Sunteți pe pagina 1din 8

CARACTERIZAREA ECOLOGICĂ A PLANTELOR (FORME

ECOLOGICE)

• Răspândirea plantelor pe o anumită suprafaţă de teren este condiţionată


de factorii mediului abiotic.

• Prezenţa unor anumite plante, pe un anumit teritoriu, reflectă caracterul


factorilor ecologici din acel teritoriu.

• Fiecare specie floristică manifestă anumite cerinţe faţă de apă, căldură,


lumină, substanţele minerale din sol şi poate trăi într-un interval cu limite
de variabilitate determinată a factorilor menţionaţi.

• Există plante adaptate să trăiască la o variabilitate mare a factorilor


ecologici şi acestea sunt slab indicatoare;

• Alte plante manifestă toleranţe restrânse sau chiar foarte restrânse faţă de
un anumit factor ecologic şi aceste specii sunt bune indicatoare.

• Pentru aprecierea comportării ecologice a speciilor faţă de factorii


mediului abiotic au fost alcătuite grupe de plante în funcţie de
comportarea faţă de un anumit factor ecologic.

A. Exigenţele plantelor faţă de regimul de apă

• Se referă la regimul de umiditate al solului din perioada estivală mijlocie,


cunoscut fiind faptul că primăvara sau toamna, solul poate să aibă o
umiditate mai ridicată.

• În funcţie de regimul de apă se deosebesc următoarele tipuri de bază:

1. Xerofitele (speciile xerofile)

• populează habitate caracterizate printr-o lipsă cronică de apă, suportând


o secetă prelungită a aerului şi a solului.

• Se notează cu 1 şi 1,5.

Genistella sagittalis ; Muscari comosum


2. Mezo-xerofitele

• reprezintă o grupă de plante intermediară între mezofite şi xerofite.

• Se notează cu 2 şi 2,5.

Bruckenthalia spiculifolia – coacăză; Campanula persicifolia ; Campanula


rapunculoides ;Origanum vulgare; Veronica chamaedrys

3. Mezofitele (specii mezofile)

• sunt plante de uscat care cresc pe soluri cu umiditate moderată.

• Se notează cu 3 şi 3,5.

Campanula abietina ; Dryopteris filix-mas ; Dryopteris filix-mas;


Epilobiummontanum ;Euphorbiaamygdaloides ;Mercurialis ;perennisPulmo
naria rubra ;Trifolium pratense

4. Mezo-higrofitele

• sunt o grupă de plante intermediară între higrofite şi mezofite

• Se notează cu 4 şi 4,5

Actaea spicata ;Circaea lutetiana ; Leucanthemum waldsteinii ; Paris


quadrifolia ; Salvia glutinos ; Symphytum cordatum

5. Higrofitele (specii higrofile)


• sunt plante terestre, cu adaptări la un mediu permanent umed, fie în sol,
fie în atmosferă (plante palustre). Acest grup de plante are rădăcinile în
apă sau în soluri înmlăştinite.

• Se notează cu 5 şi 5,5

Equisetum sylvaticum ; Impatiens noli-tangere ; Juncus sp.

6.Hidrofitele (specii hidrofile)

• sunt plante de apă (plante acvatice), care cresc pe soluri permanent umede
până la submerse, având organele de regenerare sub apă

• Se notează cu 6.

Nymphaea alba; Nuphar luteum

7. Eurihidre (amfitolerante)

• sunt speciile adaptate la oscilaţiile mari ale regimului de umiditate care


adesea este alternant.

• Se notează cu 0

U T R
1-1,5 Xerofile
2-2,5 Mezo-xerofile
3-3,5 Mezofile
4-4,5 Mezo-higrofile
5-5,5 Higrofile
6 Hidrofile
0 Eurihidre(amfitolerante
)
• Majoritatea speciilor din ţara noastră se încadrează în categoria
mezofitelor, mezoxerofitelor şi mezohigrofitelor

• Alte categorii de plante în funcţie de diferitele forme în care se prezintă


factorul umiditate:

– Chionofite - plante de locuri cu înveliş de zăpadă persistent în


timpul verii (Pinus mugo)

– Ombrofite - plante adaptate la climat cu precipitaţii bogate.

B. Factorul termic

• Plantele sunt organisme poikiloterme, temperatura lor depinzând direct de


cea a mediului ambiant;

• adaptările termice ale plantelor pot fi apreciate după prezenţa lor în


anumite zone climatice, prezenţă care serveşte şi ca indicator termic.

• Fiecare specie ocupă un areal cu limite nordice şi sudice, limite ce pot fi


apreciate prin izoterme (linii ce unesc puncte de pe glob cu aceeaşi
temperatură).

1.Hekistotermofitele (specii criofile)

• plante adaptate să trăiască la temperaturi foarte scăzute, în condiţiile


foarte friguroase din climatul alpin, cu temperaturi medii anuale negative;

• formează etajul alpin (al pajiştilor alpine) la peste 2000–2200 m altitudine


şi în climatul subalpin, ce corespunde etajului subalpin (al jneapănului);
1700-2200 m altitudine.

• Se notează cu 1 şi 1,5

2. Microtermofitele

• plante adaptate la temperaturile scăzute ale climatului boreal, ce


corespunde etajului boreal (al molidului); 1300-1700 m altitudine.

• Se notează cu 2 şi 2,5
3. Mezotermofitele

• plante cu cerinţe mijlocii faţă de căldură, răspândite în climatul temperat


răcoros şi umed, la 800-1300 m altitudine.

• Se notează cu 3 şi 3,5

4. Subtermofitele

• plante cu cerinţe mijlocii spre mari faţă de căldură (specii subtermofile),


în climatul continental de dealuri.

• Din punct de vedere al vegetaţiei cuprinde subetajul gorunului, zona


nemorală cu subzona pădurilor de stejari mezofili şi silvostepa nordică.

• Se notează cu 4 şi 4,5

5. Termofitele

• plante iubitoare de căldură (specii termofile) răspândite în climatul


continental de câmpie,

• Din punct de vedere al vegetaţiei, acest grup de plante formează zona


nemorală cu subzona pădurilor de stejari termofili, silvostepa sudică şi
vestică şi zona stepei.

• Se notează cu 5 şi 5,5.

6. Euritermofitele (specii euriterme, amfitolerante)

• plante termoindiferente.

• se notează cu 0.
U T R
1-1,5 Criofile(hekistoterme
)
2-2,5 Microtermofile
3-3,5 Mezotermofile
4-4,5 Subtermofile
5-5,5 Termofile
6
0 Euritermofile

(amfitolerante)

C. Exigenţe faţă de reacţia (pH) solului

• După adaptarea plantelor la reacţia soluţiei solurilor, exprimată prin


valoarea pH în orizonturile superioare, se deosebesc mai multe categorii
de plante şi soluri.

1- Specii puternic acidofile

• cresc pe soluri cu pH sub 4,0.

• se notează cu 1

Bruckenthalia spiculifolia;Vaccinium vitis-idaea


2 - Specii acidofile

• Plante cu pH între 4,5–4,0

• Se notează cu 2

Soldanella hungarica;Vaccinium myrtillus

3 - Specii acido-neutrofile

• pH = 5,0–4,5

• Se notează cu 3

Moneses uniflora

4 - Specii slab acid-neutrofile

• pH = 6,8–6,0

• Se notează cu 4

Athyrium filix-femina ;Campanula abietina ; Petasites albus;


Pulmonaria rubra ;Stellaria nemorum

5 - Specii neutro-bazifile

• sunt adaptate să se dezvolte pe soluri neutre (pH = 7,2-6,8). 

• Se notează cu 5

Lamium maculatum ;Mercurialis perennis ;Paris quadrifolia ;Solanum


dulcamara ;Solanum dulcamara

6 - Specii euriionice (indiferente, amfitolerante)

• suportă variaţii largi de pH, fără să le fie afectată creşterea, dezvoltarea


şi reproducerea.

• Se notează cu 0
U T R
1-1,5 Puternic-acidofile
2-2,5 Acidofile
3-3,5 Acido-neutrofile
4-4,5 Slab

acid-neutrofile
5-5,5 Neutro-bazifile
6 -
0 Euriionice

(amfitolerante)

S-ar putea să vă placă și