Asociaţia vegetală

Pulmonario rubrae-Abieti-Fagetum

1
Caracteristici principale
Asociaţia Pulmonario rubrae – Abieti - Fagetum are stratul arborescent alcătuit din fag
(Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba), în proporţii diferite, în special spre limita superioară a
acestui tip de pădure. De asemenea mai pot fi exemplare de Acer pseudoplatanus, Fraxinus
excelsior, Carpinus betulus, Ulmus scabra.
În structura verticală a brădeto-făgetelor sunt prezente trei straturi distincte: arborescent,
arbustiv şi erbaceu. Stratul arborescent are ca specii codominante Abies alba şi Fagus sylvatica,
sporadic în acest strat se mai întalnesc şi speciile de Picea abies şi Acer pseudoplatanus.
Acoperirea generală a stratului arborescent este mare, fiind în general între 80-90%, ceea ce face
ca luminozitatea la nivelul arbuştilor şi ierburilor să fie destul de mică.

Abies alba

Fagus sylvatica

Flora erbacee are o acoperire medie de 20-25%, este bogată în specii şi de foarte multe
ori se prezintă ca un strat foarte bine închegat. Speciile caracteristice sunt Dentaria bulbifera,
Anemone nemorosa, Oxalis acetosella, Geranium robertianum, Galium odoratum, Rubus hirtus.
2
Unele specii se dezvoltă deosebit de abundent, încât pot alcătui faciesuri sau tipuri cu compoziţia
floristică întâlnită la făgete. Pe versanţii cu umiditate mai mare sunt frecvente ferigile (Athzrium
filix-femina, Drzopteris filix-mas, Polystichum aculeatum)
Arbuştii sunt slab reprezentaţi (exemplare izolate de Sorbus aucuparia, Spiraea
chamaedrifolia, Crataegus monogyna, Sambucus nigra, Lonicera xylosteum). Densitatea
indivizilor fiind foarte redusă nu se poate vorbi de un strat arbustiv decât la marginea arboretelor
sau în răriturile acestuia.
Pădurile de amestec brad cu fag cuprinse în această asociaţie se întâlnesc subzonal în
partea superioară a etajului montan mijlociu, între altitudinile (900) 1.000-1.300m, unde
populează versanţii cu diferite înclinaţii şi expoziţii. Solurile pe care vegetează sunt brune luvice
sau brune eu-mezobazice, uneori şi brune acide, profunde, moderat acide (pH=5,2-6,2), bogate în
humus şi cu regim hidric normal. Climatul din aceste staţiuni este apropiat de cel al
molidişurilor, durata perioadei de vegetaţie fiind cu ceva mai lunga de cca 7 luni pe an. Clima
carcaterizându-seprin temperaturi medii anuale cuprinse între 4-8oC, precipitaţii medii anuale de
650-1.000 mm şi durata perioadei de vegetaţie 130-160 zile. Substratul geologic pe care se
dezvoltă pădurile de amestec este alcătuit din şisturi cristaline şi pe alocuri din conglomerate sau
calcare mezozoice.
Pădurile de brad şi fag sunt de productivitate superioară, cu arbori bine conformaţi, cu
trunchiuri drepte, cilindrice şi bine elagate. Cele două specii caracteristice formează lemn de
calitate superioară. Producţia primară netă a arboretului este de 8.500 kg/ha pe an. Este necesară
menţinerea acestor păduri în structura lor naturală, deoarece, pe lângă faptul că dau lemn de
calitate superioară şi în cantitate mare, aceştia mai au şi un rol important ecologic. Pădurile
acestea joacă un rol deosebit de important în păstrarea solului şi menţinerea în condiţii bune, dar
şi în reglarea echilibrului hidric, prin reţinerea unor mari cantităţi de apă mai ales sub formă de
zăpadă ce se scurge treptat în timpul primăverii.
În România speciile din asociaţia Pulmonario rubrae – Abieti – Fagetum au o mare
extindere în Obcinile Bucovinei, Munţii Stânişoarei şi Subcarpaţii dintre râurile Moldova şi
Neamţ, precum şi în Munţii Vrancei. În cocluzie pădurile de fag şi brad sunt cele mai răspândite
pe teritoriul Moldovei şi prezintă o mare importanţă prin biomasa lemnoasă pe care o produc. Ele
formează o bandă continuă în tot lanţul carpatic şi Subcarpaţii Moldovei în etajul pădurilor de
fag, la o altitudine de 700- 1.400 (1.600) m, în depresiuni coborând până la 400-500 m.

3
Indicatori ai asociaţiei vegetale
 Bioforma
Bioformele reprezintă categorii de plante de specii diferite, care în urma evoluţiei
îndelungate în condiţii asemănătoare au dobândit caractere asemănătoare. Criteriul după care s-
au diferenţiat principalele categorii de bioforme este protejarea organelor regenerative (muguri,
rizomi, tuberculi, bulbi, seminţe) în perioada de vegetaţie nefavorabilă (iarnă, secete prelungite,
inundaţii).
Tipurile de bioforme după sistemul elaborat de Raunkiaer – Braun – Blanquet sunt
următorele: Fanerofitele(Ph), Camefitele(Ch), Hemicriptofitele(H), Geofitele(G), Hidrofitele(H),
Terofitele(T, Th), Epifitele(E).

Bioforma Simbol Nr. Specii %

Fanerofite Ph 9 26%

Hemicriptofite H 18 51%

Geofite G 6 17%

Hemicriptofite-Terofite H(T) 1 3%

Geofite- Hemicriptofite G(H) 1 3%

Pentru calcularea procentuală a fiecărei categorii de bioformă am folosit metoda

spectrului. În general prin “spectru” se înţelege exprimarea numerică sau grafică a ponderii unor
categorii de elemente dintr-un întreg dat. În acest caz categoriile de elemente sunt reprezentate
de tipurile de bioforme, iar întregul este reprezentat de asociaţia vegetală Pulmonario rubrae -
Abieti – Fagetum.
Pentru a calcula valorile numerice în procente pentru fiecare bioformă în parte am folosit
următoarea formulă:
X % = ni / N x 100
X % = ponderea procentuală a categoriei X (fanerofite, hemicriptofite...);
ni = numărul de specii ce aparţin categoriei X (9, 18, 6, 1);
N = numărul total de elemente din toate categoriile unităţii (35 specii)
În urma aplicării formulei de mai sus a rezultat că în asociaţia vegetală Pulmonario rubrae
- Abieti – Fagetum şi respectiv coloana pe care am avut eu de studiat (7), dintre cele cinci tipuri

4
de bioforme, hemicriptofitele ocupă procentul cel mai mare, respectiv 51%, fiind urmate de
fanerofite cu procentul de 26%, geofitele cu 17% şi ultimele două categorii cu acelaşi procent de
3% sunt hemicriprofitele-terofite şi geofitele-hemicriptofite.

Spectrul formelor biologice a speciilor din

As Pulmonario rubrae – Abieti - Fagetum
3% 3%

Fanerofite
17% 26%
Hemicriptofite
Geofite
Hemicriptofite-Terofite
Geofite- Hemicriptofite
51%

În concluzie dintre cele 35 de specii pe care le-am studiat eu 51% sunt Hemicriptofite,
ceea ce însemnă ca din As Pulmonario rubrae - Abieti – Fagetum în categoria mea am avut peste
50% plante ierboase cu muguri regeneratori, de exemplu Stellaria nemorum sau Milium effusum.

 Arealul
Toate speciile de plante ale căror areale de răspândire se încadrează într-un tip de areal,
aparţin aceluiaşi element fitogeografic, numit şi element floristic sau geoelement. Numele
acestuia corespunde cu denumirea tipului de areal şi reflectă condiţii fizico-geografice ale
acestuia; se vorbeşte în consecinţă despre elemente arcto-alpine, atlantice, central-europene,
mediteraneene. Flora unei anumite regiuni, ca şi a unei asociaţii vegetale este întotdeauna
alcătuită din mai multe elemente fitogeografice. În ţara noastră, ca urmare a condiţiilor
pedoclimatice foarte diferite, se găsesc specii aparţinând la numeroase categorii de elemente
fitogeografice.
Principalele elemente fitogeografice din Europa, prezente şi în ţara noastră sunt
următoarele:-
1. elemente europene – cu răspândire în Europa Centrală şi nordică;
2. elemente eurasiatice – cantoane în partea de sud-est a Europei şi sudul Asiei;

5
3. elemente circumpolare cu subdiviziunile boreale şi arcto-alpine – din extremul nordic al
Europei şi de pe munţii înalţi;
4. elemente balcanice sau sud-estice – caracteristice Peninsulei Balcanice;
5. elemente mediteraneene sau sudice – localizate în bazinul mediteraneean;
6. elemente atlantice sau vestice – răspândite în ţările marginale de Oceanul Atlantic;
7. elemente cosmopolite- cu o răspândire largă pe tot globul;
8. elemente adventive – introduse din alte continente;
9. elemente endemice – cu un areal foarte redus.
Este important să cunoaştem elementele fitogeografice pentru ca:
-furnizează informaţii asupra macro- şi microclimatelor în care se dezvoltă speciile şi grupările
vegetale;
-constituie un criteriu în diagnoza deferitelor asociaţii vegetale;
-reprezintă elementul principal în regionarea biogeografică a Globului şi în raionarea floristică a
unor regiuni, ţări.
-aduce argumente în sprijinul ocrotirii şi protecţiei unor teritorii cu semnificaţie fitogeografică
deosebită.
După cum putem observa din tabelul de mai jos speciile din categoria mea a asociaţiei
vegetale Pulmonario rubrae - Abieti – Fagetum aparţin unui număr de şase categorii de elemente
fitogeografice, respectiv- elemente europene, elemente eurasiatice, elemente circumpolare,
elemente cosmopolite şi elemente endemice.

Elemente fitogeografice Răspândire Nr. Specii %

Europa 6 17%
Elemente europene
Europa Centrală 8 23%

Elemnete eurasiatice Eurasia 9 26%

Elemente circumpolare Nordul Europei 4 11%

Elemente cosmopolite Pe întreg Globul 4 11%

Elemente endemice Carpaţi 2 6%

Elemente balcanice sau Europa SE şi 2 6%

sud-estice Peninsula Balcanică

6
 Procentele fiecărui element fitogeografic din asociaţia de studiu le-am reprezentat în
spectrul de mai jos, astfel încât elementele europene au un procent destul de ridicat de 40%,
respectiv 17% cu răspândire în toată Europa şi 23% cu răspândire doar în Europa Centrală. Pe
locul doi situându-se elementele eurasiatice cu un procentaj de 26%. Aceste două categorii sunt
urmate cu procente egale, respectiv de 11% de elementele circumpolare(răspândire Nordul
Europei) şi elementele cosmopolite(cu răspândire pe întreg Globul), iar pe ultimele două locuri
cu un procent egal de doar 6% sunt elementele endemice cu răspândire în Carpaţi şi elementele
balcanice sau sud-estice.

Spectrul elementelor fitogeografice a speciilor

din As Pulmonario rubrae - Abieti – Fagetum

Europa
6%
6% 17% Europa centrală

11% Eurasia

Nordul Europei
11% 23%
Cosmopolite

Endemice-Carpaţi
26%

Elementele endemice în asociaţia mea de studiu cuprind doar două specii cu răspândire
endemică în Carpaţi, aceste două specii sunt Dentaria glandulosa (colţişor granulos) şi
Symphytum cordatum (brustur negru).

Img.- Dentaria glandulosa şi Symphytum cordatum

7
  Umiditatea
În funcţie de valoarea umidităţii, speciile de plante se clasifică în următoarele categorii:
 0 –plante amfitolerante;
 1-3 –plante răspândite în soluri foarte uscate;
 3-5 –plante răspândite în soluri uscate;
 5-7 –plante răspândite în soluri moderat umede;
 7-9 –plante răspândite în soluri jilav umede (care nu se usucă);
 9-10 –plante răspândite în soluri umede-ude(adesea neaerisite);
 10 –plante răspândite în soluri inundate.
După cum putem observa din tabelul de mai jos speciile din categoria mea a asociaţiei
vegetale Pulmonario rubrae – Abieti – Fagetum în ceea ce priveşte umiditatea se încadrează în
doar 5 valori ale umidităţii, respectiv 0, 2.5, 3, 3.5 şi 4. Predominante fiind speciile cu valori ale
umidităţii de 3 şi 3,5, respectiv 12 şi 13 specii.

Umiditate(U) Nr. Specii %

0 1 3%

2,5 1 3%

3 12 34%

3,5 13 37%

4 8 23%

Din spectrul umidităţii de mai jos se poate observa că 3% din specii au valoarea
umidităţii 0 cât şi 2,5, apoi 34% din specii au valoarea 3, un procent de 37% au valoarea 3,5 şi
23% dintre ele au valoarea umidităţii 4.
Valoarea umidităţii variind între 0 şi 4 putem concluziona din clasificarea de mai sus că
speciilor de plante din asociaţia vegetală Pulmonario rubrae - Abieti – Fagetum le plac solurile
foarte uscate şi solurile uscate, iar cele cu valoarea umidităţii 0 sunt specii de plante
amfitolerante. Singura specie amfitolerantă în cazul umidităţii din speciile pe care le-am avut de
studiat din asociaţia vegetală Pulmonario rubrae - Abieti – Fagetum este Picea abies (molidul).

8
 Din spectrul umidităţii de mai jos al As. Pulmonario rubrae – Abieti – Fagetum putem
observa că într-o proporţie de 37% din speciile studiate au valoare umiditaţii 3,5 , 34% au
valaorea 3, 23% valoarea 4, iar doar 3% din totalul speciilor au valoarea 2,5 şi respectiv 0.
În concluzie speciile din această asociaţie au valşori mici ale umidităţii şi preferă solurile
uscate şi foarte uscate.

Spectrul umidităţii a speciilor din

As Pulmonario rubrae - Abieti – Fagetum.
%
40% 37%
34%
35%
30%
23%
25%
20%
15%
10%
3% 3%
5%
0%
0 2,5 3 3,5 4 Valoarea umidităţii

 Temperatura
Plantele sunt organisme poikiloterme, temperatura lor depinzând direct de cea a mediului
ambiant; adaptările termice ale plantelor pot fi apreciate după prezenţa lor în anumite zone
climatice, prezenţă care serveşte şi ca indicator termic. Fiecare specie ocupă un areal cu limite
nordice şi sudice, limite ce pot fi apreciate prin izoterme (linii ce unesc puncte de pe glob cu
aceeaşi temperatură). Temperaturile medii anuale împreună cu suma gradelor de temperatură
efectivă egală sau mai mare de 10°C, sau numărul de zile cu temperaturi medii egale sau mai
mari de 10°C, reprezintă cel mai important criteriu pentru caracterizarea termofiliei (cerinţele
faţă de căldură) plantelor. În funcţie de comportamentul plantelor faţă de factorul termic se
deosebesc, pentru ţara noastră, mai multe grupe de specii, răspândite diferenţiat pe zone şi etaje
de vegetaţie.
Menţionăm că la speciile cu areal larg, chiar în condiţiile ţării noastre, există populaţii care
manifestă cerinţe diferite faţă de căldură, astfel că aceste specii se pot încadra în grupe diferite.
9
 Hekistotermofitele (specii criofile) – plante adaptate să trăiască la temperaturi foarte
scăzute, în condiţiile foarte friguroase din climatul alpin, cu temperaturi medii anuale
negative (–2,5 – 0,5°C);
 Psichrotermofitele – plante adaptate să trăiască la condiţii de frig, cu temperaturi medii
anuale între –0,5°C şi +2°C din climatul subalpin;
 Microtermofitele – plante adaptate la temperaturile scăzute ale climatului boreal, rece şi
umed, cu temperaturi medii anuale între 2–4°C (4,5°C);
 Mezotermofitele – plante cu cerinţe mijlocii faţă de căldură, răspândite în climatul temperat
răcoros şi umed, între izotermele anuale 4,5–7,5°C, corespunzător în mare parte subetajului
fagului; 800–1300 m altitudine;
 Subtermofitele – plante cu cerinţe mijlocii spre mari faţă de căldură (specii subtermofile),
răspândite între izotermele 7,5°C şi 10,5°C;
 Termofitele – plante iubitoare de căldură (specii termofile) răspândite în climatul continental
de câmpie, cu temperaturi medii anuale mai mari de 10,5°C;
 Megatermofitele – plante cu cerinţe foarte ridicate faţă de temperatură. La noi în ţară cresc
în spaţii adăpostite şi încălzite peste iarnă şi foarte rar în câmpuri (unele specii anuale);
 Euritermofitele (specii euriterme) – plante termoindiferente.
După cum putem observa din tabelul de mai jos speciile din categoria mea a asociaţiei
vegetale Pulmonario rubrae – Abieti – Fagetum în ceea ce priveşte indicatorul temperatură,
acestea se încadrează între valorile de 0 şi 4 oC. Speciile care au valoarea temperaturii 0 şi
respectiv 2oC sunt Psichrotermofite (plante adaptate să trăiască la condiţii de frig), iar speciile de
plante cu valori de 2.5, 3 şi respectiv 4oC sunt Microtermofite (plante adaptate la temperaturile
scăzute ale climatului boreal, rece şi umed)
Temperatura(T) oC Nr. Specii %

0 3 9%

2 6 17%

2,5 4 11%

3 21 60%

4 1 3%

10
 Din spectrul temperaturii de mai jos putem observa foarte uşor că proporţia cea mai mare,
respectiv de 60% o au speciile cu valoarea temperaturii egală cu 3oC. Restul proporţiilor sunt
aproximativ apropiate, cu valoarea de 0 oC – 9% dintre specii, cu 2oC – 17%, cu valoarea de
2,5oC – 11% şi cu valoarea de 4oC- 3% dintre specii. În concluzie în această asociaţie
predominante sunt Microtermofite (plante adaptate la temperaturile scăzute ale climatului boreal,
rece şi umed).

Spectrul temperaturii speciilor din

As Pulmonario rubrae - Abieti – Fagetum.
%
70%
60%
60%

50%

40%

30%
17%
20%
9% 11%
10% 3%

0%
oC
0 2 2,5 3 4

 Reacţia solului
După adaptarea plantelor la reacţia soluţiei solurilor, exprimată prin valoarea pH în
orizonturile superioare, se deosebesc mai multe categorii de plante şi soluri:
 Specii acidofile – suportă bine pH-ul scăzut:
-specii slab acidofile - pH = 6,8-6,0;
-specii moderat acidofile - pH = 6,0-5,0;
-specii puternic acidofile - pH = 5,0-4,5;
-specii excesiv acidofile - pH = 4,5-4,0;
-specii extrem acidofile - cresc pe soluri cu pH sub 4,0;
 Specii neutrofile - sunt adaptate să se dezvolte pe soluri neutre - pH = 7,2–6,8;
 Specii bazifile (alcalinofile) - cresc pe soluri cu valori ridicate ale pH-ului - pH = 6,8-8,5;

11
  Specii euriacidofile (indiferente) - suportă variaţii largi de pH, fără să le fie afectată
creşterea, dezvoltarea şi reproducerea.
După cum putem observa din tabelul de mai jos speciile din categoria mea a asociaţiei
vegetale Pulmonario rubrae – Abieti – Fagetum au valori ale ph-ului cuprinse între 0 şi 4, în
concluzie tpate speciile se încadrează în categoria speciilor extrem acidofile.

Reacţia solului(R) Nr. Specii %

0 7 20%

2 2 5%

2,5 1 3%

3 14 40%

3,5 2 6%

4 9 26%

Din spectrul reacţiei solului de mai jos putem deduce că proporţia cea mai mare de 40% o
au speciile ce cresc pe soluri cu un pH=3, apoi fiind urmată de 26 % pt un pH=4, 20% - pH-ul=0
şi respectiv de 6%, 5% şi 3% pentru pH=3,5; 2 şi 2,5. Oricare ar fi proporţia în funcţie de pH
toate speciile dina ceastă asociaţie sunt specii extrem de acidofile ce preferă pH-ul scăzut.

Spectrul reacţiei solului în cazul speciilor din

As Pulmonario rubrae - Abieti – Fagetum.
% 40%
40%
35%
30% 26%
25% 20%
20%
15%
10% 5% 6%
3%
5%
0%
0 2 2,5 3 3,5 4 pH

12
  Troficitatea
Gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive este numit troficitate (T) şi este
foarte variabil deosebindu-se mai multe categorii de soluri. Pe aceste soluri cresc diferite
categorii de plante care s-au adaptat la capacitatea mai ridicată sau mai scăzută de aprovizionare
cu ioni nutritivi:
 Specii extrem oligotrofe – cresc pe soluri cu troficitate foarte scăzută (T < 10);
 Specii oligotrofe – cresc pe soluri cu troficitate scăzută (T = 10–30);
 Specii oligomezotrofe – cresc pe soluri cu troficitate scăzută până la mijlocie (T = 30–50)
 Specii mezotrofe – cresc pe soluri cu troficitate mijlocie (T = 50–80);
 Specii eutrofe – cresc pe soluri cu troficitate ridicată (T = 80–140);
 Specii megatrofe – cresc pe soluri cu troficitate foarte ridicată (T = peste 140);
 Specii euritrofe – prezintă mare amplitudine ecologică faţă de troficitatea solului.
În As. vegetală Pulmonario rubrae – Abieti – Fagetum speciile de plante în funcţie de
troficitate sunt de 5 tipuri:- mezotrofe, eutrofe, euritrofe, mezotrofe-eutrofe şi oligotrofe-
mezotrofe. Cele mai numeroase sunt cele mezotrofe în număr de 14 specii(14%), urmate fiind de
eutrofe cu un numpr de 8 specii(23%), apoi mezotrofe-eutrofe – 6 specii, euritrofe- 5 specii şi
oligotrofe.mezotrofe – 2 specii.

Troficitatea (T) Nr. Specii %

Mezotrof 14 40%

Eutrof 8 23%

Euritrof 5 14%

Mezotrof-Eutrof 6 17%

Oligotrof-Mezotrof 2 6%

În spectrul de mai jos se poate observa ca speciile mezotrofe sunt în proporţia cea mai
amre de 40%, deci cele mai multe sunt speciile care cresc pe soluri cu troficitate mijlocie (T =
50–80), urmate fiind de cele eutrofe ce cresc pe soluri cu troficitate ridicată (T = 80–140), apoi
de cele mezotrofe- eutrofe care cresc pe soluri cu troficitate mijlocie spre ridicată, speciile
euritrofe sunt în proporţie de 14%, 5 specii ce prezintă mare amplitudine ecologică faţă de

13
troficitatea solului. Toate aceste 4 categorii de specii- meyotrofe, eutrofe, euritrofe şi mezotrofe-
eutrofe cresc pe soluri cu troficitate de la mijlocie până la foarte ridicată, astfel încât plantele
preferă soluri bogate în elemente nutritive.
A cincea categorie oligotrofe-mezotrofe cu o proporţie de 6%, respectiv 2 specii prefera solurile
cu troficitate scazută până la mijlocie (T = 30–50). În această categorie intra doar două specii şi
respectiv Sorbus aucuparia şi Calamagrostis arundinacea, acestea două fiind singurele specii din
asociaţie care preferă solurile mai sărace în elemente nutritive.

Spectrul troficităţii în cazul speciilor din

As Pulmonario rubrae - Abieti – Fagetum.
40%
40%
35%
30%
23%
25%
17%
20% 14%
15%
10% 6%
5%
0%

În concluzie Asociaţia vegetală Pulmonario rubrae – Abieti - Fagetum cu stratul

arborescent alcătuit din fag (Fagus sylvatica) şi brad (Abies alba) are indicatorii caracteristici în
limitele normale, fără nimic ieşit din comun, chiar dacă în structura verticală a brădeto-făgetelor
sunt prezente trei straturi distincte: arborescent, arbustiv şi erbaceu, cu diverse specii de plante
pentru fiecare strat. Speciile din fiecare aceste 3 straturi s-au adaptat in mare, cu mici excepţii,
cam la aceiaşi indicatori(temperatura, umiditate, pH) astfel încât abaterile de la medie sunt
insesizabile, 1-2 specii pentru fiecare indicator. Concluzia este că As. Pulmonario rubrae – Abieti
– Fagetum este o asociaţie bine conturată, cu specii adaptate.

14
Bibliografie
1. Alexandru Beldie, Determinatorul plantelor vasculare din România – vol I şi II, Ed.
Academiei R:S:R, 1977;
2. Doniţa N., Doina Ivan, Vegetaţia României, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1992;
3. Sanda V.,Popescu A., Doniţa N., Caracterizarea ecologică şi fitocenologică a speciilor
spontane din flora României, Ed. Tehnicp Agricolă Bucureşti;
4. Sanda V. Ollerer Kinga, Burescu P., Fitocenozele din românia, sintaxonomie, structură,
dinamică şi evoluţie, Ed. Ars Docendi, Bucureşti, 2008.
5. http://ebooks.unibuc.ro/biologie/asarbufinal/71.htm
6. http://www.soilscience.uaic.ro/doc/SFFPTZ_No_4a_p_091.pdf

15