Studiu de caz:

În primavara anului 2018, unchiul meu a fost

diagnosticat de cancer. După ce a aflat asta, el a mers
la mai mulți medici pentru a le cere sfaturi și pentru a
le cere ajutorul. Era pus la evidență în raion, unde
dupa ce își facea investigații, medicul de familie îi
zicea să prezinte câte ceva din analizele pe care le
facea. Avea un medic în oraș care îl ajuta foarte mult
cu oricare problemă cu care se adresa. Unchiul meu îl
vizita pe el foarte des. După toate investigațiile pe
care le-a facut, el a fost nevoit de a face un tratament
chimioterapic. Acest tratament l-a ajutat foarte mult.
După care un timp el sa simțit foarte bine, până când a
venit ziua în care el a ajuns să își refacă analizele și să
se prezinte la medicul din oraș. Intrând în acel cabinet
se afla asistenta medicală și medicul de la care a auzit
doar ,,Tu încă trăiești?...”. A fost ultima picătură
posibilă pusă pe rană. El a fost distrus psihic foarte
tare. Din acea zi a început să se simtă din ce în ce mai
rău, iar în câteva zile noi nu l-am mai avut alături.
Totuși importanța comunicării între medic și pacient
este foarte importantă. Deoarece un pacient care are o
problema gravă are nevoie de susținere, are nevoie ca
să i se explice totul bine și toți să vorbească cu el
frumos.
Pentru a asigura o comunicare eficientă cu pacientul,
medicului îi sunt necesare următoarele calități și
capacități:
1.Empatia
2.Atitudinea calmă
3.Cunoașterea în detaliu de către medic a problemelor
pacienților
4.Evitarea atitudinii critice a medicului
Comunicarea cu pacientul care suferă de o boală
terminală este cu atât mai dificilă, întrucât acest tip de
patologie vizează problema morții, care îl afectează
atât pe pacient. Precum în cazul bolilor cronice,
medicul trebuie să fie extrem de atent la modalitatea
de transmitere a diagnosticului. Acest lucru înseamnă
că medicul trebuie să aleagă un moment potrivit
pentru a oferi această informație și să fie atent la
modalitatea în care o formulează.