NOTIUNI DE BAZA PRIVIND BIODISPONIBILITATEA.

EXEMPLIFICARI PRIVIND ANTIOXIDAN II, OLIGOELEMENTELE I INTERAC IUNILE ALIMENTE MEDICAMENTE

Definitia insi a biodisponibilitii nu este unanim acceptata. Parada J si Aguilera, in Journal of food science
[1] definesc biosdisponbilitatea i conceptele inrudite in felul urmtor:
Biodisponibilitate = fraciunea din nutrientul ingerat care este disponibil pentru a fi utilizat n ndeplinirea
funciilor fiziologice i pentru crearea de rezerve
- Bioconversie = Fraciunea din nutrientul biodispobil care este convertit ntr-o form activ
- Bioeficienta = Fraciunea din nutrientul ingerat care are un efect nutritional
- Bioaccesibilitate = Fraciunea care este eliberat din matrice alimentar (food matrix) i care este
disponibil pentru absorbie intestinal (n mod tipic bazat pe proceduri in vitro)
- Bioechivalenta = Absena unei diferene semnificative n rata sau nivelul (mrimea) la care 2
ingredienti activi devin disponibili la locul de aciune, dac sunt administrai n aceeai doz molar,
n condiii similare
Interdependenta intre acesti termeni este redata in Fig 1.
Fig 1. Relaia biodispobilitate, bioconverise, bioeficien i bioaccesibilitate

Prin analogie cu distribuia medicamentelor, se poate extrapola i despre un nutrient ca prezint:

- O perioada de latenta pana la aparitia efectului
- Un varf de actiune in care se atinge concentratia tisulara maxima
- O durata de actiune, durata in care exista la locul de actiune o concentratie suficient de mare
pentru a se manifesta efectul biologic
- O perioada in care exista riscurile maxime de reactii adverse
- O cale de biodegradare i de excreie din organism
Metode de determinare a biodisponibilitii:
Vom ilustra metodele de determinare pentru un oligoelement, si anume pentru calciu [2]
1. Metoda balantei:
doar la nivel intestinal (absorbia = aport-excretie).
- Pentru a elimina influenta florei bacteriene intestinale se combina aceasta tehnic cu cea a
lavajului intestinal (ingestia unei cantitati mari de oslutie isoosmotica). Se administreaza apoi
pranzul de testat impreuna cu un marker nonabsorbabil. Urmeaz un nou lavaj in care se
masoara nutrientul a carui biodisponibilitate e testat
- n tot organismul (aport ci de excreie)
- Concentraia serica i/sau urinar(a compusului sau a produsului de metabolizare, eventual a
substantelor metabolic active induse) metodele foarte sensibile sunt scumpe. Se bazeaz pe

un principiu asemntor farmacocineticii medicamentelor i anume pe msurarea ariei de sub

curba de absorbie (AUC = aria under the curve)
2. Metoda trasorului este o metod foarte sensibil i reproductibil ce msoar absorbia totala. Limitarile
acestei metode provin din faptul ca ar trebui ca toat cantitatea de nutrient s fie marcat, ceea ce uneori nu
e posibil (se utilizeaz un substitut n care doar o parte este marcat marcarea extrinsec a nutrientului de
sintez)
3. Efectul asupra organului int: este o metod relativ fiabil pentru compui simpli (de ex metale: creterea
Hb dup administrarea de Fe)
4. Metode in vitro: studiaz permeabilitatea membranar, transportul transmembranar.
Majoritatea nutrienilor au o curba relativ simetric, cu un singur vrf al concentraiei plasmatice. Sunt
substante (de exemplu izoflavonele) care au in mod caracteristic 2 vrfuri plasmatice i urinare: unul la 1-2h
i al doilea la 6-8h de la ingestie [3], dup cum se poate constata din Fig 2.
Fig 2. Curbele concentraiilor plasmatice i urinare ale izofavonelor

Metabolomul alimentar. Noiunea de metabolom alimentar a aprut odat cu introducerea tehnicilor de

metabolomic n cercetarea medical. Metabolomul (produsii metabolici) alimentar este definit ca parte a
metabolomului uman derivat din digestia i biotransformarea alimentelor i a constituenilor lor. Se
aprecieaz ca omul consum peste 25000 de compui alimentari care genereaz peste 50000 de compui
metabolici. Pe baza acesteor tehnici au fost identificai markeri noi pentru consumul unor alimente: prolin
betaina pentru citrice, acid tetronic pentru broccoli i, se deschide posibilitatea msurrii aportului de
nutrieni prin astfel de markeri i nu doar prin tehnicile clasice de tip ancheta alimentar, chestionar de
frecven alimentar, etc. [4]
Factori care afecteaz biodisponibilitatea:
- factori prezeni n condiii normale: Genetici, vrsta, comportamentul alimentar, variaii circadiene
i sezoniere, efortul fizic, expunerea profesional la diferite noxe, stres-ul, fumatul, consumul de
alcool, microbiomul intestinal, sexul, sarcina
- factori prezeni n condiii patologice: alterarea funciilor gastro-intestinale, metabolice,
imunolologice, hepatice, cardio-vasculare, renale sau prezenta infectiilor
- factori care in de aliment: componen, mod de preparare, contaminanti, interactiuni cu ali
nutrieni din matrixul alimentar, durata de la valabilitate/perisabilitatea
Factorii genetici pot aciona pe mai multe ci:
1. Interactiune gene-nutritie:
- N-acetil transferaza 2 (NAT2) si ciorcrom P450 1a2 (CYP1A2) sunt enzime implicate in
transformarea xenobioticelor, inclusiv a aminelor heterociclice rezultate in urma consumului de
carne prjit sau coapt. S-au identificat 10 enzime a unor ci metabolice, inclusiv N-acetil

transferaza 2 (NAT2) si citorcrom P450 1A2 (CYP1A2) care reprezint un risc.

S-a identificat de asemenea un alt set de enzime care sunt implicate in repararea ADN-ului.
Carnea roie ar interveni si in activarea acestor enzime
2. Polimorfismele genice (SNP). SNP-urile reprezint variaii genetice n care un singur nucleotid este
nlocuit cu un alt nucleotid. De ex UGU este nlocuit cu UGC: dac ambii codific acelai aminoacid (n cazul
de fa citozina). De aceea, SNP ul UGC nu determin o modificare fenotipic. Dac UGU este mutat la
UGG exist o alterare fenotipic, adic pentru c n loc de citozin se formeaz triptofan.
- SNP se identific dup numele genei, localizarea nucleotidului in secventa genei, nucleotidul
comun (cel mai frecvent) in locusul respectiv si baza care a fost inlocuita. De exemplu : MTHFR
677C>T indic faptul ca SNP cu numarul 677 al unei alele a genei metilen hidrofolat reductazei
poate avea timin in locul ocupat in mod normal (cel mai frecvent) de citozina. Cum sunt mostenite
2 alele, inseamna ca genotipul poate fi: MTHFR 677CT, 677CT, 677TT. Grupri metil sunt derivate
din surse alimentare precum folaii, colina, metionina i bitamina B12. Metil-tetra-hidrofolatreductaza catalizeaz conversia 5,10 metilen tetrahidrofolat-ului la 5 metil-tetrahidrofolat care apoi
doneaz un metil vitaminei B12. Vitamina B12 astfel activat metileaz homocisteina formnd
metionina. Alternativ colina poate fi convertit n betain care poate metila homocisteina pentru a
forma metionin. Metionin adenosil transferaza unific metionina cu adenozina pentru a forma Sadenozil metionin (SAM) care metileaz ADN-ul prin actiunea ADN-metil transferazei. Scderea
cantitii de folat disponibile n prezena unui aport crescut de alcool poate fi explicat prin:
reducerea absorbiei folatului la nivel intestinal, blocarea eliberrii folatului din hepatocite, blocarea
remetilrii a 5-metil THF la 5,10 di metil THF, cu scderea cantitaii de 5,10 dimetil THF.
Acetadehida rezultat din metabolizarea alcoolului poate cliva i distruge folatul. [5] In acest mod
aportul nutriional de grupri metil menine o metilare adecvat a ADN-ului. Hipometilarea e legat
de instabilitatea cromozomial si este o caracteristic a celulei neoplazice. 5 metil tetrahidrofolatul
e necesar i pentru formarea timinei, reducnd sinteza de timin, deci a unui genom
normal.Inlocuirea 677C>T determin o schimbare n aminoacizi (n mod obinuit alanina e
nlocuit cu leucina ce reduce activitatea MTHR. Se reduce astfel metilarea ADN.
Indivizii homozigoti pentru mutatia TT la nucleotidul 677 tind s aucmuleze 5,10 metil
tetrahidrofolat intracelular. Sunt hiper-respondeni al folat, adic au un risc mai mare dac au o
diet cu puin folat i mult alcool.
Riscul este influenat i de statusul de metabolizator rapid sau lent al alcoolului (depedent de
geotipul de alcool dehidrogeanza). (Gianvanucci et al) Metabolizatorii leni au un risc crescut in
prezena unui aport alimentar crescut de alcool si redus de folat. Riscul se menine la
metabolizatorii leni chiar n prezena unui aport moderat de alcool.La genotipul intermediar de
alcooldehidrogenaza 3 exist un beneficiu al consumului moderat de alcool n prevenia infarctului
acut miocardic.
- Excesul de folat poate duce la hipermetilarea uneor gene tumour supressor i s creasc riscul de
cancer: Femeile cu MTHFR 677CT i TT n combinaie cu MTHFR 1298AA i cu consum crescut
de folai au un risc mai mare de a fi diagnosticate cu cancer la sn. Femeile heterozigote la ambele
poziii (MTHFR 677CT-1298AC) dieta cu coninut mare n folai a us la un risc sczut de a fi
diagnosticate cu cancer de sn.
3. Modificri epigenetice:
- Grupri metil sunt derivate din surse alimentare precum folaii, colina, metionina i bitamina B12.
Metil-tetra-hidrofolat-reductaza catalizeaz conversia 5,10 metilen tetrahidrofolat-ului la 5 metiltetrahidrofolat care apoi doneaz un metil vitaminei B12.
- Vitamina B12 astfel activat metileaz homocisteina formnd metionina. Alternativ colina poate fi
convertit n betain care poate metila homocisteina pentru a forma metionin. Metionin adenosil
transferaza unific metionina cu adenozina pentru a forma S-adenozilmetionin (SAM) care
metileaz ADN-ul prin actiunea ADN-metil transferazei. In acest mod aportul nutriional de grupri
metil meine o metilare a decvat a ADN-ului. Hipometilarea e legat de instabilitatea
cromozomial si este o caracteristic a celulei neoplazice.
- Pentru majoritatea genelor, att alelele materne ct i cele paterne contribuie la sinteza
proteinelor. Pentru altele (cteva sute) ns apare fenomenul de imprinting genomic prin care o
singur alel (fie matern, fie patern) este exprimat. De ex, gena ce codific insulin-like growth
-

factor 2 (IGF2) este exprimat doar de alela patern. Erorile de imprinting apar n sindroamele
Angelman sau Prader Willi, ultimul fiind caracterizat prin obezitate.
Antioxidanii
Oxigenul este indispensabil respiraiei celulare i metabolismului, fiind un element fr de care viaa nu este
posibil. Totodat producerea de energie i fosforilarea oxidativ mitocrondrial genereaz radicali de
oxigen, chiar i n condiii fiziologice. In procesele inflamatorii de orice tip, n procesele distructiv- necrotice
celulare se produc cantiti exagerate de radicali liberi de oxigen care ntrein inflamaia i extind necroza.
Dintre factorii externi care determin u surplus de radicali de oxigen norganism se numr: poluanii
atmosferici (exemplu oxizii de sulf sau nanoparticulele) sau ai solului (exemplu: pesticide), fumul de igar,
alcoolul precum i unele alimente.
Stresul oxidativ reprezint deezhilibrul ntre cantitatea de oxidani (radicali liberi de oxigen) produi i cea de
antioxidani existeni la un moment dat n esutul respectiv. Stresul oxidativ este un factor important n
patogenia bolilor cardiovasculare, a diabetului, bolilor autoimune lupus, artrit, tiroidit Hashimoto, a bolilor
neurodegenerative: boala Parkinson, boala Alzheimer i a cancerului.
Un antioxidant poate fi definit ca fiind "orice substan care atunci cnd este prezent n concentraii
sczute, n comparaie cu cea a unui substrat oxidabil, ar ntrzia sau preveni, n mod semnificativ, oxidarea
acelui substrat. " Substratul oxidabil poate fi orice molecul care se gsete n alimente sau materiale
biologice, inclusiv carbohidrai, lipide, ADN, i proteine
Antioxidanii pot fi clasificai n funcie de originea lor, n:
- endogeni, care la rndul lor se mpart n:
- Enzimatici: superoxiddismutaza (SOD), catalaza, glutation peroxidaza
- Neenzimatici: Glutationul, Acid uric, Bilirubina, Transferina
- exogeni (alimentari) pot fi:
De sintez: pentru pstrarea calitii alimentelor: Galat de propil (PG), hidroxianisol butilat, terbutilhidrochinon (TBHQ), hidroxitoluen butilat (BHT)

- Naturali: vitamina A, vitamina E, vitamina C, polifenolii i carotenoidele.

Antioxidanii fenolici pot fi clasificati de asemenea n antioxidani de sintez i naturali (vezi Fig
3).

Fig 3. Clasificarea antioxidanilor fenolici

Polifenolii aduc mai multe beneficii organismului uman, cum ar fi:

- Neutralizeaz radicalii liberi, reduc riscul apariiei cancerului. De exempl antocianidinele din fructele
colorate: cpuni, zmeur, mure, banane, citrice, catechinele din ceai, psti, mutar, semine de
rapit, flavononele din citrice, flavonele din fructe, semine de soia
- Reduc riscul de boal cardio-vascular: proantocianidele din cacao, ciocolat, ceai, semine de
rapit

Vom exemplifica interferena ntre alimente i antioxidani prin efectele asupra vitaminei C.
Vitamina C sau factorul antiscorbutic a fost initial izolata din glandele suprarenale, citrice (portocale) sau
legume verzi (varza) de SZENT-GYORGY, in 1928 si este denumita acid hexuronic. Sinteza vit. C a fost
realizata de Reichstein in 1934, si recunoscuta ca acid ascorbic.
Vitamina C este sintetizata de plante si de majoritatea plantelor din glucoza si galactoza.
Organismul uman nu poate sintetiza acidul acorbic (din lipsa de L-gulonolacton-oxidaza), aportul este
asigurat prin dieta (legume, fructe si viscere), prin transport activ si difuziune pasiva.
Eficienta absorbtiei enterale e invers proportionala cu aportul de vitamina C: este crescuta (80-90%) in
cazul ingestiei unor cantitati mici, i scade in cazul unor cantitati mai mari de 1g/zi (50%).
Forma
oxidata a vitaminei C (acidul dehidroascorbic) este absorbita mai bine decat forma redusa (acidul
ascorbic).
Vitamina C este transportata in plasma sub forma redusa (acid ascorbic), este preluata de celule printr-un
transportor de glucoza si printr-un sistem de transport activ specific. Transportorul de glucoza nu este la fel
de rapid ca sistemul specific de transport, insa este stimulat de insulina si inhibat de glucoza.
Vitamina C se gaseste sub forma de acid dehidroascorbic in multe organe vitale: glanda pituitara (40-50
mg/100g), glandele suprarenale (30-40mg/100g), ficat(10-16mg/100g), cristalin(25-31mg/100g), creier(1316mg/100g), splina(10-15mg/100g), pancreas(10-15mg/100g), rinichi(5-15mg/100g), plasma(0,41mg/100ml).
Concentratia sanguina este reglata de raportul intre absorbtie si excretia renala.
Biodisponibilitatea vitaminei C
- este hidrosolubila: se pierde o cantitate mare prin spalarea si pastrarea legumelor si fructelor in
apa
- este termolabila; se distruge prin fierbere, coacere, prajire in proportie de 25-90%
- este oxidabila (proces catalizat de ionii metalici:Cu,Fe) in prezenta O2, ultravioletelor,
ascorbicoxidaza
- este inactivata in mediu alcalin (rezista in mediu acid)
- refrigerarea si inghetarea rapida pot ajuta la conservarea vitaminei
- pierderea de vitamina prin prepararea culinara a legumelor refrigerate poate fi de 45% si
respectiv de 52% pentru produsele congelate.
- Persoanele la risc, in ceea ce priveste aportul inadecvat sunt:
- sugarii alimentati cu formule de lapte fara suplimentare de sucuri de fructe si legume
- varstnicii, persoane de varsta medie si avansata
- consumatorii cronici de alcool sau/si droguri

Carotenii sau carotenoidele sunt pigmenti neazotati (peste700) de culoare galbena, portocalie
si rosie,
larg raspandite atat in tesuturile vegetale cat si in cele animanle.
Sunt intalnite doua clase de pigmenti carotenoidici:
clasa hidrocarbonata (carotene)
clasa oxigenata(xantofile)
Compusii carotenoidici prezenti in regnul vegetal se regasesc in toate organele plantelor
superioare si inferioare, atat clorofile cat si neclorofile, precum si in alge, ciuperci si bacterii.
FRUCTE SI LEGUME BOGATE IN CAROTENOIDE
Caisele
Ardeii
Laptuca (cu frunza verde sau rosie)
Portocalele
Spanacul
Indau
Broccoli
Mango
Capsuni
Varza de Bruxelles
Sfecla
Cartofi dulci
Unt de arahide
Nectarine
Papaia
Pepeni
Mandarine
Morcovi
Rosii
Patrunjel
Papadie
Rapita salbatica
Guava
Piersici
Struguri rosii
Ardei galbeni

Varza verde
Griu
Urda vacii cultivata
Dovleac
Proprietatile chimice ale carotenoidelor sunt marcate de gradul ridicat de nesaturare dar si de gruparile
functionale grefate pe molecule. Dau reactii de hidrogenare, halogenare, oxidare, esterificare, deshidratare,
condensare.
Proprietati fizice. Carotenoidele prezinta un miros slab aromat, caracteristic, nu sunt nici toxice nici iritante.
Marea majoritate avand punctul de topire cuprins intre170 -200C. Compusi carotenoidici poseda un
cromofor alcatuit din cel putin 8 -9 legaturi duble conjugate C=C.
Reprezentani: luteina, zeaxantina, crocetina, licopenul
Carotenoidele gasite in serul uman au un sistem de 9 legaturi duble conjugate care este responsabil de
absorbtia luminii in vizibil pentru a da culoarea caracteristica a carotenoidelor.
Izomerii geometrici ai carotenoizilor pot avea roluri biologice diferite. Majoritatea carotenoidelor naturale
suntin configuratie lineara all-trans.
Expunerea la lumina si/sau temperatura ridicata poate facilita izomerizarea uneia sau mai multor duble
legaturi, de la forma trans-la forma cis-.
Diferentele intre izomerii prezenti in alimente si cei prezenti in ser sau in tesuturile umane se pot datora unei
absorbtii selective sau unei izomerizari in vivo.
Metabolismul carotenilor parcurge mai multe etape: absorbie, distribuie i depozitare.
Fig 5 Principalele etape ale metabolismului carotenilor

OLIGOELEMENTELE (microelementele) sunt substante minerale de care organismul are nevoie

doar in cantitati mici (mai putin de 0,02g/zi). Corpul unui adult contine in total 10g de oligoelemente. In ciuda
faptului ca specia umana a dezvoltat mecanisme specifice de absorbtie a microelementelor din intestin,
absorbia multe multor oligoelemente doar este incomplet, deoarece acestea sunt greu solubile. In sange
unele oligoelemente (Fe, Cu, Zn) se leaga de proteine transportatoare (transferina, ceruloplasmina si
respectiv albumina) devenind astfel mai solubile. Multe oligoelemente sunt parti componente ale enzimelor
si coenzimelor; iodul este o componenta a tiroxinei, iar fluorul o componenta a oaselor si a smaltului dintilor.
Cauze ale carentei de oligoelemente pot fi de exemplu deficiente de absorbie, alimentatia unilaterala
sau varsta inaintata. In aceste cazuri poate fi utila introducerea acestora sub forma de pilule. Carenta
anumitor oligoelemente (Fe, Iod) poate fi compensata in urma diagnosticului medicului.
Organismul omenesc are un anumit necesar zilnic. Cauzele deficitelor sunt multiple: grasimea si
uleiul, care reprezinta 40% din aportul nostru energetic, nu contin oligoelemente. Alimentele prelucrate ca
zaharul si faina alba, care furnizeaza alte 45% din energie, sunt de asemenea lipsite de oligoelemente. Un
furnizor important este carnea. In cazul alimentelor vegetale, cantitatile depind de continutul de
oligoelemente din sol. Folosirea agricola intensa a solului poate duce la saracirea solului din acest punct de
vedere.
FIERUL. 75% fier functional, intra in structura hemoproteinelor (hemoglobina, mioglobina,
peroxidaze, citocromi) si 25% fier de depozit (sub forma de feritina sau hemosiderina)

O mica parte este legat de proteina de transport (transferina) ca forma de tranzit intre forma
functionala si cea de depozit.
Fierul din alimente exista sub dou forme:
heminic: fierul legat de hem (in carne si peste cu biodisponibilitate putin afectata de natura si compozitia
mesei)
non-heminic: fierul nelegat de hem (in toate alimentele de natura vegetala cu biodisponibilitate influentata
de prezenta factorilor stimulatori si inhibitori ai absorbtiei).
Factorii care stimuleaza absorbtia: carnea, pestele, lactoza, lactoferina si acidul ascorbic.
Factori care inhiba absorbtia: fitatii din grau si din alte cereale, oxalatii din orez si spanac, polifenolii.
Surse alimentare de fier:
Alimente bogate in fier: sangeretele si in carnea slaba, in special organe (inima ficat),
In legume se gaseste in cantitati medii.
Fructele si produsele lactate contribuie doar in mica masura la asigurarea necesarului de fier.
IOD
Mineral esential pentru functionarea normala a glandei tiroide, intrand in alcatuirea hormonilor
tiroidieni (tiroxina). Stimuleaza procesele eliberatorii de energie si controleaza cresterea si dezvoltarea
organismului, inclusiv a creierului.
Provenit din dieta, sub forma de ioduri si iodati si absorbit la nivelul tubului digestiv, iodul ajunge la
glanda tiroida transportat de .
Legumele (varza, conopida, napii, guliile) contin substante (tiocianati si izotiocianati) care au o
actiune competitiva cu iodul. Aceste legume contin si gaitrina, substanta care interfereaza cu biosinteza
hormonilor tiroidieni.
Excesul de fluor din apa si alimente poate favoriza carenta de iod deoarece fluorul este mai reactiv
decat iodul intrand in competitie cu acesta. Nu inteleg ar trebui explicat mai clar: ce insemana ca intra in
competitie, cu ce substrat? cum e diminuata absorbia? De aceea fluorurarea apei potabile trebuie
controlata.
Concentratia crescuta de Ca si Mg (caracteristica apelor dure) diminueaza absorbtia.
INTERACIUNEA ALIMENTE-MEDICAMENTE
Aceast interac'iuen se poate manifesta la diferite etape ale metabolizrii medicamentelor.
Interaciunea alimente-medicamente asupra absorbiei
- Mecanisme fiziologice: ntrzierea golirii gastrice, stimularea/creterea fluxului biliar sau
splanhnic, modificri ale florei intestinale care pot reduce absorbia unor medicamente (e.g.,
penicilline, IEC)).
- Mesele bogate n lipide pot crete absorbia unor medicamente prin creterea solubilizrii lor ; de
ex unele inhibitoare de proteaze antiretrovirale (e.g., saquinavir, atazanavir) (6).
- Mecanisme fizico-chimice: legarea medicamentului de aliment, cu reducerea absorbiei
medicamentului. De exemplu, formulele de nutriie enteral sunt incompatibile cu fenitoina (agent
antiepileptic) care se leag de proteinele i srurile din formulele parenterale). (7)
- Unele tetracicline i fluorochinolone se pot lega de cationi bivalenti din alimente (e.g., calciul
din lactate) (8)
Transportul n enterocite:
1. Glicoproteina P este inhibat de sucul de grapefruit
2. Polipeptidele care transport anionii organici: Sucul de portocale inhib transportul. A fost studiat n
relaie cu administrarea de fexonadine, unele b-blocante, flurorochinolone
Merele: A fost studiat n relaie cu administrarea de fexofenadina, atenolol
Ceaiul verde inhib OATP
Studiile existente la acest moment nu sunt suficient de concludente sau sunt efectuate pe un numr prea
mic de pacieni. Cele mai multe analizeaz n paralel:
- Efectul administrrii alimentelor i medicamentelor
- Polimorfismul genetic al genelor implicate n absorbie
Interaciunea alimente-medicamente asupra fazei I de metabolizare a medicamentelor:

Citocromul P450 CYP3A4 din vilozitile enterocitelor duodenale i jejunale realizez

metabolizarea oxidativ apeste jumtate din compui farmacologici uzuali (Gibbs and Hosea,
2003). Sucul de grapefruit poate crete expunerea sistemic la medicamente enhance prin
inhibarea metabolizarii (a primului pasaj) mediat de CYP3A in intestin (Paine and Oberlies,
2007). Creterea devine suficient de mare pentru a realiza trecerea din domeniul farmacologic n
cel toxic al medicamentelor (cu apariia reaciilor adverse: de ex durerile musculare la statine sau
hipotensiune la blocantii de calciu). Consumul cronic, i n cantiti mari de suc de grapefruit
determin inhibarea CYP3A hepatic (reaciile adverse apar inclusiv la administrarea
intravenoas a medicamentului).Sucul de portocale de Sevilia are efecte similare sucului de
grapefruit deoarece conine o cantitate semnificativ de furanocumarine, compusul care inhib
CYP3A intestinal.
Sucul de roii este un inhibitor competitiv al CYP3A4.
- Esterazele sunt importante pentru medicamentele ce necesit o clivare hidrolitic a legturii ester
pentru a deveni molecule active. Inhibarea estrazelor enterice crete stabilitatea gruprilor ester n
lumen i in enterocite cu creterea hidrolizei medicamentului i favorizarea reaciilor adverse.
Grapefruit: aciunea de potenare a clopidogelului (antiagregant plachetar) este mediat de
inhibarea esterazelor enterice.
Interaciunea alimente-medicamente asupra fazei II de metabolizare a medicamentelor
1. Glucurono-conjugarea
- Enzimele intestinale (uridin difosfat glucuronosil-transferaza sau UDP) glucuronideaz bilirubina,
estrogenii, carcinogeni din dieta
- Activitatea UDP este crescut de crucifere, acid citric, soia (prin actiunea izocianatilor).
Metabolizarea mai rapid a acetaminofenului.
2. Sulfoconjugarea:
- Sulfotransferazele sunt inhibate de flavonoizi din cafea, ciocolat, banane, citrice.
- Aceste alimente pot interfera dezactivarea catecolaminelor, cu meninerea lor n stare activ o
perioad mai lung de timp.
-

Isotiocinaii din crucifere induc enzimele de detoxifiere de faza II (glutation S transferaza= GST).
Experimetal beneficiaz doar acele animale care au o expresie redus a GST. Aceast ipoteza a fost
confirmat i in Singapore Chinese Healthy Study (9)
- GST sunt i inhibitori ai histon deacetilazei i i pot exercita proprietile antineoplazice prin
aceste mecanism. Acetilarea histonelor presupune ataarea de grupri acetil de ctre histon
acetiltransferazele, reacie care determin desfacerea i deci accesibilitatea ARM la initierea
transcriptiei. Invers, deacetilazele ndeprteaz grupe acetil promovnd mpachetarea i blocnd
transcrierea. Deacetilazele sunt inhibate de isotiociantii din crucifere, de dialil disulfidul din
usturoi i de acidul butiric derivat din fibrele fermentabile.
- Femeile n premenopauz, homozigote pentru o modificare a Mn SOD, care schimb valina n
alanin n poziia 9 (ducnd la pierdere a funciei) au un risc crescut de cancer la sn, risc diminuat
de consumul de antioxidani. (fructe i legume) (Ambrosone et al)
Provocri i incertitudini n analiza studiilor de interca'iune medicamente-medicamente
- Nivelul consumului nu e ntotdeauna foarte bine definit (termenii sunt prea vagi: de obicei, normal,)
iar administrarea de alimente nu e standardizata
- Interferarea efectelor pe termen scurt cu cele pe teren lung
- Existena unor polimorfisme de risc neindentificate nc
- Posibila actiune a unui component al dietei la mai mutle nivele (absorbia, transportul enterocit,
metabolizarea, competiia de substrat
- Lipsa de concordana ntre studiul in vitro i cel in vivo
- Lipsa de concordana ntre specii
- Costul ridicat al unor studii randomizate
- Probleme legate de etica unor astfel de studii

Referinte
1. Parada J & Aguilera J.M. Vol. 72, Nr. 2, 2007JOURNAL OF FOOD SCIENCE
2. Robert P. Heaney, Factors Influencing the Measurement of Bioavailability, Taking Calcium as a Model, J.
Nutr. 131: 1344S1348S, 2001.
3. Franke AA, Custer LJ, Hundahl SA. Nutr Cancer. 2004; 50(2):141154.
4. Augustin Scalbert, Lorraine Brennan, Claudine Manach, Cristina Andres-Lacueva, Lars O Dragsted, John
Draper, Stephen M Rappaport, Justin JJ van der Hooft, and David S Wishart , The food metabolome: a
window over dietary exposure Am J Clin Nutr 2014;99:1286308
5. Giovannuci E et al Methylentetrahidrofolate reductase alcohol dehidrogenase, diet and risk of colorectal
adenomas Cancer Epidemiol Bmarkesr Prev 2003:12:970-79
6. Plosker and Scott, 2003; Le Tiec, 2005
7. Lourenco, 2001 - nutritie parenterala
8. Jung et al., 1997; Polk, 1989
9. Yang et al Isothiocyanate exposure, glutathion S transferase polymorphisms and colorectal cancer risk.
Am J Clin Nutr 2010:91:704-11