Importanţa factorilor

habituali asupra
organismului uman.
Igiena locuinţei. Ventilaţia şi
încălzirea – exigenţe igienice
 Planul lecției:
1. Acţiunea condiţiilor de trai asupra sănătăţii şi condiţiilor
igienice de viaţă.
2. Relaţiile dintre locuinţă şi sănătate.
3. Exigenţele igienice faţă de locuinţă.
4. Exigenţele igienice faţă de microclima încăperilor de locuit.
5. Măsurile de optimizare a microclimei locuinţelor.
6. Importanţa igienică a încălzirii.
7. Sistemele de încălzire a locuinţelor, avantaje, dezavantaje.
8. Cerinţele igienice faţă de sistemele de încălzire.
9. Importanţa igienică a ventilaţiei.
10. Sistemele de ventilare naturale şi artificiale. Cerinţele
igienice.
Locuința este un complex de încăperi care
,protejînd omul de factorii nefavorabili ai
mediului ambiant, asigură posibilitatea unei
odihne confortabile, restabilirea puterilor,
practicarea activităților sociale și culturale și
educația copiilor.
Locuința este o construcție alcătuită din:
Camere principale;
Camere auxiliare:
a) antreu;
b) bucătărie;
c) baia;
d) veceurile sau bloc sanitar;
e) magazia.
 Este binecunoscută relaţia între locuinţa
insalubră şi apariţia sau agravarea unor
afecţiuni mai ales infecţioase.
Lipsa unor condiții elementare de
exploatare a locunței cum ar fi: asigurarea cu
apă potabilă și canalizare, frigidere pentru
păstrarea alimentelor, determină dezvoltarea
unor boli digestive microbiene și parazitare(
febra tifoidă, hepatitele virale, dizinteria,
ascaridozele și toxiinfecțiile alimentare)
 Prezenţa unei umidităţi crescute şi
întreţinerea igrasiei în locuinţă este cunoscută ca
unul din factorii favorizanţi în apariţia
reumatismului articular, bronșite, şi a bolilor
cardiovasculare.
Circa 30% din clădirile noi sau recent
modernizate prezintă o calitate scăzută a aerului
din interior din lipsa unei ventilații naturale,
acumularea diferitor substanțe daunătoare ca
compuși organici volatili din mochete, adezivi,
vopsea, bioxidul de carbon din rezultatul
respirației, spori de mucegai.
 Insuficienţa radiaţiilor solare, atît a celor
ultraviolete cît şi a celor luminoase constituie un
element cu rol deosebit în producerea rahitismului şi
unor tulburări de creştere şi dezvoltare a organismului
ca şi afecţiuni ale analizatorului vizual.
Condiţiile necorespunzătoare de conlocuire,
prezenţa unor noxe ca zgomotul şi vibraţiile, existenţa
stresului în general stau la baza apariţiei şi dezvoltării
unor tulburări neuropsihice pînă la favorizarea unor
boli psihice.
 Persoanele care locuiesc sau muncesc în așa
condiții acuză somnolență, prurit, alergii
respiratorii, senzații de disconfort, stări de greață,
iritații ale ochilor, cefalee, oboseală, ten uscat, tuse
seacă sau un grad ridicat de stres.
Cei mai afectați de aceste condiții sunt femeile în
special gravide,fumătorii și asmaticii.
Alegerea lotului pentru construcții
La proiectarea edificiilor trebuie de respectat
regulile de amplasare a lotului de pămînt în
corespundere cu cerințele prevăzute de N.R.C
2.08.01-89 ”Blocuri de locuit”;
 Lotul trebuie să dispună de o arie suficientă
ce ar permite amplasarea și orientarea corectă
a blocurilor,separarea locurilor pentru odihna
maturilor și teren de joacă;
Alegerea lotului pentru construcții
Lotul de pămînt destinat construcției trebuie
sa fie în componența teritoriului repartizat
conform planului general de dezvoltare a
centrului populat;
Lotul trebuie să fie depărtat de la sursele
principale de zgomot și de poluare a aerului
atmosferic;
Alegerea lotului pentru construcții
Lotul trebuie să fie ales astfel ca distanțele
minime dintre sursele principale de poluare și
zona rezidențială să se încadreze în intervalul
de 50-1000 m.
Exemplu:
50m- fabricile de tricotaje,de pîine;
1000m- producerea arsenului.
 Cerințe igienice către lotul de pămînt
Panta (înclinarea) naturală să fie de 0,5-10%;
Condiții bune de ventilare și însorire;
Nivelul apelor subterane trebuie să fie nu mai
aproape de 1,5 m de la suprafață și nu mai puțin de
1 m de la talpa temeliei;
Să fie posibil de organizat racordarea ulterioară a
locuinței la rețele de apeduct și canalizare;
Nu se construiește pe sol unde a fost cimitir sau
gunoiște;
Cerințe igienice către lotul de pămînt
Din punct de vedere al structurii,solul trebuie
să fie suficient de permiabil pentru ape, iar
natura lui argilo-nisipoase;
Nu sunt potrivite solurile cu risc de alunecări
sau din zonele extracției minereurilor
minerale.
 Orientarea locuinței
Se precizează pentru a evita însorire insuficientă sau excesivă.
Pentru zona noastră climatică, orientarea cea mai bună este cea
sudică, sud-estică sau sud-vestică.
Orientarea nordică nu permite pătrunderea în încăpere a
radiaţiei solare directe; se va evita, de asemenea, orientarea
vestică care supraîncălzeşte încăperile, mai ales în perioada de
vară precum şi cea estică.
 Aceste orientări sunt indicate pentru încăperile principale ale
locuinţei ca dormitor şi cameră de zi, în care locatarii îşi petrec
cea mai mare parte a timpului. Cu cît numărul de încăperi ale
unei locuinţe este mai redus, cu atît acestea trebuie să aibă o
orientare mai bună.
 Materiale de construcție
Materialele de construcţie pot fi naturale ca lemnul, piatra şi
altele sau artificiale ca betonul, cărămida, materialele plastice etc.
Atît materialele naturale cît şi cele artificiale trebuie să fie:

 termoizolante,
 hidroizolante,
 fonoizolante,
 rezistente,
 neinflamabile sau greu infIamabile
 uşor de întreţinut.
 Planificare interioară
Numărul încăperilor de locuit este recomandabil să
corespundă numărului de locatari
este admis ca numărul încăperilor de locuit să
corespundă cu numărul locatarilor minus l (unu)
suprafaţa necesară pentru o persoană trebuie cuprinsă
între 8 şi 16 m2 cu o medie de 10-12 m2
o înălţime de 2,60-2,70 m (un metru peste înălţimea
medie a unei persoane),
un cubaj de 30-35 m3 de persoană, cubaj considerat ca
absolut obligatoriu pentru asigurarea cantităţii de aer
necesară.
Sistematizarea și amenajarea locuințelor
Dormitoarele:

Conform normativelor în vigoare dormitorul trebuie
să aibă o suprafață nu mai mică de iar în apartamentele
cu o odaie- 12 . Dormitorul pentru 2 persoane trebuie să
aibă suprafața nu mai mică de 12-15 .
Dormitorul nu trebuie să fie trebuie să fie trecător și să
fie amplasat departe de antreu și bucătărie
Sistematizarea și amenajarea locuințelor
Salonul
Această cameră este multifuncțională, servind
loc pentru practicarea diferitor activități. Ea
trebuie să aibă o suprafață de 16-22m2 . Salonul
poate fi trecător și numaidecît legat de antreu.
Orientarea lui nu este strict reglementată,
preferabilă fiind cea sudică.
Sistematizarea și amenajarea locuințelor
Bucătăria
Suprafața ei trebuie să fie nu mai mică de 8m2
în apartamentele cu o singură odaie se permite
de micșorat suprafața pînă la 5m2 .Se poate
instala în zonele ferite de soare, și este necesar
de a organiza o ventilație suficientă.
Sistematizarea și amenajarea locuințelor
WC, baia
Dimensiunile minimale a WC: lățimea- 0,8m; adâncimea-
1,2m.Ușa veceului trebuie să se deschidă în afară.
Baia trebuie să dispună de o suprafața nu mai mică de
3m2.Dacă baia este înzestrată cu încălzitor de apă,atunci
trebuie volumul ei va fi de 12m3.Finisarea pereților va fi
cu teracotă sau cu vopsea cu ulei.
Se interzice amplasarea WC și băii deasupra camerei
de locuit și a bucătăriei!!!
Microclimatul încăperilor de locuit
• complexul de factori fizici ai
Microclimatul mediului ambiant care
încăperilor de influenţează schimbul de
locuit caldură între organism şi
mediul său extern.

• influenţează în mod direct

Ambianţa pierderea de căldură şi
indirect producerea de
termică căldură.
 Umiditatea aerului

Mişcarea aeruluiMicroclimat
Temperatura aerului
ul locuinţei

Temperatura obiectelor şi
suprafeţelor
Mecanismele de pierdere a căldurii
Convecţia sau mişcarea în
Conducţia sau pierderea de
spaţiu a aerului care în contact
căldură prin contactul direct cu
cu suprafaţa cutanată se
obiectele înconjurătoare
încălzeşte

Mecanismele de
pierdere a
căldurii:

Radiaţia, termoreflecția către Evaporarea sau

obiectele şi suprafeţele transformarea în vapori a
înconjurătoare fără a veni în apei de la nivelul pielii sau
contact direct mucoasei respiratorii
 Microclimatul cald
Se subînțelege radiația pozitivă și se caracterizează
prin temperatură și umiditatea aerului înaltă și viteza
mică de mișcare a aerului.
Influențează organismul uman prin:
 Creșterea temperaturii cutanate;
 Crește frecvența cardiacă (pulsul);
 Crește frecvența și amplituda respiratorie;
 Mărirea vîscozității și concentrație sîngelui;
 Scăderea tensiunii arteriale;
 Pierderi mari de lichide și electroliți.
 Microclimat rece
Se caracterizează prin radiație negativă,
temperatura și umiditatea aerului scăzută, și viteză
mare de mișcare a aerului.
Reacții din partea organismului:
 Vasoconstricție periferică;
 Apariția contracțiilor musculare (frisoane);
 Scăderea frecvenței pulsului;
 Scăderea amplitudei și frecvenței respiratorii;
 Creșterea tensiunii arteriale
 Creșterea cantității de urină.
 Valorile normale a microclimatului
locuinței
o temperatura aerului să fie cuprinsă între 18 şi
22°C, admiţindu-se vara pînă la 26°C;
o umiditatea aerului să fie cuprinsă între 40 şi
60%;
o mişcarea aerului să nu depăşească 0,5 m/sec.,
avînd ca limite optime 0,1-0,3 m/sec;
o temperatura suprafeţelor (pereţilor) să nu
difere cu mai mult de 4°C faţă de cea a aerului.
 Încălzirea locuințelor
Încălzirea încăperilor prezintă procesul de încălzire a
aerului și a parapetelor de protecție în timpul rece a
anului. Se realizează printr-un sistem de dispozitive cu 3
componente:
1. Generator de căldură;
2. Conducta cu agentul termic;
3. Dispozitivele de încălzire.
Se disting 2 sisteme de încălzire:
a) Sistemul local;
b) Sistemul central.
 Cerințe igienice către sistemele de
încălzire
Menținerea constantă a temperaturii optime în încăpere de 17-C;

Uniformitatea temperaturii pe verticală și pe orizontală;
Inofensivitatea antiincendiară;
să realizeze o uniformitate a microclimatului din întreaga încăpere
atît în timp cît şi în spatiu; astfel, nu se acceptă o diferenţă mai
mare de temperatură în spațiu de 1-3°C şi o diferenţă mai mare în
timp (24 de ore) de 2-4°C pentru sistemul central şi 3-6°C pentru
sistemul local;
Excluderea poluării aerului din încăperi cu
fum,funingine,cenușă, praf de cărbune;
Asigurarea reglabilității ușoare a sistemelor de încălzire și
curățirii elementelor principale .
Sistemul local
constă din utilizarea diferitor tipuri de
dispozitive și construcții ce folosesc arderea
locală a combustibilului. Încălzirea locală se
efectuiază cu sobe,cuptoare, aparate electrice,
cazane cu gaz sau motorină
 Avantajele sistemului local
1. Poate fi pus în acțiune la dorință;
2. Concomitent se poate găti și bucate;
3. Este simplu în exploatare și se pot utiliza
combustibili mai ieftini;
4. Poate fi folosit în scop de ventilație.
Dezavantajele sistemului local
5. Reducerea cubajului încăperii;
6. Eliminarea unro produse nocive ca CO, C0 2 ,fum.
7. Producerea unui coeficient caloric redus.
 Sistemul central
Prevede transportarea căldurii de la
generatorul centralelor termoelectrice și se
deosebește după combustibilul utilizat.
Sunt utilizate 2 metode de încălzire:
1. Convectivă –cu calorifere prin care trece
apa caldă, aburi sau aerul cald;
2. Radiantă- agentul termic trece prin
panourile tavanului, dușumelei sau pereților.
 Avantajele sistemului central
1. Un singur generator de căldură poate asigura
cu agent termic încăperi de orice mărime,
clădiri mari.
2. Posibilitatea de a regla ușor gradul de
încălzire a apei în generator cît și acesul la
raglarea individuală a temperaturii.
3. Lipsa poluării aerului
 Dezavantajele sistemului central
încălzirea neuniformă a aerului,
dezvoltarea unor curenţi de aer,
antrenarea pulberilor care se găsesc depuse pe
suprafaţa elementului de încălzire,
lipsa radiaţiei şi deci a posibilităţii de încălzire
a pereţilor care se menţin reci şi creează
condiţii de disconfort.
 Ventilația încăperilor
Ventilaţia încăperilor, inclusiv a celor de
locuit, dar mai ales a celor de folosinţă
publică, este un alt element prin care se
asigură condiţiile de igienă necesare.
Ventilaţia încăperilor se realizează în mod
natural prin porii pereţilor, neetanşeităţile
uşilor şi ferestrelor.
Cerințe sanitaro-igienice față de sistemele
de ventilare
să nu întroducă din exterior aer poluat care să acţioneze nociv
asupra locatarilor;
să nu modifice brusc proprietăţile fizice ale aerului şi îndeosebi
temperatura acestuia pentru a nu avea efecte nefavorabile;
să nu producă zgomot, trepidaţii sau alte acţiuni nocive legate
de funcţionarea instalaţiei;
să funcţioneze tot timpul anului indiferent de condiţiile
exterioare sau interioare;
să realizeze condiţiile de confort cerute de însăşi întroducerea
sa.
 Tipurile de ventilație
Sistemele de ventilare pot fi clasificate după
următoarele principii:
I. după modul de formare a presiunii pentru deplasarea
aerului – naturală şi artificială;
II. după principiul de acţiune - de refulare, de
aspiraţie şi refulare – aspiraţie;
III. după zonele de deservire – locală, generală şi
mixtă (combinată).
 Ventilaţia

naturală artificială

neorganizată organizată
locală generală
refulare -
refulare aspiraţ refulare aspiraţie
•curenţi • aeraţie; aspiraţie
ie
de aer; • canale de
•geam; extragere cu cu
•infiltraţie •duşuri de •nişe; predominarea predominarea
aer; •umbrele; refulării (+) aspiraţiei (-)
•oaze •aspiraţiile
aeriene; la locul de
•perdele de lucru.
aer.
Fig. 1 Umbrele de aspiraţie
Fig. 2 Instalaţii de ventilaţie locală prin
aspiraţie la locul de muncă
Fig. 3 Nişă de ventilare
Fig. 4 Mecanismul de acţiune a
ventilaţiei prin aspiraţie
Fig. 5 Duşuri de aer
Fig. 6 Perdele de aer
Fig. 7 Mecanismul de acţiune a ventilaţiei
prin refulare
Fig. 8 Sisteme de ventilaţie
generală de refulare
Fig. 9 Mecanismul de acţiune a ventilaţiei
prin refulare - aspiraţie
Fig. 10 Ventilaţia de refulare - aspiraţie
Mulțumesc pentru
Atenție!!!