sau zigomorf, uneori cu 2 buze (bilabii).
Corola pentameră este alcătuită din
ASPECTE DE ANALIZĂ MORFOLOGICĂ A FRUNZEI DE
TRIFOLIUM REPENS L. ÎN CALITATE DE BIOINDICATOR
FENOTIPIC AL STĂRII ECOLOGICE A SOLULUI
CHIRIAC Eugenia, GRIGORCEA Sofia, NEDBALIUC B.
Universitatea de Stat Tiraspol
CZU 633.32:631.4
INTRODUCERE
În prezent sunt elaborate mai multe strategii, referitor la aprecierea stării
ecologice a mediului înconjurător. În acest sens, bioindicaţia, reprezintă una
dintre direcţiile de perspectivă, incluzând metode informative şi accesibile,
bazate pe reacţia organismelor ca răspuns la acţiunea factorilor nefavorabili,
inclusiv, cel antropic.
Trifolium repens L. face parte din familia Fabaceae, care la rândul ei, include
peste 1000 de specii cosmopolite, ierboase, rar arbuşti, arbori, şi liane. Rădăcinile
sunt pivotante cu nodozităţi ce conţin bacterii fixatoare de azot. Tulpinile pot
fi: erecte, volubile, agăţătoare. Frunzele stipelate, alterne, penat-, palmat- sau
trifoliat-compuse, cu foliola terminală adesea transformată în cârcei sau ariste.
Florile sunt zigomorfe de tip papilionaceu, cu periantul dublu, incluse în racem,
rar – capitul sau spic. Cele 5 sepale formează caliciul gamosepal, actinomorf
62
petala superioară (vexilum sau stindard), ce se găseşte în partea posterioară
a planului median al florii şi acoperă cele două petale laterale, numite vâsle
sau aripioare. Acestea din urmă, acoperă la rândul lor două petale anterioare,
parţial concrescute între ele, numite carina (luntriţa). Androceul este format
din 10 stamine şi poate fi dialistemon (când staminele sunt libere), monadelf
(când staminele sunt concrescute prin filamentele lor), însă la majoritatea
speciilor este diadelf (când 9 stamine sunt concrescute, iar una este liberă).
Gineceul este apocarpelar cu un sungur pistil şi cu ovarul de sus. Formula
florii poate fi: ↑Ca(5)Co5;1A5+5;(5+5);(9)+1G1. Fructul este păstaie, care poate fi:
polispermă ce se deschide prin intermediul valvelor, polispermă indehiscentă,
care se descompune în cepte monosperme, (monosperme indehiscente),
numite nucule. Reprezentanţii acestei familii sunt larg răspândiţi pe Tera,
începând cu regiunile tropicale unde domină arborii şi lianele și terminând cu
cele temperate care conțin în abundență arbuşti şi plante ierboase.
Spre deosebire de majoritatea fabaceelor întâlnite în Republica Moldova,
genul Trifolium are trăsături progresive de înaltă organizare. Printre speciile
mai răspândite se află şi trifoiul alb (Trifolium repens L.), plantă ierboasă,
perenă cu sistem radicular pivotant. Tulpinile sunt erecte şi prostrate. Are
frunze trifoliat-compuse, dispuse altern pe peţioluri lungi, înzestrate cu
stipele. Frunzele la trifoiul-alb sunt netede, ușor dințate, iar pe fața superioară
au, adesea, o pată albicioasa, surie, sub forma de V. Caliciul este constituit din
cinci sepale concrescute. Petalele de
asemenea sunt concrescute şi formează
un tub lung. Inflorescenţa este de tip
capitul (figura 1). Glandele nectarifere
din florile de trifoi alb, produc un sirop
dulce, care atrage albinele, datorită
cărora se obține un sortiment de miere
specifică la gust.
Trăsăturile specifice ale trifoiului
alb: uşor se adaptează la un spectru
larg de factori abiotici, inclusiv
factorul antropic; posedă o plasticitate
fenotipică (în dependenţă de condiţiile Fig.1. Trifolium repens L: fragment
în care creşte) exprimată în forma şi de lăstari cu frunze și inflorescențe
63
mărimea „petelor albe” de pe frunze; în condiţiile ecologice curate este expus
stresului cenotic (este mai „oprimat” în concurenţa cu celelalte specii de
plante din comunitatea dată); în condiţiile poluate, concurenţa dintre speciile
de plante lipseşte [7].
Datorită caracteristicilor biologice, Trifolium repens ușor se adaptează
condițiilor de mediu. Solul reprezintă una dintre componentele importante
ale biosferei. În acest context, cercetătorul rus, Яблоков, propune metode
eficiente pentru biomonitoringul solurilor poluate, bazându-se pe evidențierea
și determinarea frecvențelor trăsăturilor ereditare ale fenotipului, inclusiv la
trifoiul-alb [9]. Ulterior, un alt cercetător rus, Ostapenco [8], confirmă faptul că
trifoiul-alb poate fi folosit în calitate de bioindicator fenotipic al stării ecologice
a solului.
Ce reprezintă așa numitele „pete albe” care se dezvoltă pe partea superioară
a frunzei de trifoi-alb? Cercetările histologice au arătat că apariţia aşa numitor
„pete albe” este legată de o grupă de celule palisadice din mezofilul frunzei de
trifoi, în care clorofila se găseşte într-o cantitate foarte mică sau chiar lipseşte.
Astfel, în aceste locuri, celulele palisadice sunt mai mici în dimensiuni, mai
puţin alungite şi cu spaţii mai mari între ele, comparativ cu partea verde a
frunzei [7].
Koncina şi Marina (2010), arată că forma și gradul de dezvoltare al acestor
„pete albe”, pot varia în dependență de starea ecologică a solului. Autorii
propun o scară de utilizare în bioindicaţie, folosind așa numitul indice al
coraportului fenotipurilor (ICF). Astfel, dacă ICF-ul variază intre: 20%-30%,
solurile examinate sunt considerate foarte ecologice; 31%-40%, solurile
sunt considerate ecologice; 41-60%, solurile respective au un grad mediu de
poluare; 61-80%, solurile sunt considerate cu un grad mare de poluare; 81-
100%, solurile sunt incluse în categoria celor foarte poluate.
MATERIAL ȘI METODE
Studiul dat a fost efectuat în perioada anilor 2017- 2020 (în lunile mai - iulie)
și a inclus următoarele areale: lunca râului Ichel (din amonte de satul Goian,
comuna Ciorescu, municipiul Chișinău, unde se găsește o cariera de extragere
a calcarului); zona parcului „La izvor”, sectorul Sculeni municipiul Chișinău (ce
se găsește în vecinătate cu fabrica Viorica–Cosmetic); zonă dintre cartierele
de locuit din sectorul Râșcani (în apropiere de una dintre arterele principale
din municipiul Chișinău, strada Vasile Alecsandri). Pe fiecare areal de cercetare
s-au delimitat 3-5 suprafeţe mai mici (în dependenţă de densitatea răspândirii
64
reprezentanţilor speciei date). Pe fiecare suprafaţă s-a identificat fenotipul
frunzelor la un număr de 100 de indivizi. Evidența fenotipurilor la Trifolium
repens s-a completat conform tabelului 1. Determinarea speciilor s-a efectuat
prin metoda clasică comparativ-morfologică, consultând determinătoarele
de plante [1, 3, 6].
Tabelul 1. Evidența fenotipurilor la Trifolium repens
Fenotipul1
Fenotipul 2 Fenotipul 3 Fenotipul n…. Forme noi
(fără desen)
S-au utilizat instrumente matematice, cu ajutorul cărora s-a determinat
frecvenţa răspândirii a unui anumit fenotip conform relației:
Pi = (100 × Hj)/N,
cât și suma frecvenţei tuturor formelor fenotipice, unde indicele coraportului
fenotipurilor (ICF) poate fi determinat utilizând următoarea relație:
ICF = 100 × ( n1+n2 +n3...)/N.
Astfel, Pi reprezintă frecvenţa unui anumit fenotip; Hj –numărul de plante
cu “desenul de tip i” pe limbul foliar (n1 – numărul de plante fără „pată albă”, n2;
n3… - numărul de plante cu o anumită formă a „petei albe”, etc.); N –numărul
total de plante numerate [7].
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Lunca râului Ichel din amonte de satul Goian, comuna Ciorescu, municipiul
Chișinău, se caracterizează prin prezența unor soluri mlăștinoase și de luncă
cu o vegetație variată, dezvoltarea căreia depinde atât de unii factori naturali
(adâncimea și calitatea apelor freatice, grosimea sedimentului aluvial, etc.), cât
și de factorul antropic (cositul, pășunatul). Pe parcursul studiului s-a observat
o substituire parțială a componenței floristice tipice comunităților naturale
(îndeosebi comunități de bărboasă și păiuș-bărboasă) cu specii adventive.
Plantațiile artificiale de salcâm-alb, salcie-albă, pin-de-Crimeea, arțar, paltin-
de-câmp și alte specii devin mai puține. În urma extragerii materialelor de
construcție și a depozitelor de gunoi au fost distruse unele porțiuni de
vegetație.
Sectoarele cu Trifolium repens L. din arealul respectiv, în perioada studiului,
s-au evidențiat atât prin componența lor (unele erau alcătuite numai din specia
dată, altele includeau și alte specii de plante), cât și prin varietatea formei pe
care o imprimă „pata albă” pe partea superioară a limbului foliar (figura 2).
65
 Trifoiul-alb ocupă în acest areal suprafețe mai mici, formând comunități
mixte cu alte specii de plante inclusiv, specii ale genului Trifolium. Comparativ
cu sectoarele în studiu din lunca râului Ichel, în parcul„La Izvor” crește frecvența
plantelor care au „pata albă” de pe limbul foliar mai puțin pronunțată sau chiar
lipsește (figura 4).

Fig.2. Varietatea fenotipică a „petei albe” de pe frunza de trifoi-alb din lunca

râului Ichel din amonte de satul Goian, comuna Ciorescu, municipiul Chișinău

Indicele coraportului fenotipurilor (ICF) din această arie, demonstrează Fig.4. Varietatea fenotipică a „petei albe” de pe frunza
conform clasificării date de Koncina şi Marina (2010), prezența solurilor de trifoi-alb din parcul „La izvor”, municipiul Chișinău
cu un grad mare de poluare. Astfel, în aria respectivă se poate evidenția o
Astfel, indicele coraportului fenotipurilor (ICF) după forma și gradul de
variație neînsemnată a îndicelui coraportului fenotipurilor (ICF) cu o ușoară
dezvoltare ale „petelor albe” variază între 43%-67%, fapt care sugerează că
descreștere (anul 2020), ceia ce denotă faptul, că gradul de poluare a solului
solurile respective, conform scarii de utilizare în bioindicaţie intră în categoria
nu are o valoare constantă, modificându-se în timp, în dependență de acțiunea
solurilor care au un grad mediu și un grad mare de poluare [2].
mai mutor factorii.
Unele dintre ariile în care se întâlnește trifoiul-alb, sunt situate dea lungul
Parcul “La Izvor” cu suprafaţa de circa 150 ha este cantonat în lunca
drumurilor naţionale, inclusiv străzilor din mediul urban pe care circulă din an
râuleţului Bâc, altitudinea 40 m. Este fondat în 1972, iniţial numit “Parcul
în an tot mai multe unutăți de transport de diferite categorii de greutate și care
de prietenie între popoare”, cuprinde o pădure de luncă, un şir de iazuri
elimină cantități enorme de
legate între ele prin canale, două insule, una numită insula Basmele. Aici au
gaze de eșapament. În acest
fost construite poduri, “un orăşel de basm”, plaje, o staţie de bărci, terenuri
context, în sol, se acumulează
sportive, un restaurant “La izvor”, o cafenea (ultimele două sunt abandonate).
metale grele ca: cupru,
Vegetaţia de pădure din acest parc este în mare măsură degradată în rezultatul
plumb, zinc, iar plantele care
activităţii omului și aparţine asociaţiei Populetum albae (Br.-Bl. 1931) Borza
cresc în locurile respective,
(1937), iar în vegetaţia ierboasă sunt evidenţiate fitocenoze din asociaţiile:
depozitează substanţe toxice
Potamo-Ceratophylletum submesi Pop 1962, Myriophylletum spicati Soó
şi periculoase, inclusiv pentru
1927, Scirpo-Phragmitetum W.Koch 1926, Agrostio stoloniferae-Caricetum
sănătatea omului. Zona dintre
secalinae Vicherek 1973, Taraxaco bessarabici-Caricetum distantis (Soó 1930)
cartierele de locuit din sectorul
Wendelberger 1943, Trifolio-Lolietum Krippelova 1967, Coronilleteum variae
Râșcani (în apropiere de una
Fijalkowski 1991, Medicago minimae-Cerastietm semidecandri ass. nov. prov.
dintre arterele principale din Fig.5. Fragment de suprafață uniformă
(specii caracteristice: Cerastium semidecandrum, Medicago minima, Draba
municipiul Chișinău, strada cu trifoi-alb
verna, Alyssum desertorum, Erodium cicutarium) [4].

66 67
Vasile Alecsandri) are sectoare populate de comunități alcătuite numai de
specia în studiu (figura 5). Spre deosebire de ariile analizate mai sus, aici,
indicele coraportului fenotipurilor (ICF) după forma și gradul de dezvoltare
ale „petelor albe” pe întreaga perioadă de studiu a înregistrat valori aproape
constante, iar solul care conform scarii de utilizare în bioindicaţie în perioada
de studiu - 2020 (în baza rezultatelor obținute) intră în categoria solurilor
ecologice (figura 6).
BIBLIOGRAFIA
1. Ciocârlan V. Flora ilustrată a României. 2000. Bucureşti: Ceres. – 1141 p.
2. Chiriac Eugenia. Aplicarea modelelor matematice la determinarea gra-
dului de poluare a solului prin prisma studierii speciei Trifolium repens
L. Book of Abstracts. The 24thconference on aplplied and industrial
mathematics. CAIM 2016. Craiova, September 15 -18, 2016.
3. Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chişinău:
Universul. 2007.-91p.
4. Pînzaru Pavel, Chiriac Eugenia, Nedbaliuc Boris, Aluchi Nicolae. Conspectul
floristic din bariera Sculeni (Chişinău). Materialele conferinței științifice
Universitatea ASM, 25 noiembrie 2016, p.78 -83.
5. Pînzaru Pavel, Chiriac Eugenia, Flora vasculară din cadrul landșaftului
natural „Cricova – Goian. Acta et commentationes. Ştiinţe ale Educaţiei.
Nr. 1 (8), Chişinău, UST, 2016, p. 72-80. ISSN 1857-0623.
6. Гейдеман Т. Определитель высших растений Молдавской ССР.
Кишинев: Штиинца. 1986. – 637 с.
7. Кончина Т.А., Марина, А.В. Возможности использования растений
рода Клевер при изучении экологического состояния почв //
Биология в школе. – № 7. 2010.
8. Остапенко З.И. Экологическая ситуация города Тынды. -Тында, 2004.
9. Яблоков А. В., Ларина Н.И. Введение в фенетеку популяций,–М.
Высшая школа. 2000.

Fig. 6. Reprezentarea grafică a indicelui coraportului fenotipurilor (ICF)

Studiul a fost realizat în cadrul proiectului de cercetări științifice „Elaborarea
din ariile cercetate pe parcursul perioadei de studiu
noilor materiale multifuncționale și tehnologii eficiente pentru agricultură,
medicină, tehnică și sistemul educațional în baza complecșilor metalelor „s” și
Reeșind din cele expuse mai sus, trifoiul-alb poate fi folosit în calitate de
„d” cu liganzi polidentați”, inclus în „Program de stat” (2020-2023), Prioritatea
bioindicator fenotipic al stării ecologice a solului și din considerentele că pe
V: Competitivitate economică și tehnologii inovative, cifrul 20.80009.5007.28,
teritoriile supuse factorului antropic, selecția naturală și procesul mutațional
cu suportul financiar oferit de ANCD.
favorizează expansiunea seturilor de fenotipuri, creșterea frecvenței lor și
apariția în populații a așa numitor fenotipuri „urbane”[8].

CONCLUZII
Deși reprezintă o metodă mai complexă, necesitând o perioadă de timp
mai îndelungată, determinarea indicelui coraportului fenotipurilor (ICF) după
forma și gradul de dezvoltare ale „petelor albe” de pe suprafața superioară a
frunzei de trifoi-alb, prezintă interes și curiozitate în raport cu starea ecologică
a mediului în care trăim, activăm și protejăm natura pentru generațiile viitoare.

68 69