STRUCTURA TAXONOMICĂ A COMUNITĂŢILOR DE

ALGE EDAFICE ÎN UNELE FITOCINOZE CULTIVATE DIN ZONA

CENTRALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

ŞALARU Victo, ŞALARU Vasile,CHICU Neli, MELNIC Victor

Universitatea de Stat din Moldova, Chişinău

In the given work the information concerning specific structure of soil algogroups in various
types of cultural soils the central part of Republic Moldova is resulted. The carried out researches have
allowed to establish prevalence in the investigated soils of representatives of departments of blue-green
and green algae, concerning mainly to families Oscillatoriaceae, Nostocaceae, Chlorococcaceae,
Chlamydomonadaceae, etc.

Menţinerea fertilităţii solului poate fi realizată folosind îngrăşămintele

minerale şi organice, sau prin stimularea activităţii microorganismelor care
sunt în stare să acumuleze în sol aşa elemente nutritive cum sunt azotul, fo-
sforul ş.a. După cum relatează specialiştii, solurile noastre se caracterizează
printr-o cantitate redusă de humus [ 1; 2; 3]. Una din principalele grupe de
organisme edafice, care joacă un rol incontestabil în procesele de formare a
solului, sporirii fertilităţii şi protejării lui de eroziunile sunt algele [ 4 ]. Alge-
le, indiferent de apartenenţa lor taxonomică, contribuie la îmbogăţirea solului
cu cele mai diverse substanţe organice, menţinând nivelul natural al humusu-
lui atât de necesar pentru dezvoltarea normală a plantelor. Totodată, structura
taxonomică a comunităţilor de algele edafice depinde de natura fitocenozelor
în care ele se dezvoltă [ 10, 11, 12, 13]. Pe de o parte comunităţile de alge
edafice din agrofitocenoze considerabil se deosebesc de comunităţile algale
depistate în diferite tipuri de vegetaţie naturală, iar pe de altă parte, comuni-
tăţile algale din solurile ocupate cu diverse culturi agricole se deosebesc între
ele în dependenţă de cultura practicată. Din aceste considerente scopul aces-
tor investigaţii a fost de a studia structura taxonomică a comunităţilor algale
în diferite tipuri de agrocenoze din zona centrală al Republicii Moldova.
Materiale şi metode
Componenţa floristică a algelor edafice a fost studiată pe parcursul ani-
lor 2005-2010. Colectarea şi prelucrarea releveelor de sol a fost realizată în
concordanţă cu metodele clasice aplicate pe larg în algologia edafică [ 5; 6; 7;
8; 9]. Comunităţile algale au fost analizate în solurile ocupate de aşa culturi
agricole ca cele de floarea-soarelui, grâu, porumb, tutun, mazăre, lucernă,
sfeclă de zahăr, diverse livezi, vii ş.a.
Rezultate şi discuţii
În urma investigaţiilor efectuate în solurile ocupate de diferite tipuri de
agrofitocenoze din zona de centru a R. Moldova au fost depistate 231 specii
şi varietăţi de alge edafice care se referă la 76 genuri, 33 familii, 17 ordine,

242
dintre care: Cyanophyta – 84, Xanthophyta – 61, Chloropohyta - 75 şi Bacil-
lariophyta – 11 specii ( Fig. 1). Din numărul total de specii şi varietăţi de alge
evidenţiate în agrofitocenozele enumerate mai sus 83 se referă la complexul
de specii dominante, dintre care: Cyanophyta – 34, Xanthophyta – 25, Chlo-
rophyta – 19, Bacillariophyta – 5 specii ( Fig. 2).
După cum s-a constatat, comunităţile algale de pe suprafeţele ocupate
de agrofitocenoze sunt dominate de cianofite care constituie 36 - 41% din
algofloră ( Fig. 3,4).
Printre ele se evidenţiază reprezentanţii familiilor Oscillatoriaceae -
49, Nostocaceae – 11, Anabaenaceae – 7, Pseudonostocaceae, Schizothri-
chaceae – câte 4 specii şi genurile Phormidium – 24, Oscillatoria -21, Nostoc

Fig. 1. Structura taxonomică a comunităţilor de alge edafice

în solurile agrofitocenozelor cercetate

Fig. 2. Structura taxonomică a complexului de specii ce vegetează activ în solurile

agrofitocenozelor cercetate

243
 Fig. 3. Numărul speciilor de alge edafice în agrofitocenozele cercetate ( % ).

Fig. 4. Numărul speciilor de alge ce vegetează activ în solurile ocupate de agrofitocenozele

cercetate ( % ).

– 9, Gloeocapsa, Lyngbya – câte 5 specii.

Valoarea coeficientului de răspândire, ne demonstrează că în agrofitoce-
noze de cele mai dese ori activ se dezvoltă speciile de cianofite: Phormidium
tenue cu coeficientul de răspîndire 40%, Microcoleus vaginatus cu cîte 35%
fiecare, Nostoc linckia, Oscillatoria brevis cu câte 20%, Cylindrospermum
licheniforme, C. muscicola, Phormidium autumnale, Ph. lividum, Ph. fove-
olarum cu câte 15%. Mai rar se întâlnesc speciile Nostoc microscopicum,
N. punctiforme, Cylindrospermum stagnale, Phormidium ambiguum, Ph. ja-
dinianum, Ph. inundatum, Lyngbya aerugineo-coerulea, Symploca muralis,
Anabaena variabilis, Oscillatoria animalis, Schizothrix friesii şi altele coefi-
cientul de răspândire a cărora oscilează între 5% - 10%.
În agrofitocenoze frecvent sunt prezente şi speciile din încrengătura
Chlorophyta la care se atribuie aproximativ 23 - 33% din numărul total de
specii. Majoritatea lor fac parte din familiile Chlorococcaceae – 18, Chlamy-
domonadaceae – 13, Chaetophoraceae – 10, Chlorellaceae – 8, Ulothri-
chaceae – 8, Chlorosarcinaceae – 7, Trentepohliaceae – 4 specii şi genu-
rile Chamydomonas – 13, Chlorella – 8, Chlorococcum – 6, Dictyococcus,
Chlorosarcinopsis, Klebsormidium, Pseudopleurococcus, Leptosira, Trente-

244
pohlia – cu câte 3 -4 specii. Cele mai des întâlnite specii din filumul algelor
verzi s-au dovedit a fi speciile Klebsormidium flaccidum – cu coeficientul de
răspândire - 45%, Desmococcus vulgaris, Chlorella vulgaris – cu câte 35%,
Protoderma viride, Pseudopleurococcus botryoides – 15%. În unele cazuri
printre speciile dominante în solurile prelucrate au fost semnalate Trebouxia
arboricola, Dispora crucigenioides şi unele clamidomonade cu coeficientul
respectiv de 5 %.
Xantofitele pe aceste soluri reunesc aproximativ 26 - 30% din algoflora
evidenţiată în aceste agrofitocenoze. Majoritatea lor se referă la familiile Ple-
urochloridaceae – 24, Gloeobotrydaceae – 13, Heterothrichaceae – 7, Bo-
tryochloridaceae, Heterocloniaceae – câte 4 specii şi genurile Pleurochloris
– cu 7 specii, Ellipsoidion, Gloeobotrys – câte 5, Chloridella, Chlorobotrys,
Botryochloris, Heterococcus – câte 3 specii fiecare. Dintre xantofite cel mai
des pe aceste soluri vegetează speciile Chloridella simplex cu coeficientul
de răspândire egal cu 45%, Pleurochloris anomala, Botryochloris minima
– 30%, Gloeobotrys chlorinus, Heterotrix exilis – 25%, Pleurochloris com-
mutata, Chloridella negelecta – 15% şi Botrydiopsisi arhiza, B. eriensis, Bo-
tryochloris cumulata, Chloropedia incrustans, Heterotrix monochloron ş.a.
cu câte 10% fiecare.
Diatomeelor evidenţiate în agrofitocenozele cercetate în mare măsură
se referă la familia Naviculaceae – 9 specii şi genul Navicula – 8. Cea mai
des întâlnită specie din bacilariofite s-a dovedit a fi Hantzchia amphioxys cu
coeficientul de răspândire – 90%. Celelalte specii din diatomee se întâlnesc
mai rar. Acestea sunt Navicula lanceolata, N. pelliculosa – 10%, N. mutica v.
Cohnii, N. mutica v. ventricoza – 5% fiecare.
Analizând structura taxonomică a comunităţilor algale din solurile ocu-
pate de diferite agrofitocenoze constatăm că, o treime din toate speciile evi-
denţiate aparţin familiilor Oscillatoriaceae şi Pleurochloridaceae care reu-
nesc aproximativ 28 -31% din algofloră. Circa două treimi ( 70-72%) din tota-
litatea speciilor stabilite revin celor zece familii principale, care pot fi aranjate
în următoarea consecutivitate: Oscillatoriaceae – 22%, Pleurochloridaceae
– 13%, Chlorococcaceae – 8%, Chlamydomonadaceae – 6%, Gloeobotryda-
ceae, Chaetophoraceae, Nostocaceae, Chlorellaceae, Naviculaceae, Ulothri-
chaceae – câte 3 -5 % fiecare.
Analiza structurii taxonomice a algoflorei edafice la nivelul de genuri a
demonstrat că o treime din speciile evidenţiate, aproximativ 33-36%, se refe-
ră la genurile Phormidium, Oscillatoria, Chlamydomonas, Nostoc, Chlorella
şi Navicula printre care în primul rând se evidenţiază primele două.
Concluzii
În general cercetările efectuate au arătat că algoflora edafică în solurile
prelucrate din zona Centrală a Moldovei, este foarte bogată atât după struc-
tura taxonomică, cât şi după particularităţile biologice a speciilor reprezen-

245
tative. Dintre genurile şi familiile algelor edafice care reunesc aproximativ
două treimi (70%) din speciile evidenţiate 41% din genuri şi 20% din familii
revin filumului Cyanophyta şi 29% din genuri şi 50 % din familii se referă la
încrengătura Chlorophyta.
Majoritatea speciilor aparţin familiilor Oscillatoriaceae, Nostocaceae,
Pleurochloridaceae, Gloeobotrydaceae, Chlorococcaceae, Chlamydomo-
nadaceae, Chaetophoraceae, Chlorellaceae, Ulothrichaceae, Naviculaceae
şi genurilor Phormidium, Oscillatoria, Nostoc, Chamydomonas, Chlorella,
Chlorococcum, Chlorosarcinopsis, Klebsormidium, Pseudopleurococcus,
Pleurochloris, Ellipsoidion, Gloeobotrys, Chloridella, Chlorobotrys, Botryo-
chloris, Heterococcus, Navicula.
Prezenţa în componenţa comunităţilor algale a unui număr suficient de
specii de cianofite azotfixatoare este o dovadă de fertilitate naturală a solului.

Bibliografie
1. Ursu A. , 2001, - Solul în ecosistemele naturale şi economia Moldovei. // Solul şi viitorul.
Lucr. Conf. Ştiinţ. – Chişinău, P. 6-15.
2. Grati V., 2001, - Compoziţia humusului solurilor brune şi cenuşii din Republica Moldova. //
Solul şi viitorul. Lucr. Conf. Ştiinţ. - Chişinău, P. 64-66.
3. Александрова И.В., 1977, - Влияние органических веществ почвенных водорослей на
высшие растения в условиях повышенных доз минерального азота. – В кн.: Развитие и значение
водорослей в почвах Нечерноземной зоны. Пермь, C. 54-56.
4. Перминова Г.Н., Третьякова А.Н., 1964, - В кн.: Взаимодействие некоторых
почвенных водорослей с высшими растениями - Наука с-х. – Киров, C. 113-114.
5. Зенова Г. М., Штина Э. А., 1990, - .Почвенные водоросли. – М.: Изд - во МГУ, 78 с.
6. Кузяхметов Г. Г., 1986, - Методические указания по изучению почвенных водорослей. –
Уфа: Перм. с.-х. ин-т., 32 с.
7. Шалару В.В., 1992, - Особенности формирования группировок почвенных водорослей на
охраняемых лесных территориях МССР // Ботанические исследования – Кишинев. в.12 , С.103-114
8. Шалару В.В., 1994, - К методике анализа систематической структуры альгофлоры
почв // Альгология. - Киев. Т.4, №4 , с. 64-73.
9. Штина А., 1981, - Методы изучения почвенных водорослей. – Киров, 32с.
10. Salaru V.V., 1993, - Componenta comunitatilor algelor de sol din padurile Moldovei //
Sesiunea stiintifica a sectiei de biologie., Cluj-Napoca , P. 103
11. Şalaru V.V., 1993, - Componenta algelor de sol din fitocenozele de stepa a Republicii Mol-
dovei // Al XVIII-lea Congres al Academiei Romano-Americane de stiinte si Arte – Chisinau, P. 138
12. Şalaru Victor, Trofim A., Melniciuc C., Donţu N., 2008, - Structura taxonomică şi ecologică a
comunităţilor de alge edafice din agrofitocenozele raionalelor de nord ale Republicii Moldova // Materia-
lele conferinţei internaţionale „Conservarea biodiversităţii in situ şi ex situ”, Iaşi, 23-25 mai, P. 46
13. Şalaru Victor, Trofim A., Melniciuc C., Donţu N., 2008, - Taxonomic and ecologic structure
of communities of edafic algae from the agrophytocenoses of the northern districts of Moldova // Jour-
nal of plant development, vol. 15, Iaşi, P. 3-6

246