - CĂTINA

1. Formele biologice (forme de viață, bioforme)- sunt o expresie a evoluției convergente a unor specii diferite, evoluție care le conferă
caracteristici morfo-structurale și fiziologice asemănătoare. Cel mai acceptat sistem de clasificare a bioformelor se bazează pe modul în
care sunt protejate, în timpul sezonului nefavorabil, structurile de regenerare ale plantelor, respectiv poziția organelor de reînoire (a
mugurilor).
 Categorii de forme biologice:

 Terofite (Therophyta, T)- plante anuale sau bianuale(TH), care supraviețuiesc perioadelor nefavorabile sub formă de semințe sau spori, în
condițiile în care organele vegetative se degradează.

 Hemicriptofite ( Hemicryptophyta, H)-specii erbacee perene, cu muguri hibernali formați pe tulpini subterane, dar localizați foarte
aproape de suprafața solului, astfel încat pot fi protejați de frunzele rozetelor bazale, de zăpadă sau/și litieră.

 Criptofite (Cryptophyta, Cr)-specii cu muguri hibernali localizați în sol sau acoperiți de apă.

 Geofite (Geophyta, G)-plante de uscat, cu organele de rezistență(bulbi, rizomi, tuberculi, muguri radiculari, rădăcini tuberizate) situate în
sol.

 Hidrofite (Hydrophyta, Hy)- plante acvatice și palustrela care organele de rezistență persistă peste iarnă în mediul acvatic.

 Camefite (Chamaephyta, Ch)- plante erbacee și arbuști cu muguri de regenerare localizați aproape de suprafața solului( sub 25-30 cm
înălțime) și protejați peste iarnă de stratul de zăpadă sau litieră.

 Fanerofite ( Phanerophyta, Ph)- plante lemnoase cu mugurii hibernali(de înlocuire) localizați la distanță față de suprafața
solului(minimum 25-30 cm înălțime) și protejați în general de catafile. În cadrul acestui grup se disting megafanerofitele(înălțime de peste
15m), mezofanerofitele(2-15m înălțime) și nanofitele (0.3-2 m înălțime).

 Epifite ( Epiphyta, Ep)- cormofite fixate pe arbori.

2. Elementul floristic

3. Umiditatea

4. Temperatura

5. Reacția solului

CĂTINA (Hippophae rhamnoides)

Cătina este un arbust cu o arie foarte mare de răspândire, deloc pretenţios şi ale cărui fructe îşi menţin proprietăţile benefice pentru organism
chiar şi în condiţii de ger. Este un remediu natural pentru o multitudine de afecţiuni ale organismului, atât interne cât şi externe. Se consumă
simplă sau sub formă de ceai, sirop, tinctură, pulbere, ulei sau extract din muguri, toate acestea putându-se cumpăra sau prepara chiar în propria
bucătărie.
GENERALITĂȚI

Denumită ştiinţific Hippophae rhamnoides, cătina este un arbust fructifer de origine din Asia Centrală, ce poate fi albă, galbenă sau roşie. În România,
întâlnim cătina atât în regiunile muntoase cât şi în nisipurile şi pietrişurile litorale.

Arbustul este ramificat şi spinos şi creşte între 2 şi 6 metri în înălţime. Frunzele sunt de culoare verde-cenușiu, au formă alungită şi îngustă, iar florile
sunt mici şi apar înaintea frunzelor. Fructele nu sunt mai mari de 1cm, sunt verzi la început şi, cu cât se coc, capătă culoarea galben-portocalie.
Fructul este cel care se foloseşte cel mai mult în industria alimentară, farmacie, silvicultură sau ca plantă ornamentală, dar se obţin diverse preparate
şi din frunzele, mugurii şi scoarţa de cătină.

Fructele de cătină se pot culege sau cumpăra din pieţe, unde se găsesc de la finalul verii până la începutul iernii.

Compoziţie bogată în vitamine, minerale și nutrienți

Fructele de cătină sunt foarte bogate în vitamina C, de două ori mai bogate decât măceşele şi de 10 ori decât citricele. Mai precis, 100 grame de suc
din fructe de cătină conţine undeva între 400 şi 800 mg de vitamină C. Fructele mai conţin vitamina A, complexul de vitamine B (B1, B2, B6, B9,
colină, inositol), vitaminele E, K, P şi F, celuloză, carotenoide (beta caroten - în concentraţie mai mare decât se regăseşte în morcovi, xanthophila),
microelemente precum calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, sodiu, acizi grași polinesaturati, uleiuri complexe din care se obţine uleiul de cătină,
uleiuri volatile, flavonoide, pectine, taninuri, serotonină, aminoacizi, fitosteroli şi enzime.
Cătina (hippophae rhamnoides)

Bioforme Elemente Specia U T R Troficitatea K

floristice
M Eua (Cont) Hippophae 3 0 0 euritrofă V
rhamnoides
G Circ Agropyron 0 0 0 mezotrofă I
repens
Th Circ Galium 2 3 4 oligotrofă III
aparine
H Eua Humulus 0 3 4,5 oligotrofă I
lupulus
Ch Euc-Med Teucrium 2 3 3 eutrofă IV
chamaedrys
N Eur Rosa canina 2 3 3 mezo-eutrofă III
M Euc-Med Vibumum 3 3 4 eutrofă(nitrofilă) II
lantana
Analiza egologică

Indici ecologici: U; T; R1

Specia Umiditate Temperatură Reacția solului

Hippophae rhamnoides 3 - mezofile 0 - amfitolerante 0 - amfitolerante

Agropyron repens 0 - amfitolerante 0 - amfitolerante 0 - amfitolerante
Galium aparine 2 - xeromezofile 3 - mezoterme 4 – moderat termofile
Humulus lupulus 0 - amfitolerante 3 - mezoterme 4,5 – moderat termofile
Teucrium chamaedrys 2 - xeromezofile 3 - mezoterme 3 - acido -neutrofile
Rosa canina 2 - xeromezofile 3 - mezoterme 3 - acido - neutrofile
Vibumum lantana 3 - mezofile 3 - mezoterme 4 – moderat termofile
 Calcul și Tabele

Bioforme M G Th H Ch N

Numărul 2 1 1 1 1 1
de specii

Rezultat 28,5 14,2 14,2 14,2 14,2 14,2

 Eelemente floristice

Eelemente Eua (Cont) Circ Eua Euc-Med Eur

floristice
1 2 1 2 1
14,2 28,5 14,2 28,5 14,2
Valorile indicilor de umiditate

Nr. de specii 2 mezofile 2 amfitolerante 3 xeromezofile

Indici de 3 0 2
umiditate
66,6 0 150
Valori ale indicilor de temperatură

Nr. de specii 2 amfitolerante 5 mezoterme

Indici de 0 3
temperatură
0 166,6
Valorile indicilor de reacție a solului

Nr. de specii 2 amfitolerante 3 moderat termofile 2 acido-neutrofile

Indici de reacție a 0 4 3
solului
0 75 66,6