ETAPELE DEZVOLTARII

EPIDEMIILOR
A realizat: st. an. 4 al facultatii de Medicina Veterinara, Balan Daniel
A coordonat: Antonina Dumitriu
Noțiuni introductive
• Epidemia este extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un
număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.
• Atunci când o epidemie se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând într-un timp relativ
scurt toată populația dintr-o țară, din mai multe țări sau chiar din continente întregi, aceasta
poartă denumirea de pandemie.
• Epidemiile de boli infecțioase sunt, în general, cauzate de mai mulți factori, inclusiv o schimbare
semnificativă în ecologia populației zonei (de exemplu, creșterea stresului poate un motiv
suplimentar sau creșterea densității unei specii vector ), introducerea unui agent patogen
emergent într-o populație areală (prin mișcarea agentului patogen sau a gazdei) sau o schimbare
genetică neașteptată care se află în rezervorul de agent patogen.
• În general, epidemiile se referă la tiparele de răspândire a bolilor infecțioase. O epidemie poate
apărea atunci când imunitatea gazdei, fie la un agent patogen stabilit, fie la un nou agent
patogen emergent, este brusc redusă sub cea găsită în echilibrul endemic și pragul de
transmitere este depășit.
• O epidemie poate fi limitată la o singură locație dintr-o țară sau poate dezvolta în
continuare mai multe locații într-o țară, totuși, dacă se răspândește în alte țări
regionale sau chiar între continente, dar numai dacă afectează sau amenință un
număr substanțial de populație, poate fi supravegheată ca în termenii pandemiei
. Înregistrarea și anunțarea epidemiei necesită de obicei o bună înțelegere a ratei
de referință a incidenței ; epidemiile pentru anumite boli, cum ar fi gripa, sunt
definite ca atingerea unei anumite creșteri definite a incidenței peste acest nivel
de referință. Câteva cazuri de boală foarte rară poate fi clasificată ca o epidemie, în
timp ce multe cazuri de boală comună (cum ar fi răceala obișnuită ) nu ar fi. O
epidemie poate provoca pagube enorme prin pierderi financiare și economice, pe
lângă sănătatea afectată și pierderea vieții.
Epidemiile pot fi legate de sezonalitatea
anumitor agenți infecțioși. Sezonalitatea poate
intra în oricare dintre cele opt elemente cheie
ale sistemului:
1) recrutare susceptibilă prin reproducere
2) transmitere
3) imunitate dobândită și recuperare
4) imunitate în scădere
5) mortalitate naturală
6) simptomatologia și patologia (care pot fi
acute sau cronice, în funcție de boală)
7) mortalitate indusă de boală
8) transmitere între specii.
Etapele procesului epidemic
• 1) Interepidemică – este timpul dintre două epizootii. Se întâlnesc cazuri
unice de boală care menţin procesul epizootic însă nu se răspândesc cazurile
de boală.
• 2) Preepdemică – perioada când apar condiţii reale pentru apariţia
epizootiilor.
• 3) Stadia de dezvoltare a epidemiei –se creează condiţii favorabile pentru
dezvoltare a bolii, creşte numărul de animale bolnave şi riscul de răspândire a
infecţiei.
• 4) Stadiul de dezvoltare maximală a epidemiei – este cea culminară. Se
caracterizează cu cel mai înalt număr de animale bolnave cu tendinţă de
răspândire largă în focar. Creşte numărul animalelor imune.
• 5) Stadiul de declin – se caracterizează cu scăderea numărului animalelor
bolnave, se măreşte numărul animalelor imune. Aici predomină animalele
cu infecţia asimptomatică şi purtători de infecţie.
• 6) Stadiul post-epidemic – boala nu se răspândeşte, animalele cu
imunitatea formată atinge nivelul maximal. Cazurile de boală devin unice.
În dependență de nivelul de dezvoltare al procesului
epidemic deosebim 4 tipuri de intensitate:

• 1) Sporadică – este cea mai mică intensitate a bolii infecţioase, caracterizează cu

cazuri sporadice.
• 2) Enzootică – cuprinde nimalele unui efectiv întreg, fără tendinţa de răspândire în
afara focarului.
• 3) Epizootică – are tendinţa de răspândire largă în focar, cuprizând localităţi,
raioane, republică.
• 4) Panzootică – are difuzibilitatea largă în focar și cuprinde ţări, continente.